Evolutia Pietei de Capital In Romania
INTRODUCERE
Bursa este o instituție indispensabilă oricărei economii de piață. În România, ca de altfel și în alte țări, bursele își trag obârșia din târguri, iarmaroace, bâlciuri, unde se realizau numeroase tranzacții comerciale și operațiuni de schimb, care conțineau în embrion elemente specifice activității burselor de mai târziu. În urma transformărilor prin care au trecut în decursul timpului, transformări induse de nevoile și spiritul ce a dominat piețele lor, ele se deosebesc profund, în prezent, de târgurile propriu-zise.
Numele instituției este atribuită familiei Van der Burse, din Bruges, pe considerentul că cele trei pungi de bani ( Bourses ) gravate în piatră pe frontispiciul hanului lor, loc unde se negociau periodic metale prețioase și, mai târziu, hârtii de valoare, ar sta la originea denumirii de bursă. Coincidență sau nu, același semn – punga cu bani “ la borsa “ – era utilizat în orașele italiene Genova, Florența și Veneția, pentru a indica locul unde se încheiau chiar tranzacții ( în special cu valori ). În aceste orașe din nordul Italiei se negociau, încă din secolul al XIV-lea, titluri pentru împrumuturile de stat emise în 1328. Acest argument ne permite să apreciem că locul de naștere al primelor burse, în sensul de locuri unde se întâlneau bancherii, negustorii, agenții de schimb și curtierii pentru a încheia tranzacții în mod public, poate fi atribuit orașelor – state Genova, Florența și Veneția.
Bursa de valori este una din cele mai importante instituții ale economiei de piață, un segment al pieței financiare, o piață secundară organizată, transparentă și supravegheată, pe care se încheie tranzacții referitoare la valori mobiliare.
Indiferent de forma ei juridică, care poate fi de drept public sau de drept privat, bursa de valori funcționează sub controlul și supravegherea statului. Pe plan internațional, în cele mai multe state funcționează burse de drept privat ca societăți pe acțiuni.
CAPITOLUL I. PIAȚĂ DE CAPITAL – CONSIDERAȚII GENERALE
1.1.Piața de capital: definiție,necesitate,rol.
Bursa de valori este o piață oficială de capital, unde se vând și se cumpară valori mobiliare.Piața de valori mobiliare reprezintă tranzacțiile cu hartii de valoare, efecte comerciale (actiuni, obligatiuni, bonuri de tezaur).
Bursa de valori prin negocierile întreprinse realizează rolul de regulator al fluxurilor financiare, direcționând investitorii către ramurile rentabile și este în același timp și detectorul faliților.
Principalul rol al burselor de valori este cel de a ușura acumularea de fonduri necesare activităților propuse de emitenții de titluri financiare prin planurile de afaceri ale societății respective de la investitori sau alți deținători de mijloace bănești, care în dorința de a obține profit își orientează fluxurile de capital către societățile cu rentabilitate sporită.
La bursa de valori se negociază:
Valute selective. Produse bursiere derivate: contracte futures, opțiuni pe marfă, opțiuni pe titluri financiare, opțiuni pe valute, opțiuni pe indici de bursă, opțiuni pe rata dobânzii, etc.
Valori mobiliare (titluri financiare): acțiuni, obligațiuni, bonuri și bilete de tezaur, titluri de rentă etc.
Sunt și burse la care negociează în mod principal acțiuni. Aceste burse se mai numesc și burse de acțiuni. Alte burse de valori au ca obiect de activitate tranzacționarea valorilor mobiliare pe plan local iar acestea se numesc burse locale, necaracteristice în comerțul bursier internațional, altele au un obiect extins la un număr mare de valori mobiliare admise la cotare, indiferent de țara emitentă. Acestea sunt burse caracteristice, de reputație internațională, deținând un rol conducător în tranzacțiile bursiere generale.
1.2.Tipurile piețelor de capital.
Piețele de capital pot fi grupate in funcție de anumite caracteristici, cum sunt: tipul valorilor mobiliare tranzacționate, fondurile de tranzacționare utilizate, localizarea fizică a pieței și altele.
a) Dupa nivelul de tranzacționare, se ȋntâlnesc următoarele piețe:
piață primară este piață în cadrul căreia emisiunile de titluri sunt tranzacționate pentru prima dată;
piață secundară este piața în cadrul căreia sunt tranzacționate titlurile ce sunt deja în circulație. Face obiectul activităților și mecanismelor bursiere. (Piață bursieră);
a treia piață este piața în cadrul căreia are loc comercializarea titlurilor din afara bursei, printr-o rețea specializată de societăți de servicii de investiții financiare;
a patra piață sau piața tranzacțiilor directe este piață în cadrul căreia titlurile sunt comercializate în bloc printr-o rețea de instituții financiare la care iau parte cei interesați.
Piață a treia și a patra sunt cele mai noi piețe, dar cu dimensiuni deja notabile și care pot juca, în viitor, un rol de importanță crescândă în tranzacțiile cu titluri.
b) După tipul de titluri, ȋntâlnim:
piața de acțiuni. Este piață de tranzacționare a acțiunilor comune și cele preferențiale;
piața obligațiunilor. Este piața de tranzacționare a oricărei creanțe ce presupune plăți periodice ale cupoanelor și rambursarea fondului de împrumut la data scadentă;
piață titlurilor de stat. Este piața titlurilor de valoare puse spre vânzare de către stat
c) Proceduri de tranzacționare. Ȋn cazul procedurilor de tranzacționare vorbim despre:
piață de licitație. Este piață în cadrul căreia tranzacționarea este controlată de o a treia parte (numită și agent de piață), în funcție de suprapunerea prețurilor ordinelor de cumpărare sau de vânzare, în cazul anumitor titluri. Tranzacțiile sunt efectuate la acele prețuri pentru care există și cerere și ofertă. Piața este impersonală, în sensul că identitățile celor ce vând sau cumpără sunt necunoscute.
piață de negociere. Este piața în cadrul căreia cei ce vând sau cumpără negociază între ei volumul și prețul titlurilor în mod direct sau printr-un agent: broker sau dealer. Piață de negociere se mai numește și piață inter-dealeri.
d) Locul tranzacționării. Conform acestui criteriu există:
piață organizată.
piață Over the Counter (OTC)
e) Dinamica și riscul tranzacțiilor. Conform acestui criteriu există:
piață la vedere sau piață de numerar. Este piața pe care titlurile sunt tranzacționate pentru livrare și plata imediată. Tipurile de valori mobiliare cotate pe un astfel de tip de piață fac obiectul tranzacțiilor de valoare redusă.
piață anticipată (forward). Este principala piață ce permite cele mai diverse tranzacții cu titluri. Caracteristica ei majoră este constituită de faptul că operațiile de vânzare-cumpărare sunt achitate o dată pe lună, în ziua de lichidare. Tranzacțiile sunt efectuate pentru un anumit volum de titluri, numit cotație.
piața „futures“. Este piață în cadrul căreia titlurile sunt comercializate în vederea unor livrări și plăți viioare. Titlurile comercializate ce sunt stipulate în contract pot fi deja în circulație sau pot fi emise înainte de data scadentă menționată în contract. Dacă un contract futures este tranzacționat Over the Counter prin negociere, el se va numi contract anticipat.
piață de opțiuni (options). Este piață în cadrul căreia sunt tranzacționate titluri cu livrare ulterioară, condiționată de prevenirea riscului de investiție. Instrumentul comercial se numește contract de opțiune.
f) Intensitatea zilnică a tranzacțiilor. Conform acestui criteriu există:
piață permanentă. Este piața în cadrul căreia, pentru un titlu, se înregistrează o succesiune de cotații bursiere în timpul unei ședințe (call-over). Principiul acestei piețe este executarea comezilor în timp util și cotația diferitelor cursuri pe durata întregii zile. De obicei, aceste piețe publică zilnic 4 cursuri: prețul de deschidere, cel mai mare preț al zilei, cel mai scăzut preț al zilei și prețul de închidere.
piața de apel. Este piața în cadrul căreia cotațiile tranzacțiilor se efectuează prin stabilirea unui preț de echilibru la o oră de echilibru.
g) Dupa modul în care se procură și se tranzacționează banii. Conform acestui criteriu există:
piețele de datorie.
piețe de titluri de valoare
1.3.Cererea și oferta de capital
În procesele economice apar numeroși factori interesați in vânzarea, sau cumpărarea capitalurilor disponibile pe o perioadă mai scurtă sau mai îndelungată, și că in realizarea dezideratelor lor privind funcționarea capitalurilor ei negociază, se confruntă și se pune de acord în cadrul unor relații specifice de piață.
Totalitatea relațiilor dintre diferitele subiecte economice, întreprinderi și persoane, între acestea și intermediarii bancari precum și a raporturilor dintre bănci și alte instituții de credit privind transferul de disponibilități monetare ca formă specifică de circulație și fructificare a capitalului, formează piețele de capital sau piețele creditului.
Aceste piețe sunt segmentate în funcție de natura participanților și scopurile urmărite de aceștia.
Mișcarea fondurilor în economie se poate realiza în două modalitați:
prin concentrarea disponibilităților bănesti la bănci și utilizarea de către acestea a resurselor astfel atrase pentru creditarea utilizatorilor de fonduri
prin emisiune de titluri financiare de către utilizatori de fonduri, pe piața financiară
În cazul finanțării directe se pun in circulație titluri financiare și odată cu ele, se stabilește o rețea de relații între emiteri de titluri, care reprezintă cererea de fonduri și cumpărătorii acestora, investitorii, cei ce reprezintă oferta de fonduri.
Titlul financiar arată direct opțiunea pentru rezultatul sub formă de profit, independent de modul in care acesta se realizează – din activități productive, comerciale, financiar -bancare etc., părți din profitul realizat care îi revine deținătorului titlului și este asociat, deasemenea, și un risc pe care deținătorul de capital și-l asumă in momentul cumpărării titlului.
Figura. 1.1.Sursa: Anghelache G. ,”Piață de capital in context European”,Editura Economica,2003,pag. 23
CEREREA DE CAPITAL se realizează de către societați publice și private, instituții financiar – bancare naționale și internaționale, societăți de asigurări, etc., adică de sectorul public și privat de la nivelul economiei.
Cererea structuală de capital se referă la finanțarea de investiții productive și pentru acțiuni sociale, împrumuturi pentru achiziția de bunuri de investiții, constituirea capitalurilor financiare și ale societăților publice și private, ale instituțiilor financiar – bancare și de asigurări naționale și internaționale, finanțarea unor programe de dezvoltare.
Cererea legată de factori conjuncturali se referă la: indisponibilitatea resurselor financiare interne pentru finanțarea externă, impunerea unor restricții excesive de credite, necesitații financiare determinate de deficitele bugetare și ale balanțelor de profit, etc.
Clasificarea debitorilor se poate face fie dupa activitatea economică (centrale și locale, întreprinderi publice și particulare fără profit financiar, bănci comerciale și alte instituții bancare, instituții monetare centrale, etc.), fie după scopul urmărit de aceștia (finanțarea industriei și gospodăriei comunale, petrol și gaze naturale, transport și servicii publice, bănci și finanțe, organizații internaționale, scopuri generale).
La noi în țara, odată cu trecerea la economia de piață cererea structurala de capital a crescut foarte mult atat datorită dorintei de a fi înființate noi societăți (private) cât și investirii în cele deja existente.
OFERTA DE CAPITAL provine din economisire, adică din tot ceea ce ramâne in posesia deținătorilor de venituri, după ce iși satisfac necesitațile de consum.
Entitățile care dispun de astfel de economii – persoane fizice sau juridice – le pot depue bugetare și ale balanțelor de profit, etc.
Clasificarea debitorilor se poate face fie dupa activitatea economică (centrale și locale, întreprinderi publice și particulare fără profit financiar, bănci comerciale și alte instituții bancare, instituții monetare centrale, etc.), fie după scopul urmărit de aceștia (finanțarea industriei și gospodăriei comunale, petrol și gaze naturale, transport și servicii publice, bănci și finanțe, organizații internaționale, scopuri generale).
La noi în țara, odată cu trecerea la economia de piață cererea structurala de capital a crescut foarte mult atat datorită dorintei de a fi înființate noi societăți (private) cât și investirii în cele deja existente.
OFERTA DE CAPITAL provine din economisire, adică din tot ceea ce ramâne in posesia deținătorilor de venituri, după ce iși satisfac necesitațile de consum.
Entitățile care dispun de astfel de economii – persoane fizice sau juridice – le pot depune la banci, creându-și active bancare sau le pot investi direct, sub forma de investiții reale, sub forma de plasament, prin achiziționarea de titluri financiare.
Investitorii individuali sunt persoane fizice sau juridice care fac tranzacții de dimensiuni modeste pe piața titlurilor financiare. Pot fi:
pasivi pe termen lung, care cumpără și păstrează valorile mobiliare cu scopul de a-și asigura câștiguri de capital pe termen lung. Acest grup de investitori au un impact redus asupra prețului zilnic al acțiunii;
activi care încearcă să valorifice mișcarea cursului bursier in vederea obținerii unui profit.
Investitorii instituționali sunt societăți sau instituții care fac tranzacții de dimensiuni mari. Aceștia cuprind: băncile, societățile de asigurare, societățile de investiții, fondurile mutuale, organizațiile care gestionează fondurile de pensii. O astfel de categorie de investitori exercită o influență semnificativă asupra volumului tranzacțiilor și a cursului bursier.
Plasarea disponibilităților în titluri mobiliare în locul plasării la bănci a devenit o practică comună în ultima perioada în rândul țărilor dezvoltate; în România comparația n-ar fi relevanta pentru ca piața de capital este încă la inceput, iar piața creditului suferă încă de pe urma distorsiunilor din vechiul regim.
Creșterea cererii pentru credite de consum, creșterea numărului de credite neper- formante la băncile occidentale, reticența pentru acordarea creditelor în țările în curs de dezvoltare au dus la o atitudine mai prudentă în cadrul băncilor internaționale. Corporațiile au început să aibă dificultați în nefinanțarea obligațiilor de plată,situație pe care ei nu o prevăzuseră. De asemenea, guvernele s-au izbit de aceleași probleme .În ultimii ani, rolul și importanța hârtiilor de valoare au fost reevaluate.
În măsura în care acțiunile și obligațiunile reprezintă forme de investiții viabile și relativ sigure cu un venit atractiv pe termen lung, ele îndeplinesc două funcții:
acțiunile furnizează un stimulent de a economisi și investi, spre deosebire de
consum, ori de a cumpăra terenuri și proprietați imobiliare (prin aceasta alimentand speculațiile) sau de a căuta alternative de investiții mult mai profitabile în străinătate.
Economiile financiare sunt promovate spre deosebire de cele nefinanciare, iar rata economiilor interne poate crește pe ansamblu;
obligațiunile concurează cu depozitele bancare ce pot fi subiect al controlului
ratelor dobânzii. Acest lucru exercită o presiune de a menține ratele "controlate" ale dobânzilor mai aproape de ratele de "piață", care e posibil să reflecte inflația și penuria de fonduri.
1.4.Piață primară și piață secundară.
Piață primara este cea pe care se vând și se cumpără titluri nou emise (de exemplu, când o societate emite acțiuni la constituire). Această piață asigură întâlnirea dintre cererea și oferta de titluri, permițând finanțarea activității agenților economici; este deci un mijloc de distribuire a titlurilor de către utilizatorii de fonduri și de plasament în titluri, din partea deținătorilor de fonduri.
Piață secundară este o piață pentru titlurile care au fost deja emise, deci o piață "la mâna a doua"; titlurile sunt tranzacționate de către cei care beneficiază de drepturile pe care le consacră aceste titluri (investitorii); este o piață care furnizează lichiditate pentru investitorii care doresc să-și schimbe portofoliile înainte de data scadenței (pentru titlurile cu venit fix).
1.5.Importanța burselor de valori pe piețele de capital -bursa de valori -piețele la ghișeu OTC
Piață "la ghiseu" este o piață de negocieri și nu de licitație așa cum este cea bursieră;încheierea tranzacțiilor se face prin întelegere atât cu privire la nivelul prețului cât și al cantităților tranzacționate. Aceste negocieri fac ca pentru același titlu să existe mai multe cursuri rezultate din negocieri diferite.
Deși la înființarea ei a fost considerată inferioară pieței bursiere, astăzi a devenit o alternativă pentru aceasta, din doua motive:
adoptarea tehnicilor, metodelor și exigențelor bursei ceea ce a dus la creșterea gradului de încredere a investitorilor;
lipsa restricțiilor exagerate de acces pe piață, numărul mare de societăți posibil a fi cotate,tranzacția intermitentă a unui titlu, negocierea la distanță, accesul simplu în sistem.
Deși pentru ambele tipuri de piață se dorește o lichiditate mare, acest lucru nu se întâmplă decât în țările cu o reală economie de piață.
În România piața extrabursieră a început să funcționeze la sfârșitul lui 1996, atunci când s-a inaugurat sistemul RASDAQ, o variantă a sistemului american NASDAQ.
Conform reglementărilor legale, pe această piață pot fi tranzacționate:
acțiuni deținute de persoanele fizice în cadrul programului de privatizare în masă;
acțiuni procurate prin intermediul ofertelor publice inițiale sau prin oricare dintre metodele de privatizare folosite;
orice tip de valori mobiliare autorizate de CNVM și ANSVM pentru a fi tranzacționate pe această piață.
O expansiune deosebită au cunoscut piețele interdealeri care permit accesul la tranzacții pentru un mare număr de titluri ce nu îndeplinesc condițiile pentru a fi cotate la bursele propriu-zise; este o piață la nivelul căreia prețul se formează prin negociere între participanți, putând exista mai multe cursuri pentru același titlu mobiliar.
Tabelul 1.1. Comparație între Burse și piețe O.T.C.( Sursa : Stoica V, Ionescu E. Piețe de capital și burse de valori, editia a II-a, Ed. Economica, Bucuresti, 2002,pag.79)
Deși in ultimul timp piața O.T.C. concurează cu succes pietele bursiere traditionale, acestea raman etalonul pentru termenul de "bursa" asa cum a aparut in Europa mijlocului de mileniu.
Localizarea tranzacțiilor se referă la existența unui spațiu delimitat, special dotat unde se desfășoară (în exclusivitate) tranzacțiile cu titluri financiare. În trecut bursele dovedeau prosperitatea unei zone geografice, unui oraș sau a unei bresle, atât din punct de vedere al tranzacțiilor cât și arhitectonic. Astăzi, descoperirile tehnologice, electronice, au făcut din bursă mai mult un mod de a tranzacționa (prin licitație) și mai puțin un spațiu fizic bine delimitat.
1.6.Titlurile financiare primare tranzacționate pe piețele de capital.
Titlurile primare sunt instrumente financiare, negociabile, emise în formă materială sau prin înscrisuri în cont ce dau posesorilor drepturi asupra emitentului conform legii și condițiilor de emisiune.
În categoria titlurilor primare intră acțiunile și obligațiunile iar ca titluri financiare derivate sunt exemplificate mai frecvent contractele cu instrumentele financiare noi, contractele futures și cele cu optiuni. O categorie aparte de titluri financiare care pot fi încadrate tot în clasa titlurilor primare o reprezintă titlurile de stat.
1.7.Introducerea unei companii în activitatea bursieră,avantajele cotației la bursă.
Prin Cotarea la bursă, societatea comercială poate să-și mărească capitalul adițional pe termen lung.Orice societate care necesită o finanțare pe termen lung poate să o facă în două moduri:
prin autofinanțare (din profitul reținut);
prin finanțare exterioară societătii.
Finanțarea exterioară clasică poate consta în:
împrumuturi bancare;
subvenții de la stat etc.
Societatea cotată la bursă beneficiază de un circuit financiar suplimentar. Sursa potentială de finanțare este enormă, fiind constituită din marele public investitor. Autonomia financiară a societății este astfel considerabil mai mare decât cea a unei întreprinderi similare, necotate.Pentru societate este mai puțin oneros sa-și sporească potențialul financiar pe calea valorificării la bursă a acțiunilor, decât pe calea împrumuturilor.Prezența la bursă a societății îi îmbunătățește imaginea față de creditorii potențiali,iar prin cotarea la bursă crește notorietatea publică a societății producătoare în cauză, fapt ce îi înlesnește desfacerea producției.
Potențialul societății se confruntă cu potențialul altor societăți cotate la bursă, astfel încât valoarea acțiunilor este determinată de cererea si oferta pieței si nu de judecata subiectivă a unor consultanți în materie. Societatea cotată la bursă își cunoaște în permanență valoarea reală atribuită de piață bursiera.Din necesități de lichiditate, deținătorii de acțiuni sau de obligațiuni simt nevoia unei piețe organizate (bursa), unde să le transforme în bani lichizi.
Deținătorii de acțiuni sau obligațiuni doresc accesul la o piață organizată unde să le poată comercializa cu profit sau unde sa aibă posibilitatea retragerii banilor investiți spre a-i plasa în investiții din sectoare economice mai rentabile.Prin cotarea la bursă, schema de atragere a angajaților societății, cu deosebire a muncitorilor, pentru cumpărarea de acțiuni și obligațiuni ale societății în care lucrează, devine mai atractivă, titlurile respective sunt producătoare de venituri suplimentare iar pe de altă parte pot fi transformate în bani lichizi, în orice moment dorit. Cotarea la bursă înlesnește privatizarea societăților de stat. Prin Cotarea la bursă statul poate ușor să cumpere acțiuni și să le distribuie muncitorilor în procesul de ocrotire si democratizare a capitalului.
CAPITOLUL II. PREZENTAREA SIBEX
2.1 Scurt istoric
Bursa Monetar – Financiară și de Mărfuri Sibiu, înființată încă din decembrie 1994, este instituția ce a făcut posibilă tranzacționarea derivatelor în România. După câțiva ani de documentare și pregătire, tranzacțiile futures au fost lansate la 11 iulie 1997, iar cele cu opțiuni la 9 noiembrie 1998. Anul marcat o nouă premieră, introducerea la tranzacționare a contractelor financiare pentru diferențe.
BMFM Sibiu lansează spre tranzacționare, în premieră mondială, primele derivate pe acțiuni, respectiv contractele futures având ca suport acțiunile societăților SIF1 Banat – Crișana, SIF3 Transilvania și SNP Petrom listate la Bursa de Valori București în anul 2000.
Bursa din Sibiu a introdus în premieră pe piața de capital din România contractele financiare pe diferență (CFD) pe acțiunile SIF1, SIF4, TLV, BRD, SNP si BRK în anul 2009, când a lansat la tranzacționare, în premieră în România, și contractul futures având ca activ suport certificatele de emisii gaze cu efect de sera (EGES) având simbolul CO2 RON 2008-2012
Ascensiunea Bursa Monetar Financiară si de Mărfuri Sibiu a continuat și în 2010 când a lansat piața reglementată la vedere (spot) și contractul futures pe indicele Dow Jones Industrial Average, denominat în lei.
Schimbările intervenite în anul 2011 în cadrul Bursei Monetar Financiare și de Mărfuri Sibiu (Sibex) se referă tranzacționarea derivatelor pe acțiuni ale Fondului Proprietatea. Noile instrumente lansate au fost contractul futures pe acțiunile Fondul Proprietatea, având simbolul DEFPR, respectiv contractul cu opțiuni pe contractul futures pe acțiunile Fondului Proprietatea, având simbolul OPDEFPR.
De curând, respectiv de la data de 1 Martie 2011 Bursa din Sibiu a anunțat schimbarea denumirii societății din S.C. BURSA MONETAR-FINANCIARĂ ȘI DE MĂRFURI S.A. SIBIU în S.C. SIBEX – SIBIU STOCK EXCHANGE S.A., prescurtat S.C. SIBEX S.A. (engl. SIBEX). De asemenea a fost lansat și noul logo al societății. Acesta reprezintă cele 7 cetăți transilvănene (Sieben Burgen), semnificația sa fiind locul de întâlnire a celor ce doresc să-si transforme ideile in bani. El reprezintă tradiția transilvăneană a comerțului și a seriozității.
Noi schimbări au avut loc și în luna aprilie a acestuia an când Sibiu Stock Exchange a anunțat lansarea la tranzacționare a opțiunilor binare, implementând în premieră pe piața autohtonă de capital acest tip pe instrument financiar derivat. Primele opțiuni binare lansate au fost cele de tip CALL si RANGE, pe cursurile EUR/RON respectiv EUR/USD. În aceeași lună au mai fost lansate la tranzacționare și două produse derivate având ca activ suport aurul. Aceste instrumente sunt: contractul futures pe uncia de aur având simbolul SIBGOLD, cu o mărime de 1 Gold Troy Ounce ( Aur paritate 995), respectiv opțiunile pe contractul futures SIBGOLD, având simbolul OPSIBGOLD.
Bursa de la Sibiu, denumită în prezent SIBEX, este o piață reglementată la termen autorizată pentru tranzacționarea instrumentelor financiare derivate și a contractelor financiare pentru diferențe. Piața este administrată de operatorul de piață SC Bursa Monetar – Financiară și de Mărfuri Sibiu SA, care este persoană juridică constituită sub forma unei societăți pe acțiuni, emitentă de acțiuni nominative. Piața funcționează regular, după reglementări aprobate de CNVM și respectă standardele europene de raportare și transparență.
2.2 Organizare SIBEX
S.C. SIBEX – SIBIU STOCK EXCHANGE S.A are o structură integrată, lucru destul de rar întâlnit la piețele bursiere europene. Principalele ei participații sunt la Casa Romana de Compensație și la Depozitarul Sibex. Casa Romana de Compensație care tine evidenta instrumentelor financiare derivate, calculează pozițiile nete, reevaluează pozițiile nete, retine marjele, practic toate operațiunile post tranzacționare.
Partenerii S.C. SIBEX – SIBIU STOCK EXCHANGE S.A sunt Casa Română de Compensație, casa de clearing și garantul operațiunilor efectuate la Sibex; Depozitarul Sibex, serviciul de compensare-decontare și registru al pieței la vedere și al sistemului alternativ de tranzacționare; Trayport Ltd. London, furnizorul platformei electronice de tranzacționare Global Vision; Chicago Mercantile Exchange & CME Indexes, prin licența pentru tranzacționarea derivatelor pe indicele Dow Jones Industrial Average; Warsaw Stock Exchange, acționar Sibex și partener de dezvoltare a pieței la vedere și derulare de listări duble pe piețele WSE și Sibex; 32 de intermediari și 108 brokeri activi.
Conducerea efectivă a S.C. BMFM S.A. Sibiu este asigurată de către Directorul General si Directorul General Adjunct, care au calitatea de conducători în conformitate cu reglementările C.N.V.M.
În cadrul S.C. BMFM S.A. Sibiu sunt organizate următoarele departamente:
a) Departamentul economic-administrativ care asigură premisele desfăsurării în mod optim a activității societății privitoare la evidența financiar-contabilă și achiziționarea/ gestionarea dotărilor materiale. Departamentul economic-administrativ are următoarele atribuții: efectuează activitățile contabile ale societății, efectuează activitățile financiare ce privesc societatea, efectuează activitățile de administrație a societății:.
b) Departamentul de resurse umane este departamentul care efectuează activitățile de selectare a personalului, activitatea de organizare a personalului și activitatea legată de perfecționarea personalului.
c) Departamentul juridic este departamentul care asigură desfășurarea activității S.C. BMFM S.A. Sibiu cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare și care asigură asistența juridică a conducerii si a celorlalte departamente ale S.C. BMFM S.A. Sibiu, asistență juridică cu privire la raporturile de muncă ale personalului societății și care efectuează activitatea de informare juridică
d) Departamentul tranzacții si supraveghere piețe asigură buna desfășurare a activității de
tranzacționare pe piețele reglementate si în cadrul sistemelor alternative de tranzacționare
administrate de S.C. BMFM S.A, prin tehnici specifice de analiză, supraveghere și control. Acest departament este condus de un Director de Tranzacții numit de către Directorul General al S.C. BMFM S.A. Sibiu care se subordonează Directorului General Adjunct.
e) Departamentul informatic asigură buna funcționare a sistemelor informatice ale societății prin administrarea rețelei și a gestionării programelor informatice pentru informații si comunicații bursiere.
f)Departamentul de relații publice si marketing coordonează activitatea referitoare la relațiile societății cu publicul si politica de marketing a societății.
g) Departamentul de dezvoltare si produse noi desfășoară activități și studii de cercetare în
vederea dezvoltării activității de tranzacționare pe piețele reglementate/în cadrul sistemelor
alternative de tranzacționare administrate de S.C. BMFM S.A. Sibiu
h) Departamentul control intern care efectuează activități de control intern în conformitate cu sistemul de control intern și planul anual de control intern aprobate de Consiliul de Administrație; informând conducerea societății despre recomandările neimplementate de conducerea executivă a societății și consecințele neimplementării acestora;
i) Departamentul emitenți care are rolul de a iniția și derula activități și operațiuni necesare în vederea admiterii, menținerii si retragerii instrumentelor financiare la/de la tranzacționare pe/de pe piața reglementată la vedere si sistemele alternative de tranzacționare administrate de S.C. B.M.F.M. S.A.;
j) Departamenul audit intern care ajută societatea să își atingă obiectivele, evaluând printr-o abordare sistematică si metodică procesele sale de management al riscurilor, de control si de guvernanță si făcând propuneri pentru a le consolida eficacitatea și care analizează si verifică dacă societatea dispune de procese adecvate de management al riscurilor si formulează o opinie care să indice dacă procesul de management al riscurilor este suficient pentru a proteja bunurile, reputația si activitățile acesteia.
k) Departamentul Relații cu Investitorii si Instituțiile pieței de capital asigură premisele desfășurării în mod optim a activității societății în calitate de emitent de acțiuni admise la tranzacționare pe o piață reglementată.
Departamentele societății au următoarea subordonare:
a) departamentul economic-administrativ, departamentul juridic, departamentul de resurse
umane, departamentul de relații publice și marketing, precum și departamentul Relații cu
investitorii și instituțiile pieței de capital sunt subordonate Directorului General;
b) departamentul de tranzacții și supraveghere piețe, departamentul emitenți, departamentul de dezvoltare și produse noi și departamentul informatic sunt subordonate Directorului General Adjunct, subordonat, la rândul său, Directorului General;
c) departamentul de control intern și departamentul audit intern sunt subordonate consiliului de administrație.
Această structură organizatorică poate fi observată și în organigrama următoare:
.
Sursa:www.sibex.ro
2.3 Reglementarea legală
În domeniul pieței de capital, sistemul normativ european este de tip Lamfalussy și are patru nivele. În cuprinsul primului nivel apar principiile cadru care trebuiesc aplicate la selectarea măsurilor de către Consiliul Miniștrilor, Comisia Europeană și Parlamentul European. De regulă reprezintă un model care poate fi integrat în legile naționale pentru o uniformizare a legislației prinvind piața de capital la nivel european. Principiile cadru sunt integrate în cuprinsul Directivei nr. 39/2004 cunoscută și sub numele de MiFID. Directiva MiFID este cel mai important izvor normativ pentru societățiile de servicii de investiții financiare pe care le voi prezenta în capitolul al doilea. Baza conceptuală a directivei este constituită de noțiunile de valori imobiliare, instrumente financiare, respectiv servicii de investiții și piețe de tranzacționare.
Pe nivelul al doilea întâlnim regulamentele și directivele de aplicare a normelor emise de către instituțiile comunitare pentru înțelegerea și implementarea directivei MiFID. În cazul pieței de capital există atât o directivă suport, anume Directiva nr. 73/2006 cât și un regulament de aplicare, Regulamentul nr. 1287/2006.
Nivelul al treilea are un caracter special. Aici își face prezența o instituție paneuropeană CESR care reprezintă asocierea autorităților reglementatoare din țările membre ale UE. CESR are capacitatea de interfață instituțională între autoritățile naționale și cele comunitare, în scopul de a ajuta la înțelegerea legislației europene care trebuie implementată unitar la nivelul statelor membre.
Al patrulea nivel îl reprezintă colecția vectorială de legislații naționale ale statelor membre.
Legea nr. 297/2004 privind piața de capital și regulamentele elaborate în aplicarea acesteia transpun, pe plan național, prevederile aquis-ului comunitar în domeniul pieței de capital. Legea privind piața de capital face referire în conținutul ei la înființarea și funcționarea piețelor de instrumente financiare prin instituțiile și operațiunile specifice acestora, precum și ale organismelor de plasament colectiv în scopul mobilizării disponibilităților financiare, prin intermediul investițiilor în instrumente financiare.
În afară de aceste reglementări avem cele șapte regulamentele Sibex referitoare la modul de organizare și funcționare, la procedurile de lucru, supraveghere și control al activității, la tranzacționarea pe piață a instrumentelor derivate.
Legislația secundară are la bază și deciziile pe care le emite CNVM/SIBEX, de regulă privind aprobarea regulamentelor.
CAPITOLUL III. PREZENTAREA BVB
Ca pe orice altă piață și la bursă principiul care stă la baza formării cursurilor constă în stabilirea punctului de intersecție a curbei cererii cu cea a ofertei, respective în determinarea stării de echilibru între numărul titlurilor financiare oferite spre vânzare și numărul titlurilor cerute pe piață. Specific bursei este însă faptul că acest proces se realizează după o anumită procedură prin intermediul unor firme specializate (societăți de bursă) și al unor persoane calificate în astfel de tranzacții (agenții de bursă).
3.1 Structura organizatorică
Încă de la început "Bursa de Valori București (BVB) s-a înscris în conformitate cu Proiectul realizat de Direcția BNR de Proiectarea si Implementarea Piețelor de capital in rândul instituțiilor specifice pieței de capital: Comisia Națională a Valorilor Mobiliare (CNVM), Societățile de Valori Mobiliare (SVM), RASDAQ, etc., alte instituții (instituții de depozitare si compensare, Fonduri de investiții, Societăți de Investiții, Societăți de administrare a investițiilor).
Reglementarea activității de pe piața de capital este asigurată în principal de Legea Nr. 52/1994 privind valorile mobiliare și bursele de valori. Rolul principal în organizarea și desfășurarea plasamentului de titluri revine CNVM-ului; acesta asigură protecția investitorilor, informarea deținătorilor de valori mobiliare și a publicului asupra emitentelor, cadru activității intermediarilor și a agenților care negociază hârtiile de valoare.
Prin L52/1994 BVB este supravegheată de un comisar general, numit de CNVM; acesta realizează controlul administrării și funcționării Bursei, regimul operațiunilor și disciplina societaților de valori mobiliare și a agenților de valori mobiliare; mandatul Comisarului General durează 5 ani, acesta putând fi reinvestit cu mandate succesive.
Asociația Bursei reprezintă premiza existenței Bursei de Valori; este formată din societățile de valori mobiliare care tranzacționeaza în Bursă și sunt autorizate de CNVM prin Autorizația de Negociere în BVB. Este de fapt o relație în dublu sens între societatea de valori mobiliare (SVM) și Asociația Bursei: pentru ca aceasta din urmă stabilește regulamentele, procedurale, normele prin membrii săi, acesta trebuind să fie respectate de aceiași membrii.
Prin regulamentele adoptate de Bursă membrul Asociației Bursei are obligații stricte privind: etica și conduita, existența unui Birou de legatură cu Bursa, notificările către Bursă in cazul apariției unor situații speciale, confidențialitatea informațiilor, fuziunea si divizarea, activitatea de publicitate, comisioanele plătite.
Conform L52/1994 atribuțiile Comitetului Bursei sunt:
numirea și demiterea directorului general al Bursei;
adoptarea și modificarea regulamentului de funcționare și organizare a bursei de valori precum și a regulamentelor privind operațiunile de bursă;
adoptarea proiectului de buget al bursei de valori pe care îl supune adoptării Asociației Bursei.
prezentarea și supunerea aprobării Asociației Bursei a bilanțului însoțit de raportul cenzorilor.
stabilirea nivelului și plafoanelor comisioanelor in Bursă.
stabilirea garanțiilor ce trebuie constituite de intermediarii de Bursă și agenții lor pentru a asigura lichidarea integrală și la scadență conform tipului de operațiune a tranzacțiilor cu valori mobiliare negociate in bursă, precum și regimul de utilizare și reconstituire a respectivelor garanții.
Directorul General al Bursei este ales de către Comitetul Bursei dar nu face parte din membrii acestuia; atribuțiile sale derivă din necesitatea administrării corecte a Bursei ( prin semnătura sa acesta angajând patrimonial Bursa ca persoană juridică; în activitatea sa). Directorul General este secondat de doi Directori Generali Adjuncți, competențele acestora din urmă sunt stabilite de către Directorul General, în cazuri speciale unul din aceștia putând prelua conducerea executivă a Bursei.
Fig. 3.1. INSTITUȚIILE PIEȚEI BURSIERE (Sursa BVB)
Scopul activității Bursei îl constituie realizarea unei piețe organizate pentru negocierea valorilor mobiliare admise la Cotă și asigurării publicului, prin activitatea intermediarilor autorizați, pentru efectuarea continuă, ordonată și echitabilă a tranzacțiilor cu valori mobiliare; în vederea realizării cât mai complete a acestui scop, Comitetul Bursei este abilitat să stabilească, să modifice sau să completeze structura organizatorică a Bursei.
Compartimentele Bursei se numesc direcții; sunt șase astfel de direcții ce au in subordine diverse servicii cu competențe bine precizate; în plus, la nivelul structurii organizatorice mai există și un Compartiment de Control Intern care, exercită controlul întregii activități economico-financiare a Bursei.
Regulamentul precizează strict atribuțiile fiecărui serviciu din cadru Bursei; în continuare voi preciza rolul fiecărei Direcții a Bursei, precum și serviciile ce intră în competența acesteia:
Direcția Membrii și Emitenți – coordonează activitatea legată de funcționarea societăților
membre ale Asociatiei Bursei, precum și a societaților emitente inscrise la Cota Bursei.
Servicii – Emitenți;
Membrii.
Direcția Operațiuni Bursiere – coordonează activitatea de tranzacționare și supraveghere a pieței, depozitare și înregistrare a valorilor mobiliare, compensare și control al decontării.
Servicii – Tranzacționare și Supraveghere a Pieței;
Registrul Bursei:
Compensare și Control al Decontării;
Direcția Informatică – administrarea și întreținerea întregului sistem informatic al Bursei
Servicii – Informatic;
-·Direcția Relații cu Publicul și Cercetare – Dezvoltare – coordonează activitățile referitoare la relațiile Bursei cu publicul și cele privind cercetarea și dezvoltarea activităților bursiere; are două servicii:
Relații cu Publicul;
Cercetare – Dezvoltare.
O mențiune aparte pentru Serviciul Cercetare-Dezvoltare, la nivelul căruia există competențe privind calculul și competența indicelui bursier (pentru BVB este BET – introdus, începând cu 22 sept. 1997, data de referință pentru valorile acțiunilor ce compun indicele – 19 sept. 1997).
Direcția Juridică – asigură cadrul legal necesar desfășurării activității membrilor Asociației Bursei și a personalului acestei instituții.
Direcția Economică – asigură premisele desfășurării în mod optim a activității Bursei
privitoare la evidența financiar-contabilă, selectarea de personal și achiziționarea dotărilor materiale.
În continuare, rolul fiecărui serviciu va fi subliniat în prezentarea principalelor activități ce decurg din îndeplinirea atribuțiilor ce revin Bursei ca segment al pieței secundare de capital.
3.2 Cota Bursei
Înscrierea la Cota Bursei a valorilor mobiliare emise de un emitent înseamnă că acele valori mobiliare pot fi tranzacționate în ședințele de tranzacționare din cadrul Bursei.La BVB Cota Bursei este grupata în funcție de tipul de emitenți în urmatoarele sectoare:
1) Sectorul valorilor mobiliare emise de persoane juridice române .
2) Sectorul obligațiunilor și a altor valori mobiliare emise de către stat, județe, orașe, comune, de către autorități ale administrației publice centrale și locale și de către alte autorități.
3) Sectorul Internațional.
În prezent se tranzacționează titluri înscrise la sectorul 1 al Cotei Bursei, sector de care ne vom ocupa mai pe larg. Pentru sectorul 2 s-a stabilit prin regulamente că titlurile sunt admise de drept la Cota BVB în condițiile remiterii către Bursă a documentului – de emisiune și a plații comisionului. Sectorul Internațional se referă la acele valori mobiliare emise de persoane juridice străine; acestea trebuie să îndeplinească aceleași condiții ca și valorile mobiliare emise de persoane juridice române, să fie înscrise pe o piață organizată din țara în care au fost emise și în plus să fie depozitate la o societate de depozitare a valorilor mobiliare desemnată de Bursă; cotarea unor valori mobiliare străine ar dovedi că BVB este o piată pe care se tranzacționează cu aceeași seriozitate ca și pe marile piețe bursiere ale lumii, emitentul fiind interesant să-și coteze titlurile pe piețe cât mai puternice; deocamdată sectorul 3 al Cotei ramâne un deziderat pentru BVB, "inflația" de titluri și absența capitalurilor creând probleme chiar și pentru emitenții locali.
Înscrierea valorilor mobiliare la Cota Bursei presupune existența unei societăți de valori mobiliare denumită "societate inițiatoare", care "construiește" legătura dintre emitent și Bursă; din momentul în care un SVM devine societate inițiatoare pentru un emitent, ea are anumite obligații față de emitent cât și față de Bursâă; emitentele se referă la etapele pe care le parcurge emitentul și implicit societatea inițiatoare (reprezentantul său la Bursă) de la familiarizarea acestuia cu activitațile pieței de capital și până la tranzacționarea acestuia prin valorile mobiliare emise în ringul Bursei.
În stadiul actual al pieței noastre de capital SVM-urile sunt cele care încearcă să atragă cât mai multe societați comerciale în ringul Bursei, considerându-se că numai o oferta atractivă și variată poate atrage investitori de capital interni și externi.
Pentru România unde piața de capital este la începuturile sale, emitentului i se prezintă avantajele, efectele pozitive ale cotării la Bursă, în comparație cu costurile unei asemenea operațiuni.
Tabel 3.1 Efecte și costuri (Sursa: www.bvb.ro)
1. Piața de capital reprezintă o alternativa de finanțare la băncile comerciale. Participarea la piața de capital are ca prim pas transformarea societății pe acțiuni dintr-una închisă într-una deschisă prin oferta publică (cf. L 52/1994), iar unul dintre cele mai importante scopuri ale ofertei publice este creșterea capitalului social, adică atragerea de resurse de pe piața de capital.
Oferta publică este conform L52/1994 de două feluri: primară (realizată de emitent prin intermediul SVM-ului) sau secundară (de către acționari). Această acțiune presupune lansarea unui Prospect de emisiune care cuprinde informațiile ofertantului (certificate de acesta), precum și informații privind tranzacția. CNVM definește în regulamentul 6/1995 oferta publică de vanzare, precizând că acest tip de ofertă trebuie să fie receptat prin mass-media de cel putin 100 de persoane nedeterminate în vre-un fel anume; se consideră că o ofertă publică de vânzare are succes dacă în termen de 180 de zile sau până la data încheierii acesteia au fost subscrise și vărsate minim 60% din valorile mobiliare plătite.
2. Prestigiul este dat și de seriozitatea cu care s-a facut selecția admiterii la Cotă a societăților; prestigiul se manifestă prin diferența pe care o fac investitorii între o societate cotată și una necotată, ambele având aceleași caracteristici din punct de vedere economic; fondul comercial reprezintă cuantificarea contabilă a prestigiului; intarea în ringul Bursei înseamnă, statistic, o creștere de circa 20% a prețului valorilor mobiliare, aceasta însemnând că pentru o societate "deschisă" înscrisă la Cotă ar exista posibilitatea unei noi emisiuni și deci a alegerii de noi fonduri.
3. Lichiditatea valorilor mobiliare este dată de frecvența și volumul tranzacționării acestora; investitorul este interesat de aceste societăți pe care le cunoaște, transparența informațională a emitentului fiind o cerință pentru acesta și o activitate permanentă pentru Bursă prin serviciul de "public-relations".
4. Acest avantaj se referă la trei situații și la trei tipuri de investitori ale căror câțtiguri, depind de comportarea valorilor mobiliare precizate în Bursă: pentru creditorii societății emitente (varianta optimistă apare atunci când valoarea de piața este mai mare decât cea contabilă) – pentru creditorii deținătorilor de valori mobiliare; pentru cazurile de fuziuni, preluări, etc.
La Cota Bursei de Valori București sectorul valorilor mobiliare emise de persoane juridice române se împarte în două categorii: categoria de baza și categoria I. Cerințele privitoare la emitent se referă la: libera transferabilitate a valorilor mobiliare, dematerializarea valorilor mobiliare, încheierea contractului cu Registrul Bursei, furnizarea informațiilor, plata comisioanelor, legătura cu Bursa menținută permanent, aderarea la Angajamentul de înscriere și menținere la Cota Bursei.
Pentru înscrierea la categoria I a Cotei, emitentul trebuie să îndeplinească suplimentar următoarele condiții: desfășurarea activității în ultimii trei ani, să fi avut profit net în ultimii doi ani, competență profesională și integritatea morală a personalului de conducere a emitentului, aspecte legate de activitatea economico-financiară a acestuia (calcularea indicatorilor economico-financiari pe baza bilantului și balanțelor, în vederea stabilirii solidității financiare și perspectivelor societății).
Înscrierea la Cotă presupune atât pentru acțiuni cât și pentru obligațiuni limite minime, astfel:
Tabel 3.2- Înscrierea la Cotă ( Sursa: BVB)
Documentele necesare înscrierii la Cota Bursei în categoria de bază sunt:
Documentul de prezentare al emitentului;
Statutul și Contractul de Societate precum și toate actele adiționale de la Registrul Comerțului.
Copii după Certificatul de îmatriculare și Codul de înregistrare fiscală;
Prospectul de Ofertă Publică;
-Ultima situație financiară anuală certificată de cenzori externi independenți;
-Ultima situație financiară semestrială;
Decizia organelor de conducere cu privire la înscriera valorilor mobiliare la Cota Bursei;
Dovada înregistrării valorilor mobiliare ale respectivului emitent la Oficiul de Evidență al Valorilor Mobiliare, eliberată de CNVM;
Angajamentul de înscriere și menținere la Cota Bursei;
Dovada plății comisionului de procesare;
Declarația de reprezentare a emitentului în Bursă, de către societatea inițiatoare în vederea îndeplinirii procedurilor de înscriere la Cota Bursei.
În afara acestor documente, emitentului îi pot fi solicitate de către Bursă, orice alte acte care sunt considerate a fi necesare pentru prezentarea cât mai fidelă a activității emitentului.
Bursa percepe comisioane pentru înscriere la Cota Bursei și anume:
– Comisionul de procesare – se plătește la înaintarea cererii de înscriere la Cotă și nu se restituie dacă cererea a fost respinsă;
– Comisionul de înscriere – se platește în cazul acceptării înscrierii valorilor mobiliare la Cota Bursei.
Comisionul de promovare de la categoria de baza la categoria I este plătit în momentul în care societății cotate la Bursă la categoria de bază i s-a aprobat cererea de promovare la categoria I a Cotei; acest comision reprezintă de fapt diferența de rate între categoria de bază și categoria I pentru comisionul de înscriere.
În afara acestor comisioane pe care emitentul le platește la intrarea în ringul Bursei și la promovarea (dacă acest lucru se întâmplă), în fiecare an se achită și comisionul de menținere la Cotă, pentru fiecare emitent acest comision se platește la fiecare 12 luni de la data intrării în vigoare a Deciziei de înscieri la Cota Bursei.
Comisionul de procesare reprezintă primul comision plătit de eminentul ale cărui titluri vor fi sau nu cotate la Bursă; dovada plății acestui comision împreună cu celelalte documente vor fi verificate de către societatea inițiatoare; forma acestor documente (Document de prezentare, declarație de reprezentare a emitentului în Bursă de către societatea inițiatoare, etc.) este stabilită de către Bursa prin proceduri și trebuie respectată de către orice emitent.
Societatea inițiatoare va depune documentele emitentului cerute de Regulamentul de înscriere la Cotă, în vederea verificării acestora de către serviciul Emitenți. Dacă în urma verificării se constata nereguli, acesta se comunică societății inițiatoare comunicându-se și un termen de soluționare; dacă la sfârșitul perioadei neregulile nu s-au soluționat, Serviciul Emitenți întrerupe examinarea cererii acestui emitent. Dacă documentația este întocmită conform Regulamentului de înscriere la Cotă atunci Seviciul Emitenți înaintează documentele emitentului împreună cu o nota de recomandare Comisiei de Înscriere la Cotă, comisie a cărui secretariat este asigurat tot de Serviciul Emitenți.
Comisia pentru Înscriere la Cotă este singura competentă să decidă înscrierea sau nu a valorilor mobiliare la Cota Bursei; decizia sa nu este legată strict de documentele prezentate de către emitent pentru că, prin reglementările Bursei există posibilitatea respingerii cererii deși documentele emitentului au fost întru-totul corecte și complete; din punct de vedere al comisiei înscrierea valorilor mobiliare respective depinde nu doar de emitent ci și de piață; sunt luate în considerare efectele asupra pieței, cererea pentru valoarea mobiliară, posibilitățile efective de tranzacționare ale valorilor mobiliare respective în Bursă.
Cererea pentru înscrierea la Cota Bursei este susținută în fața comisiei de către societatea inițiatoare prin reprezentantul acesteia. Decizia Comisiei este comunicată societății în maxim trei luni de la depunerea documentelor.
În cazul unui răspuns pozitiv, emitentul trebuie să încheie contractul cu Registrul Bursei și să plătească comisionul de înscriere; după parcurgerea acestor etape, decizia de înscriere la Cotă intră în vigoare și valorile mobiliare ale emitentului pot fi tranzacționate în Bursă, fie la categoria de bază, fie la categoria I, în funcție de îndeplinirea condițiilor și de decizia Comisiei de înscriere la Cotă.
Tranzacționarea valorilor mobiliare la Bursă implică pentru emitenții acestora o serie de obligații impuse de regulamentele Bursei și care urmăresc realizarea unui cadru adecvat pentru tranzacții echitabile, ordonate și continue cu aceste titluri.
Activitatea de menținere la Cota Bursei a valorilor mobiliare începe din momentul înscrierii acestora la Cotă și propune: plata la termen a comisionului de menținere la Cotă, furnizarea de informații către Bursă precum și cerințe legate de capitalizarea bursieră, valabilitate, etc. (specifice fiecărui emitent).
Referitor la furnizarea de informații , se consideră două tipuri de informații: periodice și continue. Bursa pretinde a fi informată în ceea ce privește orice schimbare care interesează pe emitent și care ar putea afecta prețul valorilor mobiliare într-un sens sau altul. Regulamentul identifică 17 astfel de cazuri fără însă a se limita la acestea.
Distribuirea periodică este completată de distribuirea continuă a informațiilor; aceasta din urmă nu se referă la Bursă ci mai ales la public pentru că functionarea corectă a Bursei este dată tocmai de transparența pe care ea o dovedește; comunicatele de presă pe care emitentul le emite, sunt remise Serviciului de Tranzacționare și Supraveghere a Pieței, care poate face modificări, iar în continuare sunt transmise mijloacelor de informare în masă.
Distribuirea periodică de informații vizează situațiile anuale, semestriale sau orice alte documente solicitate de Bursă de la emitent.
Informații anuale minime:
Situația financiară certificată de cenzori externi independenți;
descrierea activității în perioada precedentă, declarație profit / pierdere;
schimbări importante intervenite în Statutul emitentului în perioada precedentă;
plata dividendelor;
procesul verbal al ultimei AGA si lista împuterniciților la vot.
Informații semestriale minime:
formularul rezultatelor financiare.
O problemă a Bursei o reprezintă confidențialitatea, informațiilor și zvonurilor care pot apărea în urma dorinței emitentului de a nu divulga pentru o perioadă de timp acele informații; Bursa și CNVM dau acordul de confidențialitate dacă considera într-adevar că publicarea acelor informații dăunează emitentului și implicit pieții valorilor mobiliare.
Suspedarea, retrogradarea și retragerea valorilor mobiliare înseamnă netranzacționarea în ringul Bursei; cauzele vizează nerespectarea normelor bursiere de către emitent (nerespectarea angajamentului de înscriere și menținere la Cota, neplata comisioanelor,furnizarea defectuasă a informațiilor), manifestarea unei dezordine la nivelul pieței respective, a valorilor mobiliare, sau cauze legate de emitent (fuziuni, reorganizări, etc., decizia acționarilor de retragere de la Cotă). Decizia de suspendare nu efectuează și comisionul de menținere la Cotă care va fi plătit pe perioada suspendării, perioadă în care trebuie să soluționeze problema pentru care valorile mobiliare au fost suspendate; dacă nu se întâmplă așa, valorile mobiliare va fi retrase de la Cota Bursei.
În caz de faliment a emitentului, Bursa are dreptul să retragă de la tranzacționare valorile mobiliare ale emitentului respectiv.
Retrogradarea valorilor mobiliare de la categoria I la cea de baza se face în cazul în care, fie nu se respectă cerințele financiare (profit, lichiditate, etc.) impuse de regulamentele Bursei, fie structura actionariatului s-a modificat astfel încât să nu mai reflecte caracteristicile societăților listate la categoria I a Bursei. Până în prezent nu au existat retrageri sau retrogradări ale valorilor mobiliare în cadru Bursei de Valori București; suspendările, ce au avut loc, vizau clarificarea structurii acționariatului la emitentul valorilor mobiliare suspendate.
Valorile mobiliare retrase sau retrogradate în cadrul Cotei Bursei, pot reveni doar prin înscriere, cu parcurgerea tuturor etapelor necesare înscrierii la Cota Bursei sau promovării la categoria I a Cotei.
Dreptul de suspendare, retrogradare sau retragere de la Cota Bursei revine Comisiei de Înscriere la Cotă pe baza analizelor Serviciului Emitenți.
Figura.3.3. Decizia înscrierii la cota bursei (Sursa www.wikipedia.com)
CAPITOLUL IV. SIBEX-BVB, O POSIBILĂ FUZIUNE ? (comparație)
4.1. Tentativele de fuziune SIBEX-BVB
În 2006, se vorbea despre fuziunea Bursei din București cu cea din Sibiu. Atunci, Ernst & Young a evaluat BVB la 75 milioane euro și Sibex la 6 milioane euro, conform Mediafax.Un pas important pentru piața de capital românească, aflată la început de drum. Piața de spot se unea cu cea de derivate, în sensul creării unei entități puternice și al dezvoltării zonei de investiții bursiere în România.Spre sfârșitul anului, acționarii BVB au respins fuziunea, cu o diferență foare mică de voturi, motivând cu agresivitatea din presă a conducerii Bursei din Sibiu.
În acel moment, s-a declanșat prima fază a războiului dintre BVB și BMFMS (devenită Sibex între timp), cea psihologică. La acel moment, cele două burse vor deveni inamice. Deși aparent activitățile lor erau diferite, ofereau produse distincte și neconcurențiale, zarurile fuseseră aruncate.
Așadar, în început prima luptă. BVB a lansat piața de produse derivate. În spirit concurențial, inițiativa a fost lăudată și aplaudată. Pe o piață liberă, concurența este bine-venită și constructivă. Surlele și trâmbițele de la lansare nu au ajutat produsele să treacă proba de foc a investitorilor, care au dovedit comoditate. Deși produsele derivate lansate la București erau similare celor de la Sibiu, speculatorii nu s-au grăbit să se mute, probabil și din obișnuință.
Un start pierdut, dar o bătălie încă fără deznodământ.
În 2009, Sibex contraatacă. Anunță tot cu surle si trambițe lansarea unei piețe spot, unei platforme noi, cross-listing împreună cu Bursa din Varșovia, derivate pe emisii de dioxid de carbon. Un atac reusit al Sibiului. Odată cu lansarea pieței spot la Sibiu, s-a consemnat și listarea propriilor acțiuni ale operatorului de piață, ceea ce constituie o premieră la nivelul fostelor state comuniste. Prin acest pas, Sibex se aliniază astfel acțiunilor pe care le-au întreprins încă din urmă cu zece ani bursele importante la nivel mondial: London Stock Exchange, Chicago Mercantile, Deutsche Borse.
Mai mult, încă o mișcare strategică este listarea Sibex pe propria piață. Un pas înaintea Bursei din București, care își tot amâna la acel moment listarea.
Având și platformă de tranzacționare a acțiunilor, alături de cea pentru contractele futures și opțiuni, și fixând o țintă de extindere a gamei de produse și pentru obligațiuni, concurența dintre cele două burse autohtone s-a întețit. Din această concurență nu pot avea de câștigat decât investitorii și emitenții, pentru că este logic ca fiecare dintre cele două piețe să încerce să ofere cele mai bune servicii la un preț cât mai avantajos.
Primite cu mult entuziasm, acțiunile Sibex au fost cumpărate încă din prima zi de la listare, când valoarea transferurilor a ajuns la 153.323 lei, iar prețul primei tranzacții a ajuns la 2,99 lei/acțiune, de aproape trei ori mai mare decât valoarea contabilă a acțiunii așa cum reiese din ultimele date financiare publicate în prospectul privind admiterea la tranzacționare. Până la finalul ședinței, prețul acțiunilor Sibex a oscilat până la un minim de 1,9 lei/acțiune, fiind transferate 69.660 de titluri – 0,32% din totalul acțiunilor emise de Sibex. Apetitul ridicat de cumpărare pentru titlurile Sibex s-a menținut, având în vedere că prețul la care au fost realizate tranzacții s-a ridicat până la 2,3 lei/acțiune, iar volumele au fost în scădere. La închiderea ședinței de azi, capitalizarea Sibex era de 11,3 milioane euro.
Tentativa de unificare a fost reluată în anul 2011,când acționarii bursei din Sibiu (Sibex) au făcut primul pas pentru unificarea pieței de capital locale și și-au dat acordul de principiu pentru fuziunea celor doi operatori de piață, BVB și Sibex. Consiliile s-au reunit separat, dar simultan, la aceeași oră, stabilind convocarea acționarilor pe 29 și 30 aprilie 2010. Momentul a coincis cu intrarea Sibex într-un nou capitol de existență, cu o conducere nouă și alte politici de dezvoltare. Președintele fondator al pieței, Teodor Ancuța, a fost revocat de la conducere, după ce ocupase funcțiile de președinte și director general de la înființare, în 1994, iar în locul lui a fost ales Cristian Sima.
În comunicatul remis de cele două Burse se menționează BVB ca societate absorbantă și Sibex ca societate absorbită, fiind astfel vorba despre un proces de fuziune prin absorbție.
De cealaltă parte, Adunarea Generală de la Bursa de Valori București nu a fost la fel de spectaculoasă. Au fost aprobate o serie de propuneri de natură tehnică sau financiară, însă Adunarea Generală Extraordinară în care trebuia să se discute fuziunea celor doi operatori nu a întrunit cvorumul necesar, nici la prima, nici la a doua convocare. În primă instanță au fost prezenți acționari deținând 60,9% din titluri, față de 75% cât era necesar pentru validarea AGEA, iar în ziua următoare cvorumul a fost de numai 8,6%, comparativ cu 50% cât era necesar. Propunerea de fuziune fusese reiterată de cele două burse la începutul anului 2011, în luna ianuarie, la mai bine de cinci ani de la prima tentativă. În cazul realizării unei unificări, cele două piețe ar fi urmat să se concentreze fiecare pe segmentul pe care are o poziție semnificativă, respectiv pe segmentul acțiuni, în cazul BVB, și derivate în cazul Sibex.
Prin parteneriatele încheiate de cele două burse autohtone cu marii operatori bursieri europeni se poate identifica menținerea concurenței dintre cei doi jucători importanți din Europa Centrală și de Est: Bursa de Valori din Viena și Bursa de Valori din Varșovia. Astfel, Bursa din Viena a ales să ajute BVB prin multiple acorduri de colaborare, în timp ce Bursa din Varșovia a devenit acționar la Sibex, implicându-se activ în dezvoltarea pieței sibiene.Exista și varianta ca Bursa din Varșovia să cumpere Sibex, dar această decizie depinde foarte mult de cum se va reuși punerea în practică a proiectelor Sibex.
Deși la nivelul conducerilor celor două burse românești există tensiuni, piața de capital autohtonă nu are decât de câștigat din lansare platformei de tranzacționare a acțiunilor la Sibiu. Alături de BVB, și Bursa din Sibiu are un potențial ridicat de creștere, iar colaborarea cu bursa din Varșovia poate aduce o fructificare a potențialului românesc în această regiune a Europei. Președintele Bursei din Polonia susține că obiectivul principal al parteneriatului dintre cele două piețe este să crească piața românească de capital până la un nivel cel puțin apropiat de cel al pieței poloneze, pentru că între cele două țări sunt foarte multe asemănări de care ar trebui profitat.
Dacă până în 2011, companiile aveau posibilitatea să se finanțeze doar prin intermediul Bursei de la București și nici așa nu a existat un interes prea mare, decizia va fi mai grea în prezent, odată cu existența aceleiași posibilități și la Sibiu. Iar aparent, este mai avantajos pentru o companie mică să se listeze pe piața reglementată de Bursa din Sibiu decât pe sistemul alternativ de tranzacționare disponibil la BVB. De asemenea, încă de la începutul anului 2011 Sibex încerca să convingă și firme mai mici să se finanțeze pe piața de capital, care să fie listate pe sistemul alternativ de tranzacționare. În plus, Sibex nu va percepe taxe și comisioane pentru admiterea și menținerea la tranzacționare a companiilor care se vor lista pe piața spot de la Sibiu, iar Depozitarul Sibex nu va încasa comision pentru înregistrarea valorilor mobiliare ale companiilor respective.
Un avantaj net al listării pe platforma Sibex este totuși posibilitatea dublei listări: Varșovia – Sibiu. În acest sens, președintele Bursei din Varșovia deja a lansat discuții cu câteva case de brokeraj românești, pentru că era necesar pentru creșterea pieței de la Sibiu să existe o rețea de intermediari extinsă.
Tabel nr.4.1: Condiții de admitere la tranzacționare Sibex-BVB ( Sursa:Proprie)
4.2. Analiza comparativa BVB vs. SIBEX
Anul 2011 nu a îndeplinit așteptările privind reluarea durabilă a creșterilor pe piața de capital.
Capitalizarea BVB a crescut cu numai 8,07% față de anul precedent, însă numai 18% din acțiunile listate la BVB au înregistrat creșteri, în timp ce 82% au înregistrat scăderi de preț față de anul anterior.Capitalizarea SIBEX a înregistrat o creștere de 11% față de 2010.
Evenimentele majore ale anului 2011 – Listarea Fondului Proprietatea, așteptată încă din 2005 și majorarea pragului de deținere la SIF-uri de la 1% la 5%, nu au adus o revenire a unei activități susținute pe piața de capital.
Așadar, piața de capital a înregistrat un an de scădere în 2011, după stagnarea din 2010 și revenirile parțiale din 2009.
După un început încurajator, în care câștigurile au urcat și la 15% pe maximele din martie și aprilie,anul 2011 s-a transformat într-un an nefast pentru Bursa de Valori de la București,dar și pentru SIBEX.
Toți indicii bursieri au înregistrat scăderi în 2011 față de 2010.
4.2.1. Analiza BVB
Rezultatele financiare preliminare ale Bursei de Valori București SA (BVB) pe 2011 indică o creștere importantă a cifrei de afaceri, a profitului operațional și financiar comparativ cu anul 2010. Pe plan operațional, influența cea mai mare asupra rezultatelor financiare a avut-o creșterea activității de tranzacționare pe aproape toate segmentele administrate de către BVB, iar pe plan financiar încasarea dividendelor aferente anilor 2007 și 2010 de la Depozitarul Central a impactat rezultatul obținut.
Cifra de afaceri a BVB a crescut cu 66,4% în 2011 până la 21,73 mil. lei (2010: 13,06 mil.lei) datorită realizării unor venituri mai mari din activitatea de tranzacționare, din înregistrarea de noi participanți, din activitatea de admitere și menținere la tranzacționare a emitenților și din vânzarea de informații bursiere.
Cheltuielile operaționale au cumulat 15,35 mil. lei în anul 2011 (2010: 12,90 mil.lei), trendul lor de creștere fiind mai mic decât cel al veniturilor operaționale. În 2011 au fost înregistrate scăderi la nivelul cheltuielilor de funcționare și cele asociate personalului permanent și creșteri ale cheltuielilor pentru activitățile de marketing, alte taxe și servicii prestate de terți. Alte elemente care au contribuit la creșterea cheltuielilor în 2011 au fost provizioanele înregistrate la finalul lui 2011 și cheltuielile generate de restructurarea conducerii executive și a Consiliului de Adminitrație – cheltuieli non-recurente.
BVB a înregistrat în anul 2011 o creștere de peste 21 de ori a profitului operațional până la 6,39 mil. lei (2010: 0,30 mil.lei), în condițiile în care în trimestrul 4 din 2011 rezultatul din activitatea operațională a fost unul negativ în suma de 0,39 mil.lei, față de pierderea de 1,8 mil.lei în aceeași perioadă a anului 2010.
Pe baza rezultatului în creștere din activitatea operațională și din cea financiară la nivelului anului 2011, profitul net a urcat cu 197%, până la 16,96 mil. lei (2010: 5,71 mil.lei).
BVB a avut în 2011 o marjă operațională de 29,4%, în timp ce rentabilitatea capitalului propriu (ROE) a fost de 16,6%.
Evoluția indicelui principal al Bursei de Valori București (BET) în ultimii cinci ani este prezentată în continuare:
Grafic nr.4.1( Sursa: BVB)
Indicele BET (calculat pe baza celor mai importante zece acțiuni listate pe piața reglementată a BVB) a încheiat anul 2011 cu o scădere de 17,7%, acesta fiind cel de-al 3 an complet de scădere din istoria indicelui (dupa -50,2% in 1998 si -70,5% in 2008). La sfârșitul lui 2011 toate acțiunile din componența BET se tranzacționau prin intermediul conturilor globale fără prevalidare. Începând cu 1 februarie 2012 acest mecanism a fost extins la întreaga piață reglementată.
Grafic nr.4.2 (Sursa: BVB)
Indicele BET-C a coborât cu 15,74%;
Grafic nr.4.3 Sursa: BVB
De asemenea, indicele societăților de investiții (SIF-uri), BET-FI, a pierdut 12,01%;
Grafic nr.4.4( Sursa: BVB)
BET-XT (calculat pe baza prețurilor a 25 de companii importante) a pierdut 13,8%;
Grafic nr.4.5 Sursa: BVB
Iar indicele sectorului energetic BET-NG a încheiat anul cu -20,7%.
Grafic nr.4.6 ( Sursa: BVB)
Evoluția acțiunilor listate pe piața reglementată a BVB a înregistrat două etape distincte în 2011. La fel ca în anul precedent, primul trimestru a adus creșteri ușoare pentru indice, acesta acumulând +12,5% între 31 decembrie 2010 și 31 martie 2011. Ulterior, însă, indicele a demarat o etapă de scădere, care a continuat până la sfârșit de an.
Randamentul cumulat al indicelui BET în ultimii patru ani, de la momentul începerii crizei, rămâne -55,9%, iar valoarea BET înregistrată la sfârșitul anului 2011 se situează la nivelul celei de la sfârșitul anului 2004.
Indicii BET-C și BET-FI au evoluat similar cu BET, urmând aceleași etape descrise anterior:
Grafic nr.4.7 (Sursa: Plus Capital)
Totuși, indicele BET-FI a înregistrat fluctuații mai mari în ultima parte a anului, ca urmare a aprobării în Parlament a majorării pragrului de deținere maximă a unui investitor în capitalul social al unui SIF, de la 1%, la 5%. Cu toate acestea, efectul asupra prețului nu a fost unul foarte puternic.
Corelația pieței românești cu piețele din regiune a sporit în intensitate în 2011 (PX, WIG și BUX sunt indicii burselor din Cehia, Polonia, respectiv Ungaria):
Grafic nr.4.8( Sursa BVB)
Astfel, coeficienții de corelație între BET și indicii WIG, PX și BUX au fost în 2011 de 0,97, 0,98, respectiv 0,97 (pentru comparație, în aceeași ordine: 0,16, 0,67, respectiv 0,74, în 2010 și 0,97, 0,99, respectiv 0,98 în 2009). Și corelația BET cu indicele american S&P500 a crescut în intensitate, la 0,83 în 2010 față de 0,49 în 2010, 0,98 în 2009 și 0,94 în 2008.
Coeficienții de mai sus arată că factorii internaționali au fost preponderenți în determinarea evoluției acțiunilor listate la BVB în 2011, spre deosebire de 2010 când factorii locali au avut o importanță mai mare. Astfel, adâncirea crizei datoriilor suverane în generat evoluții negative pe larga majoritate a burselor lumii, afectând și evoluția BVB.
Volatilitatea BET, calculată ca deviație standard a randamentelor zilnice, a scăzut în 2011 la 1,39%, trendul descendent al ultimilor ani menținându-se (același indicator a înregistrat valori de 1,89% în 2010, 2,58% în 2009 și 2,68% în 2008).
Lichiditatea totală pe piața reglementată a crescut în 2011. Valoarea tranzacțiilor cu acțiuni a atins 9,9 miliarde lei (2,3 miliarde euro), față de 5,6 miliarde lei în 2010, 5,1 miliarde în 2009 și 7,0 miliarde în 2008. Însă creșterea se bazează într-o măsura foarte mare pe tranzacții cu acțiuni Fondul Proprietatea (FP), a căror lichiditate a înregistrat o pondere de 52% din valoarea totală a tranzacțiilor cu acțiuni din 2011; fără tranzacțiile cu acțiuni FP, lichiditatea totală a pieței reglementate a BVB ar fi fost de numai 4,8 miliarde lei, sub nivelul din ultimii ani.
Grafic nr.4.9 (Sursa BVB)
Valoarea medie zilnică a tranzacțiilor cu acțiuni pe piața reglementată a BVB a fost de 38 milioane lei în 2011, față de 22 milioane în 2010 și 20 milioane în 2009.
Numărul intermediarilor autorizați pe piața reglementată a BVB la sfârșitul anului scăzut la 61, față de 65 în 2010, 71 în 2009 și 76 în 2008. Acesta este cel mai redus număr de intermediari înregistrat de BVB din anul 1996.
Și companiile listate pe piața Rasdaq administrată de BVB au avut evoluții modeste în 2011. Indicele compozit al pieței, Rasdaq-C, a înregistrat un randament de -6,0% în 2011. Ceilalți indici ai pieței au înregistrat performanțe chiar și mai slabe: indicele categoriei I a pieței Rasdaq, RAQ-I, a închis anul 2011 cu -37,0%, iar indicele categoriei a II-a, RAQ-II, cu -34,8%:
Grafic nr.4.10 Sursa: Plus Capital
Lichiditatea pe Rasdaq s-a menținut foarte redusă, în limite comparabile cu cea din anii precedenți. Valoarea tranzacțiilor pe piață a fost de 575,4 milioane lei în 2011, față de 605,1 milioane în 2010. Valoarea tranzacțiilor cu acțiuni pe Rasdaq a reprezentat numai 5,8% din valoarea tranzacțiilor cu acțiuni de pe piața reglementată a bursei în 2011 (față de 10,8% în 2010, 11,3% în 2009, 22,5% în 2008 și 30,8% în 2007). Capitalizarea bursieră a Rasdaq a scăzut cu 5,6% în 2011, la 10,2 miliarde lei.
Grafic nr.4.11( Sursa: Plus Capital)
Pe Rasdaq erau listate la sfârșitul anului 2011 acțiunile a 4 companii la categoria I (față de 5 în 2010, 6 în 2009, 7 în 2008 și 9 în 2007), 7 la categoria a II-a (9 în 2010, 9 în 2009 și 2008, 11 în 2007) și 1.174 la categoria a III-a (față de 1.295 în 2010, 1.546 în 2009, 1.737 în 2008 și 1.999 în 2007).
În 2011 nu au existat noi emisiuni publice de obligațiuni corporative în România.Singurele asemenea emisiuni tranzacționate la BVB în 2011 au rămas cele ale Băncii Europene de Investiții și BERD:
Tabel nr.4.2 Emisiuni tranzacționate la BVB în 2011 ( Sursa:Plus Capital)
În 2011 s-au tranzacționat 713.520 de obligațiuni EIB14 la prețuri cuprinse între 100,60 și 102,53 (valoarea nominală a unei obligațiuni este de 100 de RON, iar prețurile tranzacțiilor cu obligațiuni sunt exprimate în procente din valoarea nominală). Emisiunea EBRD19 nu a înregistrat nicio tranzacție în 2011 (această emisiune nu a fost tranzacționată niciodată la BVB de la listare).
Grafic nr.4.12( Sursa: Plus Capital)
4.2.2. Analiza SIBEX
În 2011, ponderea cea mai mare în totalul veniturilor SIBEX este constituită din comisioanele generate de tranzacționarea instrumentelor financiare derivate. Deși acestea s-au redus ușor (cu 4,81%), ponderea lor a crescut din cauza nerealizării de venituri la categoriile „vânzări soft” și „vânzări de publicații”. Creșteri ale veniturilor s-au înregistrat în categoriile „taxe de conectare” și „venituri din taxa de acces”, cu 20,14, respectiv 15,59%.
Anul fost, la fel ca și 2010 un an relativ dificil pentru SIBEX, cu multiple provocări venite din partea scăderii volumelor tranzacționate (în special în prima parte a anului), respectiv implicațiile acestora asupra poziției financiare a societății.
În acest context, SIBEX a alocat o atenție crescută către dezvoltarea de noi produse derivate pentru a veni în întâmpinarea investitorilor și încercând să ofere produse care să răspundă în cât mai mare măsură nevoilor investitorilor.
La nivelul pieței reglementate a instrumentelor financiare derivate, anul 2011 s-a remarcat printr-o stabilizare a volumelor înregistrate, după declinul început în 2008. Evoluția volumelor înregistrate în perioada 2005 – 2011, este redată în tabelul nr.4.3 și graficul nr.4.13.
Tabel nr.4.3 Evoluție anuală piață derivate (2005 – 2011), (Sursa:SIBEX)
Grafic 4.13 Evoluție anuală piață derivate (2005 – 2011) Sursa SIBEX
Distribuția pe categorii de instrumente derivate este după cum urmează:
Tabel nr.4.4 Distribuție derivate pe categorii în 2011 (Sursa SIBEX)
Numărul de contracte futures tranzacționate în fost de 22, în creștere față de 15 în 2010. Creșterea numărului se datorează lansării în 2011 a 11 noi contracte, simultan cu ieșirea de la tranzacționare a 4 instrumente. Toate cele 11 noi contracte implementate în 2011, au beneficiat de serviciile de Market Making, totalizând un volum de 366.245 contracte, adică nu mai puțin de 22,7% din totalul anual.
Principala tendință înregistrată în 2011, a fost scăderea volumelor pe produsele ce au avut drept activ suport acțiuni românești sau perechea EUR/RON. Volumul cumulat al acestora și-a redus ponderea de la 78% în 2010, până la 32% în 2011.
Ținând cont de interesul crescut al investitorilor pentru instrumentele tranzacționate pe piețele externe, 10 dintre cele 11 contracte lansate de SIBEX în 2011 au avut la baza produse tranzacționate pe piețele internaționale.
Evoluția lunară a pieței reglementate a instrumentelor financiare derivate poate fi urmărită în tabelul nr. 4.5 și graficul nr. 4.14
Tabel nr. 4.5 Evoluția lunară volume derivate 2011 față de 2010 (Sursa SIBEX)
Grafic nr.4.14 Evoluția lunară volume futures 2011 față de 2010,( Sursa SIBEX)
După cum se poate ușor observa, în primele 7 luni din 2011 volumele înregistrate, au fost inferioare anului precedent, urmând ca din august raportul să se inverseze, reușindu-se practic recuperarea decalajului și atingerea unui volum apropiat de cel înregistrat în 2010, cu doar 6.451 mai puține contracte.
Cea mai bună luna din fost Noiembrie, cu nu mai puțin de 221.813 contracte, fiind înregistrată o creștere de 147.6% față de luna similară a anului 2010 și reprezentând 13,7% din întregul rulaj al anului 2011.
În 2011, pe piețele la vedere administrate de SIBEX au fost tranzacționate un număr de 23.372.629 valori mobiliare, în creștere cu 9,7% față de anul 2010. Valoarea totală a tranzacțiilor s-a ridicat la suma de 60.881.356,77 lei, în creștere cu 30.23% față de exercițiul financiar anterior.
În graficul nr.4.15 este prezentată evoluția volumului lunar tranzacționat pe piețele la vedere administrate de SIBEX în 2011 față de 2010,iar maximele anuale din tabelul nr4.6.
Grafic nr.4.15 Evoluție lunară volume piețe spot în 2011 față de 2010 Sursa SIBEX
Tabelul nr.4.6 Maxime anuale în 2011( Sursa SIBEX)
Drept urmare a revirimentului lichidității înregistrat în partea a doua a anului, toate valorile maxime au fost înregistrate în trimestrul IV, cu excepția numărului maxim de tranzacții, ce a fost înregistrat în luna august.
4.3 Indici Bursieri
a) Indicele BET
NUME INDICE: BET® (BUCHAREST EXCHANGE TRADING)
DATA LANSARE: 19 Septembrie 1997
NUMAR DE SOCIETATI: 10
VALOARE DE START: 1000 puncte
REVIZUIRE: trimestriala (martie, iunie, septembrie, decembrie)
Scopurile creării primului indice BET al Bursei de Valori București (BVB) sunt următoarele:
să reflecte modificarea prețurilor celor mai capitalizate și tranzacționate 10 acțiuni de la Bursa de Valori București. Aceste acțiuni sunt alese din cele cotate la BVB exclusiv SIF-urile, aplicându-se totodată și criteriul diversificării activității societăților respective.
al doilea scop îl reprezintă informarea cât mai exactă a investitorilor cu privire la piața derivativelor pentru ca aceștia să-și acopere cât mai bine riscurile la care sunt expuși pe piață, ca suport pentru tranzacții derivative (futures și options).
Indicele BET este calculat prin aplicarea unei formule Laspeyres, ca o medie ponderată cu capitalizarea prețurilor celor mai lichide acțiuni cotate la Bursa de Valori București. Prețurile înregistrate în fiecare ședință de tranzacționare sunt raportate la prețurile corespunzătoare înregistrate în ședința de tranzacționare de referință, pe baza formulei :
I=
unde :
N – numărul de acțiuni din portofoliul indicelui ( zece acțiuni) ;
pio – prețul de închidere al simbolului „i” înregistrat în piața principală în ședința de tranzacționare de referință (corespunzătoare ultimei actualizări a coșului indicelui, considerate a fi t = o);
pit – prețul de închidere al simbolului „i” înregistrat pe piața principală în ședința de tranzacționare t;
wfio – factorul de pondere corespunzător simbolului „i” în ședința de tranzacționare de referință (t = 0).
Având în vedere că participarea unui simbol în indice este limitată inițial la 25%, iar în prezent la 20 % din totalul capitalizării emitenților incluși în indicele BET, factorul de ponderare poate avea una dintre următoarele valori :
numărul de acțiuni corespunzătoare simbolului respectiv (în cazul în care ponderea capitalizării acestuia în capitalizarea totală a simbolurilor în indicele BET este mai mică de 15%) sau
un număr ajustat (în cazul în care ponderea capitalizării simbolului depășește limita impusă de 25% sau 20%).
Selecția celor zece acțiuni care formează portofoliul indicelui se realizează în conformitate cu următoarele criterii :
acțiunile să fie cotate la categoria I a BVB ;
societățile emitente să aibă cea mai mare capitalizare bursieră. Suma capitalizării trebuie să reprezinte cel puțin 60% din capitalizarea bursieră totală ;
acțiunile societăților incluse în indice să fie astfel alese încât să asigure diversificarea portofoliului indicelui;
acțiunile să fie cele mai lichide, urmărindu-se ca suma valorii totale a tranzacțiilor acțiunilor din portofoliul indicelui să fie cel puțin 70% din valoarea totală tranzacționată la BVB.
Revizuirea lunară a indicelui presupune analiza performanțelor societăților care compun portofoliul indicelui, precum și a societăților recent listate, în vederea unor posibile actualizări ale componenței indicelui.
Tabel nr.4.7 Compoziție indice 08.06.2010 (Sursa : BVB)
Capitalizare indice: 3.307.074.301,81 RON
Divizor indice: 709.114,1315
b) Indicele BET-C
NUME INDICE: BET-C® (BUCHAREST EXCHANGE TRADIING – INDICE COMPOZIT)
DATA LANSARE: 16 aprilie 1998
NUMAR DE SOCIETATI: variabil
VALOARE DE START: 1000 puncte
REVIZUIRE: trimestriala (martie, iunie, septembrie, decembrie)
Indicele compozit BET-C este al doilea indice al Bursei de Valori București iar construirea acestui indice s-a impus din necesitatea unei reprezentări complete a evoluției prețurilor acțiunilor tranzacționate la BVB.
Indicele BET-C a fost calculat pe baza aceleiași formule ca și indicele BET, dar cu o bază de reprezentare mult mai largă, care acoperă ansamblul acțiunilor tranzacționate. Calcul indicelui se bazează pe media ponderată cu capitalizarea bursieră a prețurilor acțiunilor aflate în portofoliul indicelui. Prețurile folosite au fost prețurile medii la data de referință. Calculul este similar cu cel al indicelor din generația a doua (S&P 500, FT/SE 100, CAC/40, ATX). Datorită faptului că scopul principal al creării indicelui compozit este acela de a reflecta evoluția tuturor acțiunilor tranzacționate, în coșul indicelui intră automat noile societăți pe măsură ce sunt cotate, în ziua următoare formării prețului de piață. Indicele este racordat cu un factor de corecție în ziua în care are loc modificarea de structură. Factorul de corecție este valoarea indicelui din ziua anterioară modificării coșului indicelui. Ponderea maximă admisă a capitalizării unei societăți în cazul indicelui BET-C în totalul capitalizării indicelui este aceeași ca și în cazul indicelui BET. Totodată, ajustarea este determinată de aceleași evenimente, utilizându-se metode similare cu cele folosite la ajustarea indicelui BET.
Indicele BET-C este exprimat în lei, în euro și în dolari, fiind un indice util pentru investitorii români și străini. Exprimarea în cele două valute se realizează prin convertirea prețurilor în lei la cursul BNR din ziua respectivă.
Valoarea indicelui este calculată în timp real și afișată atât pe tabela electronică, cât și pe toate terminalele agenților de bursă conectați la distanță la sistemul de tranzacționare automată. Ca și indicele BET, este preluat în timp real de către agenția de știri REUTERS. Valorile de închidere sunt incluse în sumarul tranzacțiilor emis zilnic de către bursă, în buletinele bursei, fiind regăsite și pe pagina de internet a BVB.
Grafic nr. 4.16 Evoluția indicelui BET-C (SURSA BVB)
Indicele DOW JONES
Contractul futures pe indicele Dow Jones Industrial Average, derivatul pe SIF5 și cel pe aur au fost instrumentele ce au atras în cea mai mare măsură interesul investitorilor. Topul contractelor futures după volumul tranzacțiilor este prezentat în tabelul nr. 4.8, respectiv graficul nr. 4.17.
Tabel nr.4.8 Top volume futures (Sursa BVB)
Grafic nr. 4.17 Ponderi top 5 instrumente, dupa volume tranzacționate (Sursa SIBEX)
Grafic nr. 4.18 Volume lunare DEDJIA_RON in 2011( Sursa SIBEX)
Volumele tranzactionate pe acest contract au crescut constant de la o luna la alta,singura excepție fiind luna decembrie,când intensitatea tranzacțiilor s-a redus la nivel de piață.
Și valoarea noțională a tranzacțiilor efectuate pe acest instrument a cunoscut o evoluție similară cu cea a volumelor, contribuind substanțial la majorarea valorii tranzacționate pe piața SIBEX față de anii precedent. (Vezi graficul nr. 4.19).
Grafic nr. 4.19 Valori lunare DEDJIA_RON in 2011 (Sursa SIBEX)
Luna noiembrie a fost cea mai bună pentru derivatul pe DJIA, atât din punct de vedere al volumelor cât și a valorii noționale tranzacționate.
În comparație cu 2010, numărul de contracte DEDJIA_RON a fost superior în fiecare lună, cu excepția lunii aprilie. Cea mai mare creștere lunară a fost înregistrată în luna noiembrie, cu un plus de 81.642 contracte, în timp ce la nivelul întregului an, creșterea numărului de contracte DEDJIA_RON a fost de 376.273 (creștere de 109%).
d) Standard&Poor 500
Acești indici sunt deținuți și calculați de Standard & Poor’s, o diviziune a McGraw-Hill. Aceasta este o companie de rating americană ale cărei baze au fost puse în anul 1860. Este una dintre cele mai importante trei agenții de rating din lume, alături de Moody’s și Fitch Ratings Standard & Poor’s avea la sfârșitul anului 2008 un număr de 8500 de angajați, care lucrau în birouri situate în peste 23 de țări.
Standard and Poor’s a intrat într-o "zonă a inovației indicilor, având o lungă istorie în crearea unor indici care să măsoare în mod constant evoluția piețelor, indiferent de locul în care acestea operează". Colaborarea cu specialiștii finaciari și cu marile burse din lume oferă Standard and Poor’s abilitatea de a veni cu soluții inovatoare la nivel local, regional și global pentru îndeplinirea tuturor tipurilor de nevoi ce sunt determinate de evoluția indicilor.
Printre realizările companiei Standard and Poor’s se numără:
2001 – colaborare cu bursa din Rusia pentru a produce indicele S&P/RUX;
2003 – parteneriat cu bursa din Italia pentru a introduce indicele MIB;
2004 – colaborare cu bursa din China pentru a crea seria indicilor CITIC;
2006 – adăugarea indicelui rusesc RTS la familia globală de indici.
Indicele Standard and Poor’s 500 este un indice care se formează pe baza a 500 de acțiuni selectate de compania Standard and Poor’s, fiind cotat în fiecare minut al zilei. Acțiunile din structura indicelui sunt selectate cu scopul de a reprezenta gruparea pe ramuri a companiilor cotate la Bursa din New York. În anul 2007 acest indice a sărbătorit 50 de ani de la înființare.
Indicele S&P fost publicat pentru prima dată în anul 1957. El a detronat indicele Dow Jones din poziția de cel mai reprezentativ indice de pe piața americană deoarece S&P 500 este alcătuit dintr-un număr mult mai mare de companii iar valoarea sa ține cont și de capitalizarea bursieră a companiilor incluse în calcului indicelui. Societățile care intră în componența indicelui sunt selectate de către un comitet și trebuiesc să respecte anumite principii legate de : capitalizarea bursieră, ponderea din totalul acțiunilor care este disponibilă pentru tranzacționare, volumul tranzacțiilor.
Comitetul selectează companiile din cadrul indicelui S&P 500 astfel încât să fie reprezentative pentru diversele sectoare ale industriei care se regăsesc în economia S.U.A. Companiile care nu sunt tranzacționate în mod public și cele ale căror acțiuni nu au suficientă lichiditate nu sunt incluse în calculul indexului.
Indicele Standard and Poor’s 500 are în structura sa 500 de companii, care aparțin diferitelor sectoare ale economiei: 14,4% instituții financiare, 11,5 % sectorul energetic, 19,9% sectorul tehnologic, 12,6% sectorul medical, 3.6% sectorul mărfurilor și 10,2% industrie, celelalte procente fiind impărțite între sectorul bunurilor de larg consum, servicii privind telecomunicațiile și utilități.
Graficul nr. 4.20 . Evoluția indicelui S&P 500 în 2010 ( Sursa: www.finance.yahoo.com)
Din analiza graficului reiese că indicele a avut în anul 2010 o evoluție predominant pozitivă, valoarea cea mai mică înregistrându-se în luna februarie – 735.09 puncte. În luna decembrie indicele a înregistrat cea mai bună valoare – 1115.10 puncte. Trendul ascendent al indicelui vine să confirme ideea potrivit căreia economia mondială a depășit perioada cea mai dificilă a crizei. "Pe fondul reducerilor masive de costuri și revirimentului din piețele globale, aproape una din opt companii din celebrul indice S&P 500 au surprins pozitiv piața prin rezultate mai bune".
Goldman Sachs, cea mai mare bancă de investiții americană, a anunțat un profit de cinci miliarde de dolari în trimestrul patru, cu mult peste așteptările pieței. Și alte companii din componența indicelui au înregistrat profituri semnificative, precum Starbucks, Ebay sau Exxon Mobil. Cu toate acestea nu toate companiile au avut evoluții pozitive, un exemplu în acest sens fiind dat de Bank of America, care a înregistrat pierderi de peste cinci miliarde de dolari, în urma înapoierii fondurilor primite de la autoritățile americane.
Chiar și dividendele acțiunilor companiilor americane au avut de suferit, în 2009 înregistrându-se cea mai slabă performanță din istorie. Companiile din cadrul indicelui au redus sau au suspendat dividende cu o sumă ce depășește 48 de miliarde de dolari, cea mai însemnată reducere după 1955. La începutul anului 2011, cele mai importante 10 companii care erau cuprinse în calcului indicelui se prezentau astfel :
Exxon Mobil Corp – symbol XOM – sectorul energetic;
Microsoft Corp. – MSFT – sectorul IT;
Procter & Gamble – PG – sectorul bunurilor de larg consum;
Apple Inc. – AAPL – sectorul IT ;
Johnson & Johnson – JNJ – sectorul privind ingrijirea sanatății ;
General Electric Co. – GE – sectorul industrial ;
Intl. Business Machines Corp. – IBM – sectorul IT ;
JP Morgan Chase & Co – JPM – sectorul financiar ;
AT&T Inc. – T – sectorul telecomunicațiilor ;
Bank of America Corp. – BAC – sectorul financiar.
Compania Exxon Mobil Corp. deține cea mai mare pondere din structura indicelui (3.26%), iar în cadrul sectorului energetic din care face parte deține o pondere de 28.40%.
CONCLUZII
Chiar dacă criza datoriilor suverane în care pare să se fi afundat zona euro a afectat întreaga Europă, piețele de capital din Europa de Est pot beneficia de mai mult interes din partea investitorilor. Fără reveniri spectaculoase, analiștii Erste prevăd totuși un an mai bun pentru bursa de la București, estimând un câștig de 17% pentru indicele BET.
Bursa de la București rămâne piața preferată a analiștilor din regiunea Europei de Sud-Est, o mare parte din atractivitate fiind datorată listărilor anunțate în 2012.
Pentru Bursa de Valori de la București, începtul de an a fost unul pozitiv, cu redeschiderea negocierilor privind fuziunea burselor de la București și Sibiu și intrarea la tranzacționare a Fondului Proprietatea
. În februarie fost realizată cea mai mare tranzacție din 2011, BERD ieșind din acționariatul BRD pentru 107,3 mil. euro.
Cele mai multe vești rele au venit în lunile de vară. Mai întâi oferta publică de acțiuni de la Petrom, cea mai mare din istoria BVB, a eșuat, pentru ca la scurt timp ratingul suveran al SUA să fie retrogradat iar piețele de capital să își înceapă seria de scăderi.
În septembrie, SIF-urile au bătut palma cu Erste pentru vânzarea pachetelor de acțiuni pe care societățile le dețineau în cadrul BCR.
Ultima parte a anului a fost dominată de discuțiile privind schimbarea conducerii BVB, după ce Valentin Ionescu, directorul Bursei, a fost demis, iar acționarii au cerut revocarea administratorilor.
Piața de capital românească are nevoie de investitori străini iar acum este momentul când atenția lor s-ar putea muta în această direcție. Fără această migrare, baza slabă de investitori instituționali români nu va putea susține necesarul de capital al marilor companii.
LISTĂ TABELE
Tabelul 1.1- Comparație între Burse și piețe O.T.C.( Sursa : Stoica V, Ionescu E. Piețe de capital și burse de valori, editia a II-a, Ed. Economica, Bucuresti, 2002,pag.79) 10
Tabel 3.1-Efecte și costuri (Sursa: www.bvb.ro) 25
Tabel 3.2- Înscrierea la Cotă ( Sursa: BVB) 27
Tabel 4.1-Condiții de admitere la tranzacționare Sibex-BVB ( Sursa:Proprie) 35
Tabel 4.2-Emisiuni tranzacționate la BVB în 2011 (Sursa: Plus Capital) 44
Tabel 4.3-Evoluție anuală piață derivate(2005-2011) (Sursa: SIBEX) 45
Tabel 4.4- Distribuție derivate pe categorii in 2011 (Sursa: SIBEX) 46
Tabel 4.5- Evoluția lunară volume derivate 2011 fața de 2010 (Sursa: SIBEX) 47
Tabel 4.6- Maxime anuale în 2011 (Sursa:SIBEX) 49
Tabel 4.7-Compoziție indice 08.06.2010 (Sursa : BVB) 51
Tabel 4.8-Top volume futures (Sursa BVB 54
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Evolutia Pietei de Capital In Romania (ID: 140047)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.