Evolutia Europei in perioada 9 [623322]

INTRODUCERE

„Nimeni si nimic nu va opri Rusia de pe
drumul intaririi democratiei si asigurarii
drepturilor si libertatilor umane.”
Vladimir Putin

In timp ce prabusirea comunismului si dezintegrarea fostei Uniuni a
Republicilor Sovietice Socialiste au dat popoarelor semnalul de speranta reala pentru
prosperitate si pace, ce a urmat pe parcursul a mai mult de 25 de ani a creat mai multe
vulnerabilitati politice si economice in multe tari de pe toate continentele. Multe tari,
inclusiv in Europa, au deven it vulnerabile din punct de vedere geopolitic.
Pentru o lunga perioada de timp, mai ales dupa sfarsitul Razboiului Rece si
razboaiele din fosta Iugoslavie, Europa de Est parea sa intre intr -o era de stabilitate,
consolidare economica, si o relativa prospe ritate. Insa revolutiile din Europa de Sud -Est,
in ultimii ani au relevat faptul ca sistemul regional strategic trece printr -un moment
foarte dificil din punct de vedere al securitatii. Actorul principal al acestei evolutii a fost,
este inca si va continua sa fie Federatia rusa, atata timp cat regimul sau politic va fi
condus de Vladimir Putin.

CAPITOLUL 1. RAZBOIUL DIN PERSPECTIVA
TENDINTELOR ACTUALE

Studiul razboiului a preocupat, intereseaza si va fi in centrul atentiei multa
vreme. De fapt, este vorba despre evolutia sa, despre limitele sale in atingerea
obiectivelor politice si, tot mai mult, despre noul tip de razboi care va caracteriza secolul
XXI. Este de remarcat ca in evolutia sa, razboiul a dobandit un inalt grad de prolificitate
exprimat in cantitatea si calitatea fortelor si mijloacelor, in amploarea desfasurarii
actiunilor principale si mai ales in perfectionarea formelor si procedeelor de angajare a
confruntarii violente.
Multi cercetatori afirma ca, in ultimele doua secole ale mileniului doi s -au produs
mutatiile cele mai importante. Au frapat, de fiecare data, in continutul si fizionomia
razboiului, cele privind tipologia, structura si d iversitatea actiunilor strategice si, nu in
ultimul rand, intensitatea si densitatea lor actionala. Asteptarile nu au fost pe masura
eforturilor multiple intreprinse, deoarece nu s -a „lucrat" pe esenta razboiului, devenit
intre timp modern, si anume amplif icarea violentei si cresterea gradului de
distructivitate.
Acum, cand se tranziteaza de la o veche la o noua ordine mondiala, razboiul a
capatat universalitate, este pretutindeni si se prezinta ca o anatema fatala. Noul tip de
razboi presupune rezolvari i n esenta sa si vizeaza cauzele acestuia, conditiile de
declansare, formele si procedeele de desfasurare, fazele pre/ postconflictuale, etc.

1.1.Riscuri si amenintari la adresa securitatii
Procesul de realizare a securitatii cunoaste o evolutie semnificativa in ultimii
ani, eforturile pentru edificarea stabilitatii la nivel regional fiind amplificate ,
reprezentand astfel o etapa intermediara a acestuia. Comunitatea internationala a depus
eforturi considerabile pentru instaurarea pacii in Balcani, Orientul Mijlociu si Africa
sunt concludente.
Efectele globalizarii au inceput sa se resimta, iar economia mondiala s-a
revigorat , lucru deosebit de important dupa perioada lunga de reflux prin care a trecut.
In schimb, riscurile si amenintarile transnationale (pr intre care amintim terorismul,
migratia si traficul de droguri si materiale strategice, crima organizata), au sanse mult

mai mari de a se propaga cu rapiditate la scara planetara , profitand de permeabilitatea
frontierelor .
In literatura de specialitate est e evidentiat termenul de amenintare, in studiile
psihologice aceasta fiind prezentata aproape unanim ca o atitudine negativa, adresata in
primul rand afectivitatii individuale sau de grup si nu ratiunii celor vizati, aceasta
dispunand de mai multe tehnici si procedee, pornind de la persuasiune si ajungand la
manipulare. Daca urmarim dictionarul englez, amenintarea este privita ca o „expresie a
intentiei de a impune dezavantaje sau atingeri unei persoane prin mijloace de coercitie
sau const rangere”1. In acelasi timp, „Dictionarul Explicativ al limbii romane" si
„Micul dictionar academic", amandoua elaborate sub indrumarea Academiei
Romane, definesc termenu amenintarea drept „intentia de a face rau cuiva (pentru
a-l intimida sau pentru a obtine ceva)"2.
Riscul este definit ca fiind posibilitatea de a avea de infruntat un pericol.3 In
prezent, probabilitatea unei agresiuni militare la adresa mai multor state ale lumii a
scazut simtitor, dar a crescut ingrijorator de mult numarul amenintarilor de natura
terorista, economica, ecologica, culturala, sociala, demografica etc. De aceea
preocuparile actorilor statali si nonstatali, in domeniul securitatii, sunt acum, se pare,
mai concertate si mai coerente, pe de o parte, si vizeaza tot mai mult securitatea umana
(adica siguranta individului si a comunitatii umane a carui componenta intrinseca el
este), decat securitatea unui anumit spatiu delimitat geografic, pe de alta parte.
Terorismul international. Desi lumea civilizata accept cu gr eutate fenomenul
terorist, acesta a devenit o realitate cu implicatii globale greu de prevenit si aproape
imposibil de gestionat. Terorismul s -a consacrat ca o actiune indreptata impotriva
ordinii de drept, deosebit de violenta, desfasurata in afara si con tra normelor
internationale. Are drept tinta orice stat sau uniune de state, indiferent de marime
(suprafata si numar de locuitori), putere economica si militara, apartenenta sau nu la o
alianta politico -militara redutabila, care este considerat dusman al civilizatiei si culturii
aparate de teroristi.

1 Webster's Third New International Dictionary of the English Language Unabridged , vol. III, Editura
Merriane -Webster, 1993, p. 2382.
2 Academia Rom ana, Dictionar explicativ al limbii rom ane, Editia. II, Editura Univers Enciclopedic,
Bucure sti, 1998, p. 33.
3 Literatura de specialitate ofer a urmatoarele defini tii ale termenului: Dictionaire de la Langue
Francaise, p. 1111: „Pericol care se poate mai mult sau mai pu tin prevedea";
Webster's Third New International Dictionary of the English Language Unabridged , vol. III, Editura
Merriane -Webster, 1993 p. 1961: „Posibilitatea de a ajunge intr-o primejdie, de a avea de infruntat un
necaz sau a suporta o paguba".

Luptele dintre teroristi si fortele de ordine se desfasoara cu precadere in prezenta
populatiei pasnice, de cele mai multe ori acestia fiind sacrificati de teroristi pentru
atingerea scopurilor. Armamentul folosit de teroristi este reprezentat de un amestec
intre cibernetica, high -tech si mijloacele artizanale. Progresul din tehnologia de
fabricare a armamentului a pus la dispozitia unor indivizi inadaptati vietii sociale
capacitati distructive care, in trec ut erau destinate doar guvernelor si armatelor. Din
acest motiv, flagelul terorist constituie o amenintare grava la adresa securitatii.
Periculozitatea acestei amenintari consta in urmatoarele aspecte: nu se cunosc cu
rigurozitate strategia si tactica actiunilor teroristilor individuali sau ale organizatiilor
teroriste; nu exista indicatori siguri in ceea ce priveste producerea unui atenta t terorist
intr-un loc si timp anume. Acesta are loc, si dupa aceea, este revendicat de catre
organizatori si ii sunt evidentiate obiectivele urmarite; efectele negative de natura psihica
si psihosociala pe care le genereaza (teama, groaza, panica, deruta, scaderea drastica a
increderii in institutiile statului etc.) atat actul terorist in sine, dupa ce s -a produs, cat si
mai ales, probabilitatea infaptuirii lui, ca urmare a „informarii‖ facute de initiatorii
atentatului; climatul de nesiguranta instaurat in statul vizat pe care il genereaza teama
producerii unui atac terorist; restrangerea drepturilor cetatenilor respectivului stat,
datorita masurilor suplimentare de securitate adoptate pentru a preveni un eventual atac
terorist; imposibilitatea satisfacer ii cererilor teroristilor adresate autoritatilor din statele
posibile tinte. De regula, exista principiul, unanim recunoscut si acceptat de catre
guvernele statelor, ca nu se negociaza cu teroristii, in sensul ca nu se cedeaza in fata
amenintarilor de ori ce fel ale acestora.
Impotriva acestor amenintari, statele lumii, organizatiile internationale si
regionale actioneaza concertat in ultima vreme. Astfel, se poate aminti crearea coalitiei
internationale antiteroriste care actioneaza efectiv in Afganistan si Irak. Dar nici aceasta
masura nu este suficienta pentru a pune lumea la adapost de amenintarea terorista, fiind
necesare si alte masuri, de alta natura, decat cele puse in practica pana acum.
Amenintari de natura politica . In zilele noastre, sursele d e instabilitate de
natura politica existente in lume sunt prezentate in amanunt si chiar analizate de mass –
media sau in lucrarile de specialitate , stabilindu -se care sunt provocari minore si care
amenintari reale. Diferenta dintre provocarile minore care p rovin din mediul
competitiv international si amenintarile reale la adresa securitatii nationale se
manifesta intr -un ansamblu de valori pornind de la obisnuit si rutinar si ajungand la
drastic si fara precedent. Atat locul si momentul din acest spectru rep rezentat de un tip

de amenintare, cat si elementele care lezeaza securitatea nationala depind, de cele mai
multe ori, de decizia politica a tarii respective si -ntr-un procent scazut de obiectivitatea
elementelor care constituie respectiva amenintare.
Aproape toate amenintarile politice sunt indreptate impotriva ordinii de drept
dintr -un stat sau a statutului unui organism international, astfel :
 Prin presiuni asupra organelor de decizie, luate in favoarea unor anumite
situatii politice;
 Prin rasturnare a guvernului sau a organelor de conducere dintr -un stat sau ale
unor organisme internationale;
 Prin favorizarea si impunerea secesionismului;
 Prin distrugerea structurii politice;
 Prin izolarea politica;
 Prin suspendarea sau chiar desfiintarea organismului de securitate s.a.
De asemenea, amenintarile politice pot avea si un caracter ideologic sau
national si pot fi intentionale si structurale, distingandu -se4:
 amenintarile care pronesc din natura regimului politic;
 nerecunoasterea diplomatica a unui anumit stat;
 interventiile politice ale unui stat in afacerile interne ale altui stat;
 propaganda ostila a unor state;
 sprijinul multilateral atribuit unor grupari politice antistatale;
 formarea de grupari interne, care sunt ostile statului national;
 suspendarea sau chiar excluderea din diferite organisme de securitate;
 influentarea elaborarii unor directive si rezolutii ale unor organisme
internationale, in defavoarea statului vizat.
Amenintarile structurale pornesc din evolutia sistemului social global, in care
anumite organisme pot deveni nepotrivite ideilor actuale in ansamblul relatiilor
bilaterale si apar atunci cand principiile organizatoare ale doua state se contrazic intre
ele, pe un fundal de ignoranta reciproca . In ultimul timp, amenintarile structurale au
pornit de la unele incompatibilitatii dintre diferite structuri supranationale si statele
componente ale acestor structuri. Integrarea in structurile de securitate internatio nale
presupune si anumite riscuri, cum ar fi transferul de prerogative nationale catre structura
integratoare, caz care poate fi perceput ca o pierdere de suveranitate, sau impunerea unui
sistem de norme comune, incompatibil cu cel specific national. De as emenea, crearea de

4 Col. prof. univ. dr. Ion IRIMIA, Aspecte ale insecurit atii nationale, in Buletinul AISM nr. 3 /2002, p . 105.

institutii destinate legaturii cu organismele supranationale, care functioneaza dupa
norme nearmonizate cu legislatia statelor pe teritoriul carora fiinteaza, poate duce la
unele riscuri de integrare.
In ceea ce priveste relatiile dintr e state, amenintarile de ordin structural pot fi
reprezentate de:
 co-suveranitatea asupra unor teritorii;
 dorinta de a subordona unele partide, organizate pe criterii etnice, de pe
teritoriul altor state;
 extrateritorialitatea legislativa.
Lista amenintarilor de natura politica se completeaza in permanenta cu noi forme
si tehnici, iar contracararea acestora devine o activitate neintrerupta, care presupune
metode adecvate si actiuni tip „Joint”. Dar, primordiala este starea de stabilitate
politica, caracterizata de o participare politica competitiva si legiferata, sisteme
deschise de recrutare a aparatului executiv si independenta a puterilor din stat, ceea ce
reduce substantial punctele slabe asupra carora pot fi directionate amenintarile. In
acest fel, statul devine credibil, ceea ce atrage interesul si investitiile straine, ca sursa
de dezvoltare economica.
Amenintarea demografica . Despre factorii demografici (cresterea sau scaderea
populatiei unui stat si/sau a unui continent; imbatranirea populatiei unei singure sau a
unui grup de tari; scaderea natalitatii sau cresterea natalitatii intr -o tara), ca potentiala
amenintare asupra securitatii, se vorbeste mai putin decat este cazul. Factorul
demografic are o actiune certa, dar nu atat de vizi bila ca alte tipuri de amenintari.
Efectele lui se vad, mai intai, dupa mari intervale de timp si sunt mai greu de
contracarat.
Spre exemplu, indicatorul „cresterea demografica‖ a Nordului este in continua
scadere (el trece de la 33% la 17% din totalul planetei), in timp ce tarile din Asia, Africa
si America Latina ating 83% din populatia mondiala5. In Nord, problema o constituie nu
cresterea numarului de persoane in varsta (se traieste mai mult timp in conditii mai bune
de sanatate, de protectie sociala ), ci scaderea catastrofica a proportiei tinerilor. In stransa
legatura cu fenomenul imbatranirii populatiei este migratia persoanelor, astfel este
interesant de semnalat ca, in 2020 si mai departe, populatia SUA – tinand cont de
politica lor privind migra tia – va fi mult mai tanara decat cea din Europa.

5 Gerard Chaliand, Les risques de fond , p. 1 .

Stagnarea demografica, intalnita mai ales in statele dezvoltate economic, cu
exceptia SUA (care au o politica speciala a natalitatii, cat si a primirii emigrantilor),
constituie una din amenintarile majore la adresa securitatii umane, in general. Se va
ajunge, in timp, ca numarul populatiei din grupa de varsta 64 de ani si peste, sa
depaseasca net numarul celor din grupa activa (peste 24 de ani). De aici o serie de
probleme privind asigurarea celor necesare traiului intregii populatii, a protectiei sociale
a celor defavorizati. In 1950, proportia celor cu varsta mai mare de 65 de ani era de 1 la
4 in favoarea tinerilor. In 2025, proportia celor de peste 65 de ani va egala pe cea a celor
cu varsta mai mica de 15 ani.6 De aici, aparitia si manifestarea unui sir lung de probleme
spinoase de natura politica si mai ales sociala.
Amenintari economice. La ora actuala, chiar daca contine multe imperfectiuni,
piata este cel mai eficient sistem prin care se poate obti ne relativ usor cresterea
productivitatii, productiei, distributiei si consumului. Pentru realizarea acestor
deziderate, piata elimina actorii ineficienti, care n -ar reusi decat sa instaureze
nesiguranta in randul competitorilor economici, generand astfel o punte perfecta
pentru amenintarile economice.
Gravitatea continutului amenintarilor de natura economica si momentul cand
acestea devin factori perturbatori ai securitatii nationale nu pot fi stabilite decat de
factorii de decizie politica. Relatia de dependenta a capacitatii militare de cea economica
decurge din legile si principiile luptei armate. Din aceasta perspectiva, in situatia in care
materiile prime strategice depind de import, amenintarea securitatii aprovizionarii poate
fi clasifi cata drept o problema a securitatii nationale a statului implicat.
O alta dimensiune a preocuparilor mai recente este data de amenintarile
economice ale stabilitatii interne in conditiile in care statele urmaresc strategii
economice bazate pe maximizarea b ogatiei printr -un comert extins. Aceste politici, in
timp, duc la niveluri inalte ale dependentei de comert, pentru a sustine structurile
sociale create special pe baza prosperitatii generale. Unele tari se specializeaza pe
vanzarea de materii prime si sun t dependente de aceasta activitate, altele devin centre
industriale si depind atat de aprovizionarea cu materii prime, cat si de pietele de
desfacere. Amenintarile pot aparea din monopolul asupra unor resurse, situatie care
poate afecta securitatea nationa la.
Totodata, amenintarile economice pot fi considerate ca un atac la adresa
securitatii in conditiile in care actiunea externa constient dirijata duce la pierderi

6 Ibidem.

materiale, presiuni asupra diferitelor institutii si chiar prejudicii substantiale asupra
sanatatii si longevitatii populatiei statului tinta.
Amenintari militare. Pana nu demult amenintarile militare au fost percepute ca
principalul tip de amenintare la adresa secur itatii. Situatia este usor de inteles deoarece
actiunea de forta era singura care putea determina pierderi ireparabile atat pentru baza
organizationala a statelor vizate, cat si pentru existenta populatiei acestora.
Disproportia de potential militar existe nta este de natura sa nelinisteasca unele
state sau grupari de state importante. Canalizarea acumularilor militare catre
rezolvarea problemelor istorice deschise dintre state explica accentul disproportionat pus
pe componenta militara a securitatii, chiar si in perioada actuala in care
amenintarile din alte sectoare prezinta pericole mai mari si mai apropiate.
Sectorul militar are o dinamica independenta de dezvoltare, chiar si in statele in
care controlul civil asupra armatei este efectiv. Intrucat capacitatea militara este inca o
realitate a carei existenta este determinanta atat de sustinerea si promovarea
intereselor statelor in mediul international, cat si intrarii securitatii nationale s i, in
cazul aliantelor, comune se poate naste usor confuzia semnalelor pe care statele le
genereaza continuu. Teama de infrangere determina statele sa -si aduca fortele armate la
parametrii necesari respingerii efectelor amenintarilor percepute.
Modernizare a fortelor armate poate genera angoase pentru panicarzi. Generatiile
noi de arme au invariabil performante mai ridicate decat ale celor inlocuite.
Observatorii din afara, folosind instrumente de masura generate de propriile
responsabilitati, de multe ori l e vine greu sa faca deosebirea dintre perfectionarile
menite sa aduca „la zi" forta militara si cele sa o amplifice.
Amenintarile directe au diferite modalitati de manifestare: de la hartuirea
persoanelor si bunurilor care apartin unor state aflate in afara frontierelor nationale la
raiduri si incursiuni pe teritoriul acestuia; de la blocada si zone de interdictie aeriana sau
navala la demonstratii de forta, mobilizari de trupe la frontiere, act iuni ale fortelor
speciale si a celor de cercetare -diversiune in interiorul statului tinta.
Proliferarea armelor nucleare. In zilele noastre, pericolul nuclear revine in
actualitate, chiar daca acest pericol este apreciat ca fiind minim de catre unii anali sti, el
exista atata timp cat unele organizatii teroriste internationale stapanesc tehnologia si au
puterea economico -financiara de a sustine producerea de armament nuclear.
Amenintari transfrontaliere. Sursele actuale de amenintare la adresa
securitatii difera in mod fundamental de cele de la sfarsitul mileniului trecut.

Discursul si actiunea comunitatii internationale se adapteaza in mod continuu noilor
realitati. Provocarile nu se rezuma numai la conflictele militare dintre state, ci sunt de
natura mult mai complexa. Si -au facut aparitia alaturi de actorii statali, actorii non –
statali sau parastatali.
Astfel amenintarile nu mai pot fi analizate numai din perspectiva geografica ci
in primul rand, din perspectiva functionala. Fiind indeobste de natura trans -nationala nu
pot fi gestionate de o singura tara, sau numai de un grup restrans de tari. Gama
amenintarilor transfrontaliere este surprinzator de mare, iar ordinea de importanta nu
poate f i stabilita decat pentru o perioada scurta de timp, datorita vitezei mari de
schimbare si inovatie si datorita existentei disparate si indistincte a parametrilor
predictibilitate. Se impune, totusi, o scurta prezentare a acestora:
 Coruptia si economia subt erana.
Noile relatii ale lumii generate de cursa pentru obtinerea unor facilitati politice si
economice sporite si o imbogatire cat mai rapida, manifestate in special in cadrul
tinerelor democratii, tind sa se generalizeze la scara planetara. Efectele secundare
negative ale globalizarii in plan economic si politic ofera destule sanse manifestarii
fenomenelor de coruptie si dezvoltarii pietei „negre". Situatia genereaza o sursa de
amenintare la adresa stabilitatii politice, deoarece afecteaza securitatea economica a
cetateanului, ii anuleaza dreptul de a participa cu sanse egale la rezolvarea
„proble melor obstei".
 Crima organizata, traficul de persoane, droguri si materiale strategice.
Din unele evaluari prezentate la recentele congrese de specialitate desfasurate
la nivel mondial a reiesit faptul ca economia interlopa este a doua afacere la nivel
mondial7. Evenimentele sunt clare in a prezenta locuri pe glob in care criminalitatea
transfrontaliera asigura controlul la nivel politic, prin intermediul finantarii
campaniilor electorale si prin coruptie. Combaterea unei astfel de amenintari poate
incep e cu determinarea mintilor infierbantate sa renunte la actiunile lor si, folosind
intregul arsenal de metode aflat la dispozitia comunitatii internationale, readucerea
la respectul fata de ordinea mondiala.
 Amenintari de natura ecologica.
Securitatea mondiala este un concept generat de relatia dintre conditiile de
mediu si interesele de securitate. Astfel, cand degradarea mediului coincide cu prezenta
unei stari de insecuritate a unei regiuni sau tari, amenintarea de natura ecologica isi fa ce

7 Iulian Cifu, Lungul drum de la dialog la cooperare , Ocasional Papers , nr. 2/2003, p. 34.

simtita prezenta. Apar animozitati, inexistente pana atunci, dintre locuitorii unor zone
diferite sau intre grupuri (etnice, religioase), generate de poluare, insuficienta resurselor
naturale etc. Transformarile din mediu, mai ales cand nu sunt dorite, sau cand creeaza
avantaje unilaterale afecteaza sistemul de securitate. Rezolutia ONU 2200/XXI/
16.12.1966 stabileste ca statele au dreptul suveran de a-si exploata propriile resurse
din teritoriul national, in functie de politica nationala in domeniul mediului
inconjurator si au datoria de a asigura ca activitatile, exercitate in limitele jurisdictiei lor,
sa nu provoace daune mediului inconjurator din alte state.
In caz contrar, caracterul transfrontalier al amenintarilor de acest fel poate fi
cauza si fermentul unor stari conflictuale greu de gestionat. In concluzie, amenintarile de
natura ecologica vor putea fi percepute la valoarea lor reala abia in anii urmator i cand
zone mari din Terra vor ajunge de nelocuit.
 Amenintari la adresa informatiilor.
Spatiul cibernetic (cyberspace) in care circula informatiile nu mai apartine
statelor ci este un bun universal. Orice atingere a acestei zone, invizibile de altfel, dar
fara de care progresul nu mai poate fi de conceput, este o amenintare cu valente
universale. Spre deosebire de amenintarile traditionale, cele la adresa securitatii
informatiilor impune resurse mai putine si tehnici de contracarare mai usor de ascuns si
de disimulat. Acestea permit o rata de perfectionare si diversificare ridicata, dificil de
urmarit si evaluat. De fapt, este motivul pentru care estimarile privind am enintarile la
adresa informatiilor sunt dependente de factorul uman, cu intregul subiectivism si
incertitudine pe care le implica.8
In anii care vor urma, importanta spatiului cibernetic va determina
constientizarea protectiei lui nu numai de catre guverne, dar si de catre firme private si
persoane particulare. Aceasta va conduce la asocierea utilizatorilor in scopul
reducerii vulnerabilitatilor combaterii si eradicarii amenintarilor indreptate impotri va
spatiului cibernetic.
 Restrictionarea accesului la resursele energetice si impartirea lor inegala
intre statele planetei.
Fiecare stat urmareste sa -si asigure o anume independenta energetica sau, daca
nu are aceasta posibilitate, incearca sa -si creeze rezerve, prin diverse modalitati. Aceste
tendinte in asigurarea resurselor energetice pot duce la aparitia unor tensiuni si chiar
conflicte intre statele posesoare de resurse si cele in cautare de asa ceva. Starea

8 Mr. conf. dr. Ion ROCEANU, Lt col. Iulian BUGA Amenin tari riscuri si vulnerabilit ati la adresa
informa tiilor din sistemele de comunica tii si informatice , in Revista For telor Terestre nr. 5 -6/2013, p. 42.

tensionala dintre statele posesoare de res urse naturale si cele ce doresc sa acceada la ele
devine tot mai evidenta, pe masura ce asemenea resurse sunt tot mai putine, iar cele
posibil a fi exploatate solicita costuri imense in acest scop.
Solutia problemelor energetice ale planetei va cere efortu ri mondiale ferme si
sustinute timp de cateva decenii. Comunitatea internationala va trebui sa caute si sa
gaseasca, in timp optim, strategii adecvate, atat situatiilor de urgenta, cat si pentru
desfasurarea normala a relatiei cerere – oferta de produse en ergetice.

1.2.Reconfigurarea centrelor de putere si influenta lor asupra razboiului
Desi au avut loc progrese mari in domeniul tehnologiei, civilizatiei si culturii,
informatiei si economiei, lumea este in continuare macinata de contradictii mari, de
provocari si discrepante in care atat formele de progres, cat si cele de protest impotriva
efectelor secundare ale acestui progres sunt factori care, cu cat se indeparteaza, maresc
gradul de tensiune, zonele de criza si starea conflictuala.
Astfel, are loc o batalie complexa pentru reconfigurarea centrelor de putere,
pentru cucerirea si mentinerea initiativei politice si strategice si, pe aceasta baza si
tehnologiei de varf, a dominantei strategice. Se folosesc, azi, pe scara larga,
parteneri atele strategice, care se constituie intr -o noua formula de armonizare a
intereselor si prevenire a conflictelor majore intre marii actori, intre nucleele in jurul
carora se constituie sau se reconstituie centrele de putere: Statele Unite ale Americii,
Germania, Uniunea Europeana, Rusia, China, Japonia, India, Lumea Araba. Strategiile
acestor nuclee se aseamana foarte mult, intrucat si politicile lor se aseamana, ceea ce
duce, intr -un fel la crearea si mentinerea unui mediu de securitate in care sunt tinute in
frau armele de distrugere in masa si prevenite conflictele de mare intensitate.
Scoala strategica americana9 – accentueaza complexitatea fenomenului razboi,
analizeaza razboaiele de joasa, medie si mare intensitate si, in urma experientei
dramatice de la 11 septembrie 2001, introduce un nou concept politic si strategic –
razboiul impotriva terorismului – care este, atat in filozofia lui, cat si in configuratia lui
teoretica si pragmatica – un nou tip de confruntare ce genereaza conceptul fundamental
al secolului al XXI -lea – razboiul continuu .

9 Gl. Br. Gheorghe Vaduva, ― Principii ale r azboiului si luptei armate ‖, Centrul de Studii Strategice de
Aparare si de Securitate, Bucuresti, 2013. Cap.3.

Scoala strategica germana10 ramane la traditia ei europeana si, bineinteles,
germana. Dupa ce s -a reconstituit, intr -o forma noua, MitelEuropa, Germania isi
mentine un concept clasic de aparare si securitate, bazat pe responsabilitatea natiunii si
capacitatea de reactie corespunzatoare. Conceptul de razboi continuu, care nu se
gaseste explicit in doctrina germana, se manifesta insa cum nu se poate mai bine in
politica si strategia (in primul rand, economica) a Germaniei. In acelasi timp, desi nu
se aliniaza integral procesului de mondializare, Germania duce o politica pan –
europeana, dezvolta un parteneriat strategic cu Rusia, realimentand astfel temerile lui
Mackinder dintre 1904 -1943, de constituire a unui imens centru de putere eurasiatic,
avand ca nuclee Germania si Rusia.
Strategia UE11, exprimata prin politica europeana comuna de securitate si prin
politica europeana comuna de securitate si aparare (PECSA), nu are in vedere razboiul
continuu, ci doar anumite aspecte ale acestuia, in special pe cele ce genereaza actiuni si
misiuni de tip Petersberg, care se refera la combaterea terorismului, a traficului de
droguri si a crimei organizate, la actiuni umanitare, la actiuni in caz de calamitati
naturale, in urgente civile si militare. Prioritatea strategiilor UE o reprezinta, intr -o
prima etap a, realizarea tuturor conditiilor care sa permita unitatea de facto a
continentului, rezolvarea problemelor economice, politice, sociale, etnice interne,
gestionarea crizelor si conflictelor de tipul celor care au avut loc si sunt inca in curs de
desfasura re in spatiul ex -iugoslav si in alte zone.
Scoala strategica ruseasca12 nu a renuntat si nu va renunta niciodata la marile ei
linii de forta, care rezulta din caracterul de putere eurasiatica al Rusiei si din
determinarile speciale ale teritoriului si resurselor. Rusia este cea mai mare tara din
lume, este depozitarul unor uriase rezerve de resurse naturale si dispune de un urias
potential material, uman, cultural si militar. Rusia are o viziune speciala asupra
strategiei razboiului, care rezulta din imensitatea spatiului, din experienta indelungata,
din pozitia ei geostrategica si, evident, din rolul pe care il joaca si pe care si -l asuma in
constructia noii ordini mondiale, in reconfigurarea centrelor de putere.
Scoala strategica ch ineza13, care vine din antichitate, de la Sun Tzi, cunoaste o
dinamica fara precedent, mai ales in ceea ce priveste strategiile de potential. China se
doreste a fi o putere regionala, cu rol decisiv in configurarea unui mediu de

10 Ibidem, p. 38.
11 Ibidem, p. 38.
12 Ibidem, p. 39.
13 Ibidem, p. 39.

securitate stabil in zona orientala si in Pacific, care sa -i permita prevenirea razboiului,
gestionarea corespunzatoare a spatiului care ii apartine si dezvoltarea economica. China
este o tara statornica si, in acelasi timp, o mare putere, atat pe heartland14, cat si pe
rimland15, un centru de civilizatie, de cultura straveche, cu rol foarte important (dar de
alta natura decat cel care revine Statelor Unite, Uniunii Europene si Rusiei) in
configurarea mediului strategic global de securitate.
Scoala strategica japoneza16, desi vine din acelasi areal si din aceeasi civilizatie
cu cea chineza nu are aceleasi principii. Japonezii, lipsiti de resurse naturale, se
bazeaza pe o strategie a eficientei si perseverentei, pe surprindere si asteptare. Dupa cel
de al doilea razboi mond ial, Japonia nu s -a lasat coplesita de efectul loviturilor
nucleare de la Hiroshima si Nagasaki, ci a trecut la cultivarea unor strategii care, in
esenta lor, nu se deosebeau de cele practicate in timpul razboiului. Numai ca ele au fost
transferate in dome niul electronicii si tehnologiilor de varf, adica al strategiilor de
potential.
Scoala strategica indiana17 este influentata de marea cultura indiana, de
diversitatea acestei civilizatii milenare, precum si de dorinta si vointa Indiei de a se
constitui intr -un centru de putere in zona rimland -ului, indeosebi in Asia de sud -est.
In acest sens scoala strategica indiana promoveaza o serie de principii puternic
influentate de mentalitatile si valorile culturii indiene si, deopotriva, de tendintele,
teoriile si practicile militare moderne, indeosebi de cele britanice si americane.
Scoala strategica araba18 nu este nici unitara, nici flexibila, nici concilianta.
Ea se bazeaza pe un concept contradictoriu, uneori bizar, alteori pastrator de mari valori.
Mileniul al treilea produce schimbari de proportii in devenirea istorica a marilor
puteri ale lumii. Evenimentele geopolitice din ultimii ani argumenteaza ca directiile si
tendin tele de edificare a noii ordini mondiale au fost stabilite si afirmate. Dintr -o tara
divizata, Germania s -a reunificat, redevenind "motorul" economic al Europei. Fostul
imperiu sovietic s -a destramat, iar urmasul sau, Federatia Rusa, a fost "degradat" din
rangul de superputere in cel de mare putere. Dintr -un bastion al comunismului dur si pur,
China a devenit o tara comunisto -capitalista, iar marile puteri europene, ca Marea
Britanie, Franta si Germania, se pregatesc sa renunte, de buna voie, la statutul lo r, in

14 Mackinder vorbes te despre h eartland care dupa el ar fi zona cuprinsa intre E uropa de Est (din Muntii
Urali sau de la Caspica si Volga) s i Oceanul Pacific.
15 Nicolas Spykman este cel care a lansat teoria tarmurilor (rimland), in evidenta opozi tie cu ceea ce
gandea Mackinder. Ri mland nu este nimic altceva deca t poarta de intrare spre heartland.
16 Ibidem, p. 39.
17 Ibidem, p. 40.
18 Ibidem, p. 40.

favoarea materializarii unui proiect pe cat de vechi pe atat de actual – constituirea unei
structuri continentale, care sa reuneasca toate statele batranului continent – Uniunea
Europeana, care trebuie sa joace un rol capital in ierarhia puterii mond iale. Japonia, dupa
o perioada de recesiune economica, revine in forta, incercand prin capacitatile pe care le
dezvolta sa se afirme si ca mare putere militara. In ceea ce priveste SUA, beneficiind de
avantajele conferite de un sistem democratic functional si pragmatic, de o economie
performanta si eficienta, de resurse financiare si militare impresionante, in lipsa unui
concurent pe masura, s -au afirmat ca singura superputere mondiala reala – megaputere –
in acceptiunea unor cunoscuti analisti si politolog i. Tendintele actuale ce se manifesta in
afirmarea si consacrarea noilor centre de putere sunt consecinte directe ale
evenimentelor petrecute in mediul de securitate.
Desfasurarea evenimentelor de dupa anii '90 au evidentiat ca nici o alta putere
din lume, fie ea si nucleara, nu poate lua initiative politico -economice sau militare de
anvergura fara asentimentul si uneori asistenta SUA. Astazi, SUA au o pozitie absolut
hegemonica in lume. Razboiul din Golf si interventiile din fosta Iugoslavie si Afganistan
au dovedit statistic ca ponderea SUA in asemenea actiuni este de peste 80% iar
tehnologia, armamentul si logistica utilizate au reprezentat capacitati militare atat de
sofisticate si costisitoare incat ceilalti aliati nu le pot avea inca. "America are si
intentioneaza sa mentina o putere militara capabila sa nu poata fi contestata", a declarat
fostul presedinte SUA, Barack Obama. Prin aceasta, ea va face inutila destabilizarea prin
cursa inarmarilor caracteristica erelor anterioare, rivalitatile inevitabile limitandu -se la
comert si la modalitatile de infaptuire a pacii. Washingtonul nu -si propune, dincolo de
rivalitatile care amen inta securitatea sa si a lumii, sa impuna viziunea sa. Statele Unite
ale Americii sunt singura putere "capabila sa intervina oricand si oriunde doreste, atunci
cand interesele sale sunt afectate".

1.3.Fizionomia campului de lupta modern
Reducerea efectivelor armatelor si a bugetelor militare, restructurarile,
reorganizarile, transformarile, redotarile cu tehnica de varf, profesionalizarea completa,
aparitia unor noi riscuri, amenintari si vulnerabilitati, cresterea ponderii operatiilor altele
decat razboiul/o peratiilor de stabilitate, vor conduce la schimbarea conceptiei de ducere
a actiunilor militare, la aparitia de noi strategii, doctrine (integrate, multinationale) si la o

altfel de pregatire a fortelor armate (in devenire "forte expeditionare"), in timp d e pace,
criza sau conflict/ razboi.
In noile conditii, dispozitivele de lupta nu mai pot fi considerate rigide, liniare
sau circulare (anti -gherila), ci asimetrice (neliniare). Lupta liniara, statica, pe pozitii (gen
al doilea razboi mondial), este consid erata de mult depasita si este categoric evitata.
Campul de lupta modern nu mai accepta uniformitatea, liniaritatea clasica, cu fasii,
aliniamente, raioane, adancimi, linii de despartire etc.
Se apreciaza ca actiunile militare vor avea loc intr -un spatiu d e lupta fluid,
multidimensional, caracterizat prin actiuni asimetrice, mobilitate, dispersabilitate,
descentralizare, manevrabilitate, flexibilitate, folosirea unei game largi de actiuni de
lupta terestre, navale, aeriene, spatiale, informationale, psiholo gice si speciale, duse
simultan la toate cele trei niveluri ale artei militare (strategic, operativ si tactic), continuu
si intr -un ritm inalt, urmarindu -se lovirea decisiva a "centrelor de gravitate/ punctelor
decisive" ale inamicului si infrangerea lui p sihica si fizica in timp scurt.19 Digitalizarea
campului de lupta, modularizarea, modelarea si simularea actiunilor de lupta, castigarea
razboiului informational si psihologic (si mai nou a "razboiului in retea") sunt deziderate
ale marilor puteri, cu reper cusiuni deosebite asupra fizionomiei luptei si in special a
instruirii eficiente a fortelor din timp de pace.
Sensul larg al fluiditatii este de mobilitate deosebita, viteza, eficienta, manevra
de operare, dominare a campului de lupta si a inamicului. Flu iditate inseamna si actiune
simultana in 2 -3 medii (prin operatii intrunite, multinationale), ritm inalt al ducerii
actiunilor de lupta, informatii reale obtinute in timpi reali, decizii transmise rapid,
mijloace de lovire precise si eficienta maxima. Acti unile de lupta dupa operatia "Furtuna
in Desert", considerata atunci exemplu de baza al viitorului razboi in strategie, arta
operativa si tactica, au capatat un grad foarte mare de descentralizare, independenta,
directivitate, mobilitate, fluiditate si efi cienta. Ele depind insa enorm de sistemul
informational, de gradul inalt de tehnicitate al mijloacelor avute la dispozitie, de
existenta armelor inteligente cu mare putere si precizie de lovire, de posibilitatea ducerii
actiunilor simultane, rapide, pe toa ta adancimea teatrului de operatii/ tarii inamice.
Reducerea fortelor armate si a armamentelor, interzicerea unor categorii de
armament, introducerea tehnologiilor avansate, modularea structurilor, profesionalizarea
personalului militar, cerinta de "a vede a si a lovi adanc" la nivel strategic si operativ,
"punctele decisive si centrele de gravitate" inamice, cresterea importantei manevrei (pe

19 Colocviu Strategic Nr. 6, (XXXVII), Iulie 2005, p. 2.

verticala si aerospatiala) si a mobilitatii, folosirea integrata si simultana a tuturor
categoriilor de forte ale ar matei, posibilitatea ducerii actiunilor de lupta in orice conditii
de timp si anotimp dau campului de lupta o fizionomie foarte mult diferita de cea
clasica. Avantajul tehnologic si doctrinele adecvate permit inlocuirea masivitatii/
cantitatii prin calitat ea mijloacelor de lupta intrebuintate.
Nu mai este nevoie, ca inainte, de superioritate decisiva si de un raport de forte
net superior. Cunoasterea exacta a inamicului in orice moment, a intentiilor si
posibilitatilor sale reale, existenta unor forte si mi jloace de lovire calitativ net superioare
(rachete, aviatie, elicoptere, trupe digitalizate, sisteme de arme inteligente de inalta
precizie, forte speciale), precum si folosirea manevrei decisive, angajamentului de
precizie, protectiei multidimensionale a fortelor, surprinderii, simultaneitatii si
continuitatii actiunilor, amplifica/ maximalizeaza forta de lovire, fragmentarea,
distrugerea si infrangerea acestuia.
Ideea esentiala este de a avea posibilitati mai mari decat inamicul la toate
nivelurile (tactic, operativ, strategic), "de a -l lovi inainte ca el sa te vada", de a face prin
operatii informationale si psihologice ca spatiul de lupta sa fie "transparent pen tru toate
fortele proprii" si "opac pentru inamic". Calitatea personalului (complet profesionalizat),
tehnologiile avansate, razboiul informational si psihologic eficient, viteza de deplasare si
lovirea eficienta, asimetrica a inamicului, permit fragmentar ea, demoralizarea, nimicirea
si, in final, capitularea acestuia. De retinut ca superioritatea calitativa si eficienta trebuie
sa plece de la om, piesa, tanc, transportor si pana la cele mai perfectionate categorii de
tehnica si sisteme/ platforme de armame nte. Avand in timp real imaginea inamicului pe
harti digitalizate, exista posibilitatea surprinderii lui, prin lovirea acestuia cu mijloace
diferite decat cele la care el se asteapta (denumite mijloace asimetrice de lovire), pentru
a obtine avantaje, a -l dezorganiza, a -l face vulnerabil, a -i slabi eficienta apararii si a -i
grabi infrangerea. Daca totusi se ajunge la contact direct, la batalii/ lupte apropiate,
limita dinaintea apararii inamicului (inainte de a fi atacata de catre trupele terestre
proprii) t rebuie distrusa in proportie de aproximativ 70%, iar fortele din adancimea
operativa si strategica – nimicite in proportie de aproximativ 50%.
In viitor, efectivele reduse dar profesionalizate ale armatelor vor necesita sisteme
tehnico -militare foarte perf ectionate, care vor mari ritmul ducerii actiunilor de lupta,
eficienta si gradul de protectie, sustinere si supravietuire al acestora. Viitoarele operatii
vor fi intrunite, multinationale si vor fi duse frecvent in cooperare cu organizatii
internationale s i neguvernamentale. Va fi necesar sa se constituie din timp structuri de

comanda adecvate situatiei pentru a coordona actiunile de conducere a operatiilor,
categoriilor de forte armate si coalitiilor diferite, in loc sa se constituie atunci, ad -hoc,
pentru a indeplini aceste misiuni.
Tehnologiile inalte si informatiile, secondate de strategii militare si concepte
doctrinare adecvate, de lideri militari competenti si personal profesionalizat, instruire si
operativitate inalta a fortelor vor insemna puterea r eala. Pretul progresului va fi urias,
dar odata efectuat el va oferi avantaje, posibilitati si castiguri extraordinare.

1.4.Dezvoltarea tehnologica si tipologia razboaielor la inceput de mileniu
Tehnologiile s -au aflat, se afla si se vor afla mereu in miezul cel mai fierbinte al
confruntarii armate. Intr -o anumita masura, ele sunt cele care revolutioneaza arta
militara. Relatia nu este insa univoca, nici biunivoca, ci cu foarte multe determinari.
Teoria razboiului, experienta indelungata a campaniilor militare, cerintele efective ale
spatiului luptei si, in cadrul acestora, nivelul ofertei tehnice sunt factori care se reunesc
si dau o anumita evolutie strategiei militare.
Problema dezvoltarii tehn ologice si impactul asupra domeniului militar, in
conditiile actuale, reprezinta o sfera de cercetare de mare interes, de factura
interdisciplinara, aflata la confluenta dintre stiintele tehnice, economice si militare.
Alaturi de potentialul economic, stii ntific si tehnic, potentialul militar este in prezent si
va fi si in viitor un mijloc esential pentru atingerea scopurilor politice fundamentale,
strategice ale fiecarui stat. Se justifica, astfel preocuparea statelor lumii, la inceputul
mileniului trei pe ntru prezentul si viitorul industriei lor de armament, pentru cresterea
parametrilor de eficienta ai tehnologiilor militare, pentru dezvoltarea componentelor de
baza ale razboiului modern si modernizarea sistemelor de lupta la nivel tactic, operativ si
strategic.
Continutul revolutiei tehnologice militare contemporane poate fi dedus din
relevarea trasaturilor care o caracterizeaza si directiile in care aceasta se desfasoara.
Astfel, putem evidentia urmatoarele trasaturi principale cu impact direct asupra
mijloacelor de lupta20:
– caracter atotcuprinzator, deoarece exercita un important impact asupra tuturor
categoriilor de arme si mijloace de lupta (conventionale, nucleare, cosmice, de nimicire
in masa, munitiilor inteligente etc.);

20 Col. prof. univ. dr. Alexandru Babos, Lt.col.d r. Ionel Ba rbulescu, Articolul „ Revolutiile tehnologice si
impactul lor asupra domeniului militar ‖, in Buletin Stiintific AFT, Nr. 1/13, Iulie 2002.

– ritm rapid de desfasur are, deoarece la perioade scurte de timp, in cadrul
aceleiasi familii de mijloace de lupta, apar noi generatii de arme cu performante sporite
(blindate, avioane, elicoptere, rachete, sisteme de aparare antiaeriana, sisteme de
cercetare si lovire de inalta precizie, sisteme de conducere si alarmare indepartata etc.);
– amplificarea dimensiunii cosmice prin producerea de armament cosmic (arme
satelit si antisatelit, navete spatiale) in scopul folosirii acestui spatiu, in special din punct
de vedere militar;
Totodata, se pot desprinde si directiile de actiune in cadrul revolutiei tehnologice
militare contemporane21:
– sporirea considerabila a efectelor distructive ale armamentului si tehnicii de
lupta prin utilizarea eficienta a resurselor de energie nucleara s i termonucleara,
luminoasa si chimica;
– cresterea performantelor rachetelor balistice cu raza mare de actiune, ca
principal mijloc de transport la tinta a incarcaturilor explozive, a substantelor radioactive
si chimice de lupta;
– aplicarea larga a realiz arilor electronicii, microelectronicii si a laserilor in
scopul imbunatatirii indicatorilor tehnico -tactici ai mijloacelor de lupta;
– perfectionarea parametrilor tehnico -tactici ai ― armelor inteligente ‖
(remarcabile succese s -au inregistrat la: rachete de diferite tipuri, bombe de avion,
torpile, mine antitanc, proiectile de artilerie, avioane fara pilot etc.) pentru a fi in masura
sa indeplineasca misiuni de lupta cat mai complexe;
– intensificarea preocuparilor pentru realizarea armelor de lupta pe baza de
radiatii si a armelor bazate pe microunde, cu efecte distructive sporite asupra
personalului si tehnicii de lupta;
– intensificarea cercetarilor in domeniul inteligentei artificiale pentru extinderea
utilizarii sistemelor -expert (experti informationali – cele mai importante produse ale
inteligentei artificiale) si a robotizarii in domeniul militar;
– utilizarea biotehnologiilor ca arme de lupta, care ar duce la purtarea unui
veritabil ― razboi genetic ‖;
Revolutia in domeniul armamentelor este incontestabi la. In numai cativa ani, s -a
facut un salt enorm, in ceea ce priveste forma si efectul loviturilor, de la masivitate la
precizie, de la incertitudine la certitudine, gratie noilor tehnologii extrem de performante
in domeniile informatiei, cercetarii, recun oasterii si lovirii. Mutatiile produse in societate

21 Ibidem.

impun o adevarata revolutie in gandirea militara, o revolutie capabila sa reflecte noile
functii economice si tehnologice. Stiinta si comunicarea vor fi motoarele secolului al
XXI-lea. Uneltele inteligent e produc arme inteligente.
Razboiul, modul propriu -zis de a se lupta intr -un asemenea conflict – in termenii
economiei, geopoliticii si ai moralitatii – va avea multiple implicatii profunde pentru
armatele si tarile din intreaga lume. Modul sau de desfasu rare va schimba intreaga natura
a beligerantei. Doctrina militara se va schimba radical. Astazi, ― daca ascultam cu atentie
– afirma A. Toffler – indiferent ca termenii sunt formulati in chineza sau italiana, in
franceza sau rusa, temele centrale (ale doctr inelor militare) raman acelea ale Luptei
Aero -Terestre si ale Operatiunilor Aero -Terestre”.
In cadrul operatiunilor militare se vor folosi arme concepute pentru o mare
precizie, capabile sa produca distrugeri specializate si minime, ― pagube colaterale ‖.
Bombele cu dirijare prin laser, rachetele de croaziera, avioanele de lupta ―invizibile‖
(antiradar) etc. sunt armele care, prin capacitatea lor de a penetra zone de inalta
amenintare, vor reflecta gandirea militarilor din continutul conceptelor despre ― batal ia
de profunzime ‖, ―interdictie ‖ si importanta informatiilor si a armelor inteligente. Linia
clasica a frontului dispare. Batalia si operatia se vor adanci pe toate dimensiunile:
distanta, altitudine, timp.
Conflictul militar al viitorului este centrat pe valori, al caror continut se bazeaza
pe factori calitativi, in detrimentul celor cantitativi inca, si anume: demasificarea;
selectivitatea ―fina si precisa‖, a scopurilor si obiectivelor; ―soldati inteligenti‖;
creativitatea si initiativa, care va fi la un inalt nivel dezvoltata atat de militari cat si de
civili; unitati combatante mai mici, sisteme de armamente cu multa putere de lovire si
mare precizie; autonomia mai mare a comandantilor de pe toate treptele de comanda;
integrarea sistemelor; vasta infras tructura electronica ramificata si complexa; viteza in
efectuarea manevrei etc.
Folosirea acestor valori vor transforma armatele, nu intr -o masina ci intr -un
―sistem cu feed -back intern, comunicatii si capacitate de ajustare auto -regulatoare mult
mai ample ‖, de fapt intr -un ―sistem de gandire ‖22. Totodata, la fel cum am afirmat mai
sus, modul de ducere a luptei, razboiul in sine, va suferi mutatii semnificative – de aici o
posibila alta tipologie a acestuia.
Tipul de razboi pentru care se pregatesc tarile, armatele lor, statele majo re,
militarii de pretutindeni, elevii si studentii din institutiile de invatamant militar este nu

22 Col. prof. univ. dr. Alexandru Babos, Lt.col.d r. Ionel Ba rbulescu, Articolul „ Revolutiile tehnologice si
impactul lor asupra domeniului militar ‖, in Buletin Stiintific AFT, Nr. 1/13, Iulie 2002.

atat razboiul prezentului, cat cel al viitorului, mai exact, al urmatorului deceniu, adica
razboiul anilor 2010 -2020.
Razboiul viit orului nu este usor de identificat si de definit. Pentru ca, fiind un
instrument al politicii, razboiul se va configura totdeauna pe coordonatele flexibile ale
acesteia, imbi nand caracteristici ale filosofiei politice si sociale cu legile si principiile
luptei armate sau ale altor tipuri de confruntare. Razboiul este, in general, considerat ca
un mijloc de de blocare a unei situatii strategice, dar ele mentele de continuitate si cele de
discon tinuitate in spatiul confruntarii, aparitia si evolutia com ponentelor asimetrice, cele
teroriste, cele identitare si cele ale globalizarii sau antiglobalizarii ii largesc sfera si
conti nutul, il transforma intr -o realitate dinamica, il fac aproape indispensabil planetei,
princi palii beligeranti devenind din ce in ce mai mult binele si raul, binele raului si raul
binelui, in infinita gama de posibilitati si pro babilitati conditionate, si nu doar in clasica
dihotomie da-nu. In analiza razboiului sau razboaielor pentru care ne pregatim – ca
forma sau ca forme al e razboiu lui permanent sau continuu – ar trebui sa se aiba in vedere
urmatoarea tipologie23:
a) Razboiul clasic , care va deveni, in urmatorii 10 -20 de ani, Razboi Inalt
Tehno logizat , cu forma lui concreta, deja cunos cuta, si Razboi Bazat pe Retea . Este
putin probabil ca razboiul clasic sa dispara din panoplia pregatirii armatelor. Cele mai
multe dintre tarile dezvoltate, care fac parte din NATO (dar si cele din afara Aliantei)
percep acest razboi intr -un mod dinamic complex.
b) Razboiul continuu , ca expresie a reuniunii razboiului clasic si a celui
asimetric, cu urmatoarele forme:
– razboiul geofizic; razboiul informational; razboiul psihologic;
– razboiul mediatic; razboiul economic; razboiul cosmic;
– razboiul „cultural"; razboiul genetic.
 razboi ul geofizic, consta intr -un sistem de actiuni care vizeaza
provocarea unor fenomene naturale, calamnitati si catastrofe cu influente nocive
asupra mediului de viata al oamenilor, localitatilor, terenurilor agricole, sistemelor
de comunicatii, cu scopul rea lizarii unor obiective importante, intre care se situeaza
si distrugerea potentialului si resurselor adversarului.
 razboiul informational, se bazeaza pe controlul vectorilor de informatie.

23 Gl. Bg. (r) dr. Gheorghe V aduva, Articolul „ Razboiul continuu, continuitatea razboiului ‖, in
Observatorul Militar, Nr. 8, 25.II – 02.III, 2004.

 razboiul psihologic, vizeaza, in principal, descurajarea inamicului ,
crearea unor situatii de panica, de nesiguranta, falsa perceptie asupra realitatii.
 razboiul mediatic, este, la ora actuala, principalul mijloc al razboiului
continuu si mai ales al celui psihologic. Media se prezinta ca purtator de informatie,
ca spatiu de dialog, ca instrument si mijloc de exprimare a adevarului. Mijloacele de
informare in masa sunt insa si altceva. Sunt sau pot fi instrumente si mijloace de
manipulare a informatiei, arma teribila pe care o pot folosi totdeauna, intr -o forma
sau alta, c ei puternici.
 razboiul economic, este, in fond, o lupta continua pentru supravietuire
economica, pentru prosperitate si dominanta.
 razboiul cosmic, este, o extindere a teatrelor de confruntare si a
mijloacelor de confruntare in plan informational, mediatic , economic si militar.
 razboiul „cultural", nu se refera la razboiul valorilor, cum se sugereaza
uneori, ci la confruntarea intereselor pe suportul productiei culturale.
 razboiul genetic, este, intr -un fel, o forma asimetrica a razboiului
continuu. Un ast fel de razboi nu are o strategie sau o doctrina. Unele aspecte care tin
de acesta se manifesta si in prezent, sub forma razboiului biologic sau a celui
dominat de armele de nimicire in masa. . Acum, in preocuparile specialistilor se afla,
sub forma unor in strumente de ameliorare genetica a speciilor, o multime de
metodologii si de produse obtinute prin inginerie genetica, prin clonare.
c) Actiuni militare pentru combaterea crimei organizate, traficului de
droguri si altor amenintari asimetrice.
d) Actiuni militare postconflict.
Razboiul care trebuie insusit si modelat in invatamantul militar si in pregatirea
armatei este RAZBOIUL BAZAT PE RETEA (RBR), care preia de la societate modelul
de actiune eficienta, in sensul de afacere eficienta. Cu alte cuvinte, ceea ce, ieri,
societatea a invatat de la armata se retransmite, azi, potrivit unui determinism complex,
domeniului militar.
Tehnologia nucleara, tehnologia de varf, nanotehnologia, tehnologia informatiei
se regasesc, azi, in sisteme de arme de mare precizie, iar proiectele viitorului sunt si mai
substantiale.

1.5.Razboiul hibrid. Noua forma de conflict a inceputului de secol

In ciuda caracteristicilor sale post moderne, exista analisti precum strategul
militar Colin Gray24, ce sustin ca, in realitate, razboiul ramane aceleasi, iar razboiul
hibrid nu este nimic altceva decat folosirea continua a tacticilor clasice, intrucat, inc a din
cele mai vechi timpuri, lupta armata s -a axat pe utilizarea formelor asimetrice ce
speculau vulnerabilitatile adversarului25. Astfel, unii autori considera ca orice forma de
conflict poate fi hibrida, atat timp cat nu implica doar mijloace conventiona le de lupta26 ,
fapt pentru care, spre exemplu, am putea intelege actiuni precum incendierea cladirilor si
otravirea fantanilor drept elemente medievale ale razboiului hibrid, insa acestea nu sunt
nimic altceva decat simple metode neconventionale de ducere a luptei, fara a
individualiza un anumit tip de razboi. O asemenea catalogare nu poate fi satisfacatoare,
riscand a induce in eroare orice incercare de preventie si contracarare a razboiului hibrid,
care se dovedeste a fi mult mai complex. In cele din urma , intotdeauna, de -a lungul
istoriei, partile beligerante au recurs la orice tip de metoda si mijloc de lupta pentru a -si
atinge obiectivele, neezitand, implicit, a folosi in mod combinat elemente de lupta
conventionale si, respectiv, neconventionale27.
Pentru Bill Nemeth, un ofiter cu rezultate notabile in marina americana, razboiul
hibrid este „forma contemporana a razboiului de gherila care utilizeaza concomitent
tehnologia si metodele de mobilizare moderne28‖, in timp ce Frank Hoffman definea in
2007 aces t tip de conflict ca fiind „razboiul ce foloseste capabilitati conventionale,
tactici de lupta neregulate si acte teroriste incluzand violenta generalizata, coercitie si
activitati criminale‖29.
Tot Frank Hoffman publica, alaturi de James N. Mattis, in 20 05, celebrul articol
intitulat Future Warfare: The Rise of Hybrid Wars, in care cei doi teoreticieni prefatau
noile tipuri de conflicte de care Statele Unite se vor lovi in viitorul apropiat. In conceptia
lor, razboiul hibrid reprezinta un melanj de actiun i non -militare si militare, in care
atacurile cibernetice, razboiul informational sau tacticile specifice terorismului si

24 Dr. Colin Gray este profesor al Universit atii Reading, unde conduce Centrul de Studii Strategice. A
detinut func tia de consilier pe probleme de securitate, at at pentru administra tiile guvernamentale britanice,
cat si americane, fiind, printre altele, autorul c artii Modern Strategy (Oxford University Press, 1999).
25 Van David Puyvelde, „Hybr id war – does it even exist?‖, NATO Review (2015), disponibil la
http://www.nato.int/ docu/review/2015/Also -in-2015/hybrid -modern -futurewarfare -russia -ukraine/EN/,
accesat 23.04.2016.
26 Ibidem
27 Petre Du tu, Amenin tari asimetrice sau amenin tari hibride: del imitari conceptuale pentru fundamentarea
securit atii si apararii nationale, Bucuresti, Ed. Universit atii Na tionale de Ap arare „Carol I‖, 2013, p. 46.
28 „Hybrid vs. compound war‖, Armed Forces Journal, October 1, 2009, disponibil la
http://www.armedforcesjournal.com/hybrid -vs-compound -war/, accesat 24.04.2016.
29 Frank G. Hoffman, Conflict in the 21st Century: The Rise of Hybrid Wars, Potomac Institute for Policy
Studies, December 2007, p. 8, disponibil la http://www. projectwhitehorse.com/pdfs/HybridWar_0108.pdf,
accesat 23.04.2016.

razboiului de gherila nu vor lipsi30. Toate aceste definitii prezentate pana acum
evidentiaza complexitatea razboiului hibrid, care imp lica multe alte elemente decat
folosirea formelor conventionale si non -conventionale de lupta. Razboiul nu mai este
demult doar o arta, el devenind, concomitent, o adevarata stiinta a gandirii strategice,
motiv pentru care, de -a lungul timpului, a evoluat, capatand noi valente.

1.5.1. De la proxy la hibrid
Ascensiunea noului tip de conflict Evenimentele din Ucraina au adus in discutie
delimitarile conceptuale dintre razboiul hibrid si cel proxy31, cel din urma fiind dezvoltat
in perioada razboiului rece, ca o con stanta a unei lumi bipolare marcate de paradigma
realista in care marile puteri urmareau stoparea avansului geostrategic al celor ce le
amenintau statul pe scena internationala.
Conform politologului Karl Deutsch, razboaiele proxy se definesc ca fiind „u n
conflict international intre doua puteri straine, desfasurat pe teritoriul unei tari terte,
deghizat ca un conflict in legatura cu o problema interna a acestei tari; se utilizeaza
capitalul uman al acestei terte tari, precum si resursele si teritoriile e i ca mijloace pentru
a se atinge preponderent scopuri si strategii straine32‖, in timp ce Andrew Mumford
argumenteaza ca razboaiele proxy sunt „conflicte in care o terta parte intervine indirect
pentru a influenta rezultatul strategic in favoarea factiunii pe care o sustine33‖. Actorii
non-statali, reprezentati de obicei de gruparile paramilitare sau teroriste, devin un
paravan al actorilor statali care le ofera armament, bani si chiar sprijin politic in dorinta
atingerii unor obiective strategice. In acest c ontext, statul A incearca prin intermediul
unui tert sa isi impuna interesul national intr -un stat B34, asa cum Statele Unite au
procedat in Afganistan in perioada 1979 – 1989, atunci cand au sprijinit logistic si
financiar gruparile de mujahedini ce se opun eau invaziei sovietice.
In Orientul Mijlociu, una dintre cele mai complexe regiuni la nivel global,
razboaiele proxy sunt prezente des, actori non statali fiind sprijiniti de puterile regionale
in scopul atingerii intereselor geopolitice ale acestora. In Siria, spre exemplu, Qatar si
Arabia Saudita sustin factiunile wahabbiste, in timp ce Iran nu a ezitat sa sprijine

30 Valeric a Cruceru, „On Contemporary Warfare: Short Review Of Specific Concepts‖, Revista
Academiei For telor Terestre, nr. 3 /2014, pp. 231 -237.
31 razboi purt at prin ter ti
32 Frederic Wehrey, „Is Libya a proxy war?‖, The Washington Post, October 24, disponibil la http://www.
washingtonpost.com/blogs/monkey -cage/wp/2014/10/24/ is -libya -a-proxy -war/, accesat 23.04.2016.
33 Ibidem.
34 Andrew Mumford, „Proxy Warfare a nd the Future of Conflict‖, The RUSI Journal, Volume 158, Issue
2, disponibil la http://iissonline.net/proxy -warfare -and-thefuture -of-conflict/, accesat 23.04.2016.

actualul regim de la Damasc, prin intermediul Hezbollah si a altor grupari paramilitare
siite. Dar daca Riyad si Doha duc o politica comuna in privinta limitarii influentei
Teheranului, nu acelasi lucru s -a intamplat si in Egipt, acolo unde Qatarul a sprijinit
gruparea Fratilor Musulmani, spre deosebire de sauditi, care sunt partenerii regimului
militar al actualului presedinte35. Yemenul este, la randu -i, un alt exemplu relevant,
Sana‘a, Washington sau Riyad acuzand de nenumarate ori Teheranul pentru sprijinul
acordat rebelilor Houthi. Un Yemen controlat de acesti rebeli siiti ce apartin triburilor
Zaidi intrat in sfera de influenta iraniana ar permite Teheranului controlul indirect al
Golfului Aden si stramtorii Bab el Mandeb, doua puncte strategice ale comertului
maritim, dar mai ales al transportului de hidrocarburi din Golful Persic catre Marea
Mediterana. Totodata, Iranul ar obtine cu usuri nta accesul in Marea Rosie, de unde ar
putea inarma mult mai usor grupari precum Hamas, erijandu -se in liderul cauzei
palestiniene, ceea ce i -ar oferi posibilitatea exportului revolutiei islamiste in intregul
Orient Mijlociu.
Federatia Rusa defineste, in conformitate cu propriile interese, evenimentele din
Ucraina ca fiind un razboi proxy, acolo unde atat Occidentul cat si Moscova sprijina
taberele pe care le considera legitime.
Ca si in cazul Yemenului pentru Iran, Crimeea are o importanta geopolitica
pentru Federatia Rusa si nu una economica, oferindu -i acesteia capacitatea de proiectie a
puterii in zona Marii Negre36. In cele din urma, Ucraina reprezinta in termeni geopolitici
spatiul vital pentru Rusia, extrem de important in asigurarea propriei secur itati, iar
intrarea acestui stat in sfera Vestica de influenta este imposibil de acceptat pentru un
sistem ce priveste scena relatiilor internationale printr -o viziune moderna, bazata pe
balanta de putere, si nicidecum printr -o viziune post moderna, asemen ea statelor
membre ale Uniunii Europene, ce renunta la o parte din suveranitatea nationala in
dorinta construirii unei noi arhitecturi politico -economice.
Insa, un razboi proxy in Ucraina ar pozitiona Moscova doar ca pe un sustinator al
rebelilor separat isti, lucru pe care il si accepta, nu si insa ca pe un stat agresor ce prin
manevre subversive duce un nou tip de conflict armat pe teritoriul unui alt actor statal.
Acesta este insa in realitate razboiul hibrid, care inglobeaza caracteristicile razboiului
proxy, prin posibilitatea folosirii unor actori terti (asa cum este cazul omuletilor verzi

35 Jon B. Alterman, „The Age of Proxy Wars‖, Center for Strategic and International Studies, Policy Brief,
May 2013, disponibil la http://csis.org/files/publication/0513_MENC. pdf, accesat 23.04.2016.
36 Gh. Vaduva, „R azboi hibrid sau conflict geopolitic cu geometrie pervers a?‖, U nivers Strategic, an V nr.
3, p. 18.

sau a rebelilor separatisti) in scopul pastrarii clandestinitatii si mascarii agresiunii,
aducand elemente noi, precum tehnologia informatiei, sisteme de lupta avan sate dar, mai
ales, componente ale razboiului cibernetic, informational si psihologic.
Urmarind evenimentele din Ucraina, James Sherr, analist al think tank -ului
britanic Chatham House, constata ca razboiul hibrid urmareste a slabi structurile statului
agresat fara ca acesta sa constientizeze in timp real agresiunea la care este supus37. In
acest sens, cel mai bun exemplu este oferit de catre propaganda si razboiul informational
purtate de Federatia Rusa in Crimeea si estul Ucrainei, acolo unde, de mai bin e de 20 de
ani, posturile de radio si TV controlate de Moscova au fost principalele medii de
informare pentru populatia locala.
In consecinta, propagarea treptata a ideii conform carora etnicii rusi vor deveni
cetateni de rangul al doilea odata cu semnar ea Acordului de Asociere dintre Ucraina si
Uniunea Europeana au facut ca locuitorii din Crimeea sa accepte, intr -o proportie
covarsitoare, anexarea peninsulei de catre Federatia Rusa in data de 18 martie 2014. Un
studiu realizat de catre profesorii John La ughlin si Gerard Toal in primavara anului 2015
concluziona ca 84% dintre etnicii rusi si ucraineni din Crimeea sustin inca aceasta
politica, in timp ce 85% dintre respondenti nu se identifica drept cetateni europeni38.
Sondajele demonstreaza succesul aparat ului de propaganda rus ce a condus catre situatia
in care punctul de vedere moscovit a fost singurul ce a stat la baza formarii opiniei
publice din regiune.

1.5.2. Delimitarile dintre conflictele de tip inter si intrastatal
Prezenta unui presupus razboi proxy si nu hibrid este speculata de Federatia Rusa
prin catalogarea crizei ucrainene drept un razboi civil, intrastatal, si nicidecum unul
interstatal ce ar pozitiona Moscova ca parte beligeranta. Dar acest lucru s -ar limita cel
mult la sprijinul militar si logistic oferit separatistilor, ceea ce nu este deloc adevarat.
In primul rand, anexarea Crimeei reprezinta un conflict interstatal conform
normelor dreptului international, ca urmare a incalcarii suveranitatii unui stat national si
folosirea fortei armate. Blocarea porturilor prin mijloace militare, utilizarea soldatilor
rusi stationati intr -un stat strain impotriva acestuia si operatiunile de ocupare si anexare

37 James Sherr, NATO Allies Brac e for Russia‘s Hybrid Warfare, Defense News, disponibil la
http://www.defensenews.com/story/defense/international/europe/2015/03/18/ nato -allies -brace -for-russias –
hybrid -warfare/24979545/, accesat 23.04.2016
38 Michael Kofman, Matthew Rajansky, „A Closer lo ok at Russia‘s «Hybrid War»‖, Wilson Center, Policy
Paper, no. 7, April 2015.

sunt actiuni care, conform Rezolutiei 3314 a Adunarii Genera le ONU demonstreaza
agresiunea la care este supus statul ucrainean39.
Mai mult, privind catre o perioada de timp mult mai apropiata, observam cum,
odata cu invazia URSS din Afganistan, in 1979, Moscova a folosit un numar de 700 de
soldati musulmani imbrac ati in uniforme specifice armatei afgane pentru a ocupa baze
militare, institutii media sau cladiri guvernamentale, printre care si palatul prezidential40.
Toate acestea seamana izbitor de mult cu actiunile intreprinse de „omuletii verzi‖
premergatoare anex arii Crimeei de catre Moscova, ceea ce denota un modus operandi al
structurilor speciale ruse.
Evident, si evenimentele din estul separatist ucrainean confirma existenta unui
conflict interstatal de natura hibrida, intrucat luptatorii separatisti, fara im plicarea directa
a unei puteri straine, nu ar avea capacitatile necesare de a folosi concomitent cu lupta
armata elemente ce tin de razboiul informational, cibernetic, economic, spionaj samd.
Daca numeroasele atacuri teroriste din Harkov, Mariopol sau cele peste 200 de actiuni
similare dejucate in Kiev de catre serviciile de informatii ucrainene pot fi efectuate fara
o implicare puternica a Moscovei, nu acelasi lucru poate fi considerat si in cazul
atacurilor cibernetice. Spre exemplu, o versiune noua a vir usului BlackEnergy a fost
folosita in vara lui 2015 pentru a fura informatii secrete ale guvernului ucrainean. Mai
mult, alte atacuri de acest tip au fost realizate pentru a prezenta in mod eronat rezultatul
ultimelor alegeri prezidentiale acolo unde lider ul ultranationalist Dmitry Yarosh a fost
dat drept castigator, cu un procent de aproximativ 35% din sufragii, in timp ce Petro
Poroshenko, adevaratul invingator, a fost plasat pe locul secund, cu doar 29% din totalul
voturilor. Scopul a fost acela de a sla bi increderea populatiei in noua clasa politica,
crescand sentimentele conform carora Ucraina se indreapta catre un regim fascist, asa
cum sustine propaganda rusa.
Intr-un final, existenta armamentului greu in folosinta separatistilor care,
conform mai m ultor experti militari, provine din baza militara rusa situata in Rostov,
prezenta unor fosti ofiteri din serviciile de intelligence rusesti in grupurile de comanda
rebele din Lugansk si Donetk, precum Igor Strelkov sau Alexandr Borodai, sau
prezentarea de catre NATO a mai multor imagini satelit ce demonstreaza ca armata rusa

39 Serghei Velenciuc, Conflictul din Ucraina: intre conflict intrastatal si razboi interstatal, Funda tia
Universitar a a Marii Negre, 13 noiembrie 2014, disponibil la http:// fumn. eu/conflictul -din-ucraina -intre-
conflict -intrastatal -sirazboi -interstatal/.
40 Nicu Popescu, Hybrid tactics: neither new nor only Russian, European Union Institute for Security
Studies, January (4) 2015, disponibil la http://www.iss.europa.eu/
uploads/media /Alert_4_hybrid_warfare.pdf.

a trecut in mod ilegal granita cu Ucraina si s -a implicat in luptele armate din statul vecin
sunt alte dovezi incontestabile ale conflictului hibrid pe care Moscova l -a orchestrat in
Ucraina41. Acest razboi devine o provocare pentru securitatea NATO si UE, care au
acum posibilitatea de a gestiona, pentru prima data, o criza de un imens interes, dupa ce
aceste doua mari organizatii internationale au devenit parteneri strategici, cu ocazia
Summitului din Tara Galilor. Deja oficialii statelor baltice acuza prezenta razboiului
informational realizat atat de posturile TV, cat si de ziarele si publicatiile online pro ruse
ce transmit mesaje considerate a conduce catre escaladarea tensiunilor so ciale prin
cresterea sentimentelor de nemultumire si antinationale in randul populatiei rusofile.
Conform datelor42, daca in Lituania intalnim un procent de 8% al etnicilor rusi, ceea ce
inseamna un numar de 304,000 locuitori din totalul de 3,7 milioane, si tuatia este mult
mai complicata in celelalte doua state baltice. Astfel, in Estonia se regasesc 409,111
etnici rusi, reprezentand un procent de 28% din totalul populatiei de 1,5 milioane de
locuitori, in timp ce in Lituania minoritatea rusa numara 900.000 de locuitori, adica 36%
din totalul unei populatii de 2,5 milioane de locuitori.
In replica, fortele NATO se vad nevoite a gandi o forma de raspuns care nu
numai sa contracareze, ci si sa previna acest tip de conflict, actionand in baza a patru
paliere: constructia (identificarea si reducerea potentialului de conflict), descurajarea
(descurajarea producerii unei agresiuni), angajarea (folosirea componentelor diplomatice
si militare pentru solutionarea conflictului), stabilizarea (punerea in practica a unu i
program care sa stabilizeze si sa securizeze zona de conflict)43. Inovarea si adaptarea
continua vor marca acest razboi al viitorului, in schimb, ca urmare a lantului decizional
destul de complicat, adaptabilitatea este un proces extrem de greu de realiz at si, cu atat
mai mult, dificil a fi unul continuu pentru structurile militare clasice. In consecinta,
acestea se vad nevoite a crea structuri mult mai flexibile de comanda, tocmai pentru a
creste rapiditatea procesului decizional44.

1.5.3. Razboiul informationa l, parte a razboiului hibrid

41 Serghei Velenciuc, op. cit.
42 Mercator, Minority languages in the Baltics: a delicate matter, disponibil la http://www.mercator –
research.eu/minority -languages/language -factsheets/minority -languagesin -education -in-the-baltics/,
accesat 25.04.2016.
43 Gabriel Anghel, „Particularit atile conflictelor viitoare. Amenin tarile hibride. R azboi/Conflict hibrid‖,
Infosfera, nr. 1/2011, pp. 56 -64.
44 Idem.

Putem aprecia, in general, ca abordarile teoretice actuale asimileaza informatia
unei comunicari sau unui mesaj care aduce date, stiri despre fapte, actiuni, evenimente,
obiecte, procese, insusiri, transmise pentru realizarea unui scop.
Concurenta actorilor sociali pentru informatii este tot atat de veche ca si razboiul,
fiind o caracteristica definitorie a societatii umane in evolutia sa. Structurile statale,
organizatiile corporatiste, institutiile si grupurile umane si, nu in ultimul rand, indivizii
cauta sa -si mareasca si sa -si protejeze propria banca de informatii, aceasta, in timp ce fac
tot ce se poate sa o limiteze si sa o penetreze pe cea a adversarului.
Momentul istoric care a marcat amploarea publica deosebita doban dita de
tehnologia informationala l -au reprezentat pregatirea si desfasurarea operatiunii militare
cunoscute sub numele de cod „Furtuna in Desert‖, executata asupra armatei si regimului
lui Saddam Husein din Irak, in anul 1991. Acest moment a pus bazele im plementarii in
cadrul actiunilor militare, a noului concept numit ulterior „razboi informational‖
(Informational Warfare – IW).
In cadrul societatilor militare de cercetare operationala, existente in lume, si al
altor grupuri de lucru de profil au fost id entificate doua aspect ale desfasurarii razboiului
informational.
Primul model, mai bine cunoscut pe baza studiilor ample ale lectiilor invatate, il
vom
numi „razboiul informational fundamental‖ („Cornerstone of Information Warfare‖), iar
al doilea va fi „razboiul bazat pe retea‖ („Network Centric Warfare‖). Conceptul de
„razboi bazat pe retea‖ a fost realizat, prezentat si dezvoltat, la inceputul anilor 2000, de
vice-amiralul Arthur Cebrowski, director al Biroului pentru Transformarea Fortei din
cadrul De partamentului Apararii al SUA. Se poate afirma ca razboiul bazat pe retea
reprezinta, in prezent, forma cea mai evoluata de manifestare a razboiului informational.
Acest fapt a devenit posibil doar datorita evolutiei extrem de rapide a tehnologiei si
imple mentarii reformelor sistemelor militare si a tehnologiei actiunilor militare.
Teoria si practica militara prezinta actiunile si masurile care caracterizeaza
desfasurarea razboiului informational intr -o clasifi care pe componente, dupa cum
urmeaza:
 compone nta de cunoastere sau cercetarea informationala;
 componenta ofensiva sau atacul informational;
 componenta defensiva sau protectia informationala;
 componenta de mascare sau ascundere informationala.

O mare parte a analistilor si specialistilor militari con temporani au cautat sa
defineasca pentru razboiul informational ca functionaloperationale, urmatoarele forme
de manifestare:
• razboiul de comanda si control (C2W/ Command & Control Warfare) –
pentru neutralizarea comenzii si a sistemelor de comanda -control ale adversarului;
• razboiul suprematiei informatiilor (IBW/Intelligence -Based Warefare) –
consta in proiectarea, protectia si anihilarea sistemelor ce functioneaza pe baza
informatiilor obtinute in timp real sau aproape -real;
• razboiul electronic (EW/Electronic Warfare) – utilizeaza tehnici de cercetare,
neutralizare si distrugere a sistemelor electronice ce genereaza sau transport informatii,
precum si tehnici criptografice;
• razboiul psihologic (ΨW[PSIW]/ Psyhological Warfare) – in care informatia
este utilizata pentru a modifi ca atitudinile si optiunile amicilor/aliatilor, neutrilor si
adversarilor;
• razboiul hackerilor (HW/Hacker Warfare) – in care sistemele informatice sunt
tintele preferate ale atacatorilor, de regula, prin uti lizarea de software distructiv;
• razboiul informatiilor economice (EIW/ Economic Information Warfare) –
urmareste blocarea sau canalizarea informatiilor cu scopul de a obtine suprematia
economica;
• razboiul „Cyber” (CybW/Cyber Warfare) – reprezinta alt e forme conflictuale
bazate pe informatii, desfasurate intr -un spatiu virtual.
Alaturi de aceste forme, in unele publicatii de specialitate au mai fost amintite
alte forme,
precum: razboiul extra -atmosferic; razboiul financiar; razboiul cultural; razboiul religios
etc., acestea putand fi considerate drept manifestari oarecum complementare ale
formelor de baza ale
razboiului informational. Generic, se poate admite ca razboiul informational, ca element
principal al conflictului/ razboiului hibrid, se manifes ta prin operatii informationale.
Operatiile informationale se realizeaza prin utilizarea capacitatilor umane,
tehnicomateriale si teoretico -doctrinare care exploateaza oportunitatile si
vulnerabilitatile inerente in activitatile militare de asigurare a su portului informational.
De asemenea, structurile de comanda si control militar, mai ales la nivel strategic, pot
asimila operatiile informationale ca fiind componente ale procesului decizional, atunci
cand politicile de dezvoltare, doctrinele si functiile (incluzand toata gama de

responsabilitati privind antrenarea, dotarea si echiparea fortelor, mentenanta si sustinere)
se manifesta asemanator componentelor de organizare -planificare si desfasurare a
operatiilor. Din aceasta perspectiva amintim:
• componen tele actionale – razboi electronic; operatii pe retele informatice;
manipulare si dezinformare la nivel societal si militar; PSYOPS; securitate operationala.
• componentele relationale (pe functiuni) – afaceri publice; operatii CIMIC;
• capabilitatile lo gistice (de asigurare si suport) – asigurare tehnicomateriala;
asigurarea informationala; protectie si securitate fizica, asigurare contrainformativa.

1.6. Concluzii
Conflictele de maine nu vor mai putea fi cu usurinta catalogate ca si
conventionale sau ner egulate, granita dintre cele doua, precum si cea dintre combatanti
si necombatanti, devenind din ce in ce mai complexa. Fiind un produs al creativitatii
umane, razboiul hibrid se afla intr -o continua dezvoltare, nefiind exclusa folosirea
armamentului biolo gic, chimic sau a unor programe antisatelit de distrugere a punctelor
de comanda si control, lista putand continua. Acesta se intinde pe o perioada de timp
nelimitata, nefiind insa o forma spontana de conflict. In ciuda multor aparente, el este
pregatit in laboratoarele de gandire strategica cu mult timp inainte de a fi pus in practica.
Specific formelor asimetrice, adversarul este unul lipsit de contur, fara a avea un
comandament central, actiunile fiind planificate si organizate in mod descentralizat,
facand aproape imposibil de detectat elementele de legatura.
Chiar daca reprezinta un concept ce asteapta completari, putem identifica o serie
de caracteristici, care in marea lor parte folosite concomitent, sunt specifice razboiului
hibrid:
– combinare a formelor conventionale si non -conventionale de lupta;
– desfasurarea concomitenta pe mai multe planuri: politic, economic, social,
societal, diplomatic, subversiv;
– combinarea actiunilor militare si nonmilitare; – accent pus pe razboiul
cibernetic s i informational;
– lupta pentru castigarea increderii populatiei civile din zona de conflict;
– destabilizarea unui stat prin polarizarea societatii sale;
– folosirea actiunilor clandestine sau ale unor actori terti pentru a masca
agresiunea armata;

– nedeclararea starii de razboi;
– capacitatea de a fi utilizat de actori statali, non -statali sau grupari teroriste;
– recurgerea la actiuni teroriste sau de crima organizata;
– folosirea razboiului psihologic.
Dezvoltarea tehnologica nu va fi s uficienta castigarii razboiului viitorului.
Asigurarea securitatii cibernetice si consolidarea sistemelor de intelligence, care sa
identifice din timp vulnerabilitatile de securitate trebuie sa fie actiuni prioritare, specifice
unui tip preventie si raspun s adecvat. In acest sens, dorim sa mentionam coruptia si lipsa
bunei guvernari ca fiind principalele disfunctii de sistem ce pot vulnerabiliza orice stat in
fata noilor tipuri de amenintari, in timp ce o atentie deosebita trebuie acordata si
securitatii so cietale, palier ce constituie unul dintre pilonii securitatii interne. De altfel, s –
a dovedit cum Rusia a profitat de slaba coeziune sociala din Ucraina, un stat divizat din
punct de vedere identitar intre Est si Vest.
In ceea ce priveste modalitatea de contracarare a razboiul informational,
consideram oportuna viziunea colonelului american in rezerva John McCuen, care
propune crearea unor contraorganizatii care, asemenea unor structuri contrateroriste spre
exemplu, trebuie sa identifice si sa previna ori ce posibilitate si initiativa a inamicului de
a manipula opinia populatiei civile aflate in arealul campului de lupta45 Sigur, o astfel de
strategie trebuie sa ia in calcul identificarea liderilor, elitelor locale si transformarea
acestora in contra -agenti de influenta, care sa mentina coeziunea sociala. Cu toate
acestea, pentru a eficientiza lupta impotriva dezinformarii si manipularii este nevoie,
implicit, de o dezvoltare a gandirii critice a cetatenilor prin dezvoltarea unor programe
speciale in scoli, l icee si universitati.
Controlul infrastructurilor critice si a nodurilor de comunicatie si transport
(porturi, aeroporturi etc.) va reprezenta o prioritate a noului tip de conflict, oferind un
important avantaj strategic. In acelasi timp, orasele, marile metropole devin un nou tip
de front, unde rebelii, componenti ai fortelor neregulate, se vor infiltra, in scopul
pastrarii clandestinitatii, si de unde vor organiza noi atacuri, implicit de natura terorista.
Granita dintre insurgenti si civili devine dese ori greu identificabila, complicand
modalitatea de reactie. Un bun exemplu il regasim in Yemen, acolo unde trupele SUA
lupta impotriva teroristilor Al Qaeda din Peninsula Araba. Ascunsi de multe ori in randul
populatiei autohtone, jihadistii sunt greu iden tificabili, ceea ce face ca, nu de putine ori,
atacurile cu drona coordonate de catre americani sa se soldeze si cu victime civile,

45 John J McCuen , „Hybrid Wars‖, Military Review, mar/ apr 2008, vol. 88, issue 2, p. 111.

producand un efect de bumerang, ce conduce catre escaladarea sentimentelor anti –
americane in randul populatiei, si chiar cat re sprijinul gruparilor teroriste.
Consolidarea imaginii, proiectarea puterii in fata adversarului si castigarea
increderii populatiei autohtone devin conditii pentru castigarea acestui tip de conflict,
fapt pentru care binomul format din componenta mili tara si cea civila reprezinta
fundamentul securitatii oricarui stat national.

CAPITOLUL 2. RAZBOIUL RUSO -UCRAINEAN
SOLDAT CU ANEXAREA CRIMEEI

2.1.Context
In antichitate Crimeea era locuita de triburi traco -cimeriene si scitice.
Intre 1441 si 1783 cea mai mare parte a Crimeii a facut parte din Hanatul Crimeii .
Intre 1783 -1917 regiunea a fost anexata de Imperiul Tarist ca Gubernia Taurida. La 18
octombrie 1921 s-a infiintat Republica Autonoma Sovietica Socialista Crimeea, ca parte
a Republicii Sovietice Federative Socialiste Ruse. Tat arii constituiau atunci 25% din
populatie. La 19 februarie 1954 liderul sovietic Nikita Sergheevici Hrusciov a oferit un
cadou RSS Ucrainei : Crimeea, printr -un decret al Sovietului Sup rem al URSS , fara ca
populatia locala sa fie intrebata daca este de acord cu acest lucru. In ultimii ani ai URSS ,
o parte din fostii depor tati tatari s -au reintors in zona. Locuita in majoritate absoluta de
rusi, Crimeea este de cateva decenii subiectul unor dezbateri locale, interne
(pentru Ucraina ) si internationale extrem de delicate. La recensamantul ucrainean
din 2001 , populatia Crimeii era de 2.033.700 locuitori, din care 58,32% rusi,
24,32% ucraineni , 12,1% tatari crimeeni , 1,44% bielorusi . 77% din populatia
declara limba rusa ca limba materna, 11,4% limba tatara crimeeana si 10,1% limba
ucraineana .

La 5 decembrie 1994, prin Memorandumul de la Budapesta ,46 Ucraina a renuntat
la armele nucleare sovietice de pe t eritoriul sau care au fost transferate catre Federatia
Rusa. In schimb, Statele Unite, Marea Britanie si Rusia s -au obligat sa garanteze
integritatea teritoriala a Ucrainei (cu Crimeea in componenta sa).

2.2.Cauzele crizei din Crimeea
Pentru explicarea si i ntelegerea corecta a episodului Crimeea, in contextul
situatiei create de agresarea Ucrainei de catre Vladimir Putin si camarila sa, trebuie sa
facem o scurta incursiune istorica cu privire la politica externa a Rusiei in decursul
istoriei sale pana la ace st moment.
Istoria Imperiului Rus consemneaza ca Petru cel Mare a fost cel care a reusit
actiunea de aducere in tara a ideilor si culturii Europei Occidentale, in scopul
modernizarii Rusiei, iar pe timpul celor care i -au urmat, Imperiul s -a afirmat defini tiv pe
scena politica europeana ca o superputere. O sumara periodizare istorica a Imperiului
Rus, ar putea cuprinde ‖perioada tarista, in care distingem monarhia absolutista (1721 –
1906) si monarhia constitutionala (1906 –1917), perioada bolsevica stalinista si perioada
parcursa de la incheierea celui de Al Doilea Razboi Mondial‖47. Din perspectiva
dinamicii geopoliticii si geoeconomiei europene, aceasta ultima perioada poate fi
impartita, la randul ei, in ‖perioada Razboiului rece‖ si ‖perioada post – colapsu lui
U.R.S.S.‖.
Intrand in detaliile istoriei Rusiei de la constituirea sa ca stat si pana azi, putem
constata ca esenta principala a politicii externe a acesteia a fost si ramane obtinerea si
impunerea unei pozitii de mare putere pentru mentinerea ei la m asa marilor decizii in
dinamica geopoliticii internationale, indiferent de timpul istoric la care ne referim. In
toate formele statale si de regim politic ale existentei sale istorice pana azi, Rusia a
practicat aceeasi politica externa agresiva traditiona l imperiala expansionista, de
acaparare de teritorii si de impunere a influentei sale politice si economice in lume,
indeosebi in vecinatatea geografica apropiata a sa, prin diferite actiuni militare de
agresiune directa, demonstrative si de provocare.

46 Ucraina: Pasienta geopolitica – Stirile zilei – Politica – Vocea Rusiei
47 Mihaiu Margarit, Vulnerabilitati de securitate raportate la provocarile si amenintarile actualei
conduceri politice a Rusiei , expunere la Institutul cultural roman Bucuresti, in cadrul primei reuniuni a
membrilor Clubului Militar Roman de Reflectie Euroatlantica, cu tema: ‖Evolutia Europei in perioada 9
mai 1945 – 9 mai 2015‖.

Rusia s -a bazat pe un sistem de relatii externe in forta si cu marile puteri ale
lumii (in perioada Razboiului rece), discretionar cu partenerii din aliante politice precum
au fost Tratatul de la Varsovia si Consiliul de Ajutor Economic Reciproc‖48 (in aceias i
perioada), in cadrul carora, de exemplu, Romaniei i s -a acordat pozitia de perdant in
raport cu celelalte state membre. In legatura cu aceasta pozitie ‖acordata‖ Romaniei,
lucrarile istoricului american Larry L. Watts49 sunt edificatoare, veridicitatea ac estora nu
poate fi pusa la indoiala, deoarece sursele sale de documentare au fost aproape in
exclusivitate din arhiva C.I.A. si a Departamentului de Stat American si mai putin din
arhiva Romaniei, care ar fi fost probabil suspectate de subiectivism sau chi ar de fals.

2.2.1. Rusia sub conducerea lui Boris Eltin
Perioada ce a urmat colapsului U.R.S.S a debutat cu asa numita ‘‘Mama Rusia a
lui Boris Eltin‘‘. In toti acesti ani, presedintele Boris Eltin s -a confruntat, in primul rand,
cu un proces complex de constituire a noii entitati statale in limitele unor noi frontiere
ale Rusiei, in raport cu statele ce si -au declarat independenta, provenite din fostele
republici sovietice. In paralel, toate statele ex -sovietice au fost dominate si de un
puternic haos po litic, economic si militar, care ar fi trebuit sa fi fost previzibil dintr -o
perspectiva a analizei geopolitice integrate, realizata pe termen mediu si lung.
De-a lungul intregii sale frontiere, s -au desfasurat conflicte violente si razboaie
intre statele . desprinse din fosta U.R.S.S., pe tema partajului teritorial si stabilirii
frontierelor. Boris Eltin s -a implicat direct sau indirect in aceste conflicte din spatiul ex –
sovietic si chiar in influentarea unora din afara acestuia cu valente geopolitice in
favoarea sa.
Istoriile acestor conflicte au mai scos in evidenta caracterul fiecaruia dintre ele,
cum ar fi: conflicte etnice (Caucaz, Moldova, Tadjikistan si Cecenia – care au degenerat
in razboaie de gherila); conflicte generate de respingerea pluralismu lui politic si religios
(tensiuni in Azerbaidjan, Kazahstan si Uzbekistan); conflicte legate de lupta pentru
controlul resurselor energetice si economice (in spatiul Marii Negre); amenintari cu
instabilitate si actiuni de tip terorist (Asia Centrala si Cau caz); conflicte legate de
granitele cu tarile din afara spatiului exsovietic, penetrate de imigranti ilegali sau
traficanti de droguri (frontiera sino -rusa, ruso -afgana).

48 Mihaiu M argarit, Vulnerabilit ati de securitate raportate la provoc arile si amenin tarile actualei
conduceri politice a Rusiei, expunere la Institutul Cultural Rom an, Bucure sti, in cadrul primei reuniuni a
membrilor Clubului Militar
Roman de Refle tie Euroatlantic a, cu tema: ‖Evolu tia Europei in perioada 9 mai 1945 – 9 mai 2015‖.
49 Larry L. Watts, Fereste-ma Doamne de prieteni, Editura RAO, 2011, pp. 23 -24.

Cu exceptia rezolvarilor concrete cu privire la soarta armamentelor nucleare ale
fostei U.R.S.S., in general N.A.T.O. si U.E. au crezut in bunele intentii declarate ale lui
Eltin. Au crezut si in Planul de reforma economica al premierului Gaidar, considerat
parintele reformelor liberale, dar care a fost rapid inlaturat. Asadar, Occidentul i-a
acordat credibilitate si sprijin lui Eltin, sperand intr -o transformare democratica in noua
configuratie politica a Rusiei si fara comunism.
In context, ‖credibilitatea i s -a mai concretizat si in atragerea Rusiei de catre
marile puteri la crearea un ui climat de securitate si de destindere politica si militara
internationala, asa cum au fost: acceptarea Rusiei la adoptarea unor decizii privind
situatia geopolitica din spatiul exiugoslav; realizarea graduala a institutionalizarii relatiei
N.A.T.O. – Rusia; alaturarea Rusiei la lupta impotriva terorismului50 (determinata de
atacurile teroriste asupra S.U.A. din 11.09. 2001).
Evolutia Rusiei sub presedintia lui Eltin a spulberat insa speranta facila a
Occidentului. Intreaga perioada a sa a fost marcata ine vitabil de anarhia unei perioade a
‘‘sarabandei premierilor‖51, dominata de o totala degringolada economica si o coruptie
generalizata la toate nivelurile, ce au deviat Rusia de la reformarea sperata de Occident.
Reforma insa a fost facuta in baza terapiei de soc, dupa modelul GAZPROM52,
un model creat inca inainte de 1991 pentru transformarea ministerului sovietic al gazului
in companie de stat, care sa functioneze potrivit economiei de piata de stat. Acum s -a
considerat ca ‖ceea ce a fost si este bun pentr u aceasta companie este bun si pentru
Rusia‖.53 Dar terapia intregii economii ruse dupa acest model a produs hiperinflatie,
coruptie, imprumuturi contra actiuni, precum si aparitia oligarhilor.

2.1.2. Rusia sub conducerea lui Vladimir Putin
Aducerea lui Vladimir Putin la Kremlin, la inceput in Administratia prezidentiala
ca secretar al Consiliului National pentru Securitate si ulterior premier, dupa acea

50 Mihaiu M argarit, op. cit . Vezi si Ariel Cohen and Helle Dale, ―Russian Anti -Americanism: A Priority
Target for U.S.-Public Diplomacy,‖ The Heritage Foundation Backgrounder, No. 2373, February 24,
2010, p. 2, www.heritage.org/Research/Reports/2010/02/Russian -Anti-Americanism -A-Priority – Target –
for-US-Public -Diplomacy. (accesat pe 01.03. 2016).
51 Mihaiu M argarit, op. cit . Vezi Ariel Cohen, ―The ‗Primakov Doctrine ‘: Russia‘s Zero -Sum Game with
the United States,‖ Washington, DC: The Heritage Foundation F.Y.I., No. 167, December 15, 1997, p. 3,
available from s3.amazonaws.com/ thf_media/1997/pdf/fyi167.pdf. (accesat pe 01.03. 2016).
52 Vezi Artemii Yermakov, ―Sovreme nnaya gosudarstvennaya idelologiya Rossii i ee ‗nikolayevskie‘
korni‖ (― Contemporary state ideology in Russia and its ‘Nicholaevan’ roots ‖) September 7, 2011,
samoderjavie.ru/node/328. (accesat pe 01.03. 2016).
53 Mihaiu M argarit, op. cit.

sarabanda a premierilor, el a intrat in mentalul unei mari parti a populatiei ca salvator al
Rusiei de la starea deplorabila lasata de Eltin.
Oficial, s -a vorbit ca Vladimir Putin a reajustat politica interna si externa a Rusiei
insa, sub pretextul luptei impotriva coruptiei, el a declansat o serie de actiuni care
evidentiaza modul real de ex ercitare a puterii lui la carma noului Imperiu, cum ar fi:
controlul tuturor institutiilor statului prin serviciile secrete, continuarea lichidarii
opozitiei politice, recurgerea la asasinate si restrangerea severa a drepturilor si
libertatilor democratice ; accentuarea prabusirii economice sub presiunea crizelor
economice si financiare, precum si a sanctiunilor occidentale, reabilitarea simbolurilor
comuniste si imperiale (imnul U.R.S.S.), glorificarea Armatei (uniforme – model tarist,
parade militare tradi tionale), minimalizarea crimelor din vremea stalinista, intalniri
informale cu populatia si actiuni excentrice din viata personala intima, devoalate
premeditat pentru imaginea sa publica si perceptia lui ca un erou de legenda.
Putin a folosit si instrumen te diplomatice dure, impuse prin santaj si ne –
negociabile, avand ca varf de lance resursa energetica – asa zisa diplomatie a gazului,
care nu a fost inventata de el. ‖Gazul rusesc a fost arma fabricata de Beria si Hrusciov,
utilizata de Brejnev si Kosaghin , pe care Cernomardin a transmis -o integral lui Putin‖.54
Si iata ca si azi, GAZPROMUL, la butoanele caruia se afla Vladimir Putin, este
atat de mistificat si reprezinta obiectul unor temeri atat de mari, incat se spune ca
realmente el este un stat in stat , iar intreaga strategie actuala a Rusiei in relatiile cu
Europa Occidentala este construita pe ‖politica gazului‖. Este stiut faptul ca Putin ‖tine
la respect‖ tari precum Finlanda, Austria, Germania, Ucraina. Iar in primul semestru al
anului 2015 a legif erat o alta abordare a politicii externe, ‖mai flexibila‖, cu un inteles
accentuat santajist, care permite Rusiei o noua politica a gazelor pentru Europa, evident,
in contextul sanctiunilor economice occidentale legate de dosarul Ucraina.
Apoi, nu este de eludat nici faptul ca, potrivit unei relatari a publicatiei The New
York Times, din luna mai 2015, uraniul si reactoare nucleare rusesti au trecut la ofensiva
pentru reconstruirea sferei de influenta in lume prin ROSATOM55 agentie rusa controlata
de stat. Aceasta are peste 29 de reactoare in diferite faze de planificare sau dezvoltare in
peste zece state. Compania, pentru dezvoltarea sa a si cumparat in 2013, de la un
producator canadian de uraniu, dreptul de a exploata mine ce se intind din Asia Centrala

54 Paniuskin Valeri Mihail, Gazprom noua arma a Rusiei , Editura Curtea Veche, 2008, pp. 12 -23.
55 Diana Toea, Cum a reu sit Rusia s a controleze produc tia de uraniu din SUA: Rolul -cheie jucat de
Hillary Clinton, Ziare.com, Aprilie 2015. (accesat pe 21.03. 2016).

pana in America de Vest. A mai incheiat acorduri pentru furnizarea de combustibili
nucleari cu Ungaria, Bulgaria, Slovacia, Cehia, Iran, Turcia, Iordania, Egipt, India,
Bangladesh, Vietnam, Argentina, Brazilia.
Este greu de presupus ca toate aceste acordur i comerciale nu au conditionari
politice impuse de Rusia, pe care Putin stie sa le foloseasca cu abilitate pentru santajarea,
temperarea sau contracararea opozantilor sai politici si chiar pentru destabilizarea si
atragerea altor state in zona sa de influe nta.
Amploarea, violenta protestelor de masa incepute inca din toamna anului 2013 in
Ucraina si perseverenta lor in continuitate, generate de gestul brutal al presedintelui
Ianukovici de a deturna subit parcursul european al Ucrainei si orientarea explici ta a tarii
catre Moscova, pana la fuga sa, nu lasau sa se intrevada o asemenea crestere a
instabilitatii privind starea de securitate pe plan zonal care sa aduca in prim plan,
declaratiile Crimeii de desprindere de Ucraina si realipirea ilegala a ei de cat re Rusia.

2.1.3. Politica de reconstituire a U.R.S.S. -ului dusa de Vladimir Putin
Dar daca luam in calcul dorinta presedintelui rus Vladimir Putin cu privire la
reconstituirea fostei U.R.S.S., se putea aprecia inca de atunci ca s -a dat semnalul de
extindere a a cestei instabilitati pe plan geopolitic international, ulterior si dovedita. In
context, trebuie mentionat ca politica externa a Rusiei exercitata in forta de Vladimir
Putin si camarila sa de la Kremlin in raport cu Ucraina, concretizata de incalcarea
Memo randumului – Budapesta, 1994 si declansarea razboiului hibrid in aceasta tara,
continuarea sprijinirii actiunilor teroriste ale separatistilor pro -rusi si anexarea ilegala a
Crimeei, a fost pusa in evidenta si de alte actiuni in forta si deschis agresive.
Reamintim doar razboiul cu Georgia (2008), initierea de demersuri concrete
pentru punerea in aplicare a Proiectului EurAsia, imixtiuni flagrante in Moldova si in
tarile baltice pentru a favoriza accederea la putere a unor guverne proruse, folosirea
resurs elor energetice ca instrument politico – diplomatic de santaj in negocierile
Acordului de la Minsk privind incetarea focului, organizate de ‖cancelarul german
Angela Merkel si presedintele Frantei, Francois Hollande‖56 – roluri asumate de acestia
in nume pe rsonal si nu din imputernicirea vreunei autoritati internationale – sau in
desfasurarea de ‖actiuni insiduoase de destabilizare a N.A.T.O. si U.E., prin oferte

56 Reuters, Armistitiul de la minsk. Putin anun ta acordul de pace cu Ucraina, 12 Februarie 2015. (accesat
pe 01.03.2016).

economice avantajoase acordate unor tari membre ale acestor organisme (Ungaria,
Cehia, Grecia, I talia)57.
Pentru a distrage atentia de la criza Crimeei si a demonstra ca este o mare putere
apta sa lupte pe doua fronturi, Rusia s -a implicat prin forta militara si in Siria, din
proprie initiativa, sub motivatia luptei impotriva ISIS, context care a gen erat si o relatie
tensionata politica si militara cu Turcia. Nu trebuie uitat nici modelul Kosovo, prin care
aceasta provincie si -a declarat unilateral independenta fata de Serbia, invocat speculativ
acum de Rusia, cu mult zgomot, post factum – Crimeea.
Trebuie mentionat totusi ca acest model a ramas in constiinta unor popoare si
chiar in unele discursuri politico diplomatice, ca urmare a modului in care el s -a produs,
ceea ce a determinat chiar retinerea conducerilor politice ale lor in a recunoaste Kosov o
ca stat independent. Printre est -europeni, circula atunci chiar si un slogan: azi Serbia,
maine Rusia. Este posibil ca sa nu fi fost intamplator, la acea data, cand chiar si un
oficial de la Moscova afirma, probabil cu nuanta de avertisment disimulat, ca ‖marea
majoritate a tarilor care au propriul Kosovo ar fi extrem de suparate daca Rusia ar adopta
acest model‖58.
Bineinteles ca aceasta a fost interpretata atunci ca o aluzie la Georgia, Republica
Moldova, Azerbaidjan si putini se gandeau la Crimeea. Ace asta, probabil si din cauza ca
in tarile occidentale s -a cunoscut prea putin despre starea de spirit majoritara a populatiei
sale dominata de panslavismul traditional istoric rusesc. Legat de acesta, este de retinut
si faptul ca in istoria sa, panslavismul s-a dezvoltat la inceput intr -un mod similar cu
pangermanismul, prin sublinierea nevoii de unitate.
Asemeni altor miscari nationaliste romantice, intelectualii si oamenii de stiinta
slavi, in special din domeniile istoriei, filologiei si folclorului, au incurajat plin de
entuziasm ideiile panslave si ele se manifesta si azi, dominand gandirea politica chiar si
a democratilor autentici rusi.
Este unanim recunoscut ca prin anexarea ilegala a Crimeii, Rusia a incalcat Carta
O.N.U., Carta de la Paris si Actu l Final de la Helsinki al O.S.C.E., precum si obligatiile
Rusiei conform Memorandumului de la Budapesta din 1994. Prin acest act unic savarsit
in perioada postbelica in Europa, Rusia a demonstrat lumii intregi ca cea mai mare
aspiratie a sa este remodelare a actualei arhitecturi a securitatii Europei si sa oblige

57 Mihaiu M argarit, op. cit .
58 Vocea Rusiei , 17 Martie, 2014.
www.mid.ru/brp_4.nsf/e78a48070f128a7b43256999005bcbb3/8f8005 f0c5ca3710c325731d0022e227?Ope
nDocument. (accesat pe 01.03. 2016).

Occidentul sa recunoasca spatiul post -sovietic drept sfera de influenta a Rusiei.59 In
acest fel ea cauta sa creeze un "arc de instabilitate" in fostele republici sovietice, in
vederea descurajarii O ccidentului de a le incorpora, alimentand conflicte inghetate si
revolte interne.
Totodata, Peninsula Crimeea anexata acum Rusiei reprezinta centrul intereselor
strategice ale acesteia, prin care -si propune sa -si asigure influenta asupra Caucazului si
vestului Europei prin Flota Marii Negre, avand si baza militara de la Sevastopol, unde, la
momentul invadarii erau dislocati aproximativ 10.000 de soldati rusi. Rusia acum
controleaza in mod ilegal sute de kilometri de coasta in peninsula si apele adiacente, in
proximitatea frontierelor maritime ale U.E. si N.A.T.O.
Din alta perspectiva, intervenind agresiv in Ucraina, Putin a fost increzator in
faptul ca strategia aplicata in Georgia poate sa fie repetata, iar doua dintre fazele acesteia
au fost deja impleme ntate. Prima a fost invadarea si anexarea Crimeei in pofida
condamnarilor la nivel international, Kremlinul atingandu -si astfel scopul de a indeparta
Ucraina de N.A.T.O. In prezent, Putin cauta o "dez -escaladare" a conflictului. El ‖revoca
abil‖ mandatul d e a invada estul Ucrainei pe care si l -a acordat singur, exprimandu -si
sustinerea de principiu fata de planul de pace al lui Porosenko, dar se situeaza cu aceeasi
abilitate pe pozitia unei terte parti interesate de ce se intampla in Ucraina, insa isi
menti ne ferm afirmatia ca nu a intervenit direct in razboiul dintre fortele guvernamentale
ucraineene si fortele pro -ruse.
Importanta anexarii Crimeei trebuie vazuta si prin prisma ‖Conventiei de la
Montreux‖60 (20 iulie 1936). In perioada Razboiului rece, stapanirea intregului tarm
nordic al Marii Negre a insemnat o oaza de liniste pentru fosta U.R.S.S., in ceea ce
priveste eventuale situatii militare tensionate in acvatoriul acesteia. Controlul
stramtorilor Bosfor si Dardanele, care fac legatura Marii Neag re cu Marea Mediterana si
in continuare o iesire lejera in marile si oceanele lumii este un subiect sensibil, cel putin
incepand din secolul al XVII -lea, fiind reglementat de -a lungul timpului prin diverse
acorduri, in functie de aliantele internationale i n vigoare la momentul respectiv.

59 Stephen Blank, ―Rumors of War: Russia and Its Neighborhood,‖ World Defence Systems , 2012, pp. 3 -4.
60 Euronaval , Conven tia de la Montreux si aplicarea in criza ucrainean a, 02 martie 2014, unul dintre cele
mai vechi acorduri interna tionale aflate in vigoare si in prezent, plaseaz a stramtoarea Bosfor sub
controlul militar al Turciei. Conven tia autorizeaz a libera trecere a navelor prin str amtoare, insa limiteaz a
numarul si dimensiunile acestor a. Documentul limiteaz a de asemenea, in cazul navelor militare, durata
prezen tei lor in zon a. In general, vasele de r azboi ale tarilor din afara regiunii cu o greutate mai mare de
10.000 de tone nu pot intra in Marea Neagr a. In cazul in care mai multe vase ale aceleia si tari intr a in
Marea Neagr a, tonajul lor total nu trebuie s a depaseasca 45.000 de tone. In plus, submarinele trebuie s a
navigheze la suprafa ta.

In conditiile in care Romania si Bulgaria au devenit membre N.A.T.O., alaturi de
Turcia, cu Ucraina si Georgia, aspirante sa intre si ele in Alianta, si daca mai luam in
considerare parteneriatele strategice ale acestor ta ri cu S.U.A., este evident ca paritatea
din punctul de vedere al potentialului militar naval in bazinul Marii Negre ii este total
nefavorabil Rusiei, acesta fiind inca un argument pentru care Rusia si -a anexat Crimeea
si doreste ca intreaga Ucraina sa intr e sub influenta sa politica.

2.1.4. Alipirea ilegala a Crimeei – cauze
Agresiunea Rusiei impotriva Ucrainei a debutat chiar ininte de invadarea
Crimeei, prin desfasurarea de actiuni specifice razboiului informational, in scopul
destabilizarii conducerilor polit ice, administratiilor centrale si locale, precum si a
economiei acestei tari, vizand totodata si manipularea populatiei pentru a renunta la
optiunea parcursului european occidental si euroatlantic. Ele s -au intensificat dupa
debarcarea lui Ianukovici de la putere in Kiev, in urma ‖revolutiei Maidanului‖.
Evolutia evenimentelor a evidentiat ascensiunea noii puteri ucrainiene pro –
atlantiste si antiruse, marcand un alt reper important, concretizat din partea Rusiei prin
interventia sa militara in Ucraina, la 24 februarie 2014, cu trupe speciale rusesti fara
insemne care au preluat controlul asupra celei mai mari parti a Peninsulei Crimeea,
inclusiv cladiri civile, aeroporturi si baze militare, cai de comunicati s.a.61 Militarii
profesionisti incadreaza aceste a ctiuni in tipologia razboiului hibrid.
Derularera evenimentelor continua, dar din aceleasi considerente de rigurozitate
pentru istorie, trebuie mentionate, in principal urmatoarele evenimente: legitimarea noii
puteri de la Kiev si a optiunii sale vestice prin scrutinuri legislative si prezidentiale cu
alegerea lui Petro Porosenko, actiunilor militare planificate si desfasurate de noua
guvernare li s -a imprimat un caracter specific luptei antiteroriste, care au avut loc Estul
Ucrainei, cu precadere in Donet k si Lugansk. Mai pot fi considerate ca fiind
determinante in evolutia crizei si puncte focale determinante ale evolutiei crizei, cum ar
fi: referendumul din 16 martie 2014, privind problema separarii Crimeei de Ucraina,
controversat din punct de vedere al legalitatii, organizarii si fraudarii rezultatelor,
aceleasi considerente si pentru republicile autoproclamate independente, in aprilie 2014;
acordul de la Minsk, din 5 septembrie 2014, de incetare a focului in estul Ucrainei, desi
a fost convenit cu part iciparea lui Putin, totusi din continutul sau nu rezulta

61 Vladimir Pastukhov, ―Ukraine is the Poland of the 21st Century,‖ 14 April 2014,
http://polit.ru/article/2014/04/14/ukraine/. (accesat pe 01.03. 2016).

responsabilitati pentru partea rusa, cu toate ca acei omuleti verzi au fost identificati si in
aceasta zona, nu numai in Crimeea.
Foarte important de retinut este faptul ca Presedintele Putin, in co nceptia sa,
poate pentru a se disculpa in fata judecatii istoriei, parcurgand toate etapele procedurale
constitutionale si dand curs asa zisei vointe a poporului pentru a se exprima prin
organismele sale reprezentative pe care le domina, a considerat ca a imprimat un caracter
perfect legal procesului de anexare a Crimeei. Astfel, la 17 martie 2014, Presedintele rus
a obtinut consimtamantul Guvernului si Parlamentului de la Moscova pentru ratificarea
acordului de alipire a Crimeei la teritoriul Rusiei. Crime ea a fost considerata oficial
alipita Rusiei odata cu semnarea unui acord intre presedintele rus si noii lideri ai
Peninsulei din sudul Ucrainei, Kremlinul anuntand oficial, intr -un comunicat din 18
martie 2014, ca „Republica Crimeea este considerata alipi ta Federatiei Rusiei incepand
cu data semnarii acordului‖.62
E bine de stiut, tot pentru istorie, ca reprezentanti ai noii puteri ilegitime a
regiunii Crimeea si a orasului Sevastopol, din relatarile zilnice ale presei locale rezulta
ca si -au asumat prin s emnatura documentele de alipire la Rusia, prin prezenta la
Moscova a urmatoarelor personaje pro -ruse: presedintele legislativului din Crimeea
Vladimir Konstantinov, premierul din Crimeea Serghei Axionov si primarul orasului
Sevastopol Aleksei Chaliy. Acest ia sunt colaborationisti si pot fi acuzati de inalta
tradare. In ceea ce priveste fortele armate conventionale, se stie ca in 2007, Rusia si -a
suspendat participarea la Tratatul privind fortele armate conventionale in Europa
(F.C.E.), iar dupa anexarea Cri meei, la 11 martie 2015, Federatia Rusa si -a incetat
participarea la grupul consultative comun din cadrul F.C.E. si, ca urmare, s -a retras
complet din acest tratat. Deci, din acest punct de vedere Rusia considera unilateral ca nu
mai are obligatii si nici nu mai trebuie sa dea nimanui socoteala in acest domeniu.
Aceasta a facilitat ca, in decembrie 2014, guvernul rus sa aprobe noua Doctrina
militara care considera N.A.T.O. ca o amenintare principala la adresa securitatii Rusiei.
Mai nou, aceasta acuzatie e ste mentionata si in actualizarea Strategiei de securitate
nationala, aprobate de Putin pe 17 Decembrie 2015.
Inainte de anexarea ilegala a Crimeei, prezenta fortelor terestre si aeriene ruse in
Peninsula a fost minima si a vizat, cu prioritate, apararea Sevastopolului, principala baza
a flotei ruse in Marea Neagra si a doua baze navale adiacente. Prin anexare, fortele
navale ucraineene au fost preluate de trupele ruse, prin forta, ilegal. Iar pentru cresterea

62 HotNews.ro, preluare a comunicatului A.F.P ., din 18 martie 2014. Vezi Zvi Magen and Udi Dekel,
Russia’ s Linkage between the Ukrainian Crisis and the Middle East , INSS Insight No. 556, p. 3.

capacitatii militare in Crimeea si in bazinul Marii Negre, ‖Rusia a trecut la crearea unei
forte intrunite ofensive de lupta, compusa din forte navale, terestre si aeriene‖.63 Ca
urmare, Planul de modernizare a flotei Marii Negre este acum una din partile cele mai
ambitioase ale programului de stat de inzestrare cu armament al Rusiei, pentru perioada
2011 – 2020. In concret, printre altele, se presupune ca se vor achizitiona sas e noi
submarine diesel moderne de tip Rostov pe Don si sase noi fregate de tip Amiralul
Grigorovici.
In luna martie 2015, o sursa din cadrul Ministerului Apararii din Rusia declarase
ca bombardiere strategice supersonice Tupolev 22 -M3, capabile sa poarte arme nucleare,
vor fi desfasurate in Peninsula, in cadrul unor manevre militare ordonate de Vladimir
Putin. Legat de acest aspect, ceva mai tarziu, Presedintele Ucrainei, Petro Porosenko, a
sugerat intr -un interviu pentru Euronews, ca peninsula Crimeea a d evenit deja un ‖hub
militar‖ si ca rachete, cu o raza de actiune de 500 km, ar fi fost instalate acolo. In
preocuparile sale de a -si mari semnificativ capacitatile de aparare aeriana si navala in
bazinul Marii Negre, Putin a desfasurat noi rachete de apara re navala (anti -nave, cu o
raza de actiune de 600 km, ce pot ajunge la Stramtoarea Bosfor), asigurandu -se astfel ca
avioanele de lupta ruse controleaza aproximativ trei sferturi din spatiul aerian al
bazinului Marii Negre (triplandu -si practic numarul de a eroporturi in Crimeea).
In acest sens, s -a constatat ca Rusia si -a consolidat capacitatile atat la nivel
strategic, cat si tactic, astfel: strategic – bombardierele cu raza lunga de actiune capabile
sa transporta rachete de croaziera si avioanele de recun oastere care opereaza aproape de
tarmurile vestice ale Marii Negre care au posibilitatea de a patrunde adanc in Europa
Centrala; tactic – erau planificate doua brigazi de infanterie navala, ce puteau fi sustinute
de nave portelicopter de tip Mistral, care reprezenta o posibila amenintare serioasa de
debarcare. Aceasta a determinat ca Franta sa abandoneze fara echivoc si definitiv
vanzarea de nave de asalt amfibie catre Rusia. Din acest motiv, este posibil sa se fi
amanat constituirea celor doua brigazi de i nfanterie navala.64 Ca urmare, constatam ca
pozitionarea unor capabilitati aeriene ofensive, precum si modernizarea infrastructurilor
militare din Crimeea vor consolida pozitia militara ofensiva a Rusiei si capacitatea sa de
a proiecta putere in afara terit oriului sau.

63 Parlamentul European, Comisia pentru afaceri externe, Proiect de raport referitor la situatia militara
strategic din bazinul Marii Negre in urma anexarii ilegale a Cr imeii de catre Rusia – Raportor: Ioan
Mircea Pascu, 6 Martie, 2015.
64 Michael Emerson, Towards a fresh deal for Ukraine, the EU and Russia and their neighbourhood
policies: 15 steps , Centre for European Policy Studies, 29 May 2014, p. 3.

Masurile adoptate de Rusia, in legatura cu inarmarea Crimeei, sunt cu atat mai
mult ingrijoratoare, cu cat a aparut si declaratia presedintelui Putin, potrivit careia ‖era
pregatit sa puna in alerta fortele nucleare in timpul anexarii Crimeii de catre Rusia, daca
Occidentul ar fi intervenit impotriva anexarii‖.65 In documentarul prezentat in emisiune
timp de aproape trei ore, Putin a recunoscut ca a dat ordin fortelor ruse sa anexeze
Crimeea in martie 2014, cu mult inainte de referendumul din p eninsula ucraineana, desi
Kremlinul sustinea ca anexarea a avut loc datorita rezultatelor referendumului
controversat. In egala masura, ingrijorarea vine si de la declaratiile amenintatoare facute
si de alti inalti oficiali rusi. Astfel, cu o zi inaintea a lipirii Crimeei, directorul Centrului
de studii sociale si politice comenta ca ‖ar fi necesara desfasuarea de arme nucleare in
Crimeea‖.66 Apoi, cu prilejul activitatilor care marcau un an de la acest episod, a declarat
ca Rusia va cauta mijloace sa "anihil eze" flota Romaniei. In aceleasi imprejurari si Seful
Departamentului de Nonproliferare si Control al Armanentului din Ministerul rus de
Externe, Mihail Ulianov, a mentionat si el ‖Avem dreptul sa plasam arme nucleare in
Crimeea‖.67 Aceasta intentie a fost devoalata si pe timpul unor ample exercitii militare,
cand ‖ in Crimeea au participat bombardiere strategice TU -22M3 cu capacitate
nuclear‖.68 In final, ingrijorarea cea mai mare vine din Doctrina militara a Federatiei
Ruse, aprobata de Putin in decembrie 2 014, care ‖permite folosirea armelor nucleare
impotriva unui stat ce nu detine astfel de arme‖.69
In ansamblul consecintelor dezastruoase produse de sanctiunile economice
impuse Rusiei de catre Occident, pe care Kremlinul incearca prin propaganda sa le
escamoteze, se constata ca in Crimeea situatia economica este cea mai rea fata de restul
Rusiei si se rasfrange in mod direct asupra populatiei. Spre exemplu, noaptea Crimeea a
devenit unul din cele mai intunecate locuri de pe planeta. Un milion, din cele dou a de
locuitori ai Peninsulei, nu au curent electric decat maximum cateva ore pe zi. Localnicii
folosesc lumanari in loc de becuri si fac cozi de ore intregi la benzina si paine, in
magazinele care inca mai sunt deschise. Aici sanctiunile se insumeaza si cu cele venite
din partea Kievului si invers, capatand aspectul de represalii. Iata un aparent amanunt
concret, intens comentat de presa locala: se mentioneaza ca stalpii de inalta tensiune de
pe partea ucraineana au fost demolati in regiunea Herson din sudu l Ucrainei, iar liniile

65 Radio Europa Lib era, Documentar politic „Crimeea: revenirea in patrie”, cu pariticiparea lui Vladimir
Putin, 16 Martie 2015.
66 Nezavisimaia Gazeta,16 martie, 2014. (accesat pe 01.03. 2016).
67 Sputnik, 17 martie 2015. (accesat pe 01.03. 2016).
68 Sputnik, 16 Martie 2015. (accesat pe 01.03. 2016).
69 News.Kremlin.ru [Online]: http://news.kremlin. ru/media/events/files/41d527556bec8deb3530.pdf.
(accesat pe 01.03. 2016).

au fost taiate de gruparile paramilitare nationaliste si de etnici tatari care au organizat o
tabara de protest in fata noii frontiere. Acestia impiedica si camioanele ucrainene sa
aprovizioneze peninsula, in semn de protest fata de anexare si fata de soarta tatarilor din
Crimeea. Iar Kievul pare sa ezite asupra strategiei pe care ar trebui sa o urmeze in acest
caz.
Initial, a anuntat ca va repara stalpii doborati, dar a dat inapoi in fata furiei
manifestantilor tatari. Apoi a decla rat ca suspenda comertul cu Crimeea. Se pare, totusi,
ca una din cele patru linii taiate a fost sau urma mai tarziu sa fie reparata, pentru a
alimenta spitalele. In ceea ce priveste Ucraina in integritatea sa statala, in contextul
represaliilor Moscovei, e ste de retinut amenintarea ca va sista livrarea unui carbune de
un tip special, fara de care cinci centrale termice ucraienene vor fi nevoite sa puna
lacatul la porti. Dar carbunele provine din Donbas, regiune din estul Ucrainei controlata
de separatistii pro-rusi, este livrat mai intai in Rusia, de unde este exportat in Ucraina.
Spre sfarsitul anului trecut, in incercarea de a rezolva problema energiei electrice in
Crimeea, Rusia a trimis 300 de generatoare electrice in zona. Cu toate acestea, potrivit
relatarilor zilnice ale presei ambelor parti, multe magazine au ramas inchise, la
benzinarii soferii formau cozi interminabile, iar semafoarele nu lucrau. Potrivit acelorasi
gen de relatari, unii localnici au inceput sa fie nemultumiti de modul in care este
gestionata situatia si fac deja trimiteri direct la promisiunile lui Putin, acuzandu -l ca nu a
facut nimic pentru Crimeea in timpul care a trecut de la anexare. Rusia ii considera insa
vinovati pe activistii tatari din Crimeea pentru toate incidentele care apar.70 Din partea
Kievului, fata de aceste aspecte de hartuiala, presedintele ucrainean crede ca Moscova
are o atitudine dura fata de minoritatea tatarilor din Ucraina si afirma ca activistii tatari
sunt arestati de catre autoritatile ruse.
In criza dintr e Rusia si Ucraina interesant pare a fi si faptul ca, dupa ce, pe 25
noiembrie anul trecut, Gazprom a anuntat sistarea livrarilor de gaze catre Ucraina, din
cauza marilor datorii acumulate la plata, Kievul a dezmintit aceasta varianta si sustine ca
el este cel care a decis sa intrerupa importurile, sustinand ca se va aproviziona din alte
surse.
Mai retinem ca in problema financiara Rusia isi intareste pozitia in Crimeea.
Astfel, a nationalizat o banca importanta cu sediul in Crimeea, care fusese sanctionat a de
Occident pentru ca a finantat anexarea Peninsulei in martie 2014. In acest sens, se

70 News.Kremlin.ru [Online]: http://news.kremlin. ru/ media/events/files/41d527556bec8deb3530.pdf.
(accesat pe18.03. 2016).

precizeaza ca ‖Russian National Commercial Bank (RNKB) e detinuta acum, in
proportie de 100%, de statul rusesc‖.71
Dupa anexarea Peninsulei de la Ucraina, compania si -a mutat sediul central in
Crimeea si oferea, printre altele, imprumuturi pentru cei care luptau pentru fortele
armate ruse. De retinut este ca, RNKB este mentionata oficial ca fiind pe locul 90 in
randul celor 700 de institutii financiare care apartin sist emului bancar rusesc.
Actualizarile la Strategia de securitate a Rusiei, aprobate de Putin pe 17
decembrie a anului trecut, erau de prevazut a se efectua si nu aduc noutati spectaculoase
in continut. Nu vom intra in detaliile acestora, ci voi prezenta cat eva consideratii la cele
ce privesc Ucraina la care, in mod firesc, era de asteptat sa faca referiri. De fapt, aceste
asa zise actualizari, in ansamblul lor, vin sa justifice actiunile Rusiei nu numai in
Ucraina, ci si in Siria, in ansamblul politicii sale externe, asa cum am mentionat -o la
inceputul acestei lucrari. Asadar, cum nu puteau lipsi referiri la Ucraina, constatam ca
Rusia vede in ea o sursa de instabilitate la granitele sale. Astfel, in Strategie se
mentioneaza: „Consolidarea ideologiei national iste de extremadreapta, efortul deliberat
de a contura o imagine publica a Rusiei ca dusman transforma Ucraina intr -o sursa de
instabilitate europeana pe termen lung, localizata chiar langa frontierele Rusiei‖.72
Apoi, pastrarea si protejarea valorilor tra ditionale, de ordin spiritual si moral, ca
fundament73 al societatii ruse, educatia copiilor si a tinerilor in spiritul acestor valori, in
viziunea noilor actualizari, reprezinta unul din obiectivele strategice pentru asigurarea
securitatii nationale, ceea ce este corect pentru perenitatea oricarui popor. Dar razboiul
declansat de Kremlin asupra Ucrainei il justifica cu „schisma din societatea ucraineana‖,
respectiv cu „lovitura de stat‖ de la Kiev, subliniind ca ea a fost realizata prin sustinerea
de catre U.E. si S.U.A. a Euromaidanului din 2013 -2014.
In Strategia actualizata se precizeaza: „Sustinerea S.U.A. si a U.E. pentru
lovitura de stat anticonstitutionala din Ucraina a dus la o schisma profunda in societatea
ucraineana si la un conflict armat‖.74 In acest fel, Rusia nu recunoaste ca implicarea ei in
Ucraina a generat de fapt criza, fiind determinata de proiectele sale integrationiste si de
grandoare. Acesta este determinarea pentru care blamul este trecut in dreptul S.U.A. si

71 The Telegraph, by AFP, 12 jan., 2016. (accesat pe 13.03. 2016).
72 News.Kremlin.ru [Online]: http://news.kremlin. ru/ media/events/files/41d527556bec8deb3530.pdf.
(accesat pe 21.03. 2016).
73 News.Kremlin.ru [Online]: http://news.kremlin. ru/ media/events/files/41d527556bec8deb3530.pdf.
(accesat pe 18.03. 2016).
74 Centrul de Prevenire a Conflictelor & Early Warning, Strategia Nationala de Securitate a Rusiei: intre
document programatic si prop aganda desantata, ianuarie 2016.

U.E. Ca urmare, constatam ca alaturi de N.A.T.O., acuzat pana de curand ca se extinde,
acum si S.U.A. sunt trecute direct intre amenintari la adresa Rusiei.
Totodata, Rusiei ii este greu sa recunoasca faptul ca dorinta Ucrainei de a intra in
spatiul de liber schimb european a fos t sanctionata cu anexarea Crimeii si cu declansarea
agresiunii militare din Estul Ucrainei, deci la razboi. Pentru a escamota realitatea
agresiunii, cred ca a determinat introducerea in Strategie pretinsa „lovitura de stat‖.

2.1.Cronologia evenimentelor
Interventia armatei ruse in Ucraina a inceput la 24 februarie 2014, ca urmare a
Revolutiei ucrainene pro -europene soldate cu o lovitura de stat, cand trupe speciale
rusesti fara insemne au preluat controlul asupra celei mai mari parti a peninsulei
Crimeea din Ucraina situata pe coasta de nord a Marii Negre, inclusiv cladiri civile,
aeroporturi si baze militare.
In aceeasi zi, legiuitorul rus a aprobat prezenta militarilor rusi in Crimeea si estul
Ucrainei. Totodata oficialii rusi au continuat sa sustina ca prezenta fortelor militare ruse
in Crimeea nu incalca niciun acord existent intre Rusia si Ucraina. Raspunsul ucrainean
a fost moderat pana acum, fara nicio actiune militara din partea guvernului Ucrainei,
care a fost instalat la Kiev cu mai putin de o sa ptamana inainte de ocupatie. Totodata,
parlamentul ucrainean a solicitat ca semnatarii Memorandumului de la Budapesta sa isi
reafirme angajamentul fata de principiile garantate prin acest tratat. Conform acordului
bilateral intre Ucraina si Rusia cu privir e la stationarea unor structuri militare ruse pana
in 2047, Rusia poate avea circa 25 de mii de militari, peste 500 de nave in portul de la
Sevastopol, 100 de guri de tun cu calibru 100 mm si 22 de avioane de lupta.Toate
informatiile privind miscarile de t rupe trebuiesc trimise Kiev -ului de catre partea rusa,
iar militarii rusi trebuie sa ramana in anumite zone prestabilite.
Potrivit presedintelui rus Vladimir Putin, trupele din Crimeea au doar rolul de a
proteja activele militare rusesti conform tratatelo r bilaterale ruso -ucrainene, in timp ce
"grupuri de autoaparare" si nu armata rusa au preluat controlul asupra infrastructurii si
instalatiilor militare din Crimeea. Intr -un interviu televizat din 17 aprilie 2014 Putin a
spus tocmai opusul vorbelor sale an terioare, recunoscand ca in Crimeea au actionat
soldati rusi fara insemne.
Departamentul de Stat American a precizat ca aceste trupe inarmate fara insemne
militare vorbesc rusa si au echipamente militare (grele) cu numar de Rusia si
neaccesibile cetatenil or de rand. Politicienii rusi sunt de acord ca guvernul ucrainean

este nelegitim si ca Ianukovici ramane liderul legitim al Ucrainei. Conform presedintelui
rus Vladimir Putin, Kievul a incercat sa destabilizeze situatia din Crimeea, Parlamentul
ucrainean s e afla sub influenta extremistilor si teroristilor si ca bazele militare ruse, dar
si populatia rusofona in general, se afla in pericol. Potrivit oficialilor rusi, in Ucraina ar
avea loc o criza umanitara si sute de mii de oameni ar fi fugit din tara spre Rusia, in
cautarea unui refugiu, fara a preciza cati dintre acestia au plecat de fapt la munca in
Rusia. Conform Rusiei, actiunile SUA si UE de a tolera o lovitura de stat la Kiev ar
reprezenta o incalcare a Memorandumului de la Budapesta, care garanta int egritatea
teritoriala si suveranitatea Ucrainei.
In timp ce Federatia Rusa neaga vehement ca ar avea trupe armate in zona de
conflict din sud -estul Ucrainei, pe 21 ianuarie 2015, presedintele Ucrainei, Petro
Porosenko a declarat ca peste 9.000 de militari rusi se afla pe teritoriul Ucrainei.
Cronologia evenimentelor:
– 21 noiembrie 2013, Guvernul de la Kiev a suspendat negocierile asupra
Acordului de Asociere cu UE si a relansat relatii economice cu Moscova, provocand
furia opozitiei proeuropene. Trei lun i de manifestatii au urmat la Kiev, in Piata
Independentei, care devine simbolul protestelor.
– 1 Decembrie 2013 – Politia ucraineana aplica violenta asupra studentilor ce
protesteaza in Piata Independentei din Kiev dupa esecul presedintelui Viktor Ianuko vici
de a semna acordul cu UE.
– 20 februarie 2014 – Peste 100 de persoane au fost ucisi in doar 48 de ore in
urma confruntarilor dintre protestatari si politie si dupa ce lunetistii guvernamentali au
deschis focul.
– 22 februarie 2014 – Viktor Ianukovic i, presedintele Ucrainei, fuge de la Kiev75.
– 23 februarie 2014 – Rada Suprema a Ucrainei a abrogat legea privind bazele
politicii de stat in domeniul lingvistic, lege care a conferit limbii ruse statut de limba
regionala in 13 (din 27) regiuni administrative ale Ucrainei,76 in care membrii
comunitatilor etnice reprezentau mai mult d e 10% din populatie. Incepand cu 23
februarie Rusia a mobilizat forte de interventie rapida la frontierele Ucrainei si chiar in
Crimeea.77

75 https://www.youtube.com/watch?v=84GHYKK2hRc
76 Parla mentul Ucrainei a abrogat la 23 februarie legea privind bazele politicii de stat in domeniul
lingvistic , 6 martie 2014, agerpres.ro
77 Rusia isi joaca viitorul in Crimeea? | Romania Libera

– 25 februarie 2014 – sute de militanti pro -rusi s -au adunat in fata Parlamentului
republicii autonome din Simferopol pentru a cere organizarea unui referendum,
respingand puterea de la Kiev.
– 26 februarie 2014 – confruntari intre fortele proruse si proucrainene au loc la
Simferopol, capitala Crimeei, republica autonoma si locuita in majoritate de etnici rusi
din sudul Ucrainei. Ulterior, Parlamentul din Crimeea, ocupat de un comando prorus,
alege un nou Guvern local si voteaza organizarea unui referendum cu privire la viitorul
peninsulei, unde se instaleaza militari rusi in civil.
– 27 februarie 2014 – un grup de persoane inarmate, cel mai probabil proruse, au
ocupat sediul Parlamentului si Guvernului din Crimeea si au arborat steagul
rus.78 Parlamentul din Crimeea a demis Guvernul local si anunta referendum pe 25 mai.
In noaptea de 27 spre 28 februarie , aeroporturile din Crimeea au fost ocupate de
persoane inarmate, cel mai probabil rusofone. Printre cladirile ocupate se afla si
aeroportul Belbek din Simferopol . Militarii ucraineni si granicerii din Balaklava au fost
dezarmati de catre persoane inarmate,79 cel mai proba bil soldati rusi fara insemne.80
– 28 februarie 2014 – aeroporturile din Crimeea au revenit sub controlul
autoritatilor ucrainene.81 Parlamentul ucrainean a votat o rezolutie prin ca re a cerut
garantarea suveranitatii de catre Statele Unite si Marea Britanie .
– 1 martie 2014 – noul premier crimeean Serghei Aksionov a solicitat Rusiei, prin
intermediul presedintelui rus Vladimir Putin , „asistenta in asigurarea pacii si stabilitatii
pe teritoriul ‖ Crimeii.82 Intre timp, Aksinov urma sa preia „ temporar controlul
securitatii ‖ in Crimeea, urmand ca toate autoritatile sa se supuna ordinelor sale sau sa
demisioneze. Totodata, A kisonov a anuntat un referendum pentru largirea autonomiei
pentru data de 30 martie .83 Raspunsul Statelor Unite a venit la cel mai inalt nivel, prin
vocea presedintelui Barack Obama , care a avertizat fatis Rusia despre consecintele
("costul") unei interventii armate in Crimeea si in estul Ucrainei .84

78 Criza in Crimeea: Guvernul local a fost demi s de Parlament. Regiunea ar putea deveni autonoma
pe 25 mai
79 Crimeea: Anti Maidan si „oamenii politicosi” – Stirile zilei – Politica – Vocea Rusiei
80 Latest News Headlines – NewsUnited.com
81 UPDATE. Ucraina cere SUA si Marea Britanie sa ii garanteze suveranitatea. Aeroportul din
Simferopol,din nou sub controlul autoritatilor | Romania Libera
82 Rusia nu va ignora cererea Crimeii – Vocea Rusiei , 01 martie 2014
83 „Ukraine crisis: Crimea leader appeals to Putin for help ”. BBC News. 1 martie 2014 . Accesat la 1
martie 2014 .
84 Andrei Luca POPESCU – CRIZA DIN CRIMEEA. Obama si Putin au vorbit 90 de minute la telefon.
Ce a transmis presedintele SUA , Gandul , 2 martie 2014

– 1 martie 2014 – presedintele rus Vladimir Putin a solicitat85 si a obtinut in
unanimitate permisiunea camer ei superioare a parlamentului Federatiei Ruse pentru a
utiliza fortele armate ale Federatiei Ruse pe teritoriul Ucrainei:
„Avan d in vedere ca situatia extraordinara in derulare in Ucraina ameninta viata
cetatenilor Federatiei Ruse si faptul ca trupele noastre armate sunt desfasurate in
conformitate cu un acord international pe teritoriul Ucrainei (Republica Autonoma
Crimeea), in b aza art. 102 alin. (1) lit. g din Constitutia Federatiei Ruse solicit
Consiliului Federatiei Ruse permisiunea de a utiliza fortele armate ale Federatiei Ruse
pe teritoriul Ucrainei pentru normalizarea situatie socio -politice din aceasta tara.” —
Vladimir Putin. Premierul ucrainean Arseni Iateniuk a afirmat ca U craina refuza sa
raspunda "prin forta" provocarilor Rusiei. Deoarece statul ucrainean nu este
membru NATO , Statele Unite si Uniunea Europeana nu au obligatia de a interveni
militar pentru a -l apara. Totodata, o ampla actiune internationala prin
intermediul ONU este exclusa, din cauza dreptului de veto al Rusiei in Consiliul de
Securitate .86 Cu toate acestea, Rusia alaturi de Marea Britanie si SUA sunt garantul
integritatii teritoriale a Ucrainei ca urmare a semnarii Memorandumului de la Budapesta .
– 2 martie 2014 – NATO a somat Rusia sa inceteze toate operatiunile militare,
avertizand ca este amenintata pacea Europei. Baza de infanterie a Ucrainei
din Privolnoie a fost inconjurata de barbati ina rmati neidentificati care au sosit cu cca.
13 camioane militare cu numere de inmatriculare rusesti. Sunt cca. 15.000 de militari
rusi in Crimeea, potrivit unui reprezentant al misiunii Ucrainei la Natiunile
Unite .87 Toate navele militare de paza ale Ucrainei au parasit Crimeea si s -au deplasat in
porturile din Odessa si Mariupol .88
– 3 martie 2014 – Dispare tatarul crimeean Resat Amet in timpul protestului sau
pasnic si solitar impotriva ocupatiei ruse desfasurat in fata cladirii Consiliului de
Ministri din Piata Lenin din Simferopol.89
– 6 martie 2014 – Membrii Consiliului Suprem al Republicii Auton ome Crimeea au
votat pe 6 martie organizarea unui referendum privind statutul regiunii, dar si iesirea in
mod oficial din componenta Ucrainei si alaturarea la Federatia Rusa . Guvernul Ucrainei,

85 Putin merge in Consiliul federal pentru autorizarea unei incursiuni a trupelor ruse pe teritoriul
Ucrainei , vesti.ru, 1 martie 2014
86 SUA si UE au optiuni limitate pentru a raspunde ofensivei armate ruse din Ucraina , EVZ.ro
87 Tensiuni in Crimeea: Mai multi militari rusi au confiscat arme si munitie/ Doua nave militare
antisubmarin sunt stationate in largul Peninsulei , Hotnews , 2 martie 2014
88 Navele militare ucrainene au parasit Crimeea , VR, 2 martie 2014
89 Najibullah, Farangis (18 martie 2014) (in engleza), Crimean Tatar Community Mourns Death Of
Tortured Local Activist , rferl.org , accesat la 17 noiembrie 2014

tatarii crimeeni, si mai multe state au sustinut ca orice referendum organizat de
autoritatile din Crimeea este neconstitutional si nelegitim90
– 11 martie 2014 – Parlamentul din Crimeea a adoptat o declaratie de independenta
fata de Ucraina.91
– 15 martie 2014 – Intr-o padure este gasit corpul neinsufletit, purtand urme de
tortura, al protestatarului solitar Resat Amet.
– 23 mar tie 2014 – 97% dintre cetatenii din Crimeea voteaza pentru alipirea la
Rusia in cadrul unui referendum condamnat de Occident ca fiind un fals. Doua zile mai
tarziu, Vladimir Putin, presedintele Rusiei, semneaza o lege care include Crimeea in
teritoriile Ru siei92.
– 7 aprilie 2014 – Protestatarii ocupa cladirile guvernamentale din Kharkiv,
Donetsk si Luhansk in estul Ucrainei93
– 11 mai 2014 – republicile populare Donetk si Lugansk isi declara independenta
in urma unui referendum94
– 25 mai 2014 – Petro Porosenko este ales presedintele Ucrainei95
– 27 iunie 2014 – UE semneaza un acord comercial cu Ucraina, fapt refuzat de
Viktor Ianukovici care a si starnit protestele de la Kiev la sfarsitul anului 201396
– 17 iulie 2014 – un Boeing al companiei Malaysia Airlines se prabuseste intr -o
zona controlata de rebeli, provocand moartea a 298 de persoane. Kievul si separatistii se
acuza reciproc ca au doborat avionul. UE si Statele Unite decid consolidarea sanctiunilor
impotriva Rusiei, acuzata ca -i sustine pe sepa ratisti. Potrivit ONU, conflictul a provocat
peste 3.600 de morti din aprilie.
– 31 iulie 2014 – UE este de acord sa aplice sanctiuni economice, sa limiteze
accesul bancilor rusesti si companiilor petroliere la finantare 97
– 25 august 2014 – rebelii pror usi declanseaza o ofensiva in zonele Ilovaisk si
Donetk, soldata cu sute de pierderi de vieti omenesti pentru partea ucraineana
– 5 septembrie 2014 – la Minsk, dupa victorii obtinute de separatisti sustinuti,
potrivit occidentalilor, de prezenta militara rusa in regiune, Kievul si rebelii prorusi

90 „Ukraine crisis: Crimea MPs vote to join Russia ”. BBC News. 6 martie 2014 . Accesat la 6 martie
2014 .
91 LIVE TEXT Criza din Ucraina: Ianukovici spune ca este in continuare presedintele Ucrainei/
Crimeea a adoptat o declaratie de independenta , HotNews .ro, 11 martie 2014
92 https://www.youtube.com/watch?v=MaS0QXAoO_k
93 https://www.youtube.com/watch?v=ozqetOCcZpo
94 https://www.youtube.com/watch?v=woD44CsR4jg
95 https://www.youtube.com/watch?v=MyLGJhxpDYo
96 https://www.youtube.com/watch?v=AVVGjqZEt4Q
97 https://www.youtube.com/watch?v=fb_5jAtnSqc

semneaza un armistitiu, incalcat periodic in luna urmatoare, iar 331 de morti au fost
inregistrati in acest timp, potrivit ONU.98
– 23 septembrie 2014 – separatistii anunta alegeri prezidentiale si legislative la 2
noiembrie, in regiunile Donetk si Lugansk, carora Kievul le propune "un statut special".
La 16 septembrie, Ucraina si UE ratifica Acordul de Asociere , concretizand indepartarea
fostei republici sovietice de influenta rusa.
– 12 octombrie 2014 – presedintele rus Vladimir Putin ordona retragerea celor
17.600 de soldati rusi stationati din vara la frontiera cu Ucraina. In acelasi timp,
presedintele ucrainean Petro Porosenko il demite pe ministrul Apararii, inlocuit de
Stepan Poltorak, anterior lider al voluntarilor care lupta impotriva separatistilor din est.
Secretarul de Stat american John Kerry a confirmat, dupa intrevederea de la Paris cu
omologu l sau rus Serghei Lavrov, inceperea retragerii fortelor ruse din zona de frontiera
si din Ucraina, unde Moscova a dezmintit categoric ca a trimis trupe. Lupte sangeroase
au loc insa in continuare in regiunile din estul Ucrainei.
– 26 octombrie 2014 – alegerile legislative din Ucraina sunt castigate de
formatiunile pro -occidentale, dar sunt boicotate, din nou, in teritoriile controlate de
separatistii prorusi
– 2 noiembrie 2014 – in asa -numitele republici autonome Donetk si Lugansk au
loc alegeri „preziden tiale‖ castigate de Aleksandr Zaharcenko si, respectiv Igor Plotnitki,
alegeri puternic condamnate de Kiev si de Comunitatea internationala
– 12 noiembrie 2014 – un comandant al NATO a afirmat ca tancuri rusesti,
armament si trupe au trecut granita in Ucr aina, intr -o aparenta incalcare a armistitiului
din septembrie, insa Moscova a respins acuzatiile formulate
– 22 ianuarie 2015 – trupele ucrainene sunt invadate de separatistii pro -rusi pe
aeroportul din Donetk
– 5 februarie 2015 – cancelarul german Ange la Merkel si presedintele francez
François Hollande participa la Conferinta pentru securitate de la München, apoi se
deplaseaza la Moscova, pentru negocieri cu presedintele Putin asupra unei noi propuneri
de armistitiu in estul Ucrainei. In schimb, oficial i ai SUA afirma ca cea mai buna cale de
a rezolva conflictul este dotarea fortelor ucrainene cu armament si tehnica de lupta,
varianta respinsa categoric de oficialii europeni. Este considerata prima „fractura‖
majora a abordarilor SUA si UE in solutionare a conflictului din estul Ucrainei99

98 https://www.youtube.com/watch?v=VqhDCJfWpZA
99 https://www.youtube.com/watch?v=e88rD0qjDkE

– 12 februarie 2015 – al doilea acord de incetare a focului semnat la Minsk de
presedintele rus Vladimir Putin, omologul sau ucrainean Petro Porosenko, presedintele
francez François Hollande si cancelarul german Angela Merkel. Documentul prevede, in
linii mari, aceleasi puncte ca si primul acord de la Minsk, insa contine elemente mai
detaliate privind „inghetarea‖ liniei frontului, incetarea focului si retragerea trupelor si a
armamentului greu, sub monitorizarea OSCE. I n perioada urmatoare, in ciuda unor
schimburi sporadice de tiruri, se constata ca al doilea acord de la Minsk este respectat de
cele doua parti.
– 18 februarie 2015 – trupele ucrainene cedeaza rebelilor prorusi orasul
Dabeltevo, considerat un punct strate gic intre Donetk si Lugansk. De atunci, linia
frontului este inghetata, iar armistitiul este in general respectat .
– 2 martie 2015 – organizatia Natiunilor Unite avertizeaza ca 6.000 de persoane
au fost ucise in estul Ucrainei din aprilie 2014, iar violen ta continua100.

2.2.Relatiile N.A.T.O. -Ucraina
Relatiile dintre NATO si Ucraina au debutat inca din anul 1990, evoluand de
atunci in unul dintre cele mai importante parteneriate ale NATO, conform declaratiilor
acestora din urma. Incepind cu anul 2014, ca urmare a conflictului ruso -ucrainean,
cooperarea s -a intensificat in zonele critice, pentru apararea Crimeei.

2.2.1. Principalele trasaturi ale relatiilor N.A.T.O. -Ucraina
Imediat dupa ce Razboiul Rece a luat sfarsit, noul stat independent Ucraina a
aderat la Consiliul de Cooperare Nord -Atlantic (1991) si programul Parteneriat pentru
Pace (1994). In anul 1997, relatiile N.A.T.O. -Ucraina s-au fost consolidat in urma
semnarii Cartei pentru un Parteneriat Distinct, prin care s -a fondat Comisia NATO –
Ucrain a (NUC), cu scopul de a asigura dezvoltarea ulterioara a cooperarii dintre acestea.
Cooperarea s -a aprofundat pe parcurs si este benefica reciproc, Ucraina fiind unicul
partener care a contribuit activ la toate operatiunile si misiunile conduse de catre NA TO.
NATO a acordat suport pentru reforma comprehensiva in sectorul securitatii si
apararii, deosebit de vitala pentru dezvoltarea democratica a Ucrainei si pentru intarirea
capacitatii sale de autoaparare. In ceea ce priveste pozitia NATO la conflictul ru so-

100 https://www.youtube.com/watch?v=lCyhO6iC jYw

ucrainian, acesta si -a oferit ajutorul pentru dezvoltarea si consolidarea capacitatilor de
aparare a Ucrainei .

2.2.2. Raspunsul N.A.T.O. la conflictul ruso -ucrainian
In urma escaladarii militare a Rusiei in Crimeea, care i -a pus in pericol
independenta si integritatea teritoriala, Ucraina a invocat art. 14 a Cartei NATO -Ucraina
si a solicitat o intrunire a Comisiei NATO -Ucraina, care s -a produs pe data de 2 martie
2014. Aliatii au condamnat actiunile militare ale Rusiei indreptate impotriva Ucrainei,
catalo gandu -le ca o incalcare a dreptului international, care, de asemenea, contravine
principiilor Consiliului NATO -Rusia si Parteneriatului pentru Pace.
Pe 5 martie Consiliul NATO -Rusia s -a reunit pentru a discuta criza. Escaladarea
continua a crizei de catre Rusia a impiedicat orice progres la acest subiect, prin urmare,
pe 1 aprilie 2014 ministerele externe ale NATO au decis sa suspende orice cooperare
civila sau militara practica cu Rusia, dar sa mentina contactele politice la nivel de
ambasadori si mai sus , cu scopul de a permite NATO si Rusiei sa faca schimb de opinii,
in primul rind cu privire la criza.
Drept raspuns la anexarea ilegitima si ilegala a Crimeei de catre Rusia de pe 18
martie 2014 si la violenta si insecuritatea din Ucraina de Est cauzate d e catre Rusia si
separatistii sustinuti de cea din urma, Aliatii au continuat sa -si exprime suportul total
pentru mentinerea suveranitatii si integritatii teritoriale a Ucrainei in cadrul hotarelor
sale recunoscute la nivel international.
In aprilie 2014, in urma unei solicitari din partea Ucrainei, NATO a mobilizat in
Kiev o echipa consultativa si de sustinere constituita din experti civili pentru a sfatui
autoritatile cu privire la planurile lor de contingenta civila si masurile de gestionare a
crizelor legate de infrastructura energiei aflata intr -o stare critica si riscurile protectiei
civile. In paralel, NATO a contribuit la coordonarea proviziilor de asistenta umanitara si
capacitatii militare pentru sustinerea persoanelor din Ucraina deplasate la niv el intern .
La Summit -ul NATO desfasurat in Tara Galilor in septembrie 2014, liderii
tarilor aliate s -au intilnit in cadrul Comisiei NATO -Ucraina cu presedintele ucrainian
Petro Porosenco. Printr -o declaratie comuna ei au condamnat „anexarea‖ Crimeei de
catre Rusia si continua destabilizare intentionata a Ucrainei de Est ce violeaza dreptul
international. Aliatii s -au angajat sa sustina eforturile Guvernului ucrainean de a
continua calea politica care reuneste interesele ucrainenilor din toate regiunile tarii fara

interferente straine. Ei, de asemenea, au cazut de acord cu privire la un pachet de masuri
compresiv si adaptat care sa ajute Ucrainei sa -si asigure mai bine securitatea.
Cooperarea existenta in sectorul de aparare si securitate este consolida ta prin
intermediul programelor de dezvoltare a capacitatilor de aparare . Fondurile fiduciare –
un mecanism care permite Aliatilor individuali si tarilor partenere sa ofere voluntar
suport financiar – au fost infiintate pentru a sustine lansarea a noi init iative in cinci zone
critice, inclusiv:
– Comanda, controlul, comunicarea si calculatoarele (C4) – pentru a sustine
modernizarea structurilor si capacitatilor Ucrainei, atit pentru a spori capacitatea statului
de a-si asigura securitatea, cit si sa contri buie la exercitiile si operatiunile conduse de
catre NATO.
– Logistica si standardizare – pentru a ajuta reformarea sistemului logistic a
Ucrainei si sa sporeasca interoperabilitatea sa cu NATO, in special prin adoptarea
standardelor NATO pentru monitoriz area si gestionarea proviziilor si echipamentelor
militare nationale.
– Securitatea cibernetica – pentru a ajuta Ucraina sa -si dezvolte capacitatile
tehnice pentru a contracara amenintarile cibernetice, furniza instruiri si consultanta
referitor la dezvoltarea politicilor.
– Tranzitia carierei militare – sa asiste Ministerul de Aparare a Ucrainei cu
dezvoltarea unui program efectiv si durabil de realocare pentru personalul militar care se
reintoarce la viata de civil (acesta se constituie in baza activitatilor de reinstruire
sponsorizate de NATO).
– Reabilitarea medicala – pentru a asigura ca militarii ucraineni raniti la serviciile
de reabilitare corespunzatoare si ca centrele medicale locale ucrainene dispun de
echipamentul necesar si ca persona lul primeste instruire specializata.
NATO, de asemenea, furnizeaza suport financiar si consultativ in domeniul
diplomatiei publice, relatiilor media si comunicatiilor strategice. Mai mult decit atat,
Aliatii au consolidat prezenta lor consultativa la ofic iile NATO din Kiev.

2.2.3. Operatiunile de mentinere a pacii
Ucraina contribuie activ de o perioada indelungata la securitatea euro -atlantica
prin mobilizarea trupelor care lucreaza impreuna cu pacificatorii NATO si a altor tari
partenere. Ea este unica tara partener care a contribuit, la o anumita etapa sau alta, la
toate misiunile si operatiunile in curs de desfasurare conduse de NATO.

Ucraina a sustinut misiunile de mentinere a pacii conduse de NATO in Balcani –
atit in Bosnia si Hertegovina, cit si in Kos ovo. Ucraina continua sa contribuie la FORTA
Kosovo (KFOR), la momentul actual cu un pluton ingineresc puternic, ca parte a
batalionului comun polonez -ucrainean in cadrul Sarcinii Fortelor Multinationale „Est‖.
Incepind cu martie 2005, Ucraina a contribui t cu ofiteri la Misiunea de Instruire din Iraq,
care a luat sfirsit in decembrie 2011.
Ucraina a mobilizat nave pentru sustinerea operatiunii Active Endeavour –
operatiunea maritima a NATO in mediterana ce urmareste sa contribuie la deteriorarea,
distruge rea si protejarea de terorism – de 6 ori din 2007, cel mai recent in noiembrie
2010. La sfirsitul anului 2013, de asemenea a contribuit cu o fregata la operatiunea
NATO Ocean Shield, care lupta contra pirateriei pe coasta Somaliei. Ucraina este de
asemen ea prima tara partener care a contribuit la Forta de Raspuns a NATO (NRF),
oferind un pluton specializat in amenintarile nucleare, biologice si chimice in 2011 si cu
transport aerian cu capacitate strategica.
Cooperarea Ucrainei cu NATO in domeniul reform arii sectorului de aparare si
securitate este cruciala pentru transformarile in curs de desfasurare ce se rasfring asupra
securitatii Ucrainei si ramine o parte esentiala a tranzitiei sale democratice.
Ucraina a solicitat suportul NATO in eforturile de a inlatura reminescentele
Razboiului Rece reprezentante de forte masive de recruti prin transformarea lor in forte
mai mici, mai mobile si mai profesionale, capabile sa satisfaca necesitatile de securitate
ale tarii si sa contribuie activ la stabilitatea si securitatea in zona euro -atlantica si dupa
limitele sale. Un alt obiectiv global al cooperarii NATO -Ucraina in aceasta regiune este
de a consolida controlul democratic si civil al fortelor armate si institutiilor de securitate
ale Ucrainei.
NATO sustine r eforma sectorului de aparare si securitate prin Grupul de Lucru
Comun pentru Reforma Securitatii (JWGDR) si mecanismul de Planificare si Revizuire
(PARP) a Parteneriatul pentru Pace (PpP). Prin acestea Ucrainei i se ofera sprijin pentru
modernizarea struct urii fortelor sale, dispozitiilor de comanda si control, procedurilor si
planurilor cu privire la capacitatea de aparare. Aliatii, de asemenea, au contribuit la
transformarea institutiilor de aparare si securitate in organizatii moderne si efective sub
controlul civil si democratic, capabil sa furnizeze o descurajare credibila la agresiuni si
aparare contra amenintarilor militare.

2.2.4. Repere in relatii

1991: Imediat dupa obtinerea independentei in urma destramarii Uniunii
Sovietice, Ucraina adera la Consiliul de Cooperare Nord -Atlantic (CCNA a fost inlocuit
in 1997 de Consiliului Parteneriatului Euro -Atlantic) .
1994: Ucraina adera la Parteneriatul pentru Pace (PfP), devenind primul stat din
CSI care a procedat astfel.
1996: Soldatii ucraineni parti cipa la operatiune de mentinere a pacii in Bosnia si
Hertegovina ca parte a fortelor NATO.
Mai 1997: Centrul de Informare si Documentare cu privire la NATO se deschide
in Kiev.
Iulie 1997: La summit -ul din Madrid, Spania, Aliatii si Ucraina semneaza Cart a
cu privire la Parteneriatul Distinct, care seteaza principiile si reglementarile pentru
dezvoltarea ulterioara a relatiilor NATO -Ucraina si identifica domenii pentru consultare
si cooperare, infiintind Comisia NATO -Ucraina pentru a continua lucrul.
1997 : Ucraina infiinteaza o misiune diplomatica pe linga NATO.
1998: Este infiintat grupul de lucru comun NATO -Ucraina cu privire la Reforma
in Domeniul Apararii.
1999: Centrul de legatura NATO se deschide in Kiev.
1999: Batalionul polonez -ucrainean este dislocat in Kosovo ca parte a fortelor
NATO de mentinere a pacii.
Mai 2000: Parlamentul ucrainean ratifica Statutul PfP al Acordului Fortelor.
Septembrie 2000: Ucraina gazduieste un exercitiu multinational de gestiune a
dezastrelor, Trans -Carpati 2000.
Mai 2002: Presedintele Leonid Kuchma anunta scopul Ucrainei de a obtine
eventual statutul de membru NATO si la o reuniune NUC in Reykjavik, Islanda,
ministrii straini subliniaza dorinta lor de a ridica relatia cu Ucraina la un nou nivel.
Iulie 2002: Este inaugurat in Donetk un proiect de distrugere a 400,000 de mine
antipersonal.
Noiembrie 2002: Planul de actiune NaATO -Ucraina este adoptat la o reuniune
NUC a ministrilor straini in noiembrie in Praga, Republica Ceha. Planul de Actiune
urmareste sa apro fundeze si sa extinda relatia NATO -Ucraina si sa sustina eforturile
ucrainene de reformare pe calea spre integrarea europeana.
Martie 2004: Parlamentul ucrainean a ratificat Acordul Sprijinului Natiunii
Gazda cu NATO.

June 2004: Ucraina semneaza un Acord ul Transportului Aerian Strategic cu
NATO.
Toamna 2004: Aliatii urmaresc indeaproape evolutia alegerilor prezidentiale in
Ucraina si „Revolutia Portocalie‖. Ei insista asupra importantei respectarii dreptului la
alegeri libere si corecte si amina o intrun ire NUC la nivel de ministri programata pentru
decembrie.
Februarie 2005: Aliatii invita presedintele recent ales Victor Yuscenko la un
summit la Cartierul General al NATO. Ei isi exprima sustinerea pentru planurile de
reformare ambitioase si cad de aco rd sa -si reorienteze cooperarea NATO -Ucraina dupa
prioritatile noului guvern.
Aprilie 2005: Ministrii externi NUC reuniti la Vilnius, Lituania, lanseaza un
dialog intensificat cu privire la aspiratiile Ucrainei de a deveni membru NATO si
elaboreaza un pac het de actiuni pe termen scurt pentru a consolida sustinerea reformelor
primordiale.
Septembrie 2005: Sunt initiate un sir de discutii la nivel de experti in cadrul
Dialogului Intensificat.
Octombrie 2005: Ucraina gazduieste un exercitiu multinational d e gestiune a
dezastrelor, Asistenta Comuna 2005.
Octombrie 2005: Consiliul Nord Atlantic viziteaza Kiev pentru a purta discutii in
cadrul Dialogului Intensificat cu ministrii ucraineni de externe si aparare.
Februarie 2006: In Hmelnitki este inaugurat Ce ntrul pentru Realocare si
Reinstruire.
Martie 2006: Secretarul general NATO saluta desfasurarea libera si corecta a
alegerilor parlamentare si contributia acestora la consolidarea democratiei in Ucraina.
Iunie 2006: Este semnat un contract pentru lansarea unui proiect cu Ucraina de
distruge a 133,000 tone de munitii conventionale, 1.5 milioane de arme mici si 1,000
sisteme de aparare aeriene portabile in decursul a 12 ani.
Septembrie 2006: In timpul unei vizite la NATO, Prim – ministrul Viktor
Ianukovici reasigura Aliatii referitor la angajamentul Ucrainei fata de cooperarea cu
NATO. Totusi, el afirma ca populatia ucraineanu nu este pregatita inca sa ia in
consideratie posibilitatea ca Ucraina sa deveni membra NATO.
Octombrie 2006: Parlamentul ucrainean ratifica Intelegerea cu privire la
Transportul Aerian Strategic.

Iunie 2007: Ucraina disloca pentru prima oara o nava pentru sustinerea
operatiunii Active Endeavour, operatiunea maritima NATO de contracarare a
terorismului in Mediterana. In toam na urmeaza o noua dislocare.
2007: Ucraina trimite personal medical pentru a sustine Echipa de Reconstructie
Provinciala din Afghanistan.
Aprilie 2008: La summit -ul din Bucuresti, liderii aliati au convenit ca Ucraina va
deveni in viitor un membru NATO.
2008: Ucraina disloca doua vase pentru a sustine operatiunea Active Endeavour:
una vara, alta toamna.
Decembrie 2008: Ministerele externe NUC au convenit sa intensifice
oportunitatile pentru asistarea Ucrainei in eforturile sale de a corespunde cerintelo r
statutului de membru si sa dezvolte un Program National Anual (ANP).
Aprilie 2009: Ucraina semneaza un acord de tranzit teritorial pentru suplinirea
Fortelor de Asistenta Internationala in domeniul Securitatii (ISAF) din Afghanistan.
21 August 2009: Este semnata „Declaratia de Completare a Cartei cu privire la
un Parteneriat Distinct intre NATO si Ucraina‖ ce reflecta deciziile luate la summit -ul
ministrilor externi care a avut loc la Bucuresti in decembrie 2008.
Februarie 2010: Noul guvern ucrainean condus de catre presedinele Viktor
Ianukovici decide sa continue cooperarea existenta cu NATO. Totusi, el scoate de pe
agenda politica a tarii obiectivul de aderare la NATO.
Mai 2010: Este semnat memorandum –ul „Schimbul de date cu privire la situatia
aeriana‖, care urmareste reducere conflictelor aeriene prin minimizarea unor potentiale
incidente transfrontaliere si optimizarea capacitatilor de a gestiona situatiile ce includ
avioane civile.
Noiembrie 2010: Ucraina disloca o nava pentru sustinerea operat iunii Active
Endeavour.
Aprilie 2011: La intrunirea lor din Berlin, ministrii externi NUC isi reafirma
parteneriatele distincte si convin sa purceada la activitati practice de cooperare.
Mai 2012: Presedintele Ianukovici participa la o intrunire cu omo logii sai din
alte state ce contribuie cu trupe la ISAF care s -a desfasurat in cadrul Summit -ului NATO
din Chicago.
Februarie 2013: Ministrii de aparare NUC convin sa reintensifice cooperarea
NATO -Ucraina: intelegerea se incheie printr -un sir de priorita ti pentru a ghida
cooperarea over pentru urmatorii cinci ani, inclusiv prin instruire si exercitii; este extins

proiectul pentru reinstruirea fostilor ofiteri militari din Ucraina; se discuta planuri pentru
un noi proiect de sustinere a neutralizarii surse lor radioactive de pe fostele site -uri
militare sovietice si Ucraina devine prima tara partener NATO care contribuie la
operatiunea de combatere a pirateriei pe coasta Somaliei, operatiunea Ocean Shield.
Martie 2014: NATO solicita Rusiei sa inceteze esca ladarea tensiunilor in timp ce
se organizeaza asa -numitul referendum in Crimeea si fortele armate ruse sunt utilizate
pe teritoriul Ucrainei. Fiindu -i amenintata independenta si integritatea teritoriala Ucraina
invoca art. 14 din Carta NATO -Ucraina si s olicita o intrunire NUC. Aliatii declara ca nu
recunosc si nu vor recunoaste „anexarea‖ ilegala a Crimeei de catre Rusia.
Aprilie si Iunie 2014: La intrunirile ministrilor din primavara si vara, NATO
stabileste masuri concrete de sustinerea abilitatii Uc rainei de a -si asigura propria
securitate. Masurile includ un numar de actiuni imediate si pe termen scurt pentru a ajuta
Ucraina sa faca fata conflictelor curente, precum si masuri pe termen lung indreptate
spre consolidarea si dezvoltarea capacitatii de aparare si reformarea profunda a fortelor
armate si a sectorului de securitate.
3 Septembrie 2014: Se desfasoara o conferinta sponsorizata de catre NATO pe
tema apararii industriale a Ucrainei la Expozitia Internationala a Industriei de Aparare
din Kielc e, Polonia.
4-5 Septembrie 2014: La summit -ul din Tara Galilor, liderii aliati se intilnesc cu
presedintele ucrainean Petro Porosenco, reconfirmind suportul lor pentru suveranitate a
si integritatea teritoriala a Ucrainei si condamna din nou actiunile R usiei; ei isi asuma
angajamentul de a intensifica consultarile strategice in cadrul NUC si sa consolideze
sprijinul oferit Ucrainei.
2 Decembrie 2014: Ministrii externi NUC se reunesc pentru a discuta evolutiile
din Ucraina si sa analizeze progresul reliz at de catre grupurile de lucru comune de la
summit -ul din Tara Galilor si pina la acel moment.
29 Decembrie 2014: Presedintele ucrainean Petro Porosenko aproba un cod de
legi pentru a anula statutul de neutralitate al Ucrainei si anunta ca statul ucrainea n va
demara un proces pentru a satisface criteriile necesare pentru a obtine statutul de
membru NATO si, de asemenea, integrarea in spatiul de securitate euro atlantic.
Dumnealui a afirmat ca potentiala aderare a Ucrainei la NATO se va produce printr -un
referendum.
Ianuarie 2015: In urma incheierii operatiunii ISAF din Afghanistan in decembrie
2014, Ucraina incepe sa contribuie la misiunile ulterioare conduse de catre NATO in

regiune (―Resolute Support‖) cu scopul de a antrena, sfatui si asista fortele s i institutiile
afgane.
29 Ianuarie 2015: In cadrul discutiilor cu Minsitrul de externe Pavel Klimkin,
Secretarul General NATO Jens Stoltenberg iti exprima ingrijorarea pentru escalarile de
violenta recente din tara si declara ca NATO va continua sa ofere sprijin politic si practic
Ucrainei.

2.3.Implicatii asupra Romaniei
Romania a incheiat cu Ucraina Tratatul de baza privind relatiile de buna
vecinatate si cooperare , intrat in vigoare la 22.10.1997. Tratatul circumscrie relatiile
bilaterale principiilor stabilite prin Carta ONU, Actul Final de la Helsinki, Carta de la
Paris pentru o noua Europa si celelalte documente ale OSCE. Consacrand principiul
inviolabilitatii f rontierelor, tratatul bilateral precizeaza ca partile vor agrea separat si
ulterior regimul frontierelor (prin tratat), precum si delimitarea platoului continental si a
zonei economice exclusive. Tratatul nu face nici -o referire precisa la exploatarea
resurselor subsolului din Bazinul Marii Negre.
In sensul celor agreate prin tratatul bilateral, Romania si Ucraina au incheiat
ulterior Tratatul privind regimul frontierei de stat romano -ucrainiene, colaborarea si
asistenta mutuala in probleme de frontiera , intrat in vigoare la 27 mai 2004. Articolul 1
din acest Tratat stabileste cateva principii care vor fi aplicate de parti in delimitarea
platoului continental si a zonei economice exclusive. Singurul text care face referire la
exploatarea resurselor din sub sol este Articolul 18, care stabileste ca lucrarile de
prospectare si exploatare a subsolului se pot efectua pana la cel mult 20 de metri de linia
frontierei de stat, daca partile nu convin altfel.
Blocarea negocierilor dintre cele doua state in privinta delimitarii platoului
continental si a zonei economice exclusive din Marea Neagra (inclusiv statutul Insulei
Serpilor) a determinat supunerea acestui proces de catre Romania (in acord cu Ucraina)
sub jurisdictia Curtii Internationale de Justitie. La data de 3 februarie 2009, CIJ s -a
pronuntat, stabilind liniile de delimitare.
Ulterior pronuntarii CIJ, Romania a incheiat numeroase acorduri petroliere de
concesiune pentru activitati de explorare si ex ploatare pana la limita platoului sau
continental si a zonei economice exclusive (perimetrele Pelican, Muridava, Cobalcescu,

Rapsodia, Trident, Neptun). Activitatile in acest perimetre petroliere sunt in plina
desfasurare.
Urmare a secesiunii si alipirii Crimeii la Federatia Rusa, Romania se vede pusa
in situatia de facto de a avea frontiera comuna in Marea Neagra cu Federatia Rusa.
Raportat la aceasta realitate, problema centrala este de a cunoaste daca exploatarea de
catre Romania a resurselor subsolulu i din bazinul Marii Negre este cumva pusa in
pericol de jure sau de facto .
In derularea jocului geopolitic din Marea Neagra, Rusia ar putea sustine ca actele
internationale incheiate de autoritatile ucrainiene in trecut, si mai ales cele care tineau si
de apartenenta Crimeii la Ucraina (cum ar fi cele privind delimitari de frontiera sau de
mare teritoriala) nu ii sunt opozabile, fortand o rediscutare a acestora, nu neaparat din
dorinta de a obtine o solutie favorabila, cat mai ales de a induce o stare de incertitudine
geopolitica in zona.
Rusia ar putea sustine, de pilda, ca nu mai recunoaste si nu se considera ca
succesor al Tratatului bilateral de prietenie, respectiv al Tratatului de delimitare a
frontierei dintre Romania si Ucraina sau ca nu apreciaza ca opozabila decizia CIJ in
speta Romania -Ucraina, cu privire la elementele de teritoriu care sunt legate de Crimeea.
Intr-o asemenea situatie, s -ar pune problema succesiunii statelor la tratate, respectiv a
naturii juridice (de izvor de drept) si a efect elor deciziei CIJ in speta Ucraina -Romania.
Aceasta eventualitate este, totusi, improbabila vazuta in lumina practicii
consacrate a Rusiei in relatiile sale internationale de a se prevala de tratate, nu de a le
denunta. Intr -adevar, dupa cum este mention at in tratatul de incorporare a Peninsulei
Crimeea in Federatia Rusa, din 18 martie 2014, Moscova se obliga sa aplice dreptul
international in ceea ce priveste granitele maritime in Marile Neagra si de Azov (Art. 4,
par. 3).101
Fapt este inca ca nici Romani a, nici Rusia nu au devenit state parti la Conventia
de la Viena din 1978 privind succesiunea statelor la tratate, ceea ce inseamna ca in
privinta succesiunii drepturilor si obligatiilor Ucrainei in relatia cu Romania (pe
aspectele ce tin teritorial de dre ptul marii), va deveni aplicabila cutuma internationala.
Disputa ar putea fi deci intre aplicarea principiului tabula rasa in succesiune (ce ar putea
fi sustinut de Federatia Rusa) si cel al continuitatii (sustinut de Romania). Dupa cum am
aratat deja, pri ncipiile de drept international insa nu permit extinderea efectelor
succesiunii in ceea ce priveste tratatele ce delimiteaza frontiere sau utilizarea unor

101 http://kremlin.ru/news/20605

teritorii, ceea ce ar insemna, teoretic, ca regimul de frontiera stabilit prin tratatele
Romaniei cu Ucraina va ramane neafectat.
In scenariul improbabil al unei relatii ruso -romane divergente in problema
delimitarii teritoriale in Marea Neagra intervin si obligatiile din tratatul bilateral incheiat
intre Romania si Federatia Rusa la 04.07.2003 si intrat in vigoare la 27 august 2004, care
face trimitere la Carta ONU, Actul Final de la Helsinki, Carta de la Paris pentru o noua
Europa si celelalte documente ale OSCE, reafirmand inadmisibilitatea folosirii fortei sau
a amenintarii cu forta impotriva integrit atii teritoriale. Si totusi, atat Tratatul bilateral de
baza care, datorita conjuncturii istorice de la data incheierii sale, nu contine prevederi
care se refera aprofundat la aspectele de integritate si delimitare teritoriala (Romania nu
are granita comuna cu Federatia Rusa), cat si mecanismul exclusiv de asigurare a
respectarii acestuia (ca in cazul oricarui alt tratat) prin intermediul Consiliului de
Securitate al ONU (in care Rusia detine drept de veto), ne fac sa estimam ca respectivul
tratat nu v a conta prea mult intr -o eventuala disputa romano -rusa.
Moscova ar putea, de asemenea, sustine ca Decizia CIJ din 2009 prin care s -a
procedat la delimitarea platoului continental si a zonei economice exclusive din Marea
Neagra intre Romania si Ucraina nu ii este opozabila. Intr -adevar, deciziile instantei
internationale nu sunt opozabile decat partilor care au agreat sa supuna disputa sub
jurisdictia curtii. Discutia poate fi extrem de complexa in aceasta privinta, dreptul
international nebeneficiind de o codificare clara. Ar trebuie ca solutia atinsa si acceptata
de Romania si Ucraina urmare a deciziei Curtii sa fie acceptata ca facand parte din
cutuma internationala si astfel sa faca parte din dreptul international. Altfel spus, ar
trebui ca decizia Curti i sa fie considerata ca izvor de drept international. Problematic
este ca aceste aspecte inca fac obiectul dezbaterilor doctrinare.
Dupa cum am aratat, Conventia de la Viena din 1978 privind succesiunea statelor
la tratate stabileste ca o succesiune de s tate nu va avea efecte asupra tratatelor ce
stabilesc regimul frontierelor sau a celor care se refera la utilizarea unor anumite teritorii
(articolele 11 si 12 din Conventie). In conceptia Conventiei, prin „tratat‖ se intelege un
„acord international inche iat intre state in forma scrisa si guvernat de dreptul
international, fie incorporat intr -un singur instrument sau doua sau mai multe
instrumente legate intre ele, indiferent de modul in care este descris‖.
Evident, in general, o hotarare a CIJ nu poate intra in definitia „tratatului‖ de mai
sus. In cazul particular insa al deciziei CIJ din speta Ucraina -Romania, se poate aprecia
ca aceasta a urmat si a fost emisa in virtutea acordurilor bilaterale dintre cele doua tari,

in particular in temeiul prevederi lor Tratatului bilateral de baza. Dintr -o asemenea
perspectiva, decizia CIJ, necontestata fiind de parti si fiind aplicata ca atare, poate fi
considerata ca facand parte din setul de „mai multe instrumente legate intre ele‖ care
formeaza un tratat in sensu l prevederilor Conventiei de la Viena din 1978 si a Conventiei
de la Viena din 1969 privind dreptul Tratatelor. Intr -o asemenea interpretare, Rusia si
Romania trebuie sa fie tinute sa respecte delimitarea teritoriala din Marea Neagra agreata
intre Ucraina si Romania, in virtutea lui jus cogens si a spiritului, daca nu literei
articolelor 31, 34 si, respectiv, 11 si 12 din Conventia de la Viena (Romania si Rusia
nefiind parte la acest tratat), delimitare ce intra in familia „tratatelor ce stabilesc regimul
frontierelor sau a celor care se refera la utilizarea unor anumite teritorii‖.
Revenim insa cu precizarea ca nici Rusia, nici Romania nu sunt parti la cele
doua Conventii de mai sus, ceea ce nu confera eficienta definitiilor oferite de aceste
tratate in ca zul deciziei Curtii privind delimitarea dintre Romania si Ucraina, decat daca
cele doua tratate, respectiv, decizia Curtii pot fi considerate ca facand parte din cutuma
internationala – intr-adevar, expertii sunt unanim de acord ca Conventia privind dreptu l
tratatelor reflecta cutuma internationala.
In situatia in care nu poate fi sustinuta interpretarea conform careia decizia CIJ
poate fi considerata ca facand parte din setul de tratate romano -ucrainiene privind
regimul frontierelor (si nici parte a drept ului international, ca o cutuma), Rusia ar putea
avea in vedere o revizuire a deciziei Curtii (deciziile nu pot fi atacate), in temeiul
articolului 61 din Statutul CIJ (desi Statutul Curtii consacra principiul autoritatii lucrului
judecat ( res judicata ) in articolul 60; articolul 61 permite revizuirea, in anumite conditii,
a unei decizii in cazul „descoperirii unor factori decisivi necunoscuti curtii la momentul
emiterii deciziei‖). Consideram insa ca secesiunea si alipirea Crimeii la Federatia Rusa
nu ar p utea, intr -o interpretare rezonabila, sa reprezinte o „descoperire a unor fapte‖.
Prin urmare, daca Rusia va alege sa nu respecte decizia CIJ din speta Ucraina –
Rusia, se va pune problema asigurarii respectarii/executarii deciziei, fapt care, si in
aceast a situatie, presupune forta executorie a Consiliului de Securitate al ONU, unde
Rusia are drept de veto.
Un alt plan al unor posibile provocari rusesti la adresa exercitarii suveranitatii si
a oricaror activitati economice de catre Romania in platoul sau continental si zona
economica exclusiva (plecand de la premiza ca integrarea Crimeei in Federatia Rusa este
un fait accompli , lasand in suspensie statutul juridic al acestui act politic), poate avea in

vedere promovarea unor pretentii de natura economica si de mediu legate de eventuale
activitati de productie de gaze naturale si titei in perimetrele romanesti.
Tratatul privind relatiile prietenesti si de cooperare dintre Romania si Federatia
Rusa din 04.07.2003, intrat in vigoare la 27 august 2004, stabi leste la articolul 8 ca
partile vor colabora in domeniul protectiei naturii in zona Marii Negre, precum si in
scopul utilizarii rationale a resurselor economice ale Marii Negre. In virtutea unei
asemenea prevederi si intr -un cadru de discutii cu continut p otential litigios, Rusia ar
putea sustine ca activitatile petroliere romanesti aduc atingere mediului marin. In masura
in care o asemenea tema se acutizeaza prin prezenta militara in bazinul Marii Negre,
Rusia ar putea forta de facto chiar o suspendare a a ctivitatilor petroliere, ceea ce ar
afecta serios planurile de securitate energetica a Romaniei.
In atari conditii, in situatia in care Rusia ar alege calea politicii de putere in
spatiul de granita al UE si NATO si ar contesta efectele deciziei CIJ in s peta Romania vs
Ucraina, Rusia ar avea doua optiuni:
 abordarea geopolitica, angrenand Romania in situatii complexe, in regim de
power play (soft sau hard , in functie de relevanta si puterea Romaniei ca stat
membru NATO si, in plan secundar, al UE);
 abord area juridica si judiciara, sub confortul pozitiei detinute in Consiliul de
Securitate al ONU.
Desigur, cea mai probabila este combinarea acestor doua optiuni.
In privinta abordarii geopolitice, un asemenea „joc‖ se va desfasura in conditii
volatile. Si tuatia din Ucraina se va mentine ca arc de criza o lunga perioada de timp. In
incercarea de a se distanta de Ucraina ca stat de tranzit, Rusia va pune accent pe orice
alternative, cum ar fi, de pilda, gazoductul South Stream si consolidarea unor relatii
bilaterale cu state europene ce sunt profund implicate in spatiul energetic din Bazinul
Pontic – alaturi de state riverane, precum Bulgaria si Turcia, state ca Austria, Italia,
prezente cu companii energetice in zona.
Principalul factor extern in acest proc es ar putea fi doar SUA, in momentul de
fata. Romania, ca stat periferic dar totusi membru al UE si NATO, va putea beneficia de
garantii de securitate politica si teritoriala, insa in materie energetica102, atat timp cat la

102 Am comparat anexarea Crimeii si efectele pe care aceasta le poate produce in Bazinul Marii Negre cu
situatia din Cipru. De aproape jumatate de secol situatia din Cipru nu a putut fi solutionata nici de UE, nici
de NATO. Confruntarea greco -turca afecteaza s ubstantial promovarea proiectelor offshore in Mediteran a.
Turcia refuz a sa recunoasca delimitarile teritoriale efectuate de Cipru si concesiunile petroliere atribuite de
Cipru si, implicit, activitatile petroliere offshore din zona (vezi cazul explorarilor companiei Noble Energy
din 2011), suprapunand propriile activitati de explorare atat in apele cipriote, cat si grecesti, acompaniate

nivel comunitar nu se va fi contur at o serioasa politica comuna103, va fi nevoita sa se
bazeze, in primul rand, pe capacitatile proprii de cunoastere, analiza, implementare si
aliere strategica.

CAPITOLUL 3. DIMENSIUNEA HIBRIDA A
CONFLICTULUI RUSO – UCRAINEAN

Rolul Federatiei Ruse in criza ucraineana a demonstrat dimensiunea si impactul
semnificativ pe care il are abordarea hibrida, cand mijloacele conventionale si
neconventionale, militare si nemilitare sunt angajate intr -un mecanism dinamic proiectat
sa angaj eze inamicul prin exploatarea slabiciunilor acestuia, profitand totodata pe deplin
de propriile mijloace de proiectare a puterii.
Seful Statului Major General rus, generalul Valery Gherasimov, a subliniat faptul
ca rolul mijloacelor nonmilitare in atinge rea obiectivelor militare strategice a crescut
semnificativ si in multe cazuri a depasit puterea armelor, in timp ce Manualul armatei
americane pentru operatii militare scoate in evidenta faptul ca mediul operational va fi
caracterizat din ce in ce mai mul t de amenintari cu caracter hibrid, percepute ca o
combinatie de elemente simetrice si asimetrice, capabile sa genereze un mediu de
securitate competitiv.
Evolutia conflictelor din perioada postRazboi Rece s -a produs pe fondul
multiplicarii si diversifica rii mijloacelor si instrumentelor utilizate de fortele armate

de nave militare turcesti si amenintand cu interventia armata. Tensiunile dintre cele doua state sunt departe
de a se fi e puizat. Turcia nu este parte la UNCLOS, in timp ce UE este parte (iar UNCLOS face parte din
acquis -ul comunitar).
103 Relevante in ecuatia de securitate energetica a regiunii vor fi si alegerile europene din acest an.
Prevalenta dreptei europene la aceste a legeri, curtata intens de Rusia in ultima perioada, ar putea sa reduca
din viteza proceselor integrationiste si sa afecteze functionalitatea oricaror aliante sau pozitii comune ale
Romaniei in incercarea de a administra situatia proiectelor energetice din Marea Neagra in relatia cu
Rusia.

regulate, concomitent cu aparitia si cresterea relevantei in mediul operational a unor noi
actori statali si nonstatali.
Pe fondul acestor evolutii, in cursul ultimilor ani, fortele armate rus e au parcurs
un amplu proces de transformare aplicat structurii de comanda -control, precum si
domeniilor inzestrarii si leadership -ului. Acest proces de adaptare poate fi analizat atat
din perspectiva cauzalitatii rezultate din punctele slabe si vulnerabil itatile proprii in
raport cu fortele occidentale ‒ context ce plaseaza Federatia Rusa intr -o pozitie de
inferioritate ‒ cat si din perspectiva efectului implementarii unui plan strategic avand
drept scop proiectarea Federatiei Ruse ca un competitor redutab il in contextul erei
multipolare. Ambele abordari pot fi analizate si tratate ca parte a aceleiasi problematici
complexe, care impune o abordare multidimensionala si comprehensiva.
In contextul actual de securitate global, Moscova a resimtit imperativul de a
reactiona la dezvoltarile existente la nivelul armatelor occidentale pentru a limita
decalajul fata de acestea, precum si nevoia de a identifica o alternativa la conflictul
conventional, care sa ofere Federatiei Ruse cadrul pentru a insuma si a folosi conjugat
elementele si subelemente de putere nationala de care dispune. De asemenea, Federatia
Rusa a intrevazut posibilitatea de a valorifica caracteristicile noului mediu operational,
marcat de cresterea ponderii amenintarii hibride si lectiile invatate ‒ atat de fortele
armate ruse in Afganistan, Cecenia si Georgia, cat si de cele reiesite din operatiile
NATO in Afganistan si Irak ‒ pentru a obtine avantajul strategic in contextul crizei din
Ucraina. Escaladarea tensiunilor ruso -ucrainene si evolutia os tilitatilor au relevat
„dedublarea‖ fortelor armate ruse, devenite un instrument conventional capabil sa se
integreze in complexul de actiuni militare si nonmilitare conventionale si
neconventionale, ca parte a abordarii hibride a conflictului din Ucraina.

3.1.Implementarea abordarii nonliniare ruse si valentele razboiul hibrid in
conflictul din Ucraina
3.1.1. „Razboi neliniar” – „Razboi hibrid”
Conceptul de razboi hibrid a aparut si s -a dezvoltat in gandirea militara
americana a ultimului deceniu, ca un raspuns teoretic la necesitatea de adaptare a fortelor
SUA la noile realitati ale unui mediu neclar de confruntare104, el fiind apoi preluat si
intrebuintat in diferite studii militare ca fiind o combinatie de forte conventionale si
neconventionale folosite simultan pentru realizarea unor obiective comune.

104 Col.dr. Valeric a Cruceru, Despre conceptul de r azboi hibrid in gandirea militar a american a, Buletinul
Universit atii Na tionale de Ap arare „Carol I‖, vol. I, nr. 3/2014, p. 30.

Acest lucru se datoreaza si faptului ca actualele conflictele sunt din ce in ce mai
greu de catalogat ca fiind conventionale sau neconventionale, deoarece oponentii
combina o multitudine de capacitati si capabili tati intr -un amestec complex, neclaritatea
modalitatilor de abordare devenind o constanta. Specialistii militari considera ca
provocarea nu va veni de la un stat care selecteaza o anumita abordare, ci de la state sau
grupuri fara apartenenta statala care a leg din intregul arsenal aflat la dispozitie,
tehnologii si tactici care se preteaza strategic propriei geografii si culturi105.
Intr-un discurs sustinut in luna ianuarie 2013106, referindu -se la „valoarea stiintei
in predictie‖, seful Statului Major General al Fortelor Armate ruse, Gl. Valerii
Gherasimov, caracteriza razboaiele moderne si evidentia provocarile derivate din acestea
pentru Fortele Armate ruse.
Potrivit lui Gherasomov, „principalele caracteristici generale ale razboiului
modern sunt: initiere a de actiuni militare prin angajarea grupurilor armate in timp de
pace; actiuni de tip combat ale fortelor intrunite, cu mobilitate ridicata, fara contact
direct cu adversarul; limitarea potentialului economico -militar al adversarului prin
distrugerea obie ctivelor de infrastructura critice (militare si civile); utilizarea pe scara
larga a capabilitatilor aeriene strategice, concomitent cu angajarea in lupta a fortelor
adversarului in adancimea teritoriului inamic (in spatiul fizic si spatiul cibernetic);
utilizarea actiunilor indirecte si asimetrice; controlul fortei intr -un mediu informational
unitar‖107.
In context, generalul rus a utilizat sintagma de „razboi neliniar‖, asimilat
„razboiului hibrid‖ in teoria militara occidentala. Elementele de baza ale co nceptului de
„razboi neliniar‖ au fost dezvoltate in Federatia Rusa, in a doua si a treia decada a
secolului XX, sub denumirea de „recunoastere activa‖ si „miscari de eliberare nationala
in tarile din vecinatate‖. Din perspectiva generalului Gherasimov, „r olul mijloacelor
nemilitare in atingerea obiectivelor strategice militare a crescut in timp si, in numeroase
situatii, a depasit puterea efectiva conferita de armamente‖. In opinia oficialului rus,
„concentrarea pe metodele aplicate a determinat redirectio narea conflictelor spre
utilizarea la scara larga a mijloacelor politice, economice, informationale, umanitare si a
altora nonmilitare, in relatie cu capacitatea de generare si/sau potentare a unor eventuale

105 Col.dr. Valeric a Cruceru, op.cit., p. 30.
106 Aspecte rezultate din articolele media: Doctrina Gherasimov si razboiul nonliniar dus de Rusia pe
teritoriul Ucrainei, disponibil online la: http://romaniabreakingnews. ro/doctrina -gherasimov -si-razboiul –
non-liniar -dus-de-rusiape -teritoriul -ucrainei/; T he value of science in prediction,
https://inmoscowsshadows.wordpress.com/ 2014/07/06/thegerasimov -doctrine -and-russian -non-linear –
war/, accesat la 12.05.2016.
107 Ibidem.

proteste din partea populatiei. De asemenea, toa te aceste actiuni pot fi completate cu
mijloace militare disimulate, inclusiv actiuni ale fortelor pentru operatii speciale‖108.

3.1.2. Precedentul in folosirea mijloacelor neliniare/ hibride de catre Fortele
Armate ruse
Dezvoltarea conceptului de „razboi nelini ar‖ in Federatia Rusa s -a bazat initial
pe experienta din razboaiele din Afganistan si Cecenia, dar putem gasi elemente de
abordare asemanatoare celor mentionate inclusiv in cursul conflictelor recente la care a
participat Federatia Rusa.
Razboiul de cin ci zile din Georgia, din anul 2008, a constituit un catalizator
pentru dezvoltarea abordarii hibride, daca luam in considerare cel putin trei elemente
caracteristice acestui conflict: obiectivele strategice au fost capturate prin operatii de
asalt, actiuni le militare au fost dublate de masuri politice si economice si intensitatea
conflictului a fost mentinuta sub nivelul care sa impuna o interventie externa prompta.
Reflectand retrospectiv, putem considera razboiul din Georgia ca fiind un
preambul sau un ex ercitiu/experiment al Federatiei Ruse, destinat sa testeze atat propria
capacitate de a -si proiecta puterea prin angajarea unui larg spectru de mijloace specifice
„razboiului neliniar‖, cat si posibilele reactii si contraactiuni ale inamicului din teren,
precum si ale Occidentului.

3.1.3. Abordarea hibrida a conflictului din Ucraina
Derularea conflictului din Ucraina a reliefat faptul ca, in cursul ultimilor ani,
strategii militari rusi au analizat tipologiile de conflicte in termeni de structuri de
comanda, co nducerea operatiilor si luarea de masuri in consecinta pentru mentinerea
controlului teritorial si transferarea responsabilitatii securitatii, folosirea fortelor
neconventionale si exploatarea fortelor paramilitare sau a militiilor locale. Operatiile
Fortelor Armate ruse din Ucraina, soldate cu anexarea Peninsulei Crimeea, precum si
conflictul in derulare din estul tarii au fost adesea analizate din perspectiva conceptului
de „razboi hibrid‖ pentru a descrie strategia de ansamblu a Federatiei Ruse si modul de
angajare a fortelor militare si paramilitare. Majoritatea analistilor politico -militari tind sa
considere ca implicarea Federatiei Ruse in conflictul din Ucraina este parte a strategiei
politice a Moscovei, care presupune coordonarea si interconectarea mijloacelor utilizate

108 Ibidem.

in vederea indeplinirii obiectivelor strategice stabilite, probabil, de insusi presedintele
Vladimir Putin si cercul de apropiati ai acestuia.
Evolutia generala a conflictului a evidentiat concentrarea Fortelor Armate ruse cu
prior itate asupra actiunilor de propaganda, dislocarea de trupe fara insemne de
identificare, actiuni disimulate ale trupelor militare si paramilitare si asigurarea instruirii
liderilor separatisti.

3.1.4. Criza din Ucraina in context securitar si doctrinar
Anul 20 14 marcheaza un nou punct de inflexiune in istoria conflictelor. Nu
numai producerea evenimentelor din Ucraina au zguduit din temelii esafodajul securitatii
europene, dar si modul in care s -au desfasurat a surprins profund comunitatea
internationala. In ca teva zile, Federatia Rusa a anexat de facto si de jure Peninsulei
Crimeea, iar rezultatul ciocnirilor ulterioare din estul Ucrainei dintre fortele
guvernamentale si separatistii pro -rusi este pierderea de catre Ucraina a peste jumatate
din potentialul mili tar, aceasta in conditiile in care nu a avut loc un razboi deschis intre
Kiev si Moscova. Astfel, dupa doua razboaie mondiale conven – tionale, Europa se
confrunta cu noi provocari moderne si cu posibil impact major in plan politicmilitar,
securitar si econ omic, ca urmare a conturarii si a amplificarii amenintarii hibride
propagata de Moscova.
De asemenea, interventia Federatiei Ruse in Ucraina a introdus confuzii de ordin
doctrinar, derivate, in special, din caracterul preponderent neconventional al actiu nilor.
Absenta unei declaratii de razboi si concentrarea actiunilor asupra unor obiective
geografice limitate (Crimeea si estul Ucrainei) pareau sa favorizeze includerea
evenimentelor din Ucraina in categoria „razboiului limitat‖, in care „beligerantii ale g sa
nu lupte cu intreaga capacitate‖109. Insa, mijloacele folosite si modul de derulare a
ostilitatilor, prin executarea de atacurile asimetrice diverse si simultane asupra
sistemelor militare, sociale, economice si politice ale Ucrainei, au adus in discuti e
conceptul de „razboi fara limite‖110, diferit de cel „total‖ (caracteristic secolului XX)
prin estomparea dimensiunii militare.

109 Lawrence Freedman, Ukraine and the Art of Limited War, Survival. Global Po litics and Strategy, Vol.
56, No. 6, December 2014 –January 2015, http://www.iiss.org/en/ publications/survival/ sections/ -2014 –
4667/survival –globalpolitics -and-strategy -december -2014 -january -2015 -bf83/56 – 6-02-freedman -6983,
accesat la 15.01.2016.
110 Steve n Metz, In Ukraine, Russia Reveals Its Mastery of Unrestricted Warfare, World Politics Review
online, 2014, http://www.worldpoliticsreview.com/articles/13708/inukraine -russia -reveals -its-mastery -of-
unrestricted -warfare, accesat la 15.01.2016

Comportamentul si actiunile Federatiei Ruse impotriva Ucrainei sunt percepute
preponderent ca fiind rezultatul unei strategii de „razboi hibrid‖, care combina eficient si
surprinzator componente conventionale si neregulate, militare si nonmilitare, precum si
o gama extinsa de categorii de instrumente. Desi niciuna dintre componente nu prezinta
noutate, orchestratia in combinatie a acestora poate genera efectul de surprindere si
ambiguitate, ceea ce face dificila identificarea reactiei adecvate, in special pentru
organizatiile multinationale care functioneaza pe baza consensului111.

3.2.Interventia Rusiei in Ucraina112
Preconditii ale declansarii conflictului
Este discutabil daca Rusia a perceput criza politica ucraineana din perioada
decembrie 2013 – februarie 2014 drept o amenintare sau o oportunitate, existand
argumente pentru fiecare dintre cele doua abordari. Sub mandatele Putin, statul rus
abandonase demult tendintele democratliberale si parcurgea un proces de consolidare a
unei democratii autocrate. Stabilitatea interna si veniturile obtinute din exporturile
energetice creasera premise neoimperiale, iar Moscova i ncepuse recuperarea prestigiului
international prin contestarea vehementa si constanta a unipolaritatii mondiale, precum
si prin demersurile politice113 si actiunile militare114 destinate sabotarii proiectelor
euroatlantice spre est.
Se poate afirma ca sub r egimul Putin puterea Rusiei contemporane a ajuns la
zenit115, insa Moscova este constienta ca, in prezent, maretia poate veni si din
leadership -ul unor proiecte politico -economice integrationiste de anvergura, precum UE.
In consecinta, materializarea Uniunii Eurasiatice ar fi consfintit rolul de hegemon
regional al Rusiei, iar apartenenta Ucrainei la acest proiect nu numai ca i -ar fi dat
substanta necesara, dar ar fi si oprit definitiv extinderea UE si NATO catre est.

111 A. Golts si H. Reisinger, Russia‘s Hybrid Warfare. Waging War below the Radar of Traditional
Collective Defence, research paper, Research Division – NATO Defense College, Rome – No. 105 –
November 2014, p. 3, http:// www.ndc.nato.int/research/series.php?icode=1, acces at la 15.01.2016
112 Pentru cronologia evenimentelor semnificative din perioada februarie – august 2014 , m-am inspirat din
Tzvi Kahn, Evan Beese, FPI Fact Sheet: Timeline of Russian Aggression in Ukraine and the Western
Response, The Foreign Policy Initiativ e online, 2014, http://www.foreignpolicyi. org/files/2014 -09-18-
Fact%20Sheet -Timeline%20of%20Russian%20Aggression%20in%20Ukraine.pdf., accesat la 22.01.2015.
113 Reac tii, lu ari de pozi tii referitoare la problematicile de interes global (de exemplu, situa tia din Siria,
Libia etc.) la nivelul Consiliului de Securitate al ONU.
114 Razboiul ruso -georgian din 2008.
115 Walter Laqueur, State of Mind: A Future Russia, World Affairs Journal online, 2015,
http://www.worldaffairsjournal. org/article/state -mind -future -russi a, accesat la 20.01.2016

Balansul intre Vest si Est al presedint elui ucrainean, Viktor Ianukovici, nu era o
noutate pentru Moscova, insa Kremlinul spera ca toamna anului 2013 sa fie decisiva
pentru orientarea Ucrainei catre proiectele politico -economice regionale initiate de
Rusia, iar criza politica declansata in Ucra ina dupa Summitul de la Vilnius (28 -29
decembrie 2013) ar fi putut constitui o oportunitate in acest sens116. Rasturnarea de la
putere a lui Ianukovici de catre forte proeuropene s -a constituit intr -un soc pentru Putin,
care a perceput evenimentul in cheia u nei schimbari critice la nivel strategic in
vecinatatea apropiata a Rusiei, cu implicatii de securitate existentiale pentru Moscova117.
Astfel, inlaturarea lui Ianukovici a constituit pentru Federatia Rusa un casus belli,
declansand evenimentele ulterioare d in Ucraina.

3.2.1. Anexarea Peninsulei Crimeea
Parasirea puterii de catre presedintele ucrainean Ianukovici, pe 22 februarie
2014, a fost urmata de o serie de actiuni ruse, militare si nonmilitare, care au condus la
anexarea de facto si de jure a Peninsulei Cr imeea. Rapiditatea cu care s -au desfasurat
evenimentele a lasat impresia aplicarii unui plan de contingenta, pregatit din timp,
similar cu Anschluss -ul austriac din 1938 si interventia rusa din Cehoslovacia118.
Pe 26 februarie, trupe ruse au inceput sa se concentreze la granita de est a
Ucrainei, sub pretextul executarii unor exercitii militare. Conform declaratiilor oficiale
ulterioare facute de catre comandantul suprem al fortelor NATO din Europa, generalul
Philip Breedlove, 30.000 – 40.000 de militari ru si se aflau in proximitatea granitei ruso –
ucrainene119, alimentand preocuparile privind o interventie militara clasica. Acest curs
de actiune nu s -a materializat, comasarea trupelor ruse la granita Ucrainei avand, de fapt,
rolul de a crea o presiune suplimen tara asupra Kievului. Incepand cu 28 februarie insa,
grupari armate locale din Crimeea (asa -numitele „forte de autoaparare‖, asistate de
celebrii „omuleti verzi‖) au preluat controlul cladirilor guvernamentale si obiectivelor
strategice din peninsula, a st atiilor radio si TV si au blocat unitatile si navele militare
ucrainene in bazele de dislocare.
In paralel, Moscova a declansat un razboi informational menit sa legitimizeze
separarea Crimeei de Ucraina si sa dilueze perceptia internationala de „agresor‖ care se

116 Roy Allison, Russian ‗deniable‘ intervention in Ukraine: how and why Russia broke the rules,
International Affairs, 90:6 2014, p. 1256.
117 Ibidem, p. 1257.
118 Anton Bebler, Freezing a Conflict: The Russian – Ukrainian Struggle over Crimea, Israel Journal of
Foreign Affairs, VIII:3, 2014, p. 66.
119 A. Golts, H. Reisinger, op.cit., p. 3

contura vis -a-vis de Federatia Rusa. Pe 1 martie, presedintele Putin primeste autorizarea
din partea Parlamentului de a folosi fortele armate ruse stationate in Crimeea pentru
protejarea instalatiilor militare locale si a etnicilor rusi din penins ula.
Potrivit argumentatiei Moscovei, mediatizata excesiv de catre autoritatile ruse, la
Kiev, forte fasciste au dat o lovitura de stat, iar Ianukovici ramane presedintele legitim al
Ucrainei. Mai mult, actiunile „juntei‖ de la Kiev nu numai ca provoaca o criza umanitara
de proportii, fortand etnicii rusi sa paraseasca Ucraina, dar pun in pericol drepturile si
libertatile etnicilor rusi din Crimeea si ameninta securitatea fizica a militarilor rusi
dislocati in peninsula. Prin aceasta, Kremlinul utiliza ex act setul de argumente menite sa
legitimeze interventiile Occidentului in Kosovo (1999) si Libia (2012), plus dreptul
constitutional de a -si apara proprii cetatenii din afara granitelor si cererile de asistenta
militara pentru restabilirea ordinii venite d in partea presedintelui ucrainean Ianukovici si
a autoritatilor nou formate in Crimeea120.
Pe 12 martie, noi dislocari semnificative de forte armate ruse sunt observate la
granita cu Ucraina, iar pe 16 martie, intr -un referendum organizat in Crimeea si
supravegheat de militii locale, trupe de cazaci si „omuleti verzi‖, 96,7% (potrivit
autoritatilor locale proruse) din cei 81,3% cetateni ai peninsulei care si -au exercitat
dreptul la vot au ales separarea de Ucraina si reunirea cu Rusia121. In consecinta, pe 18
martie presedintele Putin semneaza legea de incorporare a Crimeii in federatie, iar pe 21
martie semneaza amendamentul constitutional care consfinteste de jure anexarea
peninsulei.
Pe tot parcursul emiterii si sustinerii acestor argumente legaliste conc omitent cu
anexarea de facto a Crimeei, autoritatile ruse au negat oficial prezenta militarilor rusi in
peninsula si implicit o interventie militara a Moscovei impotriva unui stat suveran.
Aproape la o luna dupa acest fait accompli material si legal, la 17 aprilie, presedintele
Putin admite prezenta fortelor armate ruse in Crimeea, aflate acolo pentru a acorda
asistenta necesara fortelor locale de autoaparare pentru restabilirea ordinii.

3.2.2. Dimensiunea hibrida a anexarii Crimeii
Analizand retrospectiv modul in care s -a realizat anexarea Crimeii se disting
cateva tactici ale Rusiei care transcend granitele interventiei militare clasice. Cea mai
evidenta tactica a fost folosirea acoperita a militarilor din fortele pentru operatii speciale,
asanumitii „omuleti verzi‖. Fara vreo declaratie de razboi, militari rusi fara insemne de

120 Roy Allison, op.cit., pp. 1261 -4.
121 Anton Bebler, op.cit., p. 67.

identificare au condus principalele actiuni de ocupare militara a Crimeii, avand ca
subterfugiu sprijinirea militiilor populare locale. In termenii doctrinari ai gandirii
militare ruse, tacticile acoperite si subversiunea sunt subsumate conceptului de
maskirovka, adica inducerea in eroare a inamicului cu privire la prezenta si dispunerea
trupelor proprii122. In Crimeea, „omuletii verzi‖ au fost folositi pentru a ocupa peninsula
sub umbrela negarii interventiei militare.
O alta tactica derivata din folosirea „omuletilor verzi‖ este cea a actiunilor
militare noncontact, menite sa evite escaladarea conflictului. Militarii ucraineni dislocati
in peninsula au fost blocati in cazarmi, dezarmati si evacuati preponderent fara violenta
de forte specializate in controlul escaladarii, tactica efectiva in cazul unui adversar care
nu este predispus la risc123. La aceasta situatie a contribuit si faptul ca guvernul interimar
de la Kiev a evitat angajarea f ortelor armate in conflicte cu ocupantii peninsulei, avand
in vedere precedentul interventiei ruse in Georgia si nedorind sa ofere Moscovei vreo
justificare pentru a actiona si in partea continentala la nord de Crimeea124. In plus, aceste
tactici de ducere a operatiilor speciale au fost permanent dublate de actiuni nonmilitare
(politice, diplomatice, mediatice etc.), desavarsind astfel perceptia caracterului hibrid al
interventiei militare ruse in Crimeea.

3.2.3. Factori favorizanti anexarii Crimeii
Analiza inter ventiei hibride in peninsula ar fi incompleta fara trecerea in revista a
conditiilor particulare in care s -a materializat.
In primul rand, este necesara mentionarea faptului ca Federatia Rusa avea forte
armate stationate legal in Crimeea, ceea ce a const ituit nu numai un avantaj tactic major,
dar a folosit si argumentatiei neinterventioniste sustinuta cu obstinatie de catre oficialii
de la Moscova.
In al doilea rand, orientarea prorusa a unui segment semnificativ din populatia
locala si atractia fata de modelul socioeconomic etatist rusesc erau in crestere125, ceea ce
a facilitat infiltrarea fortelor ruse si desfasurarea actiunilor destinate anexarii peninsulei.

122 Kristin Ven Bruusgaard, Challenges in Russia & Afghanistan. Crimea and Russia‘s Strategic Overhaul,
Army Strategic Studies Institute, 2014, p. 83., http://www.
strategicstudiesinstitute.army.mil/pubs/parameters/issues/ Autumn_2014/11
_BruusgaardKristin_Cr imea%2 0and%20 Russia%27s%20Strategic%20Overhaul.pdf, accesat la
20.01.2016
123 Ibidem, p. 84
124 Roy Allison, op.cit., p. 1261.
125 Anton Bebler, op.cit., p. 67.

Relationat acestei stari de fapt, in mod particular, militarii ucraineni dislocati in
Crimeea , in special gradele inferioare si soldatii, erau in majoritate localnici si
preponderent prorusi. De altfel, o mare parte dintre acestia au fost atrasi de perspectiva
continuarii serviciului militar in cadrul fortelor armate ruse.

3.2.4. Conflictul din estul Uc rainei
Odata cu crearea precedentului secesionist al Crimeii, premisele si patternul
continuarii acestei interventii hibride a Federatiei Ruse si in estul prorus al Ucrainei erau
stabilite. Ocuparea Crimeii a radicalizat, in mod ireversibil, vestul prooc cidental al
Ucrainei, iar optiunea federalizarii statului vecin se contura la Kremlin. Secesiuni in
estul prorus al Ucrainei pe modelul aplicat in Crimeea, prin „vointa populara‖, sprijinite
militar adecvat de Rusia, dar disimulate, pareau optiuni viabile.
Pe 6 aprilie, separatistii declarati prorusi ocupa cladiri guvernamentale in
regiunile Donetk, Lugansk si Harkov din estul Ucrainei, ceea ce determina guvernul de
la Kiev sa reactioneze. Decise sa evite scenariul ocuparii Crimeii, autoritatile ucrainene
lanseaza in estul Ucrainei o „operatiune antiterorista‖ impotriva acestora, fara insa a
atinge rezultatele scontate. Moscova decide sa exploateze situatia din teren si, pentru
legitimizarea actiunilor separatiste, presedintele Putin invoca conceptul Noii Rusii
(Novorossiia), al uniunii teritoriilor proruse din estul si sudul Ucrainei pana la gurile
Dunarii.
Similar scenariului aplicat in Crimeea, pe 11 mai sunt organizate referendumuri
in regiunile Donetk si Lugansk, in urma carora separatistii prorusi d in aceste regiuni
declara independenta fata de Ucraina. Pe 24 mai, cu o zi inaintea alegerilor prezidentiale
din Ucraina, autoproclamatele republici separatiste din Donetk si Lugansk isi declara
asocierea in confederatia Novorossiiei.
La sfarsitul lunii mai, actiunile autoritatilor ucrainene, dupa alegerea
presedintelui Porosenko, provoaca primele fisuri in aplicarea scenariului ocuparii
Crimeii in estul Ucrainei. Pe 26 mai, trupele guvernamentale ucrainene, sprijinite de
aviatie, recastiga aeroportul din Donetk.
Se pare ca in urma acestui episod, Federatia Rusa a decis sa furnizeze
separatistilor echipament militar sofisticat, inclusiv sisteme de rachete antiaeriene, care
au provocat pierderi semnificative aviatiei ucrainene126.

126 Lawrence Freedman, op.cit., pp. 15 -16.

Situatia politica si militara din estul Ucrainei se dovedea a fi semnificativ diferita
de Crimeea intrucat simpatia prorusa era concentrata preponderent in jurul oraselor
Donetk si Lugansk, autoritatile ucrainene erau determinate sa lupte, iar formatiunile
separatiste pareau afectate de diferende interne. Toti acesti factori au influentat
decisiv evolutiile militare din teren. Pe 5 iulie, 2.000 de luptatori separatisti condusi de
catre comandantul Igor Ghirkin au abandonat localitatea Slaviansk (sediul
comandamentului militar al insurgentei) si s -au retras spre Donetk in vederea
directionarii actiunilor militare spre zona aglomerata urbana, unde armata ucraineana nu
putea desfasura actiuni ofensive de amploare fara a provoca pierderi colaterale127.
In plus, doborarea avionului malaysian MH -17 in spatiul aerian al zonei de
conflict a afectat cursul actiunilor militare din estul Ucrainei si, implicit, modul de
actiune al Rusiei. La sfarsitul lunii iulie, Kievul lanseaza o serie de operatii militare
menite sa i nfranga insurgenta separatista.
Constienta de potentiala infrangere militara a separatistilor, Federatia Rusa a
demarat un set de actiuni menite sa echilibreze balanta de forte din teren. Astfel, pe 16
august, presa internationala semnala ca, potrivit OS CE, in cursul ultimelor saptamani a
fost observat un tranzit continuu al frontierei ruso -ucrainene de catre persoane in tinute
militare128. Pe 22 august, Moscova trimite primul „convoi umanitar‖ in estul Ucrainei,
actiune care distrage atentia internationala de la miscarile tactice ale separatistilor de
incercuire a fortelor ucrainene la Ilovaisk. Concomitent, separatistii deschid un al doilea
front pe litoralul Marii Azov si ocupa orasul Novoazovsk, miscare menita sa reduca
presiunea militara de pe Donetk. I ncepand cu 24 august, presa internationala raporteaza
incursiuni de amploare ale unitatilor regulate ruse in estul Ucrainei, pe directiile Donetk
si Novoazovsk – Mariupol, iar intre 28 august si 1 septembrie separatistii sprijiniti de
unitati militare ruse decimeaza fortele guvernamentale ucrainene de la Ilovaisk,
inregistrandu -se peste 300 de decese in randul militarilor ucraineni129.
Dezastrul militar de la Ilovaisk a reprezentat un punct de cotitura in conflictul din
estul Ucrainei. Fortele Kievului au a bandonat orasul Lugansk, iar armistitiul de la Minsk
(5 septembrie) a gasit fortele separatiste aproape de orasul -port Mariupol, poarta terestra

127 Armand Go su, Done tk, ultima frontier a?, Revista 22 edi tia scris a, Anul XXV (1268) (8 – 14 iulie
2014), http:// www.revista22.ro/donetk -ultima -frontiera -44924.html.
128 Tzvi Kahn, Evan Beese, op.cit.
129 Pentru luptele de la Ilovaisk, vezi Armand Go su, Ucraina, armisti tiu sau capitulare?, Revista 22 edi tia
scrisa, Anul XXV (1277), 9 – 15 septembrie 2014, http://www. revista22.ro/ucraina -armistitiu -sau-
capitulare -47284.html

catre Crimeea si sudul Ucrainei. Infrangerea ucrainenilor la Ilovaisk a consemnat si
implicarea directa, desi l imitata, a fortelor armate ruse in estul Ucrainei.
Pe 28 august, NATO a dat publicitatii imagini satelitare cu un convoi militar rus
in interiorul granitelor ucrainene130. Din acel moment, razboiul hibrid din estul Ucrainei
devenea clar un „razboi proxy‖, forma a conflictului armat consacrata in timpul
Razboiului Rece, prin care un stat isi sustinea neoficial aliatii nonstatali din statul
adversar, spre a evita un conflict interstatal131.

3.3.Dimensiunea hibrida a conflictului din estul Ucrainei
Implicarea mil itara rusa in estul Ucrainei reprezinta o combinatie intre actiunile
gruparilor separatiste si a celor formate din „voluntari rusi‖ si actiunile unor subunitati
militare ruse prin incursiuni de scurta durata in teritoriul ucrainean.
In primele etape ale conflictului, in regiunile Donetk si Lugansk, fortele speciale
ruse au actionat ca experti si instructori in folosirea echipamentelor militare sofisticate
pentru separatisti. Totusi, cand armata ucraineana a inceput sa recastige teren, Moscova
a trimis tru pe rusesti disimulate, cu scopul de a oferi suport militar direct separatistilor.
Trupele ruse, ale caror superioritate a fost evidenta, au actionat in subunitati tactice de
nivel batalion dislocate din patru divizii aeropurtate (3 -4.000 de soldati)132.
Moscova nu a dorit sa risipeasca iluzia de neparticipare la razboi, insa
escaladarea conflictului a ajuns la un nivel la care negarea participarii Rusiei nu mai
avea niciun sens, dar nici recunoasterea starii de fapt nu reprezenta o optiune. Desi
nerecunoscut a oficial, dar evidenta, implicarea militara directa a Rusiei a fost dictata de
conditiile politico -militare din estul Ucrainei, semnificativ diferite de cele din Crimeea.
Razboiul si -a pastrat caracterul hibrid, foarte acoperitor in esenta, multe din
formele actiunilor ruse din Crimeea regasindu -se si in estul Ucrainei (negarea prezentei
militare, razboiul informational, utilizarea fortelor paramilitare), insa implicarea directa
dictata de considerentele militare din teren plaseaza distinctiv actiunile R usiei in
paradigma razboiului proxy, subsumata conceptului de hibrid.

3.4.Forte participante la conflict

130 Tzvi Kahn, Evan Beese, op.cit
131 Despre r azboiul proxy, vezi Laia Balcells si Stathis N. Kalyvas, International System and Technologies
of Rebell ion: How the End of the Cold War Shaped Internal Conflict, American Political Science Review,
Vol. 104, No. 3, august 2010, p. 416
132 Ibidem, p. 5.

Criza din UCRAINA a demonstrat capacitatea Federatiei Ruse de a mobiliza si a
disloca rapid la granitele statelor invecinate capabilitati militare considerabile
cuprinzand toate categoriile de forte si toate regiunile militare:
• fortele neconventionale – au fost reprezentate de elemente din compunerea
serviciilor de securitate ruse, voluntari special pregatiti in acest scop si grupuri din
cadrul fortelor pentru operatii speciale. Aceste efective au fost utilizate atat in Peninsula
Crimeea, cat si in estu l Ucrainei, avand rolul de a organiza, instrui si coordona actiunile
fortelor neregulate, de a executa actiuni de cercetare, sabotaj si actiuni directe impotriva
tintelor militare si politice.
• fortele neregulate – au fost constituite din luptatori recr utati din randurile
minoritatii ruse locale, grupurilor politice dizidente, elementelor criminale sau altor
grupuri etnice din Ucraina. Acestea au oferit Federatiei Ruse posibilitatea de actiona
eficient intr -o maniera disimulata, in conditiile unor costur i reduse a serviciilor asigurate
de astfel de elemente. Un alt avantaj al fortelor neregulate rezida in intelegerea
aprofundata a mediului operational. In plus, fortele neregulate sunt greu de detectat si
dovedit atunci cand nu conduc operatii in mod desch is. Desi au ca principala motivatie
obtinerea de beneficii financiare, fortele neregulate sunt eficiente ca elemente de
subversiune si ofera posibilitatea negarii oricarei implicari a unui stat.

3.5.Concepte ale „razboiului hibrid” folosite in interventia Fe deratiei Ruse in
Ucraina
La baza interventiei ruse in Ucraina, la fel ca si in cazul Georgiei si
Cehoslovaciei, sta conceptul „Po Zakonu‖, adica „in conformitate cu legea‖. Campania
diplomatica si informationala rusa a prezentat actiunile Moscovei in Ucr aina ca fiind
aparent legale, sau intr -o zona gri a normelor de drept international general acceptate,
zona in care precedentul face diferenta de interpretare, iar cazul Kosovo a fost folosit
extensiv cu scopul promovarii unei imagini acceptabile a pozitie i Federatiei Ruse.
In plan strict militar, doua concepte au fost folosite in tandem: deterrence by
punishment133, descurajare prin amenintarea cu represalii si negarea interventiei in
conditiile angajarii disimulate a fortelor speciale.

133 Despre conceptul descuraj arii prin amenin tarea cu represalii, vezi Michael S. Gerson, Conventional
Deterren ce in the Second Nuclear Age, Army Strategic Studies Institute, 2009, pp. 40 -42.
http://strategicstudiesinstitute.army.mil/ pubs/parameters/Articles/09autumn/gerson.pdf, accesat la
24.01.2016

Un alt element co nceptual folosit in interventia Federatiei Ruse in Ucraina a fost
exploatarea avantajelor locale, in cazul de fata prezenta etnicilor rusi si a elementelor
proruse. Prezenta etnicilor rusi in zona de conflict nu numai ca a oferit argumente de
legitimare a interventiei, dar a asigurat si „vointa populara‖ necesara instaurarii unor
autoritati locale proruse. Relevanta acestor avantaje a fost reflectata de rapiditatea cu
care s -a desfasurat anexarea Peninsulei Crimeea. Pe de alta parte, tensiunile dintre
separ atistii prorusi din estul Ucrainei si populatia locala a creat sincope, afectand modul
de desfasurare al evenimentelor.
Nu in ultimul rand, conceptul de razboi informational extins pare sa fie elementul
central si indispensabil al modului rus de actiune hibrida. Folosit atat in Crimeea, cat si
in estul Ucrainei, razboiul informational practicat de Moscova a fost dirijat pe mai multe
axe principale, respectiv dezinformarea sistematica, negarea plauzibila si conotatia
umanitara.
Toate aceste masuri si act iuni ale Federatiei Ruse au fost posibile si s -au dovedit
eficiente prin caracterul de complementaritate oferit de cadrul hibrid. Astfel, ceea ce
parea initial un mod de actiune inedit, s -a dovedit in retrospectiva o aplicare ingenioasa
de idei ‒ atat ruse , cat si preluate din modul de actiune al fortelor armate occidentale ‒
de ducere a razboiului conventional si neconventional vechi si nou.

3.6.Concluzii
Dominarea informationala si manipularea segmentelor de etnici rusi, omogeni ca
limba, cultura sau etni citate, au fost elementele cheie ale abordarii hibride pentru
atingerea intereselor strategice ale Kremlinului in Peninsulei Crimeea si in estul
Ucrainei. Succesul acestor doua abordari a fost realizat prin intermediul mass -media
rusa, au facilitat transmi terea mesajului strategic in mediul national, precum si
prezentarea trunchiata a situatiei, adaptata propriilor interese, in mediul international.
Aceasta abordare a permis realizarea surprinderii, preluarea initiativei strategice,
dezorganizarea structu rilor de forta si administrative ale statului ucrainean, prin
dezinformare si ambiguitate atat in ceea ce priveste stabilirea cu certitudine a
agresorului, cat si in ceea ce priveste prezentarea actiunilor legitime, de orice natura, ale
Kievului, ca ripost e ce aduc atingere intereselor Federatiei Ruse si contribuie la
escaladarea conflictului. Ulterior, derularea actiunilor pentru protejarea intereselor
etnicilor rusi si legitimarea sprijinului Kremlinului pentru garantarea acestora a fost

prezentata ca o a ctiune fireasca si logica, fara vreo legatura cu evenimentele desfasurate
anterior.
In esenta, atributul primordial al razboiului hibrid, mai precis al conceptelor care –
l articuleaza, este acela de a oferi cadrul adecvat unei interventii militare, precum cea a
Federatiei Ruse in Ucraina. Principiile de baza ale actiunii Moscovei au fost realizarea in
timp scurt a unui fait accompli, legitimarea acestuia si evitarea posturii de agresor prin
aplicarea conceptelor razboiului hibrid sinergic si adaptativ. Dif erentele dintre modul de
actiune al Federatiei Ruse in Peninsula Crimeea si din estul Ucrainei evidentiaza un alt
atribut esential al razboiului hibrid ‒ adaptabilitatea si flexibilitatea ‒ derivate din
aplicabilitatea generala a conceptelor sale. Fara ca aceste concepte sa fi fost descoperite
de Federatia Rusa, au fost aplicate in forme si nuante variate pe parcursul intregii istorii
a razboiului. Se poate afirma ca Moscova a adaptat ingenios cadrul general la situatiile
particulare din Crimeea si estul Uc rainei. Insa, daca rapiditatea anexarii peninsulei
seduce adeptii unui pattern al razboiului hibrid, alunecarea spre razboi proxy in estul
Ucrainei dezvaluie si capcanele teoretizarii excesive a conceptului de razboi hibrid. Ceea
ce ramane insa de necontes tat in interventia rusa din Ucraina este ingeniozitatea
strategica in folosirea sinergica a conceptelor razboiului hibrid. Aceasta s -ar putea
manifesta si in viitor, insa forma ar putea diferi semnificativ, fara sa iasa din sfera
hibridului. Modul de actiu ne al Rusiei in Crimeea si punerea in practica a unei astfel de
strategii este direct relationata si conditionata de acuratetea actiunii, dar, mai ales, de
evaluarea corecta a situatiei locale si a vulnerabilitatilor adversarului.

CAPI TOLUL 4. IMPACTUL CRIZEI DIN CRIMEEA: RISCURI
SI AMENINTARI GLOBALE

4.1.Introducere
Actualmente, pe fondul tensiunilor induse de criza din Ucraina, atat la nivel
politic, dar mai ales in plan economic, raportul de forte intre principalii actori geopolitici
(UE, Rusia si Ucraina), care a fost unul predictibil decenii intregi, tinde sa se
redefineasca, dobandind valente noi.
Prezenta lucrare isi propune o analiza a cauzelor economice ale crizei ucrainene,
a impactului acesteia asupra relatiilor economice dintr e statele implicate, a implicatiilor
la nivelul schimburilor comerciale la nivel regional si mondial, avand ca obiectiv
examinarea unor scenarii si solutii pentru refacerea cooperarii si inscrierea pe un trend
de stabilitate a relatiilor UE si Ucrainei cu Rusia.
Unele analize recente (Yuhas, 2014) arata ca la baza crizei din Ucraina stau o
serie de factori care tin de imperative de interes economic si geostrategic din partea atat
a partenerilor occidentali (UE si SUA), cat si a Rusiei. In opinia autorilor, in actualul
context economic globalizat si interconectat, criza din Ucraina nu trebuie analizata
unilateral prin evidentierea exclusiva a pierderilor economice si politice ale statului
ucrainean, ci si prin prisma posibilelor riscuri si amenintari pe plan mondial. Pe fondul
declansarii crizei financiar -economice internationale, economia Ucrainei a fost grav
afectata, redresarea sa ulterioara fiind periclitata de criza din Ucraina, care a debutat in
toamna anului 2013. Potrivit statisticilor nationale oficia le (UKRSTAT, 2014), in 2009,
Ucraina s -a confruntat cu o recesiune abrupta (contractia ritmului de crestere a PIB -ului
fiind de -14,8%), iar pentru 2014, estimarile arata ca aceasta va intra din nou in
recesiune, dupa un an de stagnare economica in 2013 ( Graficul 1 ). In contextul
procesului de extindere a UE catre Estul si Centrul Europei, in 2004 din cele 10 noi state
membre, 8 au fost din fostul bloc comunist, printre care si Polonia, vecina de la est a
Ucrainei. Avand practic granita cu UE, prin includer ea Poloniei, Ucraina, afectata pe de –
o parte de criza, s -a orientat strategic catre o intensificare a cooperarii comerciale cu UE,
considerata a avea potentiale efecte benefice asupra relansarii sale economice.
Istoricul relatiilor ec onomice dintre UE si Ucraina din 1998 si pana in prezent
(Caseta 1 ) ilustreaza aceasta abordare strategica a Ucrainei, de a crea un parteneriat
economic de durata cu blocul comunitar.

Caseta 1: Istoricul relatiilor economice Ucraina – UE
1998 – Ucraina semneaza Acordul de Parteneriat si Cooperare cu UE
2007 – 2011 – Ucraina negociaza Acordul de Asociere cu accent pe crearea unei Zonei de
Comert Liber
2012 – In cadrul Consiliului UE din decembrie se adopta Concluzii privind parteneriatul cu
Ucraina si se reafirma angajamentul pentru semnarea Acordului de Asociere
2013 – Adoptarea in cadrul Consiliului de Cooperare UE -Ucraina din 24 iunie a Agendei de
Asociere UE -Ucraina
Noiembrie 2013 – Suspendarea pregatirilor de semnare a Acordului de Asociere in ca drul
Summit -ului Parteneriatului Estic de la Vilnius
21 martie 2014 – Semnarea de catre Ucraina a prevederilor preliminare ale Acordului de
Asociere
27 iunie 2014 – Semnarea de catre Ucraina a Acordului de Asociere

Pe de alta parte, Rusia s -a inscris, odata cu ascensiunea la putere a lui Vladimir
Putin si consolidarea statutului de putere energetica mondiala, pe un drum al refacerii
dominatiei economice si geopolitice in Europa de Est, pe care a avut -o de la sfarsitu l
celui de -al doilea razboi mondial si pana la destramarea URSS in 1991. Proiectul central
al acestui demers strategic al Rusiei l -a constituit crearea Uniunii Eurasiatice, Ucraina
fiind invitata, in calitate de partener economic si politic traditional, sa faca parte din
planurile sale de consolidare a influentei regionale asupra fostelor state membre ale
fostei URSS. Un timp, Ucraina a oscilat intre UE si Rusia, iar, potrivit unor analize din
literatura de specialitate (Miller, 2013), acest veritabil „joc de yo -yo‖ a functionat in
avantajul sau. Fara indoiala ca agravarea situatiei economice a Ucrainei pe fondul
efectelor negative induse de criza in planul schimburilor comerciale internationale, a
constituit un element catalizator al demersului sau de intar ire a cooperarii cu UE, dar,
dupa „momentul Vilnius‖ (Secrieru, 2013), a devenit de domeniul evidentei ca in
conditiile unor interconexiuni stranse cu economia rusa, schimbarea strategiei sale
geopolitice a indus tensiuni in relatia cu Rusia. In opinia aut orilor, daca sunt luate in
considerare interesele firmelor producatoare si exportatoare de hidrocarburi legate de
intrarea pe piata europeana, precum si solutiile Rusiei la criza creata de sanctiunile
economice impuse de UE (semnarea contractului cu China pentru livrarea de gaze si
interzicerea importurilor de alimente si produse agricole din UE si SUA), se evidentiaza
faptul ca Ucraina reprezinta actualmente doar „un nod‖ al complicatei retele de interese
economice, politice si militare dezvoltate in conte xtul crizei din Ucraina. Lucrarea de
fata isi propune luarea in considerare a tuturor acestor legaturi si interese economice prin
analiza unor scenarii posibile de solutionare a crizei din Ucraina si a efectelor economice
pe care perpetuarea conflictului l e-ar putea produce in cadrul triadei UE – Rusia –

Ucraina.

4.2.Efectele crizei financiar -economice internationale asupra geopoliticii regionale
din Europa
Aparuta ca o consecinta a unor noi strategii geopolitice atat din partea Ucrainei,
cat si a Rusiei, cri za din Ucraina a evidentiat, potrivit unor analize din literatura de
specialitate (Restuccia, 2014), modul in care deciziile politice pot escalada in mod rapid
spre efecte economice negative deopotriva la nivel regional si la scara larga a relatiilor
internationale intre toti polii de putere implicati: Rusia, Uniunea Europeana si SUA.
Unul dintre factorii declansatori ai acestui eveniment134, care poate avea
capacitatea de a redesena harta relatiilor economice internationale, l -au constituit, asa
cum se aprec iaza in literatura de specialitate (Baranovsky, 2000), noile imperative
geopolitice ale Federatiei Ruse care vizau, odata cu accederea la putere a lui Vladimir
Putin, recastigarea statutului de mare putere regionala prin impunerea proiectului Uniunii
Euras iatice care sa aduca sub aceeasi „umbrela economica‖ fostele state sovietice. In
timp ce Federatia Rusa a militat pentru integrarea Ucrainei, Armeniei, Moldovei si
Kazahstanului in noul proiect de cooperare politico -economica numit Uniunea
Eurasiatica, Sum mit-ul Parteneriatului Estic, desfasurat in noiembrie 2013 la Vilnius, a
reprezentat incercarea Uniunii Europene de a continua procesul de extindere spre Est.
Summit -ul, desfasurat in capitala Lituaniei a reunit sefi de stat si de guvern din cele 28
de sta te membre, precum si pe cei din statele Parteneriatului Estic, iar „vedeta‖ acestuia,
Ucraina, a anuntat ca suspenda orice negociere cu cateva zile inainte de a semna Acordul
de Asociere cu UE. Aceasta decizie politica a declansat fenomenul revoltei pro –
europene135, adica a celor care sustineau o viitoare cooperare mai stransa a Ucrainei cu
blocul comunitar si chiar o posibila integrare in structurile UE. Motivatia acestei decizii
neasteptate sta insa sub semnul imperativelor economice, in conditiile in care, in 2013,
Rusia a amenintat cu cresterea taxelor vamale aplicate importurilor provenite din
Ucraina, in cazul in care demersurile de apropiere de blocul comunitar ar fi continuat,
ceea ce ar fi putut provoca pierderi substantiale economiei Ucrainei care se afla deja pe
panta recesiunii ( Graficul 1 ).

134 Dar nu singurul, in condi tiile in care, f ara schimbarea brusc a de strategie a Ucrainei, concretizat a in
demararea negocierilor pentru semnarea Acordului de Asociere cu UE, este posibil ca evenimentele din
Ucraina s a nu fi cunoscut o evolu tie atat de accelerat a.
135 Revolta „pro -european a‖ din Ucraina a fost denumit a astfel pentru c a factorul declan sator a fost decizia
netransparent a a fostului pre sedinte Viktor Yanukovici si a majorit atii Partidului Regiunilor
– Partidului Comunist, inainte de Summit -ul de la Vilnius, c and de la orientarea pro -european a s-a ajuns la
o „pauz a‖ in negocieri.

Graficul 1: Evolutia PIB -ului in Ucraina, in perioada 2009 -2014 (%)

10

4.1 5.2

5

0.3 0
-1.1

0

-5

-10

-15

-14.8

-20

An 2009 An 2010 An 2011 An 2012 An 2013 An 2014

Sursa: UKRSTAT, 2013.

Reactia Federatiei Ruse privind o posibila aderare la UE a unui stat pe care l -a
considerat dintotdeauna ca facand parte din sfera sa de influenta a culminat cu sprijinirea
separatistilor pro -rusi si anexarea, in iunie 2014, a Crimeei, ceea ce demonstreaza, asa
cum apreciaza unii analisti, ca valurile succesive de extindere a UE si NATO in Europa
Centrala si de Est sunt in continuare interpretate de Kr emlin prin prisma jocului cu suma
nula (Secrieru, 2013). Ca urmare a crizei, Ucraina este confruntata in prezent cu doua
probleme fundamentale: situatia economica dificila si divizarea populatiei in pro –
europeni, nationalisti antirusi (primii doi acum alia ti) si pro -rusi. Insa, in contextul
ocuparii Crimeei de catre fortele ruse si al tentativei de destabilizare a Estului Ucrainei,
coeziunea ucraineana a devenit mult mai puternica, iar evenimentele din 18 -22 februarie
2014136 au marcat intoarcerea Ucrainei di n drumul spre Uniunea Euroasiatica catre calea
europeana. Fara a insista mai mult asupra factorilor politici si geostrategici care au
condus la actualul conflict ruso -ucrainean, ne propunem, in cele ce urmeaza, o analiza a
implicatiilor economice induse de criza din Ucraina, atat pentru principalii actori –
Ucraina si Federatia Rusa –, cat si pentru cei colaterali – tarile membre ale UE care
reprezinta parteneri comerciali importanti ai ambelor state –.

4.2.1. Relatiile economice UE –Rusia: pe cine afecteaza mai mult conflictul din
Ucraina?
In relatiile dintre UE si Federatia Rusa, interventia acesteia din urma in Crimeea
a condus la o „racire‖ a contactelor politice si la adoptarea unei serii de sanctiuni

136 In Rada Suprem a (organul legislativ din Ucraina), 386 de deputa ti din 450 au votat pentru noul guvern
Yatseniuk si pentru demiterea fostului pre sedinte.

economice reciproce. Declansarea crizei ucrainene, odata cu integrarea Crimeei in
Federatia Rusa a condus la tensionarea climatului geopolitic in zona, dar si la impunerea
unei serii de sanctiuni economice din partea UE si a SUA, al caror impact asupra
evolutiei economiei ruse nu poate fi ignorat.
Efecte asupra economiei Rusiei :
In cele ce urmeaza, ne propunem o analiza a evolutiei economiei Rusiei in
perioada post -sanctiuni, cu evidentierea consecintelor in ceea ce priveste securitatea sa
economica. Ulterior anexarii Crimeei la Federatia Rusa, comunitatea occide ntala
democratica a considerat necesara impunerea unor sanctiuni economice, care, desi
costisitoare, in special pentru UE, reprezentau expresia dezacordului fata de politica
expansionista a Federatiei Ruse. Unele analize (The Economist, 2014) arata ca mesa jul
impunerii sanctiunilor economice este acela de a sublinia pentru autoritatile de la
Kremlin ca o continuare a politicii expansioniste cu posibile consecinte si asupra altor
state invecinate poate conduce la o izolare in plan politic si economic a Rusie i, cu
consecinte nefaste asupra economiei nationale. Primele sanctiuni economice impuse de
UE au vizat, in special, blocarea conturilor si actiunilor mai multor persoane importante
din Federatia Rusa si neacordarea vizelor de calatorie unor personalitati. De asemenea,
la data de 20 martie 2014 au fost stabilite sanctiuni economice impotriva a 20 de membri
ai cercului de apropiati ai lui Vladimir Putin si a bancii care i -a sustinut pe acestia,
"Rossiya", a 15 -a institutie de credit din Rusia, ca marime, iar operatorii de plati cu
cardul Visa si MasterCard au sistat furnizarea serviciilor de plati pentru aceasta banca ce
detine unele dintre cele mai valoroase active ale statului. In cele mai recente analize
publicate (IMF, 2014), expertii FMI avertizeaza ca in cetinirea ritmului de crestere a PIB –
ului Rusiei in anul 2015 este iminenta ( Graficul 2 ), prognozele acestora indicand
posibilitatea unei recesiuni economice in Rusia, pe fondul tensionarii climatului
economic si politic cu unii dintre principalii sai part eneri comerciali (UE si SUA) si al
sanctiunilor impuse de acestia, aratand ca „economia rusa poate avea o evolutie sub
asteptari ca urmare a incertitudinilor geopolitice rezultate din conflictul cu Ucraina si a
sanctiunilor economice impuse‖.

Graficul 2: Evolutia ritmului de crestere a PIB -ului in Rusia, in perioada 2010 –
2015 (in %)

5 4.5 4.3

4.5

4 3.4

3.5

3

2.5

2 1.3 2

1.5

1 1

0.5

0

An An An An An An

2010 2011 2012 2013 2014 2015

Ritm PIB
Linear (Ritm PIB )

Nota 1: Datele pentru 2014 reprezinta estimari, iar cele pentru 2015 previziuni.
Nota 2: Linia punctata indica trendul linear al PIB -ului care, incepand cu anul 2013 – debutul
tensiunilor geopolitice prin summit -ul de la Vilnius – este puternic descendent. Surse: IMF
(2014), European Commission (2014), OEC D (2014).

O alta repercusiune a climatului geopolitic tensionat si a sanctiunilor impuse
Rusiei o constituie deprecierea rublei in raport cu principalele valute internationale.
Criza din Ucraina a precipitat drastic acest deznodamant. Potrivit estimarilo r Bancii
Centrale din Rusia (The Central Bank of Russian Federation, 2014), in perioada
ianuarie -noiembrie 2014, rubla a scazut cu aproximativ 50% in raport cu dolarul si 40%
in raport cu euro. Ca urmare a sanctiunilor impuse in urma conflictului ucrainean , pietele
internationale s -au inchis pentru companiile rusesti, fortandu -le sa apeleze la bancile de
stat si la investitorii locali. De altfel, analistii FMI preconizeaza ca si sectorul bancar
national rus va fi afectat de criza din Ucraina, multe banci ru sesti avand o expunere
importanta pe pietele din Ucraina, fapt ce se va repercuta negativ asupra evolutiei
economiei in ansamblul sau. In mai 2014, constructorul auto francez Renault a anuntat
ca a inghetat planurile privind producerea de utilitare in part eneriat cu compania rusa
ZIL, la o fabrica din Moscova, din cauza deprecierii accentuate a rublei.
In cele mai recente previziuni, agentiile de evaluare financiara Fitch si
Standard&Poor's au coborat perspectiva ratingului suveran al Rusiei de la „stabila ‖ la
„negativa‖, din cauza impactului sanctiunilor impuse de SUA si UE asupra economiei
tarii. Potrivit evaluarii agentiei de rating Fitch, perspectivele evolutiei economiei ruse
pot fi afectate de faptul ca bancile din SUA si UE ar putea fi reticente sa i mprumute
Rusia in actualele circumstante, situatie in care economia Rusiei poate intra in recesiune,
iar sectorul privat ar putea avea nevoie de sprijinul statului, pe fondul declinului ISD si
al retragerilor masive de capital extern. Banca Centrala a Rusi ei a majorat in aprilie 2014
rata dobanzii -cheie cu 50 de puncte de baza, aceasta ajungand la 7,5%, in incercarea de a

opri „fuga‖ capitalului strain si deprecierea rublei. Ulterior, rata dobanzii de referinta a
fost majorata succesiv la 8%, 9,5% si, respectiv, 10%, aceasta ajungand chiar la 17% in
decembrie 2014. Unii analisti internationali (OCDE, 2014) estimeaza ca aceste decizii,
motivate de iminenta presiunilor inflationiste137, vor crea presiuni suplimentare asupra
situatiei si asa dificile a tarii , prejudiciata de sanctiunile occidentale si de deteriorarea
perceptiei investitorilor straini care isi retrag capitalul de pe piata rusa. De altfel, in cele
mai recente estimari, Banca Centrala a Rusiei arata ca situatia politica internationala si
tensiun ile legate de aceasta afecteaza in mod direct productia si investitiile: „Cresterea
productivitatii muncii este lenta, in timp ce investitiile productive continua sa se
restranga din cauza declinului profiturilor, a accesului limitat la finantarea pe terme n
lung atat pe pietele internationale, cat si pe cele interne, precum si a increderii scazute a
consumatorilor si producatorilor" (CRB, 2014).

Interdependenta UE -Rusia
In opinia autorilor, economia Rusiei nu este insa singura afectata in mod direct
de cr iza din Ucraina, deoarece aceasta se repercuteaza si asupra economiilor statelor
membre, pe fondul tensionarii cooperarii economice dintre UE si Rusia. In prezent, asa
cum arata statisticile comunitare, intre UE si Rusia exista o puternica interdependenta in
planul schimburilor comerciale. Datele furnizate de Eurostat arata ca in anul 2013, Rusia
a reprezentat al treilea partener comercial pentru UE, in timp ce aceasta din urma a
continuat sa ocupe locul I pentru Rusia. De asemenea, in domeniul investitiilo r straine
directe UE ocupa locul I in topul investitorilor din Rusia. De aceea, sanctiunile
economice aplicate Rusiei pentru actiunile sale din Ucraina, precum si reactia Rusiei de
interzicere a unor importuri dinspre statele UE, in principal produse agric ole si
alimentare, afecteaza in acelasi timp si companii din statele UE. Ca urmare a
sanctiunilor economice impuse de catre SUA si UE, Rusia a decis sa riposteze economic
prin interzicerea completa a importurilor de produse alimentare din UE si SUA.
Interd ictia de import se refera la carne de vita, porc, pasare si peste, precum si la branza,
lapte, legume si fructe provenind din Statele Unite, Uniunea Europeana, Australia,
Canada si Norvegia. Anterior am aratat ca sanctiunile economice impuse ar putea
condu ce Federatia Rusa catre recesiune, dar, trebuie precizat faptul ca si economiile

137 Un subiect sensibil pentru Rusia, care a cunoscut in trecut episoade de depreciere a monedei na tionale
si de cre steri substan tiale ale pre turilor, intre 1997 si 1998 si intre 2008 si 2009.

statelor membre UE vor fi grav afectate de sanctiunile economice ale Rusiei, in
conditiile in care se estimeaza ca producatorii agricoli europeni vor inregistra pierderi de
peste 2 miliarde de euro, ca urmare a faptului ca vor fi lipsiti de una dintre principalele
piete de export, iar ca raspuns la aceasta situatie de criza, Comisia Europeana a alocat
deja ajutoare in valoare de 125 de milioane de euro. Reprezentand cea mai mar e piata de
export pentru legumele si fructele din UE, Federatia Rusa, este totodata al treilea mare
partener comercial pentru blocul comunitar ( Graficul 3 ), iar sanctiunile comerciale
reciproce vor avea efecte economice cu un impact negativ pe termen lung pentru ambele
parti.
Graficul 3: Principalii parteneri comerciali ai UE (tinand cont de valoarea totala a
fluxurilor de import si export) (miliarde de dolari)

600

500

400

300

200

100

0
SUA China Rusia Elvetia Norvegia Turcia Japonia Coreea Brazilia Ucraina
de Sud

Sursa: Directoratul General pentru Comert al Comisiei Europene. Date valabile pentru 2013.
Cele mai recent disponibile.

In trecut, dependenta UE de importurile de gaz din Federatia Rusa si cresterea
treptata a preturilor aferente au dus la inregistrarea unui excedent comercial semnificativ
al Rusiei in relatia cu UE. Se observa cresterea treptata a deficitului comercial al UE cu
Rusia, de peste 3 ori in perioada 2002 -2013 ( Graficul 4). In perioada 200 2-2013,
schimburile comerciale dintre cele doua parti au crescut in volum valoric, atat la export
(crestere de peste 3,5 ori a exporturilor firmelor UE spre Rusia), cat la import (crestere
de 3,3 ori a valorii importurilor UE). Datele statistice publicate de catre Eurostat arata ca
intre UE si Rusia s -a dezvoltat treptat o cooperare comerciala si in domeniul investitiilor,
ceea ce le face in prezent dependente una de cealalta. In 2008, UE si Rusia au inceput
derularea de negocieri pentru semnarea unui nou a cord care sa promoveze un cadru
legislativ cu reguli clare si stimulative de ambele parti, care sa duca la cresterea
comertului bilateral. In 2010, insa, negocierile au fost inghetate, iar Rusia a avansat in
crearea unei uniuni vamale cu Kazakhstan si Bela rus. De precizat ca UE a fost

principalul aliat al Rusiei in negocierile purtate pentru aderarea sa la OMC in 2012.

Graficul 4: Excedentul comercial inregistrat de Federatia Rusa in schimburile
comerciale cu UE (miliarde de euro) in perioada 2002 – 2013

100
90
80
70
60
50
40
30
20
10
0
An An An An An An An An An An An An
2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013

Sursa: Eurostat, 2013

Analiza excedentului comercial pe care il inregistreaza Rusia cu UE arata ca
situatia pe termen lung nu este favorabila Rusiei. In timp ce Rusia exporta preponderent
materii prime (in special titei si gaze naturale), produsele importate din UE sunt in mare
parte produse cu valoare adaugata mare: masini si echipamente, produse chimice si
produse alimentare ( Graficul 5 ).

Graficul 5: Structura importurilor Federatiei Ruse din UE in 2013

4%

13%

3% Produse manufacturate

Combustibili produse

miniere

Produse agricole

Altele

80%

Sursa: UNCTAD, 2013.

In opinia autorilor, relatiile economice in cadrul triadei UE – Rusia – Ucraina
seamana cu un joc de domino: UE este principalul partener comercial pentru Rusia, in
timp ce Rusia este principalul partener comercial al Ucrainei. Rusia exporta gaze
naturale si petrol catre UE si Ucraina, in timp ce acestea din urma contrabalanseaza intr –
o anumita masura cu alte produse (in special produse agricole, dar si echipament militar

in cazul UE), conform cerintelor de consum. Datele statistice publicate de Eurostat ar ata
ca, in 2013, UE pe ansamblu a reprezentat al doilea partener comercial al Ucrainei dupa
Rusia, atat la exporturi, cat si la importuri. UE are un inalt grad de dependenta energetica
fata de Rusia, analiza pe principalele categorii de produse comercializ ate fiind relevanta
in ceea ce priveste dependenta de importurile de hidrocarburi. Graficul 6 releva acest
inalt grad de dependenta.
Astfel, in 2013, din totalul importurilor energetice ale UE, in valoare totala de
405,8 miliarde euro, circa 35% au proven it din Rusia. Pe categorii de resurse energetice,
se observa ca cea mai mare dependenta a UE de importurile din Rusia se inregistreaza la
categoria gazului natural in stare gazoasa, 49% din totalul importat.

Graficul 6: Ponderea Rusiei in totalul importur ilor si exporturilor energetice ale
UE-28 in 2013 (in % din total)
60 Importuri din Rusia

49 Exporturi catre Rusia

50

40 34 35

30 28

20 17

10 11 12

10 3 6
1 0 0 0 0 0 0 0

0

Uleiuri Uleiuri Gaz natural Gaz natural in Carbune Lignit Turba Cocs Total
petroliere din petroliere din lichefiat stare gazoasa
gaz natural minerale
condensat bituminoase in
stare bruta
Sursa: Eurostat, 2013.

In opinia autorilor, aceasta dependenta energetica a UE fata de Rusia este de
asteptat sa se mentina si in viitor, in conditiile in care progresul remarcabil pe care l -a
inregistrat Rusia in ceea ce priveste atragerea de ISD in 2013 (avansul acesteia de la
locul 9 la locul 3 la nivel global, dupa SUA si China) (UNCTAD, 2014), a fost
determinat si de achizitionarea de catre compania de stat ruseasca Rosneft a companiei
TNK -BP (cu suma de 57 miliarde de dolari), devenind astfel cea mai mare companie de
petrol din lume. Mai mult, BP (British Petroleum) a acceptat sa vanda partea sa din
TNK -BP pentru suma de 17,1 miliarde de dolari si 12,84% din actiunile Rosneft. De
altfel, in 2013, politica de atragere a ISD a oficialilor rusi a captat interesul mai multor
mari companii. Astfel, compania Abu Dhabi Mubadala Development a semnat un
contract in valoare de 5 miliarde dolari cu oficialii rusi pentru dezvoltarea unor
importante proiecte de infrastructura. Alte contracte in valoare totala de 8 miliarde dolari
au fost semnate cu Bank Japan for International Cooperation (servicii bancare), Caisse

Des Depots International (servicii financiare) din Franta, Fondo Strategico Italiano
(servicii financiare) din Italia si Korea Investment Corporation (servicii financiare). Cu
toate investitiile inregistrate in 2012 -2013, Rusia a primit 20 de puncte suplimentare in
clasamentul realizat de expertii Bancii Mondiale cu privire la climatul de afaceri, fiind
cea mai dinamica tara din grupul BRICS. Totodata, locul 3 in lume in ceea ce priveste
atragerea de ISD a determinat analistii de la UNCTAD sa plaseze Rusia intre cele mai
atractive destinatii pentru ISD ( Graficul 7 ).

Graficul 7: Locul Rusiei in 2013 in clasamentul mondial al atragerii de ISD

180
160
140
120
100
80
60
40
20
0
SUA CHINARUSIA KONG
IRLANDA MEXIC INDIA CHILE

OLANDA BELGIA
CANADA BRAZILIA SPANIA

HONG
GERMANIALUXEMBURG
INDONEZIA
SINGAPORE BRITANIE AUSTRALIA

MAREA

Sursa: UNCTAD, 2014.

In acest context se impune precizat si faptul ca Rusia este si un important
receptor de ISD din partea UE, iar o eventuala „inghetare‖ a fluxurilor de ISD (atat a
celor generate, cat si a celor receptate) implica riscuri de dezechilibre economice pentru
ambele parti ( Graficul 8 ).

Graficul 8: Privire de ansamblu asupra fluxurilor de ISD generate si receptate de UE
in/din Rusia in perioada 2010 – 2013 (miliarde de euro)

30 27

25

20 16

15

10 7 8 8 8

5 3

0

-5

-10

-15 -10

2010 2011 2012 2013

Fluxuri generate de ISD
Fluxuri receptate de ISD

Sursa: Eurostat, 2013.

In cele ce urmeaza vom arata care au fost premizele si consecintele semnarii
Acordului de Asociere dintre Ucraina si UE, precum si impactul asupra tensionarii
climatului geo -politic in Europa de Est.

4.2.2. Acordul de Asociere dintre Ucraina si UE in contextul geopolitic actual
Procesul de incheiere a Acordurilor de asociere dintre UE si statele din Centrul si
Estul Europei, initiat dupa caderea Zidului Berlinului si destramarea URSS, s -a aflat in
centrul pr eocuparilor reprezentantilor UE in perioada 1991 -2000. O analiza a acordurilor
incheiate in aceasta perioada arata faptul ca acestea au avut un numitor comun: au tinut
prea putin seama de caracteristicile nationale. Statele candidate au fost supuse unui
proces de monitorizare a indeplinirii unor indicatori clari de convergenta in perioada de
tranzitie la economia de piata libera, si anume:
1. stabilitate macroeconomica asigurata prin politici monetare si fiscale care au avut
ca obiectiv reducerea spiralei inflationiste generata de liberalizarea preturilor;
2. independenta Bancii Centrale a fiecarui stat, prin elaborarea de politici monetare
aplic ate intregului sistem bancar national; 3. crearea unui sistem fiscal national,
adaptat la realitatile economice.
Avand in vedere conditiile impuse, precum si respectarea prevederilor din
Acordurile de Asociere, UE a devenit treptat principalul partener c omercial al fiecarui
stat din Centrul si Estul Europei (CEEC). Primul summit mixt UE -CEEC a fost
organizat la Bruxelles, in data de 5 februarie 1990, in centrul dezbaterilor aflandu -se
necesitatea inlocuirii Acordurilor de Comert si Cooperare semnate inain te de 1990 cu
Acordurile de Asociere. Comunicatul oficial de atunci a mentionat faptul ca Acordurile
de Asociere la UE sunt adresate tuturor statelor Europei Centrale si de Est, cu exceptia
statelor fostei URSS. De mentionat ca Acordurile de Asociere au ca racteristicile unor
acorduri de comert liber, fiind instrumente de pre -aderare. Treptat, UE a devenit
principalul partener comercial al fiecarui stat din regiunea Europei Centrale si de Est, cu
o pondere de peste 65%, fata de o medie de 25% inainte de 1989 . Revenind la Ucraina si
la parteneriatele incheiate cu UE, este important de mentionat ca Acordul de Asociere
dintre cele doua parti nu specifica aderarea, ci numai cresterea schimburilor comerciale
dintre cele doua parti. De la inceput, Rusia a privit cu suspiciune extinderea cooperarii
UE cu statele Europei Centrale si de Est, considerand ca ii poate prejudicia interesele
sale economice si de cooperare in aceasta regiune aflata istoric sub sfera sa de influenta.
In acest context, se impune mentionat fapt ul ca cele doua state vecine, Rusia si Ucraina
sunt interconectate strans in ceea ce priveste comertul, investitiile si legaturile sociale.
Din totalul populatiei Ucrainei, 17% este formata din etnici rusi, aceasta fiind cea mai
mare pondere dintre toate s tatele cu care UE a dezvoltat Acorduri de Asociere. Din
punct de vedere comercial, Rusia este de departe principalul partener comercial al

Ucrainei, cu aproape 17,6 miliarde de dolari exporturi si 27,5 miliarde de dolari
importuri (UKRSTAT, 2013). Din acea sta perspectiva, unii analisti (Secrieru, 2013)
arata ca actuala criza din Ucraina, provocata de anexarea acesteia la Federatia Rusa,
trebuie privita intr -un context mai larg, al politicii promovate de Vladimir Putin de a
constitui o zona de liber schimb c u o parte din statele fostei URSS, in incercarea de a
restabili rolul de mare putere regionala a Rusiei. Privind retrospectiv la configurarea
istorica a relatiei UE – Rusia, se impune mentionat faptul ca reuniunea de la Malta, in
decembrie 1989, a stabilit ca statele est -europene vor fi sprijinite in eforturile de
reconstructie economica si democratica subsecvente prabusirii regimurilor comuniste si
trecerii la economia de piata libera, dar, unele analize din literatura de specialitate
(Szporluk, 2000) subl iniaza faptul ca acest acord nu era valabil si in cazul Ucrainei sau
al altor state membre ale fostei Uniuni Sovietice. Uniunea Europeana, in politica sa de
extindere a granitelor spre statele din Centrul si Estul Europei, dupa caderea Zidului
Berlinului a vizat includerea de noi state din Estul si Centrul Europei, dar nu a privit atat
de departe, spre Ucraina sau alte state din fosta URSS. Totusi, pe masura ce extinderea a
continuat spre Est, statele din fosta URSS au devenit posibile deschideri pentru int rarea
pe piete cu potential atragator pentru firmele europene.
Ucraina, stat cu o populatie de aproximativ 45 de milioane de locuitori, este abia
pe locul 50 in clasamentul exportatorilor mondiali, ponderea exporturilor ucrainene in
totalul mondial fiind d e doar 0,37% (UKRSTAT, 2013). O tara de o asemenea marime si
cu o pondere atat de mica in comertul mondial reflecta o dezvoltare economica mult sub
potential. Economia acestei tari este dependenta de relatiile comerciale cu marea putere
vecina, Rusia. Pent ru functionarea economiei Ucrainei, aceasta are nevoie de importul a
75% din necesarul de resurse de petrol si gaze naturale si de intregul necesar de materie
prima pentru functionarea reactoarelor nucleare, iar principalul sau partener comercial,
Rusia ii acopera in intregime aceasta cerere. Si atunci, se pune in mod firesc intrebarea:
de ce si -a schimbat Ucraina strategia geopolitica?
Raspunsul, in opinia autorilor, provine din ratiuni economice. Grav afectata de
criza internationala, Ucraina a inregistra t o scadere economica de proportii, PIB -ul sau
reducandu -se cu 14,9% in 2009, fapt ce a determinat o reorientare a strategiei sale
economice si geopolitice. Analiza tratatelor dintre UE si Federatia Rusa de la inceputul
anilor '90, dupa Perestroika initiat a de fostul presedinte rus Mihail Gorbaciov, arata ca
statele membre ale UE de atunci s -au angajat sa respecte granitele fostei URSS. Intrarea
ca state membre cu drepturi depline a Poloniei si a altor state din vecinatatea Ucrainei in

UE, in 2004, a dat sp eranta statelor din fosta URSS care pana atunci nu se aflau in
calculele UE: Ucraina, Moldova, Georgia, Armenia. La nivel militar, Ucraina este unul
dintre cele cinci state foste membre ale URSS care au semnat un Parteneriat pentru Pace
cu NATO, in 1994. D ialogul dintre cele doua parti s -a intensificat dupa 2005, dar nu
exista inca niciun plan de actiune, asa cum exista in cazul Georgiei, Macedoniei,
Muntenegrului si Bosniei -Hertegovina. Spre deosebire de celelalte state mentionate,
Ucraina se confrunta cu opozitia ferma a Rusiei, care considera ca includerea acestei tari
in NATO este „o amenintare directa la adresa sa‖, aceasta temere fiind impartasita si de
o parte importanta a populatiei ucrainene138.

4.2.3. Interesele firmelor din afara UE, furnizoare de gaz, pe piata europeana
Avand in vedere efectul de incertitudine pe care criza ucraineana l -a produs la nivelul
relatiilor comerciale in UE139 si analizand structura balantei comerciale pe relatia UE –
Rusia se observa dependenta substantiala, de aproximativ 70%, a a provizionarii cu
resurse petroliere a UE. Pe de alta parte, firmele din afara UE, in special cele americane,
producatoare de gaz lichefiat, vad in piata europeana o sursa de venit ce le -ar asigura
profituri consistente si o crestere economica durabila. Dup a mai mult de trei decenii de
prohibitie, SUA au obtinut permisiunea de a exporta produse petroliere cu un grad scazut
de prelucrare pe piata europeana. Daca in scurt timp, va obtine si acordul pentru exportul
de gaz lichefiat, atunci pe de -o parte se redu ce dependenta statelor UE de gazul rusesc si,
pe de alta parte, firmele americane vor avea profituri substantiale. In conformitate cu un
raport recent al Administratiei SUA pentru Informare pe Energie (EIA), UE, Turcia,
Norvegia, Elvetia si statele balcani ce care nu sunt membre ale UE au consumat 660,4
mii de miliarde de metri cubi de gaz natural in 2013. Din acest total, Rusia a acoperit
30%, cea mai mare cantitate venind prin intermediul conductelor din Ucraina. De
precizat ca in anii de dinaintea crizei financiare internationale, peste 80% din gazul
rusesc trecea prin conductele aflate pe teritoriul Ucrainei spre UE, aceasta pondere
scazand treptat la 60% dupa construirea magistralei North Stream, care aprovizioneaza
direct Germania prin Marea Baltica si care a fost finalizata in 2011. In prezent, consumul
de gaz din Ucraina provine in proportie de 60% de la Gazprom. Dupa recentele
evenimente politice din Ucraina, Parlamentul acestei tari a cazut de acord sa negocieze

138 Un sondaj de opinie Gallup a ar atat in 2008 c a 45% din cei cet atenii ucraineni intervieva ti vad intr-un
parteneriat cu NATO o amenin tare pentru Ucraina, comparativ cu numai 15% care s -au declarat in
favoarea intr arii in NATO.
139 Respectiv impactul sanc tiunilor economice reciproce UE – Federa tia Rus a, date in contextul crizei din
Ucraina.

pretul trecerii prin conductele aflate pe teritoriul sau cu companiile provenite din SUA si
UE. Daca negocierile ajung sa se materializeze cu un acord, atunci companiile straine
vor detine pana la 49% actiuni, in timp ce Ucraina va pastra controlul, cu 51% din total.
Unii analistii (Nafeez, 20 14) apreciaza ca daca un asemenea model de afaceri va fi
adoptat, atunci increderea in economia ucraineana va creste, ceea ce va duce treptat la
scaderea dependentei economice de Rusia. Un asemenea acord ar contribui la scaderea
importantei proiectului Sou th Stream care leaga Rusia cu statele din Sud -Estul Europei
pe sub Marea Neagra. Totusi, prelungirea tensiunilor din Ucraina creeaza incertitudine
in UE privind aprovizionarea cu gaz. Ridicarea interdictiilor la exporturile de gaz natural
lichefiat din SUA nu rezolva situatia pe termen scurt, deoarece este necesara construirea
de infrastructura necesara. In plus, costul transportului maritim al gazului natural
lichefiat spre Europa este mult mai mare comparativ cu transportul gazului rusesc.

4.3.Scenarii cu p rivire la iesirea din criza ucraineana
Din punct de vedere economic, asa cum am aratat, criza ucraineana nu are un
impact substantial asupra comertului mondial, daca luam in calcul cota de piata a acestei
tari. Desi au trecut aproape 22 de ani de la castig area independentei de URSS, Ucraina
se afla intre statele cu un indice scazut al libertatii economice, situandu -se pe locul 155
in lume, cu un scor de 49,4, sub media regionala de 67,1 si sub indicele mediu mondial
de 60,3. Indicele libertatii economice ar e printre componentele sale gradul de coruptie si
respectarea drepturilor de proprietate, unde Ucraina inregistreaza cele mai scazute valori
din regiune si una dintre cele mai reduse din lume. Legaturile magnatilor cu politicienii
de top le asigura privile gii si profituri uriase acestora. Contractele incheiate nu sunt
intotdeauna respectate, iar exproprierea este intotdeauna o posibilitate. Importanta
economica a prelungirii crizei trebuie insa privita prin efectele colaterale si prin prisma
efectului sau d e domino.
Piesa centrala a studierii impactului actualului conflict este interdependenta
comerciala Rusia -UE si Rusia -Ucraina. Interesul UE pe plan extern este reprezentat de
statele sale puternice si influente. Din punct de vedere al presiunilor NATO, Germania
constituie piesa centrala in UE. Daca ar fi sa luam in considerare anuntul facut de
cancelarul german Angela Merkel cu privire la reducerea cheltuielilor militare prin
reducerea bugetului de aparare pentru 2015 cu circa un miliard de euro (de la 33,3 la
32,4 m iliarde euro) intr -o perioada in care economia Germaniei inregistreaza rezultate

mult mai bune decat economiile majoritatii statelor UE, se impune concluzia ca un
conflict militar nu este inca luat in calcul. Germania priveste tensiunile dintre Rusia si
Ucraina intr -un mod pacifist, interesele sale economice fiind cele care motiveaza o
asemenea abordare (Eurostat, 2014). Astfel, in prezent, Germania este pe primul loc in
UE in ceea ce priveste exporturile UE catre Rusia, cu 30% din total, absorbind in acela si
timp 20% din importurile UE din Rusia. Urmatorii parteneri comerciali importanti din
UE sunt: Italia, Olanda, Polonia si Franta. De mentionat ca, in 2013, 85% din exporturile
UE catre Rusia au fost reprezentate de produse prelucrate, in timp ce aproxima tiv 70%
din importuri de hidrocarburi. In mod cert, in Europa, preocuparile privind situatia din
Ucraina sunt urmarite prin prisma intereselor economice ale statelor puternice din UE.
Daca tinem seama de faptul ca in conformitate cu Strategia europeana de securitate din
2003 obiectivul central era construirea unui „inel‖ de state bine guvernate in jurul UE,
atunci Ucraina are un rol de jucat in acest context, respectiv sa devina un stat
democratic, cu economie de piata solida, la granita UE.

Ce variante s e prefigureaza pentru oprirea conflictului din Ucraina? Are Rusia
interesul sa conduca la scindarea Ucrainei (pe modelul Germaniei din trecut) prin
anexarea Crimeei? In opinia autorilor, Rusia nu doreste o Ucraina scindata deoarece
regiunile din vestul Ucr ainei s -ar apropia de UE si vor beneficia de fonduri investitionale
substantiale, ceea ce ar duce la cresterea nivelului de trai. O astfel de evolutie ar crea un
decalaj de bunastare intre cetatenii celor doua Ucraine, ceea ce ar duce din nou la
manifestar i si tensiuni in zona. O varianta probabil mai putin dureroasa ar fi crearea unei
federatii de regiuni intr -un singur stat, Ucraina, in care controlul rusesc asupra Crimeei
sa fie stipulat in acordurile viitoare. Rusia nu ar avea interes in scindarea Ucrai nei, dar
cu siguranta are interese de mentinere a Crimeei in zona sa de control, avand in vedere
pozitia sa geostrategica. Varianta agreata de Rusia ar fi si in interesul statelor din UE,
avand in vedere puternicele legaturi comerciale si a investitiilor s traine in zona. Un
asemenea scenariu, al federalizarii ar fi benefic si pentru Ucraina, deoarece ceea ce ar
castiga din intrarea pe piata comunitara, respectiv cresterea estimata de 0,5% a PIB -ului,
ar pierde din aplicarea de taxe vamale majorate la export urile spre Rusia. Pe moment,
sprijinul financiar provenit de la UE (prin intermediul Pachetului de Sprijin Financiar
adoptat de catre Comisia Europeana) pare sa compenseze pierderile suferite ca efect al
tensiunilor cu Rusia, dar Ucraina, in mod firesc, do reste ca apropierea de UE sa conduca
in scurt timp la o crestere vizibila a nivelului de trai. Ceea ce, in opinia autorilor, este
aproape imposibil pe termen scurt si mediu avand in vedere argumentele aduse anterior,

respectiv:
a. Dependenta de Rusia atat a U crainei cat si a majoritatii statelor
europene, membre ale UE in ceea ce priveste importurile de hidrocarburi.
Solutiile viabile nu pot fi aplicate pe termen scurt deoarece infrastructura ce
trebuie redesenata pe alte posibile rute nu se poate construi pe termen scurt;
b. Un inalt grad de interdependenta in ceea ce priveste investitiile
straine directe, a statelor din UE in Rusia, dar si a capitalului rusesc in UE , ceea
ce va determina un lobby puternic al corporatiilor implicate pentru gasirea unei
solutii d iplomatice la criza din Ucraina;

c. Cu toate ca Ucraina este o tara cu un potential imens ca efect al
unei economii neeficiente si nedezvoltate, ceea ce o face atractiva pentru
investitorii straini, atat din UE, cat si din SUA, China si Japonia, totusi
interesele economice ale acestora in Rusia sunt mai importante, avand in vedere
imensul sau potential geostrategic si geoeconomic;
d. Puterile occidentale si SUA nu doresc ca Rusia, mare putere
militara, sa intre in colaps economic, aceasta putand duce la extind erea
tensiunilor de natura politica, economica si nu numai . In plus, se doreste
protejarea investitiilor facute prin proiectele derulate in ultimii ani, a caror
valoare a determinat ca Rusia sa ajunga pe locul al treilea in clasamentul principalilor
recept ori de ISD la nivel mondial. In conditiile in care criza din Ucraina va continua,
pierderile economice vor fi reciproce pentru toti actorii implicati. De aceea, in opinia
autorilor, pentru contracararea riscurilor de destabilizare regionala, se impune o at itudine
moderata si deschisa spre negociere a tuturor actorilor implicati, in conditiile in care
viitorul relatiilor economice dintre Ucraina, Rusia si UE are o importanta vitala pentru
mentinerea stabilitatii economice in zona.

Bibliografie
Baranovsky, V. (2000). Russia: A Part of Europe or Apart from Europe?. International Affairs .
76. (Issue 3), 443 –458, disponibila la:
http://www.jstor.org/discover/10.2307/2625948?sid=21105060352591&uid=3738920 & uid=4&uid=2 .
The Central Bank of Russian Federation. (2014). Bulletin of Banking Statistics No. 12 (259),
December , disponibila la: http://www.cbr.ru/eng/publ/BBS/Bbs1 412e.pdf .
Chifu, I. (2014). Prospective of Ukraine Crisis: Scenarios for a mid -long term evolution .
Bucuresti, Editura Institutului de Stiinte Politice si Relatii Internationale.
DG Trade. (2014). EU-Russia Trade Statistics , Disponibila la:
http://trade.ec.europa.eu/doclib/docs/2006/september/tradoc_113440.pdf .
The Economist. (2014). The cost of stopping the Russian bear now is high – but it will only get
higher if the West does nothing . April 29, disponibila la:
http://www.economist.com/news/leaders/21600979 -cost-stopping -russian -bear- now-
highbut -it-will-only-get-higher -if-west-does.
European Commission. (2014). Economic Forecast . Brussels, disponibila la:
http://ec.europa.eu/economy_finance/eu/forecasts/index_en.htm .
European Council. (2003). European Security Strategy (ESS) . Brussels, disponibila la:
http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cmsUpload/78367.pdf .
Eurostat. (2014). EU28 trade in goods deficit with Russia fell slightly to 66 bn euro in the first
nine months of 2013. STAT/14/1324 January 2014. Brussels, disponibila la: http://www.
europa .eu/…/press -release_STAT -14-13_en.pdf .
European Security Strategy. (2003). A secure Europe in a better world . Brussels.
http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cmsUpload/78367.pd f
International Monetary Fund. (2014). Russian Federation: Concluding Statement for the 2014
Consultation Mission , disponibila la:
http://www.imf.org/external/np/ms/2014/043014a.htm .
Index of Economic Freedom. (2005). Ukraine, disponibila la:
http://www.heritage.org/index/country/ukrain e
Gutkin, M. (2014). Sanction impact on Russia will have little immediate effect. World News.
No.1, disponibila la:
http://article.wn.com/view/2014/03/17/Analysts_Consider_Sanction_Impact_On_Russia /
Karaganov. S. (2014). Time to End the Cold War in Europe. Russia in Global Affairs ,
disponibila la:
http://eng.globalaffairs.ru/pubcol/Time -to-End-the-Cold -War-in-Europe -16599 .

Lukyanov. F. (2011). Central Asia: An Indicator of Russia‘s Imperial Aspirations. Global
Affairs . No.2, disponibila la:
http://eng.globalaffairs.ru/redcol/Uncertain -World -Central -Asia-An-Indicator -of-Russias –
Imperial -Aspirations -1608 3
Miller. A. (2003). Ukraine between EU and Russia:Dangers and Opportunities . Institute for
Human Sciences Working Papers , disponibila la: http://www.iwm.at/events/event/ukraine –
between -eu-and-russia -dangers -and- opportunities /
Nafeez, A. (2014). Ukraine crisis is about Great Power oil, gas pipeline rivalry. Institute for
Policy Research and Development, Working Papers, disponibila la:
http://www.theguardian.com/environment/earth -insight/2014/mar/06/ukraine – crisis -great –
power -oil-gas-rivals -pipelines .
OECD. (2014). Russian Federation – Country Survey, Paris, disponibila la:
http://www.oecd.org/eco/surveys/economic -survey -russian -federation.htm .
Restuccia, D. (2014). Serious global implications of the Crimea crisis. Voxxi Newsletter
No.1/March 2014, disponibila la: voxxi.com/tag/Russia.
Secrieru, S. (2013). Iluzia integrarii eurasiatice , Policy Brief CRPE, disponibila la:
www.crpe.ro/tag/stanislav -secrieru /
Szporluk, R. (2000). Russia, Ukraine and the Breakup of the Soviet Union , Hoover Institution
Press.
Standard&Po or‘s. (2014). Russia's Credit Rating to BBB -, April 25, 2014, disponibila la:
http://www.standardandpoors.com/.
UKRSTAT. (2014). Social and Economic Development of Ukraine , disponibila la:
http://ukrstat.org/en/operativ/operativ2014/mp/op/op_e/op0214_e.htm .
UNCTAD. (2014). FDI flows inward and outward on Russian Federation. World Investement
Report 2014, dispon ibila la: http://unctad.org/en/publicationslibrary/wir2014_en.pdf .
U.S. Energy Information Administration (EIA) (2014). World Shale Gas and Shale Oil Resource
Assessment . Disponibila l a: http://www.eia.gov/analysis/studies/worldshalegas /
Yuhas, A. (2014). From Crimean War to Collapse of the USSR: Ukraine‘s crisis explained.
New Delhi Times, disponibila la: http://www.newdelhitimes.com/from -crimean -war- to-
collapse -of-ussr-ukraines -crisis -explained .
World Bank. (2014). Doing Business . Disponibila la:
http://www.doingbusiness.org/reports/global -reports /