Evolutia Proiectiilor Bugetare la Nivelul Uniunii Europene In Perioada 2007 2013

Evoluția Proiecțiilor bugetare la nivelul Uniunii Europene în perioada 2007- 2013

Cadrul financiar multianual 2007-2013

Perspectivele financiare pentru perioada 2007-2013 se împart în cinci capitole:

1. Creștere durabilă: această rubrică include fondurile structurale, cercetarea și educația, cu un buget de 382 de miliarde de euro pentru 7 ani

2. Conservarea și gestionarea resurselor naturale: este vorba de finanțarea politicii agricole comune și a politicilor de mediu, cu un buget de 371 de miliarde de euro

3. Cetățenie, libertate, securitate și justiție: 10,7 de miliarde de euro sunt destinate activităților legate de justiție și afaceri interne. Această sumă va acoperi și programele care încurajează cetățenia europeană, cum ar fi schimburile între tineri, înfrățirea orașelor și dimensiunea europeană a presei și culturii

4. Uniunea Europeană ca actor global: 49,5 de miliarde de euro vor fi alocate acțiunilor în favoarea țărilor în curs de dezvoltare, promovării drepturilor omului, politicii externe și de securitate comune și sprijinului pentru dezvoltarea țărilor învecinate

5. Administrația (inclusiv serviciile de traducere) va beneficia de 49,8 de miliarde de euro, adică 5,75% din bugetul total.

Pentru finanțarea politicilor sale, Uniunea Europeană dispune de un buget anual care a depășit 140 miliarde EUR în 2010. Acest buget este finanțat prin așa-numitele „resurse proprii” ale UE, care nu pot depăși echivalentul a 1,23 % din venitul național brut total al tuturor statelor membre și nici 1,29 % din venitul național brut (VNB) al UE pentru angajamente (cea ce se numește plafonul CFM pentru perioada 2007 – 2013).

Aceste resurse provin în principal din:

taxe vamale asupra produselor importate în UE, inclusiv din prelevări pe produse agricole;

un procent din taxa pe valoarea adăugată (TVA) aplicată bunurilor și serviciilor pe întreg teritoriul UE;

contribuții din partea statelor membre proporționale cu puterea economică a acestora.

Pachetul aprobat oficial de Parlamentul European include un buget pentru 2013 în valoare de 132.8 miliarde de euro în plăți și 150.9 miliarde euro în angajamente.  Bugetul actual se ridică la 0,99% din venitul național brut (VNB) al UE în plăți și 1,13% din VNB al UE în angajamente.  Acesta este mai redus decât bugetul pe 2012. ANEXA 1

Cadrul financiar multianual 2014-2020

Negocierile privind CFM se derulează în perioada 2011 – 2013 și implică 3 instituții europene: Parlamentul European, Consiliul și Comisia Europeană. Începând cu jumătatea anului 2011, Comisia Europeană și-a prezentat propunerile referitoare la noul cadru financiar multianual pentru ciclul bugetar 2014 – 2020. Propunerile alcătuiesc așa-numitul pachet cadru financiar multianual, întrucât acesta conține un număr mare de propuneri.  Comisia Europeană solicitase un buget de 1.003 miliarde de euro, Uniunea Europeană va avea un buget de 960 de miliarde de euro pentru perioda 2014 – 2020.

Summitul european din 7-8 februarie 2013 s-a sfârșit cu un acord privind cadrul financiar multianual 2014-2020, următorul pas este Parlamentul European.[16] În conformitate cu eforturile de consolidare din statele membre, liderii Uniunii Europene au convenit să reducă resursele financiare de care poate dispune Uniunii Europene, în comparație cu cadrul financiar multianual actual care acoperă perioada 2007-2013.[17] Pentru ca noul CFM să intre în vigoare în ianuarie 2014, mai rămâne să se ajungă la un acord final cu Parlamentul European.[18] Acordul la care s-a ajuns în Consiliul European limitează cheltuielile maxime posibile pentru o Uniune Europeană cu 28 de state membre la 959,99 miliarde euro în angajamente de plată, sumă echivalentă cu 1,0 % din venitul național brut (VNB) al Uniunii Europene. Aceasta înseamnă că plafonul total de cheltuieli a fost redus cu 3,4 % în termeni reali, în comparație cu actualul CFM (2007-2013).[19] Această reducere este motivată de necesitatea de a se reflecta consolidarea finanțelor publice la nivel național. Este pentru prima dată că limita globală a cheltuielilor pentru un CFM a fost redusă în comparație cu CFM anterior.[19] Plafonul total de cheltuieli a fost stabilit la 908,40 miliarde euro, față de 942,78 miliarde euro în CFM 2007-2013.[19]Statelor membre li se va permite să rețină doar 20 % (în loc de 25 % cum era înainte) din resursele proprii tradiționale pentru acoperirea costurilor legate de colectare.

Regulamentul financiar al Uniunii Europene

Regulamentul financiar a fost adoptat inițial în data de 21 decembrie 1977, dar a fost modificat în mod repetat de atunci.[20]

Principiile bugetului Uniunii Europene

Bugetul este întocmit și executat în conformitate cu următoarele principii: unitate, exactitate bugetară, anualitate, echilibru, unitate de cont, universalitate, specificitate, bună gestiune financiară și transparență.[21]

Principiul unității și principiul exactității bugetare implică înregistrarea tuturor veniturilor și cheltuielilor Uniunii, în cazul în care acestea sunt prevăzute de buget, într-un document unic.

Principiul anualității implică adoptarea bugetului pentru fiecare exercițiu bugetar și utilizarea, în principiu, atât a creditelor de plată, cât și a creditelor de angajament pentru exercițiul bugetar în cursul anului respectiv (anul bugetar începe la 1 ianuarie și se termină la 31 decembrie).

Principiul echilibrului implică faptul că estimările veniturilor pentru exercițiul bugetar trebuie să fie egale cu creditele de plată pentru exercițiul respectiv: operațiunile de împrumut în scopul acoperirii .

unui eventual deficit bugetar nu sunt compatibile cu sistemul resurselor proprii și nu sunt autorizate.

În conformitate cu principiul unității de cont, bugetul se întocmește și se execută în euro, iar conturile se prezintă în euro.

Principiul universalității implică faptul că veniturile totale acoperă creditele totale de plată, cu excepția unor anumite venituri, determinate în mod limitat, alocate pentru finanțarea unor anumite cheltuieli. Veniturile și cheltuielile sunt înregistrate integral în buget fără a fi ajustate între ele.

Principiul specificității implică faptul că fiecare credit trebuie să aibă o anumită destinație și să fie alocat unui obiectiv specific în scopul prevenirii oricărei confuzii între credite.

Principiul bunei gestiuni financiare este definit în raport cu principiile economiei, eficienței și eficacității.

Bugetul este întocmit în conformitate cu principiul transparenței, asigurând o bună informare privind execuția bugetară și conturile.

Procesul bugetar al Uniunii Europene

Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene constituie împreună autoritatea bugetară a Uniunii Europene, care stabilește, în fiecare an, cheltuielile și veniturile acesteia. Procedura de examinare și apoi de adoptare a bugetului are loc din luna iunie până la sfârșitul lunii decembrie a fiecărui an premergător anului pentru care se stabilește bugetul. Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene trebuie să respecte limitele cheltuielilor anuale stabilite în Cadrul financiar multianual denumirea nouă pentru „perspectivele financiare multianuale”. Comisia Europeană pregătește un proiect preliminar de buget, pe care îl transmite Consiliului Uniunii Europene. Pe baza acestuia, Consiliul Uniunii Europene întocmește un proiect de buget, pe care îl transmite Parlamentului European pentru o primă lectură. Parlamentul modifică proiectul în funcție de prioritățile sale politice și îl retrimite Consiliului, care, la rândul său, poate să îl modifice înainte de a -l retransmite Parlamentului European. Parlamentul adoptă sau respinge bugetul modificat în a doua lectură.

Puterea bugetară a fost obținută de Parlamentul European. În conformitate cu Tratatul de la Lisabona, CFM devine un act obligatoriu din punct de vedere juridic, adoptat printr-o procedură legislativă specială care presupune adoptarea în unanimitate de către Consiliu, după obținerea aprobării Parlamentului European, care se pronunță cu majoritatea membrilor care îl compun. Rolul Parlamentului European este consolidat prin articolul 312 alineatul (5) din TFUE, care prevede că „[p]e tot parcursul procedurii care conduce la adoptarea cadrului financiar, Parlamentul European, Consiliul și Comisia iau toate măsurile necesare pentru a facilita adoptarea”.[22]

În momentul în care Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene aprobă bugetul anual, totalul veniturilor trebuie să fie egal cu totalul cheltuielilor. Suma totală necesară pentru finanțarea bugetului rezultă în mod automat din valoarea cheltuielilor totale. Cu toate acestea, se întâmplă des ca, în practică, veniturile și cheltuielile reale să nu corespundă estimărilor. De obicei se înregistrează un excedent care este utilizat pentru a reduce contribuțiile statelor membre la bugetul pentru anul următor. În primă fază, Consiliul adoptă cadrul financiar multianual, după aprobarea Parlamentului European, exprimată de majoritatea membrilor acestuia. Cadrul financiar multianual, valabil pe o perioadă de cel puțin cinci ani, stabilește limitele superioare anuale (numite „plafoane”) pentru fiecare rubrică. Bugetele anuale trebuie să respecte aceste plafoane. Astfel, cadrul financiar asigură atât planificarea cheltuielilor pe termen lung, cât și flexibilitatea bugetară. În toate etapele, bugetul UE este decis în mod democratic. Pe lângă aprobarea bugetului anual de către Parlamentul European și Consiliu, aproape toate activitățile trebuie reglementate de un act legislativ înainte de a putea fi desfășurate. Această lege ia forma unui act de autorizare sau a unui temei juridic, propus de către Comisie și aprobat de către autoritatea legislativă – Consiliul – în mod individual, sau, în multe cazuri, împreună cu Parlamentul.

Veniturile bugetului Uniunii Europene

Uniunea Europeană are „resurse proprii” pentru a-și finanța cheltuielile. Din punct de vedere juridic, aceste resurse aparțin Uniunii. Statele membre le colectează în numele Uniunii Europene și le transferă în bugetul Uniunii Europene. Veniturile diferite de resursele proprii includ:

impozite și alte deduceri fiscale din remunerațiile personalului Uniunii Europene;

dobânzi bancare;

contribuții ale statelor terțe la anumite programe ale Uniunii Europene (cum ar fi cercetarea);

rambursarea asistenței financiare acordate de Uniunii Europene care nu a fost utilizată;

penalități de întârziere și amenzi;

excedentul financiar din exercițiul precedent.

Resursele proprii se împart în trei categorii. Resurse proprii tradiționale (RPT) acestea sunt formate în principal din taxe impuse asupra importurilor de produse provenite dintr-un stat din afara Uniunii Europene. Ele contribuie cu aproximativ 12 % la veniturile totale. Resursa bazată pe taxa pe valoarea adăugată (TVA) reprezintă o rată fixă aplicată veniturilor din TVA-ul armonizat ale fiecărui stat membru. Resursele bazate pe TVA reprezintă 11 % din veniturile totale. Resursa bazată pe venitul național brut (VNB) este o rată procentuală fixă aplicată VNB-ului fiecărui stat membru. Deși este o categorie neuniformă, aceasta a devenit cea mai mare sursă de venituri, contribuind în prezent cu 76 % din veniturile totale. Bugetul primește și alte venituri, precum impozitele pe salarii plătite de către personalul Uniunii Europene, contribuțiile din partea țărilor din afara Uniunii Europene pentru anumite programe ale Uniunii Europene și amenzile plătite de către întreprinderile care încalcă normele de concurență sau alte legi. Aceste resurse diverse constituie aproximativ 1 % din buget. Statele membre contribuie la buget cu sume aproximativ proporționale cu prosperitatea lor economică. Germania, Țările de Jos, Austria, Suedia și Regatul Unit beneficiază totuși de unele ajustări („corecții”) la calcularea contribuțiilor, în vederea reducerii contribuțiilor nete la buget, considerate excesive Pe de altă parte, fondurile Uniunii Europene revin beneficiarilor din statele membre și țările terțe în conformitate cu prioritățile stabilite de Uniune. În timp ce toate statele membre beneficiază de fonduri alocate din bugetul Uniunii Europene, statele membre mai puțin prospere primesc proporțional mai multe fonduri decât statele mai bogate, ca rezultat al solidarității care stă la baza programelor Uniunii Europene, inclusiv în contextul politicii de coeziune.

Veniturile bugetului Uniunii Europene în milioane euro

Cheltuielile bugetului Uniunii Europene

Veniturile și cheltuielile bugetului Uniunea Europene fac obiectul următoarelor constrângeri[23]:

tratatele: bugetul Uniunii nu poate intra în deficit, ceea ce înseamnă că veniturile trebuie să acopere toate cheltuielile;

o limită maximă a cheltuielilor convenită de către guvernele și parlamentele statelor membre. Cunoscută ca „plafonul resurselor proprii”, această limită este în prezent stabilită la 1,24 % din venitul național brut (VNB) al Uniunii pentru plățile provenite din bugetul Uniunii Europene. Aceasta corespunde unei medii de aproximativ 293 EUR per cetățean al Uniunii Europene;

un cadru financiar multianual convenit de către Parlamentul European, Consiliu Uniunii Europene și Comisia Europeană, care controlează evoluția bugetului Uniunii Europene în funcție de categorii de cheltuieli pentru o perioadă de timp determinată;

un regulament financiar adoptat de Consiliu Uniunii Europene și Parlament European, care prevede norme privind întocmirea, execuția, gestiunea și auditul bugetului.

Unitatea de cont a Uniunii Europene

Începând cu 1951 și până în 1958 unitatea de cont aleasă pentru bugetele Comunității Economice a fost dolarul american.[28] Între 1958 și 1960 bugetul a fost evidențiat la o paritate în aur, ce corespundea a 0,88867088 grame de aur pur conform Acordului de la Bretton Woods. După 1961 această paritate în aur a fost extinsă și bugetelor Euratom și Comunității Economice Europene. Ca urmare a problemelor sistemului monetar creat ca urmare a acordului de la Bretton Woods orice menționare a aurului în cadrul bugetelor a fost abandonată și s-a început căutarea unui înlocuitor.[28] Între 1977/78 și 1980 unitatea de cont a fost formată dintr-un „coș” de monede folosite în cadrul Comunității Economice Europene, această unitate de cont se numea Unitatea Europeană de Cont (UEC). Începând cu 1981 s-a utilizat același idee a unui coș de monede, dar de dată aceasta ponderea fiecărei monede în cadrul coșului era revizuibilă, această unitate de cont purta denumirea de Unitate Monetară Europeană. După crearea monedei euro în 1999 aceasta a devenit moneda utilizată în cadrul bugetului Uniunii Europene.[28] conform Anexa 2