Evolutia Peisajului Urban In Orasul Sinaia
BIBLIOGRAFIE
Antohi A., (2012), [NUME_REDACTAT] – Dinamica peisajului urban, Teza de doctorat, Facultatea de Geografie, Universitatea din București.
Antrop M., (2004), Landscape change and the urbanization process in Europe. Landscape and [NUME_REDACTAT], 67 (1-4), p. 9-26.
Berza, M., (2008), Risc și dinamică urbană, [NUME_REDACTAT] „[NUME_REDACTAT]”, București.
Budișteanu I., David T., (2010), Proiectarea urbanistica – o introducere, Ed. CDCAS, București.
Ciocănea C.M., (2013), Modificări structurale și funcționale ale peisajelor urbane determinate de modelele de consum ale societății. Studiu de caz – Sectorul 3 al [NUME_REDACTAT] ,Teza de doctorat, Facultatea de Geografie, Universitatea din București.
Cocean, P., (2010) [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] Clujeană, Cluj;
Cucu, V., (1976), Geografie și urbanizare,Ed. Junimea, Iași.
Drăguț L, (2000), Geografia peisajului, [NUME_REDACTAT] Clujeană, Cluj-Napoca.
Gălășescu,A.G.,(1895),[NUME_REDACTAT], D.,(1938), [NUME_REDACTAT] în [NUME_REDACTAT], vol. II
Huzui A. E, (2012), Analiza cantitativă și calitativă a peisajului urban. Studiu de caz: orașul Sinaia, Universitatea din București, Facultatea de Geografie, Teza de doctorat.
Huzui, A. E., Mirea, D., Stoiculescu, R. C., (2011), The perception upon landscape revitalization of industrial spaces. Case study: the industrial units [NUME_REDACTAT] Factory and S.C. [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] of [NUME_REDACTAT], VII(2), 67-78.
Ianoș, I., (1987), Orașele și organizarea spațiului geografic, Ed. [NUME_REDACTAT].
Ianoș I., (2004), Dinamica urbană. Aplicații la orașul și sistemul urban românesc, [NUME_REDACTAT], București.
Lahovari, G.,(1902). „Sinaia, com. urb.”. [NUME_REDACTAT] Geografic al Romîniei. 5. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 390–391.
Mac I., (1990), [NUME_REDACTAT]. Conținut și semnificație științifică, Terra 1-4, București.
Mihăilescu V., (2003), Evoluția geografică a unui oraș – București, [NUME_REDACTAT], București.
Nae M.M., (2009), București – dezvoltare urbană și calitatea vieții, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] M. C., (2010), Orașul sub lupă – Concepte urbane. Abordare geografică, [NUME_REDACTAT] Universitaria, București.
Pătru-Stupariu I., Stupariu M.S., Cuculici R., Huzui A., (2011), [NUME_REDACTAT] Used for [NUME_REDACTAT] of the Landscape in Situ – [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], Forum geografic. Studii și cercetări de geografie și protecția mediului. Year 9, No.9/2010, p. 133-138.
Suditu B.A., (2005), Mobilitatea rezidențială a populației [NUME_REDACTAT], Teză de doctorat, Universitatea din București, Facultatea de Geografie.
Suditu B., Ginavar, A., Muică, A., Iordăchescu, C., Vârdol, A, Ghinea, B., (2010), Urban sprawl characteristics and typologies in Romania, [NUME_REDACTAT] – Journal of Studies and Research in [NUME_REDACTAT], 4, 79-87.
Tudora I., (2009), La curte – Grădină, cartier și peisaj urban în București, Ed. [NUME_REDACTAT], București.
CUPRINS
INTRODUCERE
I. METODOLOGIA
II.AREALUL DE STUDIU
III.CONCEPTUL DE PEISAJ URBAN
III.1. DEFINIȚIA ȘI EVOLUȚIA CONCEPTULUI DE PEISAJ URBAN
III.2.CARACTERISTICILE PEISAJULUI URBAN
III.2.1.CARACTERISTICI STRCUTURALE ALE PEISAJULUI URBAN
III.2.2.CARACTERISTICI FUNCȚIONALE ALE PEISAJULUI URBAN
III.2.3.CARACTERISTICI SPAȚIO-TEMPORALE ALE PEISAJULUI URBAN
III.3.PEISAJUL URBAN ÎN LEGISLAȚIA ROMÂNEASCĂ
IV.ETAPE IMPORTANTE ALE DEVENIRII PEISAJULUI URBAN SINĂIAN ȘI AL AȘEZĂRII PROPRIU ZISE
IV.1.NUCLEUL GERMINATIV AL PEISAJULUI URBAN ȘI AL DEZVOLTĂRII AȘEZĂRII
IV.2.PERIOADA REGALISTĂ-CASTELUL PELEȘ ELEMENT DOMINANT AL PEISAJULUI URBAN SINĂIAN
IV.3.PERIOADACOMUNISTĂ
VI.4.PERIOADA CAPITALISTĂ
V.CATEGORII DE PEISAJE URBANE ALE ORAȘULUI SINAIA ÎN FUNCȚIE DE CRITERIILE DOMINANTE
V.1.PEISAJE REZIDENȚIALE
V.2.PEISAJE INDUSTRIALE
V.3.PEISAJE DE RECREARE
V.3.PEISAJE COMERCIALE
VI.PERSPECTIVE DE PLANIFICARE ALE PEISAJULUI URBAN SINĂIAN
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
CUPRINS
INTRODUCERE
I. METODOLOGIA
II.AREALUL DE STUDIU
III.CONCEPTUL DE PEISAJ URBAN
III.1. DEFINIȚIA ȘI EVOLUȚIA CONCEPTULUI DE PEISAJ URBAN
III.2.CARACTERISTICILE PEISAJULUI URBAN
III.2.1.CARACTERISTICI STRCUTURALE ALE PEISAJULUI URBAN
III.2.2.CARACTERISTICI FUNCȚIONALE ALE PEISAJULUI URBAN
III.2.3.CARACTERISTICI SPAȚIO-TEMPORALE ALE PEISAJULUI URBAN
III.3.PEISAJUL URBAN ÎN LEGISLAȚIA ROMÂNEASCĂ
IV.ETAPE IMPORTANTE ALE DEVENIRII PEISAJULUI URBAN SINĂIAN ȘI AL AȘEZĂRII PROPRIU ZISE
IV.1.NUCLEUL GERMINATIV AL PEISAJULUI URBAN ȘI AL DEZVOLTĂRII AȘEZĂRII
IV.2.PERIOADA REGALISTĂ-CASTELUL PELEȘ ELEMENT DOMINANT AL PEISAJULUI URBAN SINĂIAN
IV.3.PERIOADACOMUNISTĂ
VI.4.PERIOADA CAPITALISTĂ
V.CATEGORII DE PEISAJE URBANE ALE ORAȘULUI SINAIA ÎN FUNCȚIE DE CRITERIILE DOMINANTE
V.1.PEISAJE REZIDENȚIALE
V.2.PEISAJE INDUSTRIALE
V.3.PEISAJE DE RECREARE
V.3.PEISAJE COMERCIALE
VI.PERSPECTIVE DE PLANIFICARE ALE PEISAJULUI URBAN SINĂIAN
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
INTRODUCERE
Lucrarea de față intitulată “Evoluția peisajului urban în orașul Sinaia” își propune realizarea unui studiu care să încorporeze elemente de geografie istorică,geografie urbană și planificare teritorială care să coreleze legătura dintre evoluția spațio-temporală a orașului și peisajul urban.
Analiza unui oraș este una complexă, îndeosebi atunci când fiecare etapă istorică și-a pus amprenta asupra peisajului și influențează dezvoltarea parcelarului și a arterelor, acestea fiind cele două elemente structurante principale ale peisajului urban primar, urmate de transpunerea pe verticală a nevoii de a construi. Amprenta specifică fiecărei perioade istorice se intersectează cu modelul actual de dezvoltare urbană, creând intermitențe în peisajul urban.
Abordarea unui asemenea subiect a venit din nevoia de înțelegere a conturării peisajului urban sinăian cât și conștientizarea importanței pe care acesta o are asupra identității locale cât și a economiei cât și necesitatea pentru înțelegerea complexității devenirii peisajului urban și a dinamicii accelerate a acestuia în vederea planificării urbane durabile și a îmbunătățirii calității vieții
Peisajul urban înregistrează o dinamică spațială și temporală diferențiată, motiv pentru care s-a găsit de cuviință să fie prezentate momentele mai importante din devenirea peisajului urban sinăian, în contextul istoric și al dezvoltării durabile.
De altfel, amplificarea extinderii urbane spre aria limitrofă și a mutațiilor interne prin decupajul curților, densificarea construcțiilor, creșterea volumetriei și sterilizarea expresivității clădirilor reprezintă rupturi față de logica tradițională a planificării urbanistice a orașului Sinaia.
Capitolul I.METODOLOGIA
S-a formulat obiectivul general al lucrării, care va fi urmărit pe parcurs, acesta fiind identificarea dinamicii peisajului urban cât și analiza evoluției peisajului urban, înainte de constituirea reședinței regale, în perioada interbelică și postbelică, urmate de perioada comunistă și cea a tranziției.
În această lucrare am folosit ca repere în realizarea unor decupaje teritoriale care să fie folosite în analiza și interpretarea comparativă a peisajului o serie de instrumente ale geografiei istorice dar și din planificarea teritorială și urbanistică.Astfel că analiza asupra evoluției peisajului s-a realizat îndeosebi la nivelul intravilanului actual care reprezintă „totalitatea suprafețelor construite și amenajate ale localităților ce compun unitatea administrativ-teritorială de bază, delimitate prin planul urbanistic general (P.U.G) și în cadrul cărora se poate autoriza execuția de construcții și amenajări” (Legea nr.350/2001).
Principala metodă folosită este metoda istorică.Sursele istorice((fotografii, documente de arhivă), au fost suportul principal pentru recrearea peisajului,identificarea schimbărilor în peisaj. . În comparație cu descrierea unui peisaj actual, utilizarea unui document sau a unei fotografii punctuale în timp istoric permite identificarea unor trăsături a căror localizare și configurare era neclară. Fondurile documentare de arhivă oferă indicii asupra cauzelor istorice ale formei urbane care se păstrează integral sau parțial în țesutul urban, dar care exercită o influență peste timp asupra evoluției morfologiei urbane.Sursele istorice consultate reprezintă o vastă diversitate putând fi împărțite în 3 categorii: 1) documente ilustrate (hărți, planuri, machete, gravuri ale perspectivelor, cărți poștale, etc.); 2) documente manuscrise (fonduri arhivistice); 3) bibliografie (studii istorice, monografii, dicționare).Scopul analizei evoluției este identificarea în peisaj a schimbărilor de a lungul timpului,cât și identificarea prin consultarea surselor istorice,a factorilor ce au influențat dezvoltarea așezării și corelarea dezvoltării cu evoluția peisajului urban.S-au extras informații prețioase pentru realizarea acestui studiu de la: [NUME_REDACTAT]-oficial, Castele și Palate, Ministerul de Interne, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] Civile, [NUME_REDACTAT] Superior, [NUME_REDACTAT] Fotografice. Totodată, din [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] Prahova s-au extras informații din fondurile [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] Sinaia, [NUME_REDACTAT] al [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] Ploiești.
Metoda cartografică. Utilizarea materialelor cartografice la scară mică permite o retrospectivă asupra fazelor constitutive ale peisajului urban al orașului Sinaia, în cazul căruia acestea intermediază identificarea transformărilor survenite în țesutul urban și a acelor structuri care s-au permanentizat de-a lungul timpului. În opoziție cu aceste elemente stabile, materialele cartografice redau construcții umane efemere, care s-au șters total sau parțial din registrul vizibil, acestea din urmă fiind amprente vagi ale unei organizări urbane anterioare.
Metoda descrierii.Descrierea este generată de faptul că peisajul geografului se conturează prin parcurgerea spațiului, prin inventarierea tuturor perspectivelor accesibile acestuia. O astfel de abordare inițială a peisajului permite evitarea erorilor determinate de observarea dintr-un singur punct fix a unui decupaj teritorial complex, unde elementele percepute vizual nu ocupă decât o mică parte a suprafeței.
CAPITOLUL II.AREALUL DE STUDIU
[NUME_REDACTAT] oraș în România, situat la poalele munților Bucegi, cunoscut mai ales datorită importanței sale turistice mai fiind denumit și “[NUME_REDACTAT]” datorită peisajului deosebit de diversificat pe care îl ofera(natural,cultural).
Sinaia(Fig. 2.1) se află în județul Prahova, la circa 60 km nord-vest de Ploiești și la 50 km sud de Brașov. Amplasat într-o zonă muntoasă pe valea râului Prahova, altitudinea orașului variază între 767 m și 1.055 m. Sinaia are statut de stațiune turistică și balneo-climaterică.
Fig. 2.1. Localizarea orașului Sinaia la nivel național.
Arealul(Fig. 2.2) unde s-a desfășurat studiul este reprezentat de teritoriul intravilan al orașului Sinaia cuantificând aproximativ 800 de hectare.
Fig. 2.2 Limitele administrative ale teritoriului aferent orașului Sinaia.
CAPITOLUL III.CONCEPTUL DE PEISAJ URBAN
3.1 Definiția și evoluția conceptului de peisaj urban
Noțiunea de peisaj a fost impusă mai întâi prin intermediul picturii la începutul secolului al XV-lea în perioada renascentistă italiană prin termenul peisaggio cu sensul de ceea ce se poate cuprinde cu vederea. Totuși începutul percepției conștiente a peisajului este considerat din punct de vedere iconografic reprezentat de ascensiunea către vârful [NUME_REDACTAT] a poetului [NUME_REDACTAT] în anul 1336 (Wascher (ed.), 2005).
În secolul al XIX-lea noțiunea de peisaj se impune ca termen științific, fiind introdus de Al. von. Humboldt, care face prima clasificare a peisajului în funcție de omogenitatea asociațiilor vegetale (Christians, 1994).
În afara școlii anglo-saxone unde termenul de landscape este limitat la decor/priveliște/scenariu, olandezii, flamanzii și germanii utilizează termenul de landșaft cu un domeniu de aplicare mai larg, în sensul de totalitatea caracteristicilor unei zone geografice (von Humboldt 1807, citat de Wascher (ed), 2005). Această definiție a peisajului dată de Al. von. Humboldt a constituit o linie directoare pentru mulți cercetători europeni și americani în demersul studierii peisajului, luând în considerare aspecte sociale, estetice, economice și de mediu.
În terminologia geografică româneacă termenul de peisaj a intrat prin intermediul limbii franceze paysage, sinonim termenului german de landshaft care are azi înțelesuri mult mai profunde. Termenul de peisaj a apărut în secolul al VI-lea cu sensul de întindere a unei țări și a fost definit ca un tip sistemic de mediu (sau o porțiune a învelișului geografic) care se diferențiază de celelalte printr-o grupare proprie de elemente componente (relief, climă, sol, vegetație, faună, activități omenești) (Dincă, 2005).
Aspectul recunoașterii de către un observator individual este abordat de Steiner în 1991: „Peisajul reprezintă toate elementele naturale – câmpii, dealuri, păduri și ape, care disting o suprafață de teritoriu dintr-o perspectivă. De obicei, peisajul este acea porțiune de teritoriu pe care ochiul o poate surprinde dintr-o singură privire, incluzându-i toate caracteristicile naturale”.O asemenea interpretare vizuală vine în contrast cu conceptele spațiale ale peisajului care au fost și sunt dezvoltate în geografie, teledetecție și ecologia peisajului (Steiner, 1991). Această contradicție clarifică într-un fel motivul pentru care la nivelul cercetărilor s-a păstrat tradiția de a surclasa importanța obiectivelor ecologice și environmentale în fața dimensiunii socio-economice și de ce acestea sunt uneori în conflict cu percepția și preferințele indivizilor.
Odată ce conceptul de utilizare durabilă a resurselor a devenit un punct cheie al Agendei 21 (1992), oamenilor de știință preocupați de cercetarea peisajului li s-a oferit posibilitatea de a pune în practică metode operaționale care să susțină conceptul durabilității. În special după anii '90 mulți cercetători au simțit nevoia unei abordări holistice a analizei peisajului (Potschin, 2002), lucru care a dus la dezvoltarea unei abordări transdisciplinare.Naveh și Lieberman au încercat să sublinieze, în 1994, simbioza dintre societatea umană și natură (Naveh&Liebermann, 1994) fapt ce a atras după sine noi direcții de cercetare.
Studiul peisajului depășește mediile naturale, pe care se focalizează „știința peisajului”, omul venind ca parte componentă a sistemului. Corect este să definim peisajul în raport cu omul, cu comunitățile pe care acesta le-a structurat de-a lungul timpului. Peisajul de fapt nu este decât o rezultantă a interacțiunii dinamice a trei principale componente: potențialul abiotic, care regrupează toate elementele abiotice, potențialul biotic, cuprinzând ansamblul de comunități vegetale și animale și utilizarea antropică, interferând cu primele două (Pătroescu et al., 2000; Pătru, 2001).
De-a lungul timpului s-au desprins numeroase școli (germană, franceză, rusă, italiană, iberică, anglo-saxonă, românească) și curente în cercetarea peisajului reliefând diverse abordări teoretice sau practice și contribuțiile deosebite în definirea acestuia. S-au remarcat trei tendințe specifice axate în principal pe: evidențierea caracterului sistemic al peisajului (Troll C., 1950; Bertrand G., 1968; Tufescu V., 1971; Soceava V., 1975; Donisă, 1979; Rougerie G. & Beroutchachvili, 1991; Drăguț L., 2000; Mac I., 2000, etc.), pe imaginea sau caracterul său, ca reflectare a tuturor componentelor teritoriale (von Humboldt A., Lynch K., 1960; Posea G., 1984; Koreleski K., 2007) sau pe componenta umană, ca factor dominant de modelare a spațiului geografic (Roșu A. & Ungureanu I., 1977; Wöebse H., 2000; Antrop M., 2005; Pătroescu M., 1999; Pătroescu et al., 2000; Dumitrașcu M., 2006; Călin, 2011; Pătru-Stupariu, 2011; Gavra, 2012; Huzui, 2012; Mirea, 2012).
Conceptul de peisaj și chiar însuși peisajul s-a format și a evoluat parcurgând mai multe etape (Dincă, 2005):
1. Etapa în care peisajul era natura propriu-zisă;
2. Etapa cu primele amprente sociale asupra peisajului .Este etapa în care omul începe să intervină și să modifice peisajul, rezultând ușoare dezechilibre în peisaj prin procesele de desțelenire, despădurire etc. Corespunde paleoliticului și neoliticului;
3. Etapa apariției și dezvoltării primelor așezări și a încetățenirii lucrului câmpurilor Implică schimbarea peisajului fost natural și nașterea peisajului rural și urban;
4. Etapa modernă cu dezvoltarea industriei și a celorlalte ramuri economice. Resursele sistemului peisager au început să fie utilizate într-un mod mai puțin rațional, rezultând dezechilibre în evoluția peisajului și în aspectul acestora.
Fig. 3.1 Pluridisciplinaritatea și caracteristicile peisajului (prelucrare după Ciocănea 2013)
Pluridisciplinalitatea peisajului rezidă din abordările științelor enumerate plecând de la o redare descriptivă și subiectivă a peisajului până la analize strict cantitative. Aceasta a dus la un nou concept ce a fost dezbătut la Congresul mondial de [NUME_REDACTAT] din Canada-Ottawa în 1991. Noul concept integrează componentele naturale și socio-economice și le focalizează spre rezolvarea problemelor mediului (internalitățile și externalitățile mediului se regăsesc în fizionomia și fiziologia peisajului). Mai târziu, în anul 2009 în Austria-Salzburg, în cadrul IALE, se conturează noi direcții în abordarea peisajului: transformările mediului rural/urban și reflectarea lor în configurația peisajului cultural; funcționalitatea peisajului în contextul schimbărilor climatice și de mediu; planificarea peisajului suport în dezvoltarea teritorială durabilă (Pătru-Stupariu, 2011).
Peisajul este considerat o unitate teritorială caracterizată printr-un anumit tip de combinare dinamică a unor elemente fizice, biotice și antropice (Tudoran, 1976) și reprezintă unitatea taxonomică de bază într-un studiu geografic (Groza, 2003). De subliniat faptul că noțiunea de peisaj geografic nu reprezintă doar o însumare de imagini vizuale, cum sunt cele ce apar omului obișnuit sau artistului, ci o sinteză a reprezentărilor concrete, ale intercondiționărilor dintre componentele naturii întrepătrunse într-un grad mai mic ori mai mare de elementele rezultate de intervenția omului (Tufescu&Tufescu,1981). [NUME_REDACTAT] sublinia, în 1971, originalitatea fiecărui peisaj geografic și faptul că acesta este irepetabil în toate trăsăturile lui caracteristice.
La nivelul peisajului există un schimb permanent de materie, energie și informație, acesta funcționând ca un sistem deschis, ceea ce îi oferă un caracter dinamic (Dumitrașcu, 2006).
De-a lungul timpului mai mulți autori au subliniat faptul că fiecărui peisaj îi sunt specifice trei tipuri de trăsături – actuale, relicte și progresive. Acesta peisajul posedă o anumită determinare calitativă care-i permite nu numai distingerea, dar și delimitarea. Întregul are o funcționalitate orientată spre menținerea stabilității peisajului, iar valoarea peisajului este variabilă în timp, în funcție de contextul geografic, economic și social al fiecărei perioade (Mac, 1990; Drăguț, 2000; Pătroescu et al., 2000; Antrop et al., 2004; Mücher&Wacher, 2007; Tudora, 2009; Pătru-Stupariu, 2011).
Peisajul urban este definit în ansamblul lui de spațiul urban, cuprinzând toate elementele componente abiotice, biotice și mai ales antropice. Este produsul creației umane în timp istoric, economic și social, în funcție de resursele disponibile și nevoile umane dintr-un spațiu și cadrul temporal la un moment dat. Suferă o dinamică structurală și funcțională accelerată datorită schimbărilor sociale, economice și tehnologice aflate în permanentă evoluție. Cauzele acestor modificări de dimensiuni diverse sunt reprezentate de interesele economice și dorința de îmbunătățire continuă a calității vieții.(Ciocănea,2013).
Peisajul urban este o imagine fragmentară a orașului, o multiplicare a imaginilor în totalitatea lor dintr-un oraș (Carrozza, 1996). Privirea orașului construiește peisaje diferite după distanța de la care-l privim. Deci este o problemă de scară să vedem detaliile sale (structura sau ansamblul pe care îl formează). Peisajul urban este un peisaj dinamic, care se schimbă după viteza indusă de practicile urbane, de dorința de a satisface nevoile umane contemporane ale observatorului (Pătroescu et al., 2000).
Formele spațiale urbane sunt obiecte spațio-temporale provenind din trecut care se înscriu în spațiul orașului, în prezent. Orașul trăiește totdeauna azi, în prezent. Astfel aceste forme spațiale, încărcate de un conținut istoric, rețin în prezent diferite trecuturi (Carroza, 1996). Astfel spus istoria se înscrie în spațiu traversând timpul materializat în obiectele spațio-temporale. Spațiul împrumută timpului concreteță, în spațiu putem vedea timpul, putem citi cum s-a modificat structural și funcțional peisajul urban în raport cu nevoile umane de consum (Ciocănea et al., 2013).
[NUME_REDACTAT] Europene a [NUME_REDACTAT], 2000, peisajul desemnează o parte de teritoriu perceput ca atare de către populație, al cărui caracter este rezultatul acțiunii și interacțiunii factorilor naturali și/sau umani (L451/2002). Este definit ca o construcție culturală și socială ce corespunde unei cereri socio-economice, astfel impactul antropic asupra peisajului devine inscripția spațială a unei culturi.
Eionet definește peisajul ca fiind suma trăsăturilor, modelelor și structurilor unui oraș sau ale unei arii geografice specifice, incluzând compoziția biologică, mediul fizic și modelele sociale.
[NUME_REDACTAT] (2000) vede peisajul ca fiind “proiecția vizuală a unor relații psihologice pe care omul le întreține cu locul în care trăiește”. Așadar este un mod de a percepe un teritoriu sau observarea trăsăturilor ce-l caracterizează, este “o întindere ce se vede dintr-un singur aspect”.
Geograful francez Brunet et al. (1992) notează că “Peisajul este, deci, o apariție și o reprezentare: un aranjament de obiecte vizibile, percepute de subiect prin intermediul propriilor sale filtre, umori și scopuri”. Cu toate că anumite elemente ale peisajului pot să nu fie supuse acțiunii directe a omului, acestea nu pot fi cuprinse sub denumirea de peisaj fără acțiunea contemplativă a “măsurii tuturor lucrurilor” (Brunet et al, 1992).
Peisajul este în același timp un complex al mediului și al amenajării teritoriului, prezentând o serie de funcții de interes general în diferite domenii (cultural, ecologic și social), și fiind în același timp și o resursă economică, a cărui gestiune poate să contribuie la crearea de locuri de muncă (Pătroescu & Cenac – Mehedinți, 1999; Pătroescu et al., 1999-2000).
Peisajul reprezintă o componentă fundamentală a patrimoniului natural și cultural european, incluzând valori naturale, istorice, etnografice, practici agricole, aspecte ce definesc identitatea umană europeană. Este o rezultantă a interacțiunii componentelor naturale, cu inserțiile antropice, moștenite sau adăugate, în timp social și economic pentru a răspunde cerințelor diferitelor funcții individuale sau colective, publice ori private (CCMESI, 1996).
Peisajul urban este o construcție materială, un ansamblu de elemente care structurează sau fragmenteză un sit, și în același timp o construcție social-culturală prin înfățișarea amprentei activităților umane, culturii și istoriei locului, dar și prin reprezentarea mentală pe care și-o face observatorul prin prisma experiențelor sale, prin filtrele social-culturale proprii (Negulescu, 2012).
Din punct de vedere morfologic, peisajul urban este un sistem alcătuit din elemente antropice (clădiri, infrastructuri – inclusiv transport, mobilier urban, artă urbană, autovehicule, amenajări diverse, oameni și activități), dar și elemente naturale (relief, înveliș edafic, elemente hidrografice, vegetație), constituit prin relațiile dintre aceste elemente de ordin structural, funcțional și estetic .
Componentele peisajului urban se asamblează pe structura primară (relieful) și cea secundară (cadrul biotic și artificializările mediului). Elementele peisajului urban (Ciocănea, 2011) sunt constituite din ansambluri de clădiri cu diferite funcții, grupări de locuințe, trama stradală, unități de producție, unități comerciale, piețe, suprafețe oxigenante (lucii de apă, spații verzi), echipare tehnico-edilitară, etc. O componentă importantă a peisajului urban o constituie spațiile neconstruite din interiorul și din jurul unui oraș, în această categorie intrând străzile și trotuarele, zonele pietonale, spațiile virane sau piețele publice (Stoian, 2012).
Un factor important în înțelegerea peisajului o reprezintă limitele dintre tipurile de peisaj. Acestea se compun dintr-o serie de elemente de tranziție, nu printr-o linie, alcătuind o compoziție diferită și în continuă mișcare (Stan, 2009).
În lucrarea Imaginea orașului, [NUME_REDACTAT], definește elementele peisagistice urbane după cum urmează (Lynch, 1960):
• Parcursul – o porțiune de drum (stradă, bulevard) care reprezintă un intinerariu; identificarea acestuia permite o primă abordare a peisajului urban. Parcursul nu e neapărat continuu, pot exista racorduri, rupturi care marchează adesea schimbări în structura orașului
• Nodurile – puncte strategice ale peisajului urban, fie convergența mai multor parcursuri, fie puncte de ruptură sau puncte deosebite în cadrul țesutului urban. A nu se confunda cu un loc definit de o anumită utilizare sau simbol
• Sectorul – o parte a teritoriului identificat în totalitatea sa; o zonă omogenă (rezidential, industrial) din punct de vedere morfologic, poate avea limite definite sau se poate termina dendritic. În practică poate fi un cartier sau un decupaj in areal (de exemplu, Platforma MEFIN)
• Limite – limite ale sectoarelor care marchează vizual terminarea lor – bulevard, parc, cale ferată, etc.; schimbare în tipologia construcțiilor;
• Repere – de regulă elemente construite, clădiri de excepție, monumente; ușor identificabile, pot fi reprezentate și de un scuar, o intersecție, un pod etc. Aceste repere pot jalona un parcurs, marca un nod, caracteriza un sector.
Elementele peisajului pot fi clasificate și după originea elementelor (Drăguț, 2000; Dincă, 2005):
Elemente relicte (dezvoltate în peisaje anterioare, funcționează diferit în prezent)
Elemente moștenite (s-au adaptat la noile condiții de funcționare)
Elemente actuale (caracteristice peisajului actual)
Elemente progresive (sunt în curs de dezvoltare)
Peisajul urban este un palimpsest, el fiind rezultatul unui lung „proces de creație”, care continuă și în prezent, în care generații diferite au reușit prin distrugerea, ameliorarea, îmbunătățirea și/sau adăugarea de elemente constituente peisajului, să acorde un sens și o valoarea mediului construit care ne înconjoară (Tudora, 2009; Budișteanu&David, 2010). Această teorie explică transpunerea tuturor transformărilor din teritoriu ca demolarea/construcția unor clădiri, distrugerea/trasarea unor căi de comunicație, distrugerea/amenajarea unor spații verzi, schimbarea modului de utilizare a terenului, etc.
Peisajele suferă transformări permanente într-un mod mai mult sau mai puțin haotic, noi peisaje apărând odată cu schimbarea stilurilor de viață. Astfel conceptul de peisaje durabile ar putea fi privit ca un obiectiv utopic (Antrop, 2006).
Dinamica peisajelor urbane este expresia dezvoltării în timp și spațiu a orașului și modului în care s-au descărcat în realitate planurile de amenajare a teritoriului și de urbanism. Este, așadar, un indicator al transformării societății, al dezvoltării acesteia, al schimbării modului de proprietate, modului de utilizare al terenurilor, practicării unui anumit tip de activitate, etc.
Aceasta poate fi analizată din punct de vedere a dinamicii spațio-temporale, dinamicii structurale și/sau dinamicii funcționale (Fig. 3.2).
Fig. 3.2 Dinamica peisajului urban
3.2 Clasificarea peisajelor
Clasificarea peisajelor antropice se bazează pe clase și tipuri de peisaj legate direct de influența și activitatea omului: peisajul cultural, peisajul rural și peisajul urban (Mac, 2000; Pătroescu et al., 2000; Pătru-Stupariu, 2011).
Peisajul cultural reprezintă materializarea interacțiunii dintre natural și antropic, expresie a moștenirii trecutului prin perspectiva evoluției temporale revine societății ca patrimoniu cultural (Convenția FARO, 2005; Farina, 2006; Pătru-Stupariu, 2011).
Peisajul urban, secvență a peisajului cultural, constituit prin intervenția omului, se grefează pe o infrastructură naturală și economică, urmând să fie modelat de actorii urbani care reprezintă suprastructuri sociale și politice (di Méo, 1991). [NUME_REDACTAT] (1991) consideră că peisajul urban reprezintă cel mai important efort al civilizației umane de transformare completă a ambientului natural, trecerea cea mai radicală de la starea de „natural”, la starea de cultură, la construirea globală a unui peisaj (Huzui, 2012).
În general la nivelul peisajelor urbane vorbim de peisaje puternic și foarte puternic artificializate (Muică (eds.), 1983), instabile, cu o capacitate de reglare artificială, aflate în rhexistazie și parastazie (Tudoran, 1976), și foarte dinamice din punct de vedere social. Între aceastea se diferențiază mai ales după funcția dominantă prezentă în peisaj: rezidențială, industrială, comercială, zona spațiilor verzi, etc.
Peisajele pot fi clasificate în funcție de o serie de caracteristici (Dincă, 2005): după starea de stabilitate sau de echilibru (peisaje stabile, peisaje în echilibru relativ, peisaje instabile), după relațiile teritoriale dintre peisaje (peisaje bine individualizate, peisaje cu elemente de interferență, peisaje integrate în altele), după capacitatea de autoreglare (peisaje cu autoreglare normală, peisaje cu autoreglare precară, peisaje reglate artificial), după tipul de artificializare suferită (peisaje cu artificializări ale componentei hidrografice, peisaje cu artificializări topografice, peisaje cu artificializări edafice), după comportamentul sistemelor (peisaje în biostazie, peisaje în rhexistazie, peisaje în parastazie), după dinamica socială (peisaje cu dinamică socială ascendentă, peisaje cu dinamică socială staționară, peisaje cu dinamică socială descendentă).
Peisajul urban se poate diferenția după morfologia urbană (peisaj rezidențial, peisaj comercial, peisajul căilor de comunicație), gradul de industrializare (peisaj industrial), ponderea spațiilor verzi intravilane (peisaje de recreere), etc., și bineînțeles în funcție de asocierile dintre elementele componente ale peisajului.(Ciocănea,2013)
3.3 Caracteristicile definitorii ale peisajului urban
Peisajul urban trebuie privit și analizat prin prisma caracteristicilor sale structurale, funcționale și spațio-temporale.
3.3.1 Caracteristici structurale
Componentele stabile și repetitive care pot asocia în configurații spațio-temporale formează structura peisajului urban. În mod tradițional, termenul de structură se referă la forma de organizare sau ordonare în spațiu a elementelor și fenomenelor geografice (Drăguț, 2000). Structura peisajului urban este constituită în mare parte pe criterii morfologice care urmăresc forma, tipul și textura țesutului urban, dar și elementele componente ale acestuia (naturale și în special antropice) (Ciocănea et al., 2011).
Forma urbană este folosită în caracterizarea peisajului urban (Lynch,1984) atât în plan general, la scara întregii localității (întindere, perimetru, rețea stradală, cursuri de apă, etc.), cât și în detaliu (relația unui imobil cu cadrul urban înconjurător, grup de imobile, ansamblu, cartier).
Este etalată printr-o mare diversitate de alcătuiri morfologice, capabile să individualizeze și să particularizeze diverse zone sau chiar un oraș în întregime, în funcție de: diverse etape ale dezvoltării sale, funcționalitatea clădirilor și spațiilor, valoarea imobilelor și resursele materiale ale investitorilor/proprietarilor.(Ciocănea,2013)
În cadrul general al formei urbane se disting: spații omogene (uniforme, au caracter artificial) și eterogene (în opoziție cu spațiul omogen, se remarcă printr-un spațiu diferențiat în interiorul lui și/sau față de un alt spațiu din cadrul aceluiași organism urban).
Țesutul urban determinat de modul de ocupare a terenului prin construcții și amenajări, putând avea un caracter continuu sau discontinuu, regulat sau neregulat, stabilind gradul de omogenitate și complexitate a peisajului.
Textura țesutului urban este caracterizată de densitatea construcțiilor, conformarea acestora pe teren și relația lor cu spațiul public și vecinătățile.
Elemente componente – clădiri cu diverse funcții și artere de circulație, reprezintă inserțiile și transformările urbane ce participă la definirea țesutului urban și la identitatea spațiului.
3.3.2 Caracteristici funcționale
Caracteristicile funcționale se referă la funcțiile pe care le îndeplinește un anumit teritoriu. Utile în analiza peisajului urban, ele permit clasificarea acestuia in funcție de zonele funcționale ale spațiului analizat, delimitarea acestora stabilindu-se funcție activitatea dominantă a arealului și modurile de utilizare a terenului. Aceste zone se întrepătrund la nivelul teritoriului putând astfel să distingem zone cu funcții diferite: rezidențială, comercială, administrativă și financiară, de transport, industrială, de recreere, etc.
Factorii economici au un impact semnificativ asupra caracteristicilor funcționale ale unui teritoriu, relevând dinamica funcțională a unei așezări, precum și modul de organizare spațială a acesteia în contextul evoluției sectoarelor de activitate guvernate de anumite legități politice și economice. Cercetarea caracteristicilor particulare de manifestare a mediului economic dintr-o anumită comunitate umană este în măsură să explice reorganizarea permanentă a spațiului în funcție de noile nevoi și solicitări ale colectivităților umane precum și de cele ale sistemelor legislative, care domină și controlează dezvoltarea la un moment dat (Jucu, 2010).
3.3.3 Caracteristici spațio-temporale
Caracteristicile spațio-temporale ale peisajelor urbane vizează organizarea spațiului urban ținând cont de factorul timp, formă, poziție geografică și modelul expansiunii teritoriale.
Prin intermediul analizelor cronologice sunt relevate informații despre existența și înfățișarea peisajului, dar și despre modurile particulare în care evoluează un sistem. Astfel studiul perioadelor istorice și al modurilor de viață, de la epoca premodernă și până în prezent este în măsură să ilustreze felul în care moștenirile anterioare s-au integrat în prezent generând situri, modele și peisaje distincte marcate și transformate continuu de dinamica societății (Jucu, 2010).
3.4 Peisajul urban în legislația românească
România a primit cu mare deschidere legile privind peisajul, ratificând sau semnând instrumente care urmăresc protecția și conservarea peisajelor, dar măsurile juridic adoptate la nivel național sunt slab dezvoltate. În prezent, doar județul Prahova a aderat la [NUME_REDACTAT] a Peisajului (RECEP-ENELC), rețea internațională a autorităților locale și regionale ce promovează implementarea [NUME_REDACTAT] a Peisajului (C.E.P).
Cel mai recent act normativ ce vizează peisajul este OUG 7/2011 pentru modificarea și completarea Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismului (MO, partea I, 111/11.02.2011), ce prevede gestionarea durabilă a peisajelor naturale și culturale în vederea conservării și păstrării identității locale.
Printre cele mai importante actele normative în legislația națională care privesc și peisajul urban se numără:
[NUME_REDACTAT] 21;
Planul de dezvoltare durabilă a localităților;
Legea 41/ 1995 – privind protecția patrimoniului național;
Legea 137/1995 – privind protecția mediului;
Legea 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul;
Legea 422/2001 – privind protejarea monumentelor istorice;
Legea 451/2002 privind ratificarea [NUME_REDACTAT] a Peisajului;
Legea 265/2006 – pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului 195/2005 privind protecția mediului;
Legea 24/2007 privind reglementarea și administrarea spațiilor verzi;
[NUME_REDACTAT] de Dezvoltare 2007-2013;
Strategia de dezvoltare durabilă a [NUME_REDACTAT] – 2020 ([NUME_REDACTAT], 2010)
[NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT] România CSDRT 2030; O Românie competitivă, armonioasă și prosperă;
Planul de amenajare a teritoriului național (PATN);
Planul de amenajare a teritoriului județean (PATJ);
Planul de amenajare a teritoriului zonal (PATZ);
Planul urbanistic general (PUG);
Planul urbanistic zonal (PUZ);
Planul urbanistic de detaliu (PUD).
CAPITOLUL IV.ETAPE IMPORTANTE ALE DEVENIRII PEISAJULUI URBAN ȘI AL AȘEZĂRII PROPRIU-ZISE.
În sens evolutiv, dinamica peisajului urban începe odată cu conturarea nucleului germinativ al acestuia.Dezvoltarea perpetuă a nucleului urban va face ca și peisajul sa sufere modificări de-a lungul timpului.În acest sens extinderea spațială, corelată cu specificul demografic și cel funcțional, dictează noi direcții de dezvoltare și noi modificări în peisaj.Poziționarea favorabilă pe una din axele transcarpatice,localizarea reședinței [NUME_REDACTAT] a României,dezvoltarea turismului dar și industrializarea va face ca fondul construit să fie în continuă creștere drept urmare peisajul urban să fie în continuă schimbare.
Astfel pentru a se putea transpune evoluția perpetuă a peisajului urban,s-a urmărit o o analiză a peisajului urban din perspectivă dinamică, cu o rezoluție spațială focusată de la nivelul unității administrativ-teritoriale la cel al intravilanului, precum și o rezoluție temporală largă, din secolul al XVIII-lea la secolul al XXI-lea. Evidențierea unor structuri urbane și forme de organizare a teritoriului invocă necesitatea unei reflecții asupra proceselor care au declanșat aceste elemente, concretizate în cadrul peisajului, precum și un recurs la cunoașterea dinamicii distribuției spațiale a acoperirii/utilizării terenului.Totodată corelarea acestor materiale grafice cu evenimentele istorice oferă o perspectivă importantă asupra evaluării analizei evolutiei și dinamicii peisajului urban cât și a așezării propriu zise.
Temporal se remarcă 4 etape principale ale evoluției și dinamicii peisajului urban pornind de la conturarea nucleului urban traversând perioada regalistă și comunistă oprindu-se în prezent.
4.1 Nucleul germinativ al așezării și peisajului urban sinăian.
Nucleul germinativ al așezării și peisajului urban poate fi asociată cu conturarea nucleului urban al așezării.
Conform surselor istorice prima cladire construită în spațiul ce aparține astăzi intravilanului sinăian a fost mănăstirea cu hramul Sf. Nicolae de pe Molomoț(situată la nord de [NUME_REDACTAT]). Astfel, în 1581, [NUME_REDACTAT] face unele danii „sfintei mănăstiri, unde locul se numește Molomoț”. Un secol mai târziu, în 1663, spătarul [NUME_REDACTAT], nevoit să fugă spre Transilvania, este ajutat de niște călugări de la mănăstire să ajungă cu bine la Brașov.Conform tradiției, le promite acestora că va ridica o mănăstire pe locul unde i-a întâlnit. Mai târziu, aflat în pelerinaj la Ierusalim, și vizitând și [NUME_REDACTAT], peisajul îi aduce aminte de locul unde fusese salvat de călugări. Revenit în țară, în 1690 decide începerea lucrărilor la mănăstirea Sinaia, care este târnosită în 1695, de față fiind și domnitorul [NUME_REDACTAT], care va face numeroase danii noii mănăstiri. Aceasta va constitui nucleul în jurul căruia va lua naștere viitoarea stațiune cu același nume.
Totodată acest punct reprezintă punctul de plecare al dezvoltării perpetue a peisajului urban sinăian,întrucât mănăstirea a constituit un pol de atracție ce a influențat migrația populației spre această zona.Nevoia de locuințe pentru populația nou-ajunsă a fost un factor ce a influențat construcția de bordeie, așezate la o distanță mare una de cealaltă capătând aspectul unei așezări risipite.De aici putem vorbi de modificarea unui peisaj natural,ce va evolua perpetuu și printr-o dinamică impusă de numeroși factori va ajunge ce este astăzi peisajul urban sinăian.
În secolul al XVIII-lea, mai precis în 1736, militarii imperiali austrieci construiesc drumul de la Brașov spre mănăstirea Sinaia, și mai departe, în aval pe valea Prahovei, pentru a avea o cale de acces alternativă cu scopul de a ataca garnizoanele turcești din [NUME_REDACTAT]. Noul drum, deși construit cu intenții militare, va avea însă importante consecințe economice.Astfel prin creearea acestei conexiuni,s-a asigurat dezvoltarea așezării prin faptul că zona a devenit atractivă populației fiind pe axa ce relaționa Transilvania de [NUME_REDACTAT].Totodată fluxul de mărfuri a crescut ,favorizând astfel construcția de edificii ce deserveau adăpostirii negustorilor.Această dezvoltare a infrastructurii a dus la îmbogățirea fondului construit și astfel modificarea peisajului urban.Totodată prin dezvoltarea infrastructurii,așezarea devine un pol de atracție zonal și reușește să atragă noi locuitori din localitățile învecinate.Astfel sunt construite noi locuințe de tip bordei,având un aspect răsfirat,îmbogățind astfel patrimoniul construit.
[NUME_REDACTAT], aparținând azi de Sinaia, apare la 1783, când domnul [NUME_REDACTAT] înzestrează mănăstirea cu încă 42 de scutelnici, pe care-i așează, cu familiile lor, pe valea [NUME_REDACTAT].Odată cu construirea clădirilor ce erau destinate locuirii permanente ,așezarea cunoaște dezvoltarea varietății peisajului urban prin evidențierea peisajului rezidențial în cătunul Izvor.
Numele de Izvor va fi purtat de actualul oraș Sinaia până în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.În perioada 1787-1792, în timpul războiului ruso-austro-turc, mănăstirea Sinaia a fost ocupată de austrieci. Când au părăsit mănăstirea, aceștia i-au dat foc. Lucrările de reparare și reconstrucție au durat până în 1795. Alte lăcașuri de cult nu au mai fost însă refăcute,dispărând astfel mănăstirea Sf. Nicolae de pe Molomoț.Prin aceste evenimente istorice fondul construit și peisajul urban suferă întrucât pierderea acestor edificii reprezintă un pas înapoi atât pentru dezvoltarea așezării cât și pentru diversitatea arhitecturală și culturală.
Un alt rol foarte important pentru evoluția peisajului urban și pentru dezvoltarea așezării a avut-o construirea elementelor de infrastructură. Construcția șoselei a debutat în 1842, având ca bază de pornire vechiul drum construit cu mai bine de un secol înainte de către austrieci. Ea va fi realizată în mai multe etape, până în 1854. Cert este că deja la 1848 era practicabilă aproape în întregime, ea fiind folosită de domnitorul [NUME_REDACTAT] pentru a fugi din fața revoluționarilor, de [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] Rădulescu pentru a pleca în exil, de generalul rus Lüders pentru a-și conduce trupele în Transilvania cu scopul înnăbușirii revoluției.Prin construcția acestui fondul construit al așezării cunoaște o îmbogățire deoarce fiind pe drumul ce relaționa [NUME_REDACTAT] de Transilvania în apropierea frontierei va atrage un număr însemnat de populație ce va dezvolta spațiul rezidential cu destinație permanentă.
Un alt eveniment istoric ce a influențat foart mult dezvoltarea așezării,îmbogățirea fondului construit și schimbarea peisajului urban a reprezentat-o [NUME_REDACTAT] Civile de către familiile Cantacuzino și Ghica, cu scopul de a înființa spitale cu asistență medicală gratuită.
Totodată configurarea peisajului urban este rezultatul acțiunii combinate a factorilor naturali și antropici, dintre aceștia un rol urbigen semnificativ deținându-l politicile de amenajare a spațiului(Huzui,2011). Astfel, personalitatea urbanistică a stațiunii este de factură planificată, fiind coagulată în jurul [NUME_REDACTAT].
Adesea, schimbările care intervin într-un peisaj particular au fost declanșate într-o locație punctuală și au fost cauzate de o acțiune deliberată. Inițiatorii schimbărilor în peisajul inițial în care a fost inserat orașul Sinaia constau în deciziile și reglementările de constituire a unei stațiuni care să preia fluxul de turiști, polarizat până în secolul al XIX-lea de către mănăstire.
Astfel, [NUME_REDACTAT] și moșia acesteia au intrat în administrarea Ministerului de Culte până în anul 1864, când a fost preluată de [NUME_REDACTAT] Civile din București, al cărei efor, [NUME_REDACTAT], a fost promotorul ideii de a crea o stațiune de vilegiatură pe [NUME_REDACTAT].
Problema principală a acestei idei de a crea o stațiune balneară a constituit-o lipsa resursei umane ce trebuia să deservească baza turistică nou construită.Astfel prin politici publice și regrelementări urbanistice,o parte de aproximativ 25 de hectare a moșiei Eforiei a fost lotizată și dată gratuit oamenilor ce voiau să se stabilească în localitate pentru că proiectul de stațiune climaterică nu putea fi continuat fără crearea unei comunități permanente care să garanteze sustenabilitatea activităților economice locale.
Totodată pe lângă clădirile cu destinație de recreere unde se aflau băile și unde se desfășurau activitățile cu profil medical,pe moșia [NUME_REDACTAT] sunt ridicate vile și case ce aveau ca scop cazarea turiștilor.Astfel dezvoltarea stațiunii în raport cu celelalte localități ia un avans considerabil reprezentând un pol de atracție principal pentru localitățile de pe [NUME_REDACTAT] și atrăgând populație.Prin aceste măsuri politice se schimbă aspectul așezării de la o așezare concentrată in jurul mănăstirii într-o așezare mai boemă ,cu un peisaj urban mai divers ce va sta la baza dezvoltării accelerate a nucleului urban format în jurul acestor edificii.
4.2 Perioada regalistă-[NUME_REDACTAT] element dominant al peisajului urban sinăian
Începuturile perioadei în care România devine Monarhie,prinde Sinaia în plin proces de dezvoltare a așezării în urma deciziilor politice de a transforma așezarea formată în jurul [NUME_REDACTAT] într-o stațiune turistică balneară.
Astfel prin aportul adus de infrastructură (foarte modernă pentru acea vreme),unitățile de cazare(vile și case de bună calitate),serviciile medicale,serviciile turistice dar si peisajul foarte frumos cu elemente atât de peisaj natural(pădurile de conifere dar munții ce înconjurau stațiunea) cât și de peisaj antropizat(clădiri de bună calitate cu arhitectură diversificată) renumele stațiunii în anul 1865 era unul național.
În anul 1866 regimul politic în România se schimbă,astfel că după detronarea lui [NUME_REDACTAT] Cuza,oamenii politici ai vremii se înțeleg pentru aducerea unui rege dintr-o casă regală importantă a Europei pe tronul României.După negocieri intense este ales [NUME_REDACTAT] von Hohenzollern-Sigmaringen care va deveni ulterior Carol I al României.
Prima vizită a lui Carol I la Sinaia este făcută în același an, 1866,alături de [NUME_REDACTAT],[NUME_REDACTAT] și alți sfetnici regali.În anul1871 Carol I împreună cu [NUME_REDACTAT] hotărăsc să-și petreacă vacanța de vară la [NUME_REDACTAT],iar în urma acestei experiențe ,domnitorul Carol I al României hotărăște construirea unei reședințe regale în zonă.Ca urmare în anul 1874 Carol I cumpără de la [NUME_REDACTAT] o parcelă de aproximativ 1000 de hectare din moșia Furnica,în jurul râului Peleș în afara perimetrului comunei [NUME_REDACTAT], localitate cu o suprafață de 24 de kmp în anul 1874, an în care, din inițiativa suveranului, comuna primește numele de Sinaia,.[NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT].9 din septembrie 1933,alegerea locului pentru construirea castelului a fost influențată de [NUME_REDACTAT] căreia “îi plăcea să bea apă din râul Peleș”.S-a organizat un concurs de proiecte arhitecturale din care urma sa fie ales viitorul [NUME_REDACTAT](fig ) .La acest concurs au participat architecți de renume ai vremii preponderent din școala austriacă și germană.Unele dintre aceste proiecte au fost respinse fie ca nu se încadrau în peisaj fie că nu erau originale copiind castele fie elvețiene fie germane(Fig. 4.1).Locația fiind aleasă, sunt angajați meșteri din toată țara aproximativ 500 la număr.Marea majoritate a materialelor urmau să provină din zonă:lemnul din pădurile din vecinătate,piatra din carierele ce vor fi deschise în munții din împrejurimi,pământul humos de pe moșia regală.
Fig.4.1. Unul dintre cele trei proiecte prezentate la 1873 lui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen de către primul arhitect al castelului Peleș, Wilhelm von Doderer respinse pe motiv de neoriginalitate. Sursa: [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] cu pregătirile pentru ridicarea edificiului castelului,în fosta comună [NUME_REDACTAT] devenită în anul 1874 Sinaia,elita socială a vremii simțind importanța de a avea vile de vacanță în apropierea viitoarei reședințe regale,angajează cei mai buni arhitecți pentru a ridica edificii cu un aer cât mai modern.Un prim exemplu ce se poate da în acest caz este [NUME_REDACTAT] Știrbei. În anul 1875, [NUME_REDACTAT], fiica lui [NUME_REDACTAT] construiește pe domeniul din Sinaia vila “[NUME_REDACTAT] Florescu”. [NUME_REDACTAT](Fig. 4.2) este o clădire de piatra, străjuita de doua foișoare ca două turnulețe. Edificiul era inconjurat de un parc natural de o mare frumusețe, iar fațada sa se oglindea intr-un mic lac natural alimentat de un râuleț, având pe ambele laturi drumuri de acces pentru trăsuri. Nu departe de palat, odinioară în același parc, se afla capela de familie pictată de [NUME_REDACTAT].Putem afirma că vila [NUME_REDACTAT] reprezintă cel mai vechi edificiu sinăian care se mai păstrează în prezent,fiind considerată clădire de patrimoniu de clasa A.
Fig.4.2 [NUME_REDACTAT] Știrbei de pe strada [NUME_REDACTAT] este cea mai veche clădire civilă păstrată în orașul Sinaia, datând din anul 1875.Sursa: A.N.I.C., fond [NUME_REDACTAT], dosar A73
Un al doilea exemplul îl reprezintă vila [NUME_REDACTAT]. Vila DIMITRIE GHICA(Fig. 4.3), este una dintre primele ”case de sănătate” realizate în Sinaia după parcelarea din 1870. Clădirea cu etaj și balcon perimetral,casino și grădină frumos amenajată a fost înălțată în 1875 de chiar primul efor, prințul [NUME_REDACTAT], pe locul actualului Casino din Sinaia clădirea nemaipastrându-se în prezent.
Fig 4.3 [NUME_REDACTAT] Ghica-gravura de Th.Maierhofer. Sursa: [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] dezvoltarea așezării, a peisajului cultural a făcut ca interesul pentru stațiune să crească fapt ce a atras după sine nevoia de locuri de cazare suplimentare. De altfel, chiar starețul mănăstirii Sinaia a explicat Eforiei că vizitatorii, aflați într-un număr din ce în ce mai mare nu putea găsi găzduire și că ar fi fost spre binele ambelor părți dacă s-ar construi „un ospel” mai jos de lăcașul de cult. Astfel, în 1870, Eforia a demarat construirea, în imediata apropiere a mănăstirii, a primului hotel, căruia în lipsă de inspirație, i-a dat numele de [NUME_REDACTAT](Fig. 4.4). Numele de „Sinaia” a migrat astfel de la cel al mănăstirii la cel al primului hotel și apoi la numele localității. În 1872 se termina construirea lui.
Fig. 4.4 [NUME_REDACTAT]-Fotografie făcută în anul 1900. Sursa: [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] alt factor ce a ajutat la dezvoltarea așezării a fost decizia lui Carol I de a prelungi calea ferată Bucuresti-Ploiesti.Astfel că în anul 1875 construcția căii ferate a pornit de la Ploiești fiind relungită succesiv până la Câmpina, apoi până la Comarnic , pentru a ajunge în 1879 la Sinaia. De aici în sus, lucrările au mers repede, până la Predeal (1882).Odată cu apariția căii ferate ce relaționa Sinaia de capitala București,nevoia unei gări regale era necesară astfel că și-a făcut intrarea în lume prima clădire de călători a stației Sinaia, o construcție monumentală alcătuită dintr-un corp central, cu etaj, și două aripi laterale simetrice, realizate în regim parter, ce cuprindeau și primul„salon princiar”, folosit pentru primirea suveranului și a înalților săi oaspeți.
În anul 1880, pe fondul expansiunii teritoriale, creșterea numărului de locuitori,importanța regională , stabilirea reședinței de vară a [NUME_REDACTAT] 1,recunoașterea la nivel național ca stațiune turistică importantă localitatea Sinaia capătă rangul de comună urbană.
Totodată în anul 1881 este construit și hotelul Caraiman(Fig. 4.5) în stil clasic românesc, după planurile arhitectului [NUME_REDACTAT] – ca urmare a intrării in exploatare a primului Bucuresti-Sinaia, ce aducea primul transport masiv. de vizitatori – rămâne și astăzi , dupa mai bine de o sută de ani de la ridicarea sa , edificiu reprezentativ pentru stațiunea Sinaia.
Fig. 4.5 [NUME_REDACTAT]-edificiu de secol XIX păstrat și azi –fotografie din anul 1903 Sursa:[NUME_REDACTAT] orașului [NUME_REDACTAT] urma afluxului de turiști aduși la Sinaia de ”trenurile de plăcere” pe nou construita (1879) cale ferată București-Predeal, până în vara anului 1880, Eforia termină și dă în folosință (cam pe amplasamentul de azi al [NUME_REDACTAT]) Stabilimentul BĂILOR DE HIDROTERAPIE (Fig. 4.6), cu instalații complete pentru tratament (după metoda prof. Winternitz) conduse de un medic specialist cu personal specializat în aplicarea tratamentelor: masaj, băi cu abur, dușuri alternative, electroterapie (cu sezon de băi de la 1 iunie la 15 septembrie)
.
Fig. 4.6 :[NUME_REDACTAT] de Hidroterapie-Fotografie realizată în anul 1901.În spate se poate observa [NUME_REDACTAT] primul pol de atracție al Sinaiei. Sursa: [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] ,terminarea lucrărilor și inaugurarea [NUME_REDACTAT] (Fig. 4.7) în anul 1883 la 10 ani de la începerea lucrărilor și la 8 ani de la punerea pietrei de temelie de către domnitorul pe atunci Carol I, care era departe de impozanța de azi,având aspectul mai mult al unei ample vile in stilul neorenasterii germane, a fost un element foarte important al dezvoltării peisajului urban .
Fig 4.7 [NUME_REDACTAT] – departe de formele impozante de astăzi -fotografie din anul 1892 Sursa:[NUME_REDACTAT] orașului [NUME_REDACTAT] la [NUME_REDACTAT] fiind sistate,a existat problema neexistenței locurilor de muncă pentru meșterii ce au lucrat la construirea edificiilor stațiunii,care simțind importanța locului se stabilesc în prealabil începând cu anul 1873 în Sinaia.
Astfel că [NUME_REDACTAT] I preocupat de faptul că nu se putea ca stațiunea unde se află reședința regală de vară să aibă o populație șomeră negociază cu diverși antreprenori importanți ai vremii pentru deschiderea unei unități industriale care să ofere un loc de muncă meșterilor și oamenilor fără loc de muncă.În urma negocierilor,regele Carol I se înțelege cu [NUME_REDACTAT],mare antreprenor al vremii,membru important al [NUME_REDACTAT] Liberal, pentru a construi o fabrică de cuie.Așa că în anul 1892 intră în funcțiune Fabrica de cuie [NUME_REDACTAT],edificiu ce va modifica peisajul urban prin apariția unui peisaj industrial în vestul localității.
O perspectivă a limitării comunei urbane se poate face analizând harta lui [NUME_REDACTAT] din anul 1896 (Fig. 4.8) care surprinde foarte bine elementele dominante ale peisajului urban:[NUME_REDACTAT] împreună cu anexele sale în nordul stațiunii.
[NUME_REDACTAT] în reprezentarea cartografică a anului 1896; Sursa: Găleșescu, 190320
Totodată prin dezvoltarea așezării,peisajul urban capătă contur, fiind reprezentat foarte bine atât peisajul residential, peisajul industrial.O fotografie din anul 1899 (Fig. 4.9) surprinde foarte bine peisajul urban sinăian cu câteva din elementele sale emblematice.Din această fotografie lipsește elementul dominant al peisajului urban sinăian aflat în nordul stațiunii.
Fig. 4.9 Perspectiva din anul 1899 asupra stațiunii Sinaia; 1) [NUME_REDACTAT], 2) [NUME_REDACTAT], 3) [NUME_REDACTAT] Știrbey, 4) Hotel M.G. Nicolau; Sursa: baza cartografică, [NUME_REDACTAT] Sinaia, 1907.
De altfel forma tramei stradale a fost influențată de parcelarea [NUME_REDACTAT](Fig.4.10) de către proprietarul acesteia ,[NUME_REDACTAT] Civile, în anul 1880.
Fig. 4.10 Compoziția peisajului de vilegiatură sinăian din anul 1900, reflectând prima parcelare a [NUME_REDACTAT] Civile pe moșia Furnica, văzută de la chioșcul (punct de belvedere amenajat) [NUME_REDACTAT]; Sursa: [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] anul 1900 stațiunea Sinaia cunoaște o dezvoltare accelerată bazată primordial pe faptul că [NUME_REDACTAT] I avea reședința de vară la [NUME_REDACTAT] , dar și pe faptul ca Sinaia se afla pe axa feroviară ce lega Bucureștiul de Transilvania,stațiunea fiind foarte accesibilă, transportul în acea perioadă facându-se în principal pe calea ferată.
Totodată s-a transformat intr-un centru al vietii politice si o zona rezidentiala privilegiata. Sinaia a fost conceputa de Eforie ca o statiune de lux pentru vacante, punand la dispozitia vilegiaturistilor 10 hoteluri, 55 vile mari, 50 vile mijlocii si 60 case taranesti, doua cazinouri, bai de hidroterapie, o gradina zoologica, trasuri pentru plimbari, 3 centre cu cai de calarie, manej si scoala de calarie, restaurante, berarii, cofetarii si magazine (majoritatea sezoniere), un parc de promenada si era supranumita "[NUME_REDACTAT]".
Din punct de vedere edilitiar stațiunea beneficia de o uzină hidroelectrică construită în anul 1899 pe râul Prahova ce deservea atât [NUME_REDACTAT] cât și Hotelurilor,caselor importante,centrului băilor dar și fabricii de cuie [NUME_REDACTAT].
Odată cu anul 1900 începe construcția Pelișorului(Fig. 4.11 ) ce se voia a fi o copie mai mică a Peleșului și reședința princiară a [NUME_REDACTAT] și a [NUME_REDACTAT].Construcția nu durează decât pană în anul 1902 când este finalizată.
Fig. 4.11 Corpul de Gardă în stânga și [NUME_REDACTAT] în dreapta.Sursa:[NUME_REDACTAT] Sinaia.
Astfel fondul construit al Sinaiei este îmbogățit printr-o noua piesă arhitecturală a arhitectului [NUME_REDACTAT] și decorat de artistul vienez [NUME_REDACTAT].Altfel spus peisajul urban evoluează în partea nordică, pe moșia regală.Din anul 1903 aceasta operă arhitecturală devine reședință princiară.Totodată modernizarea [NUME_REDACTAT] a continuat permanent din 1878 lucrările fiind sistate în perioada Războiului de Independență ,până la finalizarea acestuia în 1914.
De altfel în perioada 1900-1914 peisajul urban sinăian a suferit schimbări majore din punct de vedere al configurației. Sinaia era percepută de foarte multă lume ca ”[NUME_REDACTAT]”. Prezenta familiei regale, anturajului din imediata apropiere a [NUME_REDACTAT], a atras multe celebrităti din lumea politică, economică si artistică a vremii, care au construit un număr mare de resedinte private, amplasate în zone pitoresti si beneficiind de o arhitectura (exterioară si interioară) deosebită.
Totodată incendiul devastator din anul 1911 modelează peisajul urban, întrucât odată cu distrugerea hotelului Sinaia dar și a cofetăriei și casinoului Riegler.Astfel piese arhitecturale importante ale secolului XIX sunt distruse nerefăcandu-se. Așa ca pe fondul pierderii acestor edificii importante atât din punct de vedere arhitectural cât și economic, apar noi edificii care să le înlocuiască pe cât posibil pe cele distruse atât funcțional cât și arhitectural.
Astfel că [NUME_REDACTAT],administratora domeniului, ia decizia ca și vila Ghica puternic afectată de incendiu să fie dărămată.Pe locul acestora,în parcul central al stațiunii încep construcțiile atât ale viitorului hotel Palas (Palace),dar și al cazinoului.Cu ocazia aceasta drumul ce ducea spre mănăstire este și el închis.
[NUME_REDACTAT](Palace)(Fig. 4.12) situat în parcul central al stațiunii, [NUME_REDACTAT], construit in anul 1911, în numai opt luni (între 26 noiembrie si 15 iulie), după planurile arhitectului [NUME_REDACTAT], a stabilit un record de construcție pentru acele vremuri. Hotelul este momunent de arhitectură, iar arhitectul său, [NUME_REDACTAT] a fost unul din pionierii si personalitățile marcante ale [NUME_REDACTAT] de Arhitectură.
Fig. 4.12 Parte a peisajului urban sinăian la început de secol XX-în partea dreaptă hotelul [NUME_REDACTAT]:[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]
Cazinoul din Sinaia (Fig. 4.13) construit la initiațiva lui Carol I. a fost proiectat de arh. [NUME_REDACTAT] care a și supravegheat lucrările începute în 1912. Inaugurarea a avut un an mai târziu, iar la grandioasa serbare cu focuri de artificii participa și compozitorul [NUME_REDACTAT].
Primul acționar al casinoului a fost baronul de Marcay, cel care deținea cota-parte și din cazinoul din [NUME_REDACTAT]. De fapt se pot observa multe asemănări între cele două clădiri. Casinoul beneficia de curse specale de trenuri, care au adus jucătorii din țară și din străinătate.
A devenit atracția principală a orașului, organiza serbări și reprezentații, zilnic cca 800 de oameni îi treceau pragul și părea că nimeni și nimic nu va opri această afacere strălucită.
Acesta având un rol foarte important al dezvoltării economie al Sinaiei întrucât aducea atât plus produs prin sumele ce erau jucate cât și oferea locuri de muncă pentru populație.
Fig 4.13 Cazinoul din Sinaia situat în parcul Ghica-fotografie din perioada actuală
Gradul de dezvoltare al Sinaiei la nivelul anului 1907 poate fi identificată analizând harta (Fig. 4.14) ridicată de inginerul [NUME_REDACTAT] în anul 1907.
Fig. 4.14 Fragment din Harta orașului Sinaia, ridicată de inginerul [NUME_REDACTAT] în anul 1907, manuscris (sursa: B.A.R.)
Astfel , harta [NUME_REDACTAT] ridicată de inginerul [NUME_REDACTAT] în anul 1907, reprezintă unul din cele mai complete și detaliate planuri ale orașului, de pe care au fost digitizate elementele peisajului (Fig. 4.15)
Fig. 4.15 Utilizarea terenului, identificată pe Harta orașului Sinaia, ridicată de inginerul [NUME_REDACTAT] în anul 1907(prelucrare dupa Huzui A. 2012)
Fig. 4.16 Schimbări ale peisajului în perioada 1907-1938 .(Prelucrare dupa Huzui A. 2012)
Analizând dezvoltarea teritorială a Sinaiei în perioada 1907-1938, se remarcă faptul că fondul construit este îmbogățit cu aproximativ 1000 de case care au împins limita arealului construit în vestul orașului, pe plaiurile Cășeriei și Zgarburei, structuat în liniile sale generale asemenea peisajului actual (ex. trasarea străzilor din vestul cartierului Furnica: Gh. Șincai, Cășeriei, precum și în sudul orașului, precum str. Viitorului, astăzi 1Mai). Totodată, au fost amenajate noi spații verzi (cca. 2ha) de-a lungul bd.-ului Ghica, prin care se numără terenul de tenis de pe locul actualului hotel Sinaia (pe un teren concesionat de Eforie).
Evolutiv,intervalul1866-1947 reprezintă pentru Sinaia un moment foarte important,întrucât prin construirea [NUME_REDACTAT] element dominant al peisajului urban sinăian,așezarea a cunoscut o dezvoltare foarte rapidă, fondul construit fiind îmbogățit cu construcții de foarte bună calitate cu aportul celor mai importanți arhitecți ai vremii([NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT]). Toate aceste clădiri grațioase, situate într-un amfiteatru, au pus armonios în valoare accesul la peisajul muntos și reprezintă patrimoniul care susține astăzi turismul cultural și dezvoltarea economică a Sinaiei.
Totodată unitățile industriale ,care oferă prin amplasamentul lor diversificări ale peisajului urban, au oferit locuri de muncă cât și un suport pentru următoarele activități industriale.
Din aceste puncte de vedere putem spune că perioada regalistă a constituit o foarte importantă perioadă a evoluției peisajului urban sinăian,pe care o putem considera perioada în care s-a realizat suportul pentru dezvoltarea așezării prin îmbogățirea constantă a fondului construit, prin diversificarea tipurilor de peisaj cât și prin câștigarea renumelui de “[NUME_REDACTAT]”.
4.3 [NUME_REDACTAT]
După încheierea celui de-al [NUME_REDACTAT] Mondial, [NUME_REDACTAT] a făcut presiuni pentru includerea în guvernele postbelice a unor reprezentanți ai [NUME_REDACTAT], recent reintrat în legalitate, (partidul fusese interzis în 1924 ca urmare a acceptării tezei cominterniste „a dreptului popoarelor oprimate din România imperialistă la autodeterminare până la despărțirea de stat”)( Constantiniu,1999), în vreme ce liderii necomuniști erau eliminați în mod constant din viața politică. [NUME_REDACTAT] a abdicat sub presiune sovietică în data de 30 decembrie 1947 și a plecat in exil. În aceeași zi guvernul a proclamat [NUME_REDACTAT] Română.
Primele efecte ale schimbării regimului se văd imediat în Sinaia,întrucât fiind reședință regală mare parte din elita politcă necomunistă își avea reședința de vară aici.Astfel că prin abdicarea și plecarea din țară a [NUME_REDACTAT] dar și a altor membrii ai elitei politice necomuniste fie prin arestarea lor,dezvoltarea stațiunii Sinaia este frânată fiind considerată de noua putere leagănul monarhiei și reședința protipendadei regaliste.
Totodată în anul 1952 intră în vigoare o reglementare a conservării pădurilor și parcurilor naționale astfel că dezvoltarea teritorială a stațiunii Sinaia este impusă de limitarea defrișărilor și a extinderii așezării în spre zonele împădurite.
În perioada 1952-1965 pe fondul reticenței liderilor politici care priveau Sinaia cu dezinteres din punct de vedere al dezvoltării teritoriale și economice,dezvoltarea așezării, îmbogățirea fondului construit,evoluția peisajului urban a fost una lentă fără intervenții foarte mari asupra peisajului format din perioada regalistă.Astfel că imobilele cu diferite funcțiuni (rezidențială,industrială,turistică,agrement,administrativă) au fost pastrate în forma anterioară fără modificări ale funcțiunilor clădirilor.
Stagnarea dezvoltării și dinamica urbană într-un ritm mai lent comparativ cu perioada în care Sinaia era reședința regală se poate datora și faptului că atractivitatea pentru acest spațiu a scăzut odată cu schimbarea regimului,abdicarea și plecarea din țară a [NUME_REDACTAT] împreună cu alți oameni importanți ai vremii ce aveau reședința în Sinaia,precum și naționalizarea vilelor nomenclaturii regaliste.
Perioada imediat următoare a fost marcată de schimbarea conducătorului odată cu moartea lui [NUME_REDACTAT] Dej în anul 1965.Astfel că în locul fostului conducător a fost promovat [NUME_REDACTAT].Politicile de dezvoltare economică a noului conducător au fost diferite față de cele ale predecesorului său astfel că stațiunea Sinaia va suferi schimbări foarte mari ale peisajului urban prin sistematizarea unor zone mai ales în sudul intravilanului,întrucât nordul și centrul erau foarte încarcate de construcții de o calitate superioară față de sud unde se gaseau case mai simple.Totodată cu acest plan de construire a locuințelor colective caracterstice ideologiilor comuniste,s-a dorit și o creștere a locurilor de cazare,insuficiente pentru planurile ce doreau o dezvoltare a turismului,dar și din necesitatea unor spații de cazare moderne,cele construite în perioada regalistă fiind sub standardele impuse de la București.
În anul 1965 se începe pregătirea construirii de blocuri ,destinate în principal oamenilor muncii care lucrau la uzina MEFIN.Primele blocuri ce vor fi construite,sunt amplasate de-a lungul actualei străzi 1 Mai pe un ce era pe atunci neocupat de construcții, în vecinătate existând case din anii 50 fără o valoare arhitecturală deosebită.Blocurile au fost proiectate pe 4 nivele,folosind ca materiale de constucții cărămida și prefabricatele.Din punct de vedere al funcționalității aceste imobile(Fig. 4.17) erau racordate la sistemul public de alimentare cu apă, aveau încălzire proprie prin sobe.
Fig 4.17 Unul dintre primele blocuri din Sinaia de pe strada 1 Mai;în stânga sa se poate observa casă simplă din anii 1950.
Din acest punct,s-a continuat către sud dezvoltarea așezării prin construcția de locuințe colective.
Astfel odată cu dezvoltarea spre sud, au apărut și noi cartiere precum Mefin(Fig. 4.18),nume preluat de la unitatea industrială întrucât în noile locuințe stăteau muncitori de la fabrica Mefin.
Fig. 4.18 Locuințe colective din [NUME_REDACTAT] vedere de pe [NUME_REDACTAT].
Acest ansamblu schimbă peisajul urban existent în sudul Sinaiei ( aspect aerisit prin faptul că existau locuințe individuale cu un regim de înălțime P, ce aveau o curte destul de spațioasă ).
Peisajul urban se schimbă prin faptul că prin construcția ansamblului de locuințe colective regimul de înălțime este de P+4+M clădirile fiind mai robuste,iar coeficientul de ocupare a terenului fiind semnificativ mai mare față de perioada anterioară construirii lor.
[NUME_REDACTAT] spre sud a continuat accelerat, astfel că în anul 1968 a început dezvoltarea unui nou ansamblu de locuințe colective la sud de cartierul Mefin pe locul în care localnicii îl numeau [NUME_REDACTAT].Situația a fost una asemănătoare cu cea a modificării peisajului în cartierul Mefin întrucât pe fondul repartiției populației în funcție de clasa socială zonele sudice nu au fost așa atactive în perioada regalistă când Sinaia era în plină expansiune teritorială.
Astfel că zona [NUME_REDACTAT] era caracterizată înaintea începerii construirii ansamblurilor de locunințe colective ca o zonă cu case mai sarăcacioase de tip unifamilial în care fiecare imobil avea o curte generoasă ,coeficientul de ocupare a terenului fiind destul de mic.
Așa că imobilele ce se suprapuneau cu planurile de sistematizare ale zonei sudice a Sinaiei au fost demolate pentru a face loc blocurilor de tip P+4+M (Fig. 4.19)
Fig. 4.19 Peisaj rezidențial în cartierul [NUME_REDACTAT].Imobile pe 4 nivele cu acoperiș în pantă cu funcțiuni de locuire.
Astfel că schimbările în peisajul urban din zona sudică a Sinaiei au fost foarte mari începând cu anul 1965 prin construirea locuințelor de tip colectiv, mai masive,mai înalte cu un coeficient de ocupare a terenului mai mare față de precedentele imobile.
Totodată,în peisajul rezidențial sinăian se mai regăsesc și două blocuri turn(Fig.4.20) realizate pe 10 nivele situate pe [NUME_REDACTAT].Imobilele au fost construite în anul 1973 pe un teren liber.În proximitatea lor se află case construite în anii 40 pe un singur nivel .
Fig. 4.20 Blocurile-Turn din Sinaia având 10 etaje. Din cauza regimului de înălțime foarte mare vizibilitatea din strada [NUME_REDACTAT] spre Furnica este redusă.
Totodată cu dezvoltarea peisajului rezidențial,planurile de sistematizare ale Sinaiei urmăreau o dezvoltare a turismului cât și a producției industriale.Astfel că în anul 1971 se dă în folosință telefericul pentru a maximiza accesul spre cota 1400.De altfel și căile de infrastructură rutieră au fost modernizate atât legătura cu Brașov și Ploiești cât și legătura cu Târgoviște.Pe de altă parte se considera că unitățile de cazare din Sinaia erau puține pentru planurile de a transforma stațiunea în una dintre cele mai moderne din România.
Așa că pentru a mări numarul de locuri de cazare , la sfârșitul anilor 70` se începe construcția a 3 hoteluri de o dimensiune foarte mare care să permită unui flux mai mare de turiști mai ales străini să viziteze Sinaia.
[NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] au fost proiectate să fie amplasate în centrul orașului.
Prin amplasarea [NUME_REDACTAT](Fig. 4.21) de-a lungul [NUME_REDACTAT] I ,artera principală a orașului,vizibilitatea către vilele și casele profilate pe străzile paralele cu bulevardul va fi redusă.Astfel prin profilarea hotelului în centrul orașului de-a lungul [NUME_REDACTAT] I peisajul urban se schimbă radical,întrucât văzut de pe artera principală peisajul este unul monoton având ca element doar [NUME_REDACTAT].
Fig 4.21 [NUME_REDACTAT] vedere din [NUME_REDACTAT] I.Profilarea hotelului maschează celelalte imobile cu o valoare arhitecturală deosebită(ex:[NUME_REDACTAT] Știrbei situată în spatele hotelului) dându-i astfel peisajului urban un aspect monoton lipsit de diversivitate.
Același impact putem spune că l-a avut și profilarea hotelului Sinaia(Fig. 4.22) de-a lungul [NUME_REDACTAT] I .
Prin înălțimea,masivitatea,coeficientul de ocupare a terenului dar și prin profilarea sa într-un cadru care obturează vizibilitatea către cartierul Tirul cu Porumbei,un cartier care din punct de vedere al fondului construit , beneficiază de existența unor clădiri de bună calitate fiind un cartier vechi din perioada regalistă, perioadă înfloritoare pentru dezvoltarea calitativă a fondului construit.
Totodoată putem spune că peisajul este monoton existând o discrepanță foarte mare între celalte clădiri și hotelul Sinaia.
Fig. 4.22 [NUME_REDACTAT] vedere din [NUME_REDACTAT] I.Clădirea hotelului blochează vizualizarea altor elemente de peisaj urban(o parte a [NUME_REDACTAT] cu Porumbei) dând un caracter monoton acestuia.
Al treilea hotel construit ceva mai tarziu în anul 1983 pe strada [NUME_REDACTAT] în apropierea celor două blocuri turn ,denumit [NUME_REDACTAT] Sinaia (Fig. 4.23) este o clădire masivă care împreună cu blocurile turn limitează o privire din perspectivă a peisajului urban în zonă.De altfel în afară de blocurile turn care au o înălțime de aproximativ 30 de metri și de [NUME_REDACTAT] Sinaia imobilele din jur au un regim de înălțime predominant P+M.
Fig. 4.23 [NUME_REDACTAT].În stanga este profilată o clădire din anii 30` cu un regim de înălțime P+M.
De altfel și peisajul industrial a suferit modificări,odată cu anul 1982 când o nouă clădire (Fig. 4.24)de aproximativ 20000 mp a fost construită în incinta parcului industrial în locul fostelor anexe.
Fig. 4.24 Peisaj industrial din orașul Sinaia.În dreapta clădirea MEFIN realizată în anul 1982,având o suprafață de 20000mp.
4.4 Perioada postcomunistă
Perioada comunistă reprezintă o etapă controversată și bulversată de multe evenimente social politice, care vor influența inexorabil cadrul de viață al oamenilor prin: disparitățile între categoriile sociale din ce în ce mai accentuate, accentuarea sărăciei, confuzie juridico-legislativă, tranziție economică prelungită, lipsa unor strategii politici urbane viabile etc. (Rey et al. 1992; Rey, 1994; Groza, 1994; Nae, 2009, Rufat, 2011).
Perioada postcomunistă a reprezentat tranziția de la sistemul economiei centralizate la sistemul economiei de piață (Vânău, 2011), se constată scăderea interesului în privința sectorul industrial și atracția asupra sectoarelor comercial și de servicii, construindu-se noi spații comerciale, clădiri de birouri, hoteluri, etc. Abordarea a fost destul de permisivă față de întreprinderile private, în lipsa unei viziuni clare a unui oraș de secol XXI (Nae&Turnock, 2011). Se observă de asemenea apariția unor noi proiecte în sectorul imobiliar, prin infill development, în spațiile virane din interiorul cartierelor, dar și tendința de poziționare a spațiilor rezidențiale în zonele periferice ale orașului, atractive și accesibile din punctul de vedere al prețului terenurilor (Pătroescu et al, 2009).
În fizionomia și structura peisajul urban se evidențiază contraste între clădirile construite în perioada regalistă, proiectele grandioase ale perioadei comuniste și noile inserții inflitrate în zonele vechi ale orașului(Furnica,Cumpătu) cât și dezvoltarea de proiecte imobiliare în sudul orașului.
Creșterea exponențială a consumului, odată cu dezvoltarea economiei de piață în România, a implicat o extindere explozivă a comerțului și a infrastructurilor aferente acestuia, în centru orașului. S-a produs o schimbare și în profilul fostelor magazine alimentare (pâine, lactate, mezeluri) din structura spațiilor de locuit, acestea fiind transformate în spații comerciale cu randament economic mai înalt (bănci, farmacii,etc).
Astfel că pe lângă reconversia unor spații,ca urmare a statutului incert al unor terenuri sau a retrocedărilor au apărut în peisajul urban sinăian noi inserții de clădiri.Un exemplu în acest sens poate fi considerat complexul hotelului Mara(Fig. 4.25) construit în anul 1996.
Fig. 4.25 [NUME_REDACTAT]-amplasat în sudul orașului,având un regim de înălțime superior clădirilor din jur.
Tot în această perioadă, s-au înregistrat schimbări în peisaj atât în zona centrală a orașului cât și în cartierele vechi (Furnica, Cumpătu) prin construirea unor clădiri noi fie cu funcție comercială(Fig. 4.26)îndeosebi în centrul orașului fie cu funcție rezidențială în cartierele vechi(Fig. 4.27 ).
Fig. 4.26 Galeriile comerciale din Sinaia amplasate vis-a-vis de [NUME_REDACTAT].
Fig. 4.27 Imobile noi amplasate în [NUME_REDACTAT].În centrul imaginii o casă din perioada interbelică.
Schimbările apar mai pregnant după anul 2000,odată cu creșterea puterii de cumpărare,astfel că din cauza urbanismului derogatoriu în cartierele vechi apar clădiri înalte,totodată în sud se dezvoltă ansambluri imobiliare cu un regim de înalțime P+8(Fig. 4.28).
Fig. 4.28 Peisaj urban din sudul orașului Sinaia.În centrul imaginii ,ansamblul rezidențial construit recent având un regim de înălțime și o masivitate superioară față de imobilele din jur.
Diferențele de înălțime față de clădirile din jur este cauzat în principal de vidul legislativ ce a permis autorizarea construirii ansamblului rezidențial într o zonă unde regimul de înălțime al imobilelor este de P+M și în unele cazuri P+1+M.
Totodată și reglementările legislative privind retrocedările au perismis ca ansamblurile de locuințe să se insereze în zone mai greu accesibile în contextul unui cadru legislativ mai bine reglementat.
Astfel că în contextul retrocedării de către [NUME_REDACTAT] a unui teren în curtea [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] ,în scopul valorificării cât mai bune din punct de vedere economic,pe amplasamentul terenului au fost construite 2 imobile(Fig. 4.29)înlocuind astfel spațiul verde aferent instituției de învățământ.
Fig. 4.29 Ansamblu rezidențial în curtea
Colegiului “[NUME_REDACTAT]”
Alte două momente importante cu valențe multiple și cu impact asupra spațiului urban, au fost constituite de: aderarea României la [NUME_REDACTAT], în anul 2007, creându-se astfel un mediu legislativ aliniat la tendințele și cerințele europene, posibilitatea accesării unor fonduri europene pentru dezvoltarea locală și națională, deschiderea spre noi oportunități sociale și economice; și criza economică începută în anul 2008, ce a dus printre altele la sistarea și stagnarea unor proiecte imobiliare proiectate în peisajul urban prin șantiere cu impact negativ asupra esteticii urbane.(Ciocănea,2013)
Un bun exemplu al impactului crizei economice asupra peisajului urban sinăian îl reprezintă șantierul lăsat în paragină (Fig. 4.30) din zona [NUME_REDACTAT].Aceste clădiri lăsate în paragină au efect și asupra sănătății populației întrucât ele reprezintă un mediu propice pentru dăunători,câini fără stăpân, oameni fără adăpost.
Fig. 4.30 Șantier lăsat în paragină în zona [NUME_REDACTAT].
CAPITOLUL V. CATEGORII DE PEISAJE URBANE ALE ORAȘULUI SINAIA ÎN FUNCȚIE DE CRITERIILE DOMINANTE.
Spațiul urban reprezintă un spațiu cu un anumit conținut, structură și organizare specifică, fiind o manifestare concretă a efectului interacțiunii în timp a spațiilor demografice, sociale și economice, proiectate pe spațiul fizic (Ianoș, 1987).
Este o formațiune spațială distinctă, caracterizată printr-o densitate sporită de populație, de construcții și o poziție aparte în procesul schimburilor de valori, în ansamblu și în profil teritorial. Este un spațiu cu o multitudine de funcții economice, sociale și politice, care într-un grad sau altul fac să graviteze în jurul lor un anumit teritoriu. Spațiul urban reprezintă un spațiu populat cu un înalt grad de dezvoltare și organizare antropică (Cucu, 1974).
Diversitatea fizionomică a suprafețelor, înfățișând sisteme spațiale specifice, îmbracă anumite direcții, intensități ale schimbului de materie, energie și informație între componentele complexului abiotic, biotic și antropic (Gavra, 2012).
La nivelul orașului Sinaia au fost identificate în funcție de criteriile structurale și funcționale dominante, 4 mari categorii de peisaje urbane: peisajul rezidențial, peisajul comercial, peisajul industrial și peisajul de recreare.
5.1 Peisaje rezidențiale
Spațiile rezidențiale reprezintă componenta fundamentală a oricărei așezări umane stabile (Suditu, 2005). Constituit din ansambluri de locuințe este elementul în jurul căreia gravitează existența locuitorilor unui oraș și căreia i se subordonează consecvent în mare măsură celelalte funcții și structuri ale așezării umane, infrastructuri și echipamente conexe (zone comerciale, spații verzi, spații culturale și de educație, spații de parcare etc.) (Ianoș, 2004).
Spațiul rezidențial al orașului Sinaia,este configurat și axat pe o dezvoltare liniară de-a lungul strazilor paralele cu principala axă,[NUME_REDACTAT].Astfel că spațiile rezidențiale sinăiene (Fig. 5.1)s-au profilat din centru spre sudul orașului. Totodată se remarcă 3 zone din punct de vedere al funcțiunii: zona centrală, mai veche, astăzi intens terțiarizată; zona intermediară, în special, cu funcție rezidențială (case individuale de diferite perioade și imobile colective); zona periferică, de antecedență rurală, cea mai dezavantajată și neatractivă, atât în trecut cât și în prezent (cu excepția unor proiecte imobiliare și rezidențiale,hoteluri etc).
Fig. 5.1 [NUME_REDACTAT] Sinaia.Spațiul rezidențial fiind foarte bine reprezentat în toate zonele orașului.Sursa:PATZ [NUME_REDACTAT].
Sub aspectul consecințelor actuale asupra sistemului de așezări românesc sunt semnificative așa cum am constatat anterior, perioada comunistă (1945-1989) și cea a tranziției la economia de piață (1990-2012) (Pătroescu et al., 2012).
Perioada comunistă este caracterizată de urbanizare și extindere compactă a rezidențialului, sub forma marilor ansambluri imobiliare de blocuri (Andrusz et al., 1996). Perioada de tranziție, începută după 1989, se remarcă prin extinderea rezidențialului în mod spontan, neplanificat și necontrolat de către autoritățile publice (Suditu et al., 2010; Vânău, 2011,).
Peisajul rezidențial este bine individualizat la nivelul orașului Sinaia,în șapte cartiere:Cumpătu,Oppler,Furnica,Tirul cu Porumbei,1 Mai,Mefin,[NUME_REDACTAT].
[NUME_REDACTAT] situat în partea de nord a orașului în dreapta căii ferate,este unul din cartierele vechi al orașului,structura sa fiind formată din imobile cu funcțiuni de locuire,tipul de locuire fiind cel individual.În acest cartier se află și fosta casă de vacanță a compozitorului [NUME_REDACTAT] devenită [NUME_REDACTAT].În ultima perioadă [NUME_REDACTAT] a suferit din punct de vedere al statutului de cartier cu locuințe cu character permanent întrucât treptat în ultimii 15 ani ,imobilele au fost transformate în vile de vacanță.
[NUME_REDACTAT] situate în nordul orașului de-a lungul bulevardului Ferdinand,este un cartier vechi format din imobile cu funcțiune rezidențială cu caracter individual.În ultima perioadă de timp,în cartier s-au profilat imobile ce deservesc ca infrastructură pentru turism(Hoteluri,moteluri,restaurante).
[NUME_REDACTAT],este unul din cele mai vechi cartiere al orașului profilat încă din secolul XIX,fiind un cartier în care peisajul rezidențial(Fig. 4.2) este bine reprezentat prin imobile cu o arhitectură frumoasă multe din case fiind considerate de patrimoniu.În perioada recentă au apărut clădiri noi în cartier nepăstrând arhitectura.
Fig. 5.2 Peisaj rezidențial în [NUME_REDACTAT].Sursa:Arhiva personală
[NUME_REDACTAT] cu Porumbei,cartier vechi conturat în perioada regalistă,format din imobile de bună calitate cu o bogată valoare arhitecturală.Printre imobilele de patrimoniu situate în cartier se află și vila [NUME_REDACTAT] construită în anul 1875.În cartier se regăsesc tipuri de locuințe atât unifamiliale cât și multifamiliale pe fondul retrocedărilor.Vizibilitatea peisajului rezidențial din [NUME_REDACTAT] I este limitată de profilarea [NUME_REDACTAT].
Cartierul 1 Mai, este o zonă mixtă compusă din case din anii `40-`50 cât și din blocurile construite începându cu mijlocul anilor `60(Fig. 5.3)
Fig. 5.3 Peisaj rezidențial în Cartierul 1 Mai.Sursa:Arhiva personală.
[NUME_REDACTAT],situat în apropiere de uzina Mefin,fiind caracterizată prin locuințe colective cu regim de înălțime P+4+M(Fig. 5.4).
Fig. 5.4 Peisaj rezidențial în [NUME_REDACTAT] vedere de pe [NUME_REDACTAT].Sursa:Arhiva personală
[NUME_REDACTAT] Izvor, conturat în sudul orașului este un cartier cu caracter mixt având și locuințe colective (Fig. 5.5a) cât și locunințe individuale(Fig. 5.5b).
Fig. 5.5a Locuințe colective în [NUME_REDACTAT]. 5.5b Locuințe individuale în [NUME_REDACTAT] Izvor.Sursa:Arhiva personală [NUME_REDACTAT].Sursa:Arhiva personală
5.2 Peisaje industriale
Peisajul industrial, reprezintă el însuși un tip de peisaj asimilat celui urban și prezintă tipuri și subtipuri de peisaje, deosebite în funcție de vechime, perioada industrială în care au apărut, specificul unităților industriale constituente, poziția peisajului industrial în cadrul orașului sau față de acesta, gradul de concentrare teritorială, gradul de ocupare al terenului, continuitatea în spațiu, modul de percepție al peisajului industrial, baza de producție, funcția inițială a sitului, gradul de contaminare, impactul asupra stării mediului, capacitatea de a genera rezidențial, etc. (Mirea, 2011).
În pofida faptului că orașul Sinaia are renumele de “[NUME_REDACTAT]”,industria este foarte bine reprezentată în economia locală încă din secolul XIX când în zona sudică a orașului a fost construit un vast ansamblu industrial care de-a lungul timpului a fost modernizat și extins astfel astăzi existând parcul industrial MEFIN.Totodată la începutul secolului XX în Sinaia se deschide și o fabrică de mezeluri.În anii 1967-1968 fabrica este modernizată și extinsă.
Parcul industrial MEFIN(Fig.5.6) reprezintă elementul principal al peisajului industrial sinăian atât prin amplasamentul de-a lungul arterei principale de circulație rutieră și feroviară,cât și prin suprafața de 100000 de metri pătrați construiți.
Fig. 5.6 Peisaj industrial-în centru imaginii unzina Mefin.Sursa:google.maps
De altfel și fabrica de mezeluri Angst(Fig. 5.7) amplasată în [NUME_REDACTAT](axa principală rutieră a orașului ce leagă sudul orașului de centru) reprezintă prin amplasament un element foarte important al peisajului industrial sinăian.
Fig. 5.7 Peisaj industrial-Fabrica de mezeluri Angst.Sursa:Arhiva personală
5.3 Peisaje comerciale
Peisajul comercial este bine reprezentat în partea centrală a orașului având ca motiv principal localizarea în apropiere a principalelor unități de cazare([NUME_REDACTAT],[NUME_REDACTAT],[NUME_REDACTAT],[NUME_REDACTAT],[NUME_REDACTAT]) care oferă spații de cazare pentru afluxul de turiști.Pe lângă zona centrală unde spațiile comerciale au o vastă extindere mai sunt și zone în care spațiile comerciale sunt punctuale.
Astfel că în centrul orașului peisajul comercial este foarte bine reprezentat atât prin galeriile comerciale(Fig. 5.8) cât și de celelalte spații comerciale mai mici.
Fig. 5.8 Peisaj comercial din centrul orașului-[NUME_REDACTAT].Sursa:Arhiva personală
De altfel și la periferia orașului se găsesc peisaje comerciale bine reprezentate.Un exemplu în acest sens îl reprezintă PennyMarket(Fig. 5.9)
Fig. 5.9 Peisaj comercial la periferia estică a orașului reprezentat de magazinul Penny.
5.4 Peisaj de recreare
Peisajul de recreare este foarte bine reprezentat la nivelul orașul Sinaia prin spații verzi, ele oferind locuitorilor facilitățile propice recreerii și odihnei, prin rolul fundamental și de neînlocuit pe care îl joacă în dezvoltarea și menținerea echilibrului fizic și psihic al omului. Element esențial al habitatului uman, spațiul verde valorifică potențialul biologic și estetic al vegetației, armonizează ansambluri arhitecturale urbanistice, igienizează și înfrumusețează mediul urban, reducând astfel agresiunea asupra locuitorilor (Muja, 1994). Prin structură și funcțiile multiple pe care le îndeplinesc, spațiile verzi, conferă o anumită calitate mediului urban și implicit locuirii, definind prin accesibilitate și/sau atractivitate cartierele orașului (Bhat et al., 2000; Cucu et al., 2011).
Conform legii nr. 24/2007, privind reglementarea și administrarea spațiilor verzi din zonele urbane, spațiul verde este definit ca fiind zona verde în cadrul orașelor și municipiilor, definită ca o rețea mozaicată sau un sistem de ecosisteme seminaturale, al cărei specific este determinat de vegetație (lemnoasă, arborescentă, arbustivă, floricolă și erbacee). Prin această lege se reglementează administrarea spațiilor verzi, ca obiective de interes public, în vederea asigurării calității factorilor de mediu și stării de sănătate a populației(Ciocănea,2013).
Conform legii 24/2007 și a completărilor aduse prin legea 313/2009 și 47/2012, spațiile verzi se compun din următoarele tipuri de terenuri din intravilanul localităților:
– spații verzi publice cu acces nelimitat: parcuri, grădini, scuaruri, fâșii plantate;
– spații verzi publice de folosință specializată:
o grădini botanice și zoologice, muzee în aer liber, parcuri expoziționale, zone ambientale și de agrement pentru animle dresate în spectacolele de circ;
o cele aferente dotărilor publice: creșe, grădinițe, școli, unități sanitare sau de protecție socială, instituții, edificii de cult cimitire;
o baze sau parcuri sportive pentru practicarea sportului de performanță;
– spații verzi pentru agrement: baze de agrement, poli de agrement, complexuri și baze sportive;
– spații verzi pentru protecția lacurilor și cursurilor de apă;
– culoare de protecție față de infrastructura tehnică;
– păduri de agrement.
Astfel că la nivelul orașului Sinaia se remarcă fâșiile de arbori ,scuaruri care momentan sunt în proces de reamenajare odată cu modernizarea centrului orașului.[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT](Fig. 5.10) cât și [NUME_REDACTAT] Peleș foarte bine amenajată(Fig.5.11).
Fig. 5.10 [NUME_REDACTAT] Ghica.Sursa:Arhiva personală
Fig. 5.11 Peisaj de recreare-[NUME_REDACTAT] și împrejurimile.Sursa:Arhiva personală
CAPITOLUL VI.PERSPECTIVE DE PLANIFICARE A PEISAJULUI URBAN SINĂIAN
Esența dezvoltării durabile a societății umane este dată de modul de gestionare, actuală și viitoare, a resurselor naturale, energetice, materiale și informaționale, în raport cu obiectivele creșterii economice și asigurarea unei calități ridicate a mediului și a vieții (Vădineanu et al, 2005).
Lynch (1984) sugera în lucrarea Good city form, că orice demers la nivelul deciziei, planificării sau intervenției în viața orașului trebuie să țină seama de norme care vizează: capacitatea de suport a spațiului, ajustabilitatea spațiilor urbane și capacitatea infrastructurii în funcție de comportamentul urban actual și viitor, accesibilitatea rapidă la orice tip de serviciu și către orice destinație, asigurarea managementului corespunzător al spațiilor și elementelor urbane, eficiența economică și echitatea (Lynch, 1984).
Obiectivele peisagistice în mediul urban urmăresc:
– protejarea peisajelor urbane valoroase, clasate ca atare „peisaje protejate” și protejarea perimetrelor cu patrimoniul arhitectural și/sau natural valoros, de efectele negative ale unor inserții nepotrivite, de exemplu ale unor infrastructuri care pot altera imaginea și ambianța urbană prin poluare vizuală, chimică și fonică;
– protejarea unor perspective frumoase (perspectivă de ansamblu, perspectivă asupra unui monument sau ansamblu arhitectural), din anumite puncte de percepere;
– protejarea calității estetice și ambientale a cadrului și mediului de viață al oamenilor în ansamblu;
– omogenitatea structurală și funcțională a peisajului urban pentru păstrarea identității culturale;
– îmbunătățirea structurală și funcționala prin polivalența peisajelor urbane;
– creșterea capacității peisajului de a asigura coeziunea eco-spațială
– reducerea vulnerabilității urbane din punct de vedere structural și social.
[NUME_REDACTAT] Gehl (2010) vorbește în lucrarea sa Orașe pentru oameni, despre principiile unei dezvoltări urbane durabile, având în prim plan omul, dimensiunea umană constituinde punctul de plecare universal. Neglijarea acestui aspect deosebit de important în planificarea și dezvoltarea urbană s-a reflectat în structura și funcțiile orașelor.
Este ieftin, simplu, sănătos și durabil să construim orașe pentru oameni (Gehl, 2010). Principii de planificare durabilă:
– localizarea atentă a funcțiunilor orașului pentru a asigura distanțe scurte între ele și o masă critică de oameni și evenimente;
– integrarea unei varietăți de funcțiuni în orașe pentru a conferi versabilitate, experiențe bogate, sustenabilitate socială și sentimentul de securitate fiecărui cartier urban;
– proiecția spațiului urban în așa fel încât să fie primitor și sigur pentru traficul de pietoni și biciclete;
– asigurarea de spații permeabile, deschise între oraș și clădiri, pentru ca viața din interiorul clădirilor și din afara spațiului să poată relaționa;
– încurajarea populației de a petrece mai mult timp în spațiul public.
În ceea ce privește orașul Sinaia,în contextul expansiunii urbane necontrolate planificarea peisajului urban reprezintă un instrument pentru conservarea patrimoniului construit și păstrarea identității locale.Astfel că reglementările urbanistice au un rol foarte important în planificarea peisajului urban prin delimitarea zonelor de protecție și a zonelor protejate în scopul neintervenirii asupra peisajului urban .De altfel și cadrul legislativ ce reglementează monumentele istorice are un rol important în planificarea peisajului urban sinăian întrucât orașul încă mai păstrează clădiri vechi incluse de [NUME_REDACTAT] și Cultelor în clasa monumentelor istorice,iar pentru conservarea acestor clădiri ce oferă varietate peisajului urban sinăian atât prin stilurile arhitectonice diferite cât și prin structura și amplasamentul lor,iar datorită valorii lor trebuiesc protejate de expansiunea urbană necontrolată.Așa că putem afirma că politicile urbane au un rol esențial în planificarea peisajului urban.
Astfel la nivelul orașului Sinaia,în contextul expansiunii urbane,prin declararea cartierelor istorice ca zone protejate și astfel limitarea intervenției asupra peisajului urban deja existent se poate conserva peisajul urban.Totodată stimularea dezvoltării sudului orașului mai slab dezvoltat reprezintă o altă soluție pentru dezvolarea urbană ,având ca efect indirect asupra conservării peisajului deja conturat.
CONCLUZII
Complexitatea peisajului a impus o analiză corelativă a intervențiilor umane și a spațiului pe care acestea se grefează. Ca urmare, o atenție sporită a fost acordată actorilor sociali care au generat peisajul de-a lungul timpului, în concordanță cu așteptările și nevoile fiecărui grup considerat.
Operaționalizarea identității peisajului integrează aspecte complexe, legate de evoluția spațiului, de percepția acestuia. Astfel, am observat că fiecare decupaj teritorial (Cumpătu, Furnica, [NUME_REDACTAT], Centru, Kogălniceanu, Tirul cu Porumbei, [NUME_REDACTAT], 1 Mai, Mefin, Izvorul, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT]) s-a configurat prin aportul reglementărilor urbanistice, evoluția proprietății și includerea acestora, mai devreme sau mai târziu în raza orașului Sinaia.
Utopismul, prin care s-a dorit reorganizarea noului oraș în perioada comunistă, a constat într-o încercare de uniformizare a structurii peisajului. Introducerea extensivă a grupărilor de locuințe plurifamiliale a determinat configurarea unei noi tipologii de peisaj în sudul Sinaiei, prin inserarea unei densificări atipice pentru acest oraș a construcțiilor. Totodată, aceași generalizare impusă în perioada comunistă are repercursiuni prezente, prin creșterea arealelor cu imobile degradate, blocate într-o stare juridică incertă, în cadrul intereselor imobiliare. Plierea și replierea statutului juridic ale vechilor vile împiedică depășirea stării actuale de degradare, amplificabilă în cazul unui scenariu axat pe neintervenția actorilor sociali([NUME_REDACTAT],vechii proprietari,actualii proprietari).
Elementele caracteristice peisajului din perioada adminsitrației [NUME_REDACTAT] Civile din București nu mai păstrează elementele constitutive inițiale, apărând modificări, la nivel de relotizare și densificare a construcțiilor. În cadrul peisajului urban actual, am identificat o diferențiere a decupajelor teritoriale formate în etape istorice distincte, epoca modernă și comunistă, din care rezultă frecvente inversiuni urbanistice.
BIBLIOGRAFIE
Antohi A., (2012), [NUME_REDACTAT] – Dinamica peisajului urban, Teza de doctorat, Facultatea de Geografie, Universitatea din București.
Antrop M., (2004), Landscape change and the urbanization process in Europe. Landscape and [NUME_REDACTAT], 67 (1-4), p. 9-26.
Berza, M., (2008), Risc și dinamică urbană, [NUME_REDACTAT] „[NUME_REDACTAT]”, București.
Budișteanu I., David T., (2010), Proiectarea urbanistica – o introducere, Ed. CDCAS, București.
Ciocănea C.M., (2013), Modificări structurale și funcționale ale peisajelor urbane determinate de modelele de consum ale societății. Studiu de caz – Sectorul 3 al [NUME_REDACTAT] ,Teza de doctorat, Facultatea de Geografie, Universitatea din București.
Cocean, P., (2010) [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] Clujeană, Cluj;
Cucu, V., (1976), Geografie și urbanizare,Ed. Junimea, Iași.
Drăguț L, (2000), Geografia peisajului, [NUME_REDACTAT] Clujeană, Cluj-Napoca.
Gălășescu,A.G.,(1895),[NUME_REDACTAT], D.,(1938), [NUME_REDACTAT] în [NUME_REDACTAT], vol. II
Huzui A. E, (2012), Analiza cantitativă și calitativă a peisajului urban. Studiu de caz: orașul Sinaia, Universitatea din București, Facultatea de Geografie, Teza de doctorat.
Huzui, A. E., Mirea, D., Stoiculescu, R. C., (2011), The perception upon landscape revitalization of industrial spaces. Case study: the industrial units [NUME_REDACTAT] Factory and S.C. [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] of [NUME_REDACTAT], VII(2), 67-78.
Ianoș, I., (1987), Orașele și organizarea spațiului geografic, Ed. [NUME_REDACTAT].
Ianoș I., (2004), Dinamica urbană. Aplicații la orașul și sistemul urban românesc, [NUME_REDACTAT], București.
Lahovari, G.,(1902). „Sinaia, com. urb.”. [NUME_REDACTAT] Geografic al Romîniei. 5. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 390–391.
Mac I., (1990), [NUME_REDACTAT]. Conținut și semnificație științifică, Terra 1-4, București.
Mihăilescu V., (2003), Evoluția geografică a unui oraș – București, [NUME_REDACTAT], București.
Nae M.M., (2009), București – dezvoltare urbană și calitatea vieții, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] M. C., (2010), Orașul sub lupă – Concepte urbane. Abordare geografică, [NUME_REDACTAT] Universitaria, București.
Pătru-Stupariu I., Stupariu M.S., Cuculici R., Huzui A., (2011), [NUME_REDACTAT] Used for [NUME_REDACTAT] of the Landscape in Situ – [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], Forum geografic. Studii și cercetări de geografie și protecția mediului. Year 9, No.9/2010, p. 133-138.
Suditu B.A., (2005), Mobilitatea rezidențială a populației [NUME_REDACTAT], Teză de doctorat, Universitatea din București, Facultatea de Geografie.
Suditu B., Ginavar, A., Muică, A., Iordăchescu, C., Vârdol, A, Ghinea, B., (2010), Urban sprawl characteristics and typologies in Romania, [NUME_REDACTAT] – Journal of Studies and Research in [NUME_REDACTAT], 4, 79-87.
Tudora I., (2009), La curte – Grădină, cartier și peisaj urban în București, Ed. [NUME_REDACTAT], București.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Evolutia Peisajului Urban In Orasul Sinaia (ID: 1550)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.