Evolutia Impozitelor In Romania

1.1.Evoluția impozitelor în România

Primul impozit minim s-a aplicat pe vremea turcilor și era un impozit de capitație care se numea „haraci”. Era un impozit în suma fixă și se plătea în condiții speciale. Potrivit turcologului român Mihai Maxim, “la predarea capitației emirului musulman în divan, acesta îl lovea după grumaz pe platnic venit cu capul plecat și spinarea încovoiată, spunându-i: “Plătește-ți darea, tu, dușman al singurului Dumnezeu!”, după care un slujitor îl arunca afară.”
În documentele semnate de Baiazid și Bogdan cel Orb, moldovenii se obligau ca semn al supunerii, să trimită Porții în fiecare an, prin doi boieri din Moldova, 4.000 de ducați turcești, adică 11.000 de piastri, 40 de șoimi și 40 de iepe gestante” ,totul sub titlul de dar.

Petru Rareș a reușit să tripleze veniturile bugetare printr-o mulțime de taxe și printr-o mai bună colectare a acestora. Acesta a introdus un impozit minim (forfetar) pe cap de om (“capitație”), pentru toți bărbătii cu excepția clerului și aristocraților, ca și o mulțime de taxe indirecte pe alcool, sare, chiar și pe bărbi.

Vinăriciul, oieritul și fumăritul erau impozite (dajdii) indirecte plătite de către întreprinzătorii privați ai vremii către stat. Se numea vinărici domnesc- patronul ramân stăpân de vie, ce era obligat să dea statului din zece vedre, una, pe lângă privilegiații și scutiții cu hrisoave domnești.

Oieritul era o dajdie pentru care se plătea la fiecare vită mare și mică câte cincisprezece parale. Fumăritul asemenea era o dăjdie ce plăteau stăpânii de pivnițe și cârciumi. Aceste dăjdii se vindeau la particulari și ei le adunau prin oamenii lor numiți taxidari.
Printr-un hrisov din 1793, voievodul Alexandru Moruzi acordă Mănăstirii Sărindar scutire de dăjdii și de orânduiala ce va ieși de la visterie și de la cămara domniei peste an. Mănăstirea primește dreptul de a ține o cârciumă în care să-și vândă vinul, urmând să fie scutită de „fumărit, căminărit, de vamă, de vin domnesc și de toate alte angarale”.

Între 1774 și 1879, populația era înregistrată pe cap de familie sau casă (fumărit). Pentru aflarea numărului locuitorilor se înmulțea numărul de case sau capi de familie cu numărul convențional 5, care reprezenta numărul mediu al persoanelor dintr-o gospodărie, și se făcea estimarea populației unei localități.

După 1893, impozitul numit fumărit și-a schimbat conținutul, fiind aplicat pentru uscăturile strânse de țărani din pădure.
Regulamentele Organice au schimbat radical sistemul financiar, modernizîndu-l; în primul rând a fost constituit Bugetul, care îngăduia o strictă evidență a veniturilor și a cheltuielilor. Pe baza recensămintelor organizate la fiecare 7 ani, au fost fixate impozitele – capitația, în sumă de 30 de lei pe an și dajdia, impusă unor categorii cu îndatoriri speciale. Categoriile privilegiate sunt desființate și incluse în rîndul birnicelor.

Negustorii și meșterii erau obligați la plata unei dări fixe (patentă), impozitele indirecte fiind desființate. Bugetele includeau cu rigoare sumele datorate Porții, sumele necesare funcționării aparatului administrativ, întreținerii spitalelor, a școlilor, operelor de binefacere.

In 1887, se adoptă prima lege pentru a veni în ajutorul industriei naționale.

Adoptată în unanimitate de ambele Camere ale Parlamentului (Camera Deputaților și Senat), legea din 1887 a urmărit două direcții principale:dimensiunea întreprinderilor înființate, prin impunerea unei condiții minime de capital 50.000 lei și de un număr de angajați (25 lucrători); crearea unei forțe de muncă românești calificate prin condiția sa în termen de cinci ani, două treimi din angajați să fie cetățeni români și cu calificare profesională.

1.2. Conținutul și rolul impozitelor

Impozitele reprezintă o formă de prelevare a unei din părți din veniturile și/sau averea persoanelor fizice și juridice la dispoziția statului având scopul de a acoperirii cheltuielilor publice. Prelevarea aceasta se face în mod obligatoriu, cu titlu nerambursabil și fără contrapestație directă din partea statului.

Caracterul obligatoriu al impozitelor se trage de la faptul că plata acestora către stat este o sarcină impusă tuturor persoanelor fizice sau juridice care realizează venituri dintr-o anumită sursă sau dețin o anume avere pentru care conform legii datorează impozit. Dreptul de a introduce impozite îl are statul și acesta se exercită de cele mai multe ori prin intermediul puterii legislative, respectiv Parlamentul și în unele cazuri prin organele de stat locale.

Titlul nerambursabil al impozitului provine din faptul că plătitorii impozitului nu pot solicita statului un contraserviciu de valoare egală sau apropiată.

Cel mai important rol se manifestă în plan financiar deoarece impozitele constituie principalul mijloc de procurare a resurselor financiare necesare acoperirii cheltuielilor publice.

Rolul economic al impozitelor reflectă intervenția practică a statului în activitatea economică.În funcție de intenția legiuitorului, impozitele se pot manifesta ca un instrument de încurajare sau de frânare a unei anumite activități economice, de creștere sau reducere a producției sau a consumului unui anumit produs, de încurajare sau de descurajare a comerțului exterior.

Pe plan social, rolul impozitelor se concretizează în faptul că prin intermediul lor statul procedează la redistribuirea unei părți importante din PIB între grupuri sociale și indivizi, între persoane fizice și juridice.

1.3. Elementele impozitelor

Subiectul impozitului este persoana fizică sau juridică obligată prin lege la plata acestuia. Astfel de exemplu la impozitul pe profit subiect este agentul economic sau la impozitul pe salarii , muncitorul. În reglementările fiscale subiectul impozitului este denumit contribuabil.

Suportătorul sau destinatarul impozitului este persoana care suportă efectiv impozitul. În mod normal subiectul impozitului ar trebui să fie și suportătorul real al acestuia. În realitate însă sunt frecvente cazurile în care suportătorul este altă persoană decât subiectul. Spre exemplu, la TVA obligația de plată este a agentului economic care vinde mărfuri ce conțin în preț TVA-ul, iar suportător este clientul care a cumparat marfa.

Obiectul impunerii reprezintă materia supusă impunerii. În cazul impozitelor directe, obiect al impunerii poate fi, după caz, venitul sau averea. Astfel, la impozitul pe profit obiect al impunerii este profitul sau la impozitul pe salarii obiect al impunerii este salariul.

Sursa impozitului, arată din ce anume se plătește impozitul: din venit sau din avere. În cazul impozitelor pe venit obiectul impunerii coincide în toate cazurile cu sursa din care se plătește. În cazul impozitelor pe avere nu întotdeauna există această coincidență deoarece de regulă impozitul se plătește din venitul realizat de pe urma averii și doar rareori acesta diminuează substanța averii propriu-zise.

Unitatea de impunere se folosește pentru exprimarea dimensiunii obiectului impozabil (ex. la impozitul pe venit este unitate monetară, la impozitul pe clădiri unitatea de impunere este m² de suprafață utilă, la impozitul funciar unitatea de impunere este hectarul).

Cota impozitului sau cota de impunere reprezintă impozitul aferent unei unități de impunere. Impozitul poate fi stabilit în sumă fixă sau în cote procentuale.

Asieta sau procedeu de așezare a impozitului reprezintă totalitatea măsurilor care se iau de organele fiscale în legătură cu fiecare subiect impozabil pentru identificarea obiectului impozabil, stabilirea mărimii materiei impozabile și determinarea impozitului datorat statului.

Termenul de plată reprezintă data limită până la care impozitul trebuie achitat statului. Neachitarea la termen atrage după sine majorări de întârziere pe care contribuabilul are obligația să le plătească .

1.4. Impozite directe și indirecte

În practica fiscală se intâlnesc o diversitarte de impozite care se deosebesc nu numai ca formă, ci și în ceea ce privește conținutul lor.

1.4.1. Impozitele directe

Impozitele directe cea mai simplă formă de impunere. Acestea au evoluat odată cu dezvoltarea economică a statului, fiind aplicate fie pe venit sau avere, fie pe anumite tipuri de activități, având o bază relativ îngustă de impunere.

I.Impozitul pe profit

II.Impozitul pe salarii

Impozite Directe III.Impozitul pe venit din:

activitati independente

salarii

cedarea folosintei bunurilor

dividente

dobanzi

pensii

jocuri de noroc, premii si din prime in bani sau natura

trasferul dreptului de proprietate asupra valorilor imobiliare si vânzarea părților sociale

valorificarea sub orice forma a dreptului de proprietate intelectuală

venituri realizate de persoane fizice nerezidente

activitati agricole

IV.Alte impozite directe

Impozitul pe profit

Reprezintă un impozit datorat la bugetul statului de către toți contribuabilii, așa cum îi definește Codul Fiscal, care inregistrează profit fiscal în perioada de raportare și totodata, o cheltuială fiscală a întreprinderii suportată la nivelul întregii sale activități .

Stabilirea profitului impozabil se realizează prin aplicarea cotei de 16% asupra diferenței dintre veniturile realizate din orice sursă și cheltuielile care au stat la baza realizării lor, la care se adaugă cheltuielile nedeductibile și se scad veniturile neimpozabile.

Profit impozabil = 16% x (venituri totale – cheltuieli totale – venituri neimpozitabile + cheltuieli nedeductibile)

Cota generală de impozitare este de 16%. În cazul în care un contribuabil desfășoară activități de natura barurilor de noapte, a cluburilor de noapte, a discotecilor, a cazinourilor sau a pariurilor sportive, impozitul pe profit nu poate fi mai mic de 5% din veniturile aferente acestor activități. În acest caz impozitul va fi 5% din veniturile aferente activității.

Impozitul pe salarii

Salariul reprezintă contrapestația muncii depuse de către o persoană fizică în baza contractului individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referă, care imbracă forma veniturilor în bani și/sau în natură.

Contribuțiile obligatorii ale angajatului luate în calcul la determinarea impozitului lunar sunt :

Asigurări sociale pentru condiții normale de muncă: 10,5 %

Asigurări sociale pentru condiții deosebite de muncă: 10,5 %

Asigurări sociale pentru condiții speciale de muncă: 10,5 %

Asigurări sociale de sănătate: 5,5 %

Asigurări pentru șomaj: 0,5 %

Contribuțiile obligatorii ale angajatorului luate în calcul la determinarea impozitului lunar sunt :

Asigurări sociale pentru condiții normale de muncă: 20,8 %

Asigurări sociale pentru condiții deosebite de muncă: 25,8 %

Asigurări sociale pentru condiții speciale de muncă: 30,8 %

Asigurări sociale de sănătate: 5,2 %

Asigurări pentru șomaj: 0,5 %

Cota este de 0.5% și se aplică asupra salariului lunar brut de bază și a altor drepturi asimilate(indemnizații, sporuri, etc.).

1.4.2. Impozite indirecte

Impozitele indirecte au fost intocmite de către stat în vederea acoperirii nevoii tot mai ridicate de resurse financiare, asupra vânzărilor de mărfuri și prestărilor de servicii.

I.Taxele de consumație (Accizele)

II.Taxa pe valoarea adăugată (T.V.A.)

Impozite Indirecte III.Taxele vamale

IV.Monopolurile fiscale

V.Taxele de înregistrare și de timbru

Accizele

Accizele sunt o formă specială de taxă de consumație care se datorează bugetului de stat pentru anumite produse din țară și din import, fiind incluse în prețul de vânzare al acestora.

Se percep asupra produselor care se consumă în cantități mari și care nu pot fi înlocuite de consumatori cu altele de același tip.

Categoriile de bunuri asupra cărora se percep accize:

Alcool, distilate, băuturi alcoolice, vinuri și bere

Produse din tutun

Produse energetice (benzină, motorină, GPL, păcură, energia electrică)

Alte produse și grupe de produse (cafea, articole de cristal, bijuterii, produse de parfumerie, autoturisme, arme, iahturi și alte nave/ambarcațiuni).

Taxa pe valoare adăugată

Taxa pe valoare adăugată reprezintă principalul impozit indirect din România din punct de vedere al volumului în încasărilor la bugetul statului precum și din punctul de vedere al sferei de aplicare.

Sfera de aplicare:

Livrarea de bunuri (comercializarea mărfurilor)

Prestări de servicii efectuate pe teritoriul țării

Importul de bunuri și servicii

Transferul proprietății bunurilor imobile între contribuabili, precum și între aceștia și persoane fizice

Serviciile efectuate de prestatorii cu sediul sau domiciliul în străinătate pentru care locul prestării se consideră a fi România

Cota standard de impozitare este de 24%. Cota redusă de 9% se aplică pentru următoarele prestări de servicii: servicii constând în permiterea accesului la castele, muzee, case memoriale, monumente istorice, etc. ; livrarea de manuale școlare, cărți, ziare și reviste; livrarea de proteze și accesorii ale acestora, cu excepția protezelor dentare; livrarea de produse ortopedice; livrarea de medicamente de uz uman și veterinar.

CAPITOLUL 2

CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND IMPOZITUL PE

PROFIT

2.1. Aspecte generale privind impozitul pe profit

De-a lungul timpului, în procesul lucrative s-au creat bunuri materiale care prin valorificarea lor au produs profit. Acesta reprezintă o formă de venit obținut prin intermediul unei activități economice, ca urmare a investirii unui capital.

Potrivit reprezentanților Școlii Clasice, Adam Smith și David Ricardo, profitul reprezintă o parte din valoarea mărfurilor, reținută de patron, o mărime reziduală obținută după scăderea drepturilor salariale ale muncitorilor, destinată remunerării capitalului.

Cele două valori, profitul și salariatul sunt complementare și concurente, prima reprezintă raportul invers proporțional cu cea de-a doua, căreia îi aduce prejudicii. Tot el a determinat și nivelul anual al profitului ca rată procentuală rezultată din raportarea profitului la capitalul investit.

R=Profit x 100

Salarii

Potrivit teoriei sale profiturile depind de salarii. Dacă salariile sunt mai mari, rata profitului scade.

Profitul este perceput în mod general ca rezultat al unei acțiuni sau activități economice, expresie a eficienței acesteia.Pentru ca venitul realizat să poată fi calificat profit, este necesar ca activitatea economică să fie desfășurată cu scopul obținerii de beneficiu, lucru esențial, deoarece, în practică, există situația în care o entitate desfășoară o activitate generatoare de venit ce nu este calificată drept profit, pentru că nu există intenția obținerii unui beneficiu, ci sumele rezultate sunt destinate susținerii unei alte activități proprii acesteia ( de exemplu persoanele juridice fără scop lucrativ).

Profitul reflectă fluxurile de valoare care au concurat la creșterea sau diminuarea bogăției unei întreprinderi într-o perioadă de timp, precum și succesul sau eșecul acesteia.

Trebuie făcută distincție între proftul contabil și profitul impozabil. Astfel, profitul contabil este profitul net obținut înainte de scăderea cheltuielilor cu impozitul, în timp ce profitul impozabil este profitul pe perioada exercițiului, determinat în concerdanță cu regulile stabilite de Codul Fiscal, pe baza cărora se plătește impozitul pe profit .

Conform Art. 13 din Codul Fiscal sunt obligate la plata impozitului pe profit, urmatoarele persoane, denumite în continuare contribuabili: persoane juridice române; persoane juridice străine care desfășoară activitate prin intermediul unui sediu/mai multor sedii permanente în România; persoanele juridice străine care realizează venituri din/sau în legătură cu proprietățile imobiliare situate în România sau din vânzarea/cesionarea titlurilor de participare deținută la o persoană juridică română; persoane fizice rezidente asociate cu persoane juridice române, pentru veniturile realizate în România cât și în străinătate din asocieri fără personalitate; persoanele juridice cu sediul social în România, înfiițate potrivit legislației europene.

Sunt scutiți de la plata impozitului pe profit următorii contribuabili : trezoreria statului; instituțiile publice, pentru fondurile publice, inclusiv pentru veniturile proprii și disponibilitățile realizate și utilizate potrivit reglementărilor legale în vigoare privind finanțele publice și finanțele publice locale ; persoanele juridice române care plătesc impozitul pe veniturile micoînteprinderilor; fundațiile române constituite ca urmare a unui legat; cultele religioase, pentru: venituri obținute din producerea și valorificarea obiectelor și produselor necesare activității de cult, potrivit reglementării în vigoare ; instituțiile de învățământ particular acreditate, precum și cele autorizate, pentru veniturile utilizate, în anul curent sau anii următori, potrivit reglementărilor în vigoare ; asociațiile de proprietari constituite ca persoane juridice și asociațiile de locatari recunoscute ca asociații de proprietari, potrivit Legii locuinței nr. 114/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru veniturile obținute din activități economice și care sunt sau urmează a fi ultilizate pentru imbunătățirea utilităților și a eficienței clădirii, pentru întreținerea și repararea proprietății comune; fondul de garantare a depozitelor în sistem bancar constituit potrivit legii; fondul de compensare a investițiilor; Banca Națională a României; fondul de garantare a pensiilor private, înfiițate potrivit legii; organizațiile nonprofit, organizațiile sindicale și organizațiile patronale sunt scutite de la plata impozitului pe profit și pentru veniturile din activități economice realizate intr-un an fiscal care nu depășesc minimum dintre:

echivalentul în lei a 15.000 euro sau,

10% din veniturile totale scutite de la plata impozitului pe profit.

2.2. Cota de impozitare

Impozitul pe profit constituie una din sursele importante de alimentare a bugetului cu venituri, fiind un impozit direct cu caracter obligatoriu și permanent din categoria veniturilor fiscale, stabilit în baza unei cote procentuale unice de 16%, cu excepția „contribuabililor care desfățoară activități de natura barurilor de noapte, cluburilor de noapte, discotecilor, cazinourilor sau pariurilor sportive, inclusiv persoanele juridice care realizează aceste venituri în baza unui contract de asociere, care plătesc un impozit de 5% aplicat veniturilor realizate”. Pentru microîntreprinderi, cota de impozitare este de 3%, aplicată asupra cifrei de afaceri.

Stabilirea impozitului are o anumită formă de exprimare în funcție de modul de așezare: în sumă fixă sau procentual.

Tabelul nr 1: Impozitul pe profit în cele mai importante țări

Sursa: KPMG International-Corporate tax table

Fac precizarea că toate impozitele de mai sus sunt standard, în multe dintre țările prezentate practicându-se și impozitarea regresivă (în funcție de mărimea firmei).

După cum se observă conform tabelului, țările care au cele mai mari taxe sunt: Japonia 38,01%, Argentina 35%, Brazilia 34%, iar în Europa sunt: Franta 33,33%, Italia 31,4% și Spania cu 30%. Pe de altă parte, țările cu cele mai mici taxe și care incurajează cel mai mult prin sistemul lor fiscal înființarea unei afaceri sunt: Bulgaria, Cipru, Macedonia și Serbia cu un procent de 10% , urmate de România cu 16% și de Belarus cu 18%.

Daca analizăm continentele, surprinzător Europa deține cea mai mică rată a impozitului pe profit, media fiind de 20,49% în 2015, comparativ cu Africa a cărei medie este de 29,02%, în America de Nord 33%, America de Sud 28,3%, iar în Asia este de 22,89%.

2.2.1.Cota fixă

Introducerea cotei unice în România a urmărit asigurarea creșterii economice și a gradului de ocupare a forței de muncă, simplificarea și eficientizarea sistemului de calcul al impozitului pe profit, majorarea veniturilor bugetare prin reducerea evaziunii fiscale, stimularea investițiilor authtone și străine.

Asemeni României, țările în care a fost introdusă cota unică au cunoscut o creștere a fondurilor mobilizate la buget și a investițiilor atrase.Totuși, unii economiști au contestat eficiența cotei unice susținând că nu ar trebui ignorată interdependența dintre regulile de taxare și cheltuieli.

2.2.2. Cota progresivă/regresivă

Sre deosebire de cota unică, cota progresivă, așa după cum numele arată, presupune majorarea poverii fiscale pe măsura creșterii venitului impozabil, fie constant, fie variabil, operând atât orizontal, cât și vertical. Progresivitatea pe orizontală presupune ca impunerea să se realizeze diferențiat în funcție de natura venitului impozabil și de categoriile de plătitori. În cazul progresivității pe verticaiă cota de impozit variază în funcție de mărimea bazei de impozitare, precum și de natura venitului impozabil și de categoriile de plătitori.

Cotele progresive verticale sunt simple(globale) și compuse(pe trașe).

Impunerea în cote progresive simple vizează aplicarea acelorași cote asupra masei impozabile ce aparține aceluiași plătitor.Cotele progresive compuse se aplică pentru fiecare tranșă, într-un anumit procent, pentru stabilirea sunei de plată este necesară însumarea impozitelor aferente fiecarei tranșe.

Cotele regresive de impunere se reduc pe măsura creșterii materiei ce face obiectul impunerii.

2.3. Determinarea profitului impozabil

Profitul impozabil se determină ca diferență între veniturile ( încasările) obținute din orice sursă și cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile și se adaugă cheltuielile nedeductibile .

Profit impozabil = Venituri- Cheltuieli – Venituri neimpozabile + Cheltuieli nedeductibile

În vederea determinării profitului impozabil se iau în calcul toate câștigurile din orice sursă, inclusiv cele realizate din investițiile financiare.

În cazul bunurilor mobile și imobile produse de către contribuabili valorificate în baza unui contract de vânzare cu plata în rate, contribuabilii pot opta pentru înregistrarea valorii ratelor la venituri impozabile, la termenele scadente prevăzute în contract. Cheltuielile corespunzătoare sunt deductibile la aceleași termene scadente stipulate în contractele încheiate între părți, proporțional cu valoarea ratei înregistrate în valoare totală a contractului. Opțiunea se exercită în momentul lovrării bunurilor și nu se poate reveni asupra ei.

2.3.1. Venituri neimpozabile

Reglementările legale din România consideră veniturile neimpozabile în determinarea profitului : dividentele primite de la o persoană juridică română; diferențele favorabile de valoare a titlurilor de participare, înregistrate ca urmare a încorporării rezervelor, beneficiilor sau primelor de emisiune la persoane juridice la care se dețin titluri de participare, precum și diferențe de evaluare a investițiilor financiare pe termen lung. Acestea sunt impozabile la data transmiterii cu tilu gratuit, a cesionării, a retragerii titlurilor de participare, precum și la data retragerii capitalului social de la persoana juridică la care se dețin titlurile de participare.

Din categoria veniturilor neimpozitabile mai fac parte veniturile din anularea cheltuielilor pentru care nu s-a acordat deducere, veniturile din reducerea sau anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere, precum și veniturile din recuperarea cheltuielilor nedeductibile; veniturile neimpozabile, prevăzute expres în acorduri și memorandumuri aprobate prin acte normative.

2.3.2. Cheltuieli cu deductibilitate limitată

Articolul 21 din Codul Fiscal precizează cheltuielile cu deductibilitate limitată în calculul impozitului pe profit: cheltuielile de protocol în limita unei cote de 2% aplicată asupra diferenței rezultate dintre totalul veniturilor impozabile și totalul cheltuielilor aferente veniturilor impozabile, altele decât cheltuielile de protocol și cheltuielile cu impozitul pe profit; cheltuielile sociale, în limita unei cote de până la 2%, aplicată asupra valorii cheltuielilor cu salariile personalului, potrivit Codului muncii; perisabilitatea, în limitele stabilite de organele de specialitate ale administrției centrale, împreună cu instituțiile de specialitate, cu avizul Ministerului Finanțelor Publice; cheltuielile reprezentând tichetele de masă acordate de angajatori, potrivit legii; cheltuielile cu provizioane și rezerve, în limita unei cote de 5% aplicată asupra profitului contabil, înainte de determinarea impozitului pe profit din care se scad veniturile neimpozabile și se adaugă cheltuielile aferente acestor venituri neimpozabile, până ce acesta va atinge a cincea parte din capitalul social subscris si vărsat sau din patrimoniu, după caz; cheltuieli cu dobânda și diferențele de curs valutar; amortizarea , în limita prevăzută de lege; cheltuielile efectuate în numele unui angajat, la scheme de pensii facultative, în limita unei sume reprezentând echivalentul în lei a 400 euro intr-un an fiscal, pentru fiecare participant; cheltuielile cu primele de asigurare voluntară de sănătate, în limita unei sume reprezentând echivalentul in lei a 250 euro intr-un an fiscal, pentru fiecare participant; cheltuielile pentru funcționarea, întreținerea și repararea locuințelor de serviciu situate în localitatea unde se află sediul social sau unde societatea are sedii secundare, deductibile în limita corespunzătoare suprafețelor costruite prevăzute de legea locuniței, care se majorează din punct de vedere fiscal cu 10 %; cheltuielile de fucționare, întreținere și reparații aferente unui sediu aflat în locuința proprietate a unei persoane fizice, folosită și în scop personal, deductibile în limita corespunzătoare suprafețelor puse la dispoziția societății în baza contractelor încheiate între părți, în acest scop; cheltuielile de funcționare , întreținere și reparații, aferente autoturismelor folosite de persoane cu funcții de conducere și de administrare ale persoanei juridice, deductibile limitat la cel mult un singur autoturism aferent fiecărei persoane cu astfel de atribuții. Pentru a fi deductibile fiscal, cheltuielile cu parcul de autoturisme trebuie justificate cu documente legale.

2.3.3. Cheltuieli nedeductibile

Cheltuielile nedeductibile sunt acelea efectuate de către persoana juridică care nu poti fi deduse la stabilirea profitului impozabil. Acestea sunt:

Cheltuielile proprii ale contribuabilului cu impozitul pe profit datorat, inclusiv cele reprezentând diferențele din anii precendeți sau din anul curent, precum și impozitele pe profit sau pe venit plătite în străinătate. Sunt nedeductibile și cheltuielile cu impozitele nereținute la sursă în numele persoanelor fizice și juridice nerezidente, pentru veniturile realizate din România;

Dobânzile/majorările de întârziere, amenzile, confiscările și penalitățile de întârziere datorate către autoritățile române, potrivit prevederilor legale. Amenzile, dobânzile, penalitățile sau majorările datorate către autoritășile străine ori în cadrul contractelor economice încheiate cu persoane nerezidente și/sau autorități străine sunt chetuieli nedeductibile, cu excepția majorărilor al căror regim este reglementat prin convențiile de avitare a dublei impuneri;

Cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale constatate lipsă din gestiune ori degradate, neimputabile, pentru care nu au fost încheiate contracte de asigurare, precum și taxa pe valoare adăugată aferentă.

Cheltuielile cu taxa pe valoare adăugată aferentă bunurilor acordate salariaților sun forma unor avantaje în natură, dacă valoarea acestora nu a fost impozitată prin reținere la sursă;

Cheltuielile făcute în favoarea acționarilor sau asociaților, altele decât cele generate de plăți pentru bunurile livrate sau serviciile prestate contribuabilului, la prețul de piață pentru aceste bunuri sau servicii;

Cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bază un document justificativ, potrivit legii, prin care să se facă dovada efectuării operațiunii sau intrării în gestiune;

Cheltuielile înregistrate de societățile agricole, constituite în baza legii, pentru dreptul de folosință a terenului agricol adus de membrii asociați, peste cota de distribuție din producția realizată duin folosința acestuia, prevăzută în contractul de societate sau asociere;

Cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile;

Cheltuielile cu serviciile de management, consultanță, asistență sau alteprestări de servicii, pentru care contribuabilii nu pot justifica necesitatea prestării acestora în scopul desfășurării activității proprii și pentru care nu sunt încheiate contracte;

Cheltuielile cu contribuțiile plătite peste limitele stabilite sau care nu sunt reglementate prin acte normative;

Cheltuielile cu primele de asigurare plătite de angajator, în numele angajatului, care nu sunt incluse în veniturile salariale al angajatului;

Alte cheltuieli salariale si/sau asimilate acestora, care nu sunt impozitate la angajat;

Cheltuielile cu primele de asigurare care nu privesc activele contribuabilului, precum și cele care nu sunt aferente obiectului de activitate, cu excepția celor care privesc bunurile reprezentând garanție bancară pentru creditele utilizate în desfășurarea activității pentru care este autorizat contribuabilul sau utilizate în cadrul unor contracte de inchiriere sau de leasing, potrivit clauzelor contractuale;

Pierderile înregistrate la scoaterea din evidență a creanțelor incerte sau în litigiu, neîncasate, pentru partea neacoperită de provizion;

Cheltuielile înregistrate în evidența contabilă, care au la bază un document emis de un contribuabil inactiv al cărui coertificat de înregistrare fiscală a fost suspendat în baza ordinului președintelui Agenției Baționale de Administrare Fscală;

Cheltuielile cu taxele și cotizațiile către organizațiile neguvernamentale sau asociațiile profesionale și care depășesc echivalentul în lei a 4.000 euro anual;

Cheltuieli reprezentând valoarea deprecierilor mijloacelor fixe în cazul în care, ca urmare a efectuării unei reevaluări, se înregistrează o descreștere a valorii acestora.

2.3.4. Pierderi fiscale

Pierderea anuală, stabilită pe declarația de impozit pe profit, se recuperează din profiturile impozabile obținute în următorii 5 ani consecutivi. Recuperarea pierderilor se va efectua în ordinea înregistrărilor acestora, la fiecare termen de plată a impoztului pe profit, potrivit prevederilor legale în vigoare din anul înregistrării acestora.

Pierderea fiscală înregistrată de contribuabilii care își încetează existența ca efect al unei operațiuni de fuziune sau divizare se recuperează de către contribuabilii nou-înființate ori de către cei care preiau patrimoniul societății absorbite sau divizate, după caz, proporțional cu activele și pasivele transferate persoanelor juridice beneficiare, potrivit proiectului de fuziune/divizare.Pierderea fiscală înregistrată de către contribuabilii care nu își încetează existența ca efect al unei operațiuni de desprindere a unei părți din patrimoniul acestora, transferată ca întreg, se recuperează de acești contribuabili și de cei care preiau parțial patrimoniul societății cedente, după caz, proporțional cu activele și pasivele transferate persoanelor juridice beneficiare, potrivit proiectului de divizare, respectiv cu cele menținute de persoana juridică cedentă.

În cazul persoanelor juridice străine, se iau in considerare numai veniturile și cheltuielile atribuite fiecărui sediu permanent cumulate la nivelul sediului permanent desemnat în România. Pierderile fiscale înregistrate până la data de 30 iunie 2013 de sediile permanente care aparțin aceleiași persoane juridice străine, nerecuperate până la această dată, se transmit sediului permanent desemnate și se recuperează în funcție de perioada în care acestea au fost înregistrate, astfel:

pierderea fiscală înregistrată în perioada 1 ianuarie – 30 iunie 2013 inlusiv, este luată în calcul la stabilirea profitului impozabil/pierderii fiscale din perioada 1 iunie – 31 decembrie 2013 inclusiv, perioada 1 iulie – 31 decembrie 2013inclusiv nefiind considerată an fiscal în sensul celor 7 ani consecutivi

pierderea fiscală înregistrată în anii anteriori anului 2013 rămasă nerecuperată la data de 30 iunie 2013 se recuperează, la fiecare termen de plată a impozitului pe profit care urmează acestei date, pe perioada de recuperare rămasă din perioada inițială de 5 ani, respectiv 7 ani, în ordinea înregistrării acesteia; anul 2013este considerat un singur an fiscal în sensul celor 5 ani, respectivg 7 ani consecutivi.

2.4. Plata impozitului pe profit

Plata impozitului pe profit se efectuează în lei, indifferent de valuta în care au fost realizate.

Plata impozitului pe profit se realizează astfel :

trimestrial, până la data de 25 inclusiv a primei luni următoare trimestrului pentru care se calculează impozitul, în cazul tuturor contribuabililor, alții decât băncile și organizațiile nonprofit;

anual, până la data de 25 martie inclusiv a anului următor, cu plăți anticipate, efectuate trimestrial;

anual, până la data de 25 februarie inclusiv a anului următor celui pentru care se calculează impozitul, în cazul organizațiilor nonprofit și în cazul contribuabililor care obțin venituri din cultura cerealelor și plantelor tehnice, pomicultură și viticultură;

anual, cu plăți anticipate efectuate trimestrial, pentru contribuabilii societățílor bancare, persoane juridice române și sucursalele din România ale băncilor, persoane juridice străine.

Cu privire la obligațiile fiscale cu titlu de impozit pe profit, contribuabilii au obligația de a depunde “declarația de impunere” până la termenul de plată a impozitului, urmând ca, după determinarea finală a impozitului pe profit, pe baza datelor din bilanțul contabil anual, să depună declarația de impunere pentru anul fiscal expirat, până la termenul prevăzut pentru depunerea situațiilor financiare anule.

2.5. Controlul impozitului pe profit și sancțiunile aplicate

Controlul impozitului pe profit se realizează de către organele fiscale, cărora le revine sarcina de a constata dacă impozitul a fost corect determinat, dacă contribuabilul a completat și depus declarațiile de impunere. În situația în care acestea consideră că stabilirea impozitului nu a fost făcută conform legii, vor face un nou calcul al impozitului și vor comunica în scris contribuabilului modul de stabilire al acestuia. Pentru nerespectare prevederilor legale, plătitorii vor fi sancționați conform reglementărilor legale în materie .

CAPITOLUL 3

STUDIU DE CAZ PRIVIND IMPOZITUL PE PROFIT

LA SOCIETATEA "S.C. ELEAD CONSTRUCT S.R.L."

3.1.Prezentarea generală a societății “ S.C. ELEAD CONSTRUCT S.R.L.”

S.C. ELEAD CONSTRUCT S.R.L. reprezintă una din marile firme de construcții din județul Prahova, și nu numai, având o activitate remarcabilă și în intreg teritoriul țării. Societatea S.C. ELEAD CONSTRUCT S.R.L. este persoană juridică română, având forma juridică de societate cu răspundere limitată. A fost înființată în anul 2007 cu un capital social constituit de 2000 RON, numărul mediu de salariați fiind de 15.

Este înregistrată la Oficiul Național al Registrului Comerțului Prahova: J29 / 1506 / 2007, codul unic de înregistrare fiind RO21926714.

Obiectul principal de activitate al societății este „lucrări de construcții a clădirilor rezidențiale și nerezidențiale” – CAEN 4120.

În cadrul activităților secundare de activitate se numără:

Lucrări și activități de arhitectură;

Alte lucrări de finisare;

Demolarea construcțiilor și organizarea de șantier;

Lucrări speciale de construcții și instalații;

Lucrări de instalații electrice;

Lucrări de instalații tehnico-sanitare;

Lucrări de parodsire și placare a pereților;

Lucrări de tâmplărie și dulgherie;

Depozitări;

Închirierea mașinilor si echipamentelor pentru construcții;

Selecția și plasarea forței de muncă.

În cadrul societății activează 5 persoane calificate, prestând munca de birou pentru asigurarea de execuție bună a lucrărilor și conducerea excelentă a firmei. Printe aceștia se numără, managerul general care are în subordine directă:

Responsabil MI:

 –Menține sistemul de management 

–Instruire personal în MI 

–Audituri interne 

–Urmărire tratare neconformității

 Director economic:

 –Intocmire B.V.C. 

–Intocmire balană bilanț

 –Salarizare personal, evidențe contabile

 –Asigură bonitatea financiară a societații

 Director tehnic:

 –Verifică proiecte, fișe tehnice, lucrări 

–Planifică, eșalonează lucrări 

–Participă la comisii tehnice 

–Participă la inspecții, recepții lucrări

Acestea reprezintă principalele departamente de conducere în cadrul organizatiei.

Resursele și competențele firmei

 Resurse intangibile:

-scopul, inițiativa, obiectivele stabilite pe parcursul efectuării lucrărilor 

-relațiile cu furnizorii și cu clienții

-renumele firmei-proprietate intelectuala (AUTORIZAȚII)

-buna relaționare între departamente

-cultura structurală-informații relevante pentru luarea de decizii

-timpul alocat administrării resurselor interne ale firmei și relațiilor cu

partenerii externi ai afacerii

 Resurse tangibile:

-resursa umană, este competent de bază a afacerii,este reprezentată prin funcției,locație, grad, experiența, calificare, loialitate

-resurse financiare: se referă la capacitatea de a "finanța" strategia afacerii , și

capacitatea de a mobilize noile fonduri

-resurse fizice: utilaje, cladiri, matriale, sisteme IT, echipamente, energetic-fond organoizational: proiecte, sistem de plan, control, coordonare, climatul

organizițional.

Competentele firmei reprezintă potențialul firmei de a concretize resursele de care dispune pentru eficacitatea muncii, și realizarea obiectivelor.

-în cardul managementului: -decizii organizatorice eficiente,

 – randament operațional, 

–productivitatea metodei folosite

-în domeniul ec-financiar: -relații cu debitorii și creditorii

-atractivitatea pieței de afaceri în care funcționează

-evaluarea permanenta a resurselor

Lanțul valoric reprezintă o unealtă de diagnostic pentru identificarea surselor de avantaj competitiv.

 Activități primare:

  – logistică în cadrul firmei:dotări: -echipamente

-utilaje

-mașini transport

Achiziționare: recepție, transport,depozitare marfă

  – domeniul de construcție:- producție

-proces tehnologic

-proiectare, pregatirea materialelor, pregatirea forței de munca

-planificare și control

 Activităti de susținere:

 – tehnologie și dezvoltare:-tehnici de elaborare a documentelor 

-tehnici de proces în cadrul executarii lucrărilor 

  – include activități de cercetare și dezvoltare

– automatizarea proceselor,

– dezvoltarea altor tehnologii pentru a sprijinii activitățile

lanțului valoric

Managementul Resurselor Umane: – activitățile legate de recrutare,

-dezvoltare și remunerarea angajaților.

 Infrastructura firmei: -direcția generală

– finanțe

  – management al calității

– juridic

-gestiunea calității

 Aprovizionare: -achizitie mijloace de producție(investiții)

-echipamente de birou

Societatea a cunoscut o evoluție semnificativă în ultimii patru ani, fiind un rezultat al influenței positive a factorului material, a productivității muncii si a unei bune condeceri manageriale. În anul 2011 societatea avea cifra de afaceri de 240.377 RON, profitul net 32.233 RON și un numar mediu de salariți de 15. Comparativ cu cele prezentate anterior,în anul 2014 “S.C. Elead Construct S.R.L.” avea cifra de afaceri de 1.534.620 RON, profiult net 263.718 RON, numărul mediu de salariați de 45.

Piața concurențială este extrem de competitivă, doar în Județul Prahova aflându-se peste 60 de firme, iar la nivel național acesta crește semnifictiv. În cadrul județului “S.C. Elead Construct S.R.L.” intră în conflict direct pe piața concurențială in domeniul lucrărilor de construcții a clădirilor rezidențiale și nerezidențiale, cu firme al căror obiect de activitate este similar.

Concurența pe această piată este acerbă deoarece pe piață au apărut multe firme de constructii care ofera clientilor servicii similare,cu toate acestea societatea S.C. Elead Construct S.R.L. a dat dovadă de seriozitate și devotament.

Produsele companiei noastre se adresează persoanelor fizice de peste 28 ani cu venituri medii si mari, precum si persoanelor juridice care solicită executarea lucrărilor.

3.2. Închiderea conturilor de cheltuieli și venituri și determinarea impozitului pe profit la societatea “S.C. ELEAD CONSTRUCT S.R.L.”

La sfărșitul fiecărei luni se determină soldurile conturilor de cheltuieli și venituri, apoi acestea se inched prin contul 121 Profit și pierdere.

În acest fel, contul 121 preia atât veniturile, căt și cheltuielile, pe care astfel le putem compara.

Dacă rezultatul este profit atunci, după aplicarea unor corecții (deduceri fiscale si cheltuieli nedeductibile, în baza legii) asupra profitului brut contabil se determină profitul fiscal. Profitul fiscal este baza de calcul pentru impozitul pe profit, cu cota uzuală de 16%.

Impozitul pe profit, determinat extracontabil, se înregistrează la rândul său ca o cheltuială.

1.Societatea prezintă următoarea situație la data de 31 martie 2014 :

Conturi de cheltuieli

Contul 601-Cheltuieli cu materiale prime: 294.931,77 RON;

Contul 602- Cheltuieli cu materiale consumabile: 1.236,12 RON;

Contul 605- Cheltuieli privind energia și apa: 7.328,13 RON;

Contul 626- Cheltuieli poștale și taxe de telecomunicații:466,27 RON;

Contul 627- Cheltuieli cu serviciile bancare: 2.618,91 RON;

Contul 641- Cheltuieli cu remunerea personalului: 83.747,00 RON ;

Contul 645- Cheltuieli privind asigurările sociale: 17.419,00 RON;

Contul 666- Cheltuieli cu dobânzile: 3.292,33 RON;

Contul 6811- Cheltuieli privind amortizarea imobilizărilor: 13.666,08 RON;

Conturi de venituri

Contul 704- Venituri din lucrări executate și servicii prestate: 1.519.603,89 RON

Contul 766- Venituri din dobânzi: 10,73 RON

Contul 767- Venituri din sconturi obținute: 11.875,64 RON

Închiderea conturilor de cheltuieli(1):

Modificări:

-scad cheltuielile cu materiile prime cu 294.931,77 RON;

-scad cheltuieli cu materiale consumabile cu 1.236,12 RON;

-scad cheltuieli privind energia și apa cu 7.328,13 RON;

-scad heltuieli poștale și taxe de telecomunicații cu 466,27 RON;

-scad cheltuieli cu serviciile bancare cu 2.618,91 RON;

-scad cheltuieli cu remunerea personalului cu 466,27 RON ;

-scad cheltuieli privind asigurările sociale cu17.419,00 RON;

-scad cheltuieli cu dobânzile: 3292,33 RON;

-scad cheltuieli privind amortizarea imobilizărilor cu13.666,08 RON;

-cresc pierderile cu 417.377,48 RON.

601 Ch.cu mat. prime – C 294.931,77

602 Ch. cu mater. consum. – C 1.236,12

605 Ch. privind energ. și apa – C 7.328,13

626 Ch. poșt. și de telec. – C 466,27

627 Ch. cu serv. bancare – C 2.618,91

641 Ch. cu personalul – C 83.747,00

645 Ch. cu asigurările sociale – C 17.419,00

666 Cheltuieli cu dobânzile – C 3.292,33

6811 Cheltuieli cu amort. Imob. – C 13.666,08

121 Profit și pierdere + D 417.377,4813.666,08

121 Profit = % 417.377,48

și pierdere 601 cheltuieli cu materiile prime 294.931,77

602 cheltuieli cu materiale consumab. 1.236,12

605 cheltuieli privind energia și apa 7.328,13

626 cheltuieli poștale și taxe de telec. 466,27

627 cheltuieli cu serviciile bancare 2.618,91

641 cheltuieli cu remunerea pers. 466,27

645 cheltuieli privind asigurările sociale. 17.419,00

666 cheltuieli cu dobânzile 3.292,33

6811 cheltuieli privind amortizarea imob. 13.666,08

Închiderea conturilor de venituri(2):

Modificări:

-scad venituri din lucrări executate și servicii prestate cu 1.519.603,89 RON;

– scad venituri din dobânzi cu 10,73 RON;

-scad venituri din sconturi obținute cu 11.875,64 RON;

-crește profitul cu 1.531.490,26 RON .

704 Venituri din lucrări exec. – D 1.519.603,89

și serv. prest.

766 Venituri din dobânzi – D 10,73

767 Venituri din sconturi obț. – D 11.875,64

121 Profit și pierdere + C 1.104.153,34

% = 121 Profit 1.531.490,26

și pierdere

704 Venituri din lucrări exec. 1519603,89

și servicii prestate

766 Venituri din dobânzi 10,73

767 Venituri din sconturi obținute 11875,64

Presupunem că soldul creditor al contului 121 “Profit și pierdere” este la 1 martie 2014 de 2.326.470,00 RON.

Se cere înregistrarea impozitului pe profit (considerăm că profitul fiscal coincide cu profitul contabil), de 16% din 1.909.092,52 ( 2.326.470,00-417.377,48) RON = 305.454,8 RON

Se înregistrează impoztul pe profit:

Modificări:

-cresc cheltuielile cu impozitul pe profit cu 305.454,8 RON;

-cresc datoriile la buget cu 305.454,8 RON.

691 Cheltuieli cu impoz. + D 305.454,8

Pe profit

441 Impozitul pe profit + D 305.454,8

Ulterior și contul 691 „Cheltuieli cu impozitul pe profit” se încheie prin contul 121 „Profit și pierdere”:

Închiderea contului de cheltuieli cu impozitul pe profit

Modificări:

-scad cheltuielile cu impozitul pe profit cu 305.454,8 RON;

-scade profitul cu 305.454,8 RON.

691 Cheltuieli cu impoz. = 411 Impoz. pe 305.454,8

pe profit profit

121 Profit și pierdere = 691 Cheltuielile cu imp. 305.454,8

pe profit

2. Societatea prezintă următoarea situație la data de 31 martie 2015 :

Conturi de cheltuieli

Contul 601-Cheltuieli cu materiile prime: 105.228,38 RON;

Contul 602- Cheltuieli cu materiale consumabile: 52,50 RON;

Contul 626- Cheltuieli poștale și taxe de telecomunicații: 455,17 RON;

Contul 627- Cheltuieli cu serviciile bancare: 1.703,83 RON;

Contul 641- Cheltuieli cu remunerea personalului: 124.348,00 RON ;

Contul 645- Cheltuieli privind asigurările sociale: 19.647,00 RON;

Contul 666- Cheltuieli cu dobânzile: 862,32 RON;

Contul 6811- Cheltuieli privind amortizarea imobilizărilor: 18.797,85 RON;

Conturi de venituri

Contul 704- Venituri din lucrări executate și servicii prestate: 1.104.148,97 RON

Contul 766- Venituri din dobânzi: 4,37 RON

Închiderea conturilor de cheltuieli(1):

Modificări:

-scad cheltuielile cu materiile prime cu 105.228,38 RON;

-scad cheltuieli cu materiale consumabile cu 52,50 RON;

-scad heltuieli poștale și taxe de telecomunicații cu 455,17 RON;

-scad cheltuieli cu serviciile bancare cu 1.703,83 RON;

-scad cheltuieli cu remunerea personalului cu 124.348,00 RON ;

-scad cheltuieli privind asigurările sociale cu 19.647,00 RON;

-scad cheltuieli cu dobânzile: 862,32 RON;

-scad cheltuieli privind amortizarea imobilizărilor cu 18.797,85 RON;

-cresc pierderile cu 269.391,22 RON

601 Ch. cu mat. prime – C 105.228,38

602 Ch. cu mater. consum. – C 52,50

626 Ch. poșt. și taxe de telec. – C 455,17

627 Ch. cu serv. bancare – C 1.703,83

641 Ch. cu personalului – C 124.348,00

645 Ch. Cu asigurările sociale – C 19.647,00

666 Ch. cu dobânzile – C 862,32

6811 Ch. privind amort. Imob. – C 18.797,85

121 Profit și pierdere + D 269.391,22

121 Profit = % 269.391,22

și pierdere

601 Ch. cu mat. prime 105.228,38

602 Ch. cu mater. Consum. 52,50

626 Ch. poșt. și taxe de telec. 455,17

627 Ch. cu serv. bancare 1.703,83

641 Ch. cu personalului 124.348,00

645 Ch. Cu asigurările sociale 19.647,00

666 Ch. cu dobânzile 862,32

6811 Ch. privind amort. Imob. 18.797,85

Închiderea contului de venituri(2):

Modificări:

-scad venituri din lucrări executate și servicii prestate cu 1.104.148,97 RON;

– scad venituri din dobânzi cu 4,37 RON;

-crește profitul cu 1.104.153,34 RON.

704 Venituri din lucrări exec. – D 1.104.148,97

și serv. prest.

766 Venituri din dobânzi – D 4,37

121 Profit și pierdere + C 1.104.153,34

% = 121 Profit și pierdere 1.104.153,34

704 Venituri din lucrări exec. 1.104.148,97

și serv. prest.

766 Venituri din dobânzi 4,37

Presupunem că soldul creditor al contului 121 “Profit și pierdere” este la 1 martie 2015 de 1.532.56,12 RON.

Se cere înregistrarea impozitului pe profit (considerăm că profitul fiscal coincide cu profitul contabil), de 16% din 834.762,12 (1.104.153,34 -269.391,22) RON = 133.561,94 RON

Se înregistrează impoztul pe profit:

Modificări:

-cresc cheltuielile cu impozitul pe profit cu 133.561,94 RON;

-cresc datoriile la buget cu 133.561,94 RON.

691 Cheltuieli cu impoz. + D 133.561,94

pe profit

411 Impoz. pe profit + D 133.561,94

691 Cheltuieli cu impoz. = 411 Impoz. pe 133.561,94

pe profit profit

Ulterior și contul 691 „Cheltuieli cu impozitul pe profit” se încheie prin contul 121 „Profit și pierdere”:

Închiderea contului de cheltuieli cu impozitul pe profit

Modificări:

-scad cheltuielile cu impozitul pe profit cu 133.561,94 RON;

-scade profitul cu 133.561,94 RON.

691 Cheltuieli cu impoz. – C 133.561,94

pe profit

121 Profit și pierdere – D 133.561,94

121 Profit și pierdere = 691 Cheltuieli cu impoz. 133.561,94

pe profit

După cum se observă primul trimestru pentru determinarea impozitului pe profit al anul 2014 a fost mai favorabil comparativ cu cel din anul 2015. Acest fapt este reflectat clar, în contul 121 „Profit și pierdere”, respectiv 305.454,8 RON pentru martie 2014 și 133.561,94 RON martie 2015.

3.3.Analiza SWOT a firmei

O modalitate de sintetizare a diagnosticului strategic al întreprinderii este reprezentată de analiza SWOT (strengths, weaknesses, opportunities, threats), care cuprinde pe de o parte analiza mediului (analiza externa) iar pe de alta parte analiza activitatii proprii (analiza interna).

PUNCTE TARI:

Diversitatea serviciilor acordate clienților.

Lucrări și construcții de arhitectură moderne, pe gustul clientului

Aprovizionarea în pare mare de la furnizori externi,datorită prețului scăzut la materiile prime și a alității superioare a produselor, ceea ce determină scăderea costurilor.

Firma este cunoscuta pe piata.

Posibilitate mare de a investi.

PUNCTE SLABE:

Amplasarea sediului nepotrivită.

Proasta comunicare între departamentul comercial si clienti,fapt ce se reflectă în activitatea de aprovizionare.

Lipsa unui site official ce duce la pierderea unor potențiali clienți.

Există importante întârzieri în încasarea creanțelor comerciale și de altă natură.

Există întârzieri în plata obligațiilor contractuale față de furnizori, precum și a altor obligații, exclusiv cele fiscale.

OPORTUNITĂȚI:

Mâna de lucru ieftina.

En-gros-iștii cumpara marfa cea mai ieftina concurentii nu sunt încurajati sa intre pe piata din cauza dimensiunilor mari  ale investitiilor.

AMENINȚĂRI:

Imposibilitatea platii furnizorilor datorita nerecuperarii la timp a creantelor.

Aparitia unor concurenti cu o strategie clara de piata.

În urma celor prezentate mai sus, putem trage concluzia că firma S.C. Elead Construct S.R.L., și-a format format o bună imagine în cei 10 ani de funcționare,

devenind printer cele mai credibile firme din județ și nu numai. Prin buna conduită mangerială prestația deosebită a conducerii, pe parcursul acestori ani, a devenit un brend în piața de construcții din Romania. Putem deduce că mangerul și-a ales o bună strategie de afacere și în timp a ajuns în adevărata lume de afacere, cunoscând astfel cerinele pieței i nevoile clienilor.

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Impozitul pe profit constituie una din sursele importante de alimentare a bugetului cu venituri, fiind un impozit direct cu caracter obligatoriu și permanent din categoria veniturilor fiscale. Calculul bazei de impunere și cotele de impozit s-au modificat de la o perioadă la alta respectând principiile impunerii valabile pentru toate impozitele.

În anul 1991 pentru determinarea impozitului pe profit se utilizau cote progresive compuse ( pe tranșe ) cuprinse între 5% – 77%. Pentru stimularea agenților economici legea prevedea scutiri de impozit pe profit pe o perioadă cuprinsă între 6 luni și 5 ani.

Facturarea (livrarea) sau vânzarea pe credit constă în transferarea dreptului de proprietate de la vânzător la client.

Încasarea reprezintă etapa în care rezultatul vândut se transformă în bani.

Încorporarea este o etapă strict contabilă prin care veniturile sunt înglobate în rezultate pentru a absorbi cheltuielile corespondente.

Analiza de mai sus, cu privire la momentele ocazionării cheltuielilor și creării veniturilor, se regăsește în contabilitatea financiară, respectând principiul independenței exercițiilor, toate operațiile care determină cheltuieli și venituri sunt înregistrate în momentul generării sau angajării lor.

Conturile de cheltuieli au funcție contabilă de activ. Se debitează cu cheltuielile efectuate în cursul anului ca exercițiu financiar și se creditează la decontarea (repartizarea) cheltuielilor asupra rezultatelor. Prin funcția contabilă, conturile de venituri sunt asimilate conturilor de pasiv. Se creditează cu veniturile realizate în cursul anului ca exercițiu financiar, se debitează cu încorporarea veniturilor în rezultate.

Conturile de cheltuieli și de venituri se închid, după caz, lunar sau la sfârșitul anului ca exercițiu financiar prin contul 12 Rezultatul exercițiului. Cheltuielile se repartizează asupra rezultatului, iar veniturile se încorporează în rezultate. La rândul său contul 12 Rezultatul exercițiului este un cont de bilanț, fiind inclus în categoria conturilor de capitaluri proprii. Soldul creditor al contului evidențiază rezultatul sub formă de profit, iar soldul debitor – rezultatul sub formă de pierdere. În felul acesta contul 12 Rezultatul exercițiului realizează legătura dintre conturile de cheltuieli și de venituri, pe de o parte, și conturile de bilanț, pe de altă parte.astfel, soldul său creditor reprezintă profitul creat ca sursă de finanțare în urma excedentului veniturilor asupra cheltuielilor, iar pierderea, ca sold debitor exprimă bunurile economice nerecuperate ca urmare a excedentului cheltuielilor asupra veniturilor.

BIBLIOGRAFIE

George Alin Haralambie, Fiscalitate.Teorie și aplicații , Editura Pro Universitaria, București, 2013, pagina58-66.

Narcisa Roxana Moșteanu, Finanțe Publice, Ediura Universală, 2011, pagina 85-86.

Dan Drosu Șaguna, Drept fiscal, Editura C. H. Beck, 2013, pagina 31.

Legea nr 273/29.06.2006 privind finanțele publice locale, publicată în Monitorul Oficial, Partea I,nr. 618/18.07.2006, cu modificările și completările ulterioare.

Legea nr. 489/28.12.2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 11/08.01.2007, cu modificările și completările ulterioare.

Legea invățământului nr. 84/24.07.1995 republicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 606/10.12.1999, cu modificările și completările ulterioare

Legea nr. 500/11.07.2002 privind finanțele publice, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 597/13.08.2002 cu modificările și completările ulterioare.

Lega 571/2003 privind Codul Fiscal, Articolul 13, Capitolul 1, Titlul II cu modificările și completările ulterioare.

Legea 571/2003 privind Codul Fsical, Articolul 20, Capitolul 2, Titlul II, cu modificările și completările ulterioare.

Legea 571/2003 privind Codul Fiscal, Articolul 21, alin. 4, Capitolul 2, Titlul II, cu modificările și completările ulterioare.

Legea 571/2003 privind Codul Fiscal, Articolul 26, Capitolul 2, Titlul II cu modificările și completările ulterioare.

http://hymerion.ro/2010/01/16/istoria-impozitelor-si-taxelor-de-la-tepes-la-vladescu-i-primul-“forfetar”-romanesc-pe-vremea-otomanilor.html

http://ro.Sistemul_fiscal_român