Evolutia Exporturilor In Golful Persic

Evoluția exporturilor din Golful Persic

Comerțul din Oceanul Indian a servit un rol important în istorie, și a fost un factor cheie în schimburile Est-Vest. Comerțul pe distanțe lungi în bărci cu pânze a facut o zonă dinamică de interacțiune între popoare, culturi și civilizații întinzindu-se de la Java din Est în Zanzibar și Mombasa, în Occident. Orașele și statele de la granita din Oceanul Indian au fost Janus. Ei au privit spre exteriorul marii la fel de mult ca și cum au privit spre interior, spre interiorul țării.

În Oceanul Indian, rutele comerciale se desfasoara între Asia de Sud, Sud-Vest si Asia de Est, Africa, Europa, datorita îndeosebi exporturilor masive de hidrocarburi din zona Golfului Persic.

Golful Persic este o mare mediterană în Asia de Vest. O extindere a Oceanului Indian (Golful Oman), prin strâmtoarea Hormuz, ea se află între Iran spre nord-est și Peninsula Arabică la sud-vest. Dlta râului Shatt al-Arab formează țărmul de nord-vest.

Golful Persic a fost un câmp de luptă al războiului Iran-Irak din 1980-1988, în care fiecare parte a atacat celeilalte tancuri petroliere. Este omonim din Golf din 1991 de război, conflictul în mare măsură la aer și pe uscat, care a urmat invazia Kuweitului Irakului.

Golful are multe zone de pescuit, recifele de corali extinse, și perle de stridii abundente, dar ecologia a fost deteriorata de industrializare și deversările de petrol.

Golful Persic și zonele de coastă sunt cea mai mare sursă din lume unică de petrol brut, și industriile conexe domină regiunea. Safaniya Oil Field, cel mai mare câmp petrolifer off-shore din lume, este situat în Golful Persic. Descoperiri mari de gaz au fost făcute, cu Qatar si Iran partajarea unui câmp gigant peste linia mediană teritorială (North Field în sectorul qatarez, South Pars Field din sectorul iranian). Cu ajutorul acestui gaz, Qatar a construit un gaz substanțial natural lichefiat (GNL) și industria petrochimică.

In anul 2002, țările din Golful Persic (Bahrain, Iran, Irak, Kuweit, Qatar, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite) a produs aproximativ 25% din petrolul mondial, în timp ce deține aproape două treimi din rezervele de petrol brut din lume. Importurile de petrol brut din țările din Golful Persic in medie de aproximativ 10,6 milioane de barili pe zi (barili / zi) în cursul anului 2002, reprezentând 27% din totalul importurilor de petrol brut. În afară de petrol, din regiunea Golfului Persic are de asemenea rezerve uriașe (1,923 trilioane picioare cubice – TCF) de gaze naturale, reprezentând 36% din totalul rezervelor mondiale de gaze dovedite.

Golful Persic conține în jur de 674 de miliarde de barili de rezerve dovedite de petrol, ceea ce reprezintă aproximativ două treimi din rezervele de petrol dovedite și 1,923 TCF din rezervele de gaze naturale (35% din totalul mondial). De asemenea, la sfârșitul anului 2002, țările din Golful Persic au mentinut circa 22.3 milioane de barili / zi de capacitate de producție de petrol, sau 32% din totalul mondial. Poate chiar mai mult, țările din Golful Persic mențin în mod normal, o proporție covârșitoare (în jur de 90%) de excesul de capacitate de producție de petrol din lume (notă: începând din aprilie 2003, în urma războiului din Irak, excesul de capacitate de producție mondială de petrol a fost doar în jurul valorii de 0.7-1.2 milioane de barili / zi, toate care a fost localizate în regiunea Golfului Persic). Capacitatea de producție în exces este importanta, deoarece, în cazul unei întreruperi în aprovizionarea cu petrol, cum ar fi cele mai recente situații Venezuela, Irak și Nigeria, acest ulei poate fi cumparat on-line pentru a compensa.

În conformitate cu Energy Outlook International Energy Information Administration din 2002, producția de petrol din Golful Persic este de așteptat să ajungă la aproximativ 30.7 mil barili / zi până în 2010, iar 42.9 mil barili / zi până în 2020, comparativ cu aproximativ 21,7 milioane barili / zi în anul 2000. Acest lucru ar crește Golfului Persic capacitatea de producție de petrol până la 35% din totalul mondial, până în 2020, până la 28% în 2000.

Offshore in Golful Persic

Dezvoltarea de petrol din zăcămintele de petrol din Golful Persic off-shore se numără Khafji și Hout, ambele fiind conectate la Safaniyah Arabia Saudita, cel mai mare câmp petrolifer off-shore din lume (cu rezerve estimate de 19 miliarde de barili). Arabia si producția off-shore din Golful Persic include uleiul crud mediu arab din Zuluf (peste 500.000 de barili / zi capacitate) și Marjan (270.000 bbl capacitate / d) și câmpuri brute grele arabe din domeniul Safaniya. Doroud 1 & 2, Salman, Abuzar, Foroozan și câmpurile Sirri cuprindea cea mai mare parte a producției off-shore a Iranului, toate din care este exportat. Iranul intenționează dezvoltarea extensivă a câmpurilor marine existente și speră să ridice brusc capacitatea de producție off-shore. Compania (NIOC), și-a exprimat interesul în dezvoltarea de cinci zăcăminte de petrol și gaze din regiunea Ormuz (Henjam a – HA, HB, HC, HD, și HE), care, în conformitate cu NIOC, dețin un procent estimat de 400 de milioane de barili de lichide (petrol, gaze naturale, condensați etc.) și au un potențial de producție de 80.000 barili / zi.

Dezvoltarea Offshore a gazelor naturale din Golful Persic

În afară de petrol, din regiunea Golfului Persic, de asemenea, este important, deoarece conține rezerve uriașe (1,923 TCF) de gaze naturale, cu Iran și Qatar care deține a doua și a treia cea mai mare rezerva din lume (după Rusia), respectiv. Acest lucru probabil va deveni tot mai important în următorii ani, ca atât consumul de gaze și de gaze a exporturilor pe piața internă (prin conducte și, de asemenea, cu gaz natural lichefiat – GNL – cisternă) crește. La sfârșitul anului 2000, Arabia Saudită a rezolvat un litigiu de lungă durată off-shore frontieră Golful Persic cu Kuweit, deschizând ușa pentru dezvoltarea câmpului de gaz imens (13-TCF) Dorra, care se află în apele iraniene transzonale, Arabia, și teritoriile kuweitieni. Cea mai mare parte a gazelor Qatar este situata în North Dome câmp, care conține 380 de TCF în loc și 239 TCF de rezerve recuperabile, fiind cel mai mare domeniu cunoscut de gaze de bază non asociate în lume. Guvernul Qatarez consideră că viitorul economic al țării constă în dezvoltarea acestui potențial de gaz vast. În prezent, Qatar are doi exportatori de GNL: Qatar GNL Company (Qatargas) și Ras Laffan GNL Company (RasGas). Proiectul Dolphin de 10 miliarde $ este de așteptat să furnizeze gaz, începând cu anul 2005, din Qatar North Dome în Emiratele Arabe Unite și Oman. Pakistan, de asemenea, ar putea fi alimentat de către Dolphin, la un moment dat în viitor, cu toate că, în prezent, acest lucru pare puțin probabil.

FLUXURI DE ULEI

Strâmtoarea Hormuz

In anul 2002, marea majoritate (în jur de 88%) de petrol exportat din Golful Persic tranzitat prin cisterne, prin Golful Persic, situat între Oman și Iran. De departe cel mai important ulei de "chokepoint" din lume reprezentând tranzitul petrolului în jurul a două cincimi din întreaga lume tranzacționate, strâmtoarea este formata din 2 canale late pentru trafic a tancurilor petroliere de intrare și de ieșire, precum și un tampon larg de 2 mile. Ridicarea strâmtorii Hormuz ar necesita utilizarea unor rute alternative mai lungi (dacă sunt disponibile), la creșterea costurilor de transport. Astfel de rute includ-4,8 milioane-barili / zi-capacitate de Est-Vest Arabia Saudită conducte care traversează la portul de Yanbu, iar lichidele de gaze naturale linie Abqaiq-Yanbu peste Arabia Saudită la Marea Roșie. 13,6 milioane de barili / zi sau cam asa ceva de ulei care tranzitează strâmtoarea Hormuz merge peste tot în lume, spre Est în Asia (în special în Japonia, China și India) și vest (prin Canalul de Suez, conducta consumate, sau în jurul Capului of Good Hope în Africa de Sud) în Europa de Vest și statele Unite ale Americii. O altă cale pentru exporturile de petrol saudit care a presupus a fost luată în considerare este prin Yemen, în Golful Aden.

Bab al-Mandab

Situat între Djibouti și Eritreea în Africa și Yemen în Peninsula Arabică, Bab el-Mandeb leagă Marea Roșie cu Golful Aden și Marea Arabiei. Orice închidere a Bab al-Mandab ar putea ține tancurilor de a ajunge la complexul Canalul Suez / Pipeline consumate, ducandu-i în jurul vârfului de sud a Africii. Acest lucru s-ar adăuga în mare măsură la timpul de tranzit și de cost, și în mod eficient cravată capacitatea de rezervă. În decembrie 1995, Yemen a încercat o scurtă luptă cu Eritreea peste Greater Hanish Island, situat la nord de Bab al-Mandab. Bab al-Mandab ar putea fi evitat prin utilizarea conductei de petrol est-vest. Cu toate acestea, traficul de petrol spre sud, care au totalizat circa 1 milion de barili / zi în 1997, s-ar mai fi blocat.In plus, închiderea Bab al-Mandab ar bloca în mod eficient transportul maritim non-petrol din utilizarea Canalului Suez, cu excepția comerțului sunt limitate în regiunea Mării Roșii.

Canalul Suez

După ce trece prin Bab al-Mandab, uleiul din Golful Persic trebuie să treacă, fie prin Canalul de Suez sau complexul de conducte din Egipt consumate. Ambele din aceste rute conectează Marea Roșie și Golful Suez cu Marea Mediterană. Peste 3 milioane de barili / zi din Golful Persic exporturile de petrol de tranzit complexul Canalul Suez / consumate, în principal, destinate pentru Europa și Statele Unite ale Americii. Orice închidere a canalului Suez și / sau prin conducte devia consumate în jurul tancurilor vârful de sud a Africii (Capul Bunei Speranțe), adăugând foarte mult la timpul de tranzit și care leagă în mod eficient capacitatea de tanc petrolier. Alte rute de export în 2002, în jurul valorii de 1.9-2.2 milioane barili / zi (12% -14%) de petrol din Golful Persic au fost exportate prin rute pe lângă strâmtoarea Hormuz. Acest ulei a fost exportat în principal: 1) prin conducta Arabia est-vest la portul de Yanbu la Marea Roșie (aproximativ 1 milion de barili / zi); 2) prin intermediul conductei din regiunea de petrol Kirkuk Irakului la portul turcesc Ceyhan (circa 0.5-0.8 milioane barili / zi); 3) prin conducte prin Siria (în jur de 0.2 milioane barili / zi); 4) prin diferite mijloace (contrabanda cu camioane si barci mici, de exemplu) la o varietate de destinații, inclusiv zonele kurde din nordul Irakului, Turcia, Iordania, Iran, India, și Pakistan; și 5) cu camionul în Iordania.

Japonia in medie 3,9 milioane barili / zi de importuri nete de petrol din Golful Persic în cursul anului 2002. Importurile de petrol in Japonia din Golful Persic ca procent de cerere au scăzut doar ușor în raport cu anul 2001, la aproximativ 75%. Dependența Japoniei privind Golful Persic pentru aprovizionarea cu petrol a crescut brusc de la punctul scăzut de 58% în 1986. Pe parcursul anului 2002, în jur de 31% din importurile din Golful Persic Japonia a venit din Arabia Saudită, 30% din Emiratele Arabe Unite, 14% din Iran, 13% din Kuweit, 11% din Qatar, și în jur de 1% din Bahrain și Irak combinate.

Europa de Vest (definit ca fiind țări europene aparținând Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică – OCDE) în medie 2,3 milioane de barili / zi de importurile de petrol din Golful Persic în cursul anului 2002. Aceasta a reprezentat o scădere de circa 0.4 mil barili / zi de la aceeași perioada în 2001. Cea mai mare parte din exporturile de petrol din Golful Persic spre Europa de Vest a venit din Arabia Saudita (51%), cu cantități semnificative, de asemenea, provenind din Iran (27%), Irak (13%) și Kuweit (6%).

Importurile de petrol brut in USA din Golful Persic a scăzut în cursul anului 2002, la aproximativ 2,3 milioane de barili / zi (aproape toate care a fost brut), de la 2,8 milioane de barili / zi în 2001. Marea majoritate a petrolului din Golful Persic importate de către Statele Unite a venit din Arabia Saudita (69%), cu cantități semnificative, de asemenea, provenind din Irak (20%), Kuweit (10%) și cantități mici (mai puțin de 1% în total) din Qatar și Emiratele Arabe Unite.