Evolutia Intravilanului Municipiului Bucuresti

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

Facultatea de Geografie

LUCRARE DE LICENȚĂ

Îndrumător științific:

Prof. Univ. Dr. Mihai Bogdan

Absolvent:

Spătaru Elena-Aurica

BUCUREȘTI

2016UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

Facultatea de Geografie

Domeniul: GEOGRAFIE

Programul de studii: ZI (IF – Învățământ cu frecvență)

EVOLUȚIA RECENTĂ A INTRAVILANULUI MUNICIPIULUI BUCUREȘTI DUPĂ 1990 CU APLICAȚII SIG

Îndrumător științific:

Prof. Univ. Dr. Mihai Bogdan

Absolvent:

Spătaru Elena-Aurica

BUCUREȘTI

2016

Cuprins

Introducere………………………………………………………………………………………………………………………2

Capitolul I. Metodologie……………………………………………………………………………………………………3

Capitolul II. Poziția și cadrul geografic. Elemente istorico-geografice…………………………………….4

II.1. Poziția și cadrul geografic……………………………………………………………………………4

II.2. Elemente istorico-geografice………………………………………………………………………..7

Capitolul III. Definiție. Factori. …………………………………………………………………………………………9

III.1. Definirea termenului ”intravilan” ……………………………………………………………….9

III.2. Factorii care au determinat limita intravilanului……………………………………………9

Capitolul III. Analiza și interpretarea SIG a dinamicii limitei intravilanului…………………………..11

III.1. Analiza dinamicii limitei intravilanului………………………………………………………11

III.2. Interpretarea pe sectoare de lungime ………………………………………………………….13

Capitolul IV. Dinamica limitelor intravilanului pe studii de caz …………………………………………..18

IV.1. Studiu de caz – zona de nord……………………………………………………………………..19

IV.2. Studiu de caz – zona de vest……………………………………………………………………..22

IV.3. Studiu de caz – zona de sud-est…………………………………………………………………24

IV.4. Tipologii calitative de schimbări ale limitei………………………………………………..26

Concluzii……………………………………………………………………………………………………………………….27

Bibliografie……………………………………………………………………………………………………………………28

Introducere

Studiul se bazeză pe evoluția teritorială recentă a Capitalei României, în contextul în care în aprope ultimele trei decenii post-decembriste s-au produs transformări în expansiunea spațiului urban, fapt determinat de factori economici, sociali și politici.

Modelul de expansiune al Bucureștiului după socialism este identic cu cel al multor alte capitale din Europa Centrală și Estică ca efect al trecerii de la o politică urbană centralizată la una liberă și privată, diferențele fiind în schimbările peisajului și rezoluția temporală.

Înainte de 1989 politica socialistă de urbanizare nu permitea extinderea intravilanului, crescând astfel densitatea construcțiilor în mare parte rezidențiale, în interiorul orașelor, și industriale și zonelor blocurilor de apartamente. Transformările au fost accelerate și de cutremurul din martie 1977 până în anul 1989 la decizia liderilor comuniști.

După 1989 societatea românească a fost marcată de o serie de schimbări radicale. Aceste schimbări s-au materializat, de asemenea, în trecerea de la un model de producție post-fordiste urbane, cu o preferință pentru casa unică de sine stătătoare. Legea 18 care fost adoptată în 1991 a restabilit dreptul de proprietate asupra terenurilor agricole foștilor proprietari, pregătind calea către o piață imobiliară liberă.

Ca structură a lucrării, în prima parte vom aborda contextul geografic al studiului, în a doua parte vom analiza dinamica în ansamblu a limitei intravilanului Municipiului București, apoi analiza dinamicii în detaliu a limitelor acelor zone care au ieșit în evidență, pe studii de caz și în final prezentarea concluziilor.

Capitolul I

Metodologie

Date si surse de date

Cartografierea schimbărilor spațio-temporale a fost realizată pe baza a două subscene satelitare Landsat TM din 7 iunie 1986 și respectiv Landsat OLI din 7 iunie 2015. Acești ani sunt reprezentativi pentru analiza schimbărilor din timpul perioadei comuniste și post-comuniste.

Obținerea rezultatelor s-a realizat prin tehnici SIG folosind softuri special destinate acestui tip de cercetare, opens source sau licențiate (QGIS, ArcMap).

Alte date aferente studiului sunt seturile de date vectoriale legați de elementele de acoperire a terenului – CORINE Land Cover din 1990 și 2000, prelucrate după realitatea din teren la care se adaugă și alti vectori din setul de date al României. De asemenea utile studiului au fost și ortofotoplanurile din anii 2005 și 201.

Metode de analiză

Realizarea acestui studiu a implicat mai multe metode:

1. metoda observației – constă în urmărirea fenomenologiei, și în contextul în care se produce

2. metoda analizei – analiza find în funcție de scară, în cazul de față făcându-se pe un areal relativ mare oferindu-se informații referitoare la localizare, limite, expansiunea teritoriului.

3. metoda cartografică – reprezentată de fenomene geografice de la suprafața terestră; metoda se sprinjină pe imagini satelitare și realitatea din teren. În cadrul lucrării se disting hărți precum localizarea, dinamica perimetrului analizat.

4. metoda comparativă – constă în evaluarea fenomenelor de același gen, pentru a evidenția asemănările și deosebirile dintre ele.

5. metoda informațional-geografică – se referă la datele digitale precum imagini satelitare, date vectoriale și raster.

Capitolul II

Poziția și cadrul geografic

Elemente istorico-geografice

II.1. Poziția și cadrul geografic

Poziția geografică

Municipiul București este capitala României și cel mai important centru politic, social, administrativ, cultural, economic, industrial, comercial din țară. Este situat în sudul României, în Câmpia Vlăsiei, subunitate a Câmpiei Române. Se află la o distanța de 64 km nord de cel mai important curs de apă din țară, și anume fluviul Dunăre, la 100 km sud de Carpații Orientali, și 250 km vest de Marea Neagră. Regiunea București este delimitată de județele Prahova (N), Ialomița (E-NE), Călărași (E-SE), Giurgiu (S-SV) și Dâmbovița (V-NV).(figura1)

Figură 1. Localizarea Municipiului București în cadrul județului

Din suprafata sa de 228 km2, 70 de procente revine arealului construit având diferite scopuri imobiliare, funcționale, edilitare. Raportată la suprafața României, reprezintă doar aproximativ 1% din total (0.8%).

Administrativ este împărțit în 6 sectoare. Este înconjurat de județul Ilfov și este singurul oraș care nu aparține de niciun județ.

În urma recensământului din anul 2011, populația stabilă număra 1.883.400 de locuitori, în scădere față statisticile anterioare.

Cadrul geografic

Geologie

Geologic, câmpia se află în cadrul Platformei Moesice. Fundamentul este unul foarte vechi, din roci cristaline. S-a format în urma retragerii lacului cuaternar (mișcării de înălțare a Carpațiilor și Subcarpațiilor), prin depunerea depozitelor sedimentare (calcare, marne, gresii) și sedimentelor (nisipuri, pietrișuri, loess) care datează din mezozoic și din pleistocen. Stratele mai vechi conțin depozite de petrol. Exondarea completă a depresiunii a fost ultimul pas în definitivarea unității de relief existente astăzi.

Relief

Municipiul București se află în partea centrală a Câmpiei Române, mai precis Câmpia Vlăsiei. Câmpia tabulară a Vlăsiei, foarte extinsă, prezintă un aspect ușor vălurit, cu interfluvii largi, relativ netede, fragmentat de văi adânci (cu două trepte de terase, 2-4 m și 8-12 m) de vârstă holocenă. Altitudinile sunt cuprinse între 50 – 115 m.

Orașul se desfășoară între 58 – 90 m altitudine. Altitudinile scad de la nord-vest către lunca Dâmboviței, spre sud. Pantele sunt line, prezentând o înclinare ușoară ce nu depășesc 30.

Aspectul reliefului este variat. Paralelismul celor două văi, Dâmbovița și Colentina, face ca Bucureștiul să fie împărțit în zone cu aspect de câmpuri însoțite de terase și lunci. Astfel, de la est către râul Colentina în vest, se desfășoară câmpurile Băneasa și Pantelimon, între Colentina și Dâmbovița câmpurile Giulești-Floreasca și Vergu, iar la vest de Dâmbovița – Domnești-Militari și Popești-Leordeni.

Relieful inițial din zona capitalei a fost mult antropizat de-a lungul timpului prin despăduriri, amenajarea cursurilor de apă, construirea diferitelor zone industriale și imobiliare, amplasarea de parcuri și zone de agrement.

Hidrografie

Valea Dâmboviței (afluent al Argeșului) este principalul curs de apă ce drenează orașul pe o distanță de 25 de km. Are un rol importat în alimentarea cu apă, fiind amenajat și canalizat, mai ales în cursul său inferior.

Alt râu ce străbate teritoriul Bucureștilor este Colentina, cu albie foarte meandrată, în cadrul căreia se întind mai multe lacuri artificiale amenajate de om în scop turistic și de agrement : Lacul Herăstrău, Lacul Floreasca, Lacul Tei sau Lacul Colentina.

Deși văile sunt mult antropizate, geomorfologic se remarcă prezența proceselor de eroziune în malurile concave ale versanților. La baza lor se observă și apariția unor izvoare, de exemplu cel din Grădina Botanică, strada Carol Davila, Belu.

Clima

Clima este caracteristică climatului de câmpie fiind prezente și caractere de tranziție, rezultate din interferența influențelor submediteraneene vestice cu cele de ariditate din partea estică. Media temperaturii anuale se încadrează în jurul valorilor de 10-110. Temperatura medie lunară în luna ianuarie este de -3°C, iar în iulie de 23°C, dar poate ajunge și la valori mai mari.

Regimul temperaturilor se află în strânsă legătură cu condiția sa specifică de oraș mare, având multiple cauze generate de arderea combustibililor, de radiația exercitată de diferitele suprafețe ale clădirilor, de încălzirea asfaltului.

Resimțirea temperaturilor în interiroul orașului spre zonele exterioare este mult diferită. La stația meteorologică Filaret temperatura cea mai scăzută se înregistrează cu o oră mai tărziu față de stația Băneasa, fapt ce transformă Bucureștiul într-o ”insulă termică” în raport cu zona înconjurătoare.

Regimul precipitaților este scăzut și neregulat, în medie 600 mm/an. Vara cantitățiile sunt mai ridicate – 85 mm, iar valorile cele mai mici ating 15mm în luna martie.

Fauna și flora

Vegetația din zona orașului se încadrează în etajul stepei și silvostepei.

În București există numeroase parcuri, mai mari sau mai mici, precum și spații verzi special amenajate. Printre parcuri se numără Parcul Herăstrău (cu Muzeul Satului), Grădina Botanică (cea mai mare din România și care cuprinde peste 10.000 de specii de plante, inclusiv exotice), Parcul Tineretului, Parcul Alexandru Ioan Cuza. De remarcat este prezența maidanezi în parcurile și pe străzile capitalei.

Parcul Natural Văcărești, Delta Văcărești, cunoscută ca și ”Delta dintre blocuri” a devenit oficial în acest an parc natural. Reprezintă locul de conviețuire a diferitelor specii de animale care și-au găsit adăpostul aici – rozătoare, tritoni, nevăstuici, vulpi, broaște, țestoase, șopârle, șerpi. De asemenea instalarea unor specii floristice rare și deosebite relevă naturalețea acestui ecosistem.

Soluri

În regiunea Bucuresti – Ilfov, solurile zonale ocupă interfluviile în timp ce solurile azonale ocupă luncile principalelor râuri. Dintre cele zonale cele mai răspândite sunt argiluvisolurile, molisolurile (predominant cernoziomuri, bogate în humus) și solurile neevoluate. Solurile aluvionare sunt formate dintr-un strat de 3-6 m de nisip si pietrisuri mărunte, având deasupra maluri de inundare uneori cu aspect loessoid și argile.

Resurse

Se poate vorbi despre resursele din imprejurimile Bucureștiului (Pasărea, Bragadiru, Jilava, etc) în cantități foarte mici de țiței și gaze naturale. Se realizeză explotări de nisip din albiile râurilor mari. Importante sunt și pădurile din apropiere.

II. Elemente istorico-geografice

Conform primelor documente, Bucureștiul datează din secolul al XV – lea, în vremea domnitorului Vlad Țepeș. Domnia acestuia la București a determinat evoluția orașului (chiar dublarea suprafeței) prin apariția de cartiere noi meșteșugărești. Până la sfârșitul epocii feudale, Bucureștiul s-a aflat intr-o continuă dezvoltare. Cu trecerea timpului apar și primele fabrici la jumătatea secolului al XVIII – lea.

Secolul al XIX- lea marchează începutul epocii moderne. Apar numeroase clădiri publice precum și schimbări de odin adminitrativ – întemeierea Sfatului Orășenesc, împărțirea orașului în 5 sectoare. Se realizează primul plan cadastral.

București devine oficial capitala României la anul 1877. Astfel cunoaște o puternică dezvoltare. Apar linii de căi ferate și gări (prima la Filaret), Camera de Comerț și Industrie și Banca Națională.

Tot în acestă perioadă s-au realizat lucrări asupra râului Dâmbovița privind canalizarea. A fost inaugurat și iluminatul public.

Perioada intrebelică s-a dovedit prosperă. În anul 1938 orașul deținea 17% din numărul de întreprinderi importante din țară. De asemenea, se dă în folosință aeroportul Băneasa și se inaugurează actualul Palat al Telefoanelor.

Intrarea României în război la 1941 supune capitala la grele încercări prin distrugeri masive de clădiri, istorice precum și industriale.

Încheierea războiului anunța o perioadă de aproape 50 de ani de dictatură comunistă, în care orașul se va reconstrui si se va dezvolta urmând modelul Uniunii Sovietice. Astfel toate întreprinderile de la acea vreme au fost naționalizate, au apărut mari unități industriale și numeroase cartiere de blocuri rezidențiale ”tip cutie de chibrituri”, s-au demolat de asemenea și biserici și clădiri vechi care stăteau în calea noului planului urbanistic al vremii. S-a realizat îmbunătățirea sistemului de transport, de canalizare și de electricitate.

Revoluția din decembrie 1989 reprezintă cea mai recentă etapă din istoria țării. Se modifică simțitor economia orașului prin descentralizare și schimbarea sistemului de proprietate.

Capitolul II

Definiție. Factori

II.1. Definirea termenului ”intravilan”

Conform dicționarului explicativ intravilanul este o ”zonă care cuprinde suprafața construită și construibilă a unui oraș sau a unui sat”. În domeniul juridic este asociat cu termenul ”teren” care are mai multe înțelesuri în funcție de destinație. Astfel în Legea fondului funciar nr.18/1991, republicată în 1998 este definit ca ”terenuri din intravilan, aferente localităților urbane și rurale, pe care sunt amplasate construcțiile, alte amenajări ale localităților, inclusiv terenurile agricole și forestiere”.

Intravilanul este un termen utilizat tot mai des în principal în planificarea urbană, dezvoltare imobiliară și în industria de construcții.

II.2. Factorii care au determinat limita intravilanului

Factori geografici

”Acești factori definesc capacitatea naturală sau predispoziția condițiilor de mediu pentru dinamica mediului, printr-o serie de factori biotici și abiotici (clima, solurile, relieful, hidrografie și vegetație) care variază de la un loc la altul și de la o secvență temporală la alta. Variabilitatea condițiilor naturale interacționează cu cauzele antropice ale modificărilor mediului.”

Poziția geografică este importantă în acest sens, prin raportarea regiuni la zona climatică. În cazul nostru, climatul de câmpie se impune prin temperaturi și precipitații moderate, favorabile locuirii.

Relieful. Altitudinal, are în medie 100 metri fiind relativ plată și ușor accesibilă, permite astfel fixarea și extinderea așezărilor omenești.

Solurile. În general fertile, au favorizat practicarea agriculturii rurale. Au rol important în dezvoltarea unui oraș deoarece se află în strânsă legătură cu factorii biotici și abiotici.

Activitățile antropice generează efecte atât pe plan direct – apariția efectului de seră, creșterea concentrației de CO2, cât și indirecte – defrișarea pădurilor, amenjarea lacurilor artificiale.

Factori istorici

Ies în evidenta ultimii 60 de ani, adică sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial și venirea la putere a comunismului ce a avut drept scop naționalizarea ramurilor economice, adoptarea legii reformei agrare din 1945 care prevedea centralizarea agriculturii intensive și extensive, colectivizarea și administrarea fermelor de către stat.

Perioada comunistă este considerată una în care limita intravilanului Municipiului București s-a extins foarte mult, însă au avut loc și demolări în masă de blocuri vechi, precum și biserici și mânăstiri. Industrializarea orașului și construcțiile de blocuri în zonele periferice au dus la apariția mai multor cartiere noi : Titan, Drumul Taberei, Mihai Bravu, Floreasca, Giulești.

Post-comunismul a adus cu sine schimbări radicale prin restructurarea economică, decolectivizarea și introducerea unei politicii de dezvoltare urbană și rurală.

Reforma agrară din 1991 a permis desființarea CAP-urilor (Cooperativa Agricolă de Producție) și reîmproprietărirea a milioane de persoane.

Factori social-economici

Căderea regimului comunist a însemnat debutul unui sistem de piață liberă.

Începutul anilor 1990 a venit cu adoptarea unor legi funciare. Schimbarea sistemului de proprietate de la stat către privat s-a resimțit puternic. Proprietatea privată este ”motorul” activităților economice și sociale. Dacă ne referim la cazul reîmproprietăririlor în urma legii funciare nr.18/1991, aceasta a dus către modificări majore în privința modului de utilizare a terenurilor. De exemplu, în urma agriculturii intensive terenurile degradate au fost devenit construibile.

Decretul lege nr. 60/1990 a permis trecerea în proprietate privată a locuințelor de stat către populație. Schimbarea sistemului monetar a fost un lucru favorabil în derularea acestui proces de privatizare, deoarece majoritatea locuitorilor și-au plătit într-un ritm scurt și rapid întreaga sumă conform prețurilor stabilite.

Capitolul III

Analiza și interpretarea SIG a dinamicii limitei intravilanului

III.1. Analiza dinamicii limitei intravilanului

Figura 2 surprinde dinamica intravilanului Municipiului București între anii 1986 și 2015.

La o primă vedere constatăm că extinderea teritoriului s-a realizat pe franjurile drumurilor principale. Prin analiza se observă că în perioada ultimilor ani de comunism până în anul 2015 acesta a avut o creștere destul de semnificativă. Istoria anilor 90 a adus cu ea o decizie importantă în privința schimbării sistemului de proprietate care a impus retrocedarea terenurilor de către stat foștilor deținători de drept, dar și schimbarea monedei și privatizarea locuințelor de stat. A urmat o perioadă de explozie imobiliară, în special alimentată de un influx masiv de investiții directe străine, lucru care a dus la modificarea modului de utilizare a terenurilor. Astfel terenurile destinate agriculturii au fost înlocuite de ansambluri rezidențiale, de numeroase hypermarket-uri precum și sedii a diferite companii și bănci. Nucleele urbane s-au dezvoltat în special în lungul principalelor artere de circulație. Creșterea populației a intensificat expansiunea urbană determinând de asemenea și apariția fenomenului de suburbanizare după anul 2000.

Diferite studii arată că procesul de expansiune a intravilanului a durat până la finalul anului 2008, moment din care își va face simțită prezența fenomenul de recesiune economică ce a afectat întreaga țară și împiedicând astfel dezvoltarea lui.

In lucrările de specialitate mai mulți autori tratează în mod diferit perioada de expansiune teritorială a orașului, separând etape distincte. Pe de o parte, autorii împart trei etape în care se disting creșteri ori scăderi ale spațiului construit: prima prezintă intervalul dintre ultimii ani socialiști și post-socialiști când se înregistreasză creșteri, a doua până în anul 2003 se observă o scădere datorită terenurilor abandonate sau clădiri demolate, și ultima până în 2010 când crește din nou. Alți autori pe de altă parte separă două perioade, una de tranziție – până în anii 2000 ce se referă la trecerea la sistemul de politică liberă, privatizări și abandonarea terenurilor și una post-tranziție când au avut loc transformări ale terenurilor agricole, forestiere în rezidențiale, comerciale și industriale.

Figură 2. Dinamica limitei intravilanului Municipiului București între anii 1986-2015

Pentru o interpretare cât mai eficientă a figurii 2 am împărțit cele 2 hărți pe sectoare de izolinii din 5 în 5 kilometri.

Tabel 1. Utilizarea terenurilor în anii referenți și rata schimbării

Sursa datelor: date procesate personal din calcularea geometriilor

În urma însumării fiecărei clase de areal, am obținut valorile din tabelul de mai sus. Spațiul construit are cea mai mare rată de creștere, în timp ce toate celelalte categorii de areale prezintă rate negative.

III.2. Interpretarea pe sectoare de lungime

Prima zonă cuprinde partea centrală a orașului. Observăm că în arcul cercului de 5 kilometri nu sunt sesizate schimbări destul de vizibile. În general acest sector este unul de sine stătător având în vedere că este centrul orașului, aici aflându-se sediile diferitelor instituții de stat, construcții vechi. Pentru o mai bună interpretare am consultat ortofotoplanurile și imaginile satelitare care ne-au ajutat să observăm mult mai bine diferențele din teren. În comparație cu anul 1986 am observat că schimbări s-au înregistrat mai mult în cazul spațiilor verzi și a hidrografiei. Un caz de este cel al lacului Văcărești, o construcție începută în anul 1986 pe un loc în care s-au realizat exproprieri și ce avea sa servească drept bazin hidrologic împotriva inundațiilor, însă lucrarile au fost sistate după 1989, astfel a fost un prilej de acumulare a apei în timp. (figura 3)

Un punct diferit pe harta din 1986 față de cea din 2015 este Palatul Parlamentului. La acea vreme lucările pentru faimoasa clădire erau în curs de execuție ceea ce face să arate pe imaginile satelitare ca un șantier. În prezent această construcție este înconjurată de un spațiu verde. (figura 4)

Cea de-a doua zonă cuprinsă între 5-10 kilometri este relativ suprapusă pe bordura administrativă a Bucureștiului. Tendința de evoluție a intravilanului se remarcă în părțile de nord, vest și sud-est. Comparativ cu ultimii ani din comunism, în cea de-a doua hartă se observă cel mai bine extinderea orașului, în lungul principaleor artere rutiere unde s-au dezvoltat mari ansambluri rezidențiale, comerciale, parcuri industriale sau logistice pe fostele terenuri agricole. Un exemplu relevant este cel al cartierului Militari și Drumul Taberei din vestul orașului care au evoluat foarte mult în ultimii 20 de ani. (figura 10 – studiu de caz)

Odată cu acest aspect se conturează și apariția fenomenului de suburbanizare care se face simțită din ce în ce mai puternic datorită expansiunii ariilor rezidențale în imediata apropiere a Capitalei (de exemplu orașul Voluntari – figura 8, comuna Chiajna – figura 10, Popești-Leordeni – figura 12). În prezent se vorbește despre o zona metropolitană a orașului.

Ultimul sector de 10-15 kilometri încadrează extremitățile vestică, sud-estică, dar și nordică cel mai mult, ale limitei intravilanului. Față de anul 1986 aceste părți s-au extins aproape către limita administrativă în anul 2015. Acest fapt se explică prin existența autostrăzii Pitești și aeroportului internațional Henri Conadă Otopeni, căi de comunicație importante. Privind în ansamblul acestui sector se observă, de asemenea procesul de suburbanizare extins în jurul Bucureștiului, mai evident în anul 2015.

Capitala este cea mai dezvoltată regiune din punct de vedere economic prin industrie, comerț, servicii și proiecte rezidențiale. După cum se observă și în figura 2, cea mai mare parte a intravilanului s-a extins foarte mult către nord, vest și sud-est, fenomen accentuat și de procesul de suburbanizare în jurul Municipiului București preponderent către aceste părți.

Figura 5 reprezintă o hartă de sinteză a limitei intravilanului de-a lungul perioadei studiate, la care a fost adaugată și limita din anul 2005. Se observă tendința de atingere maximă a gradului de extindere teritorială în limitele teritoriului administrativ. Faptul este pus și pe seama suburbanizării în special în lungul drumurilor importante. Acest lucru va face ca pe viitor limita să capete dimensiuni mai mari ”înghițind” comunele din apropiere. Preponderența extinderi intravilanului către zonele menționate mai sus duce la o analiză particulară a acestora.

Liniile întrerupte schițate pe figura 5 corespund cu delimitarea următoarelor studii de caz.

Figură 3. Lacul Văcărești

Figură 4. Palatul Parlamentului

Figură 5. Harta sintetică a dinamicii limitei intravilanului cu zonele suprapuse studiilor de caz

Capitolul IV

Dinamica limitelor intravilanului pe studii de caz

Zona de nord

Zona nordică este transpusă în figura 6. Aceasta este reprezentativă sectorului serviciilor, în apropiere de aeroporturile Otopeni și Băneasa, în general atrasă de facilitățile noii autostrăzi spre Ploiești și Brașov, dar și inelul de centură. Pe autostrada înspre Otopeni se remarcă și apariția fenomenului de industrializare (figura 7). Figura 8 redă în imaginile satelitare situația existentă în acei ani. Tot în zona nordică în apropierea aeroportului Băneasa s-a dezvoltat un areal cu destinație comercială – complexul Băneasa Shopping City.

Zona vestică

Este reprezentată în figura 9. Dezvoltarea zonei vestice a constat în construirea recentă de unități industriale și depozite de-a lungul autostrăzii Pitești (A1) pe fostele terenuri agricole (figura 10).

Un fenomen aparte este industrializarea centurii Capitalei datorită interzicerii accesului camioanelor de mare tonaj în oraș (figura 10).

Zona sud-estică

Corespunde figurii 11. S-a dezvoltat, într-o mai mică măsură față de celelate, în lungul arterelor principale de circulație. Cartierul Berceni s-a extins comparând granița din anul 1986 cu cea din anul 2015. Acest lucru s-a realizat pănă la limita maximă administrativă, și drept urmare a netrasării unei noi limite, a dus la crearea fenomenului de suburbanizare – orașul Popești- Leordeni și industrializare pe centura capitalei (figura12). Se adaugă și evoluția Lacului Văcărești transpusă în figura 3, de mai sus.

IV.1. Studiu de caz – zona de nord

Figură 6. Harta detaliată limitei zonei de nord – București

Figură 7. Industrializarea centurii Capitalei

Figură 8. Complexul Băneasa Shopping City și suburbanizarea – orașul Voluntari

IV.2. Studiu de caz – zona de vest

Figură 9. Harta detaliată a limitei zonei de vest – București

Figură 10. Industrializarea în lungul autostrăzii Pitești. Evoluția cartierelor Militari și Drumul Taberei

IV.3. Studiu de caz – zona de sud-est

Figură 11. Harta detaliată a limitei zonei de sud-est – București

Figură 12. Cartierul Berceni. Suburbanizarea – comuna Popești-Leordeni

IV. 4. Tipologii calitative de schimbări

În urma tuturor acestor analize atât în ansamblu cât și în detaliu a reieșit o clasificare a tipologiilor calitative de schimbări a limitelor:

1. Limita schimbată în condiții administrative. În acest caz ne referim la schimbările ce au avut loc chiar după 1990 în reorganizarea limitei administrative deoarece până atunci legile nu permiteau acest lucru, chiar se implementase o politică de sistematizare la minimum a clădirilor și o utilizare a terenurilor cât mai optimă.

2. Limita schimbată în legătură cu dinamica sectorului imobiliar. Se referă la cartierele rezidențiale nou apărute și la extinderea celor existente. Retrasarea limitei administrative noi a adus de la sine și dezvoltarea ariilor rezidențiale de la periferia Bucureștiului. În mod evident aici amintim de zonele studiilor de caz, mai ales în vest cu partea cartierelor Militari și Drumul Taberei.

3. Limita schimbată în legătură cu dinamica infrastructurilor. Apariția noilor autostrăzi – Ploiești în nord, modernizarea acestora – autostrada Pitești și facilitățile generate, a condus de asemenea către extinderea așezărilor în lungul acestora. Se adaugă și aeroporturile importante ale orașului București– Otopeni și Băneasa care au dus la același rezultat.

Concluzii

Trasarea limitelor recente ale intravilanului a fost un lucru esențial pentru a întelegerea evoluției orașului. În ansamblu, orașul a evoluat teritorial destul de mult într-o perioadă relativ scurtă de timp, evoluție determinată și de întâmpinarea diferitelor situații politice, economice, sociale etc.

Factorii ne-au ajutat foarte mult în explicarea tuturor fenomenelor înregistrate pe parcursul analizei propriu-zise.

Așezarea în paralel la scară largă situațiilor din cei doi ani a dus la identificarea cât mai bine a zonelor care au prosperat și au stagnat după căderea socialismului. Zonele sunt în special nordul ,vestul și sud-estul prin atractivitatea pentru arealele rezidențiale, servicii și depozite industriale, lucru favorizat de poziția de-a lungul drumurilor principale și disponibilitatea terenurilor agricole de a fi transformate il alt tip de utilizare. Zona sud-estică în momentul de față se află într-o fază incipientă de dezvoltare, dar sigură, prin noi proiecte rezidențiale.

Analiza pe studii de caz a zonelor amintite mai sus a permis observarea în detaliu a tuturor schimbărilor limitei intravilanului ce au avut loc în ultimii ani. Surprinderea schimbărilor reflectate în imaginile satelitare a dus la crearea unei tipologii calitative a limitei.

Pe viitor este prevăzută o extindere și mai mare a orașului care va desființa limitele actuale administrative, ”înghițind” toate celelalte localități limitrofe. În prezent se vorbește despre o arie metropolitană a Bucureștiului.

Bibliografie

1. Grigorescu, I., Kucsicsa, Gh., Mitrică, B., 2015, Assessing spatio-temporal dynamics of urban sprawl in the Bucharest metropolitan area over the last century, Institute of Geography, Romanian Academy

2. Mihai, B., Nistor, C., Simion, G. (2015), Post-socialist urban growth of Bucharest, Romania – a change detection analysis on Landsat imagery (1984–2010), revista Acta geographica Slovenica, Nr. 55, Volum 2 : 223–234

3. Simion, Gabriel, (2010), Zona Metropolitană București. Geografia agriculturii prin utilizarea tehnicilor GIS, , editura Universității din București

4. Grigorescu, Ines, (2007), Impactul antropic asupra mediului în Aria Metropolitană a Municipiului București : studiu geografic, editura Academia Română, București

5. Suditu, Bogdan, (2011), Mobilități și strategii rezidențiale urbane și periurbane, editura Universității din București, București

6. Cîrnu, L., Suditu, B., (2015), Making the Bucharest’s suburbia – between private interest and general interest stakes”, Lucrările seminarului geografic ”Dimitrie Cantemir”, nr. 39

7. Legea fondului funciar nr.18/1991

Surse electronice:

www.bucurestiivechisinoi.ro

www.bucuresti.insse.ro

http://parcnaturalvacaresti.ro/

www.pmb.ro

https://tudorvisanmiu.wordpress.com