Evoluția populației în Colinele Zeletinului (Podișul Bârlad- Colinele Tutovei) [305799]

UNIVERSITATEA „SPIRU HARET” [anonimizat]: Geografia turismului

Evoluția populației în Colinele Zeletinului ([anonimizat])

Coordonator:

Student: [anonimizat]

2017

CUPRINS

CAPITOLUL 1. COLINELE ZELETINULUI

1.1 Elemente teoretice

CAPITOLUL 2. [anonimizat]

2.1 Așezare și limite

2.2 Geologie și relief

2.3 Clima și caracteristici

2.4 Rețea hidrografică

2.5 Vegetație, faună, sol

CAPITOLUL 3. [anonimizat]

3.1 Așezări

3.2 Funcționalitate așezări

3.3 Infrastructura edilitară

CAPITOLUL 4. DEMOGRAFIE

4.1 Evoluția populației

4.2 Creșterea naturală

4.2.1 Mortalitate și mortalitate infantilă

4.2.2. Bilanț natural

4.3 Mișcare migratorie

4.3.1 Sosiri

4.3.2 Plecări

4.3.3 Bilanț migratoriu

4.4 Structura pe grupe de vârstă și sex

4.5 Religie și naționalitate

4.6 Structura economică

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

CAPITOLUL 1. COLINELE ZELETINULUI

1.1 Elemente teoretice

CAPITOLUL 2. [anonimizat]

2.1 Așezare și limite

Colinele Tutovei se desfășoară la sud de râul Racova. În județ Vaslui intră numai sectorul estic al acestora a căror înălțime medie este de 300 – 350 m.

Figura nr. 2.1. Podișul Bârladului

Sursa: http://www.oocities.org/dmarioara/subpodmo.[anonimizat]- parte a Podișului Moldovei. Colinele Tutovei este o subunitate a [anonimizat], Câmpia Tecuci. Această regiune este delimitată spre Vest de Valea Siretului și spre Est de Valea Bârladului. Limita Nordică este marcată de Coasta Racovei și Valea Morii (tributară Siretului). [anonimizat] o suprafață de 3603 km², întinzându-se pe direcția NS pe o distanță maximă de cca. 94 km, între 46ș45'40'' latitudine N și 45ș55'10'' latitudine N, iar pe direcția VE pe o distanță de cca. 66 km, între 26ș57'30'' longitudine E.

Figura nr. 2.2. [anonimizat]: https://sites.google.com/site/romanianatura1/home/relief-romania-muntii-carpati/carpatii-rasariteni-harti-marcaje-pesteri/podisul-moldovei-harta-trasee-[anonimizat] (comuna Colonești), satul Buda și satul Fundătura (comuna Răchitoasa), [anonimizat], satul Chetreni și Cociu (comuna Motoșeni), satul Răzeșu și Frumușelu (comuna Glăvenești), [anonimizat] (file:///C:/Users/user/Downloads/06-carpica-VI.pdf, pp. 19 – 20).

Comuna Colonești se află în extremitatea estică a județului, [anonimizat], [anonimizat]. Este traversată de șoseaua județeană DJ241, care o [anonimizat], Glăvănești, Podu Turcului (unde se intersectează cu DN11A) și mai departe în județul Vrancea de Boghești și Tănăsoaia și în județul Galați de Gohor (unde se termină în DN24). [anonimizat], în zona cursului superior al Zeletinului. Este traversată de șoseaua județeană DJ241, care o [anonimizat], Podu Turcului (unde se intersectează cu DN11A) și mai departe în județul Vrancea de Boghești și Tănăsoaia și în județul Galați de Gohor (unde se termină în DN24). Comuna Motoșeni se află în extremitatea estică a județului Bacău, la limita cu județul Vaslui, în valea râului Zeletin, în zona confluenței cu Dobrotforul. Este traversată de șoseaua județeană DJ241, care o leagă spre nord de Răchitoasa, Colonești și Izvoru Berheciului și spre sud de Glăvănești și Podu Turcului (unde se intersectează cu DN11A), apoi mai departe în județul Vrancea de Boghești și Tănăsoaia și în județul Galați de Gohor (unde se termină în DN24). La Motoșeni, acest drum se intersectează cu șoseaua județeană DJ243B, care o leagă spre nord-vest de Stănișești și Vultureni și spre sud-est în județul Vaslui de Coroiești, Ciocani și Bârlad.

Comuna Glăvenești se află în sud-estul județului, în Colinele Tutovei, pe valea râului Zeletin. Este traversată de șoseaua județeană DJ241, care o leagă spre nord de Motoșeni, Răchitoasa, Colonești și Izvoru Berheciului și spre sud de Podu Turcului (unde se intersectează cu DN11A), mai departe în județul Vrancea de Boghești și Tănăsoaia și mai departe în județul Galați de Gohor (unde se termină în DN24). Comuna Podu Turcului se află în extremitatea sud-estică a județului Bacău, la limita cu județele Vaslui și Vrancea, în colinele Tutovei, pe malurile râurilor Zeletin (care trece pe lângă localitatea de reședință, în vestul comunei) și Pereschiv (care trece pe lângă Căbești, în est). Este traversată de șoseaua națională DN11A, care leagă Adjudul de Bârlad. La Podu Turcului, acest drum se intersectează cu șoseaua județeană DJ241, care o leagă spre nord de Glăvănești, Motoșeni, Răchitoasa, Colonești și Izvoru Berheciului și spre sud în județul Vrancea de Boghești și Tănăsoaia și mai departe în județul Galați de Gohor (unde se termină în DN24). Din acest DJ241, tot la Podu Turcului se ramifică șoseaua județeană DJ206F, care duce spre nord-vest la Dealu Morii. Localitatea Gohor se află situată în extremitatea nord-vestică a județului Galați, în zona colinară. Se învecinează: la nord – granița cu județul Vrancea, la est – comuna Priponești și Ghidigeni, vest – Brăhășești și Țepu, la sud – Munteni

2.2 Geologie și relief

După depunerea formațiunilor de Cândești și Bălăbănești, Platforma Bârladului devine uscată și se instalează rețeaua hidrografică.

În Pleistocen se formează depozitele loessoide, reprezentând siltite gălbui, în grosime de 5-10 m. În masa acestora se recunosc nivelele de soluri fosile. Totodată se formează terasele pe cursurile hidrografice, fiind identificate terase până la 140 m altitudine relativă, pe Bârlad și de asemenea pe Siret, Berheci, Zeletin, Tutova, etc. Terasele indică înălțările ritmice pe care le-a suferit platforma în Cuaternar, în legătură cu mișcările tectogenetice valahe (Juravle, 2009, p. 34)

Alcătuirea litologică predominant arenitică (nisipoasă), înclinările cvasiorizontale ale depozitelor de suprafață și mișcările tectogenetice cuaternare (în special cele valahe), au imprimat reliefului particularități care-l diferențiază de partea nordică și centrală a Podișului Moldovei.

Morfogenetic, teritoriul colinelor Zeletinului, aparține aproape în întregime, sistemului fluvio-deluvial. Suprafața inițială întinsă, pliocenă, a fost înlocuită de relieful colinar actual, iar consecvența și paralelismul arterelor hidrografice, ca și posibilitatea adâncirii accentuate a văilor într-un facies nisipo argilos, justifică întru totul morfologia de ansamblu a acestui teritoriu.

Relieful structural pentru această zonă este nereprezentativ. Câteva platouri structurale sunt totusi prezente între valea Răcătăului și cea a Siretului. Eroziunea fluviatilă, care a imprimat nota specifică a morfologiei întregii regiuni, este întregită de manifestarea activă a proceselor de versant. Constitutia geologică, climatul temperat cu ploi torențiale de vară, ca și defrișările pe scară mare, au favorizat eroziunea solului, larga răspândire a organismelor torențiale și chiar a deplasărilor de teren.

Figura nr. 2.3. Colinele Zeletinului

Sursa: https://www.google.ro/maps/place/Zeletin

Cel mai caracteristic proces este însă eroziunea torențială, predominante fiind aici organismele moderate, deși nu lipsesc aici nici ravene cu adancimi frecvente de peste 7-8 m,

Deplasarile de teren se evidențiază în areale mai mai pe versantul abrupt al Siretului, din SV-ul Colinelor Răcătăului (parte integranta a Colinelor Tutovei), în bazinele superioare ale Berheciului, Zeletinului și al Lipovei.

Relieful de acumulare este limitat la șesurile vailor Berheci și Zeletin, având un pronunțat caracter aluvio-coluvial, completat de multe conuri de dejecție nisipoase; lățimea lor crescând de la 200 m în cursul superior, până la 500 m spre vărsare, care pot modifica micromorfologia locală chiar și în urma unei singure ploi mai puternice.

Pe unii versanți din lungul râurilor Berheci și Zeletin se întâlnesc și câteva petice de terasă, cu altitudini relativ mici de 5 – 8 m, 10 – 20 și chiar 60 m. Pe versanți, ca și pe alte suprafețe înclinate, se întalnește o gamă largă de procese de eroziune, transport și acumulare, care generează un microrelief caracteristic. Între acestea se numără pluviodenudarea și ablația, eroziunea torențială, deplasările de teren ș.a. care accționează separat sau conjugat, în funcție de condițiile locale ale diferitelor sectoare.

Sunt formate dintr-o culme principală desfășurată vest-est mai înaltă (395 – 485 m) și al carui versant nordic are caracter cuestic (cuesta Racovei). Din aceasta se desprind spre sud, pe 30 – 40 km lungime, numeroase interfluvii, aproape paralele, ce coboară de la 420 m la 250 m. Văile care le separa sunt relativ înguste și simetrice, spre sud crescând în lărgime. Se subdivid în colinele Similei la est de valea Tutova și colinele Zeletinului la vest de aceeași vale.. (http://www.mdrap.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/patj_vaslui1/vaslui1.pdf., p. 7).

În zona de terasa a pârâului Zeletin s-au dezvoltat satele Poșeștii – Pământești, Bodești și Târlești. În zona de terasă a văilor afluente pârâului Zeletin s-au dezvoltat satele Valea Stupinii și Poșeștii-Ungureni. Zona colinară se caracterizează prin relief în general accidental, versanți abrupți, eroziuni și alunecări.

Varietatea mare a reliefului este, în general, consecința diversității geografice, complexității tectonice și intensității de manifestare (regional și local diferențiate) a mișcărilor din Cuaternar, care au stimulat pătrunderea eroziunii într-un ritm mai accentuat decât în orice altă regiune (https://www.siugrc-cjph.ro/documents/10157/656328/Posesti_Memoriu_II.pdf, p. 13).

În zona Colinelor Zeletinului aflorează depozite de diverse vârste geologice având o litologie diversificată. Astfel sunt întâlnite depozite de vârstă neogene aparținând etajelor meoțian, ponțian și dacian. Cele mai întâlnite depozite la suprafață sunt cele meoțiene și sunt alcătuite din punct de vedere litologic din gresii colitice, nisipuri și marne. Depozitele de vârstă ponțiană sunt alcătuite preponderent din marne cu intercalații de nisipuri.

Colinele Zeletinului, mai ales în zona comunelor și satelor, sunt formate la suprafață din roci moi, argile, marne, luturi și nicipuri atlernante cu marne și gresii, conglomerate. Eroziunea străveche a adâncit continuu văile și alungit podișurile, a adus, totodată, la suprafață rocile aflate mai la adțncime, iar pe panetle domoale și în părțile joase ale văilor, apele au transportat și au depus bolovănișuri, pietrișuri, nisipuri și particule fine, prăfoase, argiloase. Factorul litologic are un rol esențial în individualizarea tipurilor de sol. (https://www.siugrc-cjph.ro/documents/10157/656328/Posesti_Memoriu_II.pdf, p. 14).

Eroziunea torențială întregește activitatea denudativă a celorlalte procese de versanți, dând naștere la o familie specifica de forme de relief – ogașe, ravene, torenți. Organismele torențiale sunt prezente pe toți versanții cu înclinări peste 5 -10 grade din Colinele Tutovei cu o constituție nisipoasă sau argilo-nisipoasă.

Geologic sunt alcătuite dintr-o succesiune de formațiuni tot mai noi de la Nord la Sud (în Nord argilo-nisipos cu intercalații de gresii; în centru nisipuri, argile, marne, tufuri; în Sud -nisipuri și pietrișuri acoperite de depozite loessoide (în Vest) și mai multe culmi înguste, prelungi, paralele care coboară spre Sud la 300-350 m; între văi intens aluvionate și coluvionate, cu 1-3 terase; dinamica actuală activă este dominată de spălarea în suprafață, alunecăari, torențialitate. Relieful este tipic deluros-colinar format din dealuri și văi largi, orientate preponderent Nord-Sud, altitudinea medie fiind de 250-350 m, iar cele maxime de 485 m.

Înfățișarea actuală a acestui teritoriu își are originea în vasta câmpie pliocenă, înălțată și adânc secționată de văi consecvente. Predominarea procesului nicipos a favorizat adâncirea ușoară a rețelei hidrografice și înaintarea accentuată, spre amonte, a obârșiilor. Acest aspect este pus în evidență de prezența unei culmi transversale, masive, cu direcția VE, situată în sectorul nordic, în care își au originea toți afluenții permanenți ai râului Bârlad care brăzdează regiunea. Din această culme se desprind toate celelalte culmi, orientate NS, care alcătuiesc ansamblul ordonat al Colinelor Zeletinului.

Relieful fluvio-denudațional are o reprezentare remarcabilă în Colinele Zeletinului (peste 75%), caracteristică fiind fragmentarea sub formă de culmi interfluviale orientate NS, separate de o rețea hidrografică consecventă.

2.3 Climă și caracteristici

Colinele Zeletinului se încadrează într-un climat temperat-continental, cu repartiția geografică a valorilor medii anuale ale temperaturii aerului relativ uniformă.

2.3.1 Regimul termic

Zona Colinelor Zeletinului aparține climei temperat continentale. Condițiile climatice au contraste dintre iarnă și vară diminuate față de câmpie, se catracterizează prin temperaturi medii anuale de 80 – 90 C la contactul cu muntele. În iulie temperatura medie este de 170 – 180 C spre munte.

Din înregistrări de observă că temperaturile sunt în continuă creștere, facpt ce duce atât în prezent, dar și pentru viitor, la schimbări ce modifică desfășurarea fenomenelor meteorologice care, la rândul lor vor influența structurile fizio-geografice ale acestei zone (https://www.siugrc-cjph.ro/documents/10157/656328/Posesti_Memoriu_II.pdf, p. 15).

Amplitudinea termică medie anuală este de 23,3°C. Temperatura medie lunară are o evoluție normală, descriind o curbă ascendentă în prima parte a anului, cu un maxim de 20,3°C în iulie și un minim de -3°C în ianuarie. Analiza valorilor medii lunare arată că acestea sunt negative în decembrie, ianuarie și februarie. Din luna martie, temperaturile devin pozitive, ca urmare a creșterii intensității radiației solare, marcând diferențe medii mari față de luna anterioară, de 4,2-4,5°C.

Figura nr. 2.4. Evoluția temperaturilor în Colinele Zeletinului în perioada ianuarie – august 2017

Sursa:https://www.meteoblue.com/ro/vreme/prognoza/archive/zeletin_românia_662228?fcstlength=1y&year=2017&month=8

Diferențe mari se înregistrează și între lunile septembrie și noiembrie (circa 6°C), ca urmare a micșorării valorilor bilanțului radiativ și creșterii frecvenței invaziilor de aer rece. În regimul multianual ale temperaturii aerului, în Colinele Zeletinului s-au înregistrat abateri negative de la media plurianuală.

Figura nr. 2.5. Temperaturile minime și maxime înregistrate în Valea Zeletinului în anul 2016

Sursa:https://www.meteoblue.com/ro/vreme/prognoza/yearclimate/zeletin_românia_662228

Sunt frecvente iernile și primăverile cu abateri față de media plurianuală, cele mai mari fluctuații înregistrându-se în sezonul rece. Astfel, s-au înregistrat ierni foarte reci, cu abateri de 5°C față de media normală. Verile sunt în general călduroase, cu abateri atât negative cât și pozitive, de circa 2°C. Durata intervalului de îngheț este relativ mare (circa 193 zile), primele înghețuri producându-se destul de timpuriu, iar ultimele destul de târziu, deci mai mult de șase luni pe an terenurile sunt protejate împotriva eroziunii. Brumele timpurii pot surveni la sfârșitul lunii septembrie, iar cele târzii apar frecvent în lunile aprilie și mai.

2.3.2 Regimul pluviometric

Regimul anual al precipitațiilor în Colinele Zeletinului se caracterizează prin lipsa uniformitații, cele mai mari cantitați de precipitații cad în sezonul cald și au caracter de averse. În condițiile unei alcătuiri geologice dominate de nisipuri, ale preponderenței versanților abrupți și lipsiți de protecția pădurilor, un astfel de regim pluvial determină procese intense de spălare a solului și de eroziune torențială pe versanți.

În cursul unui an precipitațiile sunt repartizate neuniform, în funcție de amplasarea maselor de aer și a fronturilor dinspre Atlantic sau dinspre continent și de prezența sau absența condițiilor favorabile conversiei. Cantitatea media anuală de precipitații este de peste 800 mm în vecinătatea dealurilor subcarpatice. Luna cea mai ploioasă a anului este iunie, primește 140 mm în părțile dinspre zona colinară, iar luna cu cele mai puține precipitații este februarie, când cad în medie între 35 și 50 mm.

Figura nr. 2.6. Evoluția cantității de precipitații în Valea Zeletinului în perioada ianuarie – august 2017

Sursa:https://www.meteoblue.com/ro/vreme/prognoza/archive/zeletin_românia_662228?fcstlength=1y&year=2017&month=8

În Colinele Zeletinului, ploile torențiale se înregistrează în semestrul cald, în intervalul mai-august în nord și iunie-august în sud. Intensitatea medie anuală a ploilor torențiale scade pe măsura creșterii altitudinii și este cuprinsă între 0,29-0,38 mm/min. Ploile torențiale au cea mai mare intensitate medie în luna iulie. Cele mai mari valori se înregistrează în zona colinelor înalte (1,25-1,10mm/min) iar spre sud, valoarea maximă a intensității medii scade sub 1 mm/min. Intensitățile maxime înregistrate în lunile iunie-iulie sunt de 6-10 mm/min.

2.3.3 Regimul eolian

Zona Colinelor Zeletinului este străbătută de curenți reci, care se formează în lungul văii Zeletinului, care au în general direcția celor mai frecvente vânturi, fie din nord-vest, fie din sud est.

Climatul zonei se caracterizează prin ierni aspre cu viscole puternice și prin veri călduroase, de obicei secetoase, cu precipitații dintre cele mai reduse (cca. 520 mm anual). Verile secetoase, corelate cu solul nisipos – pietros al colinelor, determină aspectul arid al pantelor de pe ambii versanți ai văii principale. Astfel, circulația generală a atmosferei determină în jumătatea nordică a regiunii și o frecvență ridicată a vânturilor din S (11,7%) și SE (11%). În jumătatea sudică a regiunii, orientarea rețelei hidrografice, altitudinea și configurația reliefului determină creșterea frecvenței vânturilor de N (17%) și SV (14%). Cea mai redusă frecvență anuală o au vânturile de NE și E (1,5-2,5%).

Figura nr. 2.7. Viteza vântului în Colinele Zeletinului în perioada ianuarie – august 2017

Sursa:https://www.meteoblue.com/ro/vreme/prognoza/yearclimate/zeletin_românia_662228

Iarna este caracteristic vântul de NV pentru colinele înalte (19-21%) și cel de N pentru colinele joase, care conferă un caracter rece și uscat. Primăvara, pe lângă frecvența ridicată a vânturilor de NV, sporește frecvența vânturilor și pe celelalte direcții, determinând cele mai scăzute valori ale calmului atmosferic. Vara este dominantă circulația de NV (21-26%), urmată de cea N (10-16,5%). Toamna, deși circulația NV se menține ca dominantă, dar cu frecvență mai redusă decât în primăvară, crește intensitatea circulației sudice (12%), SE (10-12%) și SV (14%)

Calmul atmosferic înregistrează valori multianuale relativ ridicate (26-44%), fapt care indică condiții de adăpost aerodinamic. Viteza medie anuală indică valori de 2-3 m/s în zona colinelor înalte și 3 m/s în S. Viteza medie a vânturilor dominante are valori mai mari, de 4-5 m/s. Vânturile de NV înregistrează în februarie și aprilie viteze de 4-6 m/s, ce le de S și SE au viteza cea mai mare în februarie-mai (4,5-6 m/s). Vânturile de SV au frecvența maximă în noiembrie-februarie (3,5-5 m/s). Vânturile de N au viteza cea mai mare în februarie (6m/s). Vânturile locale au aspect de foehn. Caracteristica lor principală este că sunt descendente, calde și uscate, cu direcții dinspre culmile dealurilor spre văi și regiunile joase de la poale, determinând modificări ale elementelor climatice. Vântul dominant este crivățul, care poate avea viteze de până la 25 m/s și care în timpul iernii produce scăderea semnificativă a temperaturii, condensarea formațiunilor noroase și viscolirea zăpezii. Primăvara favorizează precipitațiile, iar vara suflă uscat și fierbinte. La confluența cu vânturi contrarii produce vârtejuri. Austrul este un vânt uscat care bate dinspre V, aducând ger uscat în timpul iernii, iar vara, căldură, accentuând fenomenul de secetă.

.

Figura nr. 2.8. Roza vânturilor pentru Colinele Zeletinului Sursa:https://www.meteoblue.com/ro/vreme/prognoza/yearclimate/zeletin_românia_662228

2.4 Rețeaua hidrografică

Pârâul Zeletin izvorăște din Dealul Țigâra de la o altitudine de 435 m, fiind un afluent al râului Bârlad, unindu-se cu râul Berheci în dreptul localității Gohor din județul Galați. Principalele localități traversate de pârâul Zeletin sunt: Colonești, Răchitoasa, Motoșeni, Glăvănești, Podu Turcului, Tănăsoaia și Gohor traversând trei județe: Bacău, Vrancea și Galați. Afluenții pârâului Zeletin sunt:

– afluenți de stânga: Diaconeasa, Capra, Diulești, Boloia;

– afluenți de dreapta: Răchitoasa, Gunoaia, Sohodol, Dobrotfor, Apa Neagră.

Figura nr. 2.9. Pârâul Zeletin în dreptul Comunei Motoșeni, județul Bacău

Sursa: www.comunamotoseni.ro

Coordonatele pârâului Zeletin la izvor sunt de 46o40'19''N și 27o10'55''E și coordonatele la vărsare de 46o03'09''N și 27o23'07''E avânt cotă la vărsare de 67 m (nivelul mării) și o diferență de altitudine de 368 m. Pârâul are un curs permanent, dar cu scăderi mari ale debitului în perioada secetoasă.

Figura nr. 2.10. Profilul longitudinal al culmii intefluviale Berheci – Zeletin

Sursa:https://www.researchgate.net/profile/Lilian_Niacsu/publication/286445982_Raport_de_Cercetare_TD_4622008

Cel mai important afluent al râului Berheci este Zeletinul, a cărui pantă longitudinală medie este caracteristică pentru toți afluenții Bârladului dinspre Podișul Tutovei, fiind de 4 m/km, deci suficient de mare pentru producerea eroziunilor de adâncime (https://www.siugrc – cjph.ro/documents/10157/656328/Posesti_Memoriu_II.pdf, p. 15).

Figura nr. 2.11. Profilul longitudinal al culmii intefluviale Zeletin/Berheci – Tutova/Pereschiv

Sursa:https://www.researchgate.net/profile/Lilian_Niacsu/publication/286445982_Raport_de_Cercetare_TD_4622008

Afluenții de dreapta ai Berheciului sunt: Dunavățul (cu lungimea de 14 km), Godinești (cu lungimea de 14 km), Găiceana și Ghilăvești (cu lungimea de 22 km), Negulești, Șerboaia, Abageru și Boului. Mare parte dintre acești afluenți au caracter de curgere temporară).

Afluenții din același sens ai Zeletinului sunt: Răchitoasa, Gunoaia, Drobotfor (cu lungimea de 32 km) și Apa Neagră (cu lungimea de 11 km). Tecucelul (cu lungimea de 24 km) este un afluent de dreapta care are caracterul specific râurilor din câmpiile piemontane. O situație particulară apare în profilul râului Zeletin cu o pantă foarte mică în cursul inferior datorată supra-ridicării albiei acestuia de către materialele venite de ve versanții dealurilor dezvoltate pe pietrișurile de Cândești.

Principala sursă de alimentare a unităților hidrologice sunt precipitațiile. Cea mai importantă cantitate de apă recepționată în bazinele hidrografice ale zonei se consumă prin evapotranspirație (cca. 90%), iar circa 9% se infiltrează (Băcăoanu și colaboratorii, 1980, p. 67).

Figura nr. 2.12. Bazinul hidrologic Bârlad

Sursa: http://www.scritub.com/geografie/Bazinul-hidrologic-Barlad71133.php

2.5 Vegetație, faună și sol

Vegetația include atât elemente specifice pădurilor central-europene (gorun, fag) cât și specii floristice caracteristice stepelor și silvostepelor continentale est-europene. În cadrul teritoriului se distinge zona de vegetație a pădurilor de foioase (în V și NV). Cu toate că nu dispune de un patrimoniu turistic valoros, microregiunea Valea Tutovei și Zeletinului suscită interes prin aspectul peisagist predominant deluros și de podiș, prin existența unor obiective social-istorice și cultural-artistice, prin prezența mai multor rezervații naturale, a podgoriilor. Fauna este reprezentată de mistreț, căprior, vulpe, dintre mamifere, iar printre păsări se numără cioara, corbul, privighetoarea, mierla, gaița. În zonă mai pot fi întâlnite: cârtița, popândăul, șoarecele de câmp, iar dintre reptile: șopârla și unele specii de șerpi.

Flora regiunii Colinele Zeletinului prezintă o variație considerabilă, datorită formelor de relief, altitudinii, substratului, precum și a unor factori climatici care prin neuniformitatea lor influențează repartizarea în timp și spațiu speciilor. În trecut, Colinele Zeletinului erau acoperite aproape în întregime de masive păduroase de foioase, în special stejar și gorun, în bună parte și fag. Astăzi pădurile ocupă suprafețe mult mai reduse, datorită exploatării neraționale.

Colinele Zeletinului se caracterizează prin două zone de vegetație:

– silvostepa ocupă partea sudică și sud-estică unde vegetația este în general ierboasă, întreruptă doar de unele pâlcuri de pădure. Climatic, această zonă se caracterizează prin veri călduroase și uscate, cu amplitudini termice destul de mari. Pajiștile naturale se mai mențin doar pe terenurile mai puțin fertile, pe versanții văilor, în luncile umede, adică pe locuri improprii agriculturii.

– zona forestieră începe de la limita superioară a silvostepei și ocupă toată partea nordică a regiunii. Ponderea suprafețelor cu păduri este redusă, fiind tipice pentru subetajul pădurilor de gorun și carpen.

Figura nr. 2.13. Pădure de gorun de pe Colinele Zeletinului

Sursa: http://www.scritub.com/geografie

Zonal, pe altitudine, regiunea este inclusă în etajul nemoral al pădurilor de foioase cu:

Etajul pădurilor de fag (Fagus sylvatica)

Etajul pădurilor de stejar (Quercus robur)

Dintre speciile lemnoase mai amintim: Stejarul (Quercus robur), Gorunul (Quercus petraea), Frasinul (Fraxinus), Ulmul de câmp (Ulmus minor), Jugastru (Acer monspessulanum).

În culturile de câmp se dezvoltă specii spontane din categoria buruienilor: pălămida și volbura. În zonele limitrofe terenurilor agricole și în livezi există specii ca: păiuș, colilie și volbura. În luncile din zonele colinare există de asemeni terenuri agricole și pajiști de iarbă moale.

Fauna terestră specifică Colinelor Zeletinului este reprezentată prin specii caracteristice habitatelor din zonele de deal. Deosebit de bogată este fauna de frunzar, în care se găsesc numeroase specii de nevertebrate precum: gasteropode, păianjeni, insecte și miriapode. Dintre vertebrate amintim amfibienii (tritonul comun, salamandra, buhaiul de baltă, broasca râioasă, broasca roșie de pădure, brotăcelul), reptilele (șopârla de câmp, șarpele de casă, șarpele de alun), păsări (ciocănitoare, ghionoaie sură, muscar, muscarul sur, cinteză, pițigoi, pițigoi albastru, vrabie de câmp, botgros, țoi, mierlă, privighetoare, măcăleandru, pitulice cu cap negru, pitulice, ochiul-boului, sfrâncioc, graur).

Figura nr. 2.14. Tritonul comun

Sursa: http://www.animale.ro/articole/tritonul-comun

Figura nr. 2.15. Șarpele de alun

Sursa: http://www.animale-salbatice.ro/sarpele-de-alun.htm

Dintre răpitoarele diurne întâlnim în această zonă uliul, iar speciile nocturne prezente sunt cucuveaua și huhurezul.

Figura nr. 2.16. Pițigoiul albastru

Sursa: https://destepti.ro/pitigoiul-albastru

Cele mai importante mamifere sunt reprezentate de speciile de interes cinegetic, precum: căprior, mistreț, vulpe.

Figura nr. 2.17. Căprior

Sursa: http://vanatoare.info/specii-de-vanat/caprior-capreollus-capreollus/

În zona Colinele Zeletinului, prezența habitatelor de zone umede și lacustre sunt particularități care-i dau o valoare deosebită acestei zone. Fiind pe traseul coridorului est-european de migrațiune a păsărilor, zonele umede sunt de o deosebită importanță pentru peste 160 specii de păsări sedentare și în pasaj, deoarece sunt pe coridorul de migrațiune est-european al păsărilor, constituind loc de odihnă, hrană și cuibărire pentru acestea.

Dintre speciile de mamifere mici care datorită dimensiunilor și obiceiurilor nocturne pot trece neobservate: șoarecele de pădure, șoarecele scurmător, chițcanul, ariciul, cârtița, specii de pârși.

Figura nr. 2.18. Șoarecele scurmător

Sursa: http://www.hlasek.com/clethrionomys_glareolus_e8230.html

Factorul esențial în procesul de formare și repartiție a solurilor este clima, avându-se în vedere faptul că ea condiționează caracterele și răspândirea unui alt factor foarte important, cel biologic. Împreună cu acesta, clima determină intensitatea proceselor care duc la transformarea materialelor parentale, sensul și intensitatea curenților de apă, ale proceselor de transport, de levigare și de acumulare a substanțelor minerale și organice în partea superioară a scoarței de alterare (Chițu, 1975).

Ploile torențiale sunt fenomene atmosferice deosebite care distrug structura solului, iar pe terenurile în pantă accelerează procesul de eroziune.

Pe teritoriul Colinelor Zeletinului au fost identificate 18 unități taxonomice de soluri, aparținând claselor Cernisoluri, Luvisoluri, Hidrisoluri, Protisoluri și Antrisoluri, precum și 10 subtipuri majore. Din punct de vedere al claselor de soluri, zona se poate caracteriza astfel:

Predominarea netă a clasei cernisoluri, care însumează peste jumătate din suprafața regiunii (58%), urmată de clasa luvisoluri (18%), împreună aceste două clase însumează peste 76% din suprafață și dau nota pedogeografică definitorie a bazinului Colinelor Zeletinului;

Destul de mare este și răspândirea solurilor din clasa protisoluri (17%), în special a regosolurilor, care în asociație cu erodosolurile dau și ele o notă aparte regiunii;

În proporții reduse, sunt reprezentate și antrisolurile și hidrisolurile.

Cernisolurile domină net structura învelișului de sol în partea central-sudică și estică a bazinului, care corespunde zonei bioclimatice de silvostepă, în timp ce, luvisolurile sunt răspândite în partea nordică, pe interfluviile mai înalte, precum și, pe cumpăna vestică de ape, împădurită, a bazinului. Dintre cele două componente majore ale calitații solurilor (fizică și chimică), diferențele apar în special în cazul celei fizice, în mare parte datorate compoziției granulometrice predominant nisipoase. Principalul factor care determină această calitate redusă este moștenirea geologică, textura, care afectează la rândul ei mare parte a celorlalte proprietăți fizico-mecanice. Din punct de vedere chimic, solurile din zona de studiu au o calitate foarte bună.

CAPITOLUL 3. CARACTERISTICI SOCIO-ECONOMICE

3.1 Așezări

Comuna Colonești este situată în partea de est a județului Bacău, la limita cu județul Vaslui, amplasată la 45 km de municipiul Bacău. Comuna se învecinează la nord cu comuna Plopana și comuna Odobești, la Est cu comuna Dragomirești, județul Vaslui, la Vest cu comuna Stănișești și comuna Izvoru Berheciului și la Sud cu comuna Răchitoasa.

Suprafața totală a teritoriului administrativ al comunei este de 4468 ha teren, din care teren agricol 3078,4 ha, păduri 1118 ha, ape 25,69 ha, căi de comunicații 103,69 ha, neproductiv 59,45 ha. Din totalul terenului, 4101,31 ha reprezintă teritoriu extravilan, iar 366,69 ha teritoriu intravilan. Din punct de vedere geomorfologic teritoriul comunei este situat în Podișul Bârladului, zona Colinelor Tutovei, caracterizat printr-un relief variat alcătuit din culmi deluroase, ondulate în direcția nord-sud cu înălțimi ce variază între 300-500 m culminând cu înălțimea de 561 m în dealul Doroșanu. Versanții au pante mari, prezintă eroziuni de suprafață de toate gradele. Teritoriul comunei face parte în întregime din bazinul hidrografic al pârâului Zeletin. Renunta la aceste imagini. Nu sunt relevante.

Figura nr. 3.1. Hartă Comuna Colonești

Sursa: https://www.google.ro/maps/place/Colonești

Comuna Răchitoasa este situată în partea de sud – est a județului Bacău și se învecinează la nord cu comuna Colonești, la est cu comuna Puiești și comuna Avrămești, la sud cu comuna Motoșeni, la vest cu comuna Stănișești. Comuna Răchitoasa are o suprafață de 11.722 ha.

Suprafața aferentă a comunei Răchitoasa se încadrează geografic în sudul Podișului Central Moldovenesc, în zona centrală a Colinelor Tutova, toate cele 15 sate (Răchitoasa, Fundătura, Dumbrava, Movilița, Oprișești, Hăghiac, Burdusaci, Bucșa, Tochilea, Barcana, Farcașa, Buda, Magazia, Putini, Dănăila) ale comunei se dezvoltă în lungul Văii Zeletin sau a unor pârae de mică întindere din partea vestică a văii Zeletin, la baza colinelor se formează o fâșie deluroasă între Zeletin și Berheci. Teritoriul comunei are un relief variat, deluros, cu pante mai mari ale versantului estic al văii Zeletin unde lipsesc și văile, și cu pante mai domoale și cu două pârae pe care s-au dezvoltat satele Fundătura, Răchitoasa, Movilița și Dumbrava în versantul vestic al văii. Teritoriul are o formă alungită pe direcția nord-sud, în principal în lungul Zeletinului, pe circa 32 kilometri cu o deschidere de circa 4,8 kilometri pe direcția est-vest între cele două coline ce franchează pârâul Zeletin.

Relieful comunei este deluros, cu înălțimi relativ apropiate pe colinele care franchează valea, cuprinse între 350-500 metri, au o cădere de la nord spre sud. Pârâurile formate în perimetrul comunei, în special în colina vestică, nu au format trase ci numai lunci cu deschideri mici și în special la racordarea cu lunca văii Zeletin.

Comuna Răchitoasa se găsește în zona climatului continental, cu influențe ale maselor de aer arctic (anticiclonul siberian) în perioada de iarnă și de aer cald de tip mediteranian în perioada verii. Temperatura medie anuală este + – 9,2 grade Celsius. Zona este străbătută de curenți reci, care se formează în lungul văii Zeletinului, care au în general direcția celor mai frecvente vînturi, fie din nord-vest, fie din sud est.

Climatul zonei se caracterizează prin ierni aspre cu viscole puternice și prin veri călduroase, de obicei secetoase, cu precipitații dintre cele mai reduse din cadrul județului Bacău (aproximativ 520 mm anual). Verile secetoase, corelate cu solul nisipos – pietros al colinelor, determină aspectul arid al pantelor de pe ambii versanți ai văii principale.

Comuna Răchitoasa este situată în partea de est a județului Bacău, la limita cu județul Vaslui, la confluența pârâului Răchitoasa cu râul Zeletin. Teritoriul comunei se suprapune Colinelor Tutovei situate între Siret și Bârlad, subunitate în cadrul Podișului Bârladului.

Figura nr. 3.2. Hartă Comuna Răchitoasa

Sursa: https://www.google.ro/maps/place/Comuna+Răchitoasa

Comuna Motoșeni este situată în partea de est a județului Bacău, la limita cu județul Vaslui, amplasată la 65 km de municipiul Bacău. Se învecinează la nord-vest cu comuna Răchitoasa și comuna Stănișești, la vest cu comuna Dealu Morii, la sud-vest cu comuna Glăvănești, iar la est și nord cu județul Vaslui. Teritoriul comunei face parte în întregime din bazinul hidrografic al pârâului Zeletin.

Figura nr. 3.3. Hartă Comuna Motoșeni

Sursa: https://www.google.ro/maps/place/Motoșeni

Comuna Motoșeni are în componență 14 sate: Motoșeni, satul de reședință, Bâclești, Chetreni, Chicerea, Cociu, Cornățelu, Fântânele, Fundătura, Gura Crăiești, Poiana, Praja, Rotăria, Șendrești și Țepoaia. Până în data de 17 februarie 1968, satul și comuna Motoșeni s-au numit Ursa Motoșeni.

Comuna Motoșeni se află în partea de SE a județului Bacău, în colinele Tutovei. Este traversată de la nord la sud de pârâul Zeletin cu afluentul Dodrotfor și pârâul Pereschiv. Suprafața comunei este de 10452 ha.

Comuna Glăvănești se află situată în sudul colinelor Tutovei, în Podișul Bârladului, parte a Podișului Moldovenesc. Teritoriul comunei este străbătut de părâul Zeletin și afluenții acestuia, iar în partea de est de apa Pereschivului. Comuna este așezată în partea de sud-est a județului Bacău, la limita cu județul Vaslui. Se învecinează la sud cu comuna Podul Turcului, la nord cu comuna Motoșeni și la vest comuna Dealu Morii. Suprafața de teren ocupată de comună este de 6423 ha. La reforma administrativ-teritorială din 1968 comuna Glăvănești se unifică cu comuna Frumușelu cu reședința în satul Glăvănești.

Figura nr. 3.4. Hartă Comuna Glăvănești

Sursa: https://www.google.ro/maps/place/Comuna+Glăvănești

Comuna Podu Turcului este situată în sud-estul județului Bacău. Localitatea fiind atestată documentar în anul 1842, prin documentul intitulat „Învoiala”. Suprafața comunei este împărțită în: 400 ha păduri, 350 ha pășuni și 7000 ha teren arabil.

Figura nr. 3.5. Hartă Comuna Podu Turcului

Sursa: https://www.google.ro/maps/place/Podu+Turcului

Tănăsoaia (în trecut, Valea Rea și Galbeni) este o comună în județul Vrancea, Moldova, România, formată din satele Călimăneasa, Costișa, Costișa de Sus, Covrag, Feldioara, Galbeni,Nănești, Tănăsoaia (reședința),Vladnicu de Jos, Vladnicu de Sus.

Comuna se află în nord-estul județului, la limita cu județul Galați, în valea râului Zeletin, fiind străbătută în zona de vest și de emisarul acestuia, râul Berheci. Este străbătută pe direcția nord-sud de două șosele județene: DJ241 o leagă spre sud în județul Galați de Gohor (unde se termină în DN24); și spre nord de Boghești și mai departe în județul Bacău de Podu Turcului (unde se intersectează cu DN11A), Glăvănești, Motoșeni, Răchitoasa, Colonești și Izvoru Berheciului; DJ241A o leagă spre sud în județul Galați de Gohor, și spre nord de Corbița și mai departe în județul Bacău de Dealu Morii, Vultureni, Oncești și Izvoru Berheciului.

Figura nr. 3.6. Hartă Comuna Tănăsoaia

Sursa: https://www.google.ro/maps?client=opera&hs=tVb&q=comuna+tanasoaia

Gohor este o comună în județul Galați, Moldova, România, formată din satele Gara Berheci, Gohor (reședința), Ireasca, Nărtești și Poșta. Localitatea se află situată în extremitatea nord-vestică a județului Galați, în zona colinară. Se învecinează: la nord – granița cu județul Vrancea, la est – comuna Priponești și Ghidigeni, vest – Brăhășești și Țepu, la sud – Munteni.

Figura nr. 3.7. Hartă Comuna Gohor

Sursa: https://www.google.ro/maps/place/Gohor

3.2 Funcționalitate așezări

Comuna Colonești nu dispune de resurse naturale, de materii prime și materiale deosebite în afara fondului forestier. Principalul profil economic al comunei îl reprezintă agricultura, terenul agricol reprezentând 70% din suprafața totală. Creșterea animalelor și păsărilor se realizează în sistem gospodăresc individual. Deoarece zona este foarte săracă, comuna necesită de investiții economice pentru a putea utiliza forța de muncă existentă în zonă fapt pentru care administrația locală oferă o serie de facilități cum ar fi condiții și spații pentru investitori dornici să realizeze locuri de muncă și totodată oferă și sprijinul necesar.

În Comuna Răchitoasa locuitorii practică agricultura și creșterea animalelor, principalele activități economice desfășurate în zonă fiind cele legate de exploatarea și prelucrarea materialului lemnos, dogărit și comerț.

Comuna Motoșeni oferă locuitorilor săi mai multe posibilități de se ocupa de diverse activități economice, comparativ cu cele două comune prezentate anterior. Astfel, în comună se practică agricultura mixtă agrozootehnică, există o fermă piscicolă cu 144 ha luciu de apă unde se poate practica pescuitul de agrement și industrial. În comună există mulți aplicultori, mai multe mori de cereale, precum și o exploatație de gaze naturale și petrol.

Până în 1990 în comuna Glăvănești ocupația de bază era creșterea și îngrijirea oilor. De aici s-a dezvoltat ca un fel de industrie producția de textile de casă. Din acestea amintim: țesăturile decorative pentru ornarea interioarelor locuințelor țărănești, care a cunoscut o maximă evoluție în a doua jumătate a sec. XIX-lea și începutul sec. XX, când au fost cunoscute cele mai reușite exemplare ale genului și anume covoarele moldovenești de Glăvănești cu decor combinat. Așezarea comunei la o distanță de peste 30 km față de orașele vecine (Bârlad, Adjud, Tecuci) și de aproximativ 100 km de reședinta județului Bacău, constituie un impediment în ce privește localizarea agenților economici, cei existenți profilându-se pe comerț, servicii. Există două mori pentru cereale și o presă pentru ulei. În zona de nord a comunei se află în exploatare gaze naturale, exploatate de S.C. Gazmetan Mediaș, fiind livrate atât pentru industrie la Onești, cât și pentru uz casnic. Comuna nu beneficiază în acest moment de această resursă. Operatorii economici ce activează pe raza localității sunt în număr de 11.

În Comuna Posu Turcului se practică agricultura, iar activitatea economică este reprezentată de desfășurarea comerțului. Similar, în comuna Tănăsoaia locuitorii se ocupă cu agricultura și cu creșterea animalelor.

În cadrul Comunei Gohor, locuitorii se îndeletnicesc cu agricultură (în mod deosebit cultura cerealelor), viticultura, creșterea animalelor și prestări servicii.

3.3 Infrastructura edilitară

Comuna Colenești are în componență trei grădinițe și șase școli. Printre proiectele finalizate de către administrația locală se numără modernizare drumurilor locale și a infrastructurii rutiere în cadrul comunei, modernizarea drumurilor agricole, alimentarea cu apă și canalizare în localitatea Colonești, construirea școlii cu clasele I-IV în sat Călini, construirea unei grădinițe în localitatea Colonești,.

În Comuna Răchitoasa există opt grădinițe și 11 școli. Comuna a beneficiat de derularea proiectului SAPARD măsura 2.1. „Reabilitarea drumului comunal DC 50 Răchitoasa-Fundătura Răchitoasa pe o distanță de 4,2 km”, a fost modernizată rețeaua de apă existentă în satul Răchitoasa, s-a început distribuția gazelor naturale în satele Răchitoasa, Burdusaci și Oprișești, au fost reabilitate drumuri comunale și s-a asigurat alimentarea cu apă pentru satele Burdusaci și Oprișești.

Comuna Moteșeni are cinci grădinițe și 11 școli. În cadrul satelor componente ale comunei a fost introdusă alimentarea cu gaze naturale, s-a construit un nou sediu în care să funcționeze Primăria Comunei, s-a reabilitat un drum comunal de 4 km. Pentru viitor se dorește construirea a două poduri rutiere și pietonale în două sate ale comunei precum și alimentarea cu apă a trei sate din cadrul comunei.

În Comuna Glăvănești există cinci grădinițe și trei școli. Aici, admimnistrația locală a reușit să finalizeze alimentarea cu apă a comunei, să introducă gazul metan, să amenajeze o bază sportivă în localitatea Glăvănești

Infrastructura comunei Podu Turcului cuprinde rețea de canalizare și apă potabilă, rețea de electricitate și gaze naturale. Aici există șase grădinițe, cinci școli și un liceu, precum și cel mai mare spital din zona rurală, cu 200 de paturi. Medicina de familie este regăsită prin existența a două cabinete. Ultimele proiecte derulate pe terioriul comunei au reprezentat construirea și reabilitarea campusului școlar „Al. Vlahuță” din Podu Turcului, modernizarea drumuri comunale.

În Comuna Tănăsoaia sunt două grădinițe și opt școli. Proiectul de alimentare cu apă a comunei este în desfășurare.

În Comuna Gohor sunt cinci grădinițe și patru școli. Comuna a beneficiat de fonduri europene, realizându-se astfel proiectul pentru extinderea rețelei electrice, alimentarea cu apă a satului Berheci, aliemntarea cu gaze, precum și modernizarea drumurilor comunale.

CAPITOLUL 4. DEMOGRAFIE

4.1 Evoluția populației

Conform datelor statistice ale INSSE, evoluția populației din localitățile care fac parte din Colinele Zeletinului are, în general, un trend descendent. O excepție în acest sens o reprezintă evoluția populației comunei Colonești care a înregistrat la nivelul anului 2016 (1 ianuarie) o creștere față de anul anterior, pentru ca în 2017 să cunoască o foarte ușoară descreștere, de doar două persoane.

Tabel nr. 4.1. Evoluția populației în cadrul Colinelor Zeletinului

Sursa: Prelucrat după date TEMPO ONLINE

În figura de mai jos se poate observa ponderea pe genuri a populației din cadrul localităților din cadrul Colinelor Zeletinului la 1 ianuarie 2017.

Tabel nr. 4.2. Ponderea genurilor Structura pe sexe în localitățile din cadrul Colinelor Zeletinului

Sursa: Prelucrat după date TEMPO ONLINE

Figura nr. 4.1. Ponderea populației din localitățile Colinelor Zeletinului

4.2 Creșterea naturală

Doar în cadrul Comuneil Colonești putem discuta despre o creștere naturală (a sporului național), toate celelalte localități înregistrând o creștere naturală negativă, deoarece numărul deceselor a depășit cu mult numărul nașterilor.

Asistăm la o îmbătrânire accentuată a populației, aceasta fiind dublată și de fenomenul emigrațional, deoarece România este o țară de migrație, iar numărul nou-născuților este semnificativ mai mic decât cel al decedaților.

4.2.1 Mortalitate și mortalitate infantilă

Referitor la mortalitatea infantilă, datele statistice pentru perioada 2014 -2016 sunt evidențiate în tabelul de mai jos. După cum se poate observa ponderea mortalității infantile este destul de redusă, cele mai multe decese ale copiilor sub 1 an fiind înregistrate în Comuna Podu Turcului și Rpchitoasa la nivelul anului 2014 (câte două decese).

Tabel nr. 4.3. Mortalitatea infantilă în localitățile din cadrul Colinelor Zeletinului în perioada 2014 – 2016

Sursa: Prelucrat după date TEMPO ONLINE

Referitor la rata mortalității înregistrată în localitățile din cadrul Colinelor Zeletinului, aceasta este analizată tot pentru perioada 2014 – 2016, datele fiind redate în tabelul de mai jos.

Tabel nr. 4.4. Mortalitatea în localitățile din cadrul Colinelor Zeletinului în perioada 2014 – 2016

Sursa: Prelucrat după date TEMPO ONLINE

Astfel, cea mai mare pondere a mortalității s-a înregistrat în anul 2014 în comuna Glăvănești (20%), urmată de Comuna Răchitoasa (18%). La nivelul anului 2015, comuna Răchitoasa a înregistrat cel mai mare număr de decese (22%), iar la nivelul anului 2016 aceasta să se situeze tot pe primul loc la acest bilanț tragic cu un procent de 19%.

Figura nr. 4.2. Evoluția mortalității în Colinele Zeletinului în perioada 2014 – 2016

4.2.2. Bilanț natural

Rata bilanțului natural se calculează folosind formula: Bn = N – M (‰), unde:

– N este NATALITATEA, adică: numărul sau proporția nașterilor care au loc într-o populație, într-un anumit interval de timp (1 an).

– M este MORTALITATEA, adică: numărul sau proporția deceselor dintr-o populație, într-un anumit interval de timp (1 an).

Era mai buna o cronograma, nu tabel

Tabel nr. 4.5. Bilanțul natural al localităților din Valea Zeletinului pentru anul 2016

Sursa: Prelucrat după date TEMPO ONLINE

Potrivit acestor date, la nivelul anului 2016, cel mai scăzut scor natural a fost înregistrat în Comuna Motoșeni (- 46), Comuna Colonești fiind singura comuna dintre localitățile de pe Colinele Zeletinului care a înregistrat un spor natural pozitiv (+4).

4.3 Mișcare migratorie

Una din cauzele scăderii scăderii populației o reprezintă migrația populației, mai ales, că și din punctul acesta de vedere, localitățile din cadrul Colinelor Zeletinului se înscriu în tendințele naționale, adică numărul plecărilor din resedință depășindu-l pe cel al stabilirilor.

4.3.1 Sosiri

Referitor la stabilirile de reședințe în cadrul localităților din Colinele Zeletinului, precizăm că ponderea cea mai mare este ocupată de localitățile Podu Turcului și Răchitoasa. Astfel, la nivelul anului trecut, Podu Turcului a primit 40% din totalul noilor locuitori, în timp ce în Răchitoasa și-au stabilit reședința 40% din totalul noilor locuitori.

Este mai bine sa pui o cronograma in loc de tabel

Tabel nr. 4.6. Stabiliri de reședințe în localitățile din cadrul Colinelor Zeletinului

Sursa: Prelucrat după date TEMPO ONLINE

Figura nr. 4.3. Evoluția stabiliri de reședințe în localitățile de pe Colinele Zeletinului în anul 2016

4.3.2 Plecări

Referitor la numărul plecărilor cu reședința din localitățile din cadrul Colinelor Zeletinului, apreciem că trendul este de a emigra, ceea ce ce poate lesna observa și din datele prezentate în tabelul de mai jos. Astfel, cei mai mulți locuitori au plecat din Comuna Podul Turcului în anul 2016 (72) și cei mai puțin din Comuna Colonești, în anul 2014 (8).

Tabel nr. 4.7. Plecări cu reședința din localitățile din cadrul Colinelor Zeletinului

Sursa: Prelucrat după date TEMPO ONLINE

Figura nr. 4.4. Evoluția stabilirii de reședințe în localitățile de pe Colinele Zeletinului în perioada 2014 – 2016

4.3.3 Bilanț migratoriu

Bilanțul migrator apare ca diferență între sosiri și plecările din localitățile menționate, rezultatele fiind prezentate în tabelul următor.

Fa cronograma nu tabel

Tabel nr. 4.8. Bilanțul migrator al localităților din Valea Zeletinului pentru anul 2016

Sursa: Prelucrat după date TEMPO ONLINE

După cum se poate observa în localitățile Podu Turcului și Răchitoasa bilanțul migrator este unul pozitiv, deoarece pe teritoriul acestor localități și-au stailit reședința mai multe persoane decât cele care au decis să plece. În toate celelalte localități, numărul plecărilor l-a depășit pe cel al sosirilor.

4.4 Structura pe grupe de vârstă și sex

Tabel nr. 4.9. Structura pe grupe de vârstă și sex a populației din Colonești pentru anul 2016

Sursa: Prelucrat după date TEMPO ONLINE

4.5 Religie și naționalitate

Era mai bine daca faceai o analiza comparativa nu caracterizarea fiecarei asezari in parte

În Comuna Colonești majoritatea locuitorilor sunt etnici români (96,29%), majoritatea acestora fiind creștini ortodocși (94,34%), după cum se poate observa și din figura de mai jos.

Figura nr. 4.5. Componența etnică și confesională a locuitorilor Comunei Colonești

Comuna Răchitoasa este formată din români în proporție de 96,6%, iar romi sunt 1,06% din totalul populației acestei șocalități. Referitor la componența confesională, 97,55% dintre locuitori au declarat a fi ortodocși.

Figura nr. 4.6. Componența etnică și confesională a locuitorilor Comunei Răchitoasa

În cadrul Comunei Motoșeni, 96,14% dintre locuitori s-au declarat a fi de etnie română și 95,8% dintre aceștia sunt ortodocși.

Figura nr. 4.7. Componența etnică și confesională a locuitorilor Comunei Motoșeni

În localitatea Glăvănești ponderea locuitorilor de etnie română este de 95,87% din totalul populației, numărul acestora fiind depășit de numărul celor care chiar dacă nu și-au declinat etnia, au recunoscut că sunt ortodocși, ponderea reprezentării acestei religii în comună fiind de peste 96%.

Figura nr. 4.8. Componența etnică și confesională a locuitorilor Comunei Glăvănești

În Comuna Podu Turcului peste 94% din totalul locuitorilor sunt etnici români și tot același procent l-au înregistrat și creștinii ortodocși din localitate.

Figura nr. 4.9. Componența etnică și confesională a locuitorilor Comunei Podu Turcului

Comuna Tănăsoaia adăpostește peste 97% locuitori de etnie română, creștini ortodocși.

Figura nr. 4.10. Componența etnică și confesională a locuitorilor Comunei Tănăsoaia

În localitatea Gohor din Galați există peste 97% români, din care peste 96% sunt de relie ortodoxă.

Figura nr. 4.11. Componența etnică și confesională a locuitorilor Comunei Gohor

4.6 Structura Caracteristici economice

Nu este nevoie de acest subcapitol pentru ca ai un capitlo cu functionalitatea asezarilor

Județul Bacău are o contribuție semnificativă  la formarea PIB-ului regional (21,79% în anul 2016), poziționânduțse pe locul al doilea, după  județul Iași, din acest punct de vedere.

Sectorul cu ponderea cea mai ridicată este cel de servicii, județul Bacău prezentând caracteristici ale structurii economiei pe ramuri similare cu cele regionale, exceptând sectorul de construcții unde este sesizat un aport mai mare la formarea valorii adăugate brute comparativ cu situația întâlnită  la nivel regional. Contribu ia cea mai mare la formarea valorii adăugate brute din sectorul terțiar este asigurată  de activitățile ce vizează  ”Administrație publică  și apărare; asigurări sociale din sistemul public; învățământ; sănătate; activități de spectacole, culturale  și recreative” (34%), serviciile financiare (32,8%)  și cele cu profil comercial (31,2%).

La nivelul județului Bacău, cea mai mică  productivitate a muncii se înregistrează  în agricultură, dar se situează  peste media regională.

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE