Evolutia Familiilor Europene

Evoluția Familiilor Europene

Motivația alegerii temei lucrării

Familia – un cuvânt cu conotații multiple, care poate fi o oază de stabilitate, un loc unde măștile sociale cad iar acceptarea eul-ui fiecăruia este aproape deplină, sau uneori poate fi o povară care devine pe zi ce trece mai greu de dus, mai greu de suportat, dar oricum ar fi privită sau suportată este o instituție de bază, fundamentală a umanității care se confundă cu însăși civilizația umană, un grup care a fost creat pentru a proteja, forma, ajuda, sprijini membrii proprii și societatea din care face parte, un grup ale cărui „ norme interne ” evoluează, se schimbă de la generație la generație , așa după cum timpurile sau societatea o cer sau o impun, dar mai ales după cum evoluează eul interior al fiecărui dintre noi.

Ca instituție , Familia este o celulă de bază a societății umane formată din asociere voluntară, de cele mai multe ori, o asociere dominată de reguli interne, supusă legilor societății, o asociere în care armonia internă, este dată cei care au pus bazele ei.

Familia este ca un organism viu , aflat într-o perpetuă transformare, care încearcă să se adapteze la cerințele vieții sociale având la rândul său necesități, dorințe, reușite sau căderi.

Barometru social , familia s-a supus legilor societății dar în același timp a contribuit la modelarea ei. Funcțiile pe care le îndeplinește ca grup social, îi conferă un statut aparte, deloc neglijabil , dar la fel de adevărat este și faptul că toate schimbările sociale o afectează.

Unele legile interne ale familiei, au rămas aceleași, în esență precum: paternitatea, moștenirea, relațiile dintre părinți și copii, obligațiile și drepturile soților, altele însă au evoluat așa după cum a evoluat și percepția asupra familiei, a membrilor ei și aici se poate vorbi de modul de căsătorie, de acceptul desfacerii relațiilor maritale, de cooperarea în creșterea și educația copiilor, rolul pe care fiecare din partenerii cuplului si-l asumă sau acceptă necondiționat.

„ Schimbările petrecute în modelele familiale și comportamentul familial nu privesc doar pe cei implicați în relațiile familiale, ci ele reprezintă interes pentru o societate , în întregul ei”

Relațiile generale Familie-Societate sunt relații de puternică interdependență, de influență reciprocă, care se reflectă în toate schimbările ce apar fie la nivelul Societății fie la nivelul Familiei.

Familia, ca sursă demografică , formatoare morală și intelectuală a noilor generații, cea care menține identitatea unei națiuni va influența situația în plan economic, politic, cutural, social, a Societății în care s-a format, iar orice schimbare ce va surveni în Societate, pe aceste planuri, va duce la modificarea formei familiei, a dimensiunilor și relațiilor interumane din cadrul Familiei

Dacă „ normele” interne ale Familiei au suferit schimbări, transformări , uneori radicale, funcțiile sale, nu s-au modificat la fel de mult și aceasta deoarece, chiar și în noua formă, Familia rămâne structura de bază a societății umane.

Funcțiile sale prin care interacționeză permanent cu Societatea în care s-a format și în care activează și anume : economică, de socializare , de reproducere și nu în ultimul rând afectivă, au rămas aceleași, ca esență, singurele modificări fiind înregistrate tot la nivelul intern al familiei , în sensul de transfer al responsabilităților, între membrii Familiei pentru îndeplinirea lor.

Dacă în familia de tip patriarhal, funcția economică revenea strict capului familiei , iar cea afectivă, strict mamei, tatăl-patriarhul, considerând că nu este demn să își manifeste trăirile , considerate atunci ca semne de slăbiciune, în familia secolului 21, aceste funcții sunt îndeplinite de ambii soți sau uneori doar parteneri.

Unii consideră că Familia de tip patriarhal a dispărut ca mentalitate și structură din majoritatea societătilor contemporane , realitatea este că de fapt a evoluat, adaptându-se noilor cerințe ale societății.

Adaptarea la realitățile societății secolului 21 nu a fost nici simplă , nici ușoară iar procesul se desfășoară încontinuare.

A studia evoluția Familiei în timp, modificările , transformările pe care aceast le-a suferit a determina motivele care le-au provocat în perspectiva transformărilor viitoare, este dezideratul acestei lucrări , ales tocmai pentru a înțelege modul în care interacțiunea Familie – Societate a determinat schimbările de model, conținut, structură, funcționare în familia secolului 21 pe continentul european.

„ O perspectivă istorică asupra familiei este utilă dacă vrem să ne înțelegem propriile valori și idei despre viața de familie.”

Valorile fiecăruia dintre noi conțin amprenta familiei din care provenim, care ne-a format.

A înțelege modul în care familia a evoluat , motivele care au determinat schimbarea , va creiona o imagine de ansamblu în care fiecare dintre noi va căuta să se integreze din punct de vedere social, ca formatori de valori la rândul nostru , în familiile deja formate sau cele viitoare.

Cap.1. Familia

A vorbi despre o noțiune atât de complexă , cum este cea a Familiei, despre evoluția sa în timp și spațiu , despre transformările sale, reprezintă o adevărată provocare. Pentru a fi consecvenți în expozeu , este necesar să începem prin a o defini

1.1 Definiția familiei

Marele scriitor francez Honore de Balzac, definea familia , în romanul său „ Femeia la treizeci de ani” ca fiind „ … o asociație temporară și întâmplătoare, pe care moartea o desface grabnic.” O descriere, succintă, puțin ironică, ce redă într-un mod mai abrupt o realitate socială , pe care marele romancier a surprins-o și redat-o cu finețe : rolul pe care îl joacă întâmplarea în viața noastră efemeră.

În societatea contemporană, familia este definită ca „ o fidelă păstrătoare a tradițiior , a valorilor naționale…ea este unul din cele mai conservatoare (în sensul bun al termenului) segmente sociale ”

Indiferent de gradul de dezvoltare al societății , fie ea dezvoltată sau în curs de dezvoltare , Familia a suportat transformări profunde de-a lungul timpului, cele mai mari fiind înregistrate în ultimele decenii.

Înțelegerea transformărilor este mai profundă atunci când se cunoaște evoluția sa de-a lungul istoriei.

Relația de interdependență existentă între Familie și societatea în care s-a format și activează pune în evidenția modul în care este condiționată Familia de schimbările sociale și economice ale Societății, lucru ce va avea ca efect imediat schimbarea dinamicii acesteia .

Este cunoscut faptul că starea economică, socială, politică, culturală a unei societăți va determina și situația Familiei, dinamica ei.

Familia însă are și o dinamică proprie specifică acestui tip de grup social. Dinamica vieții de familie este determinată de stadiile, ciclurile prin care trece o familie, de la constituire și până la dispariție, fiecare familie având un „ tipar ” propriu, . Ciclurile vieții de familie sunt specifice și puternic influențate de relația : venit-consum ce se dezvoltă într-o familie

Indicele venit-consum , valoarea sa , dacă este supra-unitară, va determina o stare socială bună a familiei respective, în care problemele economice sunt minore și ușor de dominat și controlat.

Această situație se întâlnește în general la familiile tinere, în care soții lucrează iar copii sunt puțini sau deloc.

Când indicele de venit-consum este subunitar, atunci starea socială a familiei este precară, situația economică fiind dificilă, apare spectrul sărăciei . Familiile care sunt afectate de sărăcie sunt cele în care lucrează doar unul din soți sau chiar dacă lucrează amândoi , veniturile sunt mici.

Aici se încadrează familiile cu mulți copii sau famililei în vârstă, când pensia este un venit mai mult decât insuficient iar alt sprijin , nu există.

Ciclurile ce se succed de-alungul existenței unei familii sunt influențate de acest indice venit – consum, care în majoritatea cazurilor determină evoluția Familiei.

Primul ciclu, cel al întemeierii familiei va crea Familia tânără în care indicele venit – consum poate determina apariția copiilor si numărul lor.

Al doilea ciclu al familiei , care deja a decis dacă va avea sau nu copii, este ciclul familiei mature, în care , veniturile pot oscila în funcție de factorii sociali: servici sau șomaj sau mama casnică și factori interni: existența copiilor sau absența lor.

În această situație prezentată, indicele venit-consum, determină educația pe care o primesc copii, calitatea traiului cotidian.

Acesta poate fi subunitar si atunci sărăcia va domina familia cu toate repercursiunile sale directe, aprofundând inegalitățile sociale deja existente sau poate fi supra-unitar și atunci , familia își îndeplinește în condiții normale funcțiile sale de dezvoltare fizică și morală a copiilor, de socializare a lor, aducându-și astfel contribuția la dezvoltarea calitativă a Societății

Ultimul ciclu este cel al familiilor în vârstă , când copii deja au plecat de acasă și poate au apărut nepoții , poate există un sprijin al copiilor, însă veniturile au scăzut deja , indicele venit –cheltuieli este subunitar și spectrul sărăciei este prezent .

Evoluția acestui indice determină atât relațiile în familie, cât și între familie și societate .

Funcțiile Familiei , în general, sunt biologice , sociale, economice, politice, indiferent de modelul de familie .

Funcția biologică , cea care asigură creșterea populației unei Societăți, determină forța de muncă a societății respective, numărul consumatorilor.

Natalitatea este determinată de funcționarea în parametri normali ai acestei funcții a Familiei.

Dacă natalitataea este prea mare, poate fi o frână în calea progresului societății ,poate determina o scădere a nivelului de trai, spre exemplu:

-un spor natural de 1% pe an, al natalității, necesită o creștere a veniturilor societății respective cu cca 1,5-2% , dacă se doerește creșterea nivelului de trai.

Dacă însă natalitatea este prea mică, fenomenul de îmbătrânirea socială determină deasemeni descreștere economică., scăderea venitului de trai.

Aceasta este una din interacțiunile Familie –Societate.

Funcția socială a familiei- este de fapt o multi- funcție , având aspecte pe plan cultural, economic, politic, juridic

-Funcția de educare a copiilor, de formare a lor, are ca principal obiectiv dezvoltarea capacității de adaptare la realitățile sociale, de motivare și conviețuire socială. .

Aici se regăsește și funcția religioasă a Familiei . Educația spirituală pe care Familia o dă urmașilor săi

-Funcția economică, este cea care asigură realizarea veniturilor din cadrul unei Familii, asigurând protecția membrilor ei față de boli și lipsuri materiale

Funcția politică a Familiei este cea care asigură legitimitatea copiilor în societate .

Funcția juridică a Familiei, ce are ca scop protecția Familiei în cadrul Societății.

Este răgăsită în Constituție. și este totalul legilor ce asigură cadrul general pentru plătirea alocațiilor, modul în care se fac adopțiile, obligațiile de întreținere a copiilor, moștenirile..

Familia , în general este printre factorii determinanți care asigură continuitatea unei societăți, identitatea sa națională, și culturală.

Alterarea funcțiilor Familiei duc la schimbări majore , profunde ale Societății , așa cum e adevărat că și modificări la nivelul Societății determină schimbări la nivelul Familiei.

1.2 Evoluție: Modele și tipuri de familie

Pentru a studia și compara modelele de familie se va utiliza un tabel unitar unde va fi tratat fiecare model, separat , evidențiind astfel legăturile care stau la baza formării lui, preceptele legale și morale pe care le respectă.

Modelele familiei au fost determinate de evoluția societății umane, economic, social, evoluție ce a modificat în timp relațiile onterumane din cadrul familiei , dinamica sa, percepția asupra anumitor concepte , drepturi, îndatoriri, valori morale, bunuri fizice, educație , socializare , într-un cuvâant au modificat însuși funcțiile sale.

Gradul de dezvoltare a societății a facilitat evoluția modelelor sau a frânat-o așa cum poate fi evidențiat și în prezent, coexistența tuturor modelelor de familie, în diverse locații pe glob. Societatea „dictează ” modelul de familie iar acesta, va condiționa la rândul său dinamica societății.

Tabel comparativ al modelelor de familie

Din formele de familie cunoscute , care au existat de-a lungul istoriei se pot enumera , după forma de conducere a familiei- :

1.familia de tip matriarhat- unde capul familiei era mama, cea care avea putere decizională

2.familia de tip patriarhal- capul familiei fiind tatăl, cel care avea putere decizională.

Familia poate fi de tip monogam, când este formată din doi parteneri, soț și soție sau din mai mulți parteneri- poligamie, formă existentă și astăzi în anumite societăți,acceptată, în care rolul conducător revine soțului care deține mai multe soții , de la care are mai mulți urmași.

Soțiile au o anumită ierahie în cadrul familiei, care se transmite și asupra copiilor., însă toate se ocupă cu educația copiilor, de socializarea lor.

Dezvoltarea societății umane ca urmare a revoluției industriale a determinat noi transfromări în structura familiei.

Din familia lărgită, tradițională formată din părinți, bunici, copii, uneori și unchi sau mătuși , se desprinde familia nucleară, formată numai din cei doi soți și copii.

Familia nucleară se bazează pe căsătoria legală și un anumit număr de copii, minori.. Funcțiile ei în cadrul societății sunt : educaționale, sociale, afective, economice.

Ca diviziune a rolurilor în cadrul familiei nucleare, soțul are rolul economic și puterea decizională, soția are rolul de a conduce gospodăria, educa copii, de a-i socializa, filtrând influențele venite din exterior, asigură stabilitatea familiei.

Ca mentalitate – familia nucleară este contra divorțului, avortului, celibatului, concubinaj și a relațiilor extraconjugale.

Ca bază de constituire, este –acordul liber consimțit a partenerilor , înainte de căsătorie. Deseori este precedată de logodnă..

Indicele care măsoară frecvența căsătoriilor în cadrul unei societăți este nupțialitatea. (N). El se calculează pe grupe de vârstă, , pe medii sociale.

Nupțialitatea poate fi calculată și la divorțați sau la văduvi. Evoluția acestui indice reflectă transformările care au loc în familia nucleară, , în dinamica populației..

Când nupțialitatea scade, crește numărul divorțurilor, al uniunilor consensuale, sau al celibatului, care înlocuiesc căsătoria tradițională

Evoluția termenului de Familie a dobândit noi accepțiuni., mai largi , ce înglobează noi forme de conviețuire.

Noile forme de conviețuire sunt întâlnite mai mult în Europa de Vest decât în Europa de Est.

Forme moderne de familie sunt uniunile consensuale, în care sunt doar parteneri, cu sau fără copii proprii sau adoptați.

Familia monoparentală în care copilul / copii trăiesc doar cu un singur părinte , însă responsabilitățile sunt împărțite cu părintele care locuiește în altă parte și care suportă o parte din cheltuielile cu educația și traiul cotidian

. Acest tip de familie apare în urma divorțului sau a separării părinților.

Alteori poate apare în urma decesului unui părinte sau atunci când un adult decide să înfieze un minor, fără a fi căsătorit.

1.3 Valorile familiei. Rolul membrilor unei familii

Valoarea ca definiție conform DEX este –citez

„ suma calităților care dau preț unui obiect, unei ființe, unui fenomen etc.; importanță, însemnătate, preț, merit”

Valorile reprezintă elemente de orientare folosite de fiecare individ în lumea înconjurătoare. Valorile sunt specifice fiecărui individ , variind în funcție de modul în care a fost format , educat .

Valorile sunt oglinda ideologiilor a obiceiurilor , a normelor sociale dar mai ales a familiei din care provine..

În sociologie ca și în psihologie, valoarea/valorile este un concept relativ, imprecis ce este determinat de specificul fiecărei culturi sau familii.

Valorile , sunt de tip comportamental sau de atitudine.Ele nu există independent, nu sunt de sine stătătoare.

Rockeach (1968,1973) nota că legăturile dintre valori sunt de dependență și nu sunt întâmplătoare., ele nu există niciodată singure ci formează un sistem de valori.

O definiție de lucru a valorilor este –citez

„ Valorile reprezintă concepții explicite sau implicite cu privire la ceea ce este dezirabil. Ele nu sunt direct observabile, implică elemente cognitive, evaluative și afective, sunt relativ stabile în timp, determină comportamente și atitudini, determină și sunt determinate de alte valori, sunt determinate și determină caracteristicile mediului social.”

Valorile familiei sunt determinate de valorile fiecăruia dintre soți sau parteneri, valori formate în familiile de origine.„ Bagajul ” lor de valori sociale, morale de atitudine sau de comportament va fi temelia de fomare a copilului/ copiilor rezultați. Indiferent de tipul de familie, valorile sunt transmise prin educație de care se ocupă fie doar mama în familiile tradiționaliste sau nucleare , fie ambii soți în familiile de tip nou în care soții sunt egali sau doar de către unul dintre ei , în familiile monoparentale.

Valorile de atitudine sunt cele care formează reperele , coordonatele pentru traseul pe care copilul îl va urma în viață în cadrul societății Aceste valori sunt valori elementare, precum: dragoste , respect, empatie, sensibilitate , iertare , sinceritate, toleranță, dărnicie.

Aceste valori, de atitudine care îl vor ajuta să recunoască , înțeleagă , accepte sau respingă valorile semenilor săi. Acesta este un sistem de valori ce creează cadrul de dezvoltare armonioasă a psihicului unui copil.

Valorile de atitudine sunt legate de atitudinea insuflată față de muncă, de furt, de minciună, de păstrare a bunurilor sau de distrugere a lor. Dinamica societății a dus la modificări ale structurale ale familiei, majore, dar cu toate acestea rolul său în societate a rămas la fel de important prin influența pe care o are în dezvoltarea și evoluția descendenților în asigurarea calității generațiilor viitoare , în păstrarea identității culturale.

Familia modernă , în care ambii soți sunt egali în drepturi și obligații asigură cadrul modern de dezvoltare

armoniosă a descendenților , sistemul de valori fiind transmis de ambii soți sau parteneri , fără discriminare , familia devenind un loca de detensionare afectivă și de sprijin reciproc .

1.4 Locul familiei în societate

Familia este nucleul civilizației și unitatea de bază a societății.

Aristotel a scris despre familie ca fiind cea mai stabilă asociere naturală de susținere a umanității.

Cercetările sociologige au demonstrate că instituția familiei este prima formă de comunitate și de guvernare, primul și cel mai bun department de sănătate, educație și bunăstare.

Evoluția societății umane a demonstrat, ca o familie puternică determină, creeza o societate puternică.

Familia este piesa de rezistență a societății din punct de vedere economic social, cultural. Cu cât familia este mai puternică , cu atât va creea comunități mai puternice, bogate și cu criminalitate redusă.

Hegel, ca și aristotel a considerat ca familia este ca temelia pe care se clădește statul de drept, statul în sine .Familia este suportul său.

Familia este , pe lângă suportul moral al mebrilor, săi , cadrul de dezvoltare armonioasă a descendenților, de fomare a valorilor lor.

Educația , pe care descendenții o primesc în familie, sistemul de valori , toate vor contribui la dezvoltarea societății în care vor trăi, la bunăstarea ei.

Pe lângă funcția de reproducere , asigurarea forței de muncă, a mâinii de lucru, a consumatorului, educația și sistemul de valori transmise fiecărei generații de descendenți, în cadrul familiei, va asigura soliditatea sau fragilitatea societații.

Pentru generațiile vârstnice, familia este încontinuare cadrul de securitate și stabilitate Locul pe care vârstnicii îl ocupă în familie a evoluat în timp, scăzând mult ponderea lor în viața familiei , la trecerea de la familia extinsă la familia nucleară, însă chiar și așa, nu au dispărut asigurând stabilitatea, sistemul de valori pe care l-au transmis și copiilor lor.

Dacă familia asigură inițial socializarea copiilor,adaptarea lor la societate, tot ea va contribui la formarea valorilor lor, a comportamentului social, alegerile pe care le vor face mai târziu.

Familia are dinamica sa internă de funcționare, propriile sale legi și valori care vor fi transmise descendenților, asigurând continuitatea și bunăstarea societății dar aîn același timp, societatea trebuie , la rândul său sa garanteze autonomia familiei și intimitatea ei .

Autonomia unei familii este dată de posibilitatea de a decide , de a alege modul în care dorește să își crească și educe copii.

Promovarea identității culturale, a limbii vorbite în casă, ce metode de disciplina sa foloseasca, idei culturale, ce școli să urmeze , unde să locuiască familia, toate acestea formează autonomia unei familii pe care societatea ar trebui sa o asigure și garanteze.

Intimitatea unei familii se referă la dreptul de a decide singur in problemele interne ale familiei și a nu le supune dezbaterii publice.

Societatea umană are la baza sa existența familiei, indiferent de tipul său iar familia se bazează nemijlocit pe sprijinul societății în existența și dinamica sa.

Transformările pe care societatea le suporta, de natură economică și socilă, vor modifică în timp familia.

Evoluția familiei, va determina la rândul său, schimbarea societății . Relația dintre cele două, este bilaterală , complexă –„ familia nefiind un grup social pasiv care doar receptează influențele externe”.

Familia are propriul dinsmism și va creea probleme sociale. Echilibrarea intereselor sociale cu interesele individuale ale mebrilor familiei, este considerată o eficientă bază a politicii demografice eficiente. Solidaritatea familială generează stabilitate socială. Fenomenul complex al solidarității familiale este condiționat de factori interni, dintre soți și externi, ai societații. Gradul său este apreciat prin indeplinirea funcțiilor familiale și prin durabilitatea familiei.Convergența intereselor familiale cu cele ale societății va asigura stabilitatea necesară progresului.

Cap.2.Familia în spațiul european

Spațiul european, este spațiul în care a apărut prima revoluție industrială care a schimbat societatea umană , din temelii. Creșterea economică va modifica structurile sociale, mentalitățile sociale și implicit celula de bază a societății , cum era denumită familia, nu cu multe decenii în urmă.

Familia în spațiul european se schimbă. Deși părerile asupra schimbărilor pe care le suportă familia, sunt diferite, realitatea o demonstreaza.

Schimbările ce apar, se datorează evoluției urbane, creșterii economiceca urmare a revoluției industriale . Schimbările ce se resimt în structura familiei sunt în continuă desfășurare, în ultimile decenii fiind mai evidente și mai rapide.

Rolurile pe care le indeplinesc membrii familiei se schimbă, puterea decizională a soțului din familie diminuându-se proporțional cu creșterea rolului economic al soției în cadrul familiei, prin renunțarea la statutul de casnică astfel încât atribuțiile sale în domeniul educației copiilor , a socializării lor, a menajului intern au fost redistribuite, împărțite cu soțul sau partenerul de viață.

Funcțiile sociale ale familiei au fost condiționate de evoluția societății. Necesitățile sociale, au dus la creerea unui anumit tip de familie.

Condițiile economice, perceptele morale, religioase și-au pus la rândul lor amprenta asupra evoluției familiei, a transformărilor ei.

Familia s-a transformat constant , în timp, atat ca structură cât și ca funcționalitate interioară , atribuțiile membrilor săi modificându-se treptat dar constant.

Evoluția societății a determinat schimbarea Familiei, evoluția sau transformarea sa în alte moduri de organizare, de funcționare.

Dacă ar fi să recapitulăm, se poate concluziona că schimbările survenite în cadrul familiei se desfășoară pe mai multe planuri, pe orizontală, și pe verticală.

Pe orizontală- schimbarea a relațiilor dintre soți și

Pe verticală, –modificarea relațiilor în raport cu copii sau ceilalți membri- părinți, frati, cumnați..

Modul de constituire al familiei, rata nupțialității, comportamentul sexual, natalitatea, educația și independența economică sunt doar o parte din factorii care influențează schimbările din familia constituită în spațiul european.

Schimbările survin în funcțiile sale, concepții, atitudini, stabilitate, interacțiune socială

Influența pe care Rata Nupțialității o are asupra Familiei.

Rata Nupțialității este direct proporțională cu numărul de familii constituite.Invers proporțional cu Rata Nupțialității este Celibatul.

Ca definiție, Celibatul este alternativa la familie, alegerea pe care unele persoane o fac fie datorită unor concepții total diferite asupra familiei și urmașilor fie unor factori externi purernici, determinanți

Ca definiție, Rata Nupțialității este un indice ce măsoară frecvența căsătoriilor. Prezent în calculele statistice,pentru determinarea dinamicii populației, se noteză cu c .

Formula sa de calcul, de determinare, este strict legată de numărul mediu al populației

c=(C/P)x 1000, unde

C=numărul căsătoriilor

P=valoarea medie a populației

Indicele c, adică rata nupțialității indică numărul familiilor constituite într-o perioadă determinată.. Scăderea sa demonstrează modificările apărute în plan social și familial, dar și economic

Daca în perioada războaielor, indicele c al nupțialității era în scădere datorită condițiilor improprii vieții de familie, după terminarea războaielor, valoarea sa crește vertiginos, numărul de familii fiind în creștere.

Această oscilație a fost observată pe parcursul deceniilor secolului trecut și consemnată în studiile demografice efectuate , stabilizarea sa ca valoare înregistrându-se în general, în vremurile de pace.

Ca o consecință a schimbărilor ce s-au petrecut în societate- industrială și postindustrială, indicele de nupțialitate a început să scadă, din nou.

De această dată, schimbarea se datora modificărilor economice, creșterea gradului de urbanism, schimbării mentalității. Efectele au fost comprabile cu cele înregistrate pe timpul conflictelor militare, la nivel mondial

Modificările de comportament și concepție ale societății au determinat inclusiv modificarea ratei nuptialității.

În ultimele 4 decenii rata nupțialității a scăzut mult , în țările Europei de Vest. Țările cele mai afectate au fost: țările nordice, Germania, Elveția, Austria.

În Europa Centrală, evoluția a fost mai complexă, variind de la țară la țară, în funcție de specificul fiecărei națiuni, astfel

-în Yugoslavia și Bulgaria , rata nupțialității a scăzut permanent în deceniile 60,70, 80, 90,

-în Polonia, rata nupțialității a crescut în același interval de timp ( anii 60,70,80,90)

-în Ungaria, Cehia, Slovacia, rata nupțialității a variat. A crescut in deceniul 70 , scăzând în deceniul 80

-în Germania Federală și în unele zone din estul , rata nupțialității a scăzut în a anii 70, crescând ușor în anii 80.

-în țări ca Suedia, Danemarca, Franța , Olanda, Norvegia, rata nupțialității a scăzut drastic în deceniile 80-90, stabilizându-se în deceniul 90.

O redresare a ratei nupțialității s-a înregistrat în Ungaria și Danemarca, în deceniul 90.

România a avut, în aceleași decenii-70, 80, 90, o rată a nupțialității deosebit de ridicată, cea mai ridicată din Europa .

Scăderea ratei nupțialității presupune apariția unui mod de viață, des întâlnit în Nordul Europei-Celibatul.

Celibatul poate fi impus, ca o consecință a unor factori de ordin social, economici sau poate fi o alegere personală.

Celibatul, ca mod de viață .

Inițial a fost determinat de factori economici, sociali, de preceptele morale ale vremii.

Un motiv de ordin social cu urmări deosebite , este dezechilibrul dintre sexe, ce s-a creat ca urmare a migrării spre orașe a forței de muncă feminină, spre condiții mai bune de viață oferite de revoluția industrială.

Motivele de ordin economic au fost determinate de imposibilitatea individului de a fi independent financiar, de a constitui și susține o familie cu tot ce presupune

Nu în ultimul rând, concepțiile morale, normele religioase au determinat deasemeni celibatul , impus de societate

-căsătoriile din cadrul aceleiași familii pentru a păstra fie averea , fie pentru a nu se amesteca cu altii (mezalianțe)

-condiții sociale dificile și mentalități rigide- neacceptarea de către societate- a fetelor-mame.

Celibatul poate fi privit și ca o alegere personală- celibatul definitiv-ca urmare a modificării concepției despre familie , copii.

Creșterea celibatului ca fenomen social, duce la scăderea ratei nupțialității. Dar creșterea celibatului duce nu numai la scăderea numărului de familii ci și a numărului de copii cu tot ceea ce decurge de aici.

2.1 Tipuri de familii

Modul de constituire al familiei este unul din primele care se schimbă

Familia lărgită tradițională, compusă din mai multe generații- bunici, părinți, copii pe verticală și mai mulți membri pe orizontală, aici incluzând mătuși sau unchi, a fost înlocuită , în spațiul european, de familia de tip nucleu sau nucleară, în majoritatea statelor occidentale, puternic industrializate.

Fig. 1 Familia lărgită.

În prezent , familia tradițională se regăsește în spațiul european, în special în zone puternic tradiționaliste , rurale sau semi-rurale, în care condițiile economice sunt modeste , economia fiind într-o stare mai precară dominată fiind de agricultură, iar religia are încă o influență puternică în cadrul societății.

În societățile în care revoluția industrială s-a instaurat, efectele sale se resimt pe toate planurile , în tot ceea ce presupune existența sa: economic, social, moral legislativ .

Familia lărgită se transformă și devine familie tip nucleu sau nucleară, compusă doar din soți și copiii acestora (Fig. 2 și Fig. 3)

Fig. 2 Familia nucleară

Funcțiile din familia lărgită sunt preluate în parte de către societate, prin organismele sale, constituite special pentru aceasta, ca suport al familiei.

Familia nucleară are roluri bine determinate- sunt modele standardizate care încep de la modul de a contracta o căsătorie, continuând cu obligațiile și relațiile dintre cei doi parteneri, bine stabilite înainte și după căsătorie.

Vârsta la care se încheie căsătoria este deasemeni determinată și obligațiile pe care le au cei doi soți în familie .

Tatăl este cel care aduce banii în casă, mama se ocupă cu educația copiilor, de socializarea lor.

Schematic vorbind, familia nucleară poate fi redată și de forma:

Fig. 3- Schema unei familii nucleare

Atât modelul familiei lărgite cât și a celei nucleare , au avut ca bază de constituire căsătoria hetero sexuală.

Modificarea acestui model duce la apariția altor forme de familie, care nu mai respectă vechiul tipar de reguli.

Europa de nord și de Vest este societatea care familia nucleară nu mai este dominantă, în prezent. Formele de conviețuire s-au schimbat: familia nucleară a fost înlocuită cu alte forme în care sunt schimbate:

Modul de constituire- membrii care o compun, ca număr și calitate. Spre exemplu-

Celibatul definitiv- menaj de o singură persoană, indiferent de sex, poziție socială

2.Familia monoparentală, cu sau fara copii. Poate apare ca urmare a unor cauze naturale-

-decesul unuia dintre soți care ulterior nu se mai recăsătorește sau

-divorț fără a fi urmat de recăsătorie

3.Familii formate din parteneri, fara a fi uniți prin căsătorie legală , fără copiii

4. Familii sau cupluri fără a fi uniți prin căsătorie legală , cu copii

5. Familii în care nu există legături sexuale- numai din bărbați, numai din femei sau din bărbat și femeie. Pot fi înrudiți sau nu.

Comportamentul sexual determină la rândul său modificări în transformarea familiei.

În societățile în care relațiile sexuale premaritale nu sunt acceptate, rata nupțialității va fi mare, celibatul fiind aproape inexistent.

Familia va domina societatea și va impune regulile. Societatea este mai rigida mai conventională sancționând abaterile de orice natura ce pot afecta familia, integritatea ei – cum ar fi relațiile extraconjugale.

Atunci când societatea se transformă, devenind mai flexibilă în a accepta relațiile sexuale premaritale, familia se transformă.

Prima schimbare care apare este :

data la care se va forma familia. Vârsta ambilor soți, la care se va forma familia, crește. A doua schimbare este cea a legalității care își pierde din valoare, apar noi forme de conviețuire , ca parteneri și nu ca soți.

A treia schimbare este în creșterea celibatului care nu mai este văzut ca o formă de înstrainare ci ca o formă normală de convieșuire în societate

Vârsta la care relațiile sexuale premaritale au loc, este determinată de factori economici, de gradul de cultură, de stabilitatea familiei din care provin, de locul în care trăiesc-urban sau rural și nu în ultimul rând de sex.

Scăderea vârstei la care începe activitatea sexuală, face ca aceasta să dețină o pondere mare, în cadrul societății . Un studiu privind generalizarea , a determinat condițiile care o favorizează:

Nivelul de educație

Locul unde trăiesc , gradul de urbanizare

Religia

Sexul

Mikoly Kozakiewicz, a sintetizat o scală a acceptării activității premaritale, în diverse state europene (vezi tabel…)

Studiul a evidențiat creșterea gradului de acceptare , în timp a activității premaritale dar și atitudinea pe care o au părinții față de aceasta.

Acceptarea părinților variază în funcție de vârsta lor, fiind mai deschiși la vârste mai tinere, la această idee la relațiile sexuale premaritale

Gradul de acceptare este relativ mai mare , când în cauză sunt copiii lor și sunt mai permisivi dacă este vorba de băieți decât de fete.

Nu este însă o regulă universal valabilă, dar există și se manifestă , în Europa de Vest , de Nord.

Sunt însă oarece diferențe și în acest mod de a accepta e părinții din nordul Europei nu fac aceleași diferențe., sau mai bine zis, nu la fel de mari.

Acceptarea vieții sexuale premaritale ale copiilor nu are efecte asupra familiei, a coeziunii ei., însă va crește responsabilitățile părinților.

Acceptarea presupune o atenție sporită la sănatatea lor, la anturajului lor, la capcanele unei sarcini sau a distragerii de la preocupările școlare.

Dar relațiile sexuale acceptate de societate,într-o oarecare măsură, nu sunt doar cele premaritale ci și cele extraconjugale. În acest caz libertatea individuală poate pune în pericol coeziunea familiei.

Evolutia indicilor care au dus la modificarea familiilor de tip nuclear sunt prezentați mai jos, în tabel, pentru a oferi o privire de sinteză asepra lor și o analiză mai ușoară.

Toți acești factori combinați cu cei economici, culturali, socialo, au determinat o mai mare diversificare a tipurilor de familie.

În Romania, se întâlnescmai multe tipuri de familii:

Nefamiliale

Familiale : cu copii-parentale, fără copii-neparentale și monoparentale: un părinte și copiii săi

Grand parentale: bunici și nepoți

Evoluția familiei în Romania este mai mult spre forme tradiționale, fiind foarte influențată de gradul de educație, mediul în care se formeaza. Se extinde și în România coabitarea consensuală, celibatul definitiv, echilibrarea relațiilor de autoritate.

Alte tipuri de familie, întâlnite în spațiul românesc, în care s-a luat în calcul spre analiză cu copii. Tipuri de situații familiale

Familii cu copii minori –cca 30 %

-familii cu copii majori necăsăstoriți dar aflați la vârsta căsătoriei

Familii cu copii majori , celibatari, peste 40 de ani.

Dacă se continuă studiul pe tipuri de familie nucleare, acestea se regasesc mai mult în zonele rurale-

Din punct de vedere al generațiilor, familiile pot fi –uni-generaționale/ bigeneraționale/ trigeneraționale. Cele mai des întâlnite cca 50% fiind cele bigeneraționale- 2 nuclee- părinți și copii, cele trigeneraționale reprezentând doar 3-5 % -bunici, părinți și copii.

Legat de familiile cu mai multe nuclee, se disting:

Familii cu doi soți și copii lor sau

Familii cu un părinte singur și copiii acestuia, necăsătoriți

Ca o concluzie a evoluției familiei , de la cea extinsa, al cea nucleară și apoi la forme mai deosebite, se pot preciza valorile la care s-a ajuns în prezent.

Familia nucleară s-a transformat în familii consensuale sau de coabitare precum și în familii monoparentale, sau de o singură persoană.

În Europa de Vest și de Nord, evoluția menajelor de o persoană a fost mult mai rapida. Astfel, în anii 1980, ponderea în procente era:

Suedia-30%, Elveția 28%, Germania-28%, Austria-27%

Coabitarea ca forma de familie a crescut și ea, astfel:

-în Franța, anii 1976- era apreciată doar de 8 %, în timp ce în anii 80, procentul crescuse la simțitor la 21%(B) și 23 % (F)

Deseori , coabitarea este o formă premergătoare a familiei nucleare, dar nu este o regula.

Toate aceste modificări , datorate unor factori precum:

-cresterea nivelului de educație al femeilor

-dorința de afirmare socială a femeii

-preluarea unor functii sociale ale familiei de catre societate

-nivelul de independență al tinerilor a crescut

-mentalitatea societății s-a modificat devenind mai permisiva

– creșterea nivelului cultural al societății

au dus la transformarea familiei din spațiul european, în ceea ce a devenit astăzi.

Dar , cu toate aceste transformări, familia ca formă de organizare socială nu va dispare. Se va modifica în ceea ce priveste structura, funcțiile sale dar nu în ceea ce priveste conceptul, de familie.

Familia în general chiar dacă se schimbă, se transformă, esteși unul din factorii principali ai societății umane, indiferent cum este ea constituită.

Ca definiție Familia este „ o formă de comunitate umană alcătuită din doi sau mai mulți indivizi, uniți prin legături de căsătorie și/sau paterne, realizând, mai mult sau mai puțin latura biologică și/sau cea psihosocială” (I. Mitrofan, C. Ciupercă, 1998, p.17).

Asemănările existente între toate tipurile de familie prezentate până acum sunt evidențiate punctual mai jos:

Funcția fundamentală a familiei va râmăne aceeași- de a educa. Familia indiferent de tipul care este,va asigura cadrul educațional. Cadrul afectiv pe care familia îl asigură este principalul formator al copiilor naturali sau adoptați.Relațiile afecțive din cadrul faamiliei , idiferent de forma sa, vor duce la modelarea psihicului copilului.

Dorothy Law Nolte în poemul său „Copiii învață ceea ce trăiesc” (1954)

„ Dacă trăiesc în critică și cicăleală, copiii învață să condamne;

Dacă trăiesc în ostilitate, copiii învață să fie agresivi;

Dacă trăiesc în teamă, copiii învață să fie anxioși;

Dacă trăiesc înconjurați de milă, copiii învață autocompătimirea;

Dacă trăiesc înconjurați de ridicol, copiii învață să fie timizi;

Dacă trăiesc în gelozie, copiii învață să simtă invidia;

Dacă trăiesc în rușine, copiii învață să se simtă vinovați;

Dacă trăiesc în încurajare, copiii învață să fie încrezători;

Dacă trăiesc în toleranță, copiii învață răbdarea;

Dacă trăiesc în laudă, copiii învață prețuirea;

Dacă trăiesc în acceptare, copiii învață să iubescă; ”

Indiferent de forma pe care o are, familia este influențată de societatea în care s-a constituit. Influența societății se manifestă direct sau indirect asupra- formei familiei, a relațiilor interfamiliale si a relațiilor dintre generații.

Relațiile dintre membrii familiei sunt influențate de natura activităților desfășurate în familiile din care provin

Atașamentul membrilor familiei față de familie , între ei , rămâne același, indiferent de forma sa de constituire.

Suportul moral pe care îl acordă unii altora , ca membri ai aceleași familii

Ciclul de viață al unei familii este același. Se constituie, durează o perioadă de timp după care dispare ca urmare a dispariției membrilor săi.

Principiile fundamentare care stau la baza intemeierii unei familii sunt aceleași- comunicare , onestitate.

Chiar dacă diviziunea rolurilor din cadrul familiei s-a schimbat și rolul economic al soțului este împărțit, rolul educativ al familiei a rămas același.

Rolul ei formator de conștiințe nu s-a diminuat indiferent de forma de familie . Granitele pe care familia le traseaza ca valori morale . comparabile cu cele ale societății, au rămas în esență aceleași

Familia a rămas un grup de bază al societății și interacțiunea sa cu societatea este permanentă, indiferent de forma sa.

Intercunoașterea partenerilor a rămas aceeași dorință, de realizare, indiferent de forma de familie.

Deosebirile dintre diversele tipuri de familie încep din însăși structura de baza a familiei

În familiile din spațiul european, structura familiei s-a modificat continuu, nu constant ci în funcție de evoluția factorilor sociali, economici, culturali devenind din familie lărgită, familie nucleară, mono parentală,

Funcția familiei- nu mai este preponderent socială . în prezent familiile îsi asigură mai întâi propriile nevoi după care pe cele ale societății

O parte din funcțiile familiei sunt preluate de societate , la familiile non nucleare .

Educația copiilor, suportul formării lor în timpul liber, ocrotirea lor, sunt sarcini pe care societatea si le-a asumat pentru degrevarea familiilor monoparentale si nu numai în în schimbul menținerii unei natalități mai ridicate .

Alteori suportul vine de la generațiile reprezentate de bunici, care se implică afectiv la fel de mult ca si parintele.

Modul de constituire este diferit , căsătoria nemaifiind obligatorie. Cuplurile consensuale au aceleași drepturi în societate ca și cele căsătorite.

Cuplurile nu mai sunt constituite din parteneri heterosexuali , putând fi constituite si din parteneri de același sex.

Copii nu mai sunt un deziderat. Există cupluri fără copii .

Mentalitatea s-a schimbat Rolul religiei în constiința sociala a fost schimbat , diminuat ..Cresterea gradului de educație a dus la modificarea unor concepții de viață acceptarea unor noi criterii de apreciere socială. Schimbările s-au produs la nivel individual generând ulterior schimbarea la nivel social

Vârsta constituirii familiilor s-a modificat, educați, dorința de afrmare a femeii și în plan spocial au determinat amânarea luării deciziilor maritale.

Modelele familiale au fost schimbate. Dacă inițial tatăl era cel care determina totul în familie, fiind singurul care susținea economic familia, prin evoluția pe care familia a suportat-o , al doilea partener a devenit la rândul său susținâtor economic sau părintele unic reușește singur sa întrețină costurile unei familii.

Criteriul apartenenței culturale sau religioase a fost schimbat . Familia nu mai este formată din persoane formate din aceeași cultură sau de aceeași religie, uneori cuplurile neavând decât legături sociale , laice

Indiferent de forma de organizare, de întemeiere , Familia va rămâne suportul primar al membrilor săi în situații de stres

Evoluția familiei în spațiul european denotă evoluția societății europene, pe zone geografice, la nivel religios, cultural și nu în ultimul rând economic.

Societatea umană , în general, a suferit transformări majore, pe multiple planuri care s-au reflectat cu fidelitate în evoluția familiei, cea care asigură existența în sine a societății, continuitatea sa ca formăși conținut.

Familia ca grup social, indiferent de forma sa de organizare este un sistem social. Gradul său de flexibilitate asigură flexibilitatea socială. Factorii de stres social ce se manifestă în familie se reflectă în diverse sfere sociale.

Modul în care familia evoluează, se adaptează nevoilor zilnice ale sale și ale societății determină gradul de dezvoltare al ei , integrarea sa intrinseca în societatea care o susține

2.3 Societatea europeană și familia

Societatea umană este, în general , un grup de persoane care ocupă un anumite areal geografic, între care există relații și aspirații culturale comune și este guvernat de anumite legi și autorități. Societatea este determinată de arealul geografic în care se constituie

. Societatea europeană s-a format pe continentul cu același nume, înglobând o multitudine de comunități distincte ca ideologie, cultură, grad de dezvoltare economică.

Adptând definiția generală a Societății, Societatea europeană este o multitudine de grupuri de culturi și aspirații diferite, cu o dezvoltare economică inegală, guvernate de diverse ideologii dar împărțind același areal geografic și desi inegale din multe puncte de vedere, celula de constituire a societății europene, este aceeași- Familia.

Societatea este cadrul în care apare, se constituie Familia. Cadrul pe care societatea îl asigură Familiei, va asigura evoluția și va crea premizele interacțiunii reciproce.

O Societatea este guvernată în general , de norme : fie ele morale, religioase sau de legi economice, administrative.

Societatea europeană este o societate eterogenă. compusă din grupuri de diverse etnii, a căror cultură, grad de dezvoltare economico-socială, ideologie, concepții de viață, religie sunt variate, toate generând factori de dezvoltare complecși, diverși, al căror ecou și se resimte pe planul formațiunii de bază a societății, Familia .

Modul în care dezvoltarea acestor factori se regăsește în cadrul Familiei, se reflectă în evoluția sa, în relațiile de interdependență dintre cele două entități-Societate și familie, indisolubil legate, evoluția și dezvoltarea lorfiind o permanentă dublă reflexie.

Societatea se modifică, se transformă în peramanență, dinamica sa fiind direct proporțională cu dinamica Familiei așa cum dinamica Familiei va influența modificările societății.

Europa supranumită „ bătrânul continent” a fost considerată pentru multă vreme ca leagăn al civilizației umane, cea care a for promontoarea ideilor și conceptelor care stau și azi la baza multor culturi.

Locuită din vechime de civilizații neolitice, Europa a fost colonizată , timp de un mileniu în perioada 3500-2500 b.C. de triburi de păstori veniți din zona Asiei Centrale și din Stepele Nord –pontice, indo-europenii.

Din amestecul celor două culturi, din asimilarea culturii civilizației neolitice de către cultura triburilor migratoare, indo-europene, s-a dezvoltat civilizația bronzului .

Astfel a început Geneza popoarelor europene. Triburile de păstori, de diverse etnii la rândul lor au colonizat Europa așezându-se:

-în sudul peninsulei Balcanice, au migrat Grecii (început mileniul II)

-în Europa Centrală și peninsula Italică s-au așezat :latinii, etruscii, sabinii, samniții-triburi cunoscute sub numele de Italici

-în Peninsula Balcanică și la Nord de Dunăre, s-au așezat tracii (geto-dacii, odrizii, bessii, moesii)

-în Europa vestică și centrală s-au așezat celții

-Nordul Europei a fost ocupat de germani, slavi și popoarele baltice

Fiecare din aceste triburi indo-europene: celti, nemți, slavi, traci, italici, greci.. au fost factori determinanți de schimbare a societății .

Limba pe care triburile indo-europene, este compusă din două grupuri lingvistice:

Grup KENTUM- conține latina, greaca, celtica, germana

Grup SATEM – conține: limbile slave, limbile vorbite de traci, scitica, persana, sanscrita

Societatea nu poate fi prezentată doar, explicată înțeleasă ca evoluție și schimbare în afara colectivului uman.

Factorii care influențează Societatea , o modelează dându-i o anumită caracteristică specifică sunt:

– habitatul uman,

– modul de organizare teritorial,

-modul de viață al grupului-sedentar sau nomad, urban sau rural

-caracterul formațiunilor economice sociale

-condițiile naturale ale mediului înconjurător

și nu în ultimul rând , Cultura

Definită de către cercetătoruil german Geert Hofstede, drept „programarea colectivă a minții, care diferențiază membrii unui grup uman de altul”.

Cultura este considerată a fi suma tuturor valorilor ce definesc o colectivitate, moștenirea ce se transmite fiilor , fie prin viu grai fie prin literatură, muzică, desen..

Mod de viață și de gândire al acelui grup, cultura se transmite de la generație la generație, reflectând o multitudine de caracteristici, comportamente ale unei comunități, fiind pentru societate, latura umană a mediului economic.

Mediul social modelează cultura iar cultura modelează individul, concepțiile sale.

Societatea influențează la rândul său populația și implicit Familia..Creată pentru a asigura siguranța și bunăstarea populației ce o constituie.

Societatea este garantul unei vieți guvernate de ordine, în care rolurile sunt bine determinate și stabilite , chiar dacă evoluția în timp din punct de vedere cultural, economic, administrativ sau politic, va schimba structurile ei interne, de bază.

Societatea europeană , unitară a fost un deziderat încă de pe vremea imperiului roman, însă diferențele culturale, dezvoltarea economică inegală, interesele diferite, organizarea politică, sistemul de conducere, toate au condus la o societate europeană divizată pe regiuni, care uneori au fost formate și ca urmare a unor afinități culturale sau lingvistice.

Astăzi , se poate vorbi de o Europă divizată în mai multe regiuni socio-culturale mari

Europa de Nord și Centrală

Europa de Vest

Europa de Sud

Europa de Est

Fiecare din aceste denumiri , deși au în comun cuvântul Europa, sunt bine conturate, nu numai geografic ci și economic, cultural, administrativ, politic.

Ceea ce mai au însă în comun, este dorința de a deveni o adevărată societate europeană, cu diferențe doar la nivel cultural, nu și la nivel economic sau social.

Așa cum s-a precizat , interdependența Societate – familie este mai puternică ca oricând. Modificările care s-au petrecut în cadrul societății europene, au determinat schimbări ale nupțialității și al modelului de familie. Complexitatea factorilor este dată de diversitate dar și de profunzimea transformărilor pe care le-au determinat.

În societatea europeană , diviziunea existentă în regiunile geografice, a determinat și diferențierea tipului dominant de familie tradițională care s-a format in zona respectiva. Dar nu numai diviziunea geografica a jucat un rol determinant ci si cultura, dezvoltarea economica, religia.

Modelul de familie tradițională este diferit, de la țară la țară determinat fiind si de preceptele sociale, morale ale societății în care s-a format. Tipuri de familie tradițională , în țări ale Europei din zonele specificate .

1.Familia tradițională în Anglia era de tipul nuclear , liberal. Inegalitară, soțul este cel ce domina întreaga viață de familie.

2.Franța, -familie tradițională de tip nuclear, liberală deasemeni, dar în care soții sunt egali, au atribuții similare.

3.Familiatra tradițională constituita în Italia este de tipul comunitar, autoritară și în care soții sunt egali, cu atribuții similare.

4.Germania este țara în care este constituită familia tradițională de tip tulpină, autoritară dar inegală.. Venitul și atribuțiile principale revin soțului

Înainte de a enumera schimbările, de a le prezenta , se impune amintirea factorilor ce le-au determinat, complexitatea lor care au determinat profunzimea schimbarii iar uneori au decis chiar zonele unde a avut loc, datorită specificității lor:

Factorii economici – care au o pondere deosebită în societate. Modificarea lor , în bine sau în rău determină stabilitatea sau dimpotrivă, lipsă de siguranță, care va determina mișcări sociale, pierderi de locuri de muncă, sărăcie. Ambele perspective influențează evoluția familiei ca model, ca evoluție, ca nupțialitate.

Factorii sociali – determina la schimbări la nivelul structural al familiei.

Cultura, ideologia, sunt factori ce schimbă mentalități, preconcepții, determinând din nou schimbarea de familie.

La nivelul macro al societății europene, transformările determinate de acești factori se văd diferit datorită diferențelor existente la nivelul micro, al societăților europene zonale, eterogene .

Deși studiile sociologice au determinat și similarități în schimbări, ale nupțialității și modelului familie, la nivelul zonelor mari, socio-culturale ale Europei, sunt și multe diferențe datorate gradului de dezvoltare economică diferit, a ideologiilor și chiar a politicii demografice Factorii principali , frecvent evidențiați ca responsabili de modificări sunt:

„ 1.diminuarea funcțiilor familiei prin preluarea lor de către societate

2.creșterea gradului de ocupare a femeilor și a dorinței femeilor de promovare socială

3.creșterea independeței tinerilor

4.creșterea veniturilor prin care s-a asigurat posibilitatea unei persoane de a trăi singure, reducându-se mult frecvența căsătoriilor pe constrângeri economice”

5.creșterea diversității politice, culturale și spirituale

6.schimbări în moravuri, creșterea permisivității sociale la noi forme de comportament

7.efecte de contagiune, de împrumut a unor modele comportamentale de la un grup la altul și chiar de la o societate la alta.”

S-a observat că deși acești factori produc modificări la nivelul modelului familial în anumite condiții, totuși tratați separat, analizați punctual , se constată că nu au aceleași efecte, automat , iar dacă sunt stopați de alți factori, la fel de puternici, efectul lor poate fi chiar redus la zero.

Exemple de contrafactori ai schimbării

-controlul mărit al comportamentelor, instituit de către colectivităților locale și alte instituții sociale

-sentimente puternice de atașare de modelul de familie tradițională

-sincronizare factori educaționali pentru modelare comportament

-politica familială- modul de prezentare a modelelor de familie

Societate europeană evoluează , se transformă diferit , dar se transformă, chiar dacă ”vitezele ” de transformare sunt diferite.

Astfel, modificările ce se resimt la nivelul țărilor vest europene se datorează în mare măsură și schimbării valențelor pe care familia le are ca instituție socială.

Atunci când familia nu mai are aceleași valențe, interesele proprii sunt primordiale intereselor societății, ultimele situându-se după cele ale familiei, așa după cum fusese în alte decenii anterioare.

O alta modificare importantă în mentalitate, de această dată, este disociere între sexualitate și căsătorie precum și între căsătorie și fecunditate.

Vârsta la care cuplurile se formează, ca familie, a crescut..

Schimbarea opticii asupra relațiilor sexuale premaritale, acceptarea lor pe o scară mai mare, determina schimbarea considerentului de bază- no family-no sex.

Căsătoria nu mai este imperios necesară pentru a avea relații sexuale. Barierele morale ale societății si-au schimbat conținutul.

Căsătoria nu mai presupune și fecunditate. Idealul de a avea imediat copii a fost modificat , ca urmare a câștigării independenței femeii dorinței ei de a munci și de a avea o carieră de a se afirma pe plan social.

Ideea de a avea copii nu a dispărut în totalitate,ci a fost amânată cu un număr de ani, prioritățile schimbându-se în familia modernă.

Schimbări profunde în structura familiei tradiționale au avut loc pe tot cuprinsul continentului european, însă intensitatea lor, profunzimea , structura lor a variat.

Cele mai profunde schimbări au avut loc în țările nordice,

-Norvegia, Finlanda,

unde familia tradițională a fost înlocuită cu familii mono parentale sau cu menaj consensul sau uneori chiar cu celibatul. Nu la fel de profunde au fost schimbările resimțite de familia tradițională în

Cehia Slovacia, Yugoslavia, Spania.

Schimbările petrecute în modelele familiei au determinat

Creșterea satisfacției fiecăruia dintre soți

Creșterea independenței soților unul fata de altul

Creșterea posibilitaților de participare la viața socială a femeii

În societatea europeană, modificările ce au avut loc în cadru familiei tradiționale , determinate de factori complexi proveniți din exteriorul familiei dar și de factori interni proveniți de modificarea relațiilor dintre membri, au dus la o restructurare a formei dominante , a famiiei-transformând-o din familie tradițională în familie mononucleară , în general, dar în acelați timp, societatea preluând o parte din funcțiile familiei.

Educația copiilor care nu mai este exclusiv în familie, creșterea rolului relațiilor afective între parteneri, egalitatea dintre soți în luarea deciziilor au schimbat structura cupluluiceea ce a dus la apariția noilor forme de familie.

Societatea europeană , organism viu și alert a răspuns la noile modificări oferind noi cadre legale de dezvoltare și colaborare, tratând familia nu numai ca pe o sursă de forță de muncă și de viitori consumatori, ci ca pe parteneri de realizări economice, creatori de cultură și de bunuri .

Societatea europeană , deși încă diferit dezvoltată este puternic industrializată iar schimbarea aceasta a determinat transformarea tipului de familie dominanta, în familie de tip nuclear.

Modernizarea societății europene a condus la modernizarea familiei ca instituție de bază a societății.

Rolul de participant activ al familiei la cristalizarea economiei fiind considerat „ motorul” evoluției societății europene

2.4Evoluția familiilor în spațiul european

Familiile în spațiul european au suferit importante transformări , indiferent de zona în care s-au format.

Familia este suportul statului interacționând permanent cu societatea în care s-a creat . Orice modificare în familie , ca structură sau ca dinamică , afectează societatea așa cum orice modificare a societății , afectează familia.

Schimbările , transformările care au apărut în cadrul modelelor familiale sunt de mai multe tipuri structurate după

Interacțiunea Familie – Societate este relevată prin evoluția demografică, modificarea nivelului de instruire general, modificarea rolului femeii în societate, laicizarea societății care permite creșterea numărului de divorțuri, controlul nașterilor prin contracepție., creșterea rolului educației va modifica deasemeni natalitatea.

Societățile europene nu sunt egal dezvoltate, sistemul de valori este diferit deasemeni. Ca urmare și evoluția familiei în societate va fi diferită

veniturilor

Trecerea de la familia tradițională lărgită la cea nucleară este o modificare cantitativă.

Înlocuirea familiei de tip nuclear cu alte forme de tip monoparental, sau consensuale, a fost mai preganantă în țările dezvoltate.

În România , sunt întâlnite menaje nefamiliale, familiale neparentale, parentale, monoparentale, grand parentale

Familia este o instituție universal umană ce se caracterizează prin locuință comună, cooperare economică, cooperare biologica.

Fanilia nucleară s-a impus ca model , înainte de revoluția industrială. Cu toate acestea la rândul ei a suferit modificări în timp.

Considerată ca și familia tradițională extinsă , um model aproape perfect, după al doilea război mondial, funcțiile tradiționale ale familiei au fost preluate , puțin câte puțin de către societate. Aici este vorba despre?

Educarea copiilor

Îngrijirea bolnavilor

Îngrijirea bătrânilor

Evoluția economică a determinat evoluția familiei , implicit. În anii 80, deja familia tradițională nucleară nu mai era dominantă.

Stilurile de viață alternative precum: cuplurile consensuale, celibaturl, cuplurile homosexuale, au creat instabilitate în instituția familiei

Societățile dezvoltate permit manifestarea relațiilor emoțional afective , sexuale, simbolice ale familiei nucleare.Dar oriec modernizare, va aduce :

-dezechilibre demografice

-creșterea migrației

-urbanizarea ,

-diminuarea controlului parental asupra familiei

În cartea sa Familia în societățile Europene, profesorul Ioan Mihailescu evideațiază instabilitatea familiei în Europa. În decursa de 30 de ani, rata divorturilor s- a dublat/

Fenomene ca acesta s-au întâmplat in Danemarca, Suedia, Norvegia .

În România rata divorțurilor a fost România mai ridicatăînainte de 1966, după 1974 si după 1990. Omul modern este influențat de mai mulți factori , cum ar fi deschiderea spre noi experiențe , grija față de buget .

Crizele maritale ce pot apare ca urmare a trecerii de la familia tradițională la familia modernă, se caracterizaeză prin accetul pus pe realizarea personală a individului. .Viziunile diferite asupra lumii determină modificarea desfășurării vieții de cuplu și a rolului de sprijin.jucat de familie .

Dacă la cuplurile căsătorite, divorțul este fenomenul dizolvării familiei, la cuplurile consensuale, unde nu există decât sentimentele, legăurile familiale devin tot mai fragile.

La aceeași vârstă, durată de existență a cuplurile unite doar prin accept verbal, coabitarea lor este mai redusă decât a celor căsătorite

.Separările cunt mai frecvente însă reducerea căsătoriilor, duce și la reducerea divorțurilor

Reducerea căsătoriiilor a început în Tările scandiave iar apoi s-a extins înn Elveția, Austria, Germania

O statistică estimează că gradulde celibat pentru peroanele nascute dupa 55 , cca 20% vor rămâne celibatare.

Cap.3 Concluzii

Familia este forma de bază a societății umane.

Analizată la nivelul societăților continentului european, sunt exemplificate condițiile de formare, de într-ajutorare, de evoluție

Termenul de familie este în prezent cu conotații diferite decât cel al bunicilor , încercând să acopere realități ciferite ale contemporaneității

Înțelegerea transformărilor pe care familia le-a traversat și încă le suportă, este necesară pentru a vedea interacțiunea cu societatea și a determina noile transformări

”Trecerea de la familia tradițională la cea nucleară și la formele ce coexistă alături de aceasta, preluarea de către instituțiile de stat a unor funcții și sarcini ale familiei, creșterea nivelului general de școlarizare, modernizarea atitudinilor și concepțiilor despre lume și viață, au favorizat amplificarea importanței relațiilor afective dintre partenerii conjugali. Astfel, coeziunea familială (analizată în cadrul funcției solidaritații cuplului), a devenit o temă predilectă în studiul sociologic al familiei. Diminuarea rolului tradițiilor, al autorității parentale, dobândirea cu mai mare ușurință a independenței economice sunt schimbări vizibile în abordarea familiei de către tineri. Se adaugă schimbările de rol și status în cadrul relației conjugale, abolirea supremației decizionale masculine, creșterea ponderii implicării femeii în toate laturile socio-economice ale familiei. Considerată ca un “barometru” al schimbărilor la nivel macrosocial, familia este un complex activ în evoluția relațiilor dintre partenerii conjugali” .

BIBLIOGRAFIE

Irina-Maria Manea- articol Familiaîn Roma antică: istorie și discurs politic /01.04.2013- http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/familia-n-roma-antic-istorie-i-discurs-politic

Familia în societățile europene, Ioan Mihăilescu, Tipografia Universității București,1999

Revista de Administrație Publică și Politici Sociale Anul I, Nr. 2 / Martie 2010 34

BIBLIOGRAFIE

Irina-Maria Manea- articol Familiaîn Roma antică: istorie și discurs politic /01.04.2013- http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/familia-n-roma-antic-istorie-i-discurs-politic

Familia în societățile europene, Ioan Mihăilescu, Tipografia Universității București,1999

Revista de Administrație Publică și Politici Sociale Anul I, Nr. 2 / Martie 2010 34