EVOLUȚIA NATALITĂȚII ÎN ROMÂNIA Îndrumător științific: Lect. univ. dr Gabriel PRICINĂ Absolvent: Irina Andreea ILIESCU CRAIOVA 2015 CUPRINS… [617763]

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE SOCIALE
SPECIALIZAREA SOCIOLOGIE

LUCRARE DE LICENȚĂ

Îndrumător științific:
Lect. univ. dr Gabriel PRICINĂ
Absolvent: [anonimizat]
2015

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE SOCIALE
SPECIALIZAREA SOCIOLOGIE

EVOLUȚIA NATALITĂȚII ÎN ROMÂNIA

Îndrumător științific:
Lect. univ. dr Gabriel PRICINĂ
Absolvent: [anonimizat]
2015

CUPRINS
INTRODUCERE …………………………………………………………………………….. … 3
Capitolul 1. Despre Demografie ………………..…………………………… ….. 4
1.
1. Istoria demografiei …………………… …………………………………………………… 4
1.2. Definirea demografiei ………………………………………………………. . 5
Capitolul 2. Obiectul de Studiu a l Demografiei, Principalele Categorii
Operaționale si Sistemul Informațional ………… .………………………… 9
2.1. Categorii opera ționale ……… ……………… ..………………… .………… 9
2.2. Sistemul informa țional ……………………… ..…………………………… 10
Capitolul 3. Statistica Demografi că si Fenomenele Demografice ………… .. ..16
3.1. Mortalitatea…………………………………………………………………….. ……….. 17
3.2. Fertilitatea/natalitatea ………….…………………………………… .…… …19
3.3. Nupțialitatea și divor țialitatea ….…………………………………….. …………………. 20
3.4. Migra ția……………..……………………………………………………. ………………. 21
3.5. Îmbătrânirea demografică……………..…… ……………………………………….. … 22
3.6. Dinamica populației …….……………..… ………………………………………………22
Capitolul 4. Tranzația Demografică a României ……………….……………24
Capitolul 5. Natalitatea s i Fertilitatea………………………………………… 35
5.1. Reproducerea populației ………………………………………………………………….. 35
5.2. Natalitatea …………………….………………………………………….… 36
5.3. Intensitatea natalității ………….………………………………………………………….. 38
5.4. Rangul născutului viu………….…… ………………………………………………….. .40
5.5. Fertilitatea ………….………………………………………………………………………….41
5.6. Natalitatea și fertilitatea conjugala ș i extraconjugala …………………………….. ..46
5.7. Avorturile, sterilizarea și teoria rolurilor în natalitate ………………………………48
1

Capitolul 6. Evoluția Natalității ………………………..………… ………. …..51
6.1. Date disponibile ……………………………………………………………………………. .51
6.2. Evoluț ia natalită ții de-a lungul anilor …………………………………… ….. 52
Concluzii ……………………………………… ………………………………………… ..61
Bibliografie …………………………………………………………………… …63
Anexe
2

EVOLUȚIA NATALITĂȚII ÎN ROMÂNIA
INTRODUCERE
„Așa cum dezvoltarea eficientă depinde de buna cunoaștere a resurselor
naturale și a celorlalte resurse, tot așa, planificarea dezvoltării depinde de buna
cunoaștere a structurii, creșterii și mișcãrii populației” (Rafael Salas –director al
fondului ONU pentru populație).
Definiț ia pe care ONU o dă demografiei este: „demografia este o știință,
având ca obiect studiul populați ilor umane si tratând dimensiunea , structura,
evoluția si caracteristicile lor, abordate in principal din punct de vedere
cantitativ.”
Îi dau dreptate directorului ONU, Rafael Salas, deoarece populația este în
același timp unul dintre principalele subsisteme ale economiei naționale, astfel
fiind de neconceput desfășurarea oricărei activități sociale, chiar existența
societății în general, făcând ab stracție de colectivitatea umană . Din punct de
vedere demografic, populația este o colec tivitate umană; ea este definită printr –
un ansamblu de caracteristici specifice dezvoltării proprii. Acest lucru explică și
necesitățile de cunoaștere a popu lației, manifestate odată cu apariția primelor
forme de organizare statală.
În această lucrare de licența am pus accentul pe importanța pe care o are
în societate demografia, ea studiind cele mai importante evenimente din viața
noastră – nașterea , moartea, căsătoriile , etc.
Am început prin a prezenta istoria demografiei, din punctul meu de vedere
fiind necesar să cunoaștem o știință pentru a putea să o înțelegem pe deplin.
Astfel am prezentat obiectul de studiu al demografiei si principalele fenomene
demografice.
În capitolul patru pute m observa o prezentare a tranzației prin care a trecut
țara noastră . Sunt expuse în tabelul de la sfârșitul capitolului ratele natalității , a
mortalității, sporul natural ș i numărul total al populației, din anul 1871 până î n
anul 1995. Mai apoi, în capitolul ș ase, am explicat scăderile si creșterile ratei
natalității și a fertilității .
3

DESPRE DEMOGRAFIE
CAPITOLUL 1
DESPRE DEMOGRAFIE
1.1 Istoria demografiei
Demografia a debutat ca știința în moment ul în care economistul englez
John Graunt a publicat în anul 1662 lucrarea „ Natural and Political Observations
Made upon the Bills of Mortality”, astfel el a devenit prima persoana care a
observa t ca multitudinea de cifre consemnate în statisticile empirice ale
timpului, de către Biserică , au semnificații mai profunde. Idea cea mai valoroasă
a lui Graunt a reprezentat un argument solid de-a lungul timpului: „în realitatea
socială pot fi găsite regularităț i și legități asemănătoare celor care guvernează
lumea fizic ă”1.
De asemenea, Edmund Halley trebuie menționat pentru contribuțiile sale,
el construind prima tabelă de mortalitate2. Nici c ontribuț iile importante ale lui
William Petty nu tr ebuie trecute cu vederea, el a r eprezentat o cumulare a
disciplinelor sociale bazate pe analiză statistică. Prima tabelă de mortalitate unde
s-au ut ilizat date la nivel național a fost realizată de către Pierre Wargentin3.
Întemeietorul demografiei ca știința este belgianul Achille Guillard, acesta
a utilizat pentru prima data termenul de „demografie” în anul 1885 în lucrarea sa
„Elemente de statistica umana sau demografie comparata”. În aceeași lucrare
definește demog rafia ca fiind „ istoria naturală și socia lă a speciilor umane sau
cunoașterea matematică a populațiilor , a schimbărilor lor generale și a condiției
lor fizice, civile, intelectua le și morale.”
1 Traian Rotariu, Demografia și sociologia populației. Fenomene demografice , editura
Polirom, Iași, 2003
2 Idem
3 Idem
4

DESPRE DEMOGRAFIE

Dezvoltarea demografiei este dependentă de calitatea și acuratețea datelor
demografice disponibile, dar și de nivelul de d ezvoltare a metodelor de analiză a
acestor date.
Pe parcursul trecerii anilor, studiile demografice au evoluat datorită
perfecționării metodelor de culegere și stocare a datelor statistice. O creștere
calitativă a cercetării demografice a avut loc în secolul XIX. Componentele ce
au stat la baza progresului științific sunt:
• „îmbunătățirea substanțial ă a calității informațiilor, graț ie
generalizării practicii recensămintelor și ameliorării înregistrării
evenimentelor curente.
• Organizarea unor institute naționale responsabile cu culegerea și
prelucrarea datelor demografice și apoi a unor organisme internaționale .
• Pe plan teore tic, ameliorarea în conti nuare a instrumentului
tehnic.”4
În secolul al XX -lea urmează schimbarea interesului demografilor de la
analiza fenomenului de mortalitate la studiul fenomenelor ce influențează
evoluția populației.
1.2 Definirea demografiei
Demografia îndeplinește funcțiile unei științe datorită faptului că identifică
relația cauză-efect și predicțiile structurate asupra viitorului. În lucrările de
specialitate este definită ca fiind „o știință socială care are ca obiect studiul
populațiilor umane privite din perspectiva dimensiunii lor numerice și a
schimbărilor de volum.”5
Este știința socială ce ar e ca obiect studiul colectivității umane , al
fenomenelor și proceselor demografice specifice, în scopul cunoașterii legităților
care determină evoluția efectivului, structurii și mișcării acesteia, stabilind locul
4 Traian Rotariu, Demografia și sociologia populației. Fenomene demografice , editura
Polirom, Iași,2003
5 Idem
5

DESPRE DEMOGRAFIE

și corelațiile care derivă din calitatea populației ca verigă a sistemului general
economico -social. Demografia fundamentează, prin metode proprii, măsurile de
politică demografică, menite să asigure dezvoltarea armonioasă a populației, în
concordanță cu interesele generale ale societății, într -o viziune de largă
perspectivă.
O definiți e mai complexă este oferita de către Constanța Mihăiescu și de
către Giani Grădinaru: „demografia este o știință socială care are ca obiect
studiul colectivității umane, al fenomenelor și proceselor demografice, în scopul
cunoașterii legităților care determină evoluția efectivului, structurii și mișcării
acesteia, stabilind locul și corelațiile care derivă din calitatea populației ca
verigă a sistem ului general economico- social.”6
Încercând să cuprindă și fenomenele care fac obiectul demografiei, au fo st
oferite mult mai multe definiții ale ace steia. Este de memorat faptul că la baza
demersului demografic stă statistica.
„Studiul dimensiunii distribuției teritoriale și compoziției populației cu
schimbările aferente, și compoziția acestor schimbări poate fi identificată prin
natalitate, mortalitate, migrație teritorială sau mobilitate socială .”7 De asemenea
demografia „își menține caracterul des criptiv prin analiza comparativă a
trendurilor, scopul pe termen lung este de a dezvolta un corp de teorii pentr u a
explica evenimentele de natură demografică descrise prin diagrame și
comparații efectuate”8.
Pe baza definițiilor ce descriu fenomenele ce fac obiectivul demografiei se
desprind două viziuni majo re ce le circumscriu9 :
• Macro demografice prin care sunt analizate cauzele creșterii sau
scăderii rapide a ratelor natalității, mortalității , creșterii sau scăderii
6 Constanța Mihăiescu, Giani Grădinaru, Demografie, elemente de baza și docimologie ,
editura ASE, București, 2000
7Philip Hauser, Dudley Ducan, „ The study of population” , University of Chicago Press , 1959
8 Donald Bogue, Principales of demography , editura John Wiley & Sons Inc., 1969
9 V.C. Sinha, Easo Zacharia, Elementents of demography , editura Allied Publishers, 1984,
Reprinted 2009
6

DESPRE DEMOGRAFIE

populației, raporturile dintre sexe și condițiilor de viață . Cuprinde și alte
obiecte de studiu precum șomajul, nivelul veniturilor, nivelul de trai,
producția și consumul, etc. P roblemele sociale, precum statusul marital,
compoziția familiei, categoriile sociale realizate în funcție de religie,
educație , sunt component ale analizelor acesteia.
• Micro demografice reprezintă punctul îngust de veder e referitor la
studiul demografic al unităților sociale de mici dimensiuni, precum
individual, familia sau grupul.
Demografia este „ studiul celor mai multe dintre cele mai importante
evenimente ale vieții noastre”10, iar așa cum suger ează și etimologia cuvântului :
demos = popor, populație ; graphia = scrierea despre ; este știința despre
populație . Limitele științei demografice o reprezintă raportarea la două dintre
cele mai importante fenomene naturale, adică nașterea și moartea. Pe lângă
aceste două fenomene, mai regăsim și altele, precum: căsătoriile , natalitatea,
divorțialitatea , ocupațiile , grupele de vârstă , etc. Toate aceste fenomene sunt
studiate din două perspective:
• Sincronică , în momentul în care fenomenele se petrec în același
interval de timp;
• Diacronică , când se oferă informații asupra evoluției în timp a
anumitor fenomene .
Demografia poate fi definită atâ t intr -un sens îngust, câ t și într-un sens
larg. În sensul îngust , demografia este ș tiința ce studiază variabilele demografice
de bază ale populației, adică numărul de locuitori, distribuția teritorială ,
structura, schimbarea locuințelor . Populația este abordată oarecum „în sine”,
neluâ nd în considerație contextu l concret -istoric în care se trăiește sau
implicațiile de natură social -economică . În sensul larg se studiază variabilele
demografice ca atare ale populației, caracteristicile adiționale ale populației și
10 Dudley L. Poston, Jr.,Leon F. Bouvier, Population and Society. An Introduction to
Demography , 2010
7

DESPRE DEMOGRAFIE

implicațiile social economice ale fenomenelor și proceselor demografice. Se
abordează astfel populația într -o manieră concret -istorică și este considerată o
variabilă a ansamblului social.
Demografia este o știință cu două niveluri ce se condiționează reciproc:
• empiric, descriptiv: î i corespunde statistica populației ;
• teoretic explicativ: î i corespunde teoria populației .
De asemenea, demografia are o dublă finalitate:
• cognitiv ă: vizează cunoașterea formelor și proceselor demografice
și o multiplă determinare și implicație a acestora, astfel oferă demografiei
statutul de ș tiință;
• practic -acționară : vizează folosirea cunoștințelor obținute ca
instrument de acțiune în vederea determinării direcției dorită cursului
evoluției demografice a unei populații , astfel oferă demografiei statutul de
instrument eficace de acțiune practică .
Utilitatea analize lor demografice poate fi extinsă și pentru alte ș tiințe
precum sociologia, psih ologia, economia, etc., pe langă demografie. Unele di n
obiectivele demografiei sunt11:
• cunoașterea mărimii , structurii și distribuției populației ;
• descrierea evoluția populației de -a lungul timpului într -o regiune
și distribuția acesteia în funcție de anumiți indicatori;
• pentru a identifica legăturile dintre trendurile populației și diferite
aspecte ale societăț ii ;
• pentru a realiza, estimări ale evoluției demografice și
consecințelor probabi le.
11 Rajendra Sharma, Demography and population problems , editura Atlantis Publishers and
Distribuitors Ltd., 2000, 2007
8

OBIECTUL DE STUDIU AL DEMOGRAFIEI, PRINCIPALELE CATEGORII
OPERAȚIONALE ȘI SISTEMUL INFORMAȚIONAL

CAPITOLUL 2
OBIE CTUL DE STUDIU AL DEMOGRAFIEI,
PRINCIPALELE CATEGORII OPERAȚIONALE ȘI
SISTEMUL INFORMAȚIONAL
2.1 Categorii operaționale
• Evenimentul demografic este unitatea statistică simplă, orice caz
individual a cărui producere modifică componența populației din punctul
de vedere al efectivului și structurii acesteia. Astfel, nașterea unui copil
viu sau mort, decesul unei persoane, căsătoria sau divorțul unor persoane,
chiar și schi mbarea domiciliului stabil sunt evenimente demografice.
Unele evenimente demografice precum nașterea sau decesul sunt
concomitent evenimente biologice. Alte evenimente demografice , precum
căsătoria, divorțul, modificarea domiciliului stabil, au un pronunța t
caracter social . Evenimentele demografice constituie obiect de
înregistrare în actele de stare civilă sau în alte sisteme de evidență, fiind
supuse observării curente.
• Fenomenul demografic reprezintă masa evenimentelor
demografice de același fel care sunt înregistrate pe o axa temporala
definita . În funcție de specificul evenimentelor demografice a căror masă
o descriu, fenomenele demografice poartă denumirea de natalitate (masa
născuților vii), mortinatalitate (masa născuților morți), mortalita te (masa
deceselor), nupțialitate (masa căsătoriilor), divorțialitate (masa
divorțurilor), migrație (masa evenimentelor de schimbare a domiciliului
9

OBIECTUL DE STUDIU AL DEMOGRAFIEI, PRINCIPALELE CATEGORII
OPERAȚIONALE ȘI SISTEMUL INFORMAȚIONAL

stabil). În procesul analizei, fenomenele demografice beneficiază de o
exprimare cantitativă absolută în per ioada de timp stabilită, dar și de o
exprimare relativă, aceasta indicând intensitatea cu care se manifestă
fenomenul în rândul populației studiate .
• Procesul demografic definește modificarea în timp a fenomenelor
demografice influențate de un ansamblu de factori social-economici,
demografici, social -culturali, etc. Procesul demografic, relevând
caracterul dinamic al fenomenelor demografice, atrage atenția asupra determinării complexe a acestora.
Fenomenele demografice și modificarea lor de -a lungul timpului au drept
consecință continua schimbare a stării populației, din punct de vedere al numărului și structurii acesteia. Pe de altă parte, populația se află într -o strânsă
legătură cu celelalte subsisteme ale economiei naționale, constituind obiect al
politicii de dezvoltare social -economică. Statul poate influența , fie intr -o
manieră pozitivă, fie într -una negativă evoluția populației prin intermediul
măsurilor de politică demografică.
Având în vedere categoriile operaționale menționate mai sus, putem astf el
defini demografia ca știință și obiectul de studiu al acesteia.
2.2 Sistemul informațional
Populația, datorită diversității caracteristicilor care fac obiectul observării,
a modificărilor frecvente în structura sa, este unul din cele mai complexe
obiective statistice.
Datorită acestor trăsături ale populației, s -au impus modalități adecvate de
obținere a informației despre aceasta. Cele mai importante surse de informații
asupra populației sunt:
10

OBIECTUL DE STUDIU AL DEMOGRAFIEI, PRINCIPALELE CATEGORII
OPERAȚIONALE ȘI SISTEMUL INFORMAȚIONAL

• Recensământul ;
• Înregistrarea evenimentelor mișcării naturale și mișcării
migratorii ;
• Anchetele și monografiile .
Aceste a sunt principalele mijloace de înregistrare a informațiilor
referitoare la populație ; însă pe lângă acestea, pentru a se cunoaște unele aspecte
demografice și socio -economice, se mai pot utiliza și alte surse colaterale,
precum :
• Registrul agricol ;
• Cărțile de imobil ;
• Listele de alegă tor;
• Recensământul castrelor cu studii medii și superioare, etc.
Pentru a se cunoaște numărul și structura populației la un moment dat,
recensămâ ntul constituie principa la sursă de informare asupra populației.
Dorința de conducere și organizarea statului a dus la apariția unei forme
embrionare de înregistrare a populației, s -au găsit documente ce ates tă
numerotarea populației Chinei cu aproximativ 3000 de ani i.e.n.
Recensământului populației
Recensământul oferă informații detaliate, într -un anumit moment, asupra
stării populației. „ Organizarea recensământului este o acțiune complexă,
antrenează un numă r mare de persoane și resurse materiale, fapt pentru care
efectuar ea acestuia se face cu o anumită periodicitate, de obicei din zece în zece
ani”12.
12 Virgil Cora, Ilie Hristache, Mircea Paul Despa , Demografie , editura Editura Didactica și
Pedagogică, București, 1983
11

OBIECTUL DE STUDIU AL DEMOGRAFIEI, PRINCIPALELE CATEGORII
OPERAȚIONALE ȘI SISTEMUL INFORMAȚIONAL

Datorită experienței îndelungate permite „definirea unor principii
metodologice a căror respectare constituie o garanție a reușitei unor asemenea
lucrări statistice de amploare”13. Principalele principii ce stau la baza organizării
recensământului sunt:
• este o lucrare statistică inițiată de stat, efectuându -se pe baza unui
act normativ;
• înregistrarea cuprinde întreg teritoriul statului ;
• toată populația statului este înregistrată ;
• înregistrările respectă principiul simultaneității , informațiile fiind
culese în același moment pentru toate persoanele recenzate , acesta fiind
„momentul critic” ;
• datele obținute sunt prelucrate detaliat.
În calendaru l oricărui recensământ sunt trei etape principale: efectuarea
lucrărilor pregătitoare propriu -zise; înregistrarea și predarea informațiilor
obținute de pe teren; prelucrarea informațiilor în scopul obținerii rezultatelor
definitive.
Înregistrarea evenimentelor mișcării naturale și mișcării migratorii
Instrumentul cu ajutorul căruia se ține evidenț a evenimentelor mișcării
naturale a populației se numește „registru de stare civilă ”, acesta este completat
de către oficiul de stare civilă . Purtătorul de informații, care asigură utilizarea
din punct de vedere statistic a informației, este “buletinul statistic” specific
fiecărui fenomen demografic. „În prezent se folosesc cinci categorii de buletine
statistice pentru mișcarea naturală:
• buletinul statistic pentru născ utul viu;
13 Virgil Cora, Ilie Hristache, Mircea Paul Despa , Demografie , editura Editura Didactica și
Pedagogică, București, 1983
12

OBIECTUL DE STUDIU AL DEMOGRAFIEI, PRINCIPALELE CATEGORII
OPERAȚIONALE ȘI SISTEMUL INFORMAȚIONAL

• buletinul statistic pentru născutul mort;
• buletinul statistic pentru deces;
• buletinul statistic pentru căsătorie;
• buletinul statistic pentru divorț”14.
Toate buletinele statistice referitoare la mișcarea naturală a populației se
întocmesc de către oficiile de stare civila, cu excepția buletinului de divorț ,
acesta fiind completat de către secretarul Tribunalului care a pronunțat divorțul .
În fiecare lună toate buletinele statistice sunt înaintate Direcției Județene de
statistică de care aparțin .
Orice eveniment trebuie declarat în mod obligatoriu într -un anumit termen
pentru a se asigura înregistrarea completă a evenimen telor mișcării naturale a
populației. Legislația României prevede faptul că orice născut viu trebuie
înregistrat la oficiul de stare civilă în maxim 15 zile de la naștere , născutul mort
în maxim 24 de ore, decesul unei persoane în maxim 3 zile, divorțul imediat
după pronunțarea sentinței de către organele judecătorești, sau cele împuternicite
de a oficia acest act.
Pentru mișcarea migratorie a populației, adică deplasare a persoanelor
dintr -o localitate în alta, însoțită de schimbarea domiciliului stabil, se
completează de către organele de poliție, care aprobă de fapt schimbarea
domiciliului, buletinul statistic corespunzător, al c ărui circuit este identic cu cel
prezentat în cazul mișcării naturale.
Anchetele și monografiile demografice
Ancheta demografică poate urmări studierea unui singur fenomen
demografic, în strânsă legătură cu factorii ce îl determină, sau studierea mai
14 Virgil Cora, Ilie Hristache, Mircea Paul Despa , Demografie , editura Editura Didactica și
Pedagogică, București, 1983
13

OBIECTUL DE STUDIU AL DEMOGRAFIEI, PRINCIPALELE CATEGORII
OPERAȚIONALE ȘI SISTEMUL INFORMAȚIONAL

multor fenomene demografice interdependente. În organizarea ei trebuie să se
precizeze fenomenele a căror caracterizare determină scopul , precum și
colectivitatea care va forma obiectul propriu-zis al acesteia.
Eșantionul anchetelor va cuprinde numai o par te din membrii
colectivității , aceștia sunt aleși în așa fel încât să respecte principiile
reprezentativității.
Practica statistică recomandă ca fiind mai utilă caracterizarea, prin
intermediul anchetei, a unui singur fenomen demografic, în cadrul unui
eșantion15. Acest fapt se datorează reducerii timpului de observare, factorii
cauzali sunt cuprinși în detaliu, se reduce costul anchetei și este sporit gradul de
veridicitate a datelor înregistrate etc.
Planul de organizare al unei anchete este:
• definirea fenomenului demografic studiat și a factorilor de natură
social-economică,
• Întocmirea chestionarelor ce vor cuprinde întrebările ce urmează
să fie adresate persoanelor chestionate ,
• Stabilirea felului selecției eșantionului,
• Instruirea personalului ce va efectua ancheta ,
• Prelucrarea datelor obținute prin cercetare și analiza acestora în
scopul obținerii concluziilor generale pentru a se putea face o
caracterizare a fenomenului studiat .
Monografiile demografice se caracterizează prin aceea că studiile
întreprinse prin intermediul lor au un caracter exhaustiv , adică se studiază
fenomenul demografic sub toate aspectele.
15 Virgil Cora, Ilie Hristache, Mircea Paul Despa , Demografie , editura Editura Didactica și
Pedagogică, București, 1983
14

OBIECTUL DE STUDIU AL DEMOGRAFIEI, PRINCIPALELE CATEGORII
OPERAȚIONALE ȘI SISTEMUL INFORMAȚIONAL

Se deosebesc două tipuri de monografii:
• cele care studiază un singur fenomen demografic în cadrul
întregii populații sau al unei părți a acesteia, în corelație cu toți factorii
social-economici care îl determină;
• cele care studiază toate fenomenele demografice interdependente,
în cadrul unei unități teritoriale sau zone geografice.
Monografia trebuie să aibă ca scop final elaborarea unor propuneri pentru
determinarea unei evoluții favorabile a fenomenelor demografice.

15

STATISTICA DEMOGRAFICĂ ȘI FENOMENELE DEMOGRAFICE

CAPITOLUL 3
STATISTICA DEMOGRAFICĂ ȘI FENOMENELE
DEMOGRAFICE
Statistica este disciplina care studiază fenomenele din natură și din
societate folosind date numerice centralizate și sistematizate. Toate fenomenele
naturale și sociale sunt studiate în funcție de natura documentelor, cu metode
proprii de descriere și analiză . Gottfried Achenwall este prima persoana ce a
folosit termenul de statistică spre mijlocul secolului XVIII. Pentru acesta
statistica reprezenta „ cunoașterea aprofundată a situației respective și
comparative a fiecărui stat” sa u „știința care indică tot ceea ce se găsește
numeric într -o societate politică, într -o țară, î ntr-un loc oarecare”(1749).
După natura fenomenelor unde este aplicată statistica, putem distinge m ai
multe tipuri:
• Statistică economic ă: financiar ă, industrial ă, agricol ă, bancar ă,etc.
• Statistic ă social ă: medicală, judiciar ă, școlară. Acesteia î i aparține
și statistica demografică .
Domeniul de activitate al statisticii demografic reprezintă culegerea,
centralizarea și gruparea datelor privind populația și fenomen ele demografice și
de determinar e a indicatorilor cu ajutorul cărora se descriu populația și
fenomenele demografice în vederea evidențierii regularităților statistice.
Toate teoriile despre populație elaborate de -a lungul timpului caută să
ofere explicații coerente privind cauzele creșterii sau scăderii populației.
Într-o accepțiune restrânsă , demografia vizează studiul, cu ajutorul
metodelor statistico -matematice, al populației umane, urmărind anumite
fenomene demografice.
16

STATISTICA DEMOGRAFICĂ ȘI FENOMENELE DEMOGRAFICE

Într-o accepțiune lărgita , demografia studiază și mobilitatea socială,
structura social- economică a populației, raporturile reciproce î ntre populație și
economie.
În sens demografic , o populație este form ată din locuitorii unei așezări , a
unei zone administrative a unei țări, al ță rii în întregime, ai unor comunități
supranaționale și, la limită , din toți locuitorii plane tei noastre. Demografia se
ocupă mereu de populații mari care conțin un număr suficient de ridicat de
indivizi pentru a stabili regularități statistice. Principalul instrument utilizat este
cel statistic.
Cele mai importante fenomene demografice sunt: mortalitatea, fertilitatea,
natalitatea, nupțialitatea , divorțialitatea și migrația . Prin acțiunea acestora,
pornind de la o stare dat ă a popul ației, se configurează structurile ei viitoare ( în
principal cea pe sexe și vârste ) și se modifică treptat și volumul de ansamblu sau
al unor subsisteme demografice16.
3.1 Mortalitatea
Prin mortalitate se înțelege frecvența deceselor î ntr-o populație și se
determină prin raportarea numărului deceselor dintr -o perioadă la numărul
mediu al populației în perioada respectivă . Termenul se folosește uneori cu
semnificația de indice sau rată a mortalității.
Mortalitatea diferențiată reprezintă intensitatea deceselor în sânul unei
populații constituite după anumite caracteristici: vârstă , sex, religie, etc. Ea se
diferențiază semnificativ în funcție de statutul social dar și de profesie. Profesia
influențează semnific ativ mortalitatea deoarece, după cum știm, există profes ii
care au un risc mai mare față de altele (profesia de miner, militar, cei expuși la
radiații , etc.).
16 Traian Rotariu, Studii demografice , editura Polirom, Iași, 2010
17

STATISTICA DEMOGRAFICĂ ȘI FENOMENELE DEMOGRAFICE

De asemen ea, mortalitatea este influențată și de mediul în care trăim ,
mediul urban oferind condiții de igienă , tratament și spitalizare mai bune față de
mediul rural.
Mortalitatea poate fi întâmpinată și în cazul subnutriției și malnutriției. În
cazul subnutriției, hrănirea este insuficientă pentru organism, iar în cazul
malnutriției, hrănirea este una dăunătoare , necorespunzătoare .
De asemenea poate să intervină și mortalitatea infantilă în cazul copiilor
sub un an. Cauzele pot fi multiple: construcția fizică a noului născut ,
împrejurările în care se produce nașterea , malformațiile congenitale , etc.
Romania, asemenea altor ță ri din zona noastră, a intrat mai târziu în
procesul de scădere a mortalității, comparativ cu partea apuseană a Europei . În
jurul anilor 1900, speranța de viață la naștere în țara noastră era de 36 de ani, pe
când ță rile apuse ne aveau o asemenea valoare încă de la începutul secolului
XIX, iar până la finalul acestui secol depășindu -se pragul de 50 de ani. În
perioada interbelică ța ra noastră atinge pragul de 40 de ani, însă ță rile apusene
ofereau și în această perioadă o speranță de viață mai mare, și anume cea de 60
de ani.
Recuperarea distanț ei speranței de viață s- a făcut după anii 1945 câ nd s-a
ajuns la o valoare medie de 68,5 ani, adică asemănătoare cu cea a alt or țări din
Europa. Progresul înregistrat în anii postbelici nu este numai la scara națională,
ci este unul la s cara mondială , fiind legat în mare măsură de introducerea în uzul
general a l antibioticelor și de generalizare a practicii vaccinărilor .
Anii 60 au reprezentat pentru Europa încheierea unei etape în lupta
împotriva morții. Însă din păcate, ț ara noastră nu a mai progresat deloc de la
începutul anilor 1970. în acea perioada se ajunsese la o speranță medie de 70 de
ani
18

STATISTICA DEMOGRAFICĂ ȘI FENOMENELE DEMOGRAFICE

Aceste condiții de mortalitate se corelează cu un proces de îmbătrânire
demografică, astfel se ridică numărul absolut al deceselor, dar și masa lor
relativă , măsurată prin rata brută de mortalitate.
De-a lungul timpului s-a dovedit că principala metodă prin care se poate
îmbunătăți speranța de viață în Romania este pe cale medicală. Diferențele
culturale sau de nivel de viață își pun amprenta doa r în cazul comunităților
reduse.
3.2 Fertilitatea ,natalitatea
Evoluția populației României a fost marcată fundamental de către fostul
nostru dictator. Pe 1 octombrie 1966, Nicolae Ceaușescu a dat decretul 770, prin
care interzicea tuturor femeilor să întrerupă sarcinile, cu câteva excepții: dacă
sarcina punea în pericol viața femeii, dacă unul dintre părinți suferea de o boală
transmisibilă ereditar sau dacă mama prezenta invalidități grave, dacă femeia
avea peste 45 de ani sau născuse deja patru copii, și dacă sarcina era urmarea
unui viol sau incest.
Decalajul de fertilitate între ț ara noastră și Occident s -a redus pană în 1966
aproape de zero, deoarece în Romania se coborâse în acel moment sub nivelul
de înlocuire a generațiilor , iar în Occident începuse scăderea după perioada baby
boom. Sincronia dintre noi și țările apuse ne a luat sfârșit după decretul 770.
Revoluția din 1989, în urma căreia a fost executat fostul dictator comunist, ne -a
găsit cu valori de fertilitate net superioare celor occid entale. Am avut aceste
valori semnificativ mai mari chiar în detrimentul faptului că , deși erau ilegale,
avorturile tot erau practicate . Potrivit datelor oferite de Centrul de Statistică și
Documentare Medicală , 9.452 de femei au murit intre anii 1966 și 1989 din
cauza avorturilor autoprovocate sau fă cute clandestin de pseudomedici. Dar
decretul ș i-a atins scopul, cel puțin la început . În 1967, numărul de nașteri s-a
dublat aproape, de la 14,3 la mia de locuitori pana la 27,4, în 1966 . Efectul
19

STATISTICA DEMOGRAFICĂ ȘI FENOMENELE DEMOGRAFICE

sociologic a l decretului 770 s- a diminuat treptat, iar în 1983 s-a ajuns la aceeași
cifră a natalității ca în 1966. În același timp, numărul de decese materne din
cauza avorturilor a crescut de la 64, în 1966, la 192 în 1968.
Însă după 1989 au urmat nivelurile cele mai scăzute de fertilitate din
Europa, chiar din lume am putea spune. În 1999 indicele simetric de fertilitate
pe plan mondial era de 2,9 copii pe femeie; valoarea în Europa era de 1,4, iar în
Romania de 1,217.
Chiar în prezen t, în Romania există un stadiu primitiv al utilizării
metodelor de planificare al nașterilor . Aici mă refer la frecvența ridicată a
avorturilor, care depășește numărul nașterilor : avem 1,6 avorturi la o naștere
vie18.
3.3 Nupțialitatea și divorțialitatea
Cele două fenomene demografice reprezintă constituirea și disoluția
familiei, ele au un efect major asupra nașterilor . În ultima peri oadă tot mai multe
nașteri au loc în afara familiei, această instituție pierzându -și din importanță.
Pană la 50% din nașterile extraconjugale au loc în unele ță ri nordice, peste o
treime în majoritatea ță rilor occidentale și 24,1% în Romania anului 199919.
În țara noastră nupțialitatea are o clară tendință de scădere , coborând de la
7-9 căsătorii la mia de locuitori, la sub 7 după 1991. În anul 1999 am avut cea
mai scăzută rată de nupțialitate întâlnita la noi – 6,2‰, iar declinul este continuu.
Însă chiar și cu această rată scăzută , nupțialitatea României se menține încă
superioară celei din tarile vestice.
17 Traian Rotariu, Studii demografice , editura Polirom, Iași, 2010
18 Traian Rotariu, Studii demografice , editura Polirom, Iași, 2010
19 Idem
20

STATISTICA DEMOGRAFICĂ ȘI FENOMENELE DEMOGRAFICE

Pe lângă schimbarea intensității nupțialității , s-a modificat și vârsta medie
la prima c ăsătorie, de la 22,0 ani la femei în 1990 -1991 la 23,3 ani în 1999, și
continuă să crească .
Divorțialitatea în Romania este foarte mica având în vedere contextul
european, 1,53‰ în anul 1999 , iar această rată nu s-a schimbat semnificativ de
la an la an, învârtindu- se în jurul valorii de 1,5‰, cu mici oscilații . (Traian
Rotariu, „Studii demografice”, Polirom, Iași , 2010) divorțul în țara noastră este
descurajat de costur ile ridicate pe cale le necesită un astfel de act, separarea
partenerilor și a copiilor, locuința suplimentară necesară în urma separării, etc.
3.4 Migrația
Migrația este în măsură să ofere indicii asupra stării economice și sociale a
țării noastre. Există două tipuri fundamentale de migrație: cea externă și cea
internă .
Din punct de vedere al migrației externe, țara noastră este în momentul
actual una a emigrației. Această particularitate s -a manifestat și în perioada
comunismului, chiar dacă condițiile de părăsire a ță rii erau foarte restrictive.
După deschiderea granițelor , în urma Revoluției din anul 1989, fluxul oficial de
emigrație s-a mărit brusc, pentru ca mai apoi să cunoască o rapidă scădere ,
ajungând astăzi la cote relativ modeste. În raport cu sporirea imigrației, suntem
conduși la valori de balanță aproape de zero. Î nsă această valoare trebuie tratată
cu prudență pentru că migrația nu este un fenomen ușor de detectat.
În urma aderării României la Uniunea Europeană în anul 2007 și aderarea
în Spațiul Schengen în anul 2011, emigrația a fost ușurată pentru români datorită
circulației libere de care avem parte și a legilor mult mai permițătoare .

21

STATISTICA DEMOGRAFICĂ ȘI FENOMENELE DEMOGRAFICE

3.5 Îmbătrânirea demografică
Acest fenomen demografic reprezintă creșterea ponderii populației
vârstnice , de la 60 de ani în sus, în totalul locuitorilor unei ță ri. În prezent
ponderea în țara noastră se află aproape de valoarea de 19%. Această valoare
este aproximativ egală cu cea a copiilor de sub 15 ani. De -a lungul timpului au
avut loc schimbăr i în ceea ce prive ște num ărul total al persoanelor cu o vârstă
înaintat ă, astfel, spre deosebire de prezent, în perioada interbelic ă procentul
bătrânilor era de aproximativ 7%, iar cel al copiilor sub 15 ani de circa 35%.
Una dintre explica țiile acestui fapt este măsura fostului nostru dictator, cu efecte
ce pot fi u șor evidențiate .
Un studiu realizat de Calot și Sardon pentru Comisia European ă în anul
1999, relev ă faptul ca popula ția celor de peste 60 de ani va trece, intre anii 1995
și 2050, de la 20,6% la 33,9%; cei peste 70 de ani vor avea o pondere de 21,7%
la finalul intervalului fa ță de 10,6% la începutul intervalului; iar cei de peste 80
de ani vor avea o pondere crescută de la 3,4% la 10,1%.
Efectul social al unor asemenea schimbări e dramatic din mai multe
puncte de vedere, în special al pensiilor și al economiei țării. În Romania trendul
îmbătrânirii este deosebit de rapid în ultimii ani, el fiind corelat în viitorul
apropiat cu reducerea drastic ă a num ărului de copii.
3.6 Dinamica popula ției
Până în anul 1989 popula ția țării noastre a crescut, însă scade încontinuu
din anul 1990, o cauz ă importantă fiind bilan țul migratoriu puternic negativ din
primii doi ani după Revolu ție, iar o alt ă cauză fiind sporul natural care cade sub
zero d in 1992.
22

STATISTICA DEMOGRAFICĂ ȘI FENOMENELE DEMOGRAFICE

Iată, de altfel, care este rezultatul unui calcul prospectiv simplu plec ând de
la popula ția din 1998, în condi țiile men ținerii constante a ratelor de fertilitate, a
legii de mortalitate, și asum ând to t timpul o migra ție extern ă nulă20.
Tabelul 3.1 . Date demografice
Anul 1998 2003 2008 2013 2018 2023 2048
Total
populație (in mii) 22.503 22.369 22.097 21.659 21.066 20.351 15.457
Structura pe grupe mari de vârsta (%)
Sub 15 ani 19,1 16,7 15,4 15,1 14,3 13,2 10,9
15-59 63,6 64,3 65,7 64,6 63,6 64,0 54,3
60 și peste 18,3 19,0 18,9 20,3 22,1 22,8 34,8
Din care 65
și peste 12,8 14,0 14,3 14,1 15,4 17,0 25,9
total 100 100 100 100 100 100 100

Calculul de mai sus ne arat ă, pentru actuala structur ă pe vârst ă și în
condițiile actuale de mortalitate, care este efectul fertilității de circa 1,3
copii/femeie. Scăderea actual ă anual ă de câteva zeci de mii se va accelera pe
măsura trecerii timpului, ajungâ nd în 2025 aproape de 200.000 anual. Popula ția
țării noastre va coborî sub 20 de milioane de locuitori, iar peste încă 25 de ani
numărul popula ției se va apropia de 15 milioane de locuitori.
Trebuie re ținut faptul c ă în cazul în care fertilitatea se men ține mereu sub
nivelul de înlocuire al genera țiilor, indiferent c ât de bune condi ții de via ță s-ar
asigura popula ției, aceasta în cele din urm ă se va stinge. Deci nu conteaz ă
nivelul mortalității, ci cel mai important factor este natalitatea.

20 Traian Rotariu, Studii demografice , editura Polirom, Iași, 2010
23

TRANZAȚIA DEMOGRAFICĂ A ROMÂNIEI
CAPITOLUL 4
TRANZAȚIA DEMOGRAFICĂ A ROMÂNIEI
Tranzația este procesul demografic prin care populațiile trec de la regimul
demografic vechi, unde natalitatea și mortalitatea aveau un nivel ridicat, la
regimul demografic modern, unde aceste fenomene sunt în s cădere. Chiar și în
țara noastră au avut loc de -a lungul timpului schimbări când vine vorba despre
natalitate.
Teoria tranzacției demografice a fost formulat de Warren Thompson și
Frank Notestein. Aceștia au afirmat ca odată cu trecerea societăților de la
economii pre -industriale la economia modernă, ratele de natalitate și mortalitate
încep sa scadă. Unul dintre motivele scăderii ratei mortalității reprezintă găsirea
unor tratamente medicale pentru boli ce în trecut erau devastatoare. Cât despre
scăderea r atei natalității, industrializarea și urbanizarea au condus femeile
tradiționaliste ce aveau 5- 6 copii sa se “modernizeze” și să își dorească un
număr mai mic de copii.
Unul dintre cei mai mari susținători ai acestui curent, Jean Claude
Chesnais, considera că “schimbarea fertilității nu este decât un aspect al marilor
transformări care afectează societatea contemporană, evoluțiile demografice sunt
transnaționale și din ce în ce mondiale, cum sunt și evoluțiile ideilor, a modei și a tehnicii”.
Există, din pu nct de vedere teoretic, două maniere de abordare a tranzației:
1. Una globală – pe o regiune întinsă și pe o perioadă mai mare e
timp
2. Una într -o viziune mai concretă de timp și la nivelul spațiului sau
al celui social
24

TRANZAȚIA DEMOGRAFICĂ A ROMÂNIEI
Sistemul demografic se caracterizează pri ntr-o relativă stabilitate ce este
oferită atât de faptul că in populația din fiecare moment coexistă 100 de clase de
vârstă ce corespunde unui număr de 100 de generații, cât și de persistența
componentelor demografice. Prin urmare putem observa că populaț ia este
înzestrată cu inerția demografică, de aici decurgând doua consecințe teoretice si
metodologice.
Modificările demografice se măsoară in timp, acesta fiind durata unei
generații sau, mai exact, distanța dintre două generații succesive.
Dacă luăm în c onsiderare o abordare globală, teoria tranzației duce la o
omogenizare și simplificare istorică. Astfel se consideră faptul că Europa și Statele Unite au început reculul natalității din jurul anului 1870, iar țările din lumea a treia în anii 1960- 1970.
Cea de-a două manieră de abordare pleacă de la const atarea
diversității istoriei demografice și a fenomenelor sociale din lume. Manifest ările
natalității sunt consi derate ca răspunsuri posibile sau strategii de adaptare a
populațiilor, a grupurilor sau persoa nelor la o schimbare exogenă, iar analiza se
realizea ză pornind de la nivel macro la nivel micro și invers. Acest gen de
abordare admite că ceea ce era adevărat ieri, astăzi poate să nu mai fie, că
ceea ce este aici poate să nu fie în altă parte.
În România tranziția demografică are trăsături particulare, după cum
fiecare țară are propria sa experiență în acest domeniu.
Declan șarea tranz iției demografice și a fazelor ei cele mai importante au
fost stabilite pe baza seriilor de date privind ratele de mortalitate și de natali tate
din a doua jumătate a secolul XIX, ținând cont de teritoriul variabil al
statului român, cât și pe baza datelor recensămintelor populației.
Primele elemente ale transformărilor calita tive pe plan economic și social
au apărut în perioada dint re anul creării statului român modern (1859) și Marea
Unire (1918), iar perio ada de debut a tranz iției demografice na ționale este
25

TRANZAȚIA DEMOGRAFICĂ A ROMÂNIEI
legată de această perio adă.
Tranziția demografică a fost marca tă de scăderea mortalității începând de
la ju mătatea secolului al XIX-lea, așa cum putem observa și în figura 4.1.21.
Momentul decla nșării celei de-a doua faze a tranziției demografice, adică al
începutului scăderii natalității, este controversat în literatura de specialitate. G.
Retegan -Șerbu22, pe baza reconstitui rii datelor privind natalitatea și fertilita tea
populați ei României între 190 0-1960, demonstrea ză prin argumente statistice că
în România fertili tatea a început să scadă abia după primul război mondial (după
1920).

Figura 4.1. Natalitatea si mortalitatea intre anii 1860-1995

21 Ghețău Vasile, „Evoluția natalității în România de la transversal la longitudinal ”, Revistă de
cercetări sociale, 1997
22 G. Retegan -Șerb, „Evoluția fertilit ății popula ției femin ine în România în perioada
1900- 1960”, Revista de statistică nr.4, 1962
26

TRANZAȚIA DEMOGRAFICĂ A ROMÂNIEI
Vasile Ghețău23 pe baza unei noi serii de dat e recalculat e, avansea ză
o ipote ză diferită de teza predominantă în litera tura demografică: declanșarea
procesului de scădere a fertilității în România a avut loc în jurul anului 1885,
deci cu 35 de ani mai devreme decât se credea.
Evoluția ambelor fenomene a avut loc ca urmare a combinării factorilor
economici cu cei politici, culturali, educaționali, din perioada istori că trav ersată
de Român ia. Măsurile de politi că demogra fică, în special referit oare la
avorturi, adoptate la sfârșitul anului 1966 au avut ca efect redres area
natalității . După anul 1966 a avut loc și o creștere a mortalității gener ale dar
mai ales a mortalității infantile.
Tranziția demografică în sine a durat până în anul 1991, deci în jur de 120
ani. Perioada 1967 -1989, prin măsurile pronataliste, a determinat prelungirea
duratei tranz iției demografice în România.
Factorii de scădere a natalității, încep ând cu 1991, nu sunt alții decât cei
care, în că din anii ’60-’70, au declan șat reculul masiv al natalității în aproape
toate țările europene dezvoltate. În cond iții de progres economic și social
const ant a avut loc emanciparea femeii și participarea cr escândă a acesteia la
activități economice, mobilitatea socială în creștere, costul ridicat al creșterii
copilului, reducerea f uncției economice a copilul ui și îndeosebi a rolului său în
securitatea economică a persoanelor vârstnice, apariția mijloacelor contracepti ve
moderne și alți factori.
Evoluția viitoare a fertilității rămâne o mare necunoscută, dar redresarea
ei reprezintă singura opțiune capabilă să ducă la ameliorarea situației
demografice a țării și, eventual, la stoparea declinului demografic în viitor.
Nu numai țara noastră a avut parte de o schimbare, ci tranzația
demografică a afectat întregul continent. În faza incipientă, a pornit în Europa
occidentală, răspândindu- se treptat și în restul Europei. Majoritatea societăților
23 Vasile Gh ețău, „Evoluția fertilită ții în R omânia”, Revi sta de Cercetă ri Socia le, 1997
27

TRANZAȚIA DEMOGRAFICĂ A ROMÂNIEI
europene au intrat în perio ada de tranzație demografică în cea de -a doua
jumătate a secolului al XVIII -lea și secolul al XIX -lea, din cauza revoluției
industriale care a făcut să scadă mortalitatea și mai apoi natalitatea. Acest
proces, în unele țări, a durat mai mult, astfel ajungâ ndu-se în pragul celui de -al
doilea război mondial.
Schimbările ce au urmat să apară și intensitatea acestora au diferențiat de
la o țară la alta, astfel s -au provocat mari discrepanțe cu importante repercusiuni
în distribuția veniturilor. Prin urmare țări le dezvoltate au înregistrat valori
reduse ale natalității și mortalității, însă niveluri ridicate de dezvoltare
economică. Însă în țările în curs de dezvoltare s-a înregistrat o situație inversă, adică s -a păstrat o rată a natalității înaltă, cea a mortal ității era relativ înaltă, și
un nivel scăzut de dezvoltare economică.
Îngrijorările legate de fertilitatea și natalitatea sub nivelul de înlocuire a
generațiilor au apărut între cele două războaie mondiale. Baby -boom -ul din anii
’50 și ’60 a înlăturat tez ele alarmist privind scăderea populației, însă îngrijorarea
a revenit din cauza declinului de după anii ’70.
Odată cu reducerea natalității, s -a observat și o reducere a căsătoriilor.
Tranzația natalității s -a realizat, în prima fază, prin amânarea căsător iei și
creșterea ponderii celibatului definitiv, iar în ce -a dea -a doua parte prin limitarea
căsătoriilor. Cauzele acestor tranzații sunt strâns legate de condiția femeii, prin
prelungirea perioadei de școlarizare care determina creșterea vârstei la căsătorie.
De asemenea, are loc o nouă fază a tranzației natalității caracterizată prin planificarea momentului venirii pe lume a copilului în funcție de opțiunile viitorilor părinți. Vom vorbi în decursul acestei lucrări de natalitatea conjugală și
extraconjuga lă, și modul în care acestea influențează rata natalității în Romania.
Natalitatea a cunoscut o creștere imediat după cel de -al doilea război
mondial, datorita faptului ca familia, căsătoria și religia au recâștigat încrederea
populației. Însă odată cu maturizarea generațiilor născute după război, începând
28

TRANZAȚIA DEMOGRAFICĂ A ROMÂNIEI
cu anii 1960, perioada creșterii natalității s -a oprit. Din nou căsătoria devine mai
târzie și mai rară, iar divorțul din ce în ce mai frecvent. Chiar și concubinajul
devine mai frecvent, până în acel mom ent el fiind considerat un fenomen
marginal. Treptat calendarul nașterilor suferă o deplasare spre vârstele mature, adică în jur de 30 de ani. Toate aceste schimbări favorizează familia restrânsă în detrimentul familiei numeroase.
2010
2009
2008
2007
2006
2005
2004
2003
2002
2001
2000
1999
1998
1997
1996
1995
1994
1993
1992
1991
1990
1989
1988
1987
1986
1985
1984
1983
1982
1981
1980
1979
1978
1977
1976
1975
1974
1973
1972
1971
1970
1969
1968
1967
1966
1965
1964
1963
1962
1961
1960

0 5 10 15 20 25 30
Figura 4.2. Născuți vii la 100 de locuitori

29

TRANZAȚIA DEMOGRAFICĂ A ROMÂNIEI
În tabelul de mai jos putem urmări tranzațiile demografice prin care a
trecut țara noastră :
Tabel 4.1. Mișcarea naturală a populației în perioada 1871-1995
Anul Numărul
populației Născuți Decedați Sport
natural – la 1000 locuitori –
Natalitate Mortalitate Spor
natural
1871 8713464 310224 296045 14179 35,6 34 1,6
1872 8700879 285782 320298 -34516 32,8 36,8 -4
1873 8628953 292086 396588 –
104502 33,8 46 -12,1
1874 8565229 312647 330758 -18111 36,5 38,6 -2,1
1875 8576470 345324 299897 45427 40,3 35 5,3
1876 8633321 346019 272910 73109 40,1 31,6 8,5
1877 8683572 321831 289605 32226 37,1 33,4 3,7
1878 8699164 307954 304162 3792 35,4 35 0,4
1879 8736011 358020 283283 74737 41 32,4 8,6
1880 8784485 344691 317640 27051 39,2 36,2 3,1
1881 8847580 368015 269068 98947 41,6 30,4 11,2
1882 8933383 367049 299623 67426 41,1 33,5 7,5
1883 9036468 393277 259765 133512 43,5 28,7 14,8
1884 9175930 393553 253373 140180 42,9 27,6 15,3
1885 9319479 405929 264243 141686 43,6 28,4 15,2
1886 9460945 409510 273497 136013 43,3 28,9 14,4
1887 9580104 403152 306078 97074 42,1 31,9 10,1
1888 9689459 417036 300633 116403 43 31 12
1889 9814053 409613 282059 127554 41,7 28,7 13
1890 9932727 399971 295411 104560 40,3 29,7 10,5
30

TRANZAȚIA DEMOGRAFICĂ A ROMÂNIEI
1891 10046913 424436 311116 113320 42,2 31 11,3
1892 10137768 398473 345830 52643 39,3 34,1 5,2
1893 10229253 423375 308797 114578 41,4 30,2 11,2
1894 10342628 418416 321992 96424 40,5 31,1 9,3
1895 10468818 437688 297480 140208 41,8 28,4 13,4
1896 10602589 425841 314254 111587 40,2 29,6 10,5
1897 10726371 444528 324299 120229 41,4 30,2 11,2
1898 10833751 382961 304180 78781 35,3 28,1 7,3
1899 10952072 440196 298099 142097 40,2 27,2 13
1900 11097431 426450 286071 140379 38,4 25,8 12,6
1901 11228926 425021 292061 132960 37,9 26 11,8
1902 11342827 432895 316652 116243 38,2 27,9 10,2
1903 11460479 435283 294817 140466 38 25,7 12,3
1904 11599259 444968 286467 158501 38,4 24,7 13,7
1905 11731864 430899 302783 128116 36,7 25,8 10,9
1906 11864784 453595 294467 159128 38,2 24,8 13,4
1907 12008802 468741 318429 150312 39 26,5 12,5
1908 12145429 468016 323673 144343 38,5 26,6 11,9
1909 12283245 483149 330459 15,269 39,3 26,9 12,4
1910 12426938 467360 311264 156096 37,6 25 12,6
1911 12587635 499555 323569 175986 39,7 25,7 14
1912 12786848 523612 301199 222413 40,9 23,6 17,4
1913 12982082 506180 333628 172552 39 25,7 13,3
1914 13159709 507298 315569 191729 38,5 24 14,6
1915 13281700 439956 339636 100320 33,1 25,6 7,6
1916 … … … … … … …
1917 … … … … … … …
31

TRANZAȚIA DEMOGRAFICĂ A ROMÂNIEI
1918 12623593 182004 437278 –
255274 14,4 34,6 -20,2
1919 12726542 … … … … … …
1920 12373440 418807 326866 91941 33,8 26,4 7,4
1921 12513848 471097 282221 188876 37,6 22,6 15,1
1922 12700532 481035 296544 184491 37,9 23,3 14,5
1923 12878071 469433 298845 170588 36,5 23,2 13,2
1924 13053908 482025 300939 181086 36,9 23,1 13,9
1925 13241632 473926 279564 194362 35,8 21,1 14,7
1926 13431770 485601 299687 185914 36,2 22,3 13,8
1927 13606242 475295 312265 163030 34,9 23 12
1928 13793771 491587 279559 212028 35,6 20,3 15,4
1929 13985540 473938 302429 171509 33,9 21,6 12,3
1930 14141000 482084 272649 209435 34,1 19,3 14,8
1931 14355000 471843 294060 177783 32,9 20,5 12,4
1932 14554000 510401 306918 203483 35,1 21,1 14
1933 14730000 459297 272302 186995 31,2 18,5 12,7
1934 14924000 468344 296444 171900 31,4 19,9 11,5
1935 15069000 453381 302676 150705 30,1 20,1 10
1936 15256000 482462 294528 187934 31,6 19,3 12,3
1937 15434000 470999 291605 179394 30,5 18,9 11,6
1938 15601000 459755 297568 162187 29,5 19,1 10,4
1939 15751000 445493 286897 158596 28,3 18,2 10,1
1940 15907000 414235 300722 113513 26 18,9 7,1
1941 … … … … … … …
1942 … … … … … … …
1943 … … … … … … …
32

TRANZAȚIA DEMOGRAFICĂ A ROMÂNIEI
1944 … … … … … … …
1945 … … … … … … …
1946 15791000 391273 296439 94834 24,8 18,8 6
1947 15849000 370562 349331 21231 23,4 22 1,4
1948 15893000 379868 248238 131630 23,9 15,6 8,3
1949 16084000 444065 219881 224184 27,6 13,7 13,9
1950 16311000 426820 202010 224810 26,2 12,4 13,8
1951 16464000 412534 210021 202513 25,1 12,8 12,3
1952 16630000 413217 195287 217930 24,8 11,7 13,1
1953 16847000 401717 194752 206965 23,8 11,6 12,2
1954 17040000 422346 195091 227255 24,8 11,5 13,3
1955 17325000 442864 167535 275329 25,6 9,7 15,9
1956 17583000 425704 174847 250857 24,2 9,9 14,3
1957 17829000 407819 181923 225896 22,9 10,2 12,7
1958 18056000 390500 156511 233989 21,6 8,7 12,9
1959 18226000 368007 186767 181240 20,2 10,2 10
1960 18403000 352241 160720 191521 19,1 8,7 10,4
1961 18567000 324859 161936 162923 17,5 8,7 8,8
1962 18681000 301985 172429 129556 16,2 9,2 7
1963 18813000 294886 155767 139119 15,7 8,3 7,4
1964 18927000 287383 152476 134907 15,2 8,1 7,1
1965 19027000 278362 163393 114969 14,6 8,6 6
1966 19141000 273678 157445 116233 14,3 8,2 6,1
1967 19285000 527764 179129 348635 27,4 9,3 18,1
1968 19271000 526091 188509 337582 26,7 9,6 17,1
1969 20010000 465764 201225 264539 23,3 10,1 13,2
1970 20253000 427034 193255 233779 21,1 9,5 11,6
33

TRANZAȚIA DEMOGRAFICĂ A ROMÂNIEI
1971 20470000 400146 194306 205840 19,5 9,5 10
1972 20663000 389153 189793 199360 18,8 9,2 9,6
1973 20828000 378696 203559 175137 18,2 9,8 8,4
1974 21029000 427732 191286 236446 20,3 9,1 11,2
1975 21245000 418185 197538 220647 19,7 9,3 10,4
1976 21446000 417353 204873 212480 19,5 9,6 9,9
1977 21658000 423958 208685 215273 19,6 9,6 10
1978 21855000 416598 211846 204752 19,1 9,7 9,4
1979 22048000 410603 217509 193094 18,6 9,9 8,7
1980 22201000 398904 231876 167028 18 10,4 7,6
1981 22353000 381101 224635 156466 17 10 7
1982 22478000 344369 224120 120249 15,3 10 5,3
1983 22553000 321498 233892 87606 14,3 10,4 3,9
1984 22625000 350741 233699 117042 15,5 10,3 5,2
1985 22725000 358797 246670 112127 15,8 10,9 4,9
1986 22823000 376896 242330 134566 16,5 10,6 5,9
1987 22940000 383199 254286 128913 16,7 11,1 5,6
1988 23054000 380043 253370 126673 16,5 11 5,5
1989 23152000 369544 247306 122238 16 10,7 5,3
1990 23207000 314746 247086 67660 13,6 10,6 3
1991 23185000 275275 251760 23515 11,9 10,9 1
1992 22789000 260393 263855 -3462 11,4 11,6 -0,2
1993 22755000 249994 263323 -13329 11 11,6 -0,6
1994 22731000 246736 266101 -19365 10,9 11,7 -0,8
12 -1,6 1995 22681000 236640 271672 -35032 10,4
(…
) – lipsa date
Sursa : 1871-1929 : Direcția Centrală de Statistică, 1969
1930-1995 :Comisia Națională pentru Statistică,1994; 1995; 1996b
34 De asemenea in sectiunea Anexe putem observa mai multe date statistice din anul
1966 pana in anul 2006.

NATALITATEA SI FERTILITATEA
CAPITOLUL 5
NATALITATEA SI FERTILITATEA
Atât natalitatea, cât și fertilitatea se referă la procesul de procreare sau
reproducere ce are loc în sânul unei populații. Fertilitatea, spre deosebire de
natalitate, este mai cuprinzătoare și se referă la ansamblul de probleme legate de
aspectele cantitative ale reproducerii populației umane. Rata natalității se calculează ca raport între numărul total al născuților vii într -o anumită perioadă
și numărul populației.
5.1 Reproducerea populației
Reproducția populației constă în înnoirea permanentă a unei colectivități
umane prin înlocuirea în mod natural a generațiilor care mor cu generațiile care se nasc, înlocuirea având loc într -un mod complex, neexistând limite precise și
identice de timp. Fiecare generație a fiecărui an este o generație inițiala din care
se nasc succesiv mai multe generații, fiecare fiind la rândul ei o generație
inițială.
Dacă urmărim modul în care se asociază decesele și nașterile unei
colectivității umane pe perioade de timp îndelungate, putem să remarcăm
simultaneitatea, fără ca aceasta să fie și coincidența imediată în timp, a anumitor
tendințe de creșteri sau scăderi ale lor. Astfel, în momentul în care va exista o
rată a mortalității crescută va interveni reacția de adaptare a populației și se vor compensa pierderile prin intermediul unei rate a natalității sporite. Rezultatul va
fi reprezentat de un spor moderat întrucât mortalitatea va reduce excesul de
nașteri. Având în vedere progresele sociale și medicale, rata mortalității se
reduce, iar familiile încep să își autoregleze tot mai mult nașterile.
35

NATALITATEA SI FERTILITATEA
5.2 Natalitatea
În mod normal, rata natalității este superioară ratei mortalității, însă există
situații în ca re mortalitatea depășește numărul născuților, precum: războaie,
epidemii devastatoare, catastrofe naturale, etc. În contextul actual demografic se
disting două procese: scăderea natalității în majoritatea tarilor dezvoltate și
menținerea, chiar creșterea a cesteia în țările sărace cu o economie și o
dezvoltare precoce.
Comparativ cu celelalte fenomene demografice, natalitatea se diferențiază
prin dificultățile pe care le ridică în explicarea evoluției în timp, chiar și cuantificarea influenței factorilor ce o determina. De asemenea, datorită
importanței pe care o are în vederea evoluției populației, natalitatea reprezintă substratul fundamental al măsurilor de politică demografică pentru că elementul subiectiv este mai pronunțat decât în cazul mortalității populației.
Fertilitatea este atât un fenomen biologic, cât și unul social. Ea se află sub
incidența unui număr mare de factori: economici, culturali, sociali, psihologici,
sanitari,etc. Datorită acestor multiple condiționări, mai este investigată și de alte
științe pe lângă demografie, precum: biologie, genetică, medicină, sociologie,
economie, psihologie socială.
Factorii ce influențează natalitatea sunt:
• Cutuma, adică tradiția și obiceiurile anumitor locuri. Acestea au o
influență destul de puternică deoar ece pot impune vârsta “potrivită” unei
căsătorii, numărul copiilor pe care un cuplu urmează să îl aibă, etc.
• Preceptele religioase. Există religii ce interzic avorturile, chiar
practicile contraceptive, prin urmare rata natalității crește din cauza
faptulu i că femeile nu se pot proteja în cazul unor sarcini nedorite.
• Legislația. Așa cum s -a întâmplat și în țara noastră sub dictatura
lui Nicolae Ceaușescu, pot fi interzise avorturile, deci rata natalității crește.
36

NATALITATEA SI FERTILITATEA
• Nivelul de trai. În țările sărace, din cauza lipsei banilor pentru
contraceptive și avorturi, natalitatea poate fi influențată. Însă și în țările
dezvoltate natalitatea este influențată de acest factor din cauza faptului că
se amână de către parteneri conceperea unui copil, carierele lor fiind în prim plan.
Natalitatea este indicată de numărul născuților vii la 1000 de locuitori:
n
g=Nvii
𝑃1000 ,
în care:
ng este rata generală a natalității;
Nvii este numărul născuților vii,
P este efectivul mediu al populației.
De regulă, intensitatea natalității populației este determinată pentru un
singur an calendaristic. În cazul în care vrem să determinăm intensitatea natalității pentru o perioadă mai mică de timp, adică o lună, un semestru, un trimestru, se impune determina rea densității medii anuale a născuților vii, prin
multiplicarea efectivului acestora cu raportul dintre durata calendaristică a anului și durata perioadei pentru care se calculează rata natalității. De exemplu:
n
l=12Nl
P 1000;
ntr=4Ntr
𝑃1000 ;
ns=2Ns
𝑃1000.
De obicei efectivul populației se estimează la 1 ianuarie și 1 iulie, deci nu
putem determina efectivele medii corespunzătoare fiecărei luni sau fiecărui semestru astfel s-a convenit că pentru primele 6 luni ale anului să se folosească
drept număr mediu de populație efectivul la 1 ianuarie; iar pentru ultimele 6 luni
se folosește efectivul populației la 1 iulie.
Analiza fenomenului de natalitate are ca principal obiectiv:
37

NATALITATEA SI FERTILITATEA
• Caracterizare intensității natalității pe mediul urban și rural;
• Studiul diferenț iat al natalității în cadrul unor subcolectivități de
populație, care sunt grupate după diverse caracteristici social-economice;
• Caracterizarea sezonalității natalității;
• Analiza structurii născuților vii după rang;
• Studiul fertilității populației.
Natalit atea populației se studiază de obicei în optica transversală, adică
este vorba de o analiza de moment, iar prin intermediul populației feminine, se
poate realiza și o analiză într -o viziune longitudinală, adică pe generații de femei
sau cohorte specifice.
5.3 Intensitatea natalității
Rata natalității înregistrează uneori deosebiri semnificative în funcție de
mediu, adică urban sau rural, precum și în profil teritorial, adică pe județe. În țara noastră natalitatea a fost mai intensă în mediul rural, deci, prin urmare,
județele cu gradul de urbanizare mai redus erau cele cu rata natalității mai mare.
Această observație nu trebuie absolutizată, deoarece, gradul de urbanizare
este numai unul din multiplii factori care influențează nivelul natalității. Variația teritorială a natalității populației este efectul acțiunii conjugate a tuturor
factorilor care influențează, într -un sens sau altul, intensitatea fenomenului. Ca
urmare, este utilizată frecvent în modelele de analiză demografică, în calitate de variabilă rezu ltativă.
Comparativ cu alte fenomene demografice, natalitatea se deosebește prin
dificultățile pe care le ridică explicarea evoluției ei în timp, a cuantificării influenței factorilor determinanți. În același timp, datorită importanței
hotărâtoare pe care o are asupra evoluției populației, natalitatea constituie
substratul fundamental al masurilor de politica demografica, întrucât lementul
38

NATALITATEA SI FERTILITATEA
subiectiv care poate fi însuflețit prin asemenea masuri este mai pronunțat decât
în cazul mortalității populației.
Natalitatea populației este analizată de obicei în cadrul unor
subcolectivități grupate după caracteristici socio -economice, culturale,
teritoriale, etc. tocmai pentru a urmării definirea influentei acestor factori asupra intensității fenomenului.
O serie d e studii au pus în evidență legătura strânsă între nivelul
veniturilor și dimensiunea unei familii, aceasta legătură poate fi descrisă sub
forma unei parabole de gradul II (figura 5.1.). Un nivel scăzut de venit
favorizează existență familiei cu un număr m are de membri, ceea ce echivalează
de fapt cu o natalitate ridicată. Cu cât veniturile sunt mi mari se evidențiază o tendință de scădere a numărului de copii dintr -o familie. „Depășirea unui anumit
nivel al veniturilor, astfel încât aceasta să nu mai condi ționeze măsura
hotărâtoare standardului de viață, determină un comportament demografic orientat către o reproducere lărgită a populației
24.”
Figura 5.1. Evoluția dimensiunii familiei în funcție de venituri

24 Virgil Sora, Ilie Hristache, Mircea Paul Despa, Demografie,editura Editura didactica și
pedagogica, București, 1983
39

NATALITATEA SI FERTILITATEA
De asemenea, intensitatea natalității poate vari a în funcție de nivelul de
instruire, se diferențiază pe naționalități, este puternic influențată de dragul de
cultura, concepții și chiar tradiții religioase, etc.
Unul dintre cele mai importante aspecte al analizei natalității reprezintă
caracterizarea sezonalității fenomenului, metodele utilizate fiind cele
preconizate de teoria statisticii. Se stabilesc indicii de sezonalitate, recomandându- se folosirea repartiției efectivelor de născuți vii sau a ratelor de
natalitate, pe luni ale anului, pe o perioada de 3 –5 ani consecutivi, pentru a
elimina parțial acțiunea unor factori întâmplători.
5.4 Rangul născutului viu
O serie de aspecte foarte importante pentru aprecierea fenomenului
natalității se desprind urmărind repartiția născuților vii după rang. Rangul se
identifica cu numărul de ordine al noului născut, având în vedere efectivul
născuților vii în acea familie, în perioada anterioara. Prin urmare, masa
născuților vii din perioada unui an calendaristic se compune din născuții de rang 1,2,3,etc.
În cazul României, repartiția născuților vii după rang se evidențiază pentru
fiecare nivel, chiar până la rangul al 8- lea și peste. Este recomandat ca repartiția
după rang a născuților vii să fie corelată cu repartiția după vârsta mamei.
Pe lângă determinarea ponde rii născuților de un anumit rang în totalul
născuților vii, se utilizează pentru caracterizarea acestui aspect, un indicator
sintetic: rangul mediu al născuților vii, stabilind ca medie aritmetică ponderată a
rangurilor, cu efectivul de născuți vii aparținând fiecărui rang:

in care:
K
i= rangul născutului viu;
40

NATALITATEA SI FERTILITATEA
Ni= numărul născuților de rang „i”.
Analiza evoluției în timp a modificărilor structurii născuților vii după rang
și a rangului mediu al născuților vii aduce elemente suplimentare și necesare în
cunoașterea tendințelor natalității.
5.5 Fertilitatea
Rata natalității reprezintă indicatorul de maxima generalitate utilizată
pentru caracterizarea intensității fenomenului. Este recomandată datorită
calculelor simple, fiind folosită mai ales pentru prezentarea unei imagini de
ansamblu a uneia din componentele procesului de reproducere a populației și
pentru comparații internaționale.
Masa născuților vii dintr -o anumită perioadă de timp este pusă în legătură
cu efectivul mediu de populație. Este evident faptul că nu întreaga populație este implicată în procesul de reproducere, ci numai o parte a colectivității umane,
adică „contingentul fertil”. Acesta cuprinde populația masculina în limitele de
vârstă 18-54 ani și populația feminina în vârstă de 15 -49 ani.
Însă, în practică, contingentul masculin nu are influențe semnificative
asupra masei născuților vii. Prin urmare analiza se concentrează exclusiv asupra
contingentului fertil feminin.
Legătura dintre masa născuților vii și contingentul fertil feminin se
concretizează în rata generală de fertilitate:

în care:
f
g= rata generală de fertilitate;
Fx= efectivul populației feminine de vârsta „x”.
41

NATALITATEA SI FERTILITATEA
Rata generală de fertilitate apropie efectivul născuților vii de unul din
factorii determinanți care condiționează potențialul intrărilor în sistemul
populației – dimensiunea contingentului fertil feminin.
Fertilitatea pe vârstă sau grupe de vârstă se analizează cu ajutorul ratelor
specifice de fertilitate:
fx=Nx
Fx.1000
în care:
fx= rata de fertilitate specifică populației feminine de vârsta „x”
Nx= numărul născuților vii de către femeile cu vârsta „x”
Fx= efectivul populației feminine de vârsta „x”
Între rata generală de fertilitate și cea de natalitate exista o corelație
directă, intensitatea fertilității fiind un element esențial care determină nivelul
natalității:

în care:
ng= fg . K’F .K’’ F
K’F= ponderea contingentului fertil feminin în totalul populației feminine;
K’’ F= ponderea populației feminine în totalul populației.
Având în vedere relația anterioara, se poate observă faptul că efectivul
născuților vii de către femeile de o anumita vârstă este în funcție de intensitatea
fertilității specifice (f x) și de numărul populației feminine, corespunzător vârstei
respective (F x), adică:
Nx=Fxfx
Revenind la relația de calcul a ratei generale de fertilitate, ținând cont e
relația de mai sus, se poate scrie:
42

NATALITATEA SI FERTILITATEA

în care:

Ultima formă analitică a ratei generale de fertilitate precizează, că de fapt,
elementul calitativ care determină nivelul acesteia este intensitatea f ertilității
specifice, alături de care acționează un factor structural, ponderea populației
feminine de diverse vârste în totalul populației feminine fertile.
În ideea caracterizării dinamicii fertilității generale, indicele utilizat este
un indice cu structura variabilă:

Creșterea sau scăderea efectivului născuților vii, ca urmare a modificării
ratei generale de fertilitate se determină folosind relația:

Indicele cu structura variabilă utilizat în caracterizarea dinamicii fertilității
generale se descompune în indicele cu structura fixă, oglindind influența
modificării ratelor specifice de fertilitate asupra dinamicii fertilității generale
(influența factorului calitativ):

Sportul sau minusul de născuți vii, sub incidența oscilației fertilități i
specifice, se stabilește pe baza relației:

43

NATALITATEA SI FERTILITATEA
Influența modificării structurii după vârstă a contingentului fertil, asupra
dinamicii fertilității, se obține prin intermediul indicelui schimbărilor
structurale:

În expresia absoluta, modificarea efectiv ului născuților vii, ca urmare a
mutațiilor în structura pe vârste a contingentului fertil, se stabilește astfel:

În momentul în care se urmărește cunoașterea eficienței unor măsuri de
stimulare a natalității este importantă utilizarea acestui sistem de indici. Aceasta
este singura măsura prin care se poate separa efectul factorilor calitativ intern, de efectele conjuncturale ale factorilor calitativ-structurali.
Analiza fertilității populației feminine pe vârste sau anumite grupe de
vârstă relevă fapt ul că intensitatea fenomenului variază puternic în funcție de
această caracteristică. Curbele de fertilitate reprezintă variația fertilității pe grupe cincinale de vârsta și permit încadrarea într -un anumit „tip” de fertilitate.
Figura 5.2. Fertilitate precoce

Figura 5.3. Fertilitate intermediară
44

NATALITATEA SI FERTILITATEA

Figura 5.4. Fertilitate tardivă

Atunci când punctul maxim al curbei fertilității se plasează în cadrul
grupei 20- 24 ani vorbim de fertilitatea „precoce”. Dacă punctul maxim al curbei
fertilității se află în grupa vârstei de 25- 29 ani există o fertilitate „tardivă” sau
„întârziată”. În situațiile în care întâlnim rate apropiate ca nivel pentru doua
grupe de vârstă „20 -24” și „25 -29” avem fertili tatea de tip „intermediară” sau
”medie”.
Din cauza progresului societății, implicit a prelungirii perioadei de
instruire profesională, vârsta de căsătorie pentru femei a ajuns să fie de 24 -25
ani. Prin urmare, exista o tendință logică de a se trece de l a tipul de fertilitate
„precoce” către fertilitatea „întârziată” prin fertilitatea „intermediară”.
În țara noastră se poate vorbi de existența fertilității precoce în mediul
rural, iar în mediu urban de fertilitatea tardivă. Analizând evoluția fertilității pe o
perioada mai mare de timp, se constată tendința de apropiere de tipul de
fertilitate intermediară, mai ales dacă ne referim la mediul urban. Accentuarea
procesului de urbanizare ce va urma în viitorul îndepărtat va după spre o
fertilitate tardivă.
Fertilitatea este dependentă de structura populației feminine fertile după
starea civila. Unul dintre atribuțiile generale ale familiei este reproducerea, și
probabil așa va fi mereu. Fertilitatea conjugala ia în considerare masa născuților de către mamele căsătorite(N
c):
45

NATALITATEA SI FERTILITATEA

Rata fertilității extraconjugale se obține raportând efectivul născuților vii
de către mama cu alta stare civila decât „căsătorite” la numărul de persoane de
sex feminin:

5.6 Natalitatea și fertilitatea conjugala și extraconjugala
„Problema fertilității extraconjugale capătă în ultima vreme o importanță
deosebită, atât din perspectiva reflecțiilor teoretice asupra locului și rolului
familiei în societatea postmodernă și, desigur, asupra viitorului acestei instituții,
care până în prezent a avut rolul esențial în controlul tuturor mecanismelor de
reglare a reproducerii populației, dar și din punctul de vedere practic, al politicilor și intervențiilor sociale, atât de necesare astăzi pentru a se menține un
nivel cât de c ât satisfăcător al indicilor de fertilitate, cu deosebire în tarile
dezvoltate
25.”
Recensământul din 1912 a fost primul recensământ românesc unde s -a
înregistrat numărul tuturor nou- născuților aduși pe lume de către femeile
căsătorite, văduve și divorțate. S-au luat în calcul atât născuții vii ce trăiau când
s-a realizat recensământul, cat și cei decedați până la realizarea acestuia.
Nașterile în afara căsătoriei sunt înregistrate la noi în țară de foarte puțin
timp, din 1992, și multe date despre ele nu se găsesc în publicațiile Institutului
Național de Statistică, iar Anuarul Statistic ignoră complet acest fenomen.
Din 1992 și până în anul 2007 situația nașterilor extraconjugale s-a
schimbat foarte mult. După schimbarea regimului comunist, frecventa naște rilor
25 Traian Rotariu, Demografie , editura Polirom, Iași, 2010
46

NATALITATEA SI FERTILITATEA
extraconjugale a început să crească într -un ritm susținut, trecând de la o pondere
de aproximativ 10%, la aproape 30% în anul 2004. După anul 200 evoluția
nașterilor în afara căsătoriei devine mai fluctuantă și nivelul se plafonează
undeva între 25% și 30%.
Tabelul 5.1. Evoluția ponderii nașterilor extraconjugale în România (%)
1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007
15,0 17,0 18,3 19,7 20,7 22,2 23,0 21,4 25,5 26,7 26,7 28,2 29,4 28,5 29,0 26,7

Spre deosebire de alte țări europene, România are o pondere relativ
redusă. Desigur, găsim țări cu procente mult mai mici, însă majoritatea aveau un
procentaj mai mare. În prezent, dacă am analiza dinamica acestor procente, cel
puțin pe ultimul deceniu, am pute a vedea faptul ca procentul a crescut mai mult
la țările care inițial aveau valori mai mici, la celelalte țări creșterile nefiind
spectaculoase.
Copii ce sunt născuți în afara căsătoriei sunt trecuți în baza unei rubrici
din Buletinul statistic pentru năs cutul viu, intitulată „situația juridică”. Pentru
stabilirea situației juridice a născutului viu sunt folosite două variante: „născutul viu în cadrul căsătoriei” și „alta situație”, fiind luată în considerare starea civilă a mamei în momentul concepției. P entru a fi mai ușor de înțeles puteți observa
în tabelul 5.2. situația juridică a nou născuților din anul 2007.
Tabelul 5.2. Asocierea între starea civilă a mamelor în momentul nașterii
și situația juridică a născutului (2007)
Starea civilă
a mamei la nașt ere Situația juridică
Total Născut în
cadrul căsătoriei Alta situație
Necăsătorită 0 56.272 56.272
Căsătorită 157.352 0 157.352
Divorțată 70 689 759
47

NATALITATEA SI FERTILITATEA
Văduvă 43 302 345
Total 157.465 57.263 214.728

Se poate observa clar contribuția esențială ce o au femeile căsătorite și
cele celibatare la nașterile din țara noastră, pe când văduvele și divorțatele au
adus pe lume doar 1.104 copii, adică 0.5% din totalul născuților vii.
Așa cum am vorbit în subcapitolul „Rangul născutului viu”, în toate
statisticil e despre fertilitate, născuții sunt clasați după rangul lor: primul născut,
al doilea, etc. în tabelul 5.3. o să vedeți o clasare a născuților vii din anul 2007
după rang și situația juridică.
Tabelul 5.3. Născuții vii din 2007, după rang și situația juridică
Prim
ul Al
doilea Al
treilea Al
patrulea+ Total
Născuți în
cadrul
căsătoriei 81448 51772 12882 11363 157465
71,3% 80,6% 69,9% 64,0% 73,3%
Născuți în
afara
căsătoriei 32824 12478 5560 6391 57263
28,7% 19,4% 30,1% 36,0% 26,7%
Total 114282 64250 18442 17754 214728
100,00% 100,00% 100,00% 100,00% 100,00%

5.7 Avorturile, sterilizarea și teoria rolurilor în natalitate
Problema avorturilor are mari implicații asupra natalității, influențând- o
într-o maniera destul de puternică. Avorturile pot fi atât spontane, cât și
provocate. Cele spontane reprezintă întreruperea unei sarcini în mod natural. Acest tip de avorturi forme ază mortalitatea intrauterină care depinde de stare
48

NATALITATEA SI FERTILITATEA
sanitară a populației și de factorii genetici. Avorturile provocate sunt cele care se
fac în mod voluntar și cu ajutorul unui cadru medical specializat. Rolul avorturilor provocate în reducerea natalități i este greu de studiat întrucât nu se
cunoaște numărul real al acestor intervenții.
Nu foarte mulți autori s-au ocupat de problema contribuției avorturilor la
scăderea natalității pentru că este un proces foarte complicat și datele de care dispunem nu sunt complexe. S -a estimat că aproximativ 10% din nașteri sunt
evitate prin avorturi. De asemenea s-a aproximat că din 100 de avorturi 20
aparțin femeilor nemăritate. Însa datele din acest domeniu sunt inferioare
realității.
De-a lungul timpului numărul avorturilor au scăzut datorită extinderii
gamei mijloacelor alternative precum anticoncepționalele, prezervativele, etc.
Însă și aceste mijloace alternative au o influență negativă asupra natalității. O
altă formă de evitare a sarcinilor nedorite o reprezintă sterilizarea, însă nu este
folosită de grupuri mari de oameni.
Una dintre cele mai importante laturi în influențarea ratei natalității este
legată de acțiunea conștientă a cuplului, de gradul de cunoștințe al acestuia si de
psihologia si comportamentul lui î n problema procreației.
Atunci când încercăm să explicăm comportamentul demografic, trebuie să
avem în vedere și sugestiile “teoriei rolurilor”, o achiziție acceptată mai mult în
analiza sociologică, conform căreia rolul unui membru al colectivității se
definește prin ceea ce așteaptă alții de la ei, iar statutul, prin ceea ce poate el să
ceară de la alții. Din acest punct de vedere, femeia care lucrează în afara căminului, aparținând unei grupe profesionale, poate fi influențată de mai mulți
stimuli și asp irații, situație ce se reflectă și asupra comportamentului
demografic.
Din cauza faptului că poate interveni în evenimentele ce pot duce la
naștere, familia realizează voluntar sau involuntar un control asupra nașterilor.
49

NATALITATEA SI FERTILITATEA
Astfel se ajunge la o anumită dime nsiune a familiei ce va avea un anumit număr
de copii doriți sau acceptați.
Putem să deducem din cele spuse anterior că mijloacele și activitatea
menită să stimuleze nașterile pe plan familiar sunt: căsătoria timpurie, frecvența
crescută a contactelor sexu ale, evitarea mijloacelor anticoncepționale, ocrotirea
sănătății mamei, îngrijire prenatală, etc. Aceste acțiuni sunt fie stimulative, fie inhibitive și au o legătură strânsă cu mediul social în care se produc, cu
economia, cu cultura, etc.

50

EVOLUȚIA NATALITĂȚII
CAPITOLUL 6
EVOLUȚIA NATALITĂȚII
6.1 Date disponibile
În ultimii zeci de ani, natalitatea românească a avut mișcări și dezvoltări
care, prin amplitudinea lor, i se conferă particularități importante spre deosebire
de celelalte populații europene, chiar dacă este în scădere. Un rol important în
aceste schimbări a ratei natalității o reprezintă și politica demografică a vechiului regim.
Statisticile oficiale publicate în privința ratei natalității României, la
teritoriul ei actual, încep cu anul 1930. Evident, există și informații asupra ratei natalității înaintea anului 1930, chiar de la mijlocul secolului trecut, însă în conformitate cu teritoriul de atunci. Acest lucru limitează considerabil posibilit atea de analiză a evoluției fenomenului de natalitate într -o perioadă în
care aceasta a cunoscut unele dintre cele mai importante schimbări.
Ratele de natalitate pe grupe cincinale de vârsta sunt disponibile din anul
1956. Iar informații mai detaliate, adi că rate pe ani de vârstă împliniți, există
publicate numai începând cu anul 1968. Informații cu privire asupra natalității
înainte de anul 1956 găsim în valoroasele reconstituiri ale lui Retegan, acestea
cuprinzând informații pentru anii 1900- 1960. Există, de asemenea, o serie
elaborate în a doua parte a anilor ’60 de către Comisia Națională pentru
Statistică, referitoare la numărul populației și indicatorii mișcării naturale, deci
inclusiv rata natalității.
Putem observa clar ca datele disponibile asupra n atalității în țara noastră
pot fi considerate ca fiind modeste, atât în cea ce privește întinderea perioadei
acoperite cat și în ceea ce privește caracteristicile fenomenului. Chiar dacă după
51

EVOLUȚIA NATALITĂȚII
anul 1966 există informații relativ importante ca volum și număr de
caracteristici, ne lipsesc anumite serii și caracteristici fundamentale pentru
scrierea istoriei demografice a țării, și chiar pentru cunoașterea etapelor și
particularităților tranzației demografice.
6.2 Evoluția natalității de- a lungul anilor
In figura 6.1.26 putem observa clar evoluția paralelă a numărului de
născuți vii și a ratei natalității după anul 1870. Numărul născuților vii a crescut
până în preajma primului război mondial, ajungând la aproape 524 mii în 1912
și s-a menținut la peste 500 mii și în următorii doi ani. Însă după război, nivelul
scade, astfel se ajunge în perioada interbelică la o valoare de aproximativ 460-
480 mii. Astfel se întrerupe creșterea numărului de născuți vii dinainte de război și se realizează o stabilizare relativă.
Figura 6.1. Evoluția paralelă a numărului de născuți vii și a ratei natalității

26 Ghețău Vasile, „Evoluția natalității în România de la transversal la longitudinal ”, Revistă de
cercetări sociale, 1997
52

EVOLUȚIA NATALITĂȚII
Chiar și după al doilea război mondial numărul născuților vii se plasează,
până la mijlocul anilor 1950, la valori mai mici decât cele dinaintea
conflagrației, adică intre 400mii și 500mii.
Scăderea ei de lunga durata a natalității și are începuturile în ultima parte
a secolului trecut, mai exact la mijlocul anilor `80, valorile de 43 –44 la mie
nemaifiind întâlnite ulterior, așa cum putem observa și în figura 6.2.27

Figura 6.2.R ata natalității in perioada 1870 -1995
Evoluția numărului de născuții, care a avut loc începând cu mijlocul anilor
1950, este una de excepție în context european. Numărul născuților vii a scăzut
rapid în perioada anilor 1956- 1966, însă între anii 1967 -1968 a avut loc o
adevărată explozie, număr ul născuților vii depășind cifra record din 1912, adică
peste 524 mii. Mai apoi s-a reinstalat tendința descendentă, însă aceasta este
întreruptă temporal la mijlocul anilor 1970 și 1980, pentru ca mai apoi sa scadă
iar după anul 1989. Întregul context și mecanism al acestei revoluții unice sunt
27 Ghețău Vasile, „Evoluția natalității în România de la transversal la longitudinal ”, Revistă de
cercetări sociale, 1997
53

EVOLUȚIA NATALITĂȚII
foarte bine cunoscute, având la bază influența fostului dictator al României,
Nicolae Ceaușescu.
Nicolae Ceaușescu a pus în discuție problema interzicerii avorturilor la
doar un an după ce a ajuns la conducerea PCR. Pe data de 1 octombrie 1966, el a
dat decretul 770, prin care interzicea tuturor femeilor să întrerupă sarcinile, cu câteva excepții: dacă sarcina punea în pericol viața femeii; dacă unul dintre părinți suferea de o boală transmisibilă ereditar sau dacă m ama prezenta
invalidități grave; dacă femeia avea peste 45 de ani sau născuse deja 4 copii și îi
avea în grijă; dacă sarcina era urmarea unui viol; sau incest. În plus, femeile care
munceau erau supuse în mod regulat la controale ginecologice, astfel medic ii
ajungeau să facă și 60 de examinări într -o zi, salariul lor fiind condiționat de
îndeplinirea cotei stabilite de stat. Fostul dictator a interzis chiar și educația
sexuală, iar cărțile despre reproducere erau clasificate drept secrete de stat și
folosit e doar ca manuale medicale. Documentele de arhivă arată că prin decretul
antiavort s-a încercat și eliminarea prostituției și a libertinajului, nu doar
creșterea demografica.
Din cauzele expuse mai sus, femeile ajunseseră să fie terorizate în fiecare
lună dacă întârzia menstruația chiar și o singură zi. Ele încercau orice pentru a
nu fi nevoite sa ajungă la unica soluție cunoscută, chiuretajul. Ele apelau la băi fierbinți, asta dacă aveau apă caldă; mutau mobilă prin casă, și chiar făceau
munca de bărbat în speranța că se vor chinui atât de mult încât să scape de
sarcina nedorită. În cele mai grave cazuri, când nu aveau de ales, femeile
însărcinate apelau la avorturile ilegale, acestea desfășurându- se, de cele mai
multe ori, cu un calus în gură în loc de ane stezie, pe o masa de bucătărie, la „o
babă care nu era nici măcar moașă”. Pentru cele care apelau la aceste căi ilegale
s-a deschis calea închisorii, chiar și pentru aceia care le -ar fi venit în ajutor.
Potrivit datelor preluate de la Centrul de Statistica și Documentare
Medicală, 9452 de femei au murit între anii 1966- 1989 din cauza avorturilor
54

EVOLUȚIA NATALITĂȚII
autoprovocate sau făcute clandestin de pseudomedici, numărul de decese a
crescând de la 64 în 1966, la 192 în 1968.
În 1985 a fost interzisă și vânzarea anticoncepț ionalelor în farmacii, spre
deosebire de celelalte țări din Europa. Tot prin decrete s- a stabilit faptul că
tinerii de peste 25 de ani sa fie sancționați cu 10% din salariu dacă nu erau căsătoriți, iar cuplurile erau amendate daca nu aveau cel puțin un copil după doi ani de căsnicie.
Însă, se pare, că decretul si -a atins scopul, cel puțin la început. în 1967
numărul de nașteri aproape s-a dublat. Efectul sociologic al decretului 770 s-a diminuat treptat, iar în 1983 s-a ajuns la aceeași cifră a natalității ca în 1966.
Primul guvern după căderea comunismului a anulat decretul 770 chiar din
prima zi a mandatului, adică 29 dec 1989, dar liberalizarea întreruperilor de
sarcină a declanșat o adevărată catastrofă demografică: un milion de avorturi
înregistrate în 1990 și o scădere a populației ca rezultat, aceasta resimțindu- se în
continuare.
Întorcându -ne la figura 1, vom putea arunca o privire asupra evoluției
paralele a numărului de născuți și a ratei natalității. Rata natalității se afla sub
influența numărulu i de născuți și a ritmului de creștere a populației.
În ultimele trei decenii ale secolului trecut și în aproape șapte decenii ale
secolului nostru a existat o natalitate regulată: a avut loc o creștere până în
mijlocul anilor `80 și secolului trecut și o scădere după acest vârf, mai lentă până
la primul război mondial și mai rapidă între cele două războaie mondiale, adică
în anii `50 și până la jumătatea anilor `60.
Diferența dintre rata natalității și numărul născuților vii înainte de primul
război mondia l este rezultatul unei dinamici considerabil mai rapidă a numărului
populației în raport cu numărul născuților, creșterea fiind de 33% și 15% în perioada 1885- 1910. Explicația o reprezintă declinul important al mortalității în
aceeași perioadă, rata morta lității trecând de la valori ce oscilează în jurul a 30 la
55

EVOLUȚIA NATALITĂȚII
mie în 1885- 1890 la 25 la mie după 1900, așa cum putem observa și în figura
6.3.28

Figura 6.3. Rata natalității și mortalității generale în perioada 1871- 1995

Având în vedere evoluția tuturor fe nomenelor demografice, putem
considera faptul că perioada 1871- 1995 este o perioada lungă cu multe
modificări. În cei 125 de ani în țara noastră au avut loc unele dintre cele mai
ample și profunde schimbări economice și sociale, aceste schimbări influențân d
evoluția fenomenelor și proceselor demografice. De fapt, toate populațiile europene au cunoscut în această perioadă modificări fundamentale în fizionomia
lor demografică. În ceea ce privește țara noastră, factorii ce au contribuit la
scăderea natalității sunt factori social- economici „puri”, culturali, sanitari, în
perioada anilor 1871- 1956. Însă, în perioada 1957 -1995, natalitatea a avut parte
28 Ghețău Vasile, „Evoluția natalității în România de la transversal la longitudinal ”, Revistă de
cercetări sociale, 1997
56

EVOLUȚIA NATALITĂȚII
de schimbări importante, fiind influențată în mod direct de legislația asupra
întreruperii cursului sarcinii și politica în domeniul contracepției.
Cum este de la sine înțeles, nu toată populația participă la evoluția ratei
natalității, ci numai contingentul fertil, așa cum am mai specificat. Rata fertilității femeilor din Romania a avut parte de o scădere până la mijlocul anilor
`50, fiind o evoluție de ordine „naturala” întrucât nu au existat factori care să acționeze direct în scopul reducerii acesteia.
În tabelul 6.1.
29 putem observa cum perioadele 1905- 1909/19032-1936 și
1932 -1936/1956 sunt de întindere relati v egală, adică 25 de ani, iar scăderea care
de înregistrează la nivelul ratei fertilității generale este și ea de intensitate similară în cele doua intervale, aproximativ 25%.
Tabel 6.1. Ratele de fertilitate grupate pe vârstă și ratele de fertilitate pe a ni
Anul/
anii
Perio
ada Total
15-49 15-19
ani 20-24
ani 25-29
ani 30-34
ani 35-39
ani 40-44
ani 45-49
ani RTF
Născuți la 1000 femei
1905 –
1909 155,8 67,2 269,1 241 219,2 135,3 73,2 10 2075
1932 –
1936 116,6 33,3 223,2 197,3 180,3 104,4 47,1 7,2 3964
1956 89,9 52,5 180,4 155,9 103,5 58,8 23,8 2,7 2888
1966 55,7 51,7 143 98,2 53,4 25,1 8,3 0,9 1929
Raport în procente
1932 –
1936
1905 -74,8 49,6 82,9 81,9 82,3 77,2 64,3 72 78,1
29 Vasile Ghețău, „Evoluția fertilității în Romania ”,Revistă de cercetări sociale , 1997
57

EVOLUȚIA NATALITĂȚII
1909
1956
1932 –
1936 77,1 157,7 80,8 79 57,4 56,3 50,5 37,5 72,9
1966/
1956 62 98,5 79,3 63 51,6 42,7 34,9 33,3 66,8

Există deosebiri însemnate la nivelul grupelor de vârsta, după 25 – 29 ani
fiind o scădere mai accentuata. Fertilitatea mai accentuata în 1956, la vârsta de
15 – 19 ani, poate fi pusa pe seama impactului schimbărilor economice și sociale
în anii de după război.
Tabel 6.2.Ratele de fertilitate grupate pe vârstă și ratele de fertilitate pe ani
Anul
Perio
ada Total
15-49 15-19
ani 20-24
ani 25-29
ani 30-34
ani 35-39
ani 40-44
ani 45-49
ani RTF
Născuți la 1000 femei
1966 55,7 51,7 143 98,2 53,4 25,1 8,3 0,9 1929
1967 7 79,8 251,8 198,1 124,1 59,7 16,6 1,2 3688
1989 105 59,3 169,1 118 58,8 25,6 7,1 0,4 2193
Raport în procente
1967/
1966 189 154,4 176,1 201,7
5 232,4 237,8 200 133,3 191,2
1989/
1967 4 74,3 67,2 9,6 47,4 42,9 42,8 33,3 59,5
1989/
1966 62 114,7 118,3 120,2 110,1 102 85,5 44,4 113,7

58

EVOLUȚIA NATALITĂȚII
Așa cum se observă în tabelul 6.2.30 după 1966 au existat niște evoluții
de excepție, nu numai că au acest caracter, ci și pentru că informațiile de care
dispunem sunt mult mai bogate. Evoluția fertilității între anii 1967 -1989 a fost
marcată de politica pronatalistă forțată a vechiului regim. Cr eșterile care au avut
loc între anii 1967 -1968 sunt exact la grupa de vârsta unde între anii 1956-1966
au avut loc scăderi însemnate. Nivelul fenomenului în 1989 este moderat
superior celui din 1966, rata fertilității fiind de 2,19 respectiv 1,93 copii la o
femeie. De precizat faptul că prima valoare este cu puțin peste nivelul de
înlocuire a generațiilor, iar a doua este sub acest nivel.
Tabel 6.3. Ratele de fertilitate grupate pe vârstă și ratele de fertilitate pe ani
Anul
Perio
ada Total
15-49 15-19
ani 20-24
ani 25-29
ani 30-34
ani 35-39
ani 40-44
ani 45-49
ani RTF
Născuți la 1000 femei
1989 66,3 59,3 169,1 118 58,8 25,6 7,1 0,4 2193
1990 56,2 51,5 145,2 97,8 46,4 19,4 5,5 0,4 1834
1991 48,7 49,8 131,1 78,6 34,2 13,9 4 0,3 1567
1992 46,6 47,4 127,1 77,1 31,1 12,9 3,7 0,3 1514
1993 44,3 47 124,6 74,2 28,3 11,4 3,2 0,3 1435
1994 43,3 45 119,3 75,8 28,7 11,3 3,2 0,2 1404
1995 41,1 42 109,5 73,4 29,4 11 3,1 0,2 1335
Raport în procente
1990/
1989 84,8 86,8 85,9 82,9 78,9 75,8 77,5 0
1991/
1990 56,7 96,7 90,3 80,4 73,7 71,6 72,7 75 85,6
1991/ 73,5 84 77,5 66,6 58,2 54,3 56,3 75 71,5
30 Vasile Ghețău, „Evoluția fertilității în Romania ”,Revistă de cercetări sociale , 1997
59

EVOLUȚIA NATALITĂȚII
1989
1995/
1989 62 70,8 64,8 62,2 50 43 43,7 50 60,9

Era evident faptul că va scădea nivelul natalității după 1989, dat fiind
faptul că până atunci fusese ținut în frâu de legislația restrictivă asupra
întreruperii sarcinii, dar și din cauza crizei economice și sociale prin care trecea
Romania. O privire asupra intensității scăderii în 1990 -1991, pe de o parte, și în
1992 -1995, pe de altă parte, pune în evidenta dubla sursă a evoluției descendente
a fenomenului după 1989.
La nivelul întregii perioade 1990 -1995 rata totală a fertilității a scăzut cu
aproape 40% comparativ cu 1989, în proporție de trei sferturi scăderea având loc
în primii doi ani.
În concluzie, tot ceea ce putem spune despre evoluția fertilității în țara
noastră în perioada interbelica este că a fost una de excepție, cu suișuri și
coborâșuri destule. Anii `50 și chiar prima jumătate a anilor `60 au reprezentat o
creștere a fertilității în cele mai multe țări europene, nu doar în România, fiind
vorba de recuperarea nașterilor amânate în anii celui de -al doilea război
mondial. Însă procesul de recuperare s-a oprit pe la mijlocul anilor `60, nivelul
fertilității și al natalității mișcându -se descendent, iar în numai 10 ani nivelul
RTF coborând sub cel al anilor `50.

60

EVOLUȚIA NATALITĂȚII ÎN ROMÂNIA

CONCLUZII

În concluzie lucrarea de față se axează pe importanț a demografiei ca știință,
datorită faptului că identifică relația cauză -efect ș i predicțiile structurate asupra
viitorului. Este o știința foarte complexă și cuprinde atât aspect e cantitative, cât ș i
calitative.
Pe parcursul ani lor, studi ile demografice au evoluat datorită perfecționării
metodelor de culegere ș i stocar e a datelor statistice, îmbună tățirii calităț ii
informațiilor , constituirii unor institute naționale responsabile cu culegerea ș i
prelucrarea datelor demografice și mai apoi institute internaționale .
Întregul nostru continent a trecut printr- o tranzație demografică începând cu
anul 1870, adică a trecut de la regimul demograf ic vechi, u nde natalitate ș i
mortalitatea se aflau la un niv el ridicat, la regimul demograf ic modern, unde
natalitatea și mortalitatea erau î n scădere. În Romania tranzația a avut trăsă turi
partic ulare: scăderea mortalității a început la jumătatea secolului XIX, iar scăderea
natalității a avut loc după primul război mondial, adică 1920.
Tranzația î n sine a durat până î n anul 1991, deci aproximativ 120 de ani.
În țara noastră putem distinge patr u faze ale declinului natalității și
fertilității , diferite ca întindere și particularită ți de natură cauzală : 1885-1956,
1957 -1966, 1967 -1989 și 1990 -1995.
Rezumând evoluția numărului de născuți vii în per ioada 1871 -1995 putem
observa că pornind de la mai puțin de 300 de mii la începutul acestei perioade s -a
ajuns la 450-500 mii înainte și după primul război mondial. La sfârșitul tranzației
țării noastre se ajunge din nou la sub 300 mii și la numai 24 mii în 1995. Totuși , în
aceeași perio adă, numărul populației României a crescut de 2,6 ori, trecând de la
8,7 la 22,7 milioane locuitori.
61

EVOLUȚIA NATALITĂȚII ÎN ROMÂNIA

Putem spune că scăderea de lungă durată a natalității în Romania îș i are
începuturile în ultima parte a secolului trecut, mai precis – la mijlocul anilor ’80,
valorile de 43 -44 ‰ din acea perioadă nemaifiind întâlnite ulterior. Nu trebuie
exclusă ipoteza potrivit căreia scăderea natalității din țara noastră a fost mai
timpurie, însă este greu de admis c ă au existat ani anterior i cu valori mai mari de
43-44 ‰. Acest lucru ar fi însemnat să asistam înainte de 1871, la o scădere având
două caracteristici bine definite ș i foarte greu de îndeplinit , adică o dimensiune
foarte mare: de la cel puțin 45‰ la sub 33‰ ș i o etalare pe o perioadă lungă din
moment ce redre sarea ce ar fi urmat ar fi necesitat nu mai puțin de 15 ani ș i la
sfârșitul căreia natalitatea ar fi ajuns la valori mai mici de 45‰.
Totuși , în Romania, natalitatea a cunoscut o creștere semnificativă din
momentul î n care a fost emis decretul 770 a lui Nicolae Ceaușescu în anul 1966. S –
a observat o creștere semnificativă datorită faptului că erau interzise avorturile,
femeile fiind controlate periodic, erau interzise produsele contraceptive. De
asemenea oamenii erau “ sancționați” dacă nu se căsătoreau înainte de împlinirea a
25 de ani sau dacă după doi ani de la căsă torie nu dădeau naștere unui copil.
Regimul comunist a ținut până î n anul 1 989, decretul 770 fiind retras încă din
prima zi după căderea acestui regim.
Factorii de scădere a natalității, începând cu 1991, nu sunt alții decât cei
care, încă din anii ’60-’70, au declanșat reculul masiv al natalității în aproape toate
țările europene dezvoltate.
Evoluția viitoare a fertilității rămâne o mare necunoscută, da r redresarea ei
reprezintă singura opțiune capabilă să ducă la ameliorarea situației demografice a
țării și, eventual, la stoparea declinului demografic în viitor.
62

Bibliografie:
1. Virgil Sora, ilie Hristache, Mircea Paul, Demografie , editura Editura Didactic ă și
Pedagogică, București, 1983
2. Traian Rotariu, Sudii Demografice , editura Polirom, 2010
3. Roland Pressat, Analiya demografică , editura Editura Științifică, București, 1974
4. Vasile Ciocodeica, Demografie , Universitatea din Petroșani. Facultatea de științe.,
Petroșani, 2006
5. Constanța Mihăiescu, Giani Grădinaru, Demografie, elemente de baza și
docimologie , editura ASE, București, 2000
6. Philip Hauser, Dudley Ducan, „The study of population”, University of Chicago
Press , 1959
7. Donald Bogue, Principales of demography , editura John Wiley & Sons Inc., 1969
8. V.C. Sinha, Easo Zacharia, Elementents of demography , editura Allied Publishers,
1984, Reprinted 2009
9. Dudley L. Poston, Jr.,Leon F. Bouvier, Population and Society. An Introduction to
Demography , 2010
10. Rajendra Sharma, Demography and population problems , editura Atlantis
Publishers and Distribuitors Ltd., 2000, 2007
11. Virgil Cora, Ilie Hristache, Mircea Paul Despa , Demografie , editura Editura
Didactica și Pedagogică, București, 1983
12. Ghețău Vasile, „Evoluția natalității în România de la transversal la longitudinal”,
Revistă de cercetări sociale , 1997
13. G. Retegan -Șerb, „Evolu ția fertili tății populației femin ine în România în
perioada 1900-1960”, Revista de statistică nr.4, 1962
14. Vasile Gheț ău, „Evo luția fertilit ății în R omânia”, Revi sta de Cercetă ri Social e,
1997
15. Traian Rotariu, „ Demografie si sociologia populatiei”, editura Polirom, Iasi, 2009
63

16. Vasile Gheț ău, „Populația României la sfarșit de secol și mileniu. Ce perspective ?”,
populație și Societate , 2001
64

ANEXE