Evolutia Politicii Fiscale a Romaniei In Context European

Diverse

Evolutia Politicii Fiscale a Romaniei In Context European

Byadmin ianuarie 1, 2024

Motto: „Viziunea guvernului asupra economiei ar putea fi sintetizată în câteva fraze scurte: Dacă funcționează, taxeaz-o. Dacă va continua să funcționeze, reglementeaz-o. Iar dacă un mai funcționează, subvenționeaz-o”.

(Ronald Reagan, președinte SUA)

CUPRINS

Lista grafice

Lista abrevieri

Introducere

CAPITOLUL I: Politica fiscală

1.1. Aspecte generale privind politica fiscală : concept,obiective,principii…

1.2. Instrumente de realizare a politicii fiscale

1.3. Gradul de fiscalitate (presiunea fiscală)

CAPITOLUL II: Rolul Uniunii Europene în politica fiscală a României

2.1 Politica fiscală a României în perioada 2000-2014

2.2 Impactul politicii fiscale a României asupra principalilor indicatori macroeconomici

CAPITOLUL III: Analiza politicilor fiscale ale Romaniei in context european

3.1 Studiul politicilor fiscale din Romania in comparatie cu Danemarca si Luxemburg

3.2 Analiza pe baza modelului econometric

Recomandări și concluzii

Bibliografie

INTRODUCERE

CAPITOLUL I: Politica fiscală

Aspecte generale privind politica fiscală: concept, obiective, principii

Dintotdeauna au existat discutii contradictorii cu privire la interventia statului in economie: Este bine ca statul sa intervina in economie? Sau va avea efecte negative asupra mecanismului de piata? Ca urmare, gandirea economica a incercat sa explice raportul optimal dintre stat si economie, prin formularea unor conceptii, mergandu-se de la liberalism pana la totalitarism.

Liberalismul clasic a luat nastere ca urmare a ideilor formulate de Adam Smith si a discipolilor sai David Ricardo, Jean Baptiste Say, John Stuart Mill, Thomas Malthus.

Adam Smith contesta interventia statului in economie si a sustinut suveranitatea individului. Propune in lucrarea sa „Avutia natiunilor. Cercetare asupra naturii si cauzelor ei” (1776) ca statul sa intervina cat mai putin in economie, sustinand caracterul autoreglator al pietei prin intermediul „mainii invizibile”, oamenii actionand liberi in cautarea propriului interes, acesta va transfoarma eforturile in beneficii pentru ambele parti. Astfel, prin intermediul preturilor, oferta se va ajusta de la sine la cererea consumatorilor. Rolul statului este limitat la anumite situatii precum reprezentarea externa, aparare, ordine publica, educatie, lucrari publice etc.

Adam Smith a fost preocupat si de formularea unor principii fundamentale ale fiscalitatii, oprindu-se asupra modului de a determina si delimita caracteristicile pe care un sistem de taxe ar trebui sa le indeplineasca pentru a putea fi apreciat drept un sistem judicios. In acest sens, economistul Adam Smith a formulat anumite principii fundamentale: echitatea fiscala, certitudinea impunerii, comoditatea perceperii impozitelor si randamentul fiscal. Aceste principii stau la baza sistemlor fiscale si in prezent, suferind in timp interpretari diferite fata de cele oferite de Adam Smith.

Astfel, in Codul fiscal actual, acestea sunt definite:

a) neutralitatea măsurilor fiscale în raport cu diferitele categorii de investitori și capitaluri, cu forma de proprietate, asigurând condiții egale investitorilor, capitalului român și străin;

b) certitudinea impunerii, prin elaborarea de norme juridice clare, care să nu conducă la interpretări arbitrare, iar termenele, modalitatea și sumele de plată să fie precis stabilite pentru fiecare plătitor, respectiv aceștia să poată urmări și înțelege sarcina fiscală ce le revine, precum și să poată determina influența deciziilor lor de management financiar asupra sarcinii lor fiscale;

c) echitatea fiscală la nivelul persoanelor fizice, prin impunerea diferită a veniturilor, în funcție de mărimea acestora;

d) eficiența impunerii prin asigurarea stabilității pe termen lung a prevederilor Codului fiscal, astfel încât aceste prevederi să nu conducă la efecte retroactive defavorabile pentru persoane fizice și juridice, în raport cu impozitarea în vigoare la data adoptării de către acestea a unor decizii investiționale majore.

Clasicul David Ricardo a dus mai departe ideiile lui Adam Smith si aduce noi contributii la dezvoltarea teoriei economice precum teoria comertului international. In lucrarea sa „Despre principiile economiei politice si impunerii” (1817), acesta afirma cu privire la impozit ca reprezinta: „acea portiune din produsul solului si al muncii unei tari care este pusa la dispozitia statului. Aceasta portiune este platita in ultima instanta, din capital sau din venitul tarii”. In conceptia lui „nu exista impozite care sa nu aiba o tendinta de a miscora puterea de acumulare”, astfel trebuie cat mai mult evitata fiscalitatea ridicata pentru a nu ajunge la consecinte negative la nivelul economiei.

Gandirea clasicilor se poate concluziona astfel: „politica fiscala nu are nici un fel de relevanta, conducand doar, prin restrangerea sectorului privat, la destabilizarea economica”.

Atacuri puternice asupra liberalismului clasic au provenit din partea socialistilor utopici precum Jean Charles Leonard Simonde de Simondi, Pierre Joseph Proudhon, iar mai apoi Karl Marx, Engles.

In opera sa „Manifestul Partidului Comunist” (1848), Karl Marx sustine ideea unui stat bazat pe doctrina capitalista in care statul are rolul de a conduce si organiza societatea cu scopul mentinerii puterii clasei conducatoare.

Statul burghez urmarea apararea, ascensiune si impunerea intereselor folosind impozitarea pentru atingerea acestor scopuri. Marxismul a promovat sistemul impunerii progresive si ajutorarea populatiei defavorizate prin directionarea unor parti din cheltuielile bugetare spre acestia.

Aplicarea conceptiilor marxiste s-au dovedit a fi lipsite de eficacitate practica, un exemplu fiind falimentul sistemului socialist de tip sovietic.

La inceputul secolului al XX-lea curentul neoclasic (marginalismul) se bucura de aplicabilitate in majoritatea tarilor dezvoltate, devenind principala doctrina economica.

In ciuda faptului ca neoclasicii au contestat o parte din ideile clasicilor, au preluat anumite trasaturi esentiale, printre care si interventia limitata a statului in economie. Raritatea bunurilor economice, comportamentul consumatorului in cadrul pietei, dar si combinarea studiului psihologic cu modelele matematice reprezinta contributii importante ale neoclasicilor in cadrul economiei.

Un reprezentant de seama al neoclasicismului, considerat ca fiind “ultimul neoclasic”, Alfred Marshall aduce contributii asupra teoriei valoare-utilitate si asupra teoriei obiective a valorii.

Considera ca politica fiscala ar trebui privita atat din perspectiva laturii benefice, cat si din perspectiva sa nefavorabila, rolul acesteia fiind de a convinge cetatenii sa aiba incredere in stat si in institutiile sale pentru asigurarea echilibrului economic.”Latura care are o actiune mai importanta este data de modul in care politica fiscala se adapteaza conditiilor mediului economico-financiar.”

Teoria keynesista se contureaza ca urmare a evenimentelor care s-au produs dupa primul razboi mondial, respectiv marea criza economica din perioada 1929-1933.

John Maynard Keynes a creat curentul keynesian, fiind opus clasicilor prin faptul ca statul trebuie sa intervina in economia de piata deoarece aceasta nu se poate regla de la sine, prin mecanism propriu si libera concurenta, rolul acestuia fiind fundamental prin „corectarea neajunsurilor mecanismului pietei si rezolvarea problemelor sociale ale persoanelor dezavantajate de catre stat.”

Intreg ansamblu de idei expuse de Keynes graviteaza in jurul reducerii somajului, considerand ca cele mai potrivite instrumente pentru echilibrarea acestei situatii sunt utilizarea politicii fiscale si a politicii monetare de catre stat.

Expune rolul semnificativ a politicii fiscale in situatii de recesiune si inflatie ridicata, sustinand rolul statului de „dirijor” in corectarea unor dezechilibre aparute la nivelul economiei, astfel: in situatia in care economia se confrunta cu recesiune sau criza, statul trebuie sa intervina prin cresterea cheltuielilor guvernamentale, prin intermediul cererii agregate, respectiv miscorarea taxelor si impozitelor si trecerea de la buget echilibrat la deficit bugetar; iar in caz de inflatie recomanda scaderea cheltuielilor guvernamentale concomitent cu cresterea taxelor si impozitelor, situatie ce va duce la scaderea cererii agregate.

Keynes are in vedere influentele pe care politica fiscala aplicata de catre stat si rata dobanzii le pot avea asupra economisirii, considerand ca „impozitul pe venit, mai ales cand face discriminare contra veniturilor nemuncite, impozitul pe profiturile de pe urma capitalului, impozitul pe succesiuni si altele similare au mai putina influenta decat rata dobanzii; in plus, gama modificarilor posibile ale politicii fiscale poate fi mai larga, cel putin ca asteptari, decat cea a modificarilor ratei dobanzii”.

Aplicarea conceptiilor keynesiste are loc indeosebi dupa terminarea crizei dintre anii 1929-1933, politica fiscala prin intermediul instrumentelor sale devine importanta pentru stabilizarea macroeconomica si redistribuirea veniturilor.

Neoliberalismul reprezinta curentul in care economistii au avut o alta abordare cu privire la utilizarea politicii fiscale, realizand o sinteza a celor mai importante conceptii: liberalismul, neoliberalismul si keynesismul.

Printre reprezentantii acestui curent se disting: Paul Samuelson, William J. Shultz, C. Lowell Harris, Gabriel Ardant, Friedrich A. Hayek, Milton Friedman.

Friedrich A.Hayek propune un sistem de impozitare proportional, considerand relevante doar doua din cele trei categorii de impozite precum cele cu privire la acoperirea cheltuielilor administrative si pentru bunuri cu caracter colectiv (invatamant, sanatate, cultura). Impozitele colectate cu scopul de a fi redistribuite catre persoanele defavorizate sunt considerate nejustificate.

Conceptia comuna a tuturor neoliberalilor este critica adusa statului cu privire la interventia sa in economie.

Milton Friedman sustine proprietatea privata in cadrul economiei de piata si individualismul. Nu este de acord ca statul sa fixeze preturile, sa acorde subventii, asigurari sociale pentru persoanele defavorizate sau cresterea impozitului pe avere, considerand ca aceste interventii ale statului pot duce la aparitia coruptiei si la avantajarea anumitor grupuri sociale.

Conceptiile care s-au conturat de-a lungul timpului ne-au aratat o preocupare deosebita asupra fiscalitatii si a rolului jucat de impozit pentru consolidarea mecanismelor de piata. Curentele de gandire economica nu pot fi contestate prin prisma eficacitatii, ci trebuie avut in vedere si perioada in care economistii le-au formulat, dar si caracteristicile curentului in care s-au incadrat, acestea contribuind la dezvoltarea stiintei economice si realizarea unor legaturi intre politicile acesteia.

Politica fiscală influențează procesele economico-financiare, dar are un impact major și asupra evoluției societății. La radul ei este determinată la nivel economic de anumiți factori precum nivelul veniturilor cetățenilor, situația economiei, relația sectorului pubic și privat etc.

În cadrul unui stat, manipularea instrumentelor fiscale poate duce la îndeplinirea unor serii de obiective esențiale în vederea dezvoltării eficiente a economiei prin inlaturarea dezechilibrelor si modificarea proceselor economice, precum si rectificarea ciclului economic. Obiectivele politicii fiscale sunt îndreptate către anumite sectoare și categorii sociale precum: încurajarea și protejarea economiei naționale; stimularea economisirii, dar și a investițiilor; stabilizarea economiei, reglarea acesteia și redresarea creșterii economice; stimularea exporturilor; limitarea consumului unor produse dăunătoare sănătății cetățenilor prin aplicarea unor taxe pe viciu; stimularea agriculturii; incurajarea micilor producatori; cresterea calitatii si competivitatii produselor; menținerea dezinflatiei; combaterea și preveni de obiective esențiale în vederea dezvoltării eficiente a economiei prin inlaturarea dezechilibrelor si modificarea proceselor economice, precum si rectificarea ciclului economic. Obiectivele politicii fiscale sunt îndreptate către anumite sectoare și categorii sociale precum: încurajarea și protejarea economiei naționale; stimularea economisirii, dar și a investițiilor; stabilizarea economiei, reglarea acesteia și redresarea creșterii economice; stimularea exporturilor; limitarea consumului unor produse dăunătoare sănătății cetățenilor prin aplicarea unor taxe pe viciu; stimularea agriculturii; incurajarea micilor producatori; cresterea calitatii si competivitatii produselor; menținerea dezinflatiei; combaterea și prevenirea evaziunii fiscale etc.

Principalele obiective instituite in domeniul fiscal de catre Guvernul Romaniei in perioada 2014-2016 sunt:

Asigurarea unui cadru stimulativ pentru dezvoltarea mediului economic privat și public, prin simplificarea sistemului de taxe și promovarea unor măsuri de consolidare a transparenței, stabilității și predictibilității;

Eficientizarea sistemului fiscal pornind de la recomandările asistenței tehnice a FMI;

Continuarea procesului de armonizare a legislației naționale cu legislația comunitară, prin transpunerea în legislația națională a directivelor adoptate la nivel european în domeniile TVA și accize;

Îmbunătățirea legislației fiscale în funcție de fenomenele evazioniste, în vederea contracarării acestora;

Creșterea veniturilor bugetare prin lărgirea bazei de impozitare și nu prin creșterea poverii fiscale asupra economiei;

Întărirea guvernanței fiscale, precum și reducerea deciziei discreționare în politicile fiscale, în condițiile acelorași reguli pentru toți contribuabilii;

Pe termen mediu, atragerea unui volum crescut de investiții străine, iar pe termen lung, susținerea capitalului autohton.

In continuare, in cursul lucrararii de fata, vom aborda termenul de politica fiscala atat din prisma veniturilor, cat si a cheltuielilor publice.

Vom realiza aceasta mentionare deoarece la nivelul literaturii de specialitate exista abordari diferite cu privire la definirea conceptului de politica fiscala.

In opinia anumitor autorii, politica fiscala are in vedere doar partea desemnata de veniturile statului. Pe de alta parte, alti autori cuprind si cheltuielie statului in definirea politicii fiscale, Catarama D. afirmand faptul ca: „conceptele de politică fiscală, politică bugetară și, respectiv, politică fiscal-bugetară ar trebui TOATE să definească același lucru, respectiv: ansamblul de concepții, obiective și acțiuni ale statului privind stabilirea cheltuielilor și veniturilor statului, în scopul asigurării creșterii economice în condițiile unui deficit bugetar sustenabil și a unui nivel prudent al datoriei publice”.

1.2. Instrumente de realizare a politicii fiscale

Încă din 1789, “Declarația drepturilor omului și cetățeanului” contura în articolul 13, faptul că ”pentru întreținerea forței publice și pentru administrație o contribuție comună este indispensabilă. Ea trebuie raportată egal între toți cetățenii în măsura posibilităților lor”. Ca urmare a acestor principii a luate naștere sistemul fiscal modern si rolul instumentelor fiscale, precum cel al impozitelor si taxelor.

Observand rolul pe care impozitarea a avut-o de-a lungul istoriei, aceasta a dus la aparitia si evolutia statului, devenind principala sursa de venituri si o importanta parghie economico-financiara.

Montesquieu afirma in opera sa ”Spiritul legilor” faptul ca impozitul reprezinta “o parte pe care fiecare cetățean o dă din bunul său pentru a avea siguranța celeilalte părți rămase lui sau pentru a se bucura deplin de aceasta”.

Mirabeau, în lucrarea “L’Adresse aux Francais” definește impozitul ca fiind “obligația comună a tuturor cetățenilor și prețul avantajelor pe care societatea le poate procura acestora”. In viziunea lui Adam Smith achitarea de catre cetateni a impozitelor reprezinta poarta catre libertate, si nu o modalitate de a tine oamenii in jugul scalaviei.

În Statele Unite ale Americii Curtea Supremă a decis în mod oficial ca “puterea de a impune, indispensabilă pentru existența oricărui guvern civilizat, se exercită în baza presupunerii unui echivalent restituit contribuabilului în ceea ce privește protecția persoanei și a proprietății sale, în crearea și menținerea unor avantaje publice de care el profită. De aceea, daca puterea care face impunerea nu poate presta aceste servicii, deci nu poate fi binefacatoare pentru persoana/proprietatea impusa, impunerea ca atare ia aspectul unei extorcari si nu a unui impozit”.

Din definitia riguroasa data de Contantin Tulai, in opinia caruia “impozitele reprezinta, in zilele noastre, obiligatii pecuniare pretinse, in temeiul legii, de catre autoritatea publica, de la persoane fizice si juridice, in raport cu capacitatea contributiva a acestora, preluate la bugetul statului in mod silit si fara contraprestatie imediata si folosite de catre acesta ca resurse pentru acoperirea cheltuielilor publice si ca instrument de armonizare a interesului public cu interesele individuale ale oamenilor”, rezida faptul ca impozitele sunt caracterizate de o serie de trasaturi, respectiv: caracter obligatoriu, titlu definitiv si fara contraprestatie.

Impozitele le putem regasi sub forma impozitelor directe si impozitelor indirecte. Astfel, impozitele directe după cum și denumirea o sugerează, sunt acele impozite care se percep direct de la cei care le plătesc, în funcție de veniturile și averea pe care le dobândesc. Acestea vizeaza impozitele reale care au ca obiect al impunerii cladiri, pamant, produse sau anumite genuri de activitati, dar si impozitele personale care se stabilesc asupra venitului si averii, in stransa legatura cu situatia personala a subiectului.

Avantajele ce decurg din impozitarea directă provin din faptul că aceste impozite au caracter nominativ – având termene de plată clar stipulate, imposibilitatea sustragerii de la plata acestora, impozitarea diferentiata a grupurilor de persoane cu venituri mai ridicate, dar si asigurarea unei echitati fiscale mai mari prin faptul ca acestea pot fi calculate pentru fiecare persoana, avand in vedere situatiile personale ale contribuabililor (impozitul se aplica asupra venitului individual impozabil). Însă cu cât rata de impunere va fi mai mare, aceasta va duce la descurajarea muncii și acumulării de capital, rezultând de aici evaziune fiscală, dar și practicarea “muncii la negru”.

Impozitele indirecte vizează cheltuielile, așezându-se asupra bunurilor și serviciilor economiei. Acestea se diferențiază de impozitele directe prin faptul că sunt suportate de plătitori indiferent de nivelul veniturilor, profesia sau situația personală, dar și prin faptul că ele nu se stabilesc direct și normativ asupra contribuabililor. In componenta impozitelor indirecte se afla: accizele si taxa pe valoare adaugata, acestea fiind taxele de consumatie pe produs, respectiv asupra vanzarilor practicate; veniturile aferente monopolurilor fiscale, taxe vamale, taxe de timbru, consulare si de inregistrare.

Impozitele indirecte pot afecta puterea de cumpărare a consumatorului, având un caracter regresiv. Cu cât o persoană realizează venituri mai mici, cu atât sarcina fiscală suportată va fi mai mare, povara fiscală fiind invers proporțională cu puterea economică a plătitorilor, toate acestea ducând la scăderea nivelului de trai al polpulatiei. Acestea au și o mișcare oscilantă, în perioadele de avânt economic având un randament fiscal ridicat, iar în perioadele de criză și depresiune un randament fiscal scăzut.

În general impozitele au funcția de a regla unele fenomene economice sau sociale, de a redistribui venituri primare sau derivate precum și de a contribuii la formarea fondurilor fiscale, Gabriel Ardant susținând in „Histoire de l’impot” că “impozitul a încetat de a mai fi grăuntele de nisip care să jeneze mecanismul pieței, cum era considerat in perioada capitalismului premonopolist, devenind unul dintre regulatoarele și motoarele acestui mecanism. Ca urmare, impozitul are atât roulul alimentării cu fonduri a bugetului statului, cât și pe acela al unui factor de echilibru în economie”. Pierre Lalumiere subliniaza ca „impozitele poti fi folosite pentru a incuraja sau pentru a descuraja o anumita activitate economica. Fara sa inceteze de a fi un mijloc de acoperire a cheltuielilor publice, venitul fiscal a devenit un mijloc de interventie in domeniile economic si social”.

La nivelul sistemului de impozitare dintr-o anumită țară, există anumiți factori corelați, care fac ca sistemul fiscal al fiecărei țări să se caracterizeze prin unicitate. Astfel că politica fiscală trebuie privită și prin prisma nivelului de dezvoltare a economiei naționale și a stării acesteia, deoarece există diferențe din punct de vedere al nivelului de impozitare de la o economie la alta cu privire la gradul de dezvoltare al acestora. În țările cu o economie mai dezvoltată, prin bugetul de stat, dar și cu ajutorul impozitelor se repartizează o parte semnificativă din produsul intern brut în comparație cu țările cu un grad de dezvoltare mai scăzut. Nivelul economiei naționale poate influența și proporția dintre impozitele directe și cele indirecte, proporția impozitelor pe avere și cele pe venit, dar și nivelul veniturilor cetățenilor și a bugetului de stat.

In momentul în care impunerea în vederea colectării resurselor la bugetul statului, depășește o anumită limită suportabilă, afectând contribuabilii din punct de vedere economic, psihologic putem vorbii de fenomenul cunoscut sub denumirea de presiune fiscală.

1.3. Gradul de fiscalitate (presiunea fiscala)

”Indiferent de terminologia folosita (coeficient fiscal, tensiune fiscala), presiunea fiscala reprezinta gradul de fiscalitate, adica gradul in care contribuabilii in ansamblu, societatea, economia, suporta pe seama rezultatelor obtinute din activitatea lor, impozitele si taxele, ca prelevari obligatorii instituite si percepute prin constrangere de catre stat”.

Nevoia de resurse financiare publice pentru intretinerea unui aparat administarativ se numara printre cauzele care duc la aparitia presiunii fiscale, astfel ca in aprecierea acestui fenomen se ia in consideratie toate genurile de incasari ale statului, respectiv surse ale veniturilor bugetare. Principalele componente ale presiunii fiscale sunt: impozitul pe profit, impozitul pe veniturile persoanelor fizice, contributiile soaciale obligatorii, taxa pe valoare adaugata, accizele si taxele vamale.

Profesorul Nicolae Hoanta în lucrarea intitulată “Evaziunea fiscală” apreciază că: “presiunea fiscală este în general dată de rata fiscalității, care se calculează ca raport între încasările fiscale (de nivel central și cel al colectivităților locale) inclusiv contribuția la asigurările sociale de stat într-o anumită perioadă, de regulă un an, și valoarea produsului intern brut, realizat în aceeași perioadă, de economie națională“.

Presiunea fiscala se manifesta la nivelul unui stat pe mai multe planuri: la nivel national, la nivelul contribuabililor individuali si la nivelul agentilor eonomici.

In continuarea lucrarii de fata ne vom referii in special la presiunea fiscala la nivel national.

Presiunea fiscala este reprezentata de catre rata fiscalitatii, formula de calcul fiind urmatoare:

x 100, unde:

= rata fiscalitatii

= resursele financiare publice de natura fiscala

PIB = produsul intern brut

Tabel nr.1.1. Evolutia presiunii fiscale nationale in Romania in perioada 2000-2012

Sursa: Prelucrari proprii pe baza datelor de pe Eurostat

Rata presiunii fiscale la nivelul Romaniei s-a situat in perioada 2000-2012 sub pragul de 30%, inregistrand un grad de fiscalitate mediu total in perioada analizata de 28,1% . Presiunea fiscala a manifestat in perioada supusa analizei un trend oscilant, cu cresteri si diminuari repetate. Astfel, presiunea fiscala a inceput sa scada din anul 2000, ajungand in perioada 2009-2010 la valori de aproximativ 26%. Se constata astfel o scadere de aproximativ 4 procente fata de anul 2000, insa trebuie avute in vedere o serie de aspecte care au determinat aceste modificari, precum efectele crizei economice-financiare, reducerea marimii veniturilor colectate (ca urmare a scaderii PIB) dar si a nivelului PIB (in anul 2009, Romania a avut o crestere economica de -6,6%, fata de anul 2008 cand cresterea economica a fost pozitiva de 7,3%), dar si pastrarea tendintei de depasire a veniturilor din impozitele directe de catre veniturile din impozitele pe consum, prin realizarea unei relaxari treptate asupra impozitului pe profit si impozitului pe veniturile persoanelor fizice.

Romania, la nivelul Uniunii Europene, este a doua tara dupa Slovacia care are cea mai scazuta presiune fiscala, iar la polul opus se gasesc tarile nordice: Danemarca, Suedia si Finalanda. Desi nivelul presiunii fiscale inregistrat in Romania este foarte scazut, contribuabilii romani resimt agresivitatea fiscalitatii, deoarece aceasta putand fi comparata cu a altor state, nu poate fi apreciata fara a tine cont de faptul ca PIB/locuitor in Romania este intr-un raport mult inferior fata de cel realizat in alte state din Uniunea Europeana.

Maurice Laure, autor celebru în materie de fiscalitate și inițiatorul taxei pe valoare adăugată în Comunitatea Europeană, are o perspectivă total diferită asupra presiunii fiscale susținând că aceasta „nu este o noțiune care poate fi definită printr-un raport matematic. Ea nu poate exprima astfel sancțiunea, chiar suferința, aplicată contribuabililor. Ea poate fi caracterizată prin ansamblul impozitelor sistemului fiscal”. Astfel, impozitarea excesiva poate afecta platitorii de impozite atat la nivel economic cat si psihologic.

Gradul de suportabilitate a presiunii fiscale a fost transpus gde Arthur Laffer prin curba cu acelasi nume, reprezentand un grafic care arata relatia dintre ratele impozitelor si veniturile totale din impozite.

Ideea ca o presiune fiscala prea ridicata va duce la scaderea investitiilor, economisirii, productiei, precum si a muncii ca reactie a contribuabililor (persoane fizice si juridice), a condus la aparitia ”curbei Laffer” realizata de catre economistul Arthur Laffer.

Curba Laffer exprima grafic veniturile fiscale ale statului ca functie de rata impozitarii. Laffer a estimat faptul ca exista un punct maxim de suportabilitate a presiunii fiscale, dincolo de care, orice crestere va genera o diminuare a randamentului fiscal. Astfel, incasarile statului vor urma un trend ascendent pana la atingerea punctului de maxim, urmand sa scada dupa atingerea acestui prag, in ciuda faptului ca ratele de impozitare continua sa creasca.

Ca urmare a stabilirii impozitelor in cadrul unui stat, repercusiunile simtite de platitorii de impozite este presiunea fiscala. Aceasta este rezultatul direct al extinderii rolului economic si social al statului prin nevoia tot mai mare de resurse la bugetul statului, refelectata prin cresterea cheltuielilor publice.

Efectele presiunii fiscale se inregistreaza atat în plan economic cât și în plan social. Din punct de vedere economic, efectele se observă la nivelul cererii agregate care printr-o presiune fiscală excesiva nu va mai stimula munca, investițiile și economiile, concluzionând faptul că va duce la scăderea cerererii globale prin preluarea unei părți mai mari din venitul nominal. În plan social presiunea fiscală ridicată se manifestă prin scăderea puterii de cumpărare la nivelul venitului real, creând nemulțumiri generale, tulburări sociale, revolte fiscale.

Oricum am defini presiunea fiscala, puterile publice vor trebui întotdeauna să satisfacă atât nevoile statului care vă dori ca prelevările fiscale să fie tot mai mari pentru a-și acoperi cheltuielile, dar și intersele contribuabililor care vor dori ca povara fiscală să fie cât mai redusă.

Statul, pentru a avea prelevari cat mai mari la buget apeleaza la unele mijloace precum iluzia fiscala. Aceasta se poate defini ca si comportament al contribuabililor care percep modificarile valorilor nominale ale impozitului, fara a da atentie schimbarilor la nivel real, generand un sentiment de diminuare a poverii fiscale si o crestere a beneficiilor sociale, creand iluzia ca pretul unui bun este mai redus sau ca indivizii dispun de un venit real mai mare decat in realitate.

Iluzia fiscala a constituit obiectul de studiu al teoreticienilor, astfel in viziunea economistului Wagner ”cu cat structura fiscala este mai complexa, cu cat contribuabilii au o intelegere mai neclara a pretului exact al impozitelor platite de ei, cu atat costul suportat pentru a avea informatia exacta este mai ridicat pentru ei”.

Insa oricare ar fi masurilor adoptate de catre state, pe langa prelevarea la bugetul statului de resurse financiare este necesara corelarea acestora cu relaxarea fiscală care ar putea elimina tensiunile din mediul de afaceri, ducand la incurajarea mediului privat de a se extinde si de a reduce practicile care se manifesta prin prezenta economiei subterane.

CAPITOLUL II: Rolul Uniunii Europene în politica fiscală a României

2.1 Politica fiscală a României în perioada 2000-2014

Incepand cu anul 2000 principiile sistemului politic romanesc s-au orientat spre atingerea obiectivului de integrare europeana, fapt realizat la 1 ianuarie 2007.

La nivelul sistemului fiscal romanesc au avut loc numeroase schimbari pentru a ne alinea treptat la standardele Uniunii Europene. Un moment important al reformei fiscale l-a reprezentat anul 2004 cand a fost introdus Codul Fiscal, respectiv Legea 571/2003 care inglobeaza toate reglementarile, obiectivele acestuia fiind de armonizare cu legislatia fiscala a Uniunii Europene si de asigurare a unui cadru unitar , coerent, clar si stabil.

Perioada de criza economica a determinat guvernul statului roman sa adopte masuri pentru ca Romania sa-si relanseze economia, sa reduca deficitul bugetar si sa creeze cadrul necesar adoptarii euro ca moneda nationala.

In aceasta perioada statul a incercat sa reduca povara fiscala suportata de contribuabili, prin procesul de simplificare a administrarii fiscale, prin incercarea de sprijinire a acelor contribuabili ce intampina dificultati, prin oferirea de facilitati fiscale firmelor, respectiv instituiilor si autoritatilor publice. De asemenea, au fost adoptate masuri menite sa reduca evaziunea fiscala.

In perioada analizata au avut loc frecvente modificari la nivelu fiscalitatii romanesti, in continuare prezentand principalele modificari care au avut loc .

Modificarea cotei generale de impozit pe profit in perioada 2000-2001 (Ordonanta de Urgenta nr.217/1999 pentru modificarea si completarea OG 70/1994) prin reducerea de la 38% la 25%. Incepand cu anul 2005 aceasta a fost redusa de la 25% la 16% (Legea nr.163/2005);

Modificare cotei de impunere pe veniturile microintreprinderilor de la 1,5% in anul 2001 (Ordonanta de Guvern 24/26 iulie 2001), 2% in anul 2007, 2,5% in 2008 si 3% in 2009 (Legea 343/2006);

Modificarea impozitului pe veniturile persoanelor fizice incepand cu 1 ianuarie 2000 (Ordonanta de Guvern 73/27 din 1999) trecandu-se la impunerea prin cote progresive pe transe, respectiv cinci cote progresive compuse pentru veniturile din salarii, intre 18% si 40%. Din anul 2005 (Ordonanta de Urgenta nr.138/29 pentru modificarea si completarea Codului Fiscal) impunerea s-a realizat prin cota proportionala unica de 16%. Aceasta cota se aplica pe veniturile din activitati independente, drepturi de autor, castiguri de capital, venituri din dobanzi, venituri din bunuri mobile si imobile (de exemplu chirii).

Modificarea cotelor aferente contributiilor sociale obligatorii:

Contributia pentru asigurarile sociale in 2014 este de 10,5% la angajat si 20,8%-conditii normale de munca (25,8%-conditii deosebite de munca, 30,8%-conditii specile de munca) la angajator;

Contributia pentru fondul de somaj in 2014 este de 0,5% atat la angajat cat si la angajator;

Contributia pentru asigurarile sociale de sanatate in 2014 este de 5,5% la angajat si de 5,2% la angajator.

Angajatorul plateste contributii suplimentare la Fondul de accidente de munca si boli profesionale, respectiv Fondul de garantare a creantelor.

In prezent este in dezbatere proiectul de lege pentru modificarea Codului Fiscal instituit de Guvernul, privind scadere contributiilor sociale la angajatori cu 5% de la 1 octombrie 2014.

Majorarea taxei pe valoarea adaugata de la 19% la 24% a fost reglementata prin Ordonanta de Urgenta nr. 58/2010 pentru modificarea si completarea Codului fiscal si a vizat o crestere a volumului veniturilor bugetare, precum si o echilibrare a acestora cu nivelul cheltuielilor bugetare.

Exista si o cota redusa de 9% aplicata asupra anumitor bunuri precum produse farmaceutice, echipamente medicale pentru persoanele cu handicap, carti, ziare, servicii culturale, cazare in regim hotelier.

Infiintarea Registrului Operatorilor Intracomunitari, la 24 iunie 2010, cu scopul de a reduce evaziunea fiscala in domeniului operatiunilor intracomunitare;

Acordarea de stimulente fiscale in domeniul cercetarii-dezvoltarii ce au rezultate si sunt efectuate pe teriroriul Romaniei sau pe teritoriul unui stat membru UE (Ordonanta 8 din 2013);

Eliminarea impozitului minim de la 01 octombrie 2010 (Ordonanta de Urgenta nr. 87/2010), destinata cresterii eficacitatii administrarii fiscale prin imbunatatirea gradului de colectare a veniturilor publice.

Eliminarea unor obligatii de plata – in anul 2008, potrivit Ordinului Presedintelui ANAF nr 101/2008, existau 35 de obligatii de plata la bugetul de stat, 25 (prin Ordinul 693/2008 – numarul se majoreaza la 26) de obligatii de plata la bugetele asigurarilor sociale si fondurilor speciale, 21 de accize. Facand exceptie de taxele si impozitele stabilite la nivelul colectivitatilor locale, celelalte totalizeaza 82. In anul 2010, numarul acetora se majoreaza la 84 (prin Ordinul 2559/2010). Tot in 2010, existau 14 taxe de organizare si exploatare a jocurilor de noroc (Ordin ANAF 1451/2010). Ordinele 73/2011 si 1932/2011 stabilesc ca 62 numarul obligatiilor de plata la bugetul de stat, abrogandu-se anexele ce prevedeau obligatiile pentru bugetele asigurarilor sociale si accizele, acestea fiind incluse in prima categorie. In anul 2012, se mai adauga o obligatie de plata si astfel numarul total ajunge la 63.

Esalonarea platii obligatiilor fiscale pe o perioada de maximum 5 ani (OUG 29/2011), avand drept scop sprijinirea contribuabililor ce intampina dificultati financiare si pentru preintampinarea cresterii volumului datoriilor acestora.

Largirea bazei de impozitare – extinderea platii CASS si dupa venituri provenind din chirii, impozitarea obiectelor considerate de lux.

2.2 Impactul politicii fiscale a României asupra principalilor indicatori macroeconomici

Analizand evolutia produsului intern brut, putem remarca ca in perioada 2000-2008 acesta a avut o evolutie ascendenta, culminata de atingerea punctului de maxim pentru aceasta perioada, PIB-ul inregistrand in anul 2008 o valoare de 139.765,4 mil. Euro. Aceasta perioada a fost urmata de criza economica-financiara, afectand profund anii 2009-2012, inregistrand la nivelul anului 2009 o valoare a PIB-ului de 118.196,0 mil. Euro, cu o diferenta de 21.569 mil. Euro fata de anul 2008. Incepand cu anul 2010, produsul intern brut da semne timide de revenire, valoarea acestuia urmand o evolutie ascendenta, ajungand ca la nivelul anului 2013 sa depaseasca valoarea inregistrata in anul 2008. Valoarea produsului intern brut al Romaniei se situeaza in anul 2013 la 142.245,1 mil. Euro, inregistrand o crestere cu 1,77 procente fata de valoarea anului 2008.

Figura nr.2.1.-Evolutia produsului intern brut al Romaniei in perioada 2000-2013 – Sursa Eurostat

Analizand rata de crestere a produsului intern brut in perioada 2002-2013, evolutia acesteia a fost oscilanta, marcata puternic de criza economico-financiara. In perioada pre-criza, respectiv din anul 2002 pana in anul 2008 s-au inregistrat cresteri importante ale PIB, anul 2004 cunoscand o crestere semnificativa de 8,5%, insa urmata de o evolutie ascendenta de aproximativ 50% din valoarea inregistrata in anul precedent. Incepand cu anul 2009, Romania a suferit puternicul soc al crizei, inregistrand de data aceasta o valoare negativa de aproximativ 6,6% situatie reflectata si in anul 2010 cu 1,1%. Din anul 2011, Romania a intrat pe o usoara crestere economica, ajungand in anul 2013 la valoarea de 3,5% cu potential de crestere in anii urmatori. Valoare inregistrat in anul 2013 propulseaza Romania pe ”primul loc la cresterea economica” in cadrul statelor din Uniunea Europeana.

Figura nr.2.2.- Evolutia cresteri reale a PIB-ului Romaniei in perioada 2002-2013 – Sursa Eurostat

Deficitul bugetar al Romaniei a cunoscut o evolutie negativa pe toata perioada 2002-2013. In perioada crizei economico-financiare, deficitul bugetar s-a accentuat, anul 2009 reprezentand punctul de maxim pe care l-a atins deficitul bugetar, de 9% din valoarea produsului intern brut. Punctul de minim situndu-se la valoarea de 1,2% din PIB intre anii 2004-2005. Incepand cu anul 2010, deficitul bugetar al Romaniei a inceput sa se reduca, ajugand in anul 2013 la valoarea de 2,3% din PIB si astfel incadrandu-se in limita impusa prin tratatul de la Maastricht. Prin Decizia nr. 2009/590/CE emisa de Consiliul Uniunii Europene in 2009 s-a evidentiat existenta unui deficit bugetar excesiv in cazul Romaniei. Insa termenul de corectare a acestui deficit a fost amanat in 2011, urmand a fi realizat incepand cu anul urmator.

Comparand situatia Romaniei la nivel european, aceasta se numara printre tarile care au reusit sa isi reduca deficitul bugetar sub nivelul impus de Tratatul de la Maastricht. Anexa nr.1 prezinta situatia tarilor din Uniunea Europeana care la nivelul anului 2013 prezinta un deficit bugetar de peste 3% din PIB. Din cele 10 tari prezentate in Anexa nr.1, Grecia a inregistrat o evolutie nefavorabila, deficitul bugetar al statului elen crescand de la 8,9% in anul 2012, la 12,7% in anul 2013. Aceasi situatie o intalnim si in cazul Sloveniei al carei deficit bugetar a crescut spectaculos din anul 2012 cand aceasta inregistra valoarea de 4% din produsul intern brut, la valoarea de 14,7% in anul 2013.

La nivelul anului 2013 situatia tarilor cu cel mai ridicat nivel al deficitului bugetar se prezinta astfel: Irlanda (-7,2%), Grecia (-12,7%), Spania (-7,1%), Franta (-4,3%), Croatia (-4,9%), Cipru (-5,4%), Polonia (-4,3%), Portugalia (-4,9%), Slovenia (-14,7%) si Marea Britanie ( -5,8%). Acest lucru se poate observa si din graficul din anexa nr.2.

Figura nr.2.3.- Prezentarea evolutiei deficitului bugetar al Romaniei in perioada 2002-2013 – Sursa Eurostat

Din prezentarea grafica se poate observa faptul ca datoria publica a Romaniei se situeaza cu mult sub nivelul de 60% din produsul intern brut, nivel stabilit prin Tratatul de la Maastricht. Pana in anul 2008, Romania a inregistrat cele mai scazute valori ale deficitului bugetar, valoarea cea mai scazuta situndu-se la 12,4% anul 2006. Chiar daca in perioada 2009-2013 datoria publica a Romaniei a crescut considerabil, ajungand pana la valoarea de 38,4% in anul 2013, aceasta se afla printre tarile care inregistreaza o pozitie favorabila, fiind depasita in anul 2013 de state precum Estonia (10%), Bulgaria (18,9%), Luxemburg (23,1%), Norvegia (29,5%).

Aceste cresteri ale datoriei publice a Romaniei au foat cauzate de efectele crizei economice care s-au soldat cu nevoi de finantare tot mai mari pe plan intern. Astfel, incepand cu 4 mai 2009 Romania a contractat un imprumut de la FMI in valoare de 11,443 mil. SDR (echivalentul a 12.9990 mil. Euro), iar in perioadele ce au urmat au mai fost contractate doua imprumuturi in anul 2011 de 3,090 mil. SDR (3.5102 mil Euro) si in anul 2013 de 1,751 mil. SDR(1,989.0946 mil. Euro). Pe langa aceste imprumuturi de la FMI, Romania a mai primit un imprumut de 1 miliar de Euro de la Banca Mondiala si facilitati de la Uniunea Europeana pentru sprijinirea balantei de plati.

Situatia de ansamblu a Uniunii Europene cu privire la datoria publica nu este una favorabila, peste 16 sate depasind nivelul de 60% din produsul intern brut, media la nivelul UE-28 fiind de 87,1% din PIB. Cele mai indatorate tari din Uniunea Europeana in anul 2013 sunt Grecia (175,1%), Italia (132,6%), Portugalia (129%), Cipru (111,7%), Belgia (101,5%).

Figura nr.2.4.- Prezentarea grafica a datoriei publice a Romaniei in perioada 2002-2013- Sursa Eurostat

Inflatia a cunoscut in perioada 2002-2013 o evolutie importanta pentru economia romaneasca. Din anul 2002 cand inflatia inregistra o valoare de 22,5%, aceasta a continuat sa scada, ajungand in anul 2007 la valoarea de 4,9%, crescand pana la 7,9% in anul 2008 situatie resimtita ca urmare a crizei economice-financiare. Insa in anul 2009 inflatia si-a urmat cursul ascendent resimtit in perioada 2002-2007, remarcand usoare oscilatii. In anul 2009 aceasta inregistra o valoare de 5,6% cu o usoara crestere in anul 2010 de 0,5%, respectiv anul 2011 cu 0,2%, inregistrand in anul 2013 valoarea de 3,2%. Analizand situatia inflatiei in 2013 si din perspectiva tratatului de la Maastricht, Romania nu ar trebui sa depaseasca cu mai mult de 1,5 puncte procentuale media celor mai performante state din punct de vedere al stabilitatii preturilor, precum Letonia, Elvetia si Suedia. Situatia este prezentata si in Anexa nr.4.

Conform Institutului National de Statistica, acesta a raportat o rata a inflatiei in 2013 de 1,55% si 1,06% in ianuarie 2014, afirmand faptul ca inflatia din Romania a ajuns la un minim istoric de 1%. La nivel european, inflatia Romaniei pe toata perioada analizata 2002-2013 este cu mult superioara mediilor inregistrate de cele 27 de state membre. Cum in perioada analizata, inflatia Romaniei a avut un trend ascendent, aceasta se va apropia in curand de nivelurile medii inregistrate in Uniunea European. In anul 2013 inflatia Romaniei a fost cu 1,7 procente mai mare decat nivelul mediu inregistrat in UE-27, insa raportandu-ne la datele furnizate de INS inflatia la nivelul Romaniei este egala cu cea a Uniunii Europene.

Figura nr.2.5.- Prezentarea grafica a evolutiei inflatiei in Romania si la nivelul UE-27 in perioada 2002-2013- Sursa Eurostat

Rata somajului a atins niveluri fara precedent in Uniunea Europeana, in perioada de criza economica si financiara, determinand o grava deteriorare a situatiei.

Situatia Romanei din punct de vedere a ratei somajului in perioada 2000-2013 a fost oscilatorie. In perioada 2000-2007, rata somajului a variat de la 6,6% in anul 2001, la valoarea de 8% in anul 2004, reprezentand cea mai mare valoare inregistrata in perioada analizata. In anul 2008 are loc o scadere a rate somajului cu 0,6 puncte procentuale fata de anul 2007, insa aceasta scadere fiind urmata in perioada 2009-2013 de o crestere accentuata a somajului, acesta inregistrand valori de peste 7%.

La nivelul Uniunii Europene situatia ratei somajului este mult mai accentuata in comparatie cu Romania. Mediile inregistarate in perioada 2000-2013 ne dezvaluie faptul ca rata somajului la nivel european este cu mult superioara fata de situatia inregistrat la nivelul Romaniei. In perioada 2000-2006, rata somajului la nivelul UE-27 a inregistrat valori de pana la 9,2%, valoare aferenta anului 2004, urmand ca in perioada 2007-2008 rata somajului sa scada la nivel european, ajungand la valori de pana la 7%. Insa aceasta scadere a fost urmata de o crestere a somajului, care s-a adancit de la an la an, in perioada 2009-2013, ajungand la valori de peste 10%, fara a da semne de redresare. Cele mai afectate state ale Uniunii Europene in anul 2013 au fost Grecia cu o rata a somajului de 27,5% si Spania cu 26,1%.

Figura nr.2.6.- Prezentarea grafica a ratei Figura nr.2.7.- Evolutia ratei ocuparii in

somajului in Romania si UE-27 in perioada Romania si UE-27 in perioada 2000-2013-

2000-2013- Sursa Eurostat Sursa Eurostat

Situatia opusa ratei somajului este nivelul de ocupare a fortei de munca, inregistrand de altfel o situatie oscilanta in perioada 2000-2013, situatie prezentata in Figura nr.2.7.

La nivelul Romaniei rata ocuparii a inregistrat in anii 2000-2001 cele mai mari valori de 69,1% in anul 2000, reprezentand valoarea maxima inregistrat in perioada analizata, urmata de anul 2001 cu valoarea de 68,3%. Dupa aceasta perioada, s-a inregistrat o scadere abruta a ratei ocuparii, inregistrand la nivelul anului 2002 valoare de 63,3%, cu o diferenta de 5 puncte procentuale fata de anul 2001. Perioada ce a urmat nu a inregistrat diferente semnificative a ratei ocuparii, aceasta situndu-se intre nivelul de 63% si 64%, cu exceptia anului 2011 cand s-a inregistrat o valoare de 62,8%. In anul 2013 nivelul ratei ocuparii a fost de 63,9%, cu 6,1 puncte procentuale mai putin fata de tinta nationala de 70% stabilita in contextul Strategiei Europa 2020.

La nivelul Uniunii Europene, media statelor comunitare este superioara Romaniei, inregistrand in perioada 2000-2008 o evolutie ascendenta a ratei ocuparii, crescand de la an la an. Valoare maxima inregistrata la nivelul UE-27 a fost de 70,3% in anul 2008, urmata de perioada 2009-2013 in care s-au inregistrat scaderi ale ratei ocuparii. In anul 2009 rata ocuparii a fost de 69%, urmata de perioada 2010-2013 in care ocuparea s-a mentinut la nivelul de 68,5%. Cele mai scazute valori ale ratei ocuparii in anul 2013 s-au inregistrat in Grecia (53,2%), Croatia (53,9%) si Spania(58,2%).

Analizand rata ocuparii in Uniunea Europeana din punct de vedere al repartizarii pe sexe, se observa faptul ca rata ocuparii in randul persoanelor de gen masculin este mult mai ridicata fata de ocuparea in randul persoanelor de gen feminin, media la nivelul UE-28 fiind de 74,2% pentru barbati si 62,5% in cazul femeilor. Aceasta situatie putand fi observat si in Anexa nr.5.

Romania din punct de vedere al obligatiilor fiscale, provenite din taxe, impozite si contributii sociale, a reprezentat in medie pentru perioada analizata 2000-2012, 28,1% din produsul intern brut. Anul 2000 reprezinta anul in care s-au incasat la bugetul statului cea mai mare valoare a obligatiilor fiscale fiind de 30,2% din produsul intern brut. Aceasta situatie o regasim si la nivelul Uniunii Europene inregistrand o valoare de 40,3% din PIB. In perioada 2001-2012, incasarile provenite din obligatii fiscale a oscilat, acestea scazand semnificativ in anul 2009 la valoarea de 26,8% cu o diferenta de 1,1 pp. fata de anul 2008. Aceasta scadere s-a mentinut si la nivelul anului 2010 la valoarea de 26,8%, urmata de o crestere in anul 2011 de 1,6 pp, situatia mentinandu-se si la nivelul anului 2012. Nivelul obligatiilor fiscale ale Uniunii Europene sunt cu mult mai mari fata de cele inregistrate in Romania, acestea mentinandu-se in intervalul cuprins intre 38% si 39% din PIB in perioada analizata, situatie reprezentat si in Figura nr.2.8.

Figura nr.2.8.- Prezentarea grafica a obligatiilor fiscale ale Romaniei si UE-27 in perioada 2000-2012

Impozitul pe veniturile microintreprinderilor a reprezentat o stimulare a afacerilor societatilor comerciale mici care desfasoara activitati reduse valoric, impozit instituit ca alternativa din punct de vedere fiscal la impozitul pe profit.

Impozitul pe veniturile microintreprinderilor a avut o evolutie oscilanta, inregistrand cresteri si scaderi repetate. In perioada 2002-2006, impozitul pe veniturile microintreprinderilor a inregistrat o perioada ascendenta, crescand de la an la an cu o medie de aproximativ 96,5 mil. lei, consecinta a dezvoltarii sectorului de afaceri. Aceasta perioada de avant a fost urmata de o scadere brusca in 2007, inregistrand o valoare de 399 mil.lei, cu o diferenta fata de anul 2006 de 205,9 mil. lei. Aceasta scadere s-a resimtit ca urmare a renuntarii la plata impozitului pe venit de catre aceste firme deoarece au avut loc schimbari la nivelul Codului Fiscal prin introducerea unui nou criteriu de definire a obiectului de activitate a IMM-urilor din punct de vedere fiscal. In perioada 2008-2009 veniturile au continuat sa scada si ca urmare a crizei economice care a dus la falimentarea mai multor societati, chiar daca cota de impunere s-a modificat in anul 2008 la 2,5%, iar in anul 2009 la 3%. In anul 2008 s-a inregistrat o valoare de 382,80 mil. lei, urmata de o crestere in anul 2009 de 14,4 mil.lei. Anul 2010 a fost marcat de o puternica scadere a incasarilor din impozitul pe veniturile microintreprinderilor, ajungand la cea mai mica valoare inregistrata pe toata perioada anlizata de 77,50 mil. lei. Aceasta scadere a avut loc ca urmare a schimbarii regimului de impozitare a microintreprinderilor, contribuabilii platind impozit pe profit (16%) sau impozit minim. Impozitul aferent microintreprinderilor de 3% fiind reintrodus din septembrie 2010. Din anul 2011 valoarea veniturilor colectate a crescut, inregistrand o valoare de 177,2 mil. lei, iar in anul 2012 a crescut la 212,30 mil. lei. Din iunie 2013 a fost introdus in Codul Fiscal posibilitatea ca IMM-urile sa poata alege intre plata impozitului pe veniturile microintreprinderilor (cifra de afaceri) si plata impozitului pe profit.

Figura nr.2.9.-Prezentarea grafica a veniturilor provenite din impozitul asupra microintreprinderilor in Romania in perioada 2002-2012 – Sursa Eurostat

Incepand cu anul 2000 impozitarea veniturilor persoanelor fizice s-a realizat prin cote progresive compuse. In perioada 2000-2005, veniturile din incasarea impozitului pe venit s-au redus permanent, de la o pondere de 3,5% din PIB in anul 2000 la 2,3% din PIB in anul 2005. La nivelul anului 2005 s-a inregistrat cea mai mica valoare din perioada analizata, aceasta datorita trecerii de la impunerea in cote progresive la cota unica de impozitare de 16%. Chiar daca la nivelul primului an de la introducerea cotei unice veniturile colectate au fost reduse, in anii urmatori, respectiv 2006-2007 veniturile au avut o evolutie acendenta, inregistrand in anul 2012 o valoare de 3,5% din produsul intern brut.

Figura nr.2.10.- Prezentarea evolutiei impozitului pe veniturile persoanelor fizice in perioada 2000-2012 (pondere in PIB)- Sursa Eurostat

Tendinta a fost de scadere in perioada analizata 2000-2012 a contributiilor sociale obligatorii la nivelul produsului intern brut, aceasta perioada fiind urmata de numeroase modificari ale cotelor de impozitare. Anul 2000 a reprezentat anul cu cea mai mare pondere a veniturilor din contributii sociale obligatorii incasate la bugetul statului de 11,1% din produsul intern brut, urmata pana in anul 2004 de o reducere permaneta, inregistrand o diferenta de 2 puncte procentuale fata de anul 2000. Din anul 2005 a urmat o crestere usoara de 0,5% fata de anul 2004, crescand pana la 9,7% in anul 2006, aceasta pondere mentinandu-se si in anul 2007. Cresterea usoara a fost urmata de o scadere in anul 2008 la 9,3%, ca urmare a reducerii semnificative a produslui intern brut fata de 2007 si a declinului fortei de munca. Scaderea si-a urmat cursul si in anii urmatori, inregistrand la in anul 2010 cea mai mica valoare din perioada analizata de 8,6% din PIB, iar la nivelul anului 2012 a fost de 8,8% din PIB. Cotele ridicate ale contributiilor sociale reprezinta o povara atat pentru angajati, cat si pentru angajatori. La nivelul Romaniei circa 1/3 din cota totala de contributii de asigurari sociale este suportata de angajat, iar restul de anajator. Tendinta este de reducere in viitor a cotelor de contributii sociale la angajatori, ca actiune economica pentru stimularea mentinerii si creearii de noi locuri de munca si evitarea ”muncii la negru” sau ”muncii la gri”.

Figura nr.2.11. – Evolutia ponderii contributiilor sociale obligatorii in PIB in perioada 2000-2012 – Sursa Eurostat

Principalul impozit indirect, taxa pe valoarea adaugata a avut o evolutie oscilanta, inregistrand perioade cu cresteri si scaderi repetate in perioada 2000-2012. Pana la mijlocul anului 2010 cota de TVA a fost de 19%, aceasta fiind majorata la valoarea de 24%. Majorarea s-a realizat ca urmare a masurilor instituite de Fondul Monetar International, in vederea cresterii taxelor pentru a ajuta Romania sa mentina deficitul bugetar la nivelul de -6,9% din PIB.

La nivelul anului 2001 a avut loc o scadere cu 0,3 puncte procentuale a ponderii TVA in produsul intern brut, urmata de o crestere in anul 2002, inregistrand o valoare de 7,1% din PIB. Se remarca o usoara crestere in anul 2003 de doar 0,1%, urmand ca in anul 2004 sa scada la valoarea de 6,7%. In anul 2005 TVA-ul a inregistrat o valoare de 8,1% din PIB, urmand o perioada descendenta, remarcand in anul 2009 o valoare de 6,5% din PIB. In perioada 2010-2012, ponderea in PIB a TVA-ului a crescut, ajungand al valoarea de 8,4% in anul 2012.

Romania se numara printre statele cu cea mai mare cota a TVA din Uniunea Europeana, fiind depasita de state precum Ungaria (27%), Danemarca (25%) si Suedia (25%). La polul opus, avand cele cele mai scazute cote de TVA, se afla tari precum Cipru (15%), Luxemburg (15%), Malta (18%), Spania (18%), Germania (19%). Situatia cotelor de TVA a tuturor statelor membre din Uniunea Europeana este prezentata in Anexa nr.6.

Figura nr.2.12 . – Evolutia ponderii TVA in PIB in perioada 2000-2012 – Sursa Eurostat

La nivel anului 2012 veniturile din impozite indirecte ocupau 47,2% din totalul veniturilor din taxe in comparatie cu media taxelor indirecte din UE-27 (38,5), in timp ce ponderea contributiilor sociale a fost de 31,2%, iar a impozitelor directe de 21,6 %. Situatia este prezentata grafic in Anexa nr.7.

La nivelul Uniunii Europene, Romania se afla printre statele cu cea mai mare pondere a impozitelor idirecte in totalul obligatiilor fiscale, ocupand locul 3 dupa Bulgaria (55,3%) si Croatia (50,8%). Insa la nivelul impozitelor directe, Romania se afla printre ultimele locuri cu o valoare de 21,6% in totalul obligatiilor fiscale in anul 2012, Danemarca (63,6%), Irlanda (45,6%) si Marea Britanie (42,7%) ocupand primele locuri intre statele comunitare. Grafic sunt prezentate in Anexele nr.8 si 9.

In perioada analizata 2000-2012, atat la nivelul Uniunii Europene cat si in Romania, impozitele indirecte au inregistrat modificari radicale fata de impozitele directe, aceste modificari datorandu-se schimbarilor ce au avut loc la nivel UE, dar si in Romania prin majorarea taxei pe valoare adaugata, accize.

Analizand evolutia impozitelor indirecte din Romania la nivel european, se observa o apropiere de media UE-27 in ultimii ani. Astfel in anul 2011 se inregistra o pondere de 13,2% din PIB cu 0,4 puncte procentuale mai putin fata de media UE, iar in anul 2012 veniturile din impozite indirecte au crescut la 13,4% mentind aceasi diferenta de 0,4pp. fata de UE. In perioada analizata 2000-2012 ponderea impozitelor indirecte in UE-27 a avut o evolutie aproximativ liniara cu o medie de circa 13,6%, comparativ cu Romania unde evolutia ponderii impozitelor indirecte a fost oscilanta. In anul 2000 ponderea impozitelor indirecte in PIB se situa la nivelul de 12,2%, urmata de o scadere in anul 2001 cu 0,9%, crescand usor pana la valoarea de 12,3% in anul 2003. Scaderea de 0,6pp. din anul 2004 fata de 2003 a fost urmata de o crestere in anul 2005 de pana la 12,9%, urmand ca in perioada 2006-2009 veniturile din impozite indirecte sa atinga punctul de minim din perioada analizata de 11% din PIB. Anii 2010-2012 au fost marcati de cresteri a ponderii impozitelor indirecte, ajungand la valoarea de 13,4% in anul 2012.

La nivelul impozitarii directe Romania se situeaza cu mult sub media Uniunii Europene pe toata perioada analizata 2000-2012, existand o diferenta de aproximativ 5,5 puncte procentuale intre media UE-27 si media Romaniei din cei 12 ani analizati. Situatia impozitelor directe este opusa impozitelor indirecte, acestea urmand un trend descendent incepand cu anul 2008 cand se inregistra o valoare de 6,7% din PIB si ajungand in anul 2012 la valoarea de 6,1%.

Figura nr.2. .- Evolutia impozitelor indirecte in Figura nr.2. .-Evolutia impozitelor directe

Romania comparativ cu UE-27 (%PIB)- Sursa in Romania comparativ cu UE-27(%PIB)-

Eurostat Sursa Eurostat

CAPITOLUL III: Analiza politicilor fiscale ale Romaniei in context european

3.1 Studiul politicilor fiscale din Romania in comparatie cu Danemarca si Luxemburg

3.2 Analiza pe baza modelului econometric

In continuare ne-am propus sa analizam din punct de vedere econometric corelatiile ce pot exista intre produsul intern brut si impozitele directe si indirecte, realizand o modelarea econometrica la nivelul fiecarei tari pentru Romania, Danemarca si Luxemburg.

In realizarea studiilor econometrice am ales variabila produs intern brut ca variabila dependenta in raport cu cei doi factori, respectiv veniturile din impozite directe si veniturile din impozite indirecte. Datele utilizate pentru realizarea studiilor au fost preluate din baza Eurostat, pentru o perioada de 13 ani (2000-2012). Totodata, o perioada de 13 ani prezinta date relevante din punct de vedere statistic, aratand in acest timp modificarile legislatiei fiscale europene si de la nivelul fiecaruia dintre cele 3 state. Programul utilizat pentru prelucrarea datelor si analiza acestora este EViews varianta 4.1.

Datele problemei vor fi analizate cu ajutorul urmatorului model: y=f(x1,x2)+ε. Identificarea modelului presupune alegerea unei functii matematice care sa descrie corelatia dintre cele trei variabile. Modelul econometric este unul multifactorial de forma: y =β0+β1*x1+β2*x2+εi, unde:

y = produsul intern brut (PIBRO, PIBDK, PIBLU) – este variabila endogena (explicata/dependenta) a modelului;

x1= veniturile provenite din impozite directe (VENIT_IMP_DIR) – este una din variabilele exogene ale modelului (variabila explicativa/independenta);

x2= veniturile provenite din impozite indirecte (VENIT_IMP_INDR) – cealalta variabila exogena a modelului;

εi= valoarea reziduala.

Pentru a realiza estimarea parametrilor in cadrul celor trei modele de regresie se va aplica metoda celor mai mici patrate (Least Squares). In vederea realizarii unui model ce poate fi mai usor comparat, vom proceda la standardizarea datelor, prin aplicarea pe linia de comanda a optiunii: genr xs=(x-@mean(x))/@stdev(x). In cazul modelului de regresie analizat, x va lua valorile PIBRO (PIBDK, PIBLU), VENIT_IMP_DIR, VENIT_IMP_INDR.

Cazul Romaniei

Ecuatia de regresie a modelului econometric pentru Romania se prezinta sub urmatoarea forma:

PIBRO = 0.516887*VENIT_IMP_DIR + 0.488584*VENIT_IMP_INDR – 9.86E-17

Figura nr.3. .- Metoda celor mai mici patrate aplicata modelului

econometric in cazul Romaniei – prelucrarea datelor cu ajutorul EViews

Pentru fiecare variabila independenta si constanta, EViews raporteaza eroarea standard a coeficientului, testul t-Statistic si probabilitatea asociata acestuia.

S-a lucrat la nivelul de relevanta de 5%, si cum, probabilitatile atasate testului t-Statistic sunt inferioare acestui nivel, coeficientii sunt considerati semnificativi din punct de vedere statistic.

Valorile parametrilor apar in coloana Coefficient a tabelului de mai sus, inregistrand urmatoarele valori: β0=9.86E-17, β1=0.516887 si β2=0.488584. Rezultatele coeficientilor evidentiaza ca intre evolutia produsului intern brut si evolutia veniturilor provenite din impozite directe si indirecte exista o relatie direct proportionala: modificarea veniturilor din impozitelor directe cu un 1 Euro corespunde unei modificari medii a produsului intern brut cu 0.516887 Euro; modificarea veniturilor din impozitelor indirecte cu un 1 Euro corespunde unei modificari medii a produsului intern brut cu 0.488584 Euro. Conform testului t-Student cele doaua variabile independente au o influenta considerabila asupra variabilei explicate.

Valoarea pe care o inregistreaza F-statistic=862.9372, o vom compara cu cea tabelata F(α,k,n-k-1), unde α reprezinta nivelul de semnificatie, k numarul variabilelor exogene, iar n-k-1 numarul gradelor de libertate. Astfel, pentru un prag de semnificatie α=5%, numarul factorilor k=2 si numarul observatiilor n=13, din tabelele corespunzatoare testului F-statistic, gasim valoarea de 3,806, rezultand ca modelul analizat este valid intrucat indeplineste conditia: F-statistic > F(α,k,n-k-1). Rezulta ca modelul ales este valid, parametrii fiind semnificativi pentru model, functia fiind bine aleasa.

Coeficientul de corelatie ajustat (Adjusted R-squared), cu o valoare de 99,3%, denota faptul ca legatura statistica intre variabila dependenta (PIBRO) si cele doua variabile independente este puternica, modificarile la nivelul veniturilor fiscale regasindu-se intr-o proportie apreciabila in modificarile produsului intern brut al Romaniei.

Un alt aspect il reprezinta autocorelatia valorilor reziduale. In acest sens, in literatura de specialitate se folosesc o serie de teste statistice (testul Durbin-Watson, testul Breusch Godfrey, testul Ljung-Box etc.), care pun in evidenta existenta autocorelatiei, ca fenomen ce afecteaza calitatea estimatorilor si pun sub semnul intrebarii modelul considerat. Dintre aceste modalitati de verificare, cea mai folosita se bazeaza pe testul Durbin-Watson.

Din figura de mai sus observam ca EViews a calculat implicit statistica Durbin- Watson=1.500866, cu ajutorul careia putem verifica volatilitatea modelului. Statistica Durbin-Watson măsoară asocierea liniară între reziduuri adiacente ale modelului de regresie.

Corespunzator unui nivel de semnificatie α, numarul factorilor k si numarul valorilor avute in vedere pentru fiecare dintre variabilele n, se iau din tabele doua valori: limita inferioara si limita superioara . In functie de aceste valori exista cazurile urmatoare:

Tabel nr.3. . – Procesul de aplicare a testului Durbin-Watson

Sursa: prelucrare dupa Tudorel ANDREI si Regis BOURBONNAIS, Econometrie, Bucuresti, Editura Economica, 2008, pag.226

Astfel, pentru nivelul de semnificatie de α=5%, numarul factorilor k=2 si numarul observatiilor n=13, din tabelele corespunzatoare testului Durbin-Watson, gasim = 0,861 si =1,562. Observam ca valoare calculata a testului Durbin-Watson (Durbin-Watson stat) este DWcalc = 1.500866ϵ (<DW< )=(0,861<DW<1,562),

testul neoferind un raspuns consistent. Potrivit tabelului nr.3. . se va aplica alt test.

Vom aplica testul Breusch Godfrey pentru a verifica existenta autocorelarii reziduurilor. Conform Prob.(F-statistic) si Prob.(Obs*R-squared), aceste valori fiind mai mici decat α=0,05, va rezulta ca la nivelul seriei reziduurilor exista fenomenul de autocorelatie.

Figura nr.3. .- Rezultatele aplicarii testul Figura nr.3. .- Rezultatele aplicarii testului

Breusch-Godfrey-prelucrarea datelor cu ARCH-prelucrarea datelor cu ajutorul

ajutorul Eviews Eviews

In contiunare am aplicat testul ARCH pentru a verifica daca modelul de regresie prezinta fenomenul de heteroscedasticitate. Se poate observa din Figura nr.3. . faptul ca valoarea probabilitatilor (0.712201 si 0.679728) este mai mare fata de nivelul de semnificatie α=5%, ceea ce inseamna ca nu exista efecte reziduale asupra dispersiei seriei, varianta reziduurilor fiind homoscedastica.

Pentru a putea verifica daca valorile reziduale sunt normal distribuite se face o comparatie a histogramei erorilor cu clopotul lui Gauss. Acesta este reprezentat de doi parametrii: coeficientul de asimetrie avand valoarea α =0 si coeficientul de boltire cu valoarea

β =3. Pentru ca erorile modelului nostru de regresie sa fie distribuite normal, nu trebuie sa se inregistreze diferente semnificative din punct de vedere statistic intre coeficientul de aplatizare si coeficientul de asimetrie.

Valorile inregistrate in cazul nostru pentru coeficientul de asimetrie Skewness este =0,288714 si coeficientul de boltire Kurtosis, =2,162939. Pentru a verifica daca valorile pe care si le-au inregistrat si valorile standard ale acestora (α =0, β =3), sunt semnificative din punct de vedere statistic sau nu, este necesar sa aplicam testul Jarque-Bera.

Astfel, comparand valoarea testului Jarque-Bera=0,560134 cu valoarea tabelara (2;1-α)=5,99, cu α=5%, va rezulta ca modelul este valid, iar probabilitatea testului Jarque-Bera fiind mai mare de 0,05 ne arata faptul ca erorile sunt distribuite normal.

Figura nr.3. .-Output-ul rezultat in urma testarii normalitaii

erorilor a modelului econometric construit – prelucrarea datelor cu ajutorul EViews

Cazul Danemarcei

Ecuatia de regresie a modelului econometric pentru Danemarca se prezinta sub urmatoarea forma:

PIBDK = 0.667763*VENIT_IMP_DIR + 0.323011*VENIT_IMP_INDR – 4.96E-16

Figura nr.3. .- Metoda celor mai mici patrate aplicata modelului

econometric in cazul Danemarcei – prelucrarea datelor cu ajutorul EViews

In cazul Danemarcei se observa faptul ca dintre cele doua variabile, doar coeficientul corespunzator veniturilor din impozite directe poate fi considerat semnificativ, deoarece probabilitatea (0.0248) atasata testului t-Statistic este inferioara nivelului de relevanta de 5%, probabilitatea (0.2305) coeficientului aferent variabilei VENIT_IMP_INDR fiind superioara nivelului de relevanta.

Valorile parametrilor apar in coloana Coefficient a tabelului de mai sus, inregistrand urmatoarele valori: β0=4.96E-16, β1=0.667763 si β2=0.323011. Rezultatele coeficientilor evidentiaza ca intre evolutia produsului intern brut si evolutia veniturilor provenite din impozite directe si indirecte exista o relatie direct proportionala: modificarea veniturilor din impozitelor directe cu un 1 Euro corespunde unei modificari medii a produsului intern brut cu 0.667763 Euro; modificarea veniturilor din impozitelor indirecte cu un 1 Euro corespunde unei modificari medii a produsului intern brut cu 0.323011 Euro.

Pentru un prag de semnificatie α=5%, numarul factorilor k=2 si numarul observatiilor n=13, din tabelele corespunzatoare testului F-statistic, gasim valoarea de 3,806, rezultand ca modelul analizat este valid intrucat indeplineste conditia: F-statistic= 174.4539 > F(α,k,n-k-1). Modelul ales fiind valid, cel putin unul dintre parametrii este semnificativ pentru model, functia fiind bine aleasa.

Coeficientul de corelatie ajustat (Adjusted R-squared), cu o valoare de 96,65%, denota faptul ca legatura statistica intre variabila dependenta (PIBDK) si cele doua variabile independente este puternica, modificarile la nivelul veniturilor fiscale regasindu-se intr-o proportie apreciabila in modificarile produsului intern brut al Danemarcei.

Din figura de mai sus observam ca EViews a calculat implicit statistica Durbin- Watson=0.816450. Pentru nivelul de semnificatie de α=5%, numarul factorilor k=2 si numarul observatiilor n=13, din tabelele corespunzatoare testului Durbin-Watson, gasim = 0,861 si =1,562. Observam ca valoare calculata a testului Durbin-Watson (Durbin-Watson stat) este

DWcalc = 0.816450ϵ (0<DW<)=(0<DW<0.861),

rezultand faptul ca la nivelul reziduurilor exista o corelatie liniara pozitiva semnificativa.

Figura nr.3. . -Rezultatele aplicarii testului Figura nr.3. .-Output-ul rezultat in urma

ARCH-prelucrarea datelor cu ajutorul testarii normalitaii erorilor a modelului

Eviews econometric construit – prelucrarea datelor

cu ajutorul Eviews

In contiunare vom aplica testul ARCH pentru a verifica daca modelul de regresie prezinta fenomenul de heteroscedasticitate. Dupa cum se poate observa din Figura nr.3. . faptul ca valoarea probabilitatilor (0.852971 si 0.835261) este mai mare fata de nivelul de semnificatie α=5%, ceea ce inseamna ca nu exista efecte reziduale asupra dispersiei seriei, varianta reziduurilor fiind homoscedastica.

Pentru a putea verifica daca valorile reziduale sunt normal distribuite se face o comparatie a histogramei erorilor cu clopotul lui Gauss. Acesta este reprezentat de doi parametrii: coeficientul de asimetrie avand valoarea α =0 si coeficientul de boltire cu valoarea

β =3. Pentru ca erorile modelului nostru de regresie sa fie distribuite normal, nu trebuie sa se inregistreze diferente semnificative din punct de vedere statistic intre coeficientul de aplatizare si coeficientul de asimetrie.

Valorile inregistrate in cazul nostru pentru coeficientul de asimetrie Skewness este = -1.238074 si coeficientul de boltire Kurtosis, = 3.792363. Aceste valori fiind diferite de valorile standard α =0 si β =3, va rezulta faptul ca erorile nu sunt distribuite normal.

Cazul Luxeburgului

Ecuatia de regresie a modelului econometric pentru Luxemburg se prezinta sub urmatoarea forma:

PIBLU = 0.210559*VENIT_IMP_DIR + 0.790331*VENIT_IMP_INDR – 1.52E-17

Figura nr.3. .- Metoda celor mai mici patrate aplicata modelului

econometric in cazul Danemarcei – prelucrarea datelor cu ajutorul EViews

In cazul statului Luxemburg se observa faptul ca dintre cele doua variabile, doar coeficientul corespunzator veniturilor din impozite indirecte poate fi considerat semnificativ, deoarece probabilitatea (0.0001) atasata testului t-Statistic este inferioara nivelului de relevanta de 5%, probabilitatea (0.1109) coeficientului aferent variabilei VENIT_IMP_DIR fiind superioara nivelului de relevanta.

Valorile parametrilor apar in coloana Coefficient a tabelului de mai sus, inregistrand urmatoarele valori: β0=1.52E-17, β1=0.210559 si β2=0.790331. Rezultatele coeficientilor evidentiaza ca intre evolutia produsului intern brut si evolutia veniturilor provenite din impozite directe si indirecte exista o relatie direct proportionala: modificarea veniturilor din impozitelor directe cu un 1 Euro corespunde unei modificari medii a produsului intern brut cu 0.210559 Euro; modificarea veniturilor din impozitelor indirecte cu un 1 Euro corespunde unei modificari medii a produsului intern brut cu 0.790331 Euro.

Pentru un prag de semnificatie α=5%, numarul factorilor k=2 si numarul observatiilor n=13, din tabelele corespunzatoare testului F-statistic, gasim valoarea de 3,806, rezultand ca modelul analizat este valid intrucat indeplineste conditia: F-statistic= 470.7545> F(α,k,n-k-1). Modelul ales fiind valid, cel putin unul dintre parametrii este semnificativ pentru model, functia fiind bine aleasa.

Coeficientul de corelatie ajustat (Adjusted R-squared), cu o valoare de 98,73%, denota faptul ca legatura statistica intre variabila dependenta (PIBLU) si cele doua variabile independente este puternica, modificarile la nivelul veniturilor fiscale regasindu-se intr-o proportie apreciabila in modificarile produsului intern brut al Luxemburgului.

Din figura de mai sus observam ca EViews a calculat implicit statistica Durbin- Watson=1.515513. Pentru nivelul de semnificatie de α=5%, numarul factorilor k=2 si numarul observatiilor n=13, din tabelele corespunzatoare testului Durbin-Watson, gasim = 0,861 si =1,562. Observam ca valoare calculata a testului Durbin-Watson (Durbin-Watson stat) este

DWcalc = 0.816450ϵ (<DW<)=(0.861<DW<1.562),

testul neoferind un raspuns consistent. Potrivit tabelului nr.3. . se va aplica alt test.

Vom aplica testul Breusch Godfrey pentru a verifica existenta autocorelarii reziduurilor. Conform Prob.(F-statistic) si Prob.(Obs*R-squared), aceste valori fiind mai mari decat α=0,05, va rezulta ca la nivelul seriei reziduurilor nu exista fenomenul de autocorelatie.

Figura nr.3. .- Rezultatele aplicarii testul Figura nr.3. .- Rezultatele aplicarii testului

Breusch-Godfrey-prelucrarea datelor cu ARCH-prelucrarea datelor cu ajutorul

ajutorul Eviews Eviews

Aplicand testul ARCH pentru verificarea existentei fenomenului de heteroscedasticitate asupra modelului econometric, se poate observa din Figura nr.3. . ca valoarea probabilitatilor (0.106936 si 0.090486) este mai mare fata de nivelul de semnificatie α=5%, ceea ce inseamna ca nu exista efecte reziduale asupra dispersiei seriei, varianta reziduurilor fiind homoscedastica.

Pentru a testa normalitatea reziduurilor vom compara valorile obtinute in Figura nr.3. . cu valorile standard α =0 si β =3. Valorile inregistrate pentru coeficientul de asimetrie Skewness este = -0.289360 si pentru coeficientul de boltire Kurtosis, = 1.882911. Aceste valori fiind diferite de valorile standard, va rezulta faptul ca erorile nu sunt distribuite normal.

Figura nr.3. .-Output-ul rezultat in urma testarii normalitaii

erorilor a modelului econometric construit – prelucrarea datelor cu ajutorul EViews

ROMANIA:

Impozit pe profit: 2000-2005->25%; 2005-2014->16% ;

Impozit IMM-uri: 2001-2007->1,5%; 2007-> 2%; 2008->2,5%; 2009-2014->3% (cu intrerupere in anul 2010);

Impozit pe venit: cote progresive (18-40%) 2000-2005; 2005-2014->16%;

TVA: 2000-2012->19%; 2010-2014->24%;

Contributii sociale:loc14 in 2010

– Impozite pe avere: nu exista impozite nete pe avere, donatii sau mosteniri; În România nu există impozite nete pe avere, nici pe donații sau moșteniri. Proprietățile imobiliare sunt supuse unui impozit local pe clădiri. Impozitul se percepe în cote variabile,0,1% pentru clădirile deținute de persoane fizice și între 0,25% și 1,5% pentru clădirile deținute de companii. În cazul în care clădirea nu a fost reevaluată în ultimii trei ani, tarifele pentru clădirile aflate în proprietatea companiei variază de la 5% la 10%. Terenurile aflate atât în interiorul cât și în afara limitelor orașului sunt, în general, supuse impozitului local pe teren. Impozitele locale au crescut cu aproximativ 20% în 2010.

DANEMARCA:

-Impozit pe profit: 2005->30%; 2007->25%; fara taxe pe profit la nivel local; Amortizarea se realizează în line dreaptă pentru o perioadă de peste 20 de ani pentru clădirile folosite pentru afaceri (nu birouri) și descrescător pentru mașini și echipamente (până la 25%). Rata de amortizare pentru clădiri a fost redusă de la 5% la 4% în 2008 ca parte a reformei impozitului pe profit, prin extinderea perioadei până la 25 de ani. Rata de amortizare a infrastructurii a fost de asemenea redusă de la 25% la 7% în 2008. Rata de amortizare pentru bărci, sonde de foraj, aeronave și trenuri este redusă treptat de la 25% în 2007 la 15% în 2016.

-Impozit pe venit: ? 55,5% 2013; rate medii si marginale relativ ridicate; 8% salariu brut inaintea oricarei deduceri; cota medie a impozitului pe venit local 25,7%;dividende, castiguri din titluri de valoare 27% si 42% in functie de nivelul acestora;

-TVA: 1992-2014->25%, ziarele cu cota 0%;

-Impozit pe avere: 1,6%-3,4%;

– Contribuțiile sociale joacă un rol limitat în Danemarca(in 2010 se afla pe ultimul loc in total impozite)

-Cel maiinalt nivel al poverii fiscale

LUXEMBURG:

-TVA:15%

-Impozit pe profit: 2013->29,2%;

-Impozit pe venit: 2013-> 43,6%

GERMANIA:

-TVA: 19%;

-Impozit pe profit:29,5% 2013;

-Impozit pe venit: 45% 2013;

!!!! Sa fac o comparatie: ponderea taxelor din munca in total taxe; ponderea taxelor din consum in total taxe; ponderea taxelor din capital in total taxe

Recomandări și concluzii

BIBLIOGRAFIE

A. Smith, Avuția națiunilor.Cercetare asupra naturii si cauzelor, București, Ed. Academiei Republicii

Legea 571/2003 privind Codul Fiscal, art.3 cu modificarile si completarile ulterioare

David Ricardo, Principiile de politica economica si de impunere, Editura Antet, Bucuresti, 1972

Coord. Coralia Angelesc, Dumitru Ciucur, Economia Romaniei si Uniunea Europeana (Sistemul fiscal si functiile lui. Abordare teoretico-doctrinara din perspectiva tipului de stat- Dr. Mihaela Ioneci), Editura Ase, Bucuresti, 2005, vol.II

Vasile Radu, Moneda si politica fiscala, Editura Uranus, Bucuresti, 1994

Freederick van der Ploeg, Back to Keynes, CESifo WP, nr.1424, martie 2005

J.M.Keynes, Teoria generala a folosirii mainii de lucru, a dobanzii si a banilor, Bucuresti, Editura Stiintifica, 1970

Guvernul Romaniei, Strategia fiscal bugetara pentru perioada 2014-2016

Catarama Delia, Evaziunea fiscala si sistemele de interese, Bucuresti, ASE, 2011

Ministere de la Justice et des Libertes, Declaration des droits de l’Homme et du Citoyen de 1789, article XIII

Adrian Stoica, Politica fiscala in economia Romaniei: compatibilizarea politicii fiscale a Romaniei cu Uniunea Europeana, Bucuresti, ASE, 2008

Carmen Condureanu, Sistemul Fiscal in stiinta finantelor, Bucuresti, Editura Codecs, 1998

Doina Iacob, Politica fiscala si cresterea economica (cu referire la Romania), Bucuresti, ASE, 2007

Nicolae Hoanta, Economie si finante publice, Iasi, Editura Polirom, 2000

Gabriel Ardant, Histoire de l’impot, livre II, Librairie Artheme Fayard, Paris, 1972

Pierre Lalumiere, Les Finances publiques, Librairie Armand Colin, Paris, 1970

Anca Mihaela Georoceanu, Cateva consideratii privind presiunea fiscal asupra agentilor economici, Revista Fiat Justitia, Nr.2, 2008

Nicolae Hoanta, Evaziunea fiscala, Editura C. H. Beck, Bucuresti, 2010

Anghelache Gabriela, Belean P., Finantele publice ale Romaniei, Editura Economica, Bucuresti, 2003

Brasovenu Viorel, Analize ale politicii fiscale in Romania si in statele membre ale Uniunii Europene, Editura ASE, Bucuresti, 2009

Georgeta Vintila, Ioana Laura Tibulca, Study on the impact of public debt and budgetary deficit an fiscal pressure in the European Union, Rev. Ramana de Statistica, Supliment Trim II/ 2012

Dobrotă Gabriela, Analiza presiunii fiscale si parafiscale în România și Uniunea Europeană, Analele Universității “Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu, Seria Economie, Nr. 4/2010

„Structures of the Taxation Systems in the European Union”, Comisia Europeană, Editia 2013

„Taxation trends in the European Union”, Comisia Europeană, 2013

http://gov.ro/

https://www.imf.org

http://www.insse.ro

http://epp.eurostat.ec.europa.eu/

Anexa Nr.1

Situatia statelor din Uniunea Europeana care au inregistrat la nivelul anului 2013 un deficit bugetar mai mare de 3% din produsul intern brut

Sursa: Eurostat

Anexa nr.2

Reprezentarea grafica a situatiei statelor membre a Uniunii Europene cu cel mai ridicat deficit bugetar in anul 2013 – Sursa: Eurostat

Anexa nr.3

Evolutia datoriei publice a statelor membre a Uniunii Europene –Sursa Eurostat

Anexa nr.4

Rata medie anuala a inflatiei – indicator de convergenta nominala – anul 2013

Sursa: prelucrari proprii pe baza datelor din Eurostat

Anexa nr.5

Situatia ratei ocuparii pe sexe

-Males-

-Females-

Anexa nr.6

Cote TVA in statele membre ale Uniunii Europene

Sursa:prelucrari proprii de pe http://ec.europa.eu/

Anexa nr. 7

Structura sistemului de impozitare din Romania in anul 2012 – Sursa Eurostat

Anexa nr.8

Evolutia impozitelor directe ca pondere in total obligatiilor fiscale in UE-28 in anul 2012

Sursa: prelucrari proprii pe baza datelor din Eurostat

Anexa nr. 9

Evolutia impozitelor indirecte ca pondere in total obligatiilor fiscale in UE-28 in anul 2012