Evolutia Pietei Asigurarilor din Romania
LUCRARE DE LICENTA
EVOLUȚIA PIETEI ASIGURĂRILOR
DIN ROMÂNIA
CUPRINS
INTRODUCERE
CAPITOLUL. I: ISTORIA ASIGURĂRILOR DIN ROMÂNIA DIN CELE MAI VECHI TIMPURI PÂNĂ LA INTEGRAREA ÎN UNIUNEA EUROPEANA
1.1 Primele forme de asigurare întâlnite în România
1.2 Evoluția asigurărilor în România până la primul Război Mondial
1.3 Evoluția asigurărilor după Primul Război Mondial și până în 1949
1.4 Evoluția asigurărilor în condițiile economiilor planificate
1.5 Evoluția asigurărilor în perioada de tranziție la economia de piață
CAPITOLUL. II :
ISTORICUL ASIGURĂRILOR ÎN ROMÂNIA DUPĂ ADERARREA LA
UNIUNEA EUROPEANĂ
CAPITOLUL III:
STADIUL ASIGURĂRILOR ÎN ROMÂNIA IN PERIOADA PRE-POST
ADERARE LA UNIUNEA EUROPEANĂ
3.1 Noțiuni generale despre asigurările de viață și asigurările generale
3.2 Evoluția primelor brute subscrise pentru
asigurările generale și de viață 2005-2009 si 2010 estimat
3.3 Evoluția indemnizațiilor brute plătite pentru
asigurările generale și de viață
3.4 Evoluția rezultatelor financiare ale societăților de asigurări
3.5 Evoluția gradului de penetrare a asigurărilor în România
3.6 Evoluția rezervelor tehnice ale societăților de asigurări în România
3.7 Evoluția cotelor de piață ale societăților de asigurări din România
3.8 Principalii actori din piața națională de asigurări generale
3.9 Principalii actori pe segmentul asigurări de viață
CONCLUZII SI PROPUNERI
BIBLIOGRAFIE
INTRODUCERE
“New York-ul nu este opera oamenilor, și a asiguratorilor…
Fără asigurări, n-ar exista zgâraie-nori, deoarece nici un muncitor n-ar accepta sa lucreze la o asemenea înalțime, riscând sa faca un plonjon mortal și sa-și lase familia in mizerie;
Fara asigurari, nici un capitalist nu ar investi milioane pentru a construi
astfel de clădiri, pe care un singur muc de țigara le-ar putea transforma în scrum; Fara asigurari, nimeni nu ar circula cu automobilul pe străzi.
Chiar cu un Ford, un bun șofer este conștient de faptul ca in fiecare clipa riscă să dea peste un pieton."
Henry FORD
Pornind de la acest citat al lui Henry Ford, am considerat ca piata asigurarilor din Romania este un subiect interesant de analizat, motiv pentru care am ales ca tema pentru lucrarea de licenta , în urma discuției cu coordonatorul de Proiect Dnul Daniel Armeanu ”Evolutia pietei Asigurarilor din Romania”
Pentru a realizarea temei, am consultat multe materiale bibliografice legate de aceasta tema , incepand cu “Asigurari de bunuri si persoane. Aspecte teoretice. Aplicatii practice” publicata de , în anul 2003 dar si legi si tratate din perioada 1999-2006,precum si informatii de pe internet, www.asigurari.ro.
Lucrare de licență contine trei capitole:
Istoria asigurarilor in din cele mai vechi timpuri pana laintegrarea Romanie la Uniunea Europeana
Istoria asigurarilor in dupa aderarea la uniunea Europeana
Evolutia Asigurarilor in in perioada 2005-2010 studiu de caz
Pornind de la, evolutia istorica a societatilor de asigurare, am incercat sa urmaresc evolutia pe tot parcursul lor, in contextual economiei de la acea data si am estimat tendinta anului 2010 ( cu datele pe care le-am avut la dispozitie-date neauditate si neavizate de Comisia de Supraveghere a asigurarilor), dar si evolutia anului 2011
CAPITOLUL. I:
ISTORIA ASIGURĂRILOR DIN ROMÂNIA DIN CELE MAI VECHI TIMPURI PÂNA LA INTEGRAREA IN UNIUNEA EUROPEANA
1.1Primele forme de asigurare întâlnite în România
Un aspect important în viața și evoluția omului, chiar din cele mai vechi timpuri ,l-a constituit grija fața de viitor, grija față de propria persoană și fata de cei apropiați, precum și grijă față de propriile bunuri.
Astfel, din dorința de a diminua pe cât posibil aceste griji ,oamenii au inventat prima formă de asigurare, denumită în România “Hopșă” care are ca obiect asigurarea animalelor și are drept scop întrajutorarea cetățenilor din aceiași comună în cazul accidentarii sau sacrificării din necesitate a animalelor. În aceste cazuri carnea era împărțită între toți locuitorii comunei, fiecare plătind o sumă pentru partea care-i revenea. Astfel se acoperea în totalitate, sau parțial dauna suferită de proprietarul prejudiciat.
Primele organizații care au avut un scop de întrajutorare au luat ființa în Transilvania, odată cu apariția breslelor de meseriași. Membrii breslelor meșteșugărești contribuiau prin achitarea unei taxe, la constituirea de fonduri utilizate pentru ajutorarea văduvelor și copiilor , și a celor care au avut decese în familie,cu bani pentru înmormântare și pentru diverse alte nevoi .
În satele săsești și românești din Transilvania s-au înființat în acea perioadă o mulțime de asociații ce aveau ca obiect un alt tip de asigurare și anume asigurarea de viață.
În aceiași perioadă întâlnim și asociații pentru stingerea incendiilor
Deoarece asociațiile erau independente și nu exista un organ central de conducere și de control aceste organizații nu au reușit să supraviețuiască mult timp, spre regretul populației, care își dădea seama perfect de avantajul acestor asigurări.
Mai târziu, în anul 1744, la Brașov a fost organizată Casa de Incendiu prin fuzionarea mai multor asociații de acest gen. Trebuie menținută și inițiativa magistraturii orașului Sibiu de a înființa în anul 1823 o instituție de asigurări contra incendiilor.
După tratatul de la Adrianopol din anul 1829, au apărut în București, la Iași și în porturile dunărene, reprezentanțe ale unor companii străine din Austria, Italia, Anglia și Ungaria. Aceste reprezentanțe practicau asigurări pentru transport, de incendiu și asigurări de viața ,astfel , apărând primele legături între Principatele Romane și Occident în domeniul Asigurărilor.
Pe de altă parte intensificarea relațiilor comerciale ale Principatelor Române cu Occidentul nu era posibilă fără introducerea unor instituții, întreprinderi economice auxiliare, strict necesare pentru o dezvoltare normală a vieții economice, printre care se numără în primul rând Societățile de Asigurări.
Prima societate propriu-zisă de asigurări din România, denumită Institutul General de Pensii a fost înființata pe 24 iunie 1844 în Brașov de către Asociația Meseriașilor. Această companie practica asigurări de viață, fiecare dintre membrii săi trebuind să plătească prime de asigurare un anumit număr de ani, pentru ca la sfârșitul perioadei să beneficieze de o rentă viageră anuală. În decursul primei jumătăți a secolului XIX-lea au existat forme rudimentare de asigurări, în special sub forma asigurărilor mutuale, în cadrul corporațiilor de meșteșugari și de comercianți.
De la începutul celei de-a două jumătăți a secolului al XIX, se constată existența în Principatele Române, a unor instituții ce practicau asigurări în același mod și pe aceleași baze ca în țările Europei Occidentale. Aceste instituții puteau fi împărțite în trei categorii :
a) societăți mutuale de asigurare ;
b) societăți anonime românești de asigurare;
c)agenții ale societăților străine de asigurare.
a)Societățile mutuale de asigurare au fost: Societatea pentru facilitarea înmormântărilor fondată în 1852 și Casa de ajutor mutual a muncitorilor tipografi fondată în 1860 care avea ca scop acordarea membrilor săi un împrumut nepurtător de dobândă sau un ajutor în caz de boală sau șomaj.
b).Primele Societăți anonime românești de asigurare, au apărut în porturile dunărene și au fost înființate de comercianții de cereale în vederea asigurării magazinelor de cereale existente în porturi și transportul acestora de la Turnu Severin până la Brăila sau Galați. Începând cu anul 1859 se regăsesc în mod oficial mai multe societăți de acest tip, cele mai importante fiind : Brăila ; Concordia ; Danubiul ; Unirea. După 1875 aceste societăți s-au închis datorită concurenței create de societățile străine de asigurarea și societățile românești constituite în București.
c)În anul 1871, s-a înființat prima Societate de Asigurare și s-a încheiat în anul 1915, când a început primul Război Mondial.
1.2 Evoluția asigurărilor în România până la primul Război Mondial
Activitatea din domeniul asigurărilor de bunuri, persoane, și răspundere civilă, desfășurată în țara noastră se întinde pe o perioadă de peste 135 de ani.
Dezvoltarea asigurărilor în această etapă s-a făcut în condițiile specifice economiei de piața.
Perioada celei de-a două jumătăți a secolului al – IX-lea până la începutul primului Război Mondial, a fost epoca de proliferare a societății autohtone de asigurări pe teritoriul țării noastre.
Anul 1871 este un an de referință pentru asigurările din România, prin faptul că în lună martie, printr-un Înalt Decret Domnesc s-a înființat prima Societate de Asigurări românească, DACIA, cu un capital social de 3 milioane lei.
În anul 1873, a fost creată a doua societate românească de asigurări, ROMÂNIA, cu un capital social de 2 milioane lei.
Aceste societăți românești de asigurări, aveau ca membri fondatori și ca membri în consiliile lor de administrație, personalități marcante ale scenei politice, economice și sociale din acea vreme.
În anul 1881, cele două societăți românești de asigurare au fuzionat și au creat o singură societate, DACIA – ROMÂNIA, care a devenit o societate puternică.
Un an mai târziu, s-a înființat, tot de către mari personalități ale vieții socio-politice și economice, Societatea NAȚIONALĂ, care avea un capital social de 3 milioane lei.
Urmare a dezvoltării pieței locale a asigurărilor, rând pe rând reprezentanțele companiilor străine de asigurări au început să se retragă, cedându-și portofoliile societăților românești.
În anul 1897, prin colaborarea cu Banca Marmorosch, a fost întemeiată la Brăila, societatea GENERALĂ, care era specializată în asigurările pentru transporturi maritime.
Compania italiană "Assicurazioni Generali" din Trieste a participat la subscrierea capitalului societății GENERALĂ, ajutând-o pe aceasta să obțină recunoașterea polițelor și cedarea în reasigurare pe piețele internaționale de asigurări.
Ulterior societatea GENERALĂ și-a mutat sediul la București și și-a diversificat portofoliul, inclusiv în domeniul asigurărilor de viață.
În anul 1935, luând în considerare volumul de prime încasate, GENERALA se situa în fruntea societăților de asigurare din România.
În anul 1906, s-a înființat societatea AGRICOLĂ, care practica în principal asigurări agricole dar și alte tipuri asigurări și care a fuzionat în anul 1930 cu societatea FONCIERĂ din Cluj , formând societatea AGRICOLA – FONCIERA.
În anul 1911 s-a înființat societatea PRIMA ARDELEANA, iar în anul 1920 s-a creat societatea STEAUA ROMÂNIEI care, în anul 1932 a fuzionat cu societatea ANCORA. Compania formată în urma acestei fuziuni, a preluat în anul 1936 portofoliul corespunzător participației românești la societatea PHOENIX din Viena, care era în lichidare.
În anul 1923, s-a înființa la Chișinău societatea Vulturul, creată de foștii membri ai secțiunii de asigurări a Centralei Cooperativelor din Basarabia, cu un capital de numai 740 mii lei. În același an (1923) a luat ființă societatea ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ, cu un capital de 4 milioane lei și care era specializată în asigurări de viața fără examinare medicală. Rezultatele din primele de asigurare obținute de societate, au plasat-o în anul 1937 pe locul șase în cadrul societăților din acea perioadă.
Asigurările practicate de societățile de fost întemeiată la Brăila, societatea GENERALĂ, care era specializată în asigurările pentru transporturi maritime.
Compania italiană "Assicurazioni Generali" din Trieste a participat la subscrierea capitalului societății GENERALĂ, ajutând-o pe aceasta să obțină recunoașterea polițelor și cedarea în reasigurare pe piețele internaționale de asigurări.
Ulterior societatea GENERALĂ și-a mutat sediul la București și și-a diversificat portofoliul, inclusiv în domeniul asigurărilor de viață.
În anul 1935, luând în considerare volumul de prime încasate, GENERALA se situa în fruntea societăților de asigurare din România.
În anul 1906, s-a înființat societatea AGRICOLĂ, care practica în principal asigurări agricole dar și alte tipuri asigurări și care a fuzionat în anul 1930 cu societatea FONCIERĂ din Cluj , formând societatea AGRICOLA – FONCIERA.
În anul 1911 s-a înființat societatea PRIMA ARDELEANA, iar în anul 1920 s-a creat societatea STEAUA ROMÂNIEI care, în anul 1932 a fuzionat cu societatea ANCORA. Compania formată în urma acestei fuziuni, a preluat în anul 1936 portofoliul corespunzător participației românești la societatea PHOENIX din Viena, care era în lichidare.
În anul 1923, s-a înființa la Chișinău societatea Vulturul, creată de foștii membri ai secțiunii de asigurări a Centralei Cooperativelor din Basarabia, cu un capital de numai 740 mii lei. În același an (1923) a luat ființă societatea ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ, cu un capital de 4 milioane lei și care era specializată în asigurări de viața fără examinare medicală. Rezultatele din primele de asigurare obținute de societate, au plasat-o în anul 1937 pe locul șase în cadrul societăților din acea perioadă.
Asigurările practicate de societățile de asigurare până la începutul Primului Război Mondial, era asigurări de incendiu și asigurări de viață, asigurările de transport limitându-se numai la transporturile fluviale, iar asigurările împotriva grindinei s-au practicat foarte puțin timp și la o scară foarte restrânsă
1.3 Evoluția asigurărilor după Primul Război Mondial și până în 1949
După Primul Război Mondial, au apărut încă 22 de societăți de asigurare, dintre care unele erau succesoare ale societăților străine de asigurare:
STEAUA ROMÂNIEI care a preluat portofoliu lui MUNCHENER,
PRIMA ARDELEANA care a preluat portofoliul lui ERSTE UNGARISCHE și ADRIATICĂ (societate italiană).
După anul 1927, Guvernul a autorizat înființarea societăților străine în România, printre care și NORWICH, PHOENIX, STANDARD, SUN.
Putem remarca influența capitalului german în activitatea de asigurarea din România. Multe societăți de asigurarea din țara noastră ajunseseră sub influența capitalului german (Dacia-România, Naționala, Steaua României, Transilvania) sau reprezentau interesele capitaliștilor germani(Victoria, Vatra-Dornei, Allemania).
În anul 1933 funcționau în toată țara 25 de societăți de asigurarea al căror capital se ridică la valoarea de 368.474.333 lei, pentru ca în anul următor numărul acestor societăți să se reducă la 24, capitalul social al acestora ajungând la 360.904.667, iar fondurile de rezervă la 1,7 milioane lei.
Dacă analizăm situația economică a țării din aceea perioadă putem afirma că sectorul asigurărilor nu participă semnificativ la formarea PIB-ului. În preajma celui de-al II-lea război mondial unsprezece din cele douăzeci și una de societăți de asigurări existente în România, care reprezentau peste 70% din capitalul social al întregului sector de asigurarea era sub control direct al mărilor monopoluri străine, profiturile realizate fiind în cea mai mare parte expatriate.
Cea mai extinsă activitate de asigurarea din perioada capitalismului în țara noastră s-a înregistrat în deceniul al IV-lea al secolul XX-lea când s-a practicat toate formele de asigurări cunoscute și toate ramurile acestora.
Criză economică din anul 1933 a determinat reducerea dramatică a cifrei de afaceri a societăților de asigurări, situația încasărilor fiind prezentată în tabelul 1.1.
Tabelul 1.1.
(Încasările din prime realizate de societățile de asigurări care activau în România după 1933)
Un alt element caracteristic al asigurărilor dintre cele două războaie mondiale l-a constituit implicarea statului român în acest domeniu.
Astfel în anul 1930 prin legea asigurărilor, s-a înființat Oficiul de Control, însărcinat cu supravegherea instituțiilor private de asigurări.
Structura asigurărilor încheiate în perioada 1931-1940 de către societățile private de asigurare, volumul primelor încasate și indemnizațiile plătite reiese din tabelu 1.2.
Structura asigurarilor 1931-1940 Tabelul 1.2.
(Volumul primelor încasate și al indemnizațiilor plătite de societățile de aigurări private din România pe ramuri de Asigurări).
Structura asigurarilor 1931-1940 Fig 1.1.
În figura 1.1, putem observa, că asigurările de viață ocupau de departe primul loc al activității desfășurate de societățile de asigurări, urmat de asigurările de incendiu. Împreună luate aceste două ramuri ocupau aproape nouă zecimi din totalul primelor brute și absorbeau aproape tot atât din totalul indemnizațiilor și sumelor de asigurare plătite. Pe ultimul loc se situa asigurările împotriva pagubelor agricicole , cu sume extrem de modeste, și la prime și la despăgubiri, și aceasta într-o țară agricolă.
Începutul celui de-al II-lea război mondial a însemnat restrângerea substanțială a activității de asigurarea, ca efect direct al urmărilor negative ale acestuia asupra întregii vieți economice, sociale și politice din țara noastră. În 1945 mai funcționau numai treisprezece societăți de asigurarea românești și cinci reprezentanțe străine.
În anul 1948, în urma actului de naționalizare a principalelor mijloace de producție, societățile de asigurări din țara noastră au fost naționalizate și trecute în proprietatea statului. Societățile de asigurarea naționalizate au continuat să funcționeze în vechea lor organizare până în data de 1 septembrie 1949, când au fost puse în lichidare. Portofoliul lor și rezervele tehnice au fost preluate de Societatea Generală Sovietico-Româna de Asigurări pe acțiuni Sovromasigurare înființată în același an.
Societățile de asigurări care au activat în perioada interbelică în România pot fi grupate astfel:
Regia Autonomă a asigurărilor de Stat (RAAS) înființată în 1942, care deține monopolul asigurărilor pentru bunurile de stat și comunale.
Societăți de asigurări private, care asigurau bunurile aflate în proprietate privată, societăți care la rândul lor pot fi grupate în :
Societăți anonime aflate în proprietatea unor grupuri străine(germane, italiene, engleze)
Societăți de asigurare străine reprezentate în România de filiale sau sucursale aparținând societăților străine;
Societăți cooperative de asigurări reprezentate de societatea Vulturul 1923, care și-a desfășurat activitatea pe toate ramurile de asigurări.
Asociații mutuale de asigurări asigurarea animalelor.
Alte instituții care asigurau bunurile aflate în proprietate publică cum ar fi :
Casa Armatei secția asigurări: asigura caii ofițerilor aflați în proprietatea statului ;
Eforia Bisericii Ortodoxe Române: asigura bisericile aflate în proprietatea parohiilor.
1.4 Evoluția asigurărilor în condițiile economiilor planificate
În anul 1952 a fost introdusă asigurarea prin efectul legii, creându-se astfel aparatul corespunzător pentru aceasta, Administrația Asigurărilor de Stat (ADAS), care a preluat și activitatea întreprinderilor de Stat pentru Reasigurări.
Începând cu acest an, au funcționat în domeniul asigurărilor două organisme: ADAS pentru asigurările prin efectul legii și pentru reasigurări,
Sovromasigurare pentru asigurările facultative.
În anul 1953, Sovromasigurare a fost lichidată, iar ADAS a preluat și sarcina asigurărilor facultative. De la această dată s-a constituit monopolul statului în domeniul asigurărilor de bunuri, persoane și răspundere civilă, ADAS devenind singura instituție de asigurări din țara noastră. Această societate își desfășoară activitatea sub conducerea generală a Ministerului Finanțelor, care aprobă regulamentele de funcționare, precum și condițiile generale și specifice de asigurare.
Pe măsura dezvoltării economice, asigurările de stat au luat sub protecția lor noi sectoare economice, și noi categorii de bunuri și servicii, dezvoltându-se noi produse de asigurarea în acest sens. Astfel avem de-a face cu asigurările bunurilor cooperației de consum și cooperației meșteșugărești, pe bază de convenții încheiate de CENTROCOOP și UCECOM.
În anul 1955 prin efectul legii, asigurările s-au extins și asupra bunurilor din proprietatea cooperativelor agricole de producție, asupra culturilor, viilor, clădirilor și construcțiilor din inventarul meșteșugăresc. Tot în această perioadă a fost introdusă și ulterior extinsă, asigurarea complexă a gospodăriilor persoanelor fizice, care includea : asigurarea bunurilor din gospodărie, asigurări de accidente a persoanelor care făceau parte din gospodăria respectivă, precum și asigurarea de răspundere civilă a membrilor gospodăriei pentru pagubele produse imobilului precum și terțelor persoane produse la domiciliul asiguratului.
Indicatorul care caracterizează cel mai bine dimensiunea activități unei societăți de asigurare , cifra de afaceri a acesteia, îl constituie volumul primelor de asigurare încasate.(table 1.3.)
Structura primelor de asigurarea după forma juridică în perioada 1955-1991
Tabel 1.3.
În perioada 1955-1990 volumul primelor a crescut de la 582,6 milioane de lei la 8409,3 milioane de lei, adică de 14.4 ori. În același interval de timp venitul național a sporit de 10,2 ori. Așadar, dinamica primelor încasate a devansat de 1,4 ori pe cea a venitului național. Deși au înregistrat un ritm de creștere relativ alert (7,95% în medie pe an), totuși raportate la venitul național, primele de asigurarea încasate au reprezentat valori modice, care au variat între aproximativ 0,80% și 1,35%.
Structura primelor de asigrare 1955-1990 Fig 1.2.
Ca o concluzie, în perioada anilor 1948-1989, asigurările constituiau monopolul de stat, un interes deosebit prezintă structura primelor încasate din punct de vedere al formelor juridice ale asigurărilor. În perioada de referință volumul primelor aferente asigurărilor prin efectul legii a crescut de 4,5 ori iar cel al primelor aferente asigurărilor contractuale de 50,5 ori. Ca urmare a acestei din urmă s-a modificat și structura de proveniența a primelor de asigurarea.
Un element care trebuie luat în considerare este structură bunurilor asigurate. În general se asigurau bunuri aparținând cooperativelor agricole de producție, bunurile cooperativelor meșteșugărești și de consum, bunurile întreprinderilor de stat ce făceau obiectul comerțului exterior și alte bunuri asigurate în valută, clădirile și bunurile populației.
Activitatea de asigurare desfășurată în țara noastră în perioada 1949-1990 se caracterizează prin următoarele trăsături definitorii :
Monopolul statului – a împiedicat dezvoltarea și diversificarea asigurărilor. Accentul se punea pe eficientizarea activității de asigurarea și nu pe satisfacerea cerințelor asiguraților.
Asigurările prin efectul legii – au deținut o pondere semnificativă (40-50%) până în anul 1970. Ulterior, dezvoltarea asigurărilor facultative a determinat scăderea ponderii asigurărilor obligatorii.
Sfera de cuprindere a asigurărilor – era puțin diversificată. O serie de bunuri și riscuri asigurabile pe plan internațional nu erau cuprinse în asigurare.
1.5 Evoluția asigurărilor în perioada de tranziție la economia de piață
Revoluția din decembrie 1989 a generat modificări structurale în toate domeniile vieții social-economice din țara noastră, inclusiv în cel al asigurărilor și al reasigurărilor. Trecerea la economia de piață a făcut necesară modificarea structurilor organizatorice existente în activitatea de reasigurare și asigurare, reglementarea pe baze noi a raporturilor contractuale în materie de asigurare – reasigurare, perfecționarea instrumentelor și tehnicilor de lucru folosite de societățile comerciale specializate în operații de asigurare, intermediere și alte prestări de servicii.
În acest context în locul reglementărilor existente în anii ’70-’80 au fost adoptate noi reglementări printre care cele privind constituirea, organizarea și funcționarea societăților comerciale din domeniul asigurărilor, asigurările de persoane, bunuri și răspundere civilă, înființarea unor societăți comerciale pe acțiuni în domeniul asigurărilor, atribuțiile Oficiului de Supraveghere a Activității de Asigurare și Reasigurare și altele.
Trecerea la economia de piață a făcut necesară adoptarea unei forme noi de organizare a activității de asigurare și reasigurare în țara noastră. Renunțarea la monopolul statului în domeniul asigurărilor, devenise necesară de vreme ce se procedase la organizarea de societăți comerciale cu profil de producție, prestări de servicii, bancar etc. În acest sens în locul Administrației Asigurărilor de Stat care și-au încetat activitatea pe data de 31 decembrie 1990 au luat ființă trei societăți comerciale pe acțiuni în domeniul asigurărilor.
“Societatea Asigurarea Româneasca SA “ care a preluat active aferente asigurărilor facultative de viață în sumă de 6100 milioane lei, cele aferente asigurărilor obligatorii, asigurări facultative de autoturisme și alte asigurări în sumă de 100 milioane lei.
“Societatea Astra SA” a preluat activele societății mixte, cu participarea ADAS din străinătate, cele aferente asigurărilor și operațiilor de reasigurare în relațiile cu străinătatea în suma de 3500 milioane lei, și în limitele acestora, pasivele corespunzătoare.
“Agenția Carom SA” a preluat activele privind constatarea daunelor, stabilirea și plata despăgubirilor în cazurile de pagube produse în România, când răspunderea revine unor asigurați de la societățile de asigurare din străinătate și pagube produse în străinătate de automobiliști români răspunderea revine societăților de asigurare din țara noastră.
Separat de cele trei societăți s-a constituit și Banca de Export-Import a României, denumită Eximbank, între atribuțiile acesteia numărându-se : asigurarea băncilor comerciale și societăților financiare din România pentru credite acordate persoanelor fizice și persoanelor juridice străine ; asigurarea băncilor comerciale și societăților financiare străine pentru finanțarea operațiilor agenților economici din România ; asigurarea societăților comerciale și a băncilor comerciale cu sediul în România pentru investițiile efectuate în străinătate și a societăților comerciale, și a băncilor comerciale străine pentru investițiile efectuate în România.
La toate cele patru societăți, capitalul inițial a fost deținut în întregime de statul român ca acționar unic. În noul context economic se simțea însa nevoia înființării unor societăți de asigurarea private care să valorifice oportunitățile oferite de segmentele de piață neacoperite, și să dea industriei de asigurări acel impuls care să-i asigure o dezvoltare rapidă. Reglementările în vigoare în acea perioadă datau din anii ’70-’80, și erau improprii noului cadru economic. În consecință a fost adoptată Legea privind constituirea și funcționarea societăților comerciale din domeniul asigurărilor, numărul 47 din 16 iulie 1991, și Legea Asigurărilor și Reasigurărilor nr 139 din 29 decembrie 1995, în încercarea de adaptare a legislației la nevoile condițiilor economice ale României, și la nevoile de protejare a asiguraților.
În perioada anilor 1990-2000, piața românească de asigurare și reasigurare, a urmat o traiectorie interesantă, respectând în principiu, evoluțiile contradictorii pe care le-a suportat și economia în ansamblul său. Începând cu 1998, sectorul asigurărilor a înregistrat o evoluție ascendentă destul de semnificativă, constituindu-se într-o fericită excepție a peisajului economic românesc.
O perioadă relativ îndelungată de timp, starea de tranziție a societății românești, și-a pus o amprentă puternică și asupra pieței asigurărilor, împrumutându-i anumite caracteristici specifice. Astfel anumite condiții nefavorabile unei dezvoltări sănătoase a acestei piețe a continuat, să se mențină în actualitate. Aspectele respective se referă la : interesul general scăzut față de contractarea unei asigurări ; neînțelegerea rolului și a necesității asigurării ; unele practici de concurență neloială; un management mai puțin inspirat.
În aceste condiții, expansiunea sectorului asigurărilor în această perioadă poate fi explicată prin creșterea nivelului de profesionalism al angajaților din sectorul asigurărilor, prin educația făcută agenților economici în sensul contractării unei asigurări.
În anul 2000 Oficiul de Supraveghere a Activității de Asigurarea și Reasigurare a fost înlocuit de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, autoritate administrativă autonomă de specialitate a persoanelor juridice ai căror membrii sunt numiți de Parlament.
Anul 2001, din punctul de vedere al evoluției numărului asigurătorilor, a reprezentat unul dintre momentele cel mai semnificative din istoria post – decembristă a asigurărilor din țara noastră, deoarece s-au aplicat efectiv primele prevederi ale unei legislații aflate în proces de armonizare cu directivele Uniunii Europene. În acest sens, s-au introdus noile limite ale capitalului social și s-au numit membrii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.
Caracteristica dominantă a pieței în momentul apariției legii privind societățile de asigurare și supraveghere a pieței asigurărilor, Legea 32/2000 privind societățile de asigurare și supraveghere a asigurărilor, era sub capitalizarea unui număr semnificativ din companiile active. În aceste condiții, pe piață se anticipa că, odată cu noua legislație a asigurărilor, o parte din acestea vor dispărea, iar o altă parte vor accepta, pentru a supraviețui, fuziunea cu companii puternice. Așteptările au fost confirmate, iar dacă analizăm numărul de societăți de asigurare existent la sfârșitul anului 2001, comparativ cu perioada similară a anului anterior se observă restrângerea acestuia cu circa 33%, adică de la 73 la 47. Cu toate acestea, reducerea numărului de asigurători nu s-a reflectat în volumul de activitate, explicațiile constând în faptul că, pe de o parte, firmele care au dispărut din piață fie erau înregistrate formal, fără a desfășura activitate, fie au fuzionat cu companii care au reușit să îndeplinească noile criterii de autorizare. În aceste condiții, volumul total al primelor brute încasate a continuat să crească (în termeni reali, cu 11,9% față de anul 2000).
Evolutia numarului societăților de asigurare din Romania 1997-2004 Fig1.3.
Sursa: Rapoartele Comisiei de supraveghere a asigurărilor privind activitatea desfășurată și evoluția pieței de asigurări din anii 2000, 2001, 2002, 2003, 2004, Raportul OSAAR din anul 1999.
Același efect, însă mult diminuat, a apărut și în anul 2003 ca urmare a Ordinului Președintelui CSA nr.6/2002 pentru punerea în aplicare a Normelor privind limita minimă a capitalului social vărsat, respectiv a fondului de rezervă liberă vărsat al asigurătorilor, tendința fiind de continuare a acestui proces de creștere a nivelului minim al capitalului social al societăților de asigurări, ceea ce se va concretiza în concentrarea pieței. Din ansamblul societăților de asigurare pe piață sunt relevante însă mult mai puține.
În tabelul 1.4 ,sunt evidențiate primele 10 societăți, în funcție de ponderea primelor brute încasate din asigurări directe în totalul pieței, din perioada 1999-2005
În baza datelor din tabelul menționat putem sublinia faptul că piața românească a asigurărilor este o piață concentrată, primele 10 societăți înregistrând cote de piață
însumate în jurul a 80% în toți cei șase ani analizați. În plus, se observă că 8 din cele 10 societăți sunt prezente în acest clasament în fiecare dintre anii analizați, singurele societăți care nu au fost prezente încă din 1999 în acest top fiind AIG România(locul 10 în 2002) și BCR Asigurări(nou apărută – anii 2003, 2004 și 2005), intrate în locul societății Grup AȘ, intrată în faliment. Anul 2005 reflectă tendința de creștere evidentă a societăților ASIBAN și BCR Asigurări(de asemenea, BT Asigurări), societăți care au beneficiat de pe urma fenomenului de bancassurance. Pentru a evidenția și mai mult gradul de concentrare existent pe piața asigurărilor din România, trebuie menționat că primele trei societăți din acest top(ASIROM și Allianz-Țiriac în toți cei 7 ani, Astra în anul 1999, Omniasig în anul 2000 și 2005 și ING Nederlanden în ceilalți ani) au avut cote de piață de peste 40% (42,13% în 2004 și, respectiv, 53,08% în 1999) în fiecare dintre anii analizați, cu o tendință de reducere a acestui ultim indicator.
Cota de piață a societăților de asigurări din România Tabel 1.4.
Sursa: Rapoartele Comisiei de supraveghere a asigurărilor privind activitatea desfășurată și evoluția pieței de asigurări din anii 2000, 2001, 2002, 2003, 2004, Raportul OSAAR din anul 1999; pentru anul 2005 – informații de presă (revista Primm nr.1/2006)
Până în anul 2002, asigurările de viață au devansat ca rată de creștere asigurările generale, ca urmare a planurilor de economisire – investiții propuse în premieră clienților din România de către societățile cele mai importante de pe piață, ING, AGI, Allianz. În anii 2003 și 2004 se observă însă o diminuare a creșterii volumului asigurărilor de viață. Astfel, spre deosebire de anul 2003, când cele două categorii de asigurări, generale și de viață, înregistrau creșteri relativ similare, în anul 2004 ritmul real de creștere a încasărilor din asigurări generale a fost dublu față de cel consemnat în cazul asigurărilor de viață.
Dinamica asigurărilor generale a fost susținută în special de asigurările auto – de mijloace de transport și de răspundere civilă – care, datorită ponderii majoritare de peste 65%, au impus ritmul pieței. Cu toate acestea, clasele de asigurări generale cu cele mai mari creșteri în 2004 au fost însă asigurările de mijloace de transport feroviare, de sănătate, de răspundere civilă generală și de credite și garanții, dar contribuția cumulată a acestora în total încasări rămâne scăzută, de până la 10%. Dezvoltarea asigurărilor auto s-a produs pe fondul expansiunii vânzărilor de autovehicule noi, care s-au majorat, conform datelor prezentate de Asociația Producătorilor și Importatorilor de Autovehicule, cu peste 30%, ritm dublu față de estimările inițiale, precum și a pieței leasingului în care peste 90% din contracte au ca obiect autovehiculele, într-un ritm de creștere a valorii contractelor estimat la circa 30%.
O astfel de evoluție a pieței asigurărilor s-a produs și anul 2004 făcând că ponderea primelor încasate din asigurări de viață să se mențină la un nivel mai scăzut comparativ cu nivelurile acesteia în țările din Europa Centrală și de Est.
Parametrii pieței asigurărilor Tabel 1.5.
* date inexistente în sursele avute la dispoziție
Sursa: Rapoartele Comisiei de supraveghere a asigurărilor privind activitatea desfãșuratã și evoluția pieței de asigurări din anii 2000, 2001, 2002, 2003, 2004
Această situație se poate explica prin: decalajul de forță financiară dintre consumatorii de servicii de asigurare din România și cei din țările central și est europene, discrepanța dintre complexitatea produselor oferite și evoluția lentă a procesului educațional și a ajustării comportamentului financiar al publicului, nivelul scăzut al creditelor de consum din economie, datorat pe de o parte veniturilor scăzute ale populației, iar pe de alta prudenței excesive a băncilor în creditarea persoanelor fizice, pentru o parte a perioadei analizate, sau normelor impuse de BNR în domeniul creditelor.
Anul 2005 a cunoscut o dinamică accentuată în special datorită evoluției favorabile asigurărilor de viață și a societăților de asigurări legate mult de societățile bancare.
Astfel, cel mai mult au urcat în top companiile de asigurări care au bune relații cu băncile sau sunt chiar deținute de bănci: Asiban (controlată de BRD, BCR, CEC și Banca Transilvania), care a ajuns pe locul 4 în clasamentul asigurărilor generale, BT Asigurări (Banca Transilvania) și BCR Asigurări. Produsele de asigurare care au impulsionat piața au fost asigurările de risc de credit, cumpărate de bănci pentru acoperirea riscului de neplată a creditelor, precum și asigurările de viață, locuință și Casco, încheiate de clienții băncilor, în funcție de destinația creditului.
De asemenea, un factor determinant al măririi ponderii asigurărilor de viață până la 24% este dat de evoluția spectaculoasă înregistrată de aceleași trei companii: ASIBAN, BCR Asigurări și BT Asigurări. Apartenența acestor companii la importante grupuri bancare, lideri la rândul lor pe piața creditelor retail, duce la concluzia că această creștere se datorează, în special, impulsului dat de dezvoltarea activității de creditare bancară, creșterea înregistrată de segmentul creditelor de retail fiind de peste 87%. În același timp, pe acest segment de piață BCR și-a mărit cota de piață la 25,7%, BRD – Groupe Societe Generale, a doua mare bancă din sistem, a încheiat anul 2005 cu o cotă de piață de 15%, iar Banca TRANSILVANIA a continuat să urce în clasament, atingând 3,9%. Inevitabil, expansiunea înregistrată de segmentul creditelor pentru nevoi personale nenominalizate, pentru care garanția este constituită îndeobște dintr-o asigurare de viață cesionată în favoarea băncii, a transformat acest tip de credite într-o sursă constantă de afaceri pentru asigurătorii agreați de bănci.
Totuși, liderii pieței asigurărilor de viață rămân două companii cu o îndelungată tradiție în domeniu, respectiv ING Asigurări de Viață și AIG Life, care dețin, împreună, o cotă de piață de aproximativ 46%. Nu este de neglijat, de asemenea, creșterea înregistrată de Allianz-Țiriac, companie care, deși a debutat pe segmentul asigurărilor de viață relativ târziu, a reușit ca, prin parteneriatele încheiate și prin promovarea produselor sale unit-linked, să marcheze un salt de 54% în termeni reali. În fapt, evoluțiile înregistrate pe piața asigurărilor de viață nu fac decât să ilustreze apropierea de o realitate firească în piețele mature în care integrarea serviciilor financiare, cu multiplele interdependențe pe care le presupune, este deja un concept acceptat, apreciat și valorificat la justa lui valoare.
În urma acestor evoluții, piața românească a asigurărilor avea tendința spre o evoluție asemănătoare cu cea din țările dezvoltate, respectiv creșterea ponderii asigurărilor de viață, a importanței bancassurance-ului și a concentrării pieței.
CAPITOLUL. II :
STADIUL ASIGURĂRILOR ÎN ROMÂNIA IN PERIOADA PRE-POST ADERARE LA UNIUNEA EUROPEANĂ
La început, aderarea României la structurile europene, iar apoi acceptarea României de către Uniunea Europeană au produs în mod cert modificări pe plan intern, la nivelul industriei locale a asigurărilor.
Aderarea României la structurile europene are puternice repercursiuni asupra tuturor sectoarelor economiei naționale. Conformarea tuturor câmpurilor de interes social, politic și economic la cerințele voinței europene are cele mai puternice efecte în primul rând asupra sectorului financiar
Traiectoria României și a pieței de profil de aici a urmat, exemplul altor state din Europa Centrală și de Est care au aderat deja la Uniunea Europeană (UE). Aceste exemple sunt binecunoscute de către marii reasigurători globali, care au urmărit constant, chiar dinaintea căderii Cortinei de Fier, progresele făcute de către asigurătorii din est. În ultimii 15 ani s-au făcut eforturi deosebite pentru trecerea României la standardele de performanță occidentale. Acquis-ul comunitar este structurat pe 31 de capitole de negociere la care România s-a conformat până în prezent considerându-se încheiate tehnic la sfârșitul anului 2004.
Documentul de poziție al României privind Capitolul 3 al negocierilor cu U.E. – libera circulație a serviciilor, face referire la acceptarea acquis-ului comunitar în domeniul liberei circulații a serviciilor, până la data aderării, cu excepția actelor comunitare (5) :
• Directiva Consiliului nr.84 /5/ CEE privind aproximarea legilor Statelor Membre referitoare la asigurarea de răspundere civilă a autovehiculelor, România solicitând o perioadă de tranziție de 5 ani, până la 1 ianuarie 2012.
• Directiva Consiliului nr.97/9/CE privind schemele de compensare a investitorilor și aici România solicitând acordarea unei perioade de grație de 5 ani, până la 1 ianuarie 2012
Capitolul 3 al documentului privește reglementarea pieței asigurărilor din România, prin măsuri care fac referire la:
• obligativitatea autorizării prealabile a societăților de asigurare de către CSA (Comisia de Supraveghere a Asigurărilor);
• clasele generale de asigurări ce pot fi practicate în România (asigurări generale și asigurări de viață; asigurări obligatorii și asigurări facultative etc.);
• condițiile de acordare și de suspendare a autorizării de funcționare a asigurătorilor și a intermediarilor (condiții generale de autorizare, documente financiare necesare; cerințele privind managementul și acționariatul societății; motivarea refuzului sau a acceptării eliberării autorizației; încălcări ale regulamentului; sancțiuni);
• modul de desfășurare a activității de asigurare, procedura de supraveghere de către autorități;
• necesitatea constituirii rezervelor tehnice, modul de calcul al marjei de solvabilitate și obligația păstrării acestei marje;
• prezentarea unui plan de redresare de către societățile aflate în dificultate (vezi cazurile ARDAF, Astra, sau UNITA etc.);
• condițiile aprobării transferului de portofoliu etc.
Fără îndoială însă, meritul apropierii de cerințele europene îl are în primul rând Legea 32/2000. Înființarea organismului de supraveghere a asigurărilor- CSA, și împuternicirea acestuia în autorizarea, monitorizarea, controlul și sancționarea asigurătorilor, a fost cea mai așteptată măsură. Independența politică sau de interese private a acestui organism (prin alegerea celor 5membri -respectiv 7 incepand din acest an, pentru mandate de câte 5 ani de către Parlament) garantează egalitatea și corectitudinea modului de tratare a tuturor “actorilor” de pe piața asigurărilor. Totodată, prin prevederile aceleiași legi, privind modificările nivelului capitalului social subscrisși vărsat (cu o frecvență aproape anuală, începând cu 1 aprilie 2001), numărul societăților de asigurări (apărute precum ciupercile după 1991, în număr de aproape 100) s-a micșorat substanțial; ca urmare a dispariției celor necompetitive, sau a fuziunii societăților de talie mică, în 2006 numaram 37 de societăți de profil, autorizate de catre CSA sa functioneze
Anul 2005 a fost unul benefic pentru asigurările private de sănătate, un domeniu despre care spera să se dezvolte în perioada imediat următoare; în această direcție s-au realizat o serie de progrese, cum ar fi protocolul încheiat între UNSAR și Ministerul Sanatatii care are ca scop facilitarea obținerii documentelor medicale necesare asiguratorilor pentru evaluarea dosarelor de daună. Această atitudine era necesară mai ales pentru că societățile care practică asigurări de viață intampinau întârzieri în procesul de obținere a documentelor medicale
Revista PRIMM a realizat un studiu pornind de la opiniile unor importanți reasigurători – MUNICH Re, SWISS Re, GE Insurance Solutions, MOSCOW Re și SAVA Re.. Cert este că majoritatea celor cuprinși în acest studiu, prezentat în rezumat în cele ce urmează, au avut păreri convergente referitoare la viitorul industriei asigurărilor din România.
.
MUNICH Re
"Aderarea României la Uniunea Europeană a determinat creșterea nivelului investițiilor străine și, în consecință, accelerarea ritmului de dezvoltare macroeconomică", au declarat în exclusivitate oficialii companiei de reasigurare MUNICH Re, lider al pieței internaționale de reasigurare. Experții MUNICH Re consideră ca piața asigurărilor din România a suferit un proces rapid de transformare, care continuă și la ora actuală.
SWISS Re
"Piața de asigurări din România beneficiază de un semnificativ potențial de creștere", au declarat oficiali ai SWISS Re. Pentru următorii ani, compania estimează o creștere a pieței asigurărilor superioară ritmului dezvoltării macroeconomice. "Aderarea la Uniunea Europeană a accelerat această creștere", cred analiștii SWISS Re.
MOSCOW Re
"[…]Simpla apartenență la Uniunea Europeană nu va aduce schimbările mult așteptate la nivelul pieței asigurărilor", este de părere Grigory FIDELMAN, Președintele companiei de reasigurare MOSCOW Re. "Pe termen lung, calitatea de membru UE va influența, cu siguranța, în mod pozitiv, evoluția pieței de profil", a adăugat domnia sa.
Începând cu data de 1 ianuarie 2007, orice asigurător sau intermediar în asigurări autorizat în oricare din celelalte state membre ale SEE a putut desfășura activitate în România, fie direct, fie prin intermediul unei sucursale stabilite pe teritoriul țării noastre, fără ca pentru aceasta să aibă nevoie de încă o autorizație din partea CSA. Acestea a trebuit să trimită o notificare către autoritatea de reglementare din România prin care să anunțe intenția de a-și extinde activitatea și pe teritoriul țării noastre.
Un număr de 20 de societăți de asigurări din Uniunea Europeană au notificat Comisia de Supraveghere a Asigurărilor (CSA) cu privire la intenția lor de a desfășura activități în România în anul 2007. Dintre acestea, trei au fost din Germania, patru din Irlanda și treisprezece din Marea Britanie. Totodată, CSA a fost notificată și de o societate de asigurări din Austria cu privire la intenția acesteia de a-și deschide o sucursală pe teritoriul României, conform principiului dreptului de stabilire.
În vederea informării publicului și protejării intereselor asiguraților, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor a făcut cunoscut faptul că societățile de asigurări autorizate în oricare dintre statele membre SEE și care vor desfășura activitatea și în România se supun autorității de reglementare care le-a autorizat și nu intră în sfera de supraveghere a CSA. Astfel, deși reclamațiile pot fi depuse și la CSA, aceasta nu are atribuția legală de a soluționa reclamațiile făcute de asigurații care au încheiat contracte de asigurare cu societățile mai sus menționate.
În situația în care o asemenea societate este declarată în stare de insolvabilitate sau de faliment, eventualele creanțe de asigurare ale cetățenilor români asupra acesteia intra în schema de garantare a statului care a autorizat societatea, conform legislației naționale a acelui stat, și nu sunt acoperite de Fondul de Garantare constituit în România din contribuțiile asigurătorilor români.
Societățile care au notificat CSA , cu privire la intenția lor de a desfășura activități în România, în baza principiului liberei circulații a serviciilor, sunt: Allianz Versicherungs – Aktiengesellschaft (Germania), Axa Versicherungs Aktiengesellschaft (Germania), VHV Allgemeine Versicherung AG (Germania), Electric Insurance Ireland Limited (Irlanda), Lifeguard Insurance (Dublin), Limited (Irlanda), Starr Excess Liability Insurance International Limited (Irlanda), TCS Insurance Company of Ireland Limited (Irlanda), Aspen Insurance UK Limited (Marea Britanie), Brit Insurance Limited (Marea Britanie), Bupa Insurance Limited (Marea Britanie), Converium Insurance (UK) Limited (Marea Britanie), First Title Insurance Plc (Marea Britanie), FM Insurance Company Limited (Marea Britanie), Great Lakes Reinsurance (UK) Plc (Marea Britanie), Liberty Mutual Insurance Europe Limited (Marea Britanie), Mitsui Sumitomo Insurance Company (Europe) Limited (Marea Britanie), Scor UK Company Limited (Marea Britanie), Society of Lloyd's (Marea Britanie), Sompo Japan Insurance Company of Europe Limited (Marea Britanie) și Stewart Title Limited (Marea Britanie).
Prețurile polițelor de asigurări generale au crescut în anul 2007, în special pe segmentul asigurărilor auto obligatorii, care au fost aliniate la nivelul din statele membre ale Uniunii Europene
În condițiile continuei complicări a mediului de afaceri, de investiții în special, pentru asigurătorii ce intenționeaza nu numai să supraviețuiasca, ci și să fie profitabili, este imperativ ca managerii să pregăteasca companiile pentru a face față, la 1 ianuarie 2007, standardelor impuse de mediul concurențial din Uniunea Europeană.Obiectivele trebuie să se axeze pe 3 coordonate:reorganizarea activității de soluționare a daunelor (adaptate la noile plafoane de despăgubire), la modernizarea forței de vânzări, și, totodată, la dezvoltarea capacității logistice (sistemul informatic, a celui contabil,mai ales în condițiile reformării contabilității asigurărilor).
Asistăm în acest moment la o stagnare a prețurilor pe piața românească a asigurărilor din cauza capacității financiare mai reduse a românilor coroborată și cu situația financiară pe plan mondial. Prețurile polițelor de asigurare sunt la nivelul celor practicate în alte state din Europa Centrală și de Est. Totuși, frecvența riscurilor este mai mare în România decât în țările din Uniunea Europeană.
CAPITOLUL. III :
EVOLUTIA ASIGURĂRILOR ÎN ROMÂNIA 2005-2010
– STUDIU DE CAZ –
3.1 Noțiuni generale despre asigurările de viață și asigurările generale.
Prin asigurarea de viață înțelegem un mijloc de protecție financiară a unui individ și a familiei sale.
Ca mijloc de protecție al individului, asigurarea de viață crează un venit suplimentar pentru un anumit moment din viață prin asigurarea unui capital sau a unei pensii. Asigurarea de viață este resursa financiară a familiei unui individ în cele mai plăcute momente ale vieții sale, dar și în situații nefericite ca: decesul sau invaliditatea. De asemenea, asigurarea de viață vine în sprijinul individului în momentul în care acesta, în urma unui accident, are nevoie de sprijin financiar.
Asigurările de viață se împart în două mari categorii:
1.Asigurări de viață tradiționale
2.Asigurări de viață unit-linked
1.Asigurările de viață tradiționale sunt polițe de asigurare care oferă celor care le dețin beneficii (materiale) considerabile și garantate, care se pot ridica în urmă decesului sau la maturitate (la sfârșitul perioadei pentru care a fost încheiată, în cazul în care există o componentă investițională a asigurării). În acest caz compania de asigurare trebuie să fie solvabilă în orice moment, iar pentru acest lucru ea va trebui să aleagă cu mare atenție domeniul în care va învești, de obicei obligațiuni ale statului sau alte produse foarte sigure.
Solvabilitatea asiguratorului (capacitatea sa de a putea plăti despăgubirile în orice moment, indiferent de costuri) este prevăzută în contractul încheiat cu clientul, dar și în regulile stabilite de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.
Cele mai des întâlnite tipuri de asigurări de viață tradiționale sunt:
Asigurarea de viață pe termen limitat
Asigurarea de viață pe termen nelimitat
Asigurarea mixtă de viață
Asigurarea mixtă redusă
Asigurarea de studii (tip student)
Asigurarea dota (de tip zestre)
Asigurarea pentru protecția ipotecii
2. Asigurări de viață unit-linked sunt polițe de asigurare care oferă posibilitatea investirii banilor în fonduri de investiții, pe care, de această dată, le alege asiguratul. Banii plătiți de către client companiei de asigurări sunt plasați la fondurile de investiții dintr-o listă oferită tot de compania de asigurări, asiguratul primind în schimbul primei de asigurare o cotă parte la fondul de investiții.
Cumpărătorul poliței poate schimba oricând fondul în care vrea să investească, singura condiție fiind aceea de a cumpăra o asigurare de viață. Produsele de asigurare de acest tip pot include unele dintre componentele următoare:
Componenta de protecție
Componenta de investiție
Componenta de rente
Asigurările de viață de tip unit-linked prezintă următoarele caracteristici:
Rata pe care o plătește asiguratul companiei nu este fixă, ea putând fi modificată oricând.
Asiguratul poate alege suma asigurată într-un interval (o limită minimă și una maximă) stabilit în funcție de vârsta sa și de valoarea primei pe care urmează să o plătească asiguratorului. Suma aceasta poate fi modificată oricând și este garantată pe toată durata contractului.
Frecvența plații primelor (lunar, semestrial etc) către companie poate fi modificată, de obicei o dată pe an.
Asiguratul poate retrage o parte din unit-urile pe care le deține.
Dacă asiguratul nu mai poate plăti primele, polița de asigurare se transformă într-una de cu suma asigurată redusă, valoarea acesteia fiind egală cu cea a contului la momentul efectuării ultimei plăți a primei de asigurare.
Când vorbim despre asigurări generală, vorbim de toate celelalte tipuri de asigurări, care nu se înscriu în asigurările de viață.
În SUA asigurările generale se împart în:
Asigurarea automobilelor pentru răspundere, coliziuni și alte riscuri:
asigurarea automobilelor private folosite pentru transport de călători;
asigurarea automobilelor folosite pentru transport de mărfuri;
Asigurarea multi risc a proprietarilor de case;
Asigurarea multi risc a proprietarilor de ferme și a comercianților;
Asigurarea recoltei;
Asigurarea contra incendiului și a altor ramuri înrudite de asigurare;
Asigurarea de răspundere generală;
Asigurarea contra neglijenței în medicină;
Asigurarea pentru compensarea salariilor muncitorilor;
Asigurarea de garanții și fidelitate;
Asigurarea furtului prin efracție și a actelor de tâlhărie;
Asigurarea cazanelor cu abur, a mașinilor și a instalațiilor;
Asigurarea articolelor din sticlă, a geamurilor și oglinzilor;
Asigurarea maritime internă;
Asigurarea maritime pe ocean;
Asigurarea împotriva riscurilor nucleare.
3.2 Evoluția primelor brute subscrise
pentru asigurările generale și de viață 2005-2009 si 2010 estimat
Prin prime brute subscrise înțelegem primele încasate și de încasat, inclusiv primele de reasigurare încasate și de încasat, aferente tuturor contractelor de asigurare și contractelor de reasigurare, care intră în vigoare în perioada de referință, înainte de deducerea oricăror sume din acestea.
Datele folosite in analiza au fost luate din Raportul CSA 2009, iar,pentru anul 2010,datele folosite doar cele furnizate de catre societatile de asigurari, dar inca neauditate si avizate de Comisia de supraveghere a asigurarilor
Conversia euro-ron s-a facut la1 EUR= 4,209 9pentru 2010,;
1 EUR = 4,2373 RON – pentru 2009
;RATA INFLAȚIEI: 6,09% (decembrie 2009 – decembrie 2010)
Evoluția primelor brute subscrise în perioada 2005-2009 Tabel 3.1
Sursa: Comisia de Supraveghere a Asigurărilor
Estimat 2010
Sursa: www.insuranceprofile.ro
Pentru a putea face comparatita cat mai correct am inceput analiza incepand cu anul 2003.
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor a înregistrat în cursul anului 2003, 9.706.276 contracte de asigurare încheiate, din care 8.502.554 pentru asigurări generale (reprezentând 87,6% din total) și 1.203.722 pentru asigurări de viață ,12,4% din total.
Din centralizarea raportărilor anuale, a rezultat un volum al primelor brute de asigurare subscrise în 2003 de către societățile de asigurare în sumă totală de 2.673.816.291 lei.
Pe categorii de asigurări, se constată că asigurările generale, cu un volum al primelor brute subscrise în sumă de 2.053.884.178 RON, au înregistrat o creștere nominală de 22%. Asigurările de viață, cu un volum al primelor brute subscrise în sumă de 619.932.113 RON, au crescut într-un ritm mai rapid, în termini nominali cu 23,6%.
În cursul anului 2004 au fost încheiate 10.762.858 contracte de asigurare, cu 1.056.582 contracte mai multe decât în 2003. Din numărul total de contracte încheiate în 2004, 9.686.216 au fãcut parte din categoria asigurãrilor generale (pondere de 90%), iar 1.076.642 din categoria asigurãrilor de viață. Analiză în dinamică relevă faptul că, în timp ce în cazul asigurărilor generale au fost încheiate cu 1.183.662 mai multe contracte decât au fost încheiate în 2003, în cazul asigurărilor de viață numărul de contracte nou încheiate în 2004 s-a diminuat cu 127.080 față de anul 2003.
La sfârșitul anului 2004, numărul total al contractelor de asigurare în vigoare era de 9.033.417 de contracte, cu 11,7% mai multe decât în 2003, din care 4.436.635 din categoria asigurărilor generale și 4.596.782 contracte din categoria asigurărilor de viață.
Primele brute subscrise în 2004 de cele 42 de societăți de asigurare care au desfășurat activitate, atât din contractele de asigurări directe, cât și din primirile în reasigurare, au fost în volum de 3.476.543.926 RON.
Spre deosebire de anul 2003, când cele două categorii de asigurări, generale și de viață, înregistrau creșteri similare, în 2004 ritmul real de creștere a subscrierilor din asigurări generale a fost dublu față de cel consemnat în cazul asigurărilor de viață. De observat este faptul că în 2004 dinamica asigurărilor generale a fost susținută de asigurările auto (de mijloace de transport și de răspundere civilă), care, datorită ponderii majoritare (de peste 65%), au impus ritmul pieței.
Dezvoltarea asigurărilor auto s-a produs pe fondul expansiunii vânzărilor de autovehicule noi, care s-au majorat, conform datelor prezentate de Asociația Producătorilor și Importatorilor de Autovehicule, cu peste 30%, ritm dublu față de estimările inițiale, precum și a pieței leasingului (în care peste 90% din contracte au ca obiect autovehiculele), într-un ritm de creștere a valorii contractelor estimat la circa 30%.
În anul 2004 perspectivele pieței asigurărilor pentru anii 2005, 2006 indicau o continuare a creșterii pieței asigurărilor cu o rată de creștere anuală de peste 20%, cu o dinamica mai bună a asigurărilor de viață.
Implementarea reformei fiscale la începutul anului 2005, prin care a fost introdusă cota unică de impozitare de 16% asupra veniturilor salariale, a contribuit la creșterea resurselor financiare disponibile ale populației, ceea ce a stimulat consumul individual. De asemenea, prin reducerea cotei de impozitare până la 16% au fost stimulate intrările de investiții străine de capital.
Astfel, piața asigurărilor din România a fost caracterizată în anul 2005 de o relansare a asigurărilor de viață, categorie de asigurare care a consemnat un ritm de creștere real mai mare decât cel înregistrat de asigurările generale (respectiv de 28,12% față de 13,96%). În consecință, contribuția asigurărilor de viață în total subscrieri pe piață s-a majorat cu două puncte procentuale. Volumul total al primelor brute subscrise (4.417.165.819 lei) este rezultatul contractelor de asigurare directe încheiate de societăți, care au generat prime subscrise în valoare de 4.384.987.227 lei, precum și al primirilor în reasigurare, în valoare de 32.178.591 lei. Structura primelor de asigurare subscrise în total, pe categorii de asigurare, se prezintă astfel: Primele subscrise pentru contractele de asigurări generale au fost în valoare de 3.379.170.106 lei deținând o pondere de 76,5% în total; Primele subscrise din contractele de asigurări de viață au fost în valoare de 1.037.995.713 lei și au reprezentat 23,5% din total subscrieri.
Structura Pimelor Brute 2005-2010 Tabel 3.2
Sursa:Comisia de supraveghere a asigurărilor,exceptie anul 2010
Structura primelor brute subscrise Fig 3.1.
Sursa: Comisia de supraveghere a asigurărilor; www.insuranceprofile.ro
Observăm în graficul(Fig 3.1) de mai sus ca previzionările cu privire la evoluția pieței asigurărilor în România se adeveresc, creșterea reală a primelor brute subscrise depășind nivelul de 17% iar dinamica mai bună a asigurărilor de viață previzionată se observă în relansarea acestora, consemnând un ritm de creștere real mai mare decât cel înregistrat de asigurările generale (respectiv de 28,12% față de 13,96%).
Astfel, în România anului 2005 piața asigurărilor a fost caracterizată de o relansare a asigurărilor de viața, creșterea nominală la această categorie fiind de două ori mai mare decât cea a asigurărilor generale. Printre factorii care au dus la aceste diferențe sunt transformările climatice și experiența negativă prin care a trecut România în 2005 pe fondul numeroaselor evenimente catastrofice produse, își vor pune amprenta asupra activității de subscriere facultativă a riscurilor de catastrofe naturale. În sectorul asigurărilor de viață se observă o creștere a asigurărilor de viață generale, fapt care se datorează în mare parte conștientizării populației asupra securității financiare. Potențialul foarte ridicat al pieței de asigurări de viață atrage interesul unui număr din ce în ce mai mare de investitori. Se menține și în 2005 fenomenul de concentrare a pieței, în care 8 societăți controlează peste 88% din volumul tranzacțiilor efectuate pentru asigurările de viață. Se previzionează o creștere a asigurărilor de viață tradiționale, ca urmare a evoluției pozitive a creditelor de consum și ipotecare, acordate de instituțiile de credit, care presupune obligativității încheierii unor polițe de asigurare de deces.
În anul 2006, piața asigurărilor a înregistrat o creștere reală mai mare a volumului de prime brute subscrise comparativ cu cea înregistrată în anul precedent, respectiv de 23,68%, față de 17,01% în 2005.. Volumul primelor brute subscrise pentru asigurări directe și primiri în reasigurare a fost în 2006 de 5.729.284.541 lei. Din totalul primelor brute subscrise la nivelul pieței de asigurări, un volum de 4.591.002.641 lei (echivalentul a 1.357.601.987 euro) a fost aferent asigurărilor generale, în timp ce asigurările de viață au generat prime subscrise în valoare de 1.138.281.900 lei.
Prin urmare, asigurările generale au continuat să dețină ponderea majoritară în total prime brute subscrise, respectiv de 80,1%, nivel care este mai mare decât cel înregistrat în anul anterior (de 76,5%). Creșterea reală a volumului primelor brute subscrise pentru asigurări generale comparativ cu anul 2005 a fost de 29,55%, devansând creșterile înregistrate în anii anteriori. Principalii factori de influență a acestei evoluții sunt măsurile întreprinse de asigurători pentru majorarea tarifelor de prime și oferirea de noi produse de asigurare, achiziționarea de către populație de autoturisme noi și bunuri de folosință îndelungată și, nu în ultimul rând, publicitatea realizată de asigurători care a contribuit la creșterea gradului de conștientizare de către populație a necesității încheierii unei asigurări.
Primele brute subscrise din activitatea de asigurare, desfășurată în 2007, au fost în valoare totală de 7.175.789.699 lei, în creștere reală cu 17,53%, față de 2006, după cum se observa și în graficul de mai sus.
Din volumul total de prime brute subscrise în 2007, asigurările generale au generat prime brute subscrise în valoare de 5.726.752.784 lei (în creștere reală cu 17,05% față de 2006), în timp ce primele brute subscrise din asigurări de viață au fost de 1.449.036.915 lei (creștere reală cu 19,45%).pentru 2007,2008,2009.s-a facut conversia Ron -Lei
Se observă că ritmul de creștere a primelor brute subscrise din asigurări de viață l-a devansat pe cel aferent asigurărilor generale, evoluție care se datorează intrării pe piața asigurărilor de viață a unor noi societăți cu capital străin, a diversificării produselor de asigurare în funcție de cerere, a autorizării unor societăți să desfășoare și activități privind fondurile de pensii facultative (care influențează pozitiv activitatea de asigurări de viață), utilizării unor canale moderne de distribuție, etc. În consecință, ponderea asigurărilor de viață în total, în ceea ce privește primele brute subscrise, a fost în 2007 de 20,19%, iar cea a asigurărilor generale a fost de 79,81% din total.
Piața românească de asigurări este o piață dinamică, în creștere de la an la an, iar potențialul asigurabil din România este mare. Cele mai recente cifre privind piața asigurărilor din țara noastră, respectiv în primele 9 luni din 2008, conform datelor raportate de asigurători, rezultă că primele brute subscrise în primele 9 luni ale anului 2008 au fost de peste 6.675 milioane lei, în creștere absolută cu peste 1359 milioane lei, aceasta semnificând un spor relativ cu 25,58% față de aceeași perioadă a anului 2007.
Exprimate în euro, la un curs mediu de schimb, primele brute subscrise la nivelul întregii piețe au fost de peste 1,83 miliarde euro.
Asigurările generale au generat prime brute subscrise în valoare de circa 5.360 milioane lei, ceea ce reprezintă 80,3% din total. Analiză în dinamică arată că valoarea primelor din asigurări generale este cu peste 1082 milioane lei mai mare decât în primele 9 luni din 2007, ceea ce înseamnă un ritm de creștere cu 25,30%.
Primele subscrise din asigurările de viață au reprezentat, prin urmare, 19,7% din total piață de asigurări, fiind în volum de peste 1.315 milioane lei. Ritmul de creștere a primelor din asigurări de viață a fost, și de această dată, ușor superior celui înregistrat la asigurările generale, respectiv de 26,77%.
În ceea ce privește asigurările generale, cele mai mari ponderi sunt deținute de: clasa 3 (Casco) cu 50,1%, clasa 10 (RCA+CMR) cu 26,3% și clasa 8 (incendiu) cu 12,2%.
Scăderi semnificative ale primelor au fost înregistrate pentru clasele 14 (credite), cu minus 52,69%, clasa 6 (mijloace de transport naval) cu minus 18,44% și clasa 17 (protecție juridică) cu minus 9,11%.
În ceea ce privește asigurările de viață, analiza pe structură arată faptul că 67,6% din primele brute au fost subscrise pentru clasa 1 de asigurări tradiționale. Creșterea înregistrată la această clasă a fost de 33,94%, până la valoarea de peste 888 milioane lei, ceea ce înseamnă în mărime absolută un spor de peste 225 milioane lei. Sporul înregistrat la această clasă a contribuit în procent de 81,06% la creșterea primelor totale de asigurări de viață.
Evoluția pieței asigurărilor a urmat un trend ascendent, în contextul noilor modificări legislative care au intrat în vigoare de la 1 ianuarie 2007 și care au permis asigurătorilor europeni intrarea pe piața românească de asigurări în baza principiului european al liberei circulații a serviciilor.
În situația în care, România a devenit stat membru al Uniunii Europene, aplicarea principiilor pieței unice privind libera circulație a serviciilor și dreptul de stabilire a condus la intensificarea concurenței în domeniul asigurărilor.
O concurență accentuată a fost resimțită în ultimul timp, drept pentru care în perioada următoare provocările majore pentru asigurătorii existenți pe piața românească rezidă din structura tipică a pieței românești, în care asigurările dominante sunt cele auto. Astfel, în condițiile în care există un număr important de factori care contribuie la creșterea daunalității (precum evoluția crescătoare a prețurilor la piese și a tarifelor de manoperă în unitățile service, a frecvenței daunelor) este important ca societățile de asigurare să acorde o atenție deosebită tarifării produselor de asigurare, dar și modului de determinare a suficienței rezervelor tehnice. Totodată, este foarte importantă implementarea de către societățile de asigurare a procedurilor de control intern și antifraudă, precum și a celor de management al riscului, mai ales în condițiile în care, de la 1 ianuarie 2007, în determinarea solvabilității lor se ține cont de capitalurile proprii de care dispun, direct influențate de rezultatele financiare obținute.
În anul 2009 structură pe categorii de asigurare la 31.12.2009 a volumului total al primelor brute subscrise se prezintă astfel:
– asigurări generale în suma de 7.241.584.322
– asigurări de viață în sumă de 1.628.162.635
Putem observa că asigurările generale au generat un volum de prime brute subscrise reprezentând 81.64% din total, iar asigurările de viață au reprezentat 18.36% din total.
Descreșterea ponderii volumului de prime brute subscrise pentru asigurările de viață (cu 2.5 puncte procentuale comparativ cu anul 2008)în favoarea primelor brute subscrise pentru asigurările generale s-a produs în condițiile deprecierii situației economice și a scăderii cererii pentru produsele de asigurări de viață. Comparativ cu anul 2008 în timp ce primele brute subscrise pentru asigurări generale au înregistrat o creștere nominală cu 2.45%, ceea ce în termeni reali reprezintă o scădere cu 2.18% primele brute subscrise pentru asigurări de viața au înregistrat o scădere cu 12.84% adică o scădere reală cu 16.79% raportată la inflație.
Gradul de penetrare a asigurărilor generale a fost în 2009 de 1.47%, iar cel aferent asigurărilor de viață a fost de 0.33%. Comparativ cu 2008, acest indicator a înregistrat o creștere de 0.07 puncte procentuale pentru asigurările generale și o scădere cu 0.04 puncte procentuale pentru asigurările de viața.
În ceea ce privește densitatea asigurărilor generale, aceasta a fost de 337.41 lei/locuitor în 2009(mai mare cu 8.67 lei/locuitor fața de anul 2008), iar cea aferenta asigurărilor de viață a fost de 75.86 lei/locuitor (mai mică cu 11.02 lei/locuitor fața de anul 2008).
Sectorul asigurărilor de viața a fost mai afectat de criza economică decât asigurările generale, populația confruntându-se cu scăderea nivelului de trai, cu creșterea ratei șomajului și nu în ultimul rând cu scăderea încrederii în produsele de asigurare.
Piața româneasca de asigurări a continuat și în 2009, să fie caracterizată de un grad ridicat de concentrare: peste 76% din volumul primelor brute de asigurări au fost subscrise de 10 societăți, dintr-un total de 45 de societăți autorizate.
Evoluția reală în monedă națională, ținând cont de o rată medie a inflației de 6,09% pentru anul 2010, a fost de -11%. Această dinamică a fost una contrastantă cu cea a Produsului Intern Brut care, potrivit statisticilor anunțate, a consemnat, în monedă europeană, o creștere de 5%.
În ceea ce privește asigurările generale, un aspect de remarcat este,pentru prima oara în ultimii ani, dinamica negativă a daunelor plătite de asigurători. Valoarea acestora s-a diminuat cu circa 8 procente în euro,până la valoarea de 1,13 miliarde euro. Esențială pentru acest rezultat a fost scăderea cu aproape 14% în euro a daunelor consemnate pe segmentul CASCO..
În aceste condiții, asigurările de viață și-au sporit ponderea în industria asigurărilor, până la 19,54% din totalul subscrierilor.
3.3 Evoluția indemnizațiilor brute plătite pentru asigurările generale și de viață(2005-2009)
Prin indemnizație, înțelegem o sumă de bani ce se acordă ca despăgubire pentru un prejudiciu, pentru o pagubă suferită.
Indemnizațiile de asigurare reprezintă sumele pe care asigurătorul le plătește cu titlu de despăgubiri, conform contractului de asigurare încheiat, ca urmare a producerii riscului asigurat. În cazul asigurărilor de viață, societățile de asigurare mai plătesc, pe lângă indemnizații, și sume de răscumpărare parțiale sau totale, dacă acestea sunt prevăzute în contractul de asigurare.
În tabelul de mai jos (Tabelul 3.3) putem observa evoluția indemnizațiilor brute pe ultimii ani, pentru contractele directe, cumulate și distinct pentru cele două categorii de asigurări
Evoluția indemnizațiilor brute plătite și a sumelor de răscumpărare Tabel 3.3.
Sursa: Comisia de Supraveghere a Asigurărilor
Estimare 2010
Sursa: www.insuranceprofile.ro
În cursul anului 2005, societățile de asigurare au plătit pentru dosarele de daună avizate (aferente atât contractelor directe, cât și primirilor în reasigurare) indemnizații brute în valoare totală de 1.758.745.510 lei, în creștere nominală cu 34.06% față de anul 2004.
Din datele centralizate pentru anul 2006 de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor rezultă că asigurătorii au plătit indemnizații brute în valoare totală de 2.622.785.824 lei, în creștere reală cu 42,20% față de 2005. Asigurătorii care au desfășurat activitate de asigurări generale au plătit indemnizații brute în sumă de 2.481.961.116 lei iar asigurătorii care au desfășurat activitate de asigurări de viață au plătit indemnizații brute în sumă de 140.824.708 lei. Pentru asigurările de viață, asigurătorii au mai efectuat plăți pentru răscumpărări totale în valoare de 107.843.580 lei și plăți pentru răscumpărări parțiale în valoare de 55.088.368 lei.
Dinamica indemnizatiilor brute platite Fig 3.2.
Valoarea indemnizațiilor brute și a sumelor de răscumpărare plătite de asigurători în 2007 pentru ambele categorii de asigurare, cumulat pentru asigurările directe au fost de de 3.278.674.379 lei, creștere reală cu 17,30% față de 2006.Valoarea indemnizațiilor brute, plătite de societățile de asigurare care au practicat asigurări generale, a fost de 3.090.976.362 lei, în creștere reală cu 16,86%, față de anul 2006. Valoarea indemnizațiilor brute plătite de asigurătorii autorizați să practice asigurări de viață a fost de 187.698.017 lei, reprezentând 5,72% din total indemnizații plătite în 2007 pe întreaga piață românească de asigurări. Comparativ cu anul 2006, acestea au înregistrat o creștere nominală cu 33,28%, respectiv o creștere reală cu 25,06%.Raportate la total prime brute subscrise în 2007, indemnizațiile brute plătite în același an pentru asigurări generale și de viață, au reprezentat 45,69%.
Putem observa o creștere de la an la an a indemnizațiilor, atât la nivelul asigurărilor de viață, cât și la nivelul asigurărilor generale.Această creștere are loc în principal pe fondul evoluției pieței asigurărilor, mai exact pe fondul creșterii primelor brute subscrise.
Valoarea indemnizațiilor brute și a sumelor de răscumpărare plătite de asigurători în primele 9 luni ale anului 2008, din datele provizorii publicare de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor indică faptul că volumul acestora a fost de peste 3.025 mil. lei, adică circa 45% din primele subscrise în primele 9 luni ale anului curent. Comparativ cu perioada similară a anului trecut, indemnizațiile plătite au fost cu peste 623 milioane lei mai mari, ceea ce înseamnă un ritm de creștere de 25,94%. Din total, au fost plătite pentru asigurările generale indemnizații în valoare de peste 2871 milioane lei, în creștere cu 26,29%, în timp ce pentru asigurările de viață au fost plătite indemnizații în valoare de peste 154 milioane lei, în creștere cu 19,77%.
Valoarea totală a indemnizațiilor brute plătite în 2009 asiguraților, păgubiți și beneficiarilor contractelor de asigurare a reprezentat 61,28% din primele brute subscrise în același an. Acest procent este cu 12,45 puncte procentuale mai mare decât era în anul precedent.
În sectorul asigurărilor generale, acest raport este chiar mai mare, respective de 71,63%, ceea ce înseamnă că aproximativ trei sferturi din primele subscrise pe acest segment de activitate se întorc la asigurați și păgubiți sub formă de indemnizații pentru daunele produse, plătite conform obligațiilor contractuale.
De altfel, se poate observa că în ultimii 5 ani raportul dintre indemnizații brute plătite și prime brute subscrise evoluează pe un trend aproape continuu ascendent, îndeosebi în cazul asigurărilor generale. În 2009 acest raport a crescut și mai mult decât în anii precedenți (cu 12,45 puncte procentuale pe total, respective cu 13,01 puncte procentuale în cazul asigurărilor generale), evoluție care se explică prin faptul că indemnizațiile plătite nu au fost afectate de contextual economic dificil spre deosebire de primele subscrise care au înregistrat o ușoara scădere.
Valoarea indemnizațiilor plătite pe segmentul asigurărilor de viață, si a asigurarilor generale, si-a schimbat alura, in sensul ca in 2010, au crescut asigurarile de viata in dauna asigurarilor generale. la un procentaj de 80,46% din totalul pieței asigurărilor.
În ceea ce privește asigurările generale, un aspect de remarcat este,pentru prima oara în ultimii ani, dinamica negativă a daunelor plătite de asigurători. Valoarea acestora s-a diminuat cu circa 8 procente în euro, până la valoarea de 1,13 miliarde euro. Esențială pentru acest rezultat a fost scăderea cu aproape 14% în euro a daunelor consemnate pe segmentul
3.4 Evoluția rezultatelor financiare ale societăților de asigurări
Pentru acoperirea obligațiilor asumate prin contractele de asigurare încheiate, societățile de asigurare trebuie să gestioneze și să monitorizeze permanent atât activitatea de subscriere, cât și cea a plasamentelor investiționale, în așa fel încât să obțină rezultate tehnice și financiare pozitive. Obținerea unor rezultate pozitive asigură stabilitate financiară societății, influențează solvabilitatea și permite desfășurarea și dezvoltarea activității în bune condiții. Spre deosebire de activitatea de asigurări generale, în care majoritatea asigurărilor încheiate acoperă riscurile pe termen scurt, în cazul asigurărilor de viață contractele au maturități pe termen lung și foarte lung, ceea ce necesită crearea de rezerve tehnice mari. Acest specific este una dintre cauzele pentru care, în primii 5 – 7 ani de activitate, o societate de asigurări de viață înregistrează, de regulă, pierderi financiare.
Din cele 42 de societăți de asigurare care au desfãșurat activitate în 2004, 28 de societăți au înregistrat profit net, valoarea cumulată a profitului pentru aceste societăți, fiind de 121.384.856 lei, în creștere fața de 2003 cu 23,58%. Din punct de vedere al profitului net înregistrat, se remarcă 3 societăți, Allianz-Tiriac, BCR Asigurări și ING Asigurări de Viață, acestea însumând un profit net de 75.923.577 lei.
Un număr de patru societăți care, în 2003, au înregistrat pierderi au trecut în 2004 pe profit, și anume: AIG Life, Alpha Insurance, Lukoil –Asito și Irasig în cazul primelor trei societăți profitul se datorează rezultatului tehnic aferent asigurărilor generale, iar în cazul Irasig, influenței pozitive a veniturilor financiare din plasamente. Un număr de 6 societăți cu profit în anul 2003, au înregistrat pierdere în 2004, și anume: Omniasig, Agras, Asirom, Generali și Petroas.
Rezultatul financiar al societăților de asigurări Tabel 3.4.
Sursa: Comisia de Supraveghere a Asigurărilor
Din analiza situațiilor financiare ale societăților de asigurare încheiate pentru sfârșitul anului 2005, a rezultat că, din cele 42 de societăți de asigurare care au desfășurat activitate în cursul anului 2005 , 31 de societăți au înregistrat profit, iar 11 au raportat pierderi. La nivelul întregii pieței de asigurări, valoarea profitului net înregistrat de societățile de asigurare la 31.12.2005 a fost de 140.287.254 lei , în creștere nominală față de 2004 cu 6,42%. Comparativ cu anul 2004, un număr de trei societăți care înregistraseră pierdere, în anul 2005 au înregistrat profit: Unită, Garanta și Petroas, în timp ce două societăți care în 2004 au înregistrat profit, au raportat pierderi pentru 2005: Astra și Națională. Pierderile pot fi cauzate atât de subscrierile unor riscuri cu o daunalitate mare, de practicarea unor tarife de prime reduse, de extinderea activității de asigurare prin promovarea de noi produse, angajarea de personal suplimentar, cât și de cheltuieli de investiții reprezentate de achiziționarea de noi sedii și modernizarea celor existente, dotări cu mijloace fixe, etc.
La sfârșitul anului 2006, înregistrau profit un număr de 20 de societăți de asigurare, valoarea cumulată a acestuia fiind de 175.446.137 lei. La aceeași dată, 21 de societăți de asigurare înregistrau pierderi, volumul agregat la nivelul pieței al pierderilor acestor societăți fiind de 243.975.410 lei. Comparativ cu situația de la sfârșitul anului precedent, la data de 31.12.2006, valoarea profitului era cu 19,25% mai mare în termeni reali, în timp ce pierderile totale au crescut în aceeași perioadă cu 129,67%. Un procent de peste 80% din volumul total al pierderilor (respectiv 83,3% din acestea) a fost înregistrat la nivelul a 5 societăți de asigurare, Ardaf, Generali, Unită, Aviva și Interamerican, din care 50 puncte procentuale au fost aferente unei singure societăți, și anume Ardaf. În ceea ce privește profitul agregat la nivelul pieței, 7 societăți au contribuit la formarea a 84,5% din acesta: ING Asigurări de Viață, Allianz-Tiriac, AIG Life, Delta Asigurări, Omniasig, BCR Asigurări și Asirom
La începutul anului 2008, 18 societăți de asigurare au înregistrat profit, valoarea cumulată a acestuia fiind de 162.868.733 lei. La aceeași dată, 24 de societăți de asigurare au înregistrat un volum agregat de pierderi de 416.021.299 lei. Valoarea profitului la nivelul întregii piețe a scăzut în 2007 cu 12,89%, în termeni reali, iar valoarea pierderii a crescut cu 60,01%, comparativ cu anul 2006. Un număr de 3 societăți a cumulat o valoare a profitului de 93.670.792 lei, Allianz-Tiriac, ING Asigurări de Viață și Omniasig, care reprezintă 57,51% din întregul profit realizat la nivelul pieței. Din valoarea totală a pierderii, un procent de 56,77% a fost reprezentat de pierderile cumulate înregistrate de 3 societăți Ardaf, Astra și BT Asigurări, în cuantum de 236.176.978 lei
Anul 2008 s-a caracterizat prin cele mai semnificative pierderi înregistrate în piața asigurărilor, pierderi care au fost influențate de o serie de factori cum ar fi :
Creșterea plăților efectuate cu despăgubirile, în special în domeniul auto
Creșterea valorii rezervelor tehnice construite de asiguratori ca urmare a obligativității respectării normelor emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.
Pe parcursul anului 2009, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor a continuat luarea unor măsuri prudente, astfel încât efectele crizei economico – financiare să nu afecteze stabilitatea financiară a asigurătorilor și să fie protejate interesele asiguraților.
În seria de măsuri întreprinse de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor se pot enumera:
Analizarea în evoluție a indicatorilor fiecărei societăți de asigurare și impunerea luării unor măsuri în situația în care unul din indicatori nu respectă reglementările impuse ;
Organizarea de întâlniri, seminarii cu asigurătorii, cu specialiști ai altor instituții române și străine, de conferințe pentru cuantificarea impactului implementării unor noi prevederi referitoare la constatarea amiabilă, asigurările obligatorii, etc.
Astfel de măsuri au contribuit la o îmbunătățire a rezultatelor obținute de asigurători, care au conștientizat că pentru desfășurarea unei activități eficiente este necesară o restructurare a portofoliului de asigurări și investiții, o diminuare a cheltuielilor de achiziție și administrație și nu în ultimul rând monitorizarea și comensurarea cât mai atentă a riscurilor asumate.
Analizând datele din situațiile financiare observăm că un număr de 20 de societăți din cele 45 au raportat profit și un număr de 25 au raportat pierdere . În anul anterior numărul societăților ce au înregistrat profit a fost de 15, iar numărul societăților ce au înregistrat pierdere a fost de 28
Spre deosebire de anul 2008 valoarea cumulată a profitului în 2009, a crescut cu 48.468.691 lei, de la 266.580.284 lei la 315.048.975 lei, înregistrând astfel o creștere nominală cu 18.18%(cea reală fiind de 12.83%).
Valoarea pierderii înregistrată pe piața asigurărilor la 31.12.2008, de 849.037.715 lei, s-a diminuat în anul 2009 cu 430.772.986 lei, ajungând la un nivel de 418.264.729 lei. În termeni relativi, scăderea pierderilor este de 50.74%, iar cea reală de 52.97%.
3.5 Evoluția gradului de penetrare a asigurărilor în România
Gradul de penetrare a asigurărilor, exprimat ca raport între primele brute subscrise și Produsul Intern Brut (estimat de Institutul Național de Statistică pentru anul 2004 la o valoare absolută de 2.387.914,3 miliarde lei), indicator care reflectă ponderea activității de asigurare în economia unei țări, a fost în anul 2004 de aproximativ 1,46% față de 1,41% în anul 2003. Față de anul 2004, în anul 2005 gradul de penetrare a asigurărilor se apreciază cu 0,08 puncte procentuale, atingând nivelul de 1,54%. În anul 2006, gradul de penetrare a asigurărilor ajunge la nivelul de 1,67%, având o apreciere de 0.13 puncte procentuale față de anul anterior. Raportând volumul primelor brute subscrise pentru asigurările generale la PIB rezultă un grad de penetrare de 1,34%, în creștere cu 0,16 puncte procentuale comparativ cu anul 2005. Pentru asigurările de viață acest indicator a fost de 0,33%, în scădere față de 2005 cu 0,03 puncte procentuale.
Gradul de penetrare a asigurărilor Tabel 3.5.
Sursa: Comisia de Supraveghere a Asigurărilor
În anul 2007, gradul de penetrare a asigurărilor a fost de 1.77%. Comparativ cu anul 2006, indicatorul majorându-se cu 0,10 puncte procentuale. Asigurările generale au înregistrat un grad de penetrare în PIB de 1,42% (față de 1,34% în 2006), iar asigurările de viață un grad de 0,36% (față de 0,33% în 2006).
Dinamica gradului de penetrare a asigurărilor în PIB(%) și a densității asigurărilor în perioada 2005-2010 Fig 3.3
Sursa: www.insuranceprofile.ro
Deși a urmat un trend ascendent, piața asigurărilor din România este undeva printre ultimele la nivel european. Astfel, piața asigurărilor din România cu un grad de penetrare a asigurărilor de 1.77% se situează pe locul 27 într-un clasament reunind un număr de 34 de țări europene, potrivit raportului SIGMA, publicat de compania de reasigurare SWISS Re.
România se afla în urma unor țări cu grad ridicat de dezvoltare a economie cum ar fi Olanda, Spania, Slovenia dar și un urma unor țări precum Bulgaria, Lituania sau Letonia, având unul dintre cele mai mici grade de penetrare a asigurărilor din zona Est Europeană, dar cu un ridicat potențial de creștere. La acest aspect, Marea Britanie deține cel mai ridicat grad, gradul mediu de penetrare a asigurărilor în țările occidentale atingând un nivel de 9% în 2006. Cauzele acestui nivel scăzut al gradului de penetrare a asigurărilor în România în comparație cu alte state ale lumii sunt, în principal, forța financiară mai redusă a românilor și cererea de servicii de asigurări încă sub potențialul real.(Fig 3.4)
Gradul de penetrare a a asigurărilor în România în comparație cu alte state ale lumii Fig 3.4
Sursa: Comisia de supraveghere a asigurarilor
3.6 Evoluția rezervelor tehnice ale societăților de asigurări în România
Conform reglementărilor în vigoare, societățile de asigurare au obligația de a constitui rezerve tehnice la un nivel care să ofere siguranță absolută că, în cazul producerii riscurilor asumate prin contractele de asigurare încheiate, vor avea capacitatea de a plăti indemnizații. La determinarea rezervelor tehnice, asigurătorii trebuie să respecte normele emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor și să țină seama de datele statistice existente în evidența lor și calculele actuariale care să cuantifice foarte bine riscurile preluate prin contractele de asigurare.
Valoarea rezervelor tehnice brute constituite la nivelul întregii piețe în 2004, pentru asigurările generale și de viață, a fost în sumă de 29.319.104.077 lei, în creștere nominală cu 40,69% față de 2003, respectiv cu 28,72 % în termeni reali. Structura acestui indicator pe cele două categorii de asigurare se prezintă astfel în anul 2004: rezerve tehnice brute constituite pentru asigurări generale, în sumă de 16.821.782.173 lei, au reprezentat 57,4% din totalul rezervelor brute constituite pentru asigurări generale și de viață. Față de 2003, rezervele tehnice brute constituite pentru asigurările generale au crescut cu 37,66% în termeni nominali; rezerve tehnice brute constituite pentru asigurări de viață, în sumă de 12.497.321.904 lei, au reprezentat 42,6% din totalul rezervelor brute constituite și au înregistrat o creștere anuală nominală, față de 2003, de 44,99 puncte procentuale.
Situația rezervelor tehnice brute constituite de societățile de asigurare la sfârșitul anului 2005 era de 4.135.310.581 lei în următoarea structura: rezervele tehnice brute pentru asigurări generale în valoare de 2.305.645.336 lei, reprezentând 55,8% din total și rezervele tehnice brute constituite pentru asigurările de viață în valoare de 1.829.665.245 lei , reprezentând 44,2% din total. Comparativ cu situația de la finele anului anterior, rezervele tehnice brute existente la 31.12.2005 erau cu 29,88 puncte procentuale mai mari în termeni reali, prin raportare la inflație, o creștere mai accelerată fiind înregistrată la categoria asigurări de viață (de 34,81% față de un ritm real de creștere în cazul asigurărilor generale de 26,21%).
Conform datelor înregistrate în situațiile financiare încheiate de asigurători pentru finele anului 2006, valoarea totală brută a rezervelor tehnice constituite pentru contractele de asigurări generale și de viață era de 5.368.193.621 lei, în creștere reală față de anul 2005 cu 23,79%. Din această valoare, suma de 3.129.781.693 lei este aferentă rezervelor tehnice brute constituite pentru asigurări generale (58,3% din total), iar suma de 2.238.411.928 lei este aferentă rezervelor tehnice brute constituite pentru asigurări de viață (41,7% din total). Comparativ cu anul 2005, rezervele tehnice brute constituite de asigurătorii care au desfășurat activitate de asigurări generale au crescut în termeni reali cu 29,44%, iar cele pentru asigurările de viață, cu 16,66%
Conform datelor înregistrate în situațiile financiare încheiate de asigurători pentru 31.12.2007, valoarea totală brută a rezervelor tehnice constituite pentru contractele de asigurări generale și de viață a fost de 7.480.715.549 lei, în creștere reală față de anul 2006 cu 30,76%. Din această valoare, suma de 4.591.311.891 lei este aferentă rezervelor tehnice brute constituite pentru asigurările generale (61,38% din total), iar suma de 2.889.403.658 lei este aferentă rezervelor tehnice brute constituite pentru asigurări de viață (38,62% din total). Comparativ cu anul 2006, rezervele tehnice brute constituite de asigurătorii care au desfășurat activitate de asigurări generale au crescut, în termeni reali, cu 37,66%, iar cele pentru asigurările de viață, cu 21,12%.
Dinamica rezervelor tehnice brute Fig 3.5.
Sursa: www.insuranceprofile.ro
În contextul evoluțiilor recente ale piețelor financiare internaționale, rezervele tehnice brute constituite de asigurători și acoperirea lor cu active admise la sfârșitul trimestrului III din 2008, pentru activitatea de asigurări generale, erau în cuantum de aproximativ 5789 milioane lei, care erau acoperite cu active admise în valoare de circa 6.854 milioane lei, adică în proporție de 118,4%.
Pentru activitatea de asigurări de viață, asigurătorii aveau, la aceeași dată, rezerve tehnice brute în valoare de aproximativ 3.289 milioane, acoperite prin active admise în cuantum de circa 3.787 milioane, ceea ce înseamnă un grad de acoperire de 115,14%.
Se observă astfel că mare parte din activele care acoperă rezervele tehnice brute pentru asigurări generale este reprezentată de instrumente cu grad scăzut de risc și care pot fi lichidizate într-un timp scurt. Totodată putem spune că asigurătorii români au active pentru a-și onora obligațiile fată de asigurați, chiar până la valoarea lor brută, care include și sumele acoperite prin contractele de reasigurare.
Cu toate acestea, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor monitorizează atent indicatorii de prudențialitate ai tuturor companiilor de asigurare și are relații strânse de colaborare cu autoritățile de supraveghere similare din alte state astfel încât să poată lua măsuri rapide, dacă se impun, pentru a preveni orice impact negativ asupra stabilității pieței.
3.7 Evoluția cotelor de piață ale societăților de asigurări din România
La sfârșitul anului 2004, din totalul primelor brute subscrise, o cotă de 21,04 puncte procentuale aparținea societății de asigurare Allianz-Tiriac care deținea și poziția de lider al pieței de asigurări din România, urmat de societatea Asirom cu o cotă de piață de 14.98 puncte procentuale. Societățile de asigurări ING Asigurări de Viață și Omniasig dețin cote de piață asemănătoare, 8,92 puncte procentuale respective 8.69 puncte procentuale din totalul primelor brute subscrise. Defalcate pe categorii, Allianz-Tiriac este lider cu o cotă de 25.41% din totalul primelor subscrise pentru asigurări generale, iar ING Asigurări de Viață deține prima poziție în cadrul primelor subscrise pentru asigurări de viață cu o cotă de 40,6%. Interesant este faptul că deși se afla pe poziția secundă ca pondere din primele brute totale subscrise, Asirom nu deține prima poziție nici în cadrul asigurărilor de viață, nici în cadrul asigurărilor generale. De asemenea cele patru societăți de asigurări dețin cumulate peste 55% din totalul primelor brute subscrise în anul 2004 din cele 42 de societăți existente.
Dat fiind faptul că piața asigurărilor din România a avut o creștere a primelor brute subscrise de 17,01 la sfârșitul anului 2005, cotele de piață ai principalilor jucători nu sau apreciat, ba dimpotrivă au cunoscut o ușoară scădere. Astfel Allianz-Tiriac deține în continuare prima poziție pe piața cu o cotă de 19,63%, urmat ca și anul anterior de Asirom cu o cotă de piață de 12,99%. Societatea ce își majorează cota de piața este Omniasig care reușește să obțină o cotă superioară față de de 2004 atingând nivelul de 9,54, reușind în același timp să devanseze ING Asigurări de Viață (8,90%). Pe categorii de asigurări, la sfârșitul anului 2005 rămân aceeași lideri ca și în anul precedent, Allianz-Tiriac cu o cotă de 23,72 din totalul primelor subscrise pentru asigurări generale și ING Asigurări de Viață cu o cotă de 37.85%, ambele societăți cunoscând o diminuare a cotelor față de anul precedent. Se observă faptul că deși numărul societăților de asigurări a rămas neschimbat și numărul primelor brute s-a majorat, în 2005 cotele de piață ale principalelor societăți au resimțit o ușoară scădere, evidențiind concurența crescută în rândul societăților.
Concurența continuă să crească și în anul 2006,după cum se poate observa și din graficul de mai jos acest lucru fiind resimțit în principal de Asirom, care pierde mai mult de 2 puncte procentuale, ajungând la o cotă de 10,5% din totalul primelor subscrise. Allianz-Tiriac își menține poziția de lider de piață cu o cotă aproape identică ca cea din anul precedent, 19,55%.
Fig 3.6
Omniasig de asemenea își menține cotă din anul anterior, în timp ce ING Asigurări de Viață cunoaște o diminuare a cotei de piață, aceasta ajungând la nivelul de 7,6%. Însă în cadrul asigurărilor de viață, rămâne lider de piață cu o cotă de 38,29% consolidându-și poziția din anul anterior, principalul competitor AIG Life deținând o cotă de doar 12,14%. În cadrul asigurărilor generale, Allianz-Tiriac rămâne de asemenea lider de piață cu o cotă de 22,41%, principalii competitori Omniasig și Asirom având o cotă asemănătoare, în jurul a 11%. În anul 2006, numărul societăților de asigurare s-a micșorat cu o unitate, ajungând la 41.
In anul 2007, Allianz-Tiriac își menține poziția de lider de piață cu o cotă de 17.2%, dar cu o micșorare a acesteia de peste 2 puncte procentuale, urmat de Omniasig cu o cotă de piață de 12.32% din totalul primelor brute subscrise. Cota de piață a societății Asirom continuă să urmeze panta negativă înregistrată în ultimii ani, ajungând la 8.76%, urmată de ING Asigurări de Viață cu o cotă de piață de 6.98, având același trend negative în ultimii ani ca și Asirom. Cu cote semnificative pe piață putem observa în acest an BCR Asigurări ce depășește un nivel de 7 puncte procentuale. Defalcat în funcție de ponderea primelor brute subscrise, în cadrul asigurărilor generale, Allianz-Tiriac rămâne și în anul 2007 lider de piață cu o cotă de 19,86%, dar principalul competitor, Omniasig, își majorează cotă din anul anterior, ajungând la nivelul de 15.43%. În cadrul asigurărilor de viață, cea mai mare cotă din totalul primelor brute subscrise o deține în continuare ING Asigurări de Viața în valoare de 34,58, principalul competitor AIG Life deținând o cotă de 15.16%.
Pentru companiile din domeniu, 2007 a fost un an plin din punct de vedere al cesiunilor de acțiuni, al fuziunilor, transferurilor de portofolii și infuziilor de capital. Astfel, mai mult de jumătate din societățile de asigurare existente au operat majorări de capital social, aportul de capital nou adus în 2007 depășind 150 milioane euro. Schimbările produse în structurile de acționariat și infuziile de capital operate au reprezentat nu numai oportunități de vânzare preponderent pentru acționarii români, ci și o consolidare a companiilor pe fondul intensificării concurenței venite de peste hotare în baza pașaportului european al liberei circulații a serviciilor. Astfel, numai în cursul anului 2007, 168 de societăți de asigurare autorizate în alte state membre și-au anunțat intenția de a desfășura activitate pe teritoriul României, în baza liberei circulații a serviciilor, iar alte două, în baza dreptului de stabilire.
Criza economică mondială s-a resimțit si in piața românească de asigurări, începând cuultimele trei luni ale anului 2008, chiar dacă pe ansamblu, anul a înregistrat cresteri comparabile cu cele din anii precedenți.Stabilitatea pieței românesti din această perioadă, a făcut ca în anul 2008 să se organizeze la Bucuresti primele seminarii internaționale sub egida Comitetului European al Supraveghetorilor în Asigurări si Pensii Ocupaționale (CEIOPS) si al AsociațieiInternaționale a Supraveghetorilor în Asigurări (IAIS).
Pe parcursul perioadei luată în studiu,2005-2010, numărul operatorilor din piață a cunoscut modificări, determinate atât prin aplicarea unor Norme ale Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, cât si de modificările structurale si a acționariatelor, astfel că la finele anului 2004 activau doar 42 de societăți, la finele anului 2006 doar 40, iar în anul 2009 au activat 43 de societăți.
Volumul subscrierilor înregistrate de piața națională de asigurări în perioada 2001-2009 exprimate în moneda europeană, situează România între primele zece țări din Europa Centrală si de Est.
Companiile românesti care practică asigurări de viață, se regăsesc între primii 100 asigurători de viață, ING Asigurări de Viață, s-a situat pe locul 30, cu o cotă de piață de 38,29%, în 2006 si AIG Life, pe poziția 77, cu o cotă de 12,14%.
De asemenea, între primele 100 companii de asigurări generale din statele Europei Centrale si de Est, se situează si societatea Allianz-Țiriac, (locul 25) cu o cotă de 22,41%, Omniasig, pe poziția 45 si Asirom pe locul 49. În a doua jumătate a clasamentului se plasează companiile BCR Asigurări pe locul 59, Asiban, locul 71, Astra-Uniqua pe poziția 86, iar pe locul 100, Unita VIG.
3.8 Principalii actori din piața națională de asigurări generale
Analiza activității primilor zece asiguratori din piața de asigurări generale evidențiază:
– concentrarea pieței de asigurări generale în proporție de aproape 85% în portofoliile primilor zece asiguratori din piață, dintre aceștia, primii opt, au înscris un trend crescător an de an, dovedind o asiduă preocupare pentru a-si creste poziția pe piața națională de asigurări;
– prezența capitalului si indirect a managementului unor companii de asigurări europene s-a dovedit benefică, iar rezultatele inclusiv din primul semestru a anului 2010,confirmă aprecierea;cresterile înregistrate dovedesc disponibilitățile existente pe piața românească.
Primii zece asiguratori, din piața românească după volumul subscrierilor de asigurări generale, în perioada 2005-2009 ( mil ron) Tabel 3.6.
Sursa: Prelucrări ale autorului din rapoartele CSA
3.9 Principalii actori pe segmentul asigurări de viață
Când se vorbeste despre asigurările de viață din România, trebuie să avem în vedere în primul rând, activitatea desfăsurată de societatea ING Asigurări de Viață, care după 2002, a deținut peste o treime din volumul total al subscrierilor. Volumul subscrierilor si rezultatele economice înregistrate in cadrul asigurarilor de viață confirmă că:
– activitatea de asigurări de viață, este profitabilă inclusiv pe piață românească de
asigurări;
– asigurările de viață sunt necesare pentru populație, iar piața potențială din România
este generoasa , oferind cadru de lucru pentru asiguratori, dar este deficitară la capitolul informare si cunoastere.
Principalii operatori în piața românească a asigurărilor de viață, în 2001-2009 după volumul subscrierilor (mil lei) Tabel 3.7.
Sursa: Prelucrări ale autorului din rapoartele CSA
Datele prezentate evidențiază următoarele aspecte:
– principalii operatori din piață sunt ING Asigurări de Viață si A.I.G Life, la care s-au
alăturat în ultimii ani si BCR Asigurări; Allianz Țiriac, Generali;
– tendința de concentrare a pieței, se înregistrează pregnant si la asigurările de viață;
– societățile predominant românesti, dovedesc o insuficientă cunoastere a asigurărilor
de viață;
In viziune personală, asigurările de viață vor cunoaste o crestere semnificativă în viitor. Activitatea de reasigurare din piața națională în perioada analizată, a fost practicată de puține societăți românesti, Allianz Țiriac SA; Omniasig SA, Asirom, Astra Uniqa si Asiban,care în general au plasat riscurile preluate pe piața internațională de reasigurare.
Anul 2010 a adus două premiere pe piata asigurarilor::
ASTRA Asigurări a devenit liderul pieței încă din primul trimestru, conservându-și poziția până la încheierea lui 2010
Accederea a încă unei companii specializate în asigurări de viață în topul celor mai importante 10 companii românești de asigurări: BCR Asigurări deViață.,lucru ce a putut fi sesizat inca din anul 2007
CONCLUZII SI PROPUNERI
In ciuda a ceea ce se crede in general, istoria asigurarilor incepe inca din perioada medievala. Astfel, primele forme de asigurare le intalnim la breselele din Transilvania, din secolul al XIV-lea. Acestea au fost primele care au practicat o forma de asigurare, care se baza pe principiul mutualitatii si intrajutorarii.
Practic, era o forma de asigurare de viata. Fiecare membru era obligat sa plateasca o taxa de inscriere, iar apoi sa cotizeze periodic. Sumele stranse erau folosite pentru a suporta cheltuielile de inmormantare pentru membrii saraci ai breslei, precum si pentru plata de ajutoare pentru familia decedatului atunci cand acestia ramaneau fara mijloace de trai.
Cateva secole mai tarziu, in anul 1744 a aparut la Brasov, Casa de Incendiu, organizata prin fuzionarea a mai multe asociatii mutuale. Principiul de functionare era cel al crearii unui fond comun prin contributia trimestriala a fiecarui membru al Casei, din care se despagubea cel afectat de incendiu.
Apoi, in anul 1848 ia fiinta, tot la Brasov, Institutul General de Pensii, ca asociatie mutuala care asigura membrilor o pensie anuala.
Dupa 1829 (deci dupa tratatul de la Adrianopole), si-au facut aparitia la Bucuresti, Iasi si in porturile dunarene, reprezentante ale unor companii straine din tari precum Anglia, Austria, Italia si Ungaria. Reprezentantele companiilor straine practicau asigurari de transport, incendiu si nu in ultimul rand asigurari de viata.
Anul 1871 este un an de referinta pentru domeniul asigurarilor din Romania, prin faptul ca in luna martie, printr-un Inalt Decret Domnesc s-a infiintat prima societate de asigurari romaneasca, denumita Dacia. Doi ani mai tarziu, in 1873, a fost creata a doua societate romaneasca de asigurari, denumita Romania.
In anii ‘30 activitatea economica a cunoscut cea mai mare dezvoltare in Romania. Astfel si domeniul asigurarilor a cunoscut un avans important. In acea perioada, s-au dezvoltat toate tipurile de asigurari care se practicau la nivel international.
La acea data numarul societatilor de asigurare era in jur de 20, ceea ce arata un nivel al dezvoltarii destul de avansat mai ales daca tinem cont de faptul ca astazi in Romania sunt autorizate 45 de companii de asigurari. Dupa terminarea celui de-al doilea razboi mondial, in anul 1945, mai functionau in Romania numai 13 societati romanesti si 5 reprezentante straine.
In anul 1948, ca urmare a nationalizarii, societatile de asigurare au trecut in proprietatea statului, iar institutiile publice de asigurari au intrat de asemenea in noile structuri ale economiei planificate.
In anul 1952 s-a creat cu capital integral romanesc, Administratia Asigurarilor de Stat- ADAS, institutie specializata in activitatea de asigurare, reasigurare si de comisariat de avarie. Prin ADAS, asigurarile au devenit monopol de stat, aceasta fiind singura institutie din Romania care a practicat activitatea de asigurare si reasigurare. ADAS avea in obiectul de activitate asigurari obligatorii, conform legilor in vigoare la data respectiva si asigurari facultative.
ADAS si-a desfasurat activitatea sub conducerea Ministerului Finantelor astfel ca ministerul aproba regulamentele de functionare generale si speciale de asigurare, inclusiv tarifele de prime si sumele asigurate la asigurarile facultative.
Dupa anul 1990, au aparut importante schimbari legislative. Acestea au adus inlaturarea monopolului statului, aparitia multor societati de asigurare si stabilirea principiului concurential pe piata locala a asigurarilor.
Astfel, in decembrie 1990 este emisa o hotarare de guvern privind infiintarea unor societati comerciale pe actiuni in domeniul asigurarilor, care prevedea ca incepand cu data de 1 ianuarie 1991, se pot crea societati de asigurare ca societati comerciale pe actiuni, iar ADAS si-a incetat activitatea.
Portofoliul ADAS a fost preluat de catre societatile Asigurarea Romaneasca S.A., Astra S.A., si agentia CAROM S.A.
Ulterior, au aparut alte companii cu capital privat romanesc sau /si capital privat strain.
1992 se infiinteaza societatile Agras, Asigurare Reasigurari Ardaf, Roumanie Assurance International.
1993 se infiinteaza societatile Asigurarea Anglo – Romana si Generala Asigurari care mai tarziu a devenit ceea ce astazi cunoastem sub numele de Generali Asigurari
1994 se infiinteaza societatile Asitrans, Asigurari Ion Tiriac – Asit, care in anul 2000 si-a schimbat numele in Allianz Tiriac Asigurari
1995 se infiinteaza Omniasig prin cumparea portofoliului societatii Mondragon, infiintata in 1992
1997 se infiinteaza societatea Nationale Nederlaneden Asigurari de Viata , care in anul 1998 isi schimba numele in Nederlanden Asigurari de Viata, iar in 2001 isi schimba numele in ING Nederlanden Asigurari de Viata.
1999 se infiinteaza societatea Commercial Union Asigurari de Viata, care in anul 2002 isi schimba numele in Aviva Asigurari de Viata, etc
În perioada anilor 1990-2000, piața românească de asigurare și reasigurare, a urmat o traiectorie interesantă, respectând în principiu, evoluțiile contradictorii pe care le-a suportat și economia în ansamblul său. Începând cu 1998, sectorul asigurărilor a înregistrat o evoluție ascendentă destul de semnificativă, constituindu-se într-o fericită excepție a peisajului economic românesc.
În anul 2000 Oficiul de Supraveghere a Activității de Asigurarea și Reasigurare a fost înlocuit de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, autoritate administrativă autonomă de specialitate a persoanelor juridice ai căror membrii sunt numiți de Parlament.
Anul 2001, din punctul de vedere al evoluției numărului asigurătorilor, a reprezentat unul dintre momentele cel mai semnificative din istoria post – decembristă a asigurărilor din țara noastră, deoarece s-au aplicat efectiv primele prevederi ale unei legislații aflate în proces de armonizare cu directivele Uniunii Europene. În acest sens, s-au introdus noile limite ale capitalului social și s-au numit membrii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.
Până în anul 2002, asigurările de viață au devansat ca rată de creștere asigurările generale, ca urmare a planurilor de economisire – investiții propuse în premieră clienților din România de către societățile cele mai importante de pe piață, ING, AGI, Allianz.
În anii 2003 și 2004 se observă însă o diminuare a creșterii volumului asigurărilor de viață. Astfel, spre deosebire de anul 2003, când cele două categorii de asigurări, generale și de viață, înregistrau creșteri relativ similare, în anul 2004 ritmul real de creștere a încasărilor din asigurări generale a fost dublu față de cel consemnat în cazul asigurărilor de viață.
Dinamica asigurărilor generale a fost susținută în special de asigurările auto – de mijloace de transport și de răspundere civilă – care, datorită ponderii majoritare de peste 65%, au impus ritmul pieței. Cu toate acestea, clasele de asigurări generale cu cele mai mari creșteri în 2004 au fost însă asigurările de mijloace de transport feroviare, de sănătate, de răspundere civilă generală și de credite și garanții, dar contribuția cumulată a acestora în total încasări rămâne scăzută, de până la 10%. Dezvoltarea asigurărilor auto s-a produs pe fondul expansiunii vânzărilor de autovehicule noi, care s-au majorat, conform datelor prezentate de Asociația Producătorilor și Importatorilor de Autovehicule, cu peste 30%, ritm dublu față de estimările inițiale, precum și a pieței leasingului în care peste 90% din contracte au ca obiect autovehiculele, într-un ritm de creștere a valorii contractelor estimat la circa 30%.
O astfel de evoluție a pieței asigurărilor s-a produs și anul 2004 făcând că ponderea primelor încasate din asigurări de viață să se mențină la un nivel mai scăzut comparativ cu nivelurile acesteia în țările din Europa Centrală și de Est.
Anul 2005 a cunoscut o dinamică accentuată în special datorită evoluției favorabile asigurărilor de viață și a societăților de asigurări legate mult de societățile bancare.
Astfel, cel mai mult au urcat în top companiile de asigurări care au bune relații cu băncile sau sunt chiar deținute de bănci: Asiban (controlată de BRD, BCR, CEC și Banca Transilvania), care a ajuns pe locul 4 în clasamentul asigurărilor generale, BT Asigurări (Banca Transilvania) și BCR Asigurări. Produsele de asigurare care au impulsionat piața au fost asigurările de risc de credit, cumpărate de bănci pentru acoperirea riscului de neplată a creditelor, precum și asigurările de viață, locuință și Casco, încheiate de clienții băncilor, în funcție de destinația creditului.
În anul 2006, piața asigurărilor a înregistrat o creștere reală mai mare a volumului de prime brute subscrise comparativ cu cea înregistrată în anul precedent, respectiv de 23,68%, față de 17,01% în 2005
Prin urmare, asigurările generale au continuat să dețină ponderea majoritară în total prime brute subscrise, respectiv de 80,1%, nivel care este mai mare decât cel înregistrat în anul anterior (de 76,5%).
Primele brute subscrise din activitatea de asigurare, desfășurată în 2007, au fost în valoare totală de 7.175.789.699 lei, în creștere reală cu 17,53%, față de 2006, după cum se observa și în graficul de mai sus.
In anul 2007, asigurările generale au generat prime brute subscrise cu o creștere reală cu 17,05% față de 2006 în timp ce primele brute subscrise din asigurări de viață avut o creștere reală cu 19,45%fata de 2006
Pentru anii 2007,2008,2009.s-a facut conversia Ron –Lei
Piața românească de asigurări este o piață dinamică, în creștere de la an la an, iar potențialul asigurabil din România este mare.
Cele mai recente cifre privind piața asigurărilor din țara noastră, respectiv în primele 9 luni din 2008, conform datelor raportate de asigurători, rezultă că primele brute subscrise în primele 9 luni ale anului 2008 au fost, în creștere absolută cu 25,58% față de aceeași perioada a anului 2007.
În anul 2009 putem observa că asigurările generale au generat un volum de prime brute subscrise reprezentând 81.64% din total, iar asigurările de viață au reprezentat 18.36% din total.
Descreșterea ponderii volumului de prime brute subscrise pentru asigurările de viață (cu 2.5 puncte procentuale comparativ cu anul 2008)în favoarea primelor brute subscrise pentru asigurările generale s-a produs în condițiile deprecierii situației economice și a scăderii cererii pentru produsele de asigurări de viață. Comparativ cu anul 2008 în timp ce primele brute subscrise pentru asigurări generale au înregistrat o creștere nominală cu 2.45%, ceea ce în termeni reali reprezintă o scădere cu 2.18% primele brute subscrise pentru asigurări de viața au înregistrat o scădere cu 12.84% adică o scădere reală cu 16.79% raportată la inflație.
Gradul de penetrare a asigurărilor generale a fost în 2009 de 1.47%, iar cel aferent asigurărilor de viață a fost de 0.33%. Comparativ cu 2008, acest indicator a înregistrat o creștere de 0.07 puncte procentuale pentru asigurările generale și o scădere cu 0.04 puncte procentuale pentru asigurările de viața.
În ceea ce privește densitatea asigurărilor generale, aceasta a fost de 337.41 lei/locuitor în 2009(mai mare cu 8.67 lei/locuitor fața de anul 2008), iar cea aferenta asigurărilor de viață a fost de 75.86 lei/locuitor (mai mică cu 11.02 lei/locuitor fața de anul 2008).
Se observă că ritmul de creștere a primelor brute subscrise din asigurări de viață l-a devansat pe cel aferent asigurărilor generale, evoluție care se datorează intrării pe piața asigurărilor de viață a unor noi societăți cu capital străin, a diversificării produselor de asigurare în funcție de cerere
Anul 2010, s-a încheiat sub semnul unei scăderi a tuturor indicatorilor conform datelor furnizate de catre societatile de asigurari, dar inca neauditate de Comisia de supraveghere a asigurarilor
Tendința descrescătoare s-a menținut la nivelul industriei încă din primul trimestru al anului și a fost confirmată în fiecare dintre trimestrele următoare și,în acest cadru, fiecare dintre indicatorii principali ai industriei de asigurări își găsește corespondentul în dreptul unuia dintre anii trecuți
Din analiza gradului de penetrare a asigurarilor in comparatve cu alte state, din piața de asigurări generale, evidențiază ca România se afla în urma unor țări cu grad ridicat de dezvoltare a economie cum ar fi Olanda, Spania, Slovenia dar și un urma unor țări precum Bulgaria, Lituania sau Letonia, având unul dintre cele mai mici grade de penetrare a asigurărilor din zona Est Europeană, dar cu un ridicat potențial de creștere.
Cauzele acestui nivel scăzut al gradului de penetrare a asigurărilor în România în comparație cu alte state ale lumii sunt, în principal, forța financiară mai redusă a românilor și cererea de servicii de asigurări încă sub potențialul real.
Analiza activității primilor zece asiguratori din piața de asigurări generale din Romania in ultimii cinci ani, evidențiază:
– concentrarea pieței de asigurări generale în proporție de aproape 85% în portofoliile primilor zece asiguratori din piață, dintre aceștia, primii opt, au înscris un trend crescător an de an, dovedind o asiduă preocupare pentru a-si creste poziția pe piața națională de asigurări;
– prezența capitalului si indirect a managementului unor companii de asigurări europene s-a dovedit benefică, iar rezultatele inclusiv din primul semestru a anului 2010,confirmă aprecierea;cresterile înregistrate dovedesc disponibilitățile existente pe piața românească.
Anul 2010 a adus două premiere pe piata asigurarilor::
ASTRA Asigurări a devenit liderul pieței încă din primul trimestru, conservându-și poziția până la încheierea lui 2010
Accederea a încă unei companii specializate în asigurări de viață în topul celor mai importante 10 companii românești de asigurări: BCR Asigurări deViață.,lucru ce a putut fi sesizat inca din anul 2007
În concluzie, asigurările în România au înregistrat o evoluție lentă având drept cauză condițiile economice, politice și sociale ale fiecărei perioade.
Caracterul de piață subasigurată, cu o lipsă de cunoaștere a avantajelor pe care le aduce protecția prin asigurare se menține parțial și în prezent.
Asigurările obligatorii, precum și cele de bunuri și persoane pe baze contractuale, au cunoscut o dezvoltare și diversificare limitate, neacoperind nici nevoile si nici posibilitățile economiei naționale. De altfel, prin simplul mecanism al asigurărilor de stat, nu a putut fi vorba de o competiție care să stimuleze dezvoltarea unui sector atât de important pentru orice economie națională.
Anul 2010, s-a încheiat sub semnul unei scăderi a tuturor indicatorilor conform datelor furnizate de catre societatile de asigurari, dar inca neauditate de Comisia de supraveghere a asigurarilor.
Esențială pentru piață,a fost însă o altă scădere consemnată în premieră în ultimii ani
pentru industria de profil din România: diminuarea daunelor pe segmentul asigurărilor generale.
Propuneri
In viziune personală, asigurările de viață vor cunoaste o crestere semnificativă în viitor. Activitatea de reasigurare din piața națională în perioada analizată, a fost practicată de puține societăți românesti, Allianz Țiriac SA; Omniasig SA, Asirom, Astra Uniqa si Asiban,care în general au plasat riscurile preluate pe piața internațională de reasigurare.
Problemele de ordin legislativ sunt surmontabile, mai ales în condițiile permanentei implicări a organismelor europene în consilierea autorităților române responsabile; gestiunea aspectelor de ordin practic rămâne însă o necunoscută pentru majoritatea participanților de pe piața asigurărilor.
Drumul deschis este abia la început, dificultățile cele mai speciale urmând probabil a se manifesta la capitolul RCA, asigurări de pensii private și asigurarea obligatorie a locuințelor împotriva calamităților.
Privind retrospectiv către 2010, pare că cifrele devin mai puțin importante atunci când au semnul minus în față.
Privind prospectiv către 2011, scenariile optimiste care anunță scăderi
de doar 5% sau cele pesimiste care indică scăderi de 15% intră în plan secund și fac loc unui alt scenariu, în care cuvântul cheie este: stabilitatea!
În concluzie, anul 2011 se anunță a fi cel mai greu pentru piața asigurărilor, iar în aceste condiții, scenariul obligatoriu pentru piață în ansamblu trebuie să includă neapărat ideea de stabilitate cu orice preț. Stabilitate cu prețul pierderii clienților, implicit
a cotei de piață, a scăderii în ierarhii, care trebuie privite cu alți ochi atunci când miza se schimbă.
Esențială pentru piață,a fost însă o altă scădere consemnată în premieră în ultimii ani
pentru industria de profil din România: diminuarea daunelor pe segmentul asigurărilor generale.
Evolutia primelor brute subscrise
Privind retrospectiv către 2010, pare că cifrele devin mai puțin
importante atunci când au semnul minus în față. Privind
prospectiv către 2011, scenariile optimiste care anunță scăderi
de doar 5% sau cele pesimiste care indică scăderi de 15% intră
în plan secund și fac loc unui alt scenariu, în care cuvântul cheie
este: stabilitatea!
În concluzie, anul 2011 se anunță a fi cel mai greu pentru piața
asigurărilor, iar în aceste condiții, scenariul obligatoriu pentru
piață în ansamblu trebuie să includă neapărat ideea de stabilitate
cu orice preț. Stabilitate cu prețul pierderii clienților, implicit
a cotei de piață, a scăderii în ierarhii, care trebuie privite cu alți
ochi atunci când miza se schimbă.
2010 s-a încheiat sub semnul unei scăderi. Esențială pentru piață
a fost însă o altă scădere consemnată în premieră în ultimii ani
pentru industria de profil din România: diminuarea daunelor pe
segmentul asigurărilor generale.
Anul trecut ne-a adus două premiere: ASTRA Asigurări a devenit
liderul pieței încă din primul trimestru, conservându-și poziția
până la încheierea lui 2010. O altă premieră este accederea a încă
unei companii specializate în asigurări de viață în topul celor mai
importante 10 companii românești de asigurări: BCR Asigurări de
Viață.
Privind retrospectiv către 2010, pare că cifrele devin mai puțin
importante atunci când au semnul minus în față. Privind
prospectiv către 2011, scenariile optimiste care anunță scăderi
de doar 5% sau cele pesimiste care indică scăderi de 15% intră
în plan secund și fac loc unui alt scenariu, în care cuvântul cheie
este: stabilitatea!
În concluzie, anul 2011 se anunță a fi cel mai greu pentru piața
asigurărilor, iar în aceste condiții, scenariul obligatoriu pentru
piață în ansamblu trebuie să includă neapărat ideea de stabilitate
cu orice preț. Stabilitate cu prețul pierderii clienților, implicit
a cotei de piață, a scăderii în ierarhii, care trebuie privite cu alți
ochi atunci când miza se schimbă
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Evolutia Pietei Asigurarilor din Romania (ID: 140045)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.