Evolutia Ionului Nitrat Si Influenta pe Care O Are Asupra Indicatorilor Microbiologici

Istoria dezvoltării civilizației umane este strâns legată de dezvoltarea tehnicilor și mijloacelor de procurare, de către om, a hranei și apei necesare. În prezent, domeniul alimentărilor cu apă se confruntă cu probleme mari datorită creșterii accentuate a cerinței de apă, a caracterului limitat al resurselor de apă și a măririi exigenței standardelor privind condițiile de calitate pe care trebuie să le îndeplinească apa livrată populației.

În afara acestor probleme, omul a fost nevoit să asigure alimentarea cu apă atât industriilor, cât și unităților agrozootehnice, a irigațiilor, precum și alimentarea complexelor industriale de creștere a animalelor.

În etapa actuală, nu se mai poate concepe traiul într-o localitate mai mare sau activitatea unei industrii, fără o alimentare cu apă și o canalizare corespunzătoare, strâns legate de planul de sistematizare al acestora.

Astfel, ajungem cu ușurință la concluzia că apa constituie un factor indispensabil organismului uman, deoarece încă din cele mai vechi timpuri colectivitățile umane s-au dezvoltat de-a lungul râurilor sau pe malul mărilor. Din datele [NUME_REDACTAT] a Sănătății cantitatea minimă de apă necesară organismului uman este de 5 litri pe 24 de ore, din care aproximativ 1,5-2 litri reprezintă apa consumată ca atare. Necesarul fiziologic de apă al unui omm adult de greutate normală și în condiții de mediu și activitate obișnuite se consideră a fi de 2,5-3 litri.

La aceste utilizări se adaugă și acoperirea nevoilor industriale reprezentate de apa folosită ca materie primă, ca solvent sau separator pentru substanțe cu densitate diferită, la spălarea unor produse sau purificarea altora. Toate aceste utilizări la un loc dau naștere unor cantități imense de apă, uneori o singură uzină putând consuma o cantitate de apă egală cu aceea a unei colectivități de zeci de mii de locuitori.

Importanța apei în economia umană este în continuă creștere, o statistică O.N.U arată creșterea consumului de apă în lume, această creștere producându-se în progresie geometrică și făcând trimitere la faptul că în unele zone ale pământului se resimte lipsa de apă. Acest fapt a dus la declanșarea de către O.N.U în anul 1965 a unui studiu internațional privind resursele de apă ale omenirii cunoscut sub denumirea generală de ”decadă hidrologică internațională”, la care au participat un număr mare de țări, inclusiv țara noastră.

În condiții naturale, apa nu se găsește niciodată în stare pură. În apă se găsește întotdeauna o anumită cantitate de substanțe chimice dizolvate sau aflate în suspensie.

În general, apele utilizate de om se încarcă cu diferite elemente fizice, chimice sau biologice cu care vin în contact și pe care le antrenează în apele naturale, schimbându-le compoziția într-o astfel de măsură încât acestea nu mai pot servi utilizărilor la care erau folosite în starea lor naturală, acest fenomen a fost denumit poluare.

Poluarea chimică a apei

După definiția dată de O.N.U, poluarea apei reprezintă modificarea în mod direct sau indirect a compoziției normale a acesteia, într-o astfel de măsură încât acționează asupra tuturor folosințelor la care apa poate servi în stare naturală.

În primul rând, poluarea se produce ca urmare a activității umane, deși paralel se utilizează încă și noțiunea de autopoluare care reprezintă un fenomen natural ce constă din distrugerea masivă a florei și faunei apei, în special după perioada de înmulțire intensivă cunoscută sub denumirea de înflorirea apei.

Ca urmare a acestui fenomen, apa își crește conținutul în substanțe organice prin intermediul de descompunere cu un consum mare de oxigen și apar unele fenomene de putrefacție și degradare, tot aici mai poate fi cuprinsă și antrenarea prin apele de șiroire a unor cantități crescute de suspensii de pe sol.

În al doilea rând, poluarea nu apare precum un fenomen doar în momentul în care modificarea produsă în compoziția apei ajunge la împiedicarea folosirii acesteia în diferite scopuri. Totodată, se precizează faptul că nu orice modificare poate fi considerată ca poluare, ci numai aceea care produce inconveniențe în utilizarea apei sau periclitează sănatatea oamenilor și a animalelor.

În acest sens, unii cercetători fac diferența între impurificare și poluare. Impurificarea corespunde doar modificării compoziției apei și ajunge la nivelul de poluare atunci când aceste modificări împiedică utilizarea apei.

Poluarea chimică este reprezentată de pătrunderea unor substanțe chimice în apă, de la cele organice ușor degradabile până la cele toxice cu persistență îndelungată. Un prim efect al acestei poluări este reprezentat de potențialul toxic al acestor substanțe, ceea ce a determinat o patologie caracteristică denumită patologie chimică de natură hidrică. Dacă aceasta nu a surprins ca cea infecțioasă, aceasta se datprează faptului că efectele toxice nu trebuie privite doar prin prisma simptomelor demonstrabile ale intoxicațiilor acute, subacute sau cronice, ci și prin aceea a efectelor potențiale, datorite microcantităților consumate zilnic.

Un alt efect des întălnit de consumatori este cel reprezentat de modificarea caracterelor organoleptice ale apei, determinând reacții senzoriale dezagreabile. Aici sunt cuprinse gustul și mirosul particular, dar totodată și modificări vizibile de turbiditate și culoare. Toate acestea produc discomfort și limitează în mod evident utilizarea apei de către populație, mai ales că un număr mare de substanțe chimice poluante sunt susceptibile de alterarea proprietăților organoleptice chiar și la concentrații foare reduse.

Efectul cel mai des întâlnit constă în influența diverselor substanțe poluante asupra proceselor biologice care se petrec în apele naturale, el este cunoscut sub denumirea generală de efect ecologic. În compoziția apei se pot produce perturbări profunde, astfel, se poate produce o distrugere a microorganismelor din apă și oprirea sau încetinirea fenomenelor naturale de autopurificare a apei, cu persistența poluării și a consecințelor sale asupra utilizării apei în diferite scopuri.

Aceste fenomene care se petrec mult mai intens în apele de suprafață decât în cele subterane, încep să-și piardă din importanță, ca urmare a creșterii frecvenței poluării și reducerii timpului necesar de aducere a apei la caracteristicile sale inițiale. Astfel, apare o poluare consecutivă ce duce implicit la cumularea acestora și creșterea sau menținerea în cele mai bune condiți a nivelului de poluare atins. Dacă la aceasta adaugăm și posibilitățile reduse de degradare a unor poluanți chimici sau chiar lipsa toatală a acesteia, ne putem da seama de adevarata valoare a poluării apei ca fenomen de reducere a rezervelor naturale de care beneficiază in prezent omenirea.

Calitățile apei

În condițiile de existenta a vietii, apa din diferite formatiuni hidrologice prezinta o dubla importanta: prima evidentiand un factor de mediu inconjurator, respectiv, de generatoare de sisteme ecologice, iar cea de-a doua materia prima pentru anumite folosinte precum: apa potabila, apa industrial, piscicultura, agreement etc.

Tinand seama de cele doua caracteristici principale, cunoasterea calitatii apelor este activitatea specific ace se desfasoara systematic si periodic, lao scara zonala si nationala, in scopul obtinerii elementelor fundamentale pentru aprecierea evolutiei calitatii apelor si pentru elaborarea deciziilor in domeniul gospodaririi apelor.

Fazele de desfasurare a activitatii de cunoastere a calitatii apelor sunt urmatoarele:

Recoltarea probelor de apa din anumite puncte representative ale surselor de apa natural si artificiale

Determinarea: prin analize sau prin alte procedee

Prelucrarea datelor primare si transformarea lor in date de sinteza

Inregistrarea si stocarea datelor

Valorificarea datelor

Calitatea apei este o problema de mare actualitate si se poate spune ca, la ora actuala, este factorul care decide orientarea alimentarilor cu apa. In afara faptului ca aceasta calitate trebuie sa corespunda perfect cerintelor consumatorilor, ea este cea care stabileste si categoria de sursa de apa care poate fi folosita in alcaturea unui sistem de alimentare cu apa.

Aceasta a facut ca, in ultimul timp, problemele de calitate a surselor de apa si a apei livrata consumatorilor sa capteze atentia specialistilor din domeniu, in vederea solutionarii tuturor aspectelor care se ridica.

Conditii de calitate a apei potabile

Apa potabila reprezinta o inserare de 45-60 indicatori de calitate: orgonoleptici, fizico-chimici, biologici, bacteriologici si radioactivi, cu incadrarea acestora intre anumite valori limita, in catre trebuie sa se gaseasca orice apa distribuita prin reteaua potabila, supusa analizei.

Acesti indicatori de calitate ai apei potabile sunt impartiti in urmatoarele grupe de factori: organoleptici, fizico-chimici, generali, indezirabili, toxici, microbiologici, radioactivi si biologici.

1) Factori organoleptici:

Din aceasta grupa fac parte acei indicatori de calitate ai apei potabile care sunt detectabili cu organele noastre de simt: vaz, miros si gust.

Indicatorii pun in evidenta faptul ca, o apa pentru a fi potabila trebuie sa aiba un aspect agreabil, mai exact sa fie limpede si sa fie incolora. Totodata, aceasta trebuie sa aiba o temperatura adecvata deoarece, o apa rece aflata sub 120C nu se poate bea direct precum o apa calda aflata la peste 250C.

2) Factori fizico-chimici:

Acesti indicatori se afla in stransa corelatie cu compozitia naturala a apei. Limitele largi ale concentratiilor care se accepta la unii indicatori din aceasta grupa, pun in evidenta faptul ca acestia nu au un grad sporit de periculozitate pentru sanatatea consumatorilor.

Astfel, se poate spune ca anumite carente sau excese de elemente minerale aflate in apa constituie un risc pentru consumator.

3) Factori indezirabili:

Din aceasta categorie fac parte substantele a caror prezenta in apa indica o poluare extrem de periculoasa pentru sanatatea consumatorului precum: substantele organice, azotiti, azotati, dar totodata si a altor elemente de origine naturala: Fe, Mn care prin depasirea unei anumite valori de concentratie, poate produce inconveninente consumatorului.

Prezenta unui factor indezirabil in apa potabila, constituie un risc pe termen mediu.

4) Factori toxici:

Aceasta grupa reprezinta acele substante care indica un risc imediat consumatorilor, cu consecinte deosebit de grave. Efectul acestora se manifesta la concentratii foarte mici si detectarea lor necesita o tehnica si o aparatura de laborator extrem de bine pusa la punct, acest lucru reprezinta o importanta deosebita in cadrul acestei grupe.

5) Factori microbiologici:

Precum factori toxici si aceasta grupa cuprinde elemente cu risc imediat, dar pe langa acest aspect, efectul lor poate capata un caracter de masa datorita vitezei mari de dezvoltare si contaminare.

In ultimul rand, organele sanitare pun accentul pe controlul inicatorilor bacteriologici de calitate, pe baza valorilor admise in norme.

6) Proprietati radioactive:

Inclusiv standardul de apa potabila din tara noastra, STAS 1342 – 91, prevad pe langa celalalte grupe, inca doua grupe care necesita conditii de calitate pe care trebuie sa le indeplineasca apa potabila si anume:

– proprietati radioactive

– proprietati biologice

Din punct de vedere al radioactivitatii, STAS 1342 – 91 prevede ca radioactivitatea globala sa se incadreze intre valorile normale.

7) Proprietati biologice:

Pe langa prevederea generala care indica faptul ca apa potabila nu trebuie sa contina organisme animale, vegetale si particule abiotice vizibile cu ochiul liber si nici organisme daunatoare sanatatii consumatorului precum oua sau larve de paraziti sau alte organisme biologice care indica impurificarea, la acest capitol se mai indica doua conditii de limitare cantitativa.

1. Dotări (instalații, utilaje, mijloace de transport utilizate în activitate):

Instalatii de captare și tratare:

Sistemul de captare, bazinele de îmbogățire, câmpurile de infiltrare, uzinele de apă, se situează într-o zonă de protecție cu regim sever având o suprafață de circa 280 ha.

Apa brută este captată din stratul freatic prin intermediul unor rețele amplasate în vecinătatea raului [NUME_REDACTAT]. Pentru înbogățirea stratului de apă subteran se utilizează un număr de 23 bazine de îmbogățire (15 pe malul drept al Crișului și 8 pe malul stâng), alimentate din [NUME_REDACTAT], prin intermediul unui sistem de aducțiuni de la doua captări de mal situate in amonte de uzinele de apă .

Uzina de apa nr.1:

Este amplasata pe malul drept al raului [NUME_REDACTAT], aceasta se alimentează cu apă în proporție de 85% din freatic prin intermediul drenului de captare și 15% din sursa de suprafață.

Captarea apei de suprafață se face prin două conducte de ø 1000 mm și lungimea de 300 m, de la o priză de captare de tip cheson cu ferestre dreptunghiulare. Prin aceste conducte, apa captată este direcționată prin intermediul unui deznisipator spre două decantoare longitudinale, cu dimensiunile de 140 m x 40 m, prevăzute cu șicane la intrare.

După trecerea prin decantoare, apa ajunge în 13 bazine (8 vechi si 5 noi) de îmbogățire a stratului freatic, amplasate pe două șiruri paralele cu albia Crișului. Bazinele au dimensiuni de aproximativ 200 m x 40 m, adâncimea apei fiind ~2 m. Printre cele două șiruri de bazine, respectiv între bazine și Criș sunt amplasate 2 drenuri de captare a apei subterane ce alimentează S.P.1 cu lungimile de 1,5 km. și 2,7 km.

Drenurile au lungimea totală de 4200 m, sunt pozate la o adâncime de cca 6 m. și au diametre ce cresc progresiv odată cu apropierea de uzina 1, de la Ø 400 mm la Ø 1000 mm. Prin intermediul acestor drenuri, apa din stratul freatic este captată și direcționată gravitațional spre chesonul de la uzina 1. Există un număr de 27 de cămine de vizitare a acestor drenuri.

În cazul în care cantitatea de apă captată prin drenuri nu ar satisface necesarul pentru S.P.1, se poate utiliza și apă de suprafață, filtrată cu ajutorul a 10 filtre lente situate lângă stația de pompare nr.1, cu o suprafață de 500 m2 fiecare.

Alimentarea filtrelor se face cu apa brută direct de la captare, printr-o conductă de Ø 600 mm, când turbiditatea apei din Criș este redusă, iar dacă apa din Criș are turbiditate ridicată, din ultimul bazin de îmbogățire, după trecerea în prealabil prin deznisipator, decantoare și bazine, traseu pe care impuritățile din apă se depun gravitațional.

Chesonul de la S.P.1 are dimensiunile de 15 m x 5,5 m x 4 m. Stația este echipată cu 6 electropompe centrifuge verticale de tip KSB, cu parametrii nominali Q=540 m3/h, H=70 m, P=132 kW și n=1485 rot/min. Dintre acestea, electropompele 1 și 6 sunt echipate cu convertizoare de frecvență, care permit menținerea unei presiuni de refulare dorite cu un consum specific de energie electrică minim. Pomparea se face cu una sau două pompe, în funcție de consum și de regimul de funcționare.

Conducta de refulare este de Ø 800 mm și alimentează malul drept al orașului. Debitul pompat de la S.P.1 este măsurat cu un debitmetru electromagnetic amplasat pe conducta de refulare, la ieșirea din stație. Capacitatea instalată a uzinei este de 600 l/s.

Tratarea bacteriologică a apei se face prin clorinare, cu o instalație automată ALLDOS care menține doza dorită, ținând seama de modificarea debitului. Clorul provine din containere cu capacitatea de 500 kg.

Apa de suprafață parcurge următorul flux tehnologic :

Priză de captare tip cheson cu ferestre dreptunghiulare ( 5 x 12 x 4 m )

2 conducte de aducțiune D = 1.000 mm si L = 600 mm.

2 debitmetre tip Parschall 

2 desnisipatore longitudinale ( 2 x 23 m )

2 decantoare orizontale ( 40 x 140 m)

13 bazine de îmbogățire ( 40 x 200 x 2 m )

10 baterii filtre lente, cu S tot = 5.000 mp 

Statia de pompare S.P. 1 echipată cu 6 grupuri de pompare cu pompe centrifuge tip KSB ( Q=540 m3/h, H=70 mcA, P=132 kW și n=1485 rot/min) ;

Stație de clorinare automată tip ALLDOS.

[NUME_REDACTAT] de apa nr.1 este de 600 l/s.

Uzina de apa nr.2:

Stația de pompare nr. 2 este amplasată fizic pe malul drept, km=108, dar pompează în rețeaua de pe malul stâng al Crișului. Capacitatea proiectată a uzinei este de 250 l/s. Se utilizează doar apă subterană, captată prin intermediul unui dren de Ø 600 mm, cu lungimea de 960 m, prevăzut cu 3 cămine de vizitare. Îmbogățirea stratului freatic de alimentare a drenului se face prin două bazine de îmbogățire. Alimentarea acestora se face de la bazinele de îmbogățire de la S.P.1.

Chesonul de la uzina 2 este cilindric, cu diametrul de 3 m și adâncimea de 9 m. Sala de pompe este echipată cu 3 grupuri de pompare tip KSB cu Q =350 mc/h, H= 45m, P= 110KW, fiecare având conducta de aspirație proprie. Debitul pompat se măsoară cu un debitmetru cu ultrasunete, montat pe conducta de refulare de Ø 400 mm.

Tratarea bacteriologică se face prin clorinare, cu o instalație automată ALLDOS, alimentată din butelii de clor cu capacitatea de 50 kg.

Puțul colector de aspirație este alimentat de un dren, cu D= 600 m și L=960m, pozat la o adâncime de H=6 m, avand 3 cămine de vizitare, îmbogățirea stratului freatic se face prin intermediul a două bazine de îmbogățire dispuse longitudinal pe directia drenului. Prin intermediul unei traversări apele sunt conduse printr-o conductă de fontă având diametrul Dn = 400 mm peste râul [NUME_REDACTAT].

Pe lângă activitatea de exploatare în care sunt angrenați, electricienii execută și activitatea de întreținere și reparații a instalațiilor electrice și A.M.C.

În acest sens, se execută următoarele lucrări:

Revizii contactori, USOL-uri, siguranțe automate

Efectuare măsurători parametri – rezistența de izolație, verificat presiunea de contact la legăturile electrice (întrerupătoare automate, contactori, cutii de borne motoare)

Verificare și reglare protecții

Verificare rezistență izolație la motoare și cabluri electrice

Verificarea prizelor de împământare

Revizii la debitmetre și nivelmetre

Verificat presiunea de contact la legăturile electrice (întrerupătoare automate generale, contactori, cutii de borne motoare),

Curățire în posturile trafo (tablouri electrice, canaluri de cablu, etc.)

Pentru efectuarea acestor lucrări, atelierul dispune de A.M.C.: debitmetru neintrusiv portabil cu ultrasunete, clampmetre numerice, mavometre, megohmetre, sursă de curent și tensiune, osciloscop, multimetru numeric, generator de semnal, capacimetru.

Uzina de apa nr.3:

Este amplasata pe malul drept al râului [NUME_REDACTAT], în aval de uzina 1. și are capacitatea de pompare proiectată de 150 l/s. Apa bruta parcurge, urmatorul flux tehnologic:

Dren de captare cu D=300 mm și L =560 m pozat la H=4 m, cu 3 cămine vizitare

Cheson colector circular cu D=3m și H=6 m, care este de fapt un puț colector

Hala pompelor echipată cu 2 pompe de tip KSB ( Q=400 mc/h , H= 70 Mca, P=110KW, n = 1486 rot/min). În regim normal funcționează o singură pompă, cealaltă fiind rezervă

Stație de clorinare cu instalații tip ALLDOS.

Conductă de refulare D = 400 mm prin care se introduce apa potabilă în 3 rezervoare având V1 =2000 mc, respectiv V2 = V3 =10.000 mc situate pe deal, la o cotă de 57 m față de uzină.

Rezervorul de 2.000 m3 asigură apa în zona din jurul rezervoarelor, iar cele de 10.000 m3 refulează apa printr-o conductă de Ø 400 mm în conducta de Ø 800 mm prin care se pompează de la S.P.1 spre oraș.

Uzina de apa nr.4:

Este amplasată pe malul stâng al râului [NUME_REDACTAT]. [NUME_REDACTAT] de apă nr.4 este de 500 l/s.

Captarea se face din subteran prin intermediul unui dren principal și 8 drenuri secundare care se compun din:

– Priza de captare pentru bazinele de imbogatire tip cheson cu ferestre dreptunghiulare

8 bazine de îmbogățire, cu dimensiunile: L = 300m, l = 40, H med = 2 m 

Conducta de alimentare a bazinelor, dren princial de captare amplasat în [NUME_REDACTAT], prevăzut cu 25 cămine de vizitare

– Drenuri secundare de captare prevazute cu 14 camine de vizitare

Stația de pompare echipată cu 6 electropompe tip KSB dintre care patru pompe au parametri nominali Q = 900 mc/h, H = 45 m, P = 250 kw, n = 1486 rot/min, iar două pompe au Q =400 mg/h, H = 45 m, P= 110 KW, n = 1846 rot/min. Există 3 conducte de aspirație

– Chenson colector dreptunghiular, cu 2 compartimente (3,5 x 7m) si H = 14 m

– Stația de clorinare echipată cu aparate tip ALLDOS .

Uzina de apa nr.5:

Este amplasată pe malul stâng al râului [NUME_REDACTAT]. [NUME_REDACTAT] de apă nr.5 este de 600 l/s.

Apa este captată din [NUME_REDACTAT], în amonte de oraș și ajunge într-un bazin de deznisipare, prin două conducte având diametrele de 1200 mm, respectiv 1000 mm și o lungime de aproximatv 2,1 km, respectiv 1,8 km.

În bazinul de deznisipare se depun particulele solide de dimensiuni mai mari conținute de apă, după care aceasta este pompată în camera de amestec, unde se injectează soluție de sulfat de aluminiu, având rolul de coagulant, după care se decantează și se filtrează.

Pentru trecerea apei prin aceste faze, este necesară o primă treaptă de pompare, care este echipată cu 4 electropompe KSB, două având parametrii nominali: Q=2000 m3/h, H=11 m, P=75 kW, n=590 rot/min iar două cu Q=1000 m3/h, H=11 m, P=37 kW, n=980 rot/min. Aspirația se face din bazinul de deznisipare, iar prin pompare apa ajunge în camera de amestec, unde se introduce soluția de sulfat de aluminiu, având o concentrație ce depinde de turbiditatea apei brute. Camera de amestec este din beton, de diametru 5 m și adâncimea de 8 m.

Apa ajunge apoi gravitațional în două decantoare radiale, cu un volum de 5000 m3 fiecare, iar după decantare apa se filtrează cu ajutorul a 8 filtre rapide, având fiecare o suprafață de 63 m2.

Spălarea filtrelor se face cu contracurent de apă și aer, cu pompe și suflante. Pompele de spălare au parametrii nominali Q=1000 m3/h, H= 11m, P=75 kW, n=980 rot/min, iar suflantele au Q=1500 m3/h, p= 0,6 bar, n=2950 rot/min, P=45 kW.

Frecvența de spălare este de aproximativ 24 ore pentru fiecare filtru, în funcție de gradul de colmatare, care depinde de turbiditatea apei brute.

După filtrare, apa ajunge în două chesoane de câte 800 m3, ce constituie bazinele de aspirație, formată din două hale cu 3, respectiv 5 electropompe KSB. De la treapta IIB se pompează apă spre Sânmartin și [NUME_REDACTAT] printr-o conductă de Ø 500 mm. Pentru aceasta sunt 2 electropompe KSB (una în funcționare și una rezervă) cu Q = 400 m3/h, H = 60 m, P = 110 kW, n = 1486 rot/min, una din ele fiind prevăzută cu convertizor de frecvență în vederea menținerii presiunii de refulare dorite.

Restul electropompelor de la treapta a doua (3 la treapta IIA și 3 la treapta IIB) pompează apa pe malul stâng prin 2 conducte de Ø 800 mm (una la treapta IIA și una la treapta IIB). Parametrii nominali ai acestor electropompe sunt Q=900 m3/h, H= 45 m, P=250 kW, n=1488 rot/min.

Ca tratare bacteriologică, se face clorinarea apei în conducta de refulare, cu o instalație de clorinare automată de tip ALLDOS, alimentată din containere de 500 kg.

La uzina de apă nr.5 există un laborator unde se efectuează analizele fizico-chimice din 3 în 3 ore, atât pentru apa brută, apa tratată și clorinată, cât și pentru apa din diferite faze ale procesului tehnologic de tratare.

În prezent uzina de apă nr. 5 nu funcționează, deoarece apa necesară orașului este asigurată de la celelalte uzine, acestea utilizând apă subterană, care este și mai bună calitativ și mai ieftină. Se pompează doar pe conducta spre Sânmartin și [NUME_REDACTAT] (Ø 500 mm) cu o pompă de la treapta IIB, la care aspirația se face din conducta de refulare de la S.P.4 (apă potabilă). Uzina este întreținută însă în permanență și menținută în stare de funcționare, pentru a putea fi pornită în caz de necesitate (apă subterană insuficientă ca urmare a unor perioade de secetă prelungită sau deteriorarea calității apei subterane).

S.C. Compania de [NUME_REDACTAT] S.A. dispune de un laborator acreditat unde se efectuează zilnic analizele fizico-chimice și bacteriologice pentru apa brută și apa tratată de la toate uzinele.

2. Instalatii de aducțiune și înmagazinare a apei:

Uzina de apa nr.1:

Doua conducte de aducțiune Dn 1000 mm de 600 m lungime

O conductă de refulare spre oraș mal drept Dn 800

Conductă de legătură spre Uzina de apa nr.3 de Dn 500 mm și lungimea 1,5 km

Uzina de apă nr. 2.

O conductă de refulare Dn 400 înspre rețeaua orașului

Uzina de apa nr.3

– Conducta de refulare D = 400 mm prin care se introduce apa in rezervor:

Uzina de apa nr.4

Conducta de refulare D= 900 mm în rețeaua orașului de pe malul stâng

Uzina de apa nr.5

Conducta de refulare Dn= 800 catre SP4 și o conductă de refulare spre [NUME_REDACTAT] = 500 mm din care pornește și alta spre [NUME_REDACTAT] = 110 mm

Astfel, programul de monitorizare de control al apei potabile la stațiile de tratare a fost stabilit în funcție de sursa de alimentare și debitul fiecărei stații.

SP1 + SP 3 au ca sursă de alimentare drenul de la SP1 și un debit total de 22593 mc/zi.

SP2 are ca sursă de alimentare drenul de la SP2 și un debit de 9.256 mc/zi.

SP4 are ca sursă de alimentare drenul de la SP4 și un debit de 17996 mc/zi.

Indicatorii analizați și metodele de analiză pentru monitorizarea de audit la ieșirea din stațiile de tratare:

Hidroforul de pe str. L. Pasteur:

Pompează apa în zonele situate la o cotă mai mare, din jurul [NUME_REDACTAT]. Aspirația se face din rețeaua orașului, iar refularea se face prin 3 conducte de Ø 200 mm și una de Ø 150 mm.

Hidroforul are două trepte de pompare: o primă treaptă formată dintr-o electropompă KSB dotată cu convertizor de frecvență și o electropompă Grundfos (rezervă) având parametrii nominali Q = 400 m3/h, H = 70 m, P = 110 kW, n = 1486 rot/min și treapta a 2-a formată dintr-un grup automatizat de 3 electropompe KSB cu Q = 200 m3/h, H = 60 m.

3. Materii prime, materiale, produs finit:

Produsul finit al sectorului este apa potabilă introdusă în rețeaua orașului la presiunea necesară. Pentru obținerea acestui produs, este necesară captarea apei brute (materia primă), respectiv tratarea și pomparea ei, procese care implică un consum de energie electrică și alte cheltuieli legate de procesul de producție: cheltuieli cu materiale de exploatare (clor lichid, sulfat de aluminiu, etc.) amortizarea instalațiilor și a utilajelor, cheltuieli cu întreținerea și repararea acestora, cheltuieli cu personalul care le deservește, cheltuieli cu transportul, combustibilul, etc.

Dintre aceste cheltuieli, o pondere mare o are consumul de energie electrică. Consumul specific mediu este de 0,20 kWh/m3, având următoarele valori pentru fiecare uzină:

În acest tabel consumul specific de la S.P.5 este pentru situația în care stația aspiră apă potabilă din rețeaua orașului și pompează spre Băi. În situația în care s-ar prepara apa potabilă la uzina 5, consumul specific ar fi mai mare, datorită utilizării și ai altor consumatori (treapta I, pompe de spălare, suflante, etc.).

4. Reteaua de distributie a apei potabile

De la uzine apa potabilă este pompată la 98 stații de hidrofor, prin intermediul unei rețele de distribuție în sistem inelar având lungimea totală de 520 km, din care 210 km conducte din fontă cu diametre cuprinse între 100 și 600 mm, 240 km conducte din azbociment cu diametrul 100-500 mm, 58 km conducte din oțel cu diametre între 100–1000 mm și 12 km – conducte PREMO cu diametre intre 100-800 mm. Rețelele de apă secundare, dupa stațiile de hidrofor au o lungime totală de 160 km.

Rețelele de transport și distribuție a apei potabile

Alimentarea cu apă a municipiului Oradea, se realizează prin distribuția acesteia prin conducte de serviciu sau conducte principale.

Cele 5 stații de pompare furnizează apă stațiilor de hidrofor (98 de stații de repompare din care 77 modernizate), prin intermediul unei rețele de distribuție concepută în sistem inelar, la care sunt racordați direct și consumatorii din imobilele cu regim de înălțime de până la 2 nivele.

Rețelele de apă secundare au o lungime de 142 km, sunt complet reabilitate și deservesc în principal consumatorii din imobilele înalte, alimentați cu apă din stațiile de hidrofor. Rețeaua secundară în lungime de 142 km este confecționată în totalitate din polietilenă.

Pe rețelele secundare de apă rece sunt prevăzute un număr de 854 vane de linie, necesare pentru eventualele lucrări de intervenție în caz de avarii sau reglare a parametrilor la utilizatori, un număr de 2.556 coliere de branșare, robineți de concesie și cămine de apometre, prevăzuți cu contoare de apă rece cu dimensiuni cuprinse între Dn. 32-40 mm.

Rețelele existente între căminele de apometre și subsolurile blocurilor, respectiv rețeaua de distribuție al acestora, sunt confecționate din țeavă de polipropilenă sau țeavă zincată. Îmbinarea fitingurilor s-a executat la țeavă zincată prin înfiletări, iar la țeava din polipropilenă prin polifuziune. Cele 2.556 contoare de apă rece sunt prevăzute cu sisteme electronice de automatizare pentru monitorizare.

[NUME_REDACTAT] 77 de stații hidrofor care deservesc zone de blocuri de P+4 pînă la P+10 nivele au fost modernizate în cadrul programului MUDP II. Sunt echipate cu grupuri de pompare [NUME_REDACTAT] 2000 ME cu alimentare directă din rețeaua primară, preiau presiunea de pe rețeaua primară și asigură presiune constantă pe refulare indiferent de consum. Instalațiile interioare sunt executate din polipropilenă, plecările din stații sunt contorizate și monitorizate.

Grupurile sunt echipate cu 3-4 pompe acționate de motoare asincrone și convertizoare tensiune-frecvență (pentru fiecare motor in parte).

Comanda lor se realizează prin panoul de comandă echipat cu:

– Microcalculator de proces (PFU – pump function unit) care comandă pompele din cadrul grupului stabilind turația și numărul necesar de pompe în funcțiune, urmărind ca parametri realizați față de cei prescriși să se încadreze în limitele stabilite de utilizator.

– Interfață pentru utilizator (pump management unit – PMU) prin care se pot introduce de către utilizator parametri de funcționare, limitele de alarmare și protecție. Afișează mărimile setate, parametrii de funcționare, alarmele stocate în memorie pe ecran alfanumeric tip LCD. Totodată această unitate comunică sistemului de monitorizare datele pe care acesta le solicită.

Stațiile hidrofor sunt monitorizate, funcționarea și parametrii realizați se urmăresc de către dispeceratul central al unității și de către [NUME_REDACTAT]-Monitorizare.

Starea tehnică a echipamentelor din cadrul stațiilor de hidrofor este foarte bună, fiind puse in funcțiune în perioada 1999-2002, durata normată de viață a lor este de 10 ani, nu sunt uzate fizic sau moral, sunt echipamente performante la nivel mondial.

Colectarea și transportul apelor uzate și pluviale

– Tipul sistemului (unitar sau separativ) : Reteaua este de tipul unitar si separativ

– Colectoare de canalizare :

lungimi, materiale si varsta medie / diametre :

Canal menajer :

Canal pluvial :

Canale de serviciu:

– lungimi, materiale și vârsta medie / diametre :

Canal menajer:

Canal pluvial:

Apele reziduale și pluviale sunt preluate de rețeaua de canalizare care în municipiul Oradea este în sistem divizor și mixt.

Preluarea apelor uzate din zonele joase ale municipiului și pomparea lor în sistemul de canalizare ce ajunge gravitațional în stația de epurare, se face prin intermediul acelor stații de pompare, amplasate în Parcul I.C. Brătianu, str. T. Vladimirescu, zona Ioșia-Nord, str. [NUME_REDACTAT] și zona industrială.

Datorită unor zone joase din strada Sovata, în perioadele de ploi se inundau garajele de la blocurile M precum și strada și spațiile dintre blocuri. Pentru rezovarea acestor probleme s-au realizat lucrări de colectare a apelor pluviale, o stație de pompare ape pluviale (Sovata II), și s-a modernizat SP Sovata I. Cele două stații au fost dotate cu echipamente moderne ce funcționează în regim automatizat.