EVOLUȚIA DEMERSURILOR DE SALVARE A PATRIMONIULUI CULTURAL, [607075]
Diana -Cristina Matei – Teză de Doctorat – Rezumat
1
Universitatea din Bucureș ti
Facultatea de Științe P olitice
EVOLUȚIA DEMERSURILOR DE SALVARE A PATRIMONIULUI CULTURAL,
ÎN ZONE DE CONFLICT,
LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI
Rezumatul tezei de doctorat
Doctorand: [anonimizat]:
Prof.univ.dr. Florin Ț URCANU
Bucureș ti
2019
EVOLUȚIA DEMERSURILOR DE SALVARE A PATRIMONIULUI CULTURAL,
ÎN ZONE DE CONFLICT, LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI
2
CUPRINSUL
REZUMATULUI TEZEI DE DOCTORAT
CUPRINSUL TEZEI DE DOCTORAT……………………………………………………………………………..3
CUVINTE CHEIE………………………………………………………………………………. ………………….. ……..8
INTRODUCERE…………………………………………………………………………………. ………………………….8
PREZENTARE SINTETICĂ A CAPITOLELOR TEZEI DE DOCTORA T………………………..11
CONCLUZII ȘI RECOMAND ĂRI………… ………………………………………… …………………………31
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ……………………………………………………………. ……………………….. .34
Diana -Cristina Matei – Teză de Doctorat – Rezumat
3
CUPRINSUL
TEZEI DE DOCTORAT
Cuprins
Introducere………………………………………………………………………………………………..8
PARTEA I
I. Sursele și cadrul conceptual al studiului diplomației publice și culturale și al dreptului
internațional, în serviciul patrimoniului cultural …………………………………..…. 19
1. Discursul despre patrimoniul cultural, între id entitate, religie și secularism , reflecții
generale……………………………………………………………………..………… .……. 19
1.1. Authorized Heritage Discourse și definirea oficială a patrimoniului cultural. O
abordare cronologică………… ……………………………… …… …………….. …21
1.1.1. Convențiile UNESCO…………………………… ……… …………. …24
1.1.2. Diversitatea și comunitățile, noi concepte introduse în discursul pentru
patrimoniu…………………………………………….……… ….…….25
1.1.3. Carta Burra și o nouă retorică: capacitatea de schimbare a semnificației
patrimoniului cultural…… ……………………………………… ……… 27
1.2. O nouă dimensiune a problematicii patrimoniului cultural, amenințat de terorism:
identitatea culturală, identitatea religioasă …………………………………….……..30
1.3. Neajunsurile instrumentelor de protejare a patrimoniului cultural: implicațiile nefaste
ale conceptelor utilizate, în convențiile internaționale………………………… .……35
2. Diplomația publică și culturală. Diferențieri conceptuale…………………..………… ……….40
2.1. Diplomația publică……………………………………………………… ..………… ..40
2.1.1. Instrumentele diplomației publice………… ……………………… …….44
2.1.2. Comunicarea strategică………………………… .…………..…… ……. 46
2.1.3. E-diplomația……………………………………………..………… ……47
2.2. Diplomația culturală…………………………………………………………… ……48
2.3. Comunicarea interculturală și rolul culturii în procesul decizional………… …..…52
2.4. Soft Power …………… ………………….……………………………..… …………..54
2.5. Nation branding …………………………………………………………… ……….. 54
2.6.Diplomația publică vs. ,,diplomația civică”, propaganda……………………… ………55
EVOLUȚIA DEMERSURILOR DE SALVARE A PATRIMONIULUI CULTURAL,
ÎN ZONE DE CONFLICT, LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI
4
PARTEA A II -A
Discursul despre patrimoniul cultural și eșecul politicilor de patrimoniu construite pe baza acestui
discurs, în Irak, Siria, Libia și Mali, în secolele XX -XXI………………………………………….…58
II. Discursul despre patrimoniul cultural, în Irak, Siria, Libia și M ali……………………….. ….58
1. Patrimoniul cultural, instrument al legitimării……… …………………………..… …… .58
2. Perioada colonială și interpretarea europeană a patrimoniului cultural…………….. .…..60
2.1. Primele legi și instituții pentru patrimoniu din Irak și Siria………………..…. ……..61
2.2. Arheologia clasică și retorica naționalistă italiană din Libia……………..……..… ..63
2.3. Mali, între preocuparea pentru originile civilizației negre și etnocentrismul
european.………………………………… ………………………………………….66
3. Noile state arabe și recursul la moștenirea culturală ca resursă politico -identitară…… …68
3.1.Influența regimul ui ba’athist asupra politicilor culturale din Irak și Siria……… ..….68
3.2. Libia și ,,Noua Revoluție Culturală” a lui Muammar Gaddafi………………… …….74
3.3. Repere ale politicii culturale maliene………………………………………… …….. 77
4. ISIL și spectacolul distrugerii – între iconoclasm și soft power ………………………….84
4.1. Moștenirea colonială, democratizarea și efectele lor asupra identității. Argumentul
religios islamic în distrugerea obiectelor de patrimoniu……………………… …….84
4.2. Distrugerea patrimoniului cultural – între iconoclasm, propa gandă și comerț……… 92
4.2.1. Propria ,,politică culturală” și comerțul cu antichități……………… ………92
4.2.2. Iconoclasm și propagandă……………………………………… ………..…94
4.2.3. ISIL și folosirea puterii soft…………………………………………. ……….98
4.2.4. Valoarea simbolică a patrimoniului cultural și consecințele interpretării
sale…………………………………………………………..…… …………99
III. Democratizarea și eșecul politicilor de patrimoniu…………………………………… …….101
1. Consecințele eliberării Irakului, asupra patrimoniului cultural…………….… …….101
Iraqi Freedom și Desert Storm. Context și distrugeri……………………….… ………… .101
1.1. Politicile de patrimoniu………………………………………… ..……… ………….104
1.2. Politica culturală irakiană la începutul secolului XXI……………………… ………106
1.3. Măsuri de prezervare întreprinse înainte de izbucnirea conflictului……… ..……… .108
1.4. Prop rietatea culturală și tranziția spre democrație …………………………… ……….112
1.4.1. Patrimoniul disonant1 și deba’athificarea…………………………… ……… ……113
1.4.2. Transferul proprietății………………………………………………… ……….. .116
1.4.3. ,,protejarea siturilor arheologice nu reprezintă o prioritate” ……………… ……. 118
2. Primăvara arabă siriană și consecințele sale asupra patrimoniului cultural… …………119
2.1. Context și distrugeri………………………………………………….… ………… …119
2.2. Implicarea Direcției Generale pentru Antichități și Muzee din Siria..…… ……… …122
3. Primăvara arabă din Libia…………………………………………………….. ……….124
3.1. Context politic, social, economic………………………………………… …………..124
3.2. Conflictul armat și patrimoniul cultural……………………………………… ………..127
3.3. Succesul ,, no-strike list ”…………………………………………………… …………… ….131
4. Consecințele instabilității politice din Mali, asupra patrimoniului cultural… ………134
5. Probleme de natură internă și externă pentru Direcția Generală Antichități și Muzee
din Siria, în relațiile cu mediul academic, Iran, Turcia și Rusia…….………… …….136
5.1. ,,Toată lumea este f olosită cu un scop, de către regim”……………..…… …………141
5.2. Patrimoniul cultural sirian și interesele externe………………………… ………143
1 Care nu face parte din discursul dominant; opus discursului dominant.
Diana -Cristina Matei – Teză de Doctorat – Rezumat
5
PARTEA A III -A
Adaptarea discursului pentru patrimoniu la noile realități socio -politice si tehnologice.
Principalele măsuri de salvare a patrimoniului cultural, între 2003 -2018, în Irak, Siria, Libia
și Mali………………………………………………………………………………………….146
IV.Distrugerea patrimoniului cultural – ,,crimă de război” în discursul ONU…………………146
1. ONU – factorii decizionali și diplomația pu blică …………………..……………146
2. Patrimoniul cultural irakian, reconstrucția și necesitatea cooperării internaționale,
în întâlnirile Consiliului de Securitate……………………….……………………..151
3. Conflictele din 2012 -2014: patrimoniul cultural, diversitatea culturală și dreptul
umanitar internațional ………………………………………………………..…….154
3.1. Rezoluții…………………………………………………………………………154
3.2. Diversitatea culturală, tradițiile și sistemele politice………………………..….155
3.3. Probleme militare si distrugeri………………………………………………….158
3.4. Dreptul internațional umanitar…………………………………………..…..…160
3.5. Pace și securitate………………………………………………………………..160
3.6. USMIS, UNSMIL și MINUSMA2……………………………………………161
3.7. Colaborarea cu UNESCO………………………………………………….….164
4. Patrimoniul cultural și problema terorismului………………………….…….……16 5
4.1. Contextul politic și principalele tematici ale discursului pentru patrimoniul
cultural, prin prisma rapoartelor Secretarului General și a scrisorilor
oficiale…………………………………………………………………………………… ……………165
4.1.1. Operațiuni militare, distrugeri și lipsa resurselor…………………….165
4.1.2. ISIL și finanțarea prin trafic ilegal cu artefacte…………….………..167
4.1.3. Necesitatea unor strategii naționale………………………………….169
4.1.4. UNAMI3 și MINUSMA……………………………………………….170
4.1.5. Comunitățile, persecuția religioasă și drepturile umane………….….171
4.1.6. Crimele de război……………………………………………………..172
4.1.7. Dialog interreligios și intercultural…………………………………..172
4.1.8. Patrimoniul cultural, între simbolism, diversitate, drepturi universale și
tehnologie, în discursul din cadrul întâlnirilor Consiliului de
Securitate……………………………………………………………..173
5. Rezoluții……………………………………………………………………………179
5.1. Rezoluția 2347: distrugerea patrimoniului cultural devine crimă de război….181
Context – Distrugerea și traficul de patri moniu cultural de către grupurile
teroriste, în situații de conflict armat………………………………………….182
6. Consiliul pentru Drepturile Omului și recunoașterea dreptului fundamental la
cultură……………………………………………………………………………..187
2 United Nations Supervision Mission in Syria, United Nations Supp ort Mission in Libya, United Nations
Multidimensional Integrated Stabilization Mission in Mali .
3 United Nations Assistance Mission for Iraq .
EVOLUȚIA DEMERSURILOR DE SALVARE A PATRIMONIULUI CULTURAL,
ÎN ZONE DE CONFLICT, LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI
6
V.Diplomația publică și culturală a UNESCO și protejarea, prezervarea și restaurarea
patrimoniului cultural……………………………………………………………………………….…191
1. Despre responsabilitatea UNESCO……………………………………………………191
2. Problematica patrimoniului cultural, în diplomația public ă a UNESCO, între 2003 –
2018…………………………………………………………………………………….192
2.1. Irak – Desert Storm, Iraqi Freedom ……………………………………………….192
2.2. Siria și apelul la protejarea patrimoniului cultural și respectarea dreptului
internațional. Identitatea…………………………………………………………………..193
2.3. Libia și dialogul politic………………………………………………………….…195
2.4. Mali – crime împotriva islamului tolerant, crime împotriva umanității……….…..197
2.5. UNESCO și amenințarea teroristă……………………………………………..…..199
2.5.1. Prioritizarea prevenției………………………………………..…….…….199
2.5.2. Minoritățile, eșecul puterii hard, diversitatea culturală, probleme legale
internaționale………………………………………………………………199
2.5.3. Identitatea și securitatea………………………………………………..….201
2.5.4. Propaganda ISIS și țintele islamice… ……………………………………..202
2.5.5. Apel la dialog internațional – 91 de state membre împotriva distrugerii
patrimoniului cultural………………………………………………………..204
2.5.6. Apel către experți și piața de artă…………………………………..………205
2.5.7. Patrimoniul cultural și dreptul umanitar………………………… …..…….205
2.5.8. Responsabilitatea UNESCO și reconstrucția, ca parte integrantă a eforturilor
umanitare și de stabilizare………………………………………………….206
2.5.9. Necesitatea de a răspunde prin soft power . Necesitatea diplomației
culturale……………………………………………………………..….…207
2.5.10. Audr ey Azoulay: patrimoniul cultural, parte a societății…………………..208
3. Pentru UNESCO, pacea nu este un tratat, ci o cultură globală – implicarea experților și a
actorilor internaționali, în protejarea patrimoniului cultural din Irak, Siria, Libia și Mali,
între 2003 -2014………………………………………………………………………….209
3.1. Intervențiile UNESCO, în fața amenințării teroriste……………………………….220
3.1.1. Responsabilitatea de a apăra și conceptul de safe heavens ………………..223
4. Diplomația culturală a UNESCO, în serviciul patrimoniului cultural………………….231
5. Colaborarea cu ONU, regăsită în rapoartele Secretarului General ONU………………236
VI. Diplomația publică și culturală a mediului internațional și salvarea patrimoniului
cultural………………………………………………………………………………….….241
1. Diplomația publică a SUA și problematica patrimoniului cultural……………………..241
1.1. SUA și Marea Britanie, ca state ale coaliției și intervenția lor în salvarea
patrimoniului cultural irakian………………………………………………………241
1.2. SUA și patrimoniul cultural sirian………………………………………..…………245
1.3. Politica cul turală a SUA – Mali……………………………………………….…….248
1.4. SUA, NATO și salvarea patrimoniului cultural libian………………………………250
2. Uniunea Europeană și statele europene, în problematica patrimoniului cultural din Irak,
Siria, Libia și Mali………………………………………………………………………2 52
Diana -Cristina Matei – Teză de Doctorat – Rezumat
7
2.1. Diplomația publică a UE……………………………………………….……….….252
2.1.1. Implicarea în problematica patrimoniului cultural…………………………254
2.1.2. Implicarea UE în salvarea și restaurarea patrimoniului cultural din
Mali……………………………………………………………………………….. …….255
2.1.3. Implicarea în traficul de artefacte…………………………………..……….257
2.2. Mediul internațional și patrimoniul sirian…………………………………..…..….261
2.3. Repere în politica externă germană, referitoare la Africa, Mali………………….…264
2.4. Norvegia…………………………………………………………………………….268
2.5. Uniunea Europeană și Italia, demersuri pentru salvarea patrimoniului cultural
libian…………………………………………………………………………..……268
3. Organizații internaționale: INTERPOL, IFLA, ICBS, ICOMOS4………………….….271
3.1. Desert Storm și problema traficului ilegal cu artefacte irakiene; intervenția
INTERPOL -ului………………………………………………………………………..271
3.2. Implicarea organizațiilor internaționale în salvarea patrimoniului cultural din
Mali………………………………………………………………………………..……272
3.3. Lista Roșie a patrimoniului libian…………… ………………………………..……274
4. Franța și Uniunea Africanǎ – raport de interese și implicare ȋn situația proprietǎții
culturale din Mali…………………………………………………..……………………..……..274
4.1. Politica colonială și post -colonială a Franței și relația cu Africa Sub -Saharianǎ.
Consecințe………………………………………………………………..…..……………………….….274
4.2. Criza din Mali și intervenția franceză. Salvarea patrimoniului cultural……….276
4.3. Uniunea Africană și criza patri moniului din Mali……………………………278
4.4. Un proiect comun: Timbuktu, film produs prin cooperarea Mauritania –
Franța………………………………………………………………………………………………….282
Concluzie …………………………………………………………………………………………….283
Surse și bibliografie……………………………………………………………………………… ….303
Anexe………………………………………………………………………………………………… 339
4 International Criminal Police Organization, International Federation of Library Associations, International
Committee of the Blue Shield, International Council on Monuments and Sites.
EVOLUȚIA DEMERSURILOR DE SALVARE A PATRIMONIULUI CULTURAL,
ÎN ZONE DE CONFLICT, LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI
8
CUVINTE CHEIE
Patrimoniu cultu ral, diplomație publică, diplomație culturală, drept internaț ional, comunicare
strategică, propagandă , soft pow er, identitate, drept la cultură ,
crimă de război, crimă împotriva umanității.
INTRODUCERE
Argument : valoarea identitară a patrimoniului cultural, subiect al politicilor internaționale și al
relațiilor internaționale
Războaiele și conflictele ultimelor decenii – cum ar fi cele d in Bosnia și Herțegovina,
Kuweit, Irak, Afganistan, Palestina, Israel, Rwanda, Congo ori Somalia – se num ără printre multele
strategii brutale menite să distrugă identitatea grupurilor minoritare și marginal izate. Iar pentru
că patrimoniul cultural reprezintă o componentã esențială a identității umane, distrugerea,
jefuirea și traficul ilegal ce vizează patrimoniul cultural, au implicații ce dep ășesc drepturile de
proprietate, ducând la ceea ce po ate fi numit ,,genocid cultural”, ori ,,etnocid”, cult ura fiind
imperativă în dezvoltarea statelor, oferind reprezentări tangibile ale sistemelor de valori,
credințe, moduri de viață, perspective de democratizare și creștere economică.
De ce este însă, patrimoniul cultural (material) un subiect al politicilor internaționale și al
relațiilor internaționale? Răspunsul îl putem găsi pe teren politic, mai exact în valoarea identitară
a patrimoniului material. Această valoare îl califică drept țintă (în combaterea adversarului) sau
pradă (pentru prest igiul propriei victorii). Istoria patrimoniului cultural ca subiect al relațiilor
internaționale începe, deci, cu aceste practici.
Teza actuală analizează redefinirea valorii patrimoniului – mai exact cauzele ce au stat la
baza schimbării pe rcepției patrimoniului cultural, de la ,,daună colaterală” ( așa cum a fost
denumită distrugerea proprietății culturale , în general ), în timpul Operațiunii Iraqi Freedom ,
până la ,,crimă de război” pedepsită cu închisoarea, de către ICC, la cererea Guvern ului
Malian5/rezoluția 2347 a ONU6.
5 Situation in Mali: Ahmad Al Faqi Al Mahdi surrendered to the ICC on charges of war crimes regarding the destruction
of historical and religious monuments in Timbuktu, Internation al Criminal Court Press Release, 26 septembrie 2015.
https://www.icc -cpi.int/Pages/item.aspx?name=pr1154
6 Adoptată de Consiliul de Securitate în cadrul celei de a 7745 -a întâlniri .
https://www.undocs.org/S/RES/2347%20(2017)
Diana -Cristina Matei – Teză de Doctorat – Rezumat
9
Motivație
Evoluția demersurilor de salvare a patrimoniului cultural, în zone de conflict, la
începutul secolului XX I reprezintă o abordare interdisciplinară care îmbina cunoștințele dobândite
în cadrul studiilor de licență ( istorie, cu precădere istorie antică ) și informațiile aflate în cadrul
programului de master Tehnici Diplomatice , finalizat cu o disertație ce a a vut ca obiectiv analiza
diplomației publice a SUA, referitoare la patrimoniul cultural irakian, în contextul operațiunii Iraqi
Freedom . Alegerea actualei teme a reprezentat, așadar, un proces na tural de analiz ă aprofundată
a studiilor de patrimoniu. Alegerea celor patru state nu este una întâmplătoare, e xistând
elemente de asemănare ( un trecut colonial precum și câteva schimbări de regimuri și ideologii ) ,
dar și deosebiri ( modul în care aceste regimuri și ide ologii au marcat evoluția statului și implicit
politici le de patrimoniu ). Actuala tez ă se concentreaz ă și pe răspunsul internațional în fața a trei
tipuri de conflict : războiul, revoltele și terorismul. Așadar, se poate spune că teza de doctorat va
preze nta o analiză longitudinală ( evoluția modului de interpretare și prezervare a patrimoniului
cultural, în cadrul mai multor regimuri politice/viziuni occidentale/orientale ori religioase –
pentru a observa exact cum acestea au influențat măsurile care s -au luat în privința patrimoniului
– sec XXI ) și una transversală ( măsurile luate în momentele critice – sec. XXI ).
Noutate și actualitate
Teza este formată din rezultatele analizei instrumentelor de diplomație publică și
culturală (anal iza tuturor documentelor/dec larațiilor/întâlnirilor publice ale statelor implicate în
conflicte și ale organizațiilor internaționale menite să protejeze patrimoniul ) – și exact în această
analiză constă noutatea abordării. În timp ce majoritatea studiilor ce vizează problematica
patrimoniului cultural periclitat de conflicte armate se concentrează doar pe misiunile UNESCO,
ori pe rezoluțiile ONU , această teză reprezintă singura analiză a evoluției demersurilor de salvare
a patrimoniului cultural, înglobând atât principalele metode de prevenție și salvare cât și
construcția discursului ce a condus către aceste acțiuni ( pornind de la originea discursului despre
patrimoniu, urmărind schimbările semnificative, cu impact social și politic ).
Tema abordată este, evident, de actualitate, întrucât analiza vizează perioada 2003 –
2019, iar problematica abordată face referire la un concept din ce în ce mai prezent în tematica
generală : schimbarea paradigmei diplomației tradiționale, datorită tehnolog iei. Reveni nd, astfel,
la abordarea interdisciplinară, principalele subiecte abordate includ concepte variate, precum :
colonizare, decolonizare, drepturile omului, naționalism, identitate, democratizare, islam politic,
necesit ate militară și crime de războ i; analiza socială, religioasă și politică fiind imperativă în
formarea tezei fundamentale de cercetare.
Teza fundamentală și ipoteza de cercetare
Teza fundamentală a prezenței lucrări o reprezintă urmărirea evoluției demersurilor de
salvare a patrimoniului cultural, în Irak, Siria, Libia și Mali, porni nd de la ipoteza conform căreia
distrugerea patrimoniului cultural din timpul și după operațiunea Iraqi Freedom , a influențat
politicile culturale, la nivel național și internațional. A fost imaginat și creat, astfel, un nou discurs
EVOLUȚIA DEMERSURILOR DE SALVARE A PATRIMONIULUI CULTURAL,
ÎN ZONE DE CONFLICT, LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI
10
al patrimoniului cultural, de către marile organizații internaționale și marile puteri, prin prisma
diplomației publice și culturale și prin comunicarea strategică. Acest discurs a c unoscut două
momente importante în evoluția sa: a) considerarea distrugerii patrimoniului cultural drept crimă
de război și chiar crimă împotriva umanității și b) conștientizarea noilor amenințări ce au la ba ză
tehnologia și utilizarea puterii soft ca instrument ajutător în combaterea discursului
propagandistic.
Obiective și metodologie
Principalul obiectiv al lucrării îl reprezintă demonstrarea modului în care patrimoniul
cultural a fost utiliz at ca instrument al puterii soft , in urma redefinirii valorii acestuia, de -a lungul
timpului. Însă, pentru o astfel de analiză, este nevo ie de observarea modului în care a fost
perceput, în mentalul colectiv cât și în cel individual. În acest caz, Evoluția demersurilor de salvare
a patrimoniului cultural, în zone de conflict, la începutul secolului XXI , va evidenția o analiză a
două axe: una cronologică, în care anumite teritorii sunt supuse unor influențe succesive și
diversificate și o axă ideologică, car e evidențiază persistența unor structuri tribale originare, cu
un simț religios puternic înrădăcinat și adaptarea lor socială, politică, economică și culturală, în
momentul contactului cu cea dintâi – pe plan național. Pe plan internațional, principal ul obiectiv
îl reprezintă analiza elementelor de discurs ale organizațiilor internaționale sau naționale,
guvernamentale și non -guvernamentale, precum și orice element de comunicare strategică al
marilor puteri, sau al fostelor imperii colonial e ( pentru a obse rva o eventuală relație cu fostele
colonii ) și direcția spre care se îndreaptă discursul despre și pentru patrimoniul cultural.
În acest sens, redactarea prezentei lucrări s -a bazat atât pe surse primare, cât și pe surse
secundare. Surse le primare sunt reprezentate de documente oficiale, înregistrate în arhivele
organizațiilor internaționale dar și declarații oficiale ( rapoarte, scrisori, rezoluții, fact sheets –
practic, oricele element ce poate fi încadrat în diplomația publică ). În a cest sens, metodologia
de ce rcetare cuprinde mai multe elemente: căutarea cauzelor efective ale unui eveniment,
fenomen sau proce s, cât și a cauzelor favorizante7.
La nivel textual, în a doua parte a lucrării, pentru interpretarea izvoarelor primare, se va
folosi metoda de analiză critică a discursului, propusă de Fairclough. Aceasta explorează
sistematic relațiile de cauzalitate și determinare, adesea opace, între practicile discursive,
evenimente și texte și structurile, relațiile și procesele sociale și culturale mai largi; pentru a
investiga modul în care apar astfel de practici, dacă și cum sunt modelate prin raportul de putere,
pentru a explora relația dintre discurs și societate, ca factor al securizării puterii. 8 Sistemul
Fairclough de analiză a discursului are trei dimensiuni, deoarece discursul este văzut simultan ca:
7 B. Murgescu, Metodologia cercetarii istorice, p. 12;
https://www.scribd.com/doc/36925615/METODOLOGIA -CERCET%C4%82RII -ISTORICE -B-Murgescu
8 J Sheyholislami , Critical Discourse Analysis, pp.7 -13;
https://www.researchgate.net/profile/Jaffer_Sheyholislami/publication/228921006_Critical_discourse_analysis/li
nks/54a999720cf2eecc56e6c591.pdf
Diana -Cristina Matei – Teză de Doctorat – Rezumat
11
a) un text (vorbit sau scris, inclusiv imagini vizuale); b) producerea, consumarea și di stribuirea
textului în practica discursului; c) o practică socio -culturală. Pentru această analiză, vor fi
observate: vocabularul ( cum se folosesc cuvintele pentru a arăta ideologia, în ce mod sunt
clasificate lucrurile ), starea de spirit și modalitatea ( cum se instalează starea de spirit – declarativ,
imperativ sau interogatoriu? ), caracteristici de control interactiv (controlul subiectelor,
schimbarea temelor, deschiderea și închiderea interacțiunilor, formularea unor moduri în care
părțile anterioare ale unui text sau interacțiune sunt parafrazate ), ce subiecte sunt alese (poziția
inițială) sau care sunt puse în prim plan, ambiguitatea sau ambivalența, practica socio -culturală,
relația dintre procesele discursului de producție, distribuție și interpr etare și procesele sociale.
Conform metodei Fairclough, fiecare text este încorporat în contextul său la diferite niveluri:
situația imediată care implică participanții la un anumit cadru; instituția sau organizația mai largă
și nivelul societății. De exem plu, conversațiile dintre parteneri pot fi citite la trei niveluri: în ceea
ce privește relația lor personală, parteneri în cadrul instituției familiei și relații de gen în cadrul
societății în general.9
PREZENTARE SINTETICĂ A CAPITOLELOR TEZEI DE DOCTOR AT
Actuala lucrare propune spre analiză elemente de discurs – cu, despre și pentru
patrimoniul cultural material, începând cu teoria propusă de Laurajane Smith ( detaliată în primul
capitol al lucrării ), continuând cu definirea patrimon iului prin convenții internaționale, prin acte
legislative naționale și prin comunicarea strategică a statelor, organizațiilor guvernamentale și
non-guvernamentale implicate în protejarea acestuia, pentru că, deși cazul lui al -Mahdi este
esențial în definirea precedentului internațional al contextualizării distrugerii patrimoniului
cultural ca pe o crimă de război, acest lucru nu este valabil pentru țări precum Irakul și Siria,
deoarece nu au semnat Statutul de la Roma10. În acest sens , de înțelegere amplă a modului în
care a fost perceput și utilizat patrimoniul cultural, am propus spre analiză trei părți: una de
introducere în studiul conceptual al diplomației publice ( pincipalul instrument de salvag ardare a
patrimoniului cultural, a nalizat în această teză ) și al dreptului internațional ( pentru a observa
evoluția acestuia și eventualii factori determinanți ai Rezoluției 2347 ); o a doua parte, dedicată
discursului pentru patrimoniu, în statele studiate, în secolul XIX ( pentru a obs erva evoluția
discursului pentru patrimoniu și motivele ce au stat la baza eșecului politicilor culturale existente
); iar în final o a treia parte, una de analiză efectivă a principalelor măsuri de salvare a
patrimoniului cultural, la începutul secolului XXI, în Irak, Siria, Libia și Mali.
9 Ibidem.
10 The States Parties to the Rome Statute .
https://asp.icc –
cpi.int/en_menus/asp/states%20parties/pages/the%20states%20parties%20to%20the%20rome%20statute.aspx
EVOLUȚIA DEMERSURILOR DE SALVARE A PATRIMONIULUI CULTURAL,
ÎN ZONE DE CONFLICT, LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI
12
Partea I – Sursele și cadrul conceptual al studiului diplomației publice și culturale și al dreptului
internațional, în serviciul patrimoniului cultural
Structura : Capitolul I: ,,Sursele și cadrul conceptual al studiul ui diplomației publice și
culturale și al dreptului internațional, în serviciul patrimoniului cultural”;
Obiectiv : definirea conceptului de patrimoniu cultural și observarea evoluției modului în
care acesta a fost perceput și interpretat, în raport cu iden titatea, religia și secularismul,
în discursul internațional;
Metodologie: analiza teoretică și comparativă a surselor teoretice;
Surse : – SMITH Laurajane Discourses of heritage : implications for archaeological
community practice11 – principal a teorie pe care se bazează observarea evoluției
discursului pentru patrimoniu;
– Convențiile UNESCO;
– Teorii referitoare la diplomați a publică, culturală, e -diplomaț ie.
Prima parte a tezei de doc torat, i ntitulată ,,Sursele și cadrul conceptual al studiului diplomației
publice și culturale și al dreptului internațional, în serviciul patrimoniului cultural” prezintă cadrul
teoretic al analizei măsurilor de prezervare a patrimoniului cultural, oferind definiții, pe rspective și critici
asupra însuși termenului de patrimoniu cultural, asupra diplomați ei publice și diplomației culturale și
elementelelor de drept internațional.
Primul subcapitol are ca obiectiv principal definirea conceptului de patrimoniu cultural și
observa rea evoluției modului în care acesta a fost perceput și interpretat, în raport cu identitatea, religia
și secularismul, în discursului internațional. Discursul despre patrimoniul cultural, între identitate, religie
și secularism; reflecții generale tratea ză problematic a patrimoniului cultural, intens dezbătută în
literatura de specialitate , identificând teorii despre patrimoniu, fundamentate pe evoluția acestuia în timp
și încadrarea sa într -un context socio -cultural, oferind o abordare istorică, în vederea înțelegerii întregului
fenomen. Emma Waterton și Steve Watson oferă o prezentare gener ală a cercetării problematicii
patrimoniului cultural, din trecut ș i din prezent, înglobând ,, interese, discipline și perspective diverse”12.
Astfel, autorii au identificat pri ncipalele moduri de abordare a problematicii patrimoniului cultural,
începând cu interpretarea patrimoniului din anii ‘50 ( Interpreting our Heritage , a lui Tilden ), studiul
protejării acestuia, a industriei patrimoniului și turismului, din anii ’80 ( Living în an old Country , Patrik
Wright – apărută în 1985, cartea evidențiază conte xtul cultural al interesul crescând arătat patrimoniului
cultural ), The Past is a Foreign Country , al doilea volum al lui David Lowenthal ( ce explorează natura și
manifestările trecutului așa cum au fost/sunt primite ori percepute în prezent ) și The Her itage Industry ,
al lui Hewison ( apărut în 1987, studiul propune o poziție specifică a patrimoniului ca o istorie dezbătută,
părtinitoare în favoarea valorilor clasei dominante, problematica operațională ( The Development and
Management of Visitor Attracti ons, a lui Swarbrooke, Integrated Heritage Management , a lui Hall și
11 Smith, Laurajane. (2012 ). Discourses of heritage: implications for archaeological community practice . Nuevo
mundo mundos nuevos. 10.4000/n uevomundo.64148.
12 E. Waterton, S. Watson , The Palgrave Handbook of Contemporary Heritage Research , Basingstoke: Palgrave
Mcmillan, 2015, p. 3.
Diana -Cristina Matei – Teză de Doctorat – Rezumat
13
McArthur și Heritage Visitor Attractions , a lui Yeoman ), studiul identității și al comunităților în raport cu
patrimoniul cultural ( Towards a critical archaeology , a lui Leone și From T raditional Archaeology to Public
Archeology to Community Action , a lui McDavid ), precum și analiza formulării discursului de patrimoniu (
A Geography of Heritage : Power, Culture and Economy , a lui Tunbridge și Uses of Heritage, Laurajane
Smith ). Studiul propus de Waterton și Watson, reprezintă, așadar, un punct de pornire necesar, în temeiul
înțelegerii problematicii patrimoniului cultural, din multitudinea de studii și abordări, 13 aceștia fiind în
acord cu Tunbridge, în ceea ce privește atenția sporită pe care formularea discursului referitor la
patrimoniu a dobândit -o în ultimul timp, devenind chiar o direcție ce se impune a fi necesară, în progresul
studiilor de patrimoniu.14
Waterton și Watson oferă posibilitatea înțelegerii caracteru lui multidimensional al studiilor de
patrimoniu cultural, obținute prin metode și discipline variate, abordând ideea de ,, politică ontologică ”
regăsită la Annemarie Mol15, conform c ăreia, diferite practici pot cr ea realități diferite. Toate aceste
realități coexistă și sunt valide, fără ca existența uneia să conteste legitimitatea celeilalte. Ontologiile –
pluralul, fiind diferit de perspectivalism în sensul în care ontologiile prezintă realități multiple, pe când în
perspectivalism, se multiplică doar persp ectivele privitorului, nu și realitatea.16 Deși Mol realizează
această diferențiere între cele două concepte, Waterton și Watson îi împrumută ,, politica ontologică ”,
afirmând că politica ontologică de patrimoniu nu este univocă și cuprinde atât abordări con venționale,
cât și critice, intenția lor fiind de a sugera că aceasta oferă un fundament al criticii cercetării existente în
domeniu, dar și un impuls pentru a oferi perspective adiționale17. Actuala lucrare va încerca să ia în
considerare și aceste reflecții filosofice, în temeiul înțelegerii conceptului de patrimoniu cultural, în
contextul particular al demersurilor de salvare a patrimoniului din Irak, Siria, Libia și Mali; conceptul
“politicii ontologice ” ar putea însemna că discursurile alternativ e generează realități multiple, însă la fel
de legitime, iar o astfel de filosofie să se aplice și în domeniul studiilor de patrimoniu?
Analiz a are ca scop o introducere în tematica abordată de literatura de specialitate, cu referire
la modul în care a fost și este înțeles patrimoniul cultural, în raport cu secularismul și religia, printr -o
abordare longitudinală a fundamentelor teoretice ale tematicii. Este evidențiat rolul AHD ( Authorised
Heritage Discourse18 ), ca principal cadru al viziunii asupra proprietății culturale, în raport cu definirea
acestui c oncept, dar și a altora, precum : diversitatea și comunitățile, cultura și identitate a ( precum și ariile
adiacente: identitatea individuală și cea colectivă ori cea religioasă ), pent ru a observa schimbările pe care
percepția asupra noțiunii de patrimoniu cultural le -a cunoscut, de -a lungul mai multor regimuri politice,
în temeiul analizei unei relații de cauzalitate. Nu în ultimul r ând, în primul subcapitol sunt analiz ate și
13 Idem , pp. 3 -9.
14 Ibidem, John. E. Tunbridge et.al., Decennial Reflections on A Geography of Heritage (2000), International Journal
of Heritage Studies 19:4 , 2013, p. 369.
15 Waterton, Emma & Watson, S., The Ontological Politics of Heritage; or How Research Can Spoil a Good Story ,
ResearchGate, ianuarie 2015, pp.3 -4.
https://www.researchgate.net/publication/2990306 69_The_Ontological_Politics_of_Heritage_or_How_Research_
Can_Spoil_a_Good_Story
16 Mol, Annemarie, Ontological Politics. A Word and Some Questions. The Sociological Review 47(1): 74 –89., 1999, p.
75.
17 E. Waterton, S. Watson , The Palgrave Handbook of Contemporary Heritage Research , p. 22.
18 Introdus de Laurajane Smith.
EVOLUȚIA DEMERSURILOR DE SALVARE A PATRIMONIULUI CULTURAL,
ÎN ZONE DE CONFLICT, LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI
14
principal ele convenții dar și neajunsuri ale acestora, pentru a evidenția posibilitatea unei anticipări a
eșecului politicilor culturale, înainte de 2003, doar analizând elementul discursiv al acestora.
Al doilea subcapitol eviden țiază surse ale principalelor arii alese pentru observarea
discursului referitor la patrimoniul cultural, p ericlitat de conflict: diplomația publică și culturală,
realizând o diferențiere conceptuală între acestea și soft power , nation branding , comu nicarea
strategică și propagand ă, întruc ât Hans Tuch afirmă că diplomația publică nu poate fi un instrument
eficient, decât dacă există un consens asupra însemnătății sale19. Însă problema întâmpinată în abordarea
diplomației publice o reprezintă însăși lipsa unui consens între practicieni și teoreticieni, în ceea ce
privește analiza și încadrarea acestui concept20. Conform surselor actuale, nu există un model universal al
diplomației publice, ci putem spune, mai degrabă, că o serie de modele și forme coexistă, reflectând
natura variată a diplomați ei; a ceste modele variază, de la întâlniri diplomatice la nivel înalt între guverne
ori organizații, până la arenele publice, unde inputul guvernamental are un nivel mult mai scăzut.21 De
aceeași părere este și John Robert Kell ey, citân du-l pe Wilton Park, conform căruia „ diplomația publică a
intrat în lexiconul secolului XXI fără o definire clară a ceea ce este sau a instrumentelor pe care le
folosește ”22, însă, deși nu poate contesta faptul că desfășurarea diplomației publice include el ementul
comunicării, rămâne o anumită confuzie dacă această comunicare are loc într -o sferă domestică sau
străină.23 Giles Scott -Smith consideră că, pe lângă comunicare, prezentarea imaginilor și a informației, un
factor important îl reprezintă ,,factorul u man”, punându -se accentul pe particularitățile psihologice ale
participanților, care vor furniza cele mai bune rezultate dacă acestea vor funcționa împreună cu politicile
străine ce promovează cooperarea internațională, contruibund, deci, la menținerea păc ii.24
Partea a II -a – Discursul despre patrimoniul cultural și eșecul politicilor de patrimoniu construite
pe baza acestui discurs, în Irak, Siria, Libia și Mali, în secolele XX -XXI
Structura : – Capitolul II: Discursul despre patrimoniul cultur al, în Irak, Siria, Libia și Ma li;
– Capitolul III: Democratizarea și eșecul politicilor de patrimoniu ;
Obiective : – demonstrarea a două ipoteze: a) discursul pentru patrimoniul cultural a fost
folosit pentru întărirea legitimității politice, mai întâi în perioada colonială, iar apoi în cea
naționalistă, prin transformarea discursului ,,subaltern”, într -unul principal, prin
intermediul factorului religios, evidențiind principalele instrumente de creare și
propagare a discursului: specialiști, săpături arheologice, i nstituții, publicații; b) folosirea
19 Gyorgy Szondi , Public Diplomacy and Nation Branding – Conceptual Similarities and differences , Netherlands
Institute of International Relations „Clingendael”, 2008, p.3.
20 Ibidem.
21 Brian Hoking et.al ., Integrative diplomacy in the 21st century , Netherlands Institute of International Relations
„Clingendael”, octombrie 2012, p. 19.
22 J. Kelley, Between “Take -offs” and “Crash Landings” Situational Aspects of Public Diplomacy , în Routl edge
Handbook of Public Diplomacy , Routledge, 2009, p.73.
23 Ibidem.
24 G. Scott -Smith, Exchange Programs and Public Diplomacy , in Routledge Handbook of Public Diplomacy , Routledge,
2009, p. 55.
Diana -Cristina Matei – Teză de Doctorat – Rezumat
15
patrimoniului cultural ca instrument al puterii soft și nu ca o consecință a succesiunii celor
două discursuri anterioare, urmărind informații relevante despre islam, în raport cu
,,spectacolul distrugerii ” și comerțul c u antichități ;
– observarea principalelor probleme de ordin politic, economic și administrativ,
ce au apărut în procesul de prezervare și salvare a patrimoniului cult ural, pentru
a demonstra ipoteza conform căreia, deși statele implicate în conflicte aveau
forme legislative de protecție, actualele politici culturale naționale și
internaționale au dat greș în ceea ce privește implementarea ;
Metodologie : metoda de cercetare istorică: metode și tehnici descriptive;
Surse : – primare: legi, decizii;
– secundare: cărți, articole, studii.
A doua parte a tezei urmărește contextul politic, social, economic, religios, pentru a
putea evalua contextul în care au fost create politicile culturale referitoare la protejarea
patrimoniului cultural, în paralel cu evoluția discursului pentru patrimoniu, având ca obiectiv
stabilirea unei relații de corelație sau a uneia de cauzalitate între cele două evoluții.
Conform AHD, arhitecții și elitele europene de la începutul secolului al XIX -lea au
influențat nu numai modul în care patrimoniul cultural a fost perceput ci și prezervat25. Ulterior,
o dată cu independența și schimbarea regimurilor politice, în Irak, Siria, Libia și Mali, discursul de
patrimoniu se schimbă, punându -se accentul pe elementul I slamic, pentru ca în ultimii ani, să
apară o nouă formă de discurs, creată de reprezentanți ai islamismului26.
Pentru a înțelege modul în care a fost prezervat patrimoniul ori motivele care au
contribuit la distrugerea recentă a acestuia, în state ca Irak, Siria, Libia și Mali, a fost necesară o
analiză care să înglobeze, din perspectivă istorică, câteva elemente d efinitorii, cum ar fi: contextul
social, politic, economic, frontierele, statul națiune, etnicitatea și tribalismul, raportul cu statul,
instituțiile statului în Africa, moduri le de definire identitară (identitate continentală, identitate
națională, identi tate etnică, identitate religioasă ), raporturile actuale cu fostele metropole,
elemente ce diferențiază evoluția dezvoltării africane, de cea occidentală, cunoscută. Nu în
ultimul rând, am pus întrebarea: cum au interacționat cele două viziuni globale – secularismul și
religia, în mentalul colectiv/individual ? Pentru că istoria patrimoniului cultural ca subiect al
relațiilor internaționale începe cu aceste practici.
Evoluția social -politică a celor patru state analizate este asemănătoare , însă există,
evident, elemente care au făcut câteva diferențe în ceea ce privește modul în care a fost perceput
și prezervat patrimoniul cultural. Primul element comun îl reprezintă influența colonială, deci
25 L. Smith, Uses of Heritage, London : Routledge, 2006, p.11.
26 Conform analizei din capitolul II al tezei de doctorat “Evoluția demersurilor de salvare a patrimoniului cultural, în
zone de conflict, la începutul secolului XXI”.
EVOLUȚIA DEMERSURILOR DE SALVARE A PATRIMONIULUI CULTURAL,
ÎN ZONE DE CONFLICT, LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI
16
viziunea occidentală, deseori în căutarea acur ateții biblice, ca dovadă a superiorității vestice.
Discursul autorizat al patrimoniului cultural a fost creat prin definirea noțiunii de patrimoniu, prin
intermediul câtorva factori : experți educați în Europa , instrumente legale după model European,
săpă turi în locuri ,,biblice”27 și instituții ( în special muzee în care erau expuse artefacte care
evidențiau perioada antică, cu un puternic simbolism important pentru vestici )28. În ceea ce
privește Irakul, se remarcă Gertrude Bell, inițiatoarea legii patri moniului – îngrijindu -se de
interesele irakiene, înțelegerea ei referitoare la respectarea acestor obligații era definită , însă, în
termeni anglo -americani – dimensiunea legală pe baza căruia a fost creată legea antichităților
din 1924, cuprinde Tratatul de Pace cu Turcia29. Dacă în ceea ce privește Siria, eurocentrismul se
observă prin înființarea misiunilor permanente și prin prioritizarea misiunilor străine ( conduse
de Claude Schaeffer, Maurice Dunand și Andre Parrot, care au contribuit la crearea unei imagini
paterne și coloniale a arheologiei )30, în Irak și Libia lucrurile au fost relativ diferite: Bell l -a numit
director al Muzeului Național pe Abdul Qadir al -Pachachi31, iar Giuseppe Vulpi a facut eforturi
pentru prezervarea patrimoniului cultural atâ t roman cât și musulman, introducând două măsuri
legislative, ce urmau să se aplice atât antichităților romane, cât și patrimoniului islamic32. Tot în
cazul Libiei s -a remarca t și construirea sau restaurarea unor moschei, pe lângă cea a templelor
romane. Deși au existat aceste excepții, nu se poate nega rolul instituțiilor înființate de europeni:
Muzeul Național din Bagdad, Muzeul Național din Damasc, Muzeul din Aleppo, Muzeul d in Leptis
Magna sau Sab ratha, Superintendența Monumentelor etc.
Așadar, se poate vorbi despre impunerea unui discurs autorizat, bazat pe viziunea
occidentală, în Irak, Siria, Libia și Mali? Cu siguranță, având în vedere că au fost preferate locurile
antice pentru efectuarea de săpături – Nippur, Babylon, Kuyunjik și Ninive/ Ugarit, Mari, Arslan
Tash, Tell Hmar, Qatna, Palmyra33/ Cirenaica – templul lui Apollo, Leptis Magn a34, ( valoroase
îndeosebi pentru dovedirea acurateții biblice, în cazul S iriei și Irakului, pentru clădirea ideologiei
care să justifice conducerea itali ană în Libia – și în același timp, pentru a evidenția continuitatea
Imperiului Ro man în propaganda lui Mussolini35). În ceea ce privește statul malian,
considerentele generale a firmau că este lipsit de civilizație, având doar elemente împrumutate
27 Brian M. Fagan, The Oxford Companion to Archaeology , Oxford University Press, 1996, p.125.
28 Ibidem.
29 Idem.
30 Idem.
31 Brian M. Fagan, ibidem.
32 B. McLaren, Architecture and Tourism in Italian Colonial Libya: An Ambivalent Modernism , Universit y of
Washington Press, 2006; p. 83.
33 L. Gillot, ibidem.
34 S. L. Dyson, Pursuit of Ancient Pasts, A History of Classical Archaeology in the Nineteenth and Twentieth Centuries ,
Yale University Press, 2006 , p.182.
35 S.J. van der Lind , European Archaeology Abroad: Global Settings, Comparative Perspectives , Leiden, Sidest ones
Press , 2012, p, 310.
Diana -Cristina Matei – Teză de Doctorat – Rezumat
17
din Egipt sau Fenicia , iar materialele arheologice erau trimise în Franța sau SUA36. Iată astfel, cum
teoria propusă de Laurajane Smith ( conform careia patrimoniul nu este un lucru, un o biect, nici
ceva ce poate fi găsit; patrimoniul este un întreg proces de oferire de sens, ce are loc pe măsură
ce obiectele de patrimoniu sunt identificate, definite, managerizate, expuse și vizitate37 ) este
corectă.
Smith îl citează însă și pe Graham, afirmând că patrimoniul poate reprezenta discursul
ideologic dominant, ceea ce înseamnă și că acesta poate deveni obiectul ce oferă un sens
alternativ pentru cei care nu sunt de acord. Așadar Smith consideră că există o multi tudine de
discursuri alternative, care devin subalterne, tocmai pentru că se află în afara ariei celui
dominant. 38.
Acesta este și cazul discursului ce apare ca urmare a decolonizării și a emergenței
statelor națiune, în Irak, Siria, Libia și Ma li. Noul discurs se evidențiază prin elemente ca: reforme
ale serviciilor tehnice oferite de Directoratele de Antichități, săpături în zone islamice,
introducerea secțiunilor dedicate artei islamice, în muzeele naționale, apariția de publicații
locale, car e evidențiau cultura arabă/islamică39. Un caz particular îl reprezintă propaganda lui
Saddam Hussein , unde discursul autorizat a fost alcătuit atât prin cooptarea trec utului antic și
îmbinarea acestuia cu o genealogie atât islamică, cât și antică, coroborat cu cenzura academică40.
Un caz extrem îl reprezintă Libia, unde discursul autorizat devine radical: Gaddafi declară
neutralitate în confruntările dintre superputeri și opoziție în față oricăror forme de colonialism și
imperialism și lansează ,,revoluția cu lturală”, un program în cinci puncte, printre care
suspendarea tuturor legilor existente și respingerea și distrugerea a orice intra în contradicție cu
Coranul41. Din fericire, însă, pentru patrimoniul malian, lucrurile au stat complet diferit: deși pe
de o parte, însuși steagul malian sugera respingerea colonialismului ( culorile simbolice mișcării
pan-africane de unitate: verde – speranța, auriu/galben – referire la resursele naturale ale Mali,
roșu – sacrificiul făcut în lupta împotriva colonizării )42, o dată cu descoperirea uneltelor din fier
în Nigeria – prima dovadă arheologică cǎ civilizația africană sub -saharianǎ a apărut mult mai
timpuriu decât s -a crezut inițial, apar primele săpături majore și în Mali, în Niani, prima capitală
36 Magnus T. Bernhardsson, „Digging the Past: The Historiography of Archaeology in Modern Iraq”, in Writing the
Modern History of Iraq: Historiographical and Political Challenges, World Scientific Publishing Co. Pte. Ltd., 2012, pp.
156-157.
37 L. Smith, Uses of Heritage, London : Routledge, 2006, pp.44 -45.
38 Idem, p.35.
39 Conform analizei din capitolul II al tezei de doctorat “Evoluția demersurilor de salvare a patrimoniului cultural, în
zone de conflict, la începutul secolului XXI”.
40 B. Isakhan, Targeting t he symb olic dimension of baathist Iraq : cultural destruction, historical memory and national
identity, in Middle East Journal of Culture and Communication , vol. IV, 2011, p.261.
41 K. Shillington, Encyclopedia of African History , Routledge, 2004, p. 835 .
42 Mali .
http://www.everyculture.com/Ja -Ma/Mali.html.
EVOLUȚIA DEMERSURILOR DE SALVARE A PATRIMONIULUI CULTURAL,
ÎN ZONE DE CONFLICT, LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI
18
a statului43. În privi nța discursului de patrimoniu din Mali, două lucruri trebuie evidențiate:
succesul Băncii Culturale44, prin care Konare a reușit să crească conștientizarea importanței
patrimoniului cultural, în mentalul colectiv al unei națiuni diversificate etnic și perce pția pe care
însuși președintele ( arheolog ) a avut -o asupra patrimoniului : ,,trebuie să fie clar că noi
conservăm obiectele nu pentru binele lor, ci pentru omenire, în raport cu omul și societatea. Dacă
dăm mai multă atenție obiectelor și nu oamenilor, n u vom conserva nimic. Un obiect nu poate fi
conservat în afara contextului social și uman.” 45
Smith consideră că discursurile de patrimoniu, inclusiv AHD, constituie și reflectă o
varietate de practici sociale care, printre altele, sunt fo losite pentru a oferi sens unei identități
de grup, unor narațiuni istorice, memoriei individuale sau colective, având drept consecință
organizarea unor relații sociale și identități în jurul ideii de națiune, cultură și etnicitate.46 Într-
adevăr, acest luc ru se poate observa în evoluția discursurilor referitoare la patrimoniu din Irak,
Siria, Libia și Mali. Se evidențiază, din nou, rolul regimului politic și liderului politic în crearea
acestui discurs, m odul de înțel egere și percepției a liderului influențând drastic experiența
culturală a populației – explicându -se, astfel, cum în două state la fel de diversificate etnic și
social, a căror structură socială a fost bazată pe ierarhii tribale, care au cunoscut evoluții relativ
asemănătoare – coloniz area de către puteri occidentale și un naționalism arab Islamic – au avut
politici de patrimoniu atât de diferite: de la refuzul recunoașterii secularului, la afirmarea
importanței tuturor obiectelor de patrimoniu, împreună cu oamenii, comunitatea.
Capitolul Democratizarea și eșecul politicilor de patrimoniu are ca obiectiv
observarea principalelor probleme de ordin politic, economic și administrativ, ce au apărut în
procesul de prezervare și salvare a patrimoniului cultural, pentru a de monstra ipoteza conform
căreia, deși statele implicate în conflicte aveau forme legislative de protecție, actualele politici
culturale naționale și internaționale au dat greș în ceea ce privește aplicabilitatea. Demonstrarea
ipotezei reprezint ă un punct de plecare pentru analiza unei noi metode de intervenție, în vederea
salvării patrimoniului cultural : puterea soft, prin intermediul unor elemente specifice de discurs.
În contextul ocupării Irak -ului, în perioada 1996 – 2003, peste 2047 de organizații
naționale și internaționale48 au avertizat atât guvernul SUA, cât și mediul internațional, în
43 Peter Robertshaw , Changing paradigms, Goals and methods in the archeology of francophone West Africa , în A
History of African Archaeology , p.165.
44 T. F. Deubel, Conserving cultural heritage with microc redit: A case study of the Dogon Culture Bank in F ombori,
Mali , University of Arizona, p.14.
45 B . T. Hoffman, Art and Cultural Heritage: Law, Policy and Practice , p.390.
46 L. Smith , Discourses of heritage : implications for archaeological community practice ;
47 F. Deblauwe, The Iraq War & Archaeology A Documentation and Information Project , Institute of Oriental Studies,
University of Vienna, Austria, 2003 -2008 ;
http://iwa.univie.ac.at/.
48 ICOMOS, ICBS, Direcția generală Unesco, AIA, IAACI, Universita tea Columbia din New York, Asociația Germană a
Muzeelor, ICOMICC, ICOM, AAM, Universitatea din Maryland, Universtatea din Missouri etc.
Diana -Cristina Matei – Teză de Doctorat – Rezumat
19
legătură cu posibilele daune colaterale, ce vizau patrimoniul cultural irakian, în iminența începerii
unui conflict armat. Sub Convenția de la Hag a și Protocoalele sale, Convenția UNESCO din 1970,
Convenția UNESCO referitoare la obiectele culturale fur ate/ exportate ilegal, Convenția
UNIDROIT cu privire la obiectele culturale furate sau exportate ilegal, statele membre ale coaliției
– în special SU A, care, deși a refuzat să semneze Convenția de la Haga , s -a alăturat multor altor
tratate internaționale , create în scopuri asemănătoare, după cum urmează: Convențiile de la
Haga din 1899 și 1907 , Pactul Roerich , a IV -a Convenție de la Geneva49 privind protejarea civililor
pe timp de război, precum și convențiile menționate mai sus – aveau responsabilitatea de a
proteja și salva proprietatea culturală din statul ocupat și de a preveni și stopa ,, orice furt,
distrugere sau acte de vandalism direcționate împotriva proprietății culturale50”. Cu toate
acestea, numărul redus de semnatari, definirea ambiguă a termenului de proprietate culturală
bunurilor și a conceptului de ,, necesitate militară’’ 51au condus la eșuarea aplicării dreptului
internațional. De ce? Pentru că instrumentele de drept internațional nu sunt alternative la state,
ci producții ale statelor, utilizate de acestea pentru a -și promova interesele. Noțiunea de „ interes
național ” este asociată, în primul rând, cu abordarea realistă a relațiilor in ternaționale. Dat fiind
caracterul anarhic al sistemului internațional și lupta statelor pentru putere, interesul național
primar al fiecărui stat este supraviețuirea și menținerea securității naționale52 – cele mai notabile
decrete intrând în forță: pe 16 și respectiv 23 mai: interzicerea partidului ba’athist sub orice
manifestare a sa ( cunoscut și ca de -ba’athificare ) și demontarea armatei irakiene.53 Ca o
paranteză , în definirea patrimoniului disonant, Laurajane Smith îl citează pe Ashworth Tunbridge,
care consideră că rădăcina naturii disonante a patrimoniului constă în observarea faptul că
patrimoniul este creat prin interpretare: nu doar ce este interpretat, ci cum și de către cine –
acești factori generând mesaje specifice , referitoare la valoarea și însemnătatea unei proprietăți
anume și asupra trecutului pe care îl reprezintă.54 Așadar, patrimoniul disonant reprezintă acea
interpretare care este contrară discursului autorizat. Un astfel de caz îl reprezintă
deba’athificarea societății irakiene, care a inclus și distrugerea simbolurilor erei lui Saddam55.
49 M. D. Thurlow, Protecting Cultural Property in Iraq: How American Military Policy Comports with International Law
, în “Yale Human Rights and Development Journal”, vol. VIII, 2005,pp. 154 -155.
50 Idem, p.160.
51 E. Techera, (2007). Protection of Cultural Heritage in Times of Armed Conflict: The International Legal
Framework Revisited. p.8.
52 Petre Duțu, Cristina Bogzean u, Interesele naționale și folosirea instrumentelor de putere națională pentru
promovarea și apărarea acestora. Cazul României , Editura Universității Naționale de Apărare „Carol I” București,
2010, p.8.
53 Coalition Provisional Authority Order Number 2: Dissoulution of Entities"
54L. Smith, Uses of heritage , p. 80;
55 B. Isakhan, op.cit. , p.273.
EVOLUȚIA DEMERSURILOR DE SALVARE A PATRIMONIULUI CULTURAL,
ÎN ZONE DE CONFLICT, LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI
20
Au existat însă, întâlniri la nivel de experți și misiuni în Irak56, iar protejarea siturilor s -a
concretizat în integrarea unuia dintre ele pe lista monumentelor UNESCO ( Ashur57 ), în co ndițiile
în care, în 2000, s -a cerut integrarea mai multor situri, dintre care Ur și Ninive58, distruse parțial
în 2003, însă și aici au existat probleme – politica de integrare presupune respectarea unor criterii
printre care și existența unui plan bine struct urat de protecție națională legală și a mecanismelor
de conservare, de către statul membru – iar în 2000, guvernul irakian nu a reușit să facă acest
lucru.
Însă eșecului protejării patrimoniului cultural nu i -a fost oferită importan ța cuvenită.
Drept urmare, primă vara arabă a avut consecințe și asupra patrimoniului cultural. Deși trebuie
amintit succesul unei bune cooperări între instituții prin ,,no strike list ”, nu trebuie neglijate
problemele socio -economice, sau cele ale intereselo r politice, care împiedică prezervarea
patrimoniului, dincolo de dimensiunea legală.
Neil Brodie ridică o serie de întrebări, în articolul ,,De ce nu vorbește nimeni despre
Libia”59, unde subliniază relația dintre arheologie, colecționarii de antichități ( pe care îi numește
,,adevărații hoți”, vinovați de persistența situației traficului ilegal cu antichități )60 și oamenii
politici, care au tendința de a răspunde pozitiv la portretizarea problemei realizate de media, și
nu la problema în sine.61 În același studiu, Brodie mai prez intă două cauze ale eșecului sal vării
patrimoniului libian: în primul rând, pentru că atenția comunității internaționale este concentrată
asupra distrugerilor culturale din Siria, care au fost mult mai însemnate, deci ma i demne de știri
și în al doilea rând, datorită eșecului internațional de politică publică care să dezvolte un răspuns
coerent și eficient în fața traficului ilegal de antichități și alte obiecte culturale, ce a crescut
continuu încă din anii ’90.62 Brodie continuă cu evidențierea evoluției știrilor referitoare la
patrimoniul cultural, începând cu problematica culturală afgană și cea irakiană, iar când ajunge,
din nou, la situația libiană, subliniază lipsa recomandărilor referitoare la reducerea cererii din
piața de destinație, în cazul traficului ilegal de proprietate libiană, dezbătut în două workshop –
uri, coordonate de UNESCO.63Altfel spus, planurile de acțiune reușesc să furnizeze expertiză și
56 Conform analizei din capitolul V al tezei de doctorat “Evoluția demersurilor de salvare a patrimoniului cultural, în
zone de conflict, la începutul secolului XXI”.
57 Ashur (Qal'at Sherqat) .
http://whc.unesco.org/en/list/1130
58 Periodic Reporting Cycle 1, Section I .
https://whc.unesco.org/en/statesparties/iq/documents/
59N. Brodie, “Why Is No One Talking about Libya's Cultural Destruction?” , Near Eastern Archaeology,
Vol. 78, No. 3, Special Issue: The Cultural Heritage Crisisin the Middle East (September 2015), pp. 212 -217;
, The American Schools of Oriental Research, p. 212;
60 Idem, p. 217;
61 Idem, pp. 216 -217;
62 Idem, p. 212 ;
63 Idem, pp. 214 -215;
Diana -Cristina Matei – Teză de Doctorat – Rezumat
21
materiale pentru asistența unei singure țări, pe rând, astfel c ă unele țări sunt implicit private de
resurse64. O altă perspectivă o reprezintă prioritizarea prevenției, și nu a restituirii, pentru că
planul UNESCO din 2011 referitor la problematica patrimoniului cultural libian se baza pe
stagnarea circulației ilicite și returnarea obiectelor furate, fără însă a sesiza importanța
contextului arheologic al obiectelor sau stratigrafia, distrusă de săpăturile ilegale, sau chiar a
detenției criminalilor vinovați de furt, distrugere sau trafic ilegal.65 Problema resurselor ș i
expertizei investite în protejarea patrimoniului cultural dintr -un anumit loc reprezintă, într –
adevăr, o realitate. Exemplificând folosindu – ne de cazul Libiei, nu numai că expertiza a fost
redusă ( fiind limitată la zonele accesibile, în timpul conflict ului ), dar a reprezentat și singura
sursă de evaluare a stării patrimoniului cultural. Astfel, teoretic vorbind, apare problema
subiectivității experților, aceștia devenind personajele principale, iar nerăbdarea lor de a crea
categorii de patrimoniu, cond uc către privilegierea, la nivel global, a unor anumite apecte ale
creațiilor artisitice, de tipul ,,afacerilor de spectacol”, la manipularea înțelegerii patrimoniului
cultural ce merită protejat : acela care este mai interesant în ochii publicului larg, v a fi acela care
va oferi un spectacol și audiențe mai mari, în detrimentul unuia mai subtil66( cazul desenelor din
Munții Acacus ). Patrimoniul este definit și guvernat de filosofii specifice imaginarului occidental,
al relației dintre trecut și prezent. A ceste filosofii au devenit, între timp, baza semnificației oferite
proprietății culturale de către experți, care pot astfel crea categorii de patrimoniu, într -un mod
implicit subiectiv, ducând la manifestări culturale după propriile experiențe, excluzând
comunitățile și proprietarii morali ai patrimoniului în cauză.67 Situația patrimoniului libian este
una specială, experții care au participat la m isiunile de salvare fiind atât occidentali, cât și libieni,
cu pregătire atât teoretică , cât și militară și mai ales, cu experiență în arheologia libiană. Chiar și
așa, trebuie accentuată mai mult legătură dintre un patri moniu cultural și contextul său , atât
istoric, cât și contemporan, altfel se revine involuntar l a situația din Afganistan, când statuile
reprezent ându -l pe Buddha au fost distruse, iar răspunsul comunității a implicat argumente ce
vin în favoarea prezervării patrimoniului cultural, atât timp cât acesta nu este periculos68 – însă
în momentul în care prezervarea patrimoniului cultural a primit finanțar e, iar membrii
comunității se luptau pentru viață, fără resurse, atunci statuile au devenit periculoase și ulterior,
au fost distruse.69 Spre exemplu, o problemă nouă o reprezintă demolările recente și noile
construcții, acestea dar și săpăturile noi care scot la iveală artefacte ce apar în număr cât mai
mare pe piața de antichitățti; din fericire, există și cazuri în care oamenii de rând realizează
64 Idem , p. 215;
65 Idem , p. 216
66 L. Lixinski , I nternational Cultural Heritage Regimes, International Law, and the Politics of Expertise , in International
Journal of Cultural Property (2013) 20: 407 – 429’
67 Idem;
68 L. Lixinski, International Heritage Law for Communities: Exclusion and R e-Imagination , Oxford University Press,
2019, p.77.
69 Idem;
EVOLUȚIA DEMERSURILOR DE SALVARE A PATRIMONIULUI CULTURAL,
ÎN ZONE DE CONFLICT, LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI
22
importanța artefactelor și le restituie ( cazul unui fermier, în ianuarie 2015, care a găsit câteva
sculpturi antice și le -a adus la Departamentul de Antichități, în loc de a le vinde )70
Problematica DGAM nu trebuie neglijată. Prof. Maamoun AbdulKarim, directorul
instituției, s -a aflat între interesele naționale și cele internațional e, în încercarea sa de a lupta
contra terorismului și de a salva un patrimoniu cultural – în mod ironic, important, probabil,
pentru Occident, mai mult decât pentru Islamici.71
Iată de ce devine din ce în ce mai important că nu numai experții, dar și reprezentanții
legali să intervină în problematica patrimoniului cultural, în caz de conflict, dar și specialiștii
indigeni. Astfel, ar trebui acordată o atenție spor ită problematicii patrimoniului cultural corelat
cu dreptul universal la cultură. Prin dreptul individual la cultură, se înțelege că fiecare individ are
dreptul la cunoașterea, arta și literatura tuturor pop oarelor, să ia parte la dezvoltarea științifică
și la beneficiile sale și să contribuie la îmbogățirea vieții culturale.72 Participarea și îmbogățirea
culturii se poate referi, evident, la ceea ce se înțelege prin cultură din punct de vedere individual,
dar și la nivel înalt. O soluție ar fi încercarea de a face din cultură o reprezentare a unei realități
sociale apriori, care să realizeze o conexiune între public și sfera socială, în care schimbarea să
devină posibilă, integrând memoria colectivă și discursul cultural în aceeași sferă comunitară,
fiindcă informațiile despre origini sunt foarte importante pentru oameni, oferindu -le un timp și
un spațiu în arealul întrebărilor existențiale, reflectând existența continuă în care generațiile
trecute, prezente ori viitoare ale unui grup etnic sau național sunt incluse, indivizii găsind sens în
utilizarea formelor simbolice ca mijloace de a experimenta conținutul simbolic abstract.73Chow
afirmă că dreptul la cultura este garantat de articolul 27 al UDHR, ce prevede ca fiecare are
dreptul de a participa în mod lib er la viața culturală a comunității, de a se bucura de arte și de a
o împărtăși spre dezvoltarea științifică și beneficiile sale. De aceea, autorul consideră că, în viitor,
legislația culturală ar trebui îmbinată mai puternic cu cea a drepturilor omului, p rin înțelegerea
individuală a apartenenței la o cultură națională și internațională și prin înțelegerea, promovarea
și exercitarea dreptului la cultură, sentimentul importanței patrimoniului cultural crescâ nd în
mentalul individual și colectiv74 .
70 S. Kane, Archaeology and Cultural Heritage in Post -Revolution Libya , Near Eastern Archaeology, Vol. 78, No. 3,
Special Issue: The Cultural Heritage Crisis in the Middle East (September 2015), pp . 204 -211, The American Schools
of Oriental Research, p. 211 ;
71 Conform analizei din din capitolul III al tezei de doctorat “Evoluția demersurilor de salvare a patrimoniului cultural,
în zone de conflict, la începutul secolului XXI”.
72 P.Y. S. Chow , Culture as Collective Memories: An Emerging Concept in International Law and Discourse on Cultural
Rights , in Oxford Journals, Law ,Human Rights Law Review, Volume 14, Issue 4, Pp. 611 -646;
73 Ibidem.
74 Ibidem.
Diana -Cristina Matei – Teză de Doctorat – Rezumat
23
Trebuie, așadar, observată, în contextul globalizării și al drepturilor umane, și
perspectiva conform căreia ambele concepte sunt înțelese ca arii ce influențează procese și
instituții ale puterii politice, juridice, economice și culturale75ce treb uie interconectate, pentru
consecințe benefice, pe termen lung. Astfel, în contextul unei dinamici continue și imprevizibile
a mediului internațional, a instrumentalizării patrimoniului cultural, pentru a servi scopurilor
politice ( cum a făcut regimul Ass ad sau ISIL ), găsirea unor noi mijloace, pe lângă cele
convenționale, pentru a veni în spijinul dreptului individual la cultura globală, este necesară și
urgentă. Într -un cadru dominat de tehnologie, așadar, puterea soft, practicată la nivel de for
decizi onal, are capacitatea de a domina discursul autorizat de patrimoniu, de a influența în mod
pozitiv masele și de a crea fundamentele unei înțelegeri și înglobări a proprietății culturale în
mentalul colectiv, în vederea prezervării, conservării și protejări i acesteia, fără discriminare.
Partea a III -a Adaptarea discursului pentru patrimoniu la noile realități socio -politice și
tehnologice. Principalele măsuri de salvare a patrimoniului cultural, între 2003 -2018, în Irak,
Siria, Libia și Mali
Structura: Capitolul IV : – Distrugerea patrimoniului cultural – “crimă de război”, în
discursul ONU ;
– Capitolul V: Diplomația publică și culturală a UNESCO, în protejarea,
prezervarea și restaurarea patrimoniului cultural ;
– Capitolul VI: Diplomația publică și cultura lă a mediului internațional și salvarea
patrimoniului cultural ;
Obiective: -observarea schimbării discursului pentru patrimoniu și identificarea cauzelor
ce au cauzat această schimbare;
Metodologie : analiză de discurs;
Surse : primare: – înregistrările int âlnirilor Consiliului de Securitate ONU ;
– Scrisori ale Secretarului General ONU ;
– Rapoarte ale Secretarului General ONU ;
– Com unicate de presă;
– Comunicate oficiale;
– Rapoarte oficiale ale instituțiilor;
Distrugerea patrimoniului cultural – ,,crimă de război”, în discursul ONU
Rezoluția 2347 a Consiliului de Securitate, dedicată în mod special problemei
patrimoniului cultural, în contextul deciziei Curții Penale Internaționale, din 27 septembrie 2016,
( care pentru prima dată în istoria omenirii identifică distrugerea unui sit de patrimoniu religios
și cultural drept o crimă de război și condamnă făptașii unor astfel de acte atroce la o sentință de
75 F. Markowitz Ben-Gurion , Talking about culture Globalization, human rights and anthropology , University of the
Negev, Beersheva, Israel, SAGE Publications (London, Thousand Oaks, CA and New Delhi)
www.sagepublications.com,Vol 4(3): 329 –352, abstract;
EVOLUȚIA DEMERSURILOR DE SALVARE A PATRIMONIULUI CULTURAL,
ÎN ZONE DE CONFLICT, LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI
24
nouă ani76 ). Acest lucru constituie un precedent juridic inte rnațional important. Î n acest sens,
actualul capitol a evidenția t modul în care problematica patrimoniului cultural a fost percepută,
în cadrul ONU, prin analiza rapoartelor Secretarului General și prin analiza tuturor Întâlnirilor
Consiliului de Securitat e și ale Consiliului pentru Drepurile Omului, în vederea observării cauzelor
ce au stat la conștientizarea importanței patrimoniului cultural, respectiv la adoptarea unui
num ăr semnificat iv de rezoluții, pentru salvarea patrimoniului cultural.
Ipoteza acestui capito l a pornit de la cazul al -Mahdi : Guvernul din Mali a inaintat un caz
special la ICC, în 13 iulie 201277, la doar câteva zi le după ce au avut loc ,,crimele de război”, mai
exact distrugerile asupra patrimoniului cultural. Al-Mahdi, inculpatul, a recunoscut vina la
deschiderea procedurii sale , din august 2016 și a fost condamnat la nouă ani de închisoare78. Ca
membru al Ansar Dine, un grup paramilitar legat de al -Qaida, care încerca să impună legea shariei
în Mali, a organiza t, a supravegheat și a participat în mod activ la distrugerea patrimoniului
malian ( Sidi Yahia este una dintre principalele moschei din Timbuktu și reflectă locul orașului , ca
centru islamic , în secolele al XV -lea și al XVI -lea; m oscheea și opt dintre cel e nouă mausolee
distruse sunt fac parte din patrimoniul mondial UNESCO ).79 Deși cazul lui al -Mahdi este esențial
în definirea precedentului internațional al contextualizării distrugerii patrimoniului cultural ca pe
o crimă de război, acest lucru nu este va labil pentru țări precum Irakul, Afganistanul și Siria,
deoarece nu sunt membre al e Statutului de la Roma. In acest sens, analiza discursului din mediul
internaț ional, din principalele for uri decizionale, este imperativă .
Discursul ONU abordează în același mod problematica patrimoniului cultural: se face
în mod clar asocierea între proprietatea culturală, identitate, d iversitate și dreptul la cultură, dar
și la crimele de război; i ar tematica discursului nu este împărtășită doar de state le colonial e – așa
cum teoretizează Smith – ci China, Angola, Pakistanul, Libia, Azerbaijan, Qatar, Argetina, Senegal,
Chad, Benin, toate aceste state împărtășesc aceeași viziune, în care, pe de o parte, subliniază
necesitatea individuală a statelor de a -și proteja patrimoniul cultural, iar pe de altă parte,
evidențiază nevoia unei colaborări internaționale. Într -adevăr, sintagma cea mai des folosită o
reprezintă ,, monumente/situri culturale sau religioase ”, ceea ce arată distincția dintre
moștenirea trecu tului și elementele prezentului, însă aceste cuvinte apar în rapoartele
Secretarului General, promotor al păcii și diversității, într -o manieră obiectivă, încadrând, totuși,
76 Cazul al -Mahdi.
77 Situation in Mali: Ahma d Al Faqi Al Mahdi surrendered to the ICC on charges of war crimes regarding the
destruction of historical and religious monuments in Timbuktu, International Criminal Court Press Release, 26
septembrie 2015;
https://www.icc -cpi.int/Pages/item.aspx?name=pr1154
78 International Criminal Court, Case Information Sheet. https://www.icc -cpi.int/CaseInformationSheets/Al –
MahdiEng.pdf.
79 E. Weiner, Can the International Criminal Court , in Centre for Strategic and International Studies ;
https://www.csis.org/npfp/can -international -criminal -court -help -protect -cultural -heritage
Diana -Cristina Matei – Teză de Doctorat – Rezumat
25
distrugerea patrimoniului cultural la “incidente de securitate ”80 ( de unde putem d educe că
distrugerea sa ar putea însemna un atac asupra păcii și securității internațional e ). Se remarcă
tematica discur surilor reprezentanților din cadrul Consiliului de Securitate, aceasta prezentând
elemente de asociere a patrimoniului cultural cu memo ria, trecutul, valorile de bază ale civilizației
noastre.
Statele membre, însă, au avut o voce com ună în privința câtorva lucruri : factorul
urgent, mai exact finanțarea grupărilor extremiste prin traficul ilegal de artefacte ( în vedere a
luării unor măsuri pe termen scurt ) și factorul conceptual, referitor la asocierea repetată a
patrimoniului cu respectarea drepturilor umane, cu respectul ce trebuie arătat comunităților,
minorităților religioase, întrucât patrimoniul cultural poate fi, desigur, o parte a identității unui
popor și totodată un instrument al dialogului intercultural și inter -religios – toate acestea în
vederea stabilirii unor măsuri pe termen lung, întrucât ,, din moment ce războaiele încep în mintea
oamenilor, în mintea oa menilor trebuie să se construiască apărarea păcii ”81.
Diplomația publică și culturală a UNESCO, în salvarea, prezervarea și restaurarea
patrimoniului cultural evidențiază modul în care organizația a abordat problematica
patrimoniului cultural între 2003 -2018, prin analiza principalelor elemente de discurs, pentru a
observa modul în care obiectivul Constituției a fost respectat și felul în care diplomația publică și
culturală au fost modelate pentru a răspunde ,,noilor războaie”82. Ipote za de lucru o reprezintă,
așadar, schimbarea discursului, ca răspuns la noile provocări internaționale.
Implicarea UNESCO în salvarea patrimoniului cultural irakian , în contextul ocupării
statului, a vizat două paliere : cel al bunuril or mobile și cel al bunurilor imobile. Au existat reuniuni
la nivel de experți și misiuni în Irak, însă protejarea siturilor s -a concretizat prin integrarea câtorva
dintre e le pe lista monumentelor UNESCO.83
Prioritizarea prevenției devine una dintre lecțiile învățate de UNESCO, în urma
problemelor cu care s -a confruntat patrimoniul cultural, pe plan mondial, în ultimele decenii –
prevenția și angajamentul pe termen lung se pare că sunt ese nțiale pentru diminuarea impactului
oricărei crize, naturale sau datorate omului, însă aceste măsuri au nevoie de conducere
puternică, dar și de capacități naționale și locale, pe care UNESCO încearcă să le asigure, prin
programe de instruire și creștere a conștien tizării, adresate statelor membre, pentru că
80 Raport al Secretarului General, referitor la Misiunea de Sprij in in Libia, a Na tiunilor Unite;
http://www.securitycouncilreport.org/atf/cf/%7B65BFCF9B -6D27 -4E9C -8CD3 –
CF6E4FF96FF9%7D/S_201 3_104.pdf.
81Elbio Rosselli, reprezentantul Uruguayului reamintește al doilea paragraf al Constituției UNESCO , Înregistrarea
celei de -a 7907 -a Întâ lniri a Consiliului de Securitate , p. 24.
82 Conferința ,,Războaiele secolului XXI – 2000 -2014 “ , 27 februarie 2014;
http://www.unesco.org/new/fileadmin/MULTIMEDIA/HQ/ICE/PDF/Final_Program_EN.pdf
83 Conform analizei din din capitolul V al tezei de doctorat “Evoluția demersurilor de salvare a patrimoniului cultural,
în zone de conflict, la începutul secolului XXI”.
EVOLUȚIA DEMERSURILOR DE SALVARE A PATRIMONIULUI CULTURAL,
ÎN ZONE DE CONFLICT, LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI
26
experiența a demonstrat că cea mai bună garanție a salvării patrimoniului, o reprezintă
pregătirea specialiștilor și a comunităților locale, înaintea unei crize. Așadar, atunci când
prevenția eșuează, m onitorizarea continuă și evaluarea timpurie a daunelor reprezintă o
prioritate în vederea pregătirii unui răspuns pentru recuperare și restaurare. UNESCO se implică
și în oprirea traficului ilegal dar evidențiază și utilizarea în scopuri militare a situril or, ceea ce
reprezintă o problemă majoră și nu în ultimul rând, UNESCO colaborează, în cazul Siriei, cu Liga
Arabă dar mai ales cu experți din domenii dieferite84. O dată ce reconstrucția devine posibilă,
UNESCO acționează prin prisma suportului oferit efo rturilor n aționale de a renaște din punct de
vedere cultural, și de a evalua daunele și de a reface. 85 În plus, în urma recentelor pericole la
care este expus patrimoniul cultural mondial, UNESCO a reacționat prin organziarea mai multor
dezbateri asupra noilor războaie din secolul XXI ( însă problema este tratată doar până în anul
2014 ) și asupra metodelor de protejare a patrimoniului cultural, aflat în pericol.86
Ca măsură adițională a prioritizării, noua politică UNESCO are ca fundam ent educarea
și in struirea, atât a tinerilor și resurselor locale, cât și a trupelor care urmează a fi trimise în
diverse misiuni ( cazul trupelor libiene trimise în Irak sau ale misiunilor ONU de menținere a păcii
)87. Elementele de discurs cunosc, totodat ă, o nouă dime nsiune : patrimoniul cultural este atât
parte a identității culturale, cât și parte a minorităților locale, punându -se accentul pe
comunicarea interculturală și inter -religioasă ( cazul de success al negocierii intre liderii religioși
și triba li sunniți și shiiti )88. Identitatea și securitate a devin cuvinte -cheie în diplomația publică a
UNESCO, referitoare la patrimoniul cultural. Protecția patrimoniului cultural are implicații
strategice – este fundamentală pentru identitatea și coeziunea soci ală și este o condiție prealabilă
pentru reconc ilierea și recuperarea viitoare89, distrugerea patrimoniului devenind o chestiune de
securitate, întrucât combină sectarismul, extremismul violent și conflictul90.
84 UNESCO brings international community together in solidarity for the “Revive the Spir it of Mosul” initiative;
https://en.unesco.org/news/unesco -brings -international -community -together -solidarity -revive -spirit -mosul –
initiative;
85 UNESCO strengthens action to safeguard cultural heritage under attack Aleppo, Syria © UNESCO
12 August 2014
http://whc.unesco.org/en/news/1176/
86 Ibidem;
87 Raport al Secretaru lui General, referitor la situaț ia din Mali , 2 ianuarie 2014;
88 Heritage and Cultural Diversity at Risk in Iraq and Syria, International Conference, UNESCO Headquarters, Paris , 3
decembrie 2014, p.22. http://openarchive.icomos.org/1551/1/232562f.pdf
89 UNESCO Director -General welcomes UN Security Council Resolution to step up protection of cult ural heritage in
Syria and Iraq , 12 febrarie 2015 .
http://whc.unesco.org/en/news/1236/
90 Director -General requests UN Security Council meeting on destruction of heritage in Mosul , 26 februarie 2015 .
http://whc.unesco.org/en/news/1239/
Diana -Cristina Matei – Teză de Doctorat – Rezumat
27
Un alt aspect ce trebuie rem arcat îl reprezintă tendința de a răspunde propagandei
ISIS cu vaste campanii de explicare a importanței și înțelegerii patrimoniului cultural, pentru a
elimina legitimarea invocată de Da’esh. UNESCO a răspuns propagandei cu soft power,
îndemnând liderii p olitici și religioși, dar și societatea civilă să îi urmeze exemplu91. Iată cum
diplomația publică și cea culturală devin elemente din ce în ce mai importante pe scena
internațională.
E just, misiunile de evaluare și documentare organizate de UNESCO au strâns experți
în arheologie, antropologie, muzeologie, dealeri de artă, reprezentanți ai muzeelor și ai caselor
de licitații, precum și numeroși experți din Libia, ai ICCROM, ICOM, ICOMO S, INTERPOL,
UNITAR/UNOSAT, ALECSO, IFLA, ICBS, Organizația Mondială a Vămilor, Banca Mondială, Fundația
Prințului Claus, British Museum, Louvre, precum și membri ai misiunilor arheologice
internaționale în Libia, din Franța, Germania, Italia, UK și SUA, r eprezentanți ai Interpol, WMF,
precum și ai Institutului de Conservare Getty, sau din țări precum : Austria, Belgia, Franța, Polonia,
Elveția, Germania, Irak, Italia, Japonia, Turcia, Cehia, Norvegia, Lituania, Suedia, Egipt, Rusia, UK,
USA și Siria; Iorda nia, Letonia, Polonia, Federația Rusă, Suedia, Elveția, Turcia, reunind peste 120
de experți din 22 de țări, inclusiv din Siria, diaspora siriană, reprezentanți ai ONG -urilor siriene,
arheologi și UNIDROIT ) dar și specialiști din cadrul universităților d in Orientul Mijlociu, precum
și reprezentanți libieni, din instituții ca Ministerul Culturii, Departamentul de Antichități, Arhivele
Naționale, Poliția Turistică și de Antichi tăți etc, dintre ceilalți part icipanț i făcând parte sau fiind
reprezentanți ai unor instituții ca Ministerul Educației Superioare și al Cercetării Științifice din
Mali și Institutul pentru Școala Avansată și Cercetare Islamică Ahmed Baba, în parteneriat cu
Ministerul Culturii din Mali și ONG -ul SAVAMA -DCI. Întâlnirile la nivel de exper ți și misiunile de
evaluare au cunoscut, de asemenea, câteva schimbări: dacă în 2003 -2004, acestea debutau cu
evaluarea stării patrimoniului și îmbunatățirea inventariilor, la scurt timp și -a făcut apariția
fenomenul digitizării patrimoniului, crearea unor sisteme digitale centralizate, instruirea,
schimbarea politicilor publice, creșterea conștientizării importanței și rolului patrimoniului
cultural, ca instrument al păcii și dialogului.92
Diplomația publică și culturală a mediului internațional și salvarea patrimoniului cultural :
Actualul capitol analiz ează principalele elemente de diplomație publică și culturală ale statelor
implicate în conflict, ale fostelor puteri coloniale, în relația cu fostele colonii, dar și interve nțiile
principalelor organizații internaționale, în vederea salvării patrimoniului cultural. Propriu -zis,
Coaliția și mediul internațional nu au reușit să refacă ceea ce a fost distrus în timpul războiului,
91 UNESCO and Partners stand against Cultural Cleansing and Violent Extremism , 6 noiembrie 2017;
https://en.unesco.org/news/unesco -and-partners -stand -against -cultural -cleansing -and-violent -extremism ,
92 Conform analizei din din capitolul V al tezei de doctorat “Evoluția demersurilor de salvare a patrimoniului cultural,
în zone de conflict, la începutul secolului XXI”.
EVOLUȚIA DEMERSURILOR DE SALVARE A PATRIMONIULUI CULTURAL,
ÎN ZONE DE CONFLICT, LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI
28
singurele succese înregistrate fiind : recuperare a a aproximativ 5 000 de bunuri furate ( din circa
14 000 )93, înregistrarea unor situri irakiene pe lista monumentelor UNESCO94, inițierea
Proiectului pentru Patrimoniul Cultural Irakian și a institutului de formare profesională aferent95,
Proiectul Babilon , finanțarea Fondului Mondial pentru Monumente și Fondului Ambasadorului96,
în vederea restaurării un or monumente.
Câțiva ani mai târziu de la ocuparea Bagdadului, “Primăvara ar abă”, într-un șir de
evenimente ce a pornit de la o revoltă p ro-democrație, urmată de violenț e, război civil, victime
de război, arme chimice, criza umanitară, ascensiunea jihadistilor, eforturi de pace, daunele
colaterale au implicat și distrugerea patrimoniului cultural, precum și înflorir ea comerțului cu
antichități. Apare atunci o schimbare în abordarea problematicii patrimoniului cultural, de către
ONU, care îl integrează în dreptul internațional umanitar. În același timp și UNESCO, sub noua
conducere a Irinei Bokova, cunoaște noi abordă ri, printre care și prioritizarea prevenției, ca
măsură de prezervare și salvare a patrimoniului cultural periclitat de conflictele armate.
Se poate spune, așadar, ca eșecul salvării patrimoniului cultural, a avut, într -adevăr,
drept consec ință creșterea importanței acestuia, pe plan internațional, plecând exact de la
premisa conform căreia comunicarea strategică a organizațiilor non -guvernamentale, ca parte a
diplomației publice și culturale, a jucat un rol fundamental în schimbarea politic ilor culturale, pe
plan mondial – comunicare concretizată prin zeci de declarații oficiale, publice, alte ONG -urilor
ori prin misiuni ale acestora. În aces sens, se evidențiază impli carea ICBS – poate cele mai
importante acțiuni întreprinse în vederea sal vării patrimoniului cultural libian, la care au
participat Karls von Habsburg, Dr. Joris Kila, Dr. Thomas Schuler, Dr. Hafed Walda, Dr.Ahmed
Buzaian .97 Karl von Habsburg a întreprins și câteva vizite personale, în Libia, în vederea evaluării
stării patrimon iului cultural libian.98 Aceste două misiuni reprezintă, totuși, și în prezent
principalele surse de evaluare a stării patrimoniului cultural libian.
93 M. Bogdanos, Casualties of War: The Looting of the Iraq Museum , American Journal of A rchaeology
Vol. 109, No. 3 (Jul., 2005), pp. 477 -526, Abstract.
94 https://whc.unesco.org/en/statesparties/iq
95 https:/ /eca.state.gov/highlight/iraq -cultural -heritage -project
96 State Dep’t Press Release 2008/015, Jan. 7, 2009, available at 2009 WLNR 326906.
97 Raport al misiunii: Prima misiune civilo -militară de evaluare a patrimoniului cultural libian de către Blue Shield 28-
30 septembrie 2011.
https://www.temehu.com/imazighen/berberdownloads/blueshield -mission -report -libya -2011.pdf ;
Raport al misiunii: A doua misiune c ivilo-militară de evaluare a patrimoniului cultural libian de către Blue Shield si
IMCuRWG, 12 -16 noiembrie 2011.
http://blueshield.de/libya2 -report.html;
98 2012 ARCA Award: Association for Research into Crimes against Art ;
http://www.ancbs.org/cms/en/12 -submenu -press -room/4 -arca -award -association -for-research -into- crimes –
against -art , accesat 12.12.2016;
Diana -Cristina Matei – Teză de Doctorat – Rezumat
29
Italia a subliniat n ecesitatea unei contribuții, stabilitatea Libiei fiind în legătură cu cea a
Italiei (Ministrului Terzi, în cadrul unei Conferințe Ministeriale Internaționale99 și întâlnirea dintre
SubSecretarul de Stat Vincenzo Amendola, cu reprezentanții guvernamentali ai Libiei ( ai
Ministerului Afacerilor Externe, Ministerul de Interne, M inisterul de Planificare, Ministerul
Apărării, în Tripoli , 100Gentiloni101), iar singura declarație oficială a NATO, referitoare la
patrimoniu l cultural libian, a avut loc pe 4 ianuarie 2012 și a vizat, în principal, competența
organizației și succesul “ no-strike list ”102.
Pe lângă apelurile referitoare la necesitatea prote cției patrimoniului cultural ori la
riscului apariției traficului ilegal cu artefacte maliene, pe lângă restricțiile ce apar în politicile de
patrimoniu, se poate observa cum re torica conform căreia patrimoniu l cultural nu reprezintă
doar o proprietate națională, acesta fiind o parte importantă a moștenirii culturale a întregii
umanități, devine una globală. Se evidențiază, însă, abordarea Germaniei, în angajamentul său
de prezer vare a patrimoniului cultural, îndreptat spre construirea de identități și dialog, prin
afirmația că protejarea proprietății culturale este o responsabilitate politică103. În acest sens,
trebuie subliniat faptul că mauscrisele din Timbuktu au fost recuperate cu sprijin german104.
Însă, deși atât de bine protejate, deși populația maliană începuse să -și înrădăcineze
importanț a unei moșteniri culturale, Timbuktu și Djenne, ce fac parte nu numai din patrimoniul
cultural protejat de legile națională maliene, dar fac parte și din Patrimoniul Mondial UNESCO,
deci beneficiază și de o protecție simbolică, internațională, nu au scăpat de “iconoclasmul”
teroriștilor, fiind distruse parțial. Statul malian a profitat apoi de apartenența la o identitate
99 Intervento del Ministro Terzi alla Conferenza Ministeriale Internazionale , 12 februarie 2013;
http://www.esteri.it/mae/it/sala_stampa/archivionotizie/interventi/2013/02/20130212_int_conferenza. html ,
accesat 12.12.2016;
100 Libya: Undersecretary of State Amendola in Tripoli to meet Libyan government representatives , 8 septembrie
2016;
http://www.est eri.it/mae/en/sala_stampa/archivionotizie/comunicati/2016/08/libia -il-sottosegretario –
amendola.html , accesat 12.12.2016;
101 Gentiloni: "We will soon reopen our embassy in Tripoli. And we will help Serraj" (Corriere della Sera), 9 noiembrie
2016 ; http://ww w.esteri.it/mae/en/sala_stampa/archivionotizie/interviste/2016/08/gentiloni -presto – riapriremo -l-
ambasciata.html , accesat 12.12.2016;
102 Protecting Libya’s heritage , 4 ianuarie 2012;
http://www.nato.int/cps/en/natohq/news_82441.htm?selectedLocale=en , acce sat 12.12.2016.
103 Articol al Ministrului de Externe german, Frank -Walter Steinmeier , ȋn “Frankfurter Allgemeine Zeitung”, 15 Mai
2015 ;
http://www.auswaertiges –
amt.de/EN/Infoservice/Presse/Interview/2015/150515_FAZ_Kulturgueter.html?searchArchive=0& searchEngineQu
eryString=mali&searchIssued=0&searchIssuedAfter=27.11.2013 ;
104 Cultural preservation in crisis regions – Federal Foreign Office provides 350,000 euros to help save historic
manuscripts from Mali , 29 iunie 2015.
http://www.auswaertiges –
amt.de/E N/Infoservice/Presse/Meldungen/2015/150629_Mali.html?searchArchive=0&searchEngineQueryString=
mali&searchIssued=0&searchIssuedAfter=27.11.2013
EVOLUȚIA DEMERSURILOR DE SALVARE A PATRIMONIULUI CULTURAL,
ÎN ZONE DE CONFLICT, LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI
30
occidentală, cerând ajutor francez. Franța, deși acuzată ulterior de Franafrique105, a reacționat
prompt, atât prin intervenții militare106, cât și prin proiecte de restaurare a patrimoniului cultural
distrus, atât prin proiecte realizate în colaborare cu guve rnul malian și cu UNESCO, cât și prin
intermediul diplomației publice și culturale ( mai puțin, însă ), precum și prin prezențe la diverse
conferințe și simpozioane internaționale. Putem constata deci, că măsurile franceze prezintă
elemente de diplomație p ublică, reprezentând încercarea actorului statal de a menaja mediul
internațional, prin angajamentul față de un public străin ( Nicholas Cull )107, măsurile fiind
întreprinse, probabil și datorită temerii de nu fi acuzată de “abandon colonial”108. Un alt exemp lu
de exersare a diplomației publice și culturale, în privința crizei maliene, îl reprezintă acțiunile
întreprinse de Germania; informațiile oficiale, disponibile în mediul online, sunt foarte bine
filtrate, în vederea înaintării valorilor și intereselor s tatului ( deci, din nou un principiu de
diplomație publică ). De exemplu, Germania evidențiază în mod clar relațiile și schimburile
culturale dintre cele două state, atât la nivel înalt, cât și academic. În plus, planul de politică
externă germană, nu incl ude doar repere economice, politice ori sociale , ci și afirmarea
conștientizării și asumării rolului pe care Germania îl deține atât la nivel global, cât și în percepția
africană109. Iar în ceea ce privește implicarea acesteia în salvarea patrimoniului mali an,
contribuția sa este uriașă : aproximativ 300 000 de manuscrise salvate prin intervenție
germană110 și un buget de 500 000 de euro 111– acțiuni ce depășesc cu mult implicarea franceză.
La polul opus, se află SUA, care, deși a întâmpinat numeroase critic i în urmă distrugerii
porprietăț ii culturale irakiene, reacția la criza din Mali a fost sub nivelul astep tărilor. Un alt
exemplu negativ îl reprezintă Uniunea Africană. Deși prin Carta Culturală din 1976, își asumă rolul
de protector al patrimoniului, în fața consecințelor colonizării, o dată cu apariția terorismului, nu
105 Prof. Tony Chafer , France in Mali: myths and realities .
http://www.westafricasecuritynetwork.org/france -in-mali -myths -and-realities/
106 Permanent mission of France to the United Nations in New York .
http://www.franceonu.org/Mali -8694
107 Nicholas Cull, Public Diplomacy, Lessons from the Past , în CPD Perspectives o n Public Diploma cy, Figueroa Press
Los Angeles;
108 108 Prof. Tony Chafer , op.cit.;
http://www.westafricasecuritynetwork.org/france -in-mali -myths -and-realities/
109 Repere politice pentru Africa, ale Guvernului Federal German .
http://www.auswaertiges -amt.de/cae/servlet/contentblob/677752/publicationFile/202403/Afrika –
Leitlinien_Englisch.pdf
110 Foreign Minister Steinmeier opens International Strategy Conference for the Preservation of Manuscripts from
Timbuktu , 17 iunie 2014.
http://www.auswaertiges -amt.de/EN/Infoservice/Presse/Meldungen/2014/140617 –
Strategietreffen_Kulturerhalt.html?searchArchive=0&searchEngineQueryString=mali&searchIssued=0&searchIssue
dAfter=27.11.2013
111 Africa Award for saving manuscripts from Timbuktu ;
http://www.auswaertiges -amt.de/EN/Aussenpolitik/KulturDialog/Aktuell/141006_Afrika -Preis –
2014.html?searchArchive=0&searchEngineQueryString=mali&searchIssued=0&searchIssuedAfter=27.11.2013
Diana -Cristina Matei – Teză de Doctorat – Rezumat
31
i s-a văzut funcționalitatea, un caz particular fiind reprezentat de Africa de Sud, implicată în
prezervarea patrimoniului din Mali, încă din 2005112, continuând să își asume responsabilități și
în contextul crizei, în colaborare cu UNESCO113.
Un alt actor internațional, activ din ce în ce mai mult pe plan global și nu doar regional,
implicat în salvarea patrimoniului cultural din Mali, îl reprezintă Uniunea Europeană. Motto -ul
“uniți în diversitate ” și modul de acțiune în prinvinta factorilor externi – prin intermediul puterii
soft, fac din UE un excelent subiect de studiu, din punctul de vedere al diplomației publice. Astfel,
Parlamentul European condamnă în mod oficial distrugerea patrimoniului cultural din Mali114,
după cerințele de implicare repetate, ale reprezentanților Italiei115 și Marii Britanii116. Concret,
UE a finanțat câteva proiecte de restaurare și a organizat vizite -surprizǎ în peste 800 de situri
arheologice117. Putem afirma deci, după repetate comunicate oficiale ce se rezumă doar la
afirmarea îngrijorării asupra distrugerii patrimoniului cultural din Timbuktu, condamnând
distrugerea acestuia și reafirmând angajamentul prin care UE contribuie la acest demers prin
sprijinul of erit în restabilirea unui guvern legitim și de încredere , în țară, subliniind că situația
curentă nu permite UE să concretizeze vreun plan de prezervare, chiar intervențiile de dezvoltare
din nordul Mali fiind suspendate, datorită insecurității118. Deși UE nu a vut obligația de a interveni,
totuși a făcut -o119, în vederea posibilității de a fi percepută de publicul internațional ca un
organism ce acționează conform principiilor asumate, ridicându -se la așteptările create de
motto -ul definitoriu “ uniți în dive rsitate ”.
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI FINALE
La finalul analizei, un lucru este cert: politicile culturale s -au schimbat, atât pe plan
național ( exemplul SUA ), cât mai ales pe plan internațional, prin asocierea patrimoniului cultural
cu dreptul umanitar și crimele de război, concretizate în prima condamnare pentru distrugere (
112 Saving the Timbuktu Manuscripts, South Africa.info, 3 octombrie 20 05.
http://www.southafrica.info/africa/timbuktumanuscripts.htm
113 Raport final al Planului de Acț iune pentru reab ilitarea patrimonului cultural ș i salvarea manuscriselor antice din
Mali, 18 februarie 2013, pp.15 -16.
https://unesdoc.unesco.org/ark:/48223/pf0000223880
114 Comunicat oficial al Purtătorului de Cuvânt Catherine Ashton, referitor la distrugerea patrimoniului cultural din
Mali , Bruxelles, 4 iulie 2012.
http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_Data/docs/press data/EN/foraff/131537.pdf, 06.04.2016
115 Fiorello Provera, Întrebare pentru Comisia UE, E-005306/12 , 6 iulie 2012.
116 Charles Tannock, Întrebare pentru Comisia UE, E-005306/12 , 25 mai 2012.
117 Jos van Beurden , Mali – losing the race to preserve its culture?
http://ec.europa.eu/development/body/publications/courier/courier181/en/en_074.pdf
118 E-009297/12 , 15 octombrie 2012 .
119 Consiliul European, 17 -18 decembrie 2015 .
https://www.consilium.europa.eu/ro/meetings/europ ean-council/2015/12/17 -18/
EVOLUȚIA DEMERSURILOR DE SALVARE A PATRIMONIULUI CULTURAL,
ÎN ZONE DE CONFLICT, LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI
32
cazul al -Mahdi ) , prin Rezoluția 2347 și prin diplomația publică și culturală, ca noua modalitate
de a înrădăcina conceptul de patrimoniu în mentalul colectiv, în v irtutea pri oritizării înțelegerii și
prevenției, prin prisma dialogului și celebrării divers ității culturale și religioase.
Conexiunea proprietății culturale cu identitatea și conflictul și posibilele deschideri spre
folosirea strategică a p atrimoniului cultural de către forțele militare sau opoziție, fac din acesta un
element cheie al dezbaterii auten ticității și unicității sale, și din nefericire, și al distrugerii sa le,
pentru exploatarea acestei conexiuni, interesele militare putând duce la exterminarea dușmanului
prin obliterarea culturii sale.120 Țintele sunt anumite obiecte culturale, pentru că o caracteristică a
modern ității este transformarea amintirilor colective etno -simbolice în memorii istorice de către
stat, arhitectura devenind o formă a unei astfel de memorii și implicit o țintă a distrugerilor121,
obiecte sau monumente încadrate în Lista Patrimoniului Cultural Mondial sau cu o valoare
semnificativă, tocmai pentru a exagera percepțiile puterii prin distrugerea unor obiective cu o
valoare simbolică maximă, de neînlocuit.122
Iată de ce devine din ce în ce mai important ca nu numai experții, dar și reprezentanții
legali să intervină în problematica patrimoniului cultural, în caz de conflict, dar și specialiștii
indigeni ș i internaționali. Astfel, ar trebui acordată o atenție sporită problematicii patrimoniului
cultural corelat cu dreptul universal la cultură prin care fiecare individ are dreptul la cunoașterea,
arta și literatura tuturor poparelor, la dezvoltarea științifi că și la beneficiile sale , spre îmbogățirea
vieții culturale123. De aceea, în viitor, legislația culturală ar trebui îmbinată mai puternic cu cea a
drepturilor omului, prin înțelegerea individuală a apartenenței la o cultură națională și
internațională și pr in înțelegerea, promovarea și exercitarea dreptului la cultură, sentimentul
importanței patrimoniului cultural poate crește în mentalul individual și colectiv .
Participarea și îmbogățirea culturii se poate referi, evident, la ceea ce se înț elege prin
cultură din punct de vedere individual, dar și la nivel înalt. O soluție ar fi încercarea de a face din
120 J. D. Kila , Inactive, Reactive, or Pro -Active? Cultural Property Crimes in the Context ofContemporary Armed
Conflicts , în Journal of Eastern Mediterranean Archaeology & Heritage Studies, Vol. 1, No. 4(2013), pp. 319 -342 Penn
State University Press, p . 338;
121 L. Dee , Metaphysical remains: Anti -materialism and cultural temporality , The Australian National University,
Australia, p . 32;
122 Idem, p. 41;
123 Articolul 27 al UDHR .
http://www.claiminghumanrights.org/udhr_article_27.html#at29
Diana -Cristina Matei – Teză de Doctorat – Rezumat
33
cultură o reprezentare a unei realități sociale apriori, care să realizeze o conexiune între public și
sfera socială, în care schimbarea să d evină posibilă, integrând memoria colectivă și discursul
cultural în aceeași sferă comunitară, informațiile despre origini fiind importante pentru oameni,
oferindu -le un timp și un spațiu în arealul întrebărilor existențiale, reflectând existența continuă în
care generațiile trecute, prezente ori viitoare ale unui grup etnic sau național sunt incluse, indivizii
găsind sens în utilizarea formelor simbolice ca mijloace de a experimenta conținutul simbolic
abstract ..
Recomandări finale: – analiză exhaustivă a arhivei ONU/UNESCO, pentru î ncadr area
elementelor de discurs referitor la patrimoniul cultu ral din Irak, Siria, Libia și Ma li în întreg
contextul diplomației publice a organizației;
– Analiza instrumentelor din social media ale organizațiilor vizate, pentru
a observa existența vreunui impact asupra acțiunilor întreprinse în
vederea salvării patrimoniului cultural;
– Analiza mediei electronice din/referitoare la statele semnatare ale
instrumentelor legislative desemnate pentru a proteja patrimoniul
cultural.
Tabel 1. Analiză cantitativă a demersurilor de salvare a patrimoniului cultural, întreprinse de ONU și UNESCO
EVOLUȚIA DEMERSURILOR DE SALVARE A PATRIMONIULUI CULTURAL,
ÎN ZONE DE CONFLICT, LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI
34
Bibliografie selectiv ă:
I. Surse
1. Documente juridice ( naționale )
1.1. Decrete
1.2. Ordonante
1.3. Legi
1.4. Directive
1.5.Reglement ări
2. Carte/Convenții
2.1.Carta ONU
2.2.Carta Culturală a Africii
2.3.Declarația Principiilor de Coop erare Culturalǎ Internaționalǎ
2.4.Declarația Univeral ǎ asupra Diversitǎții Culturale
2.5.Declarația referitoare la Distrugerea Intenționatǎ a Patrimoniului Cultural
3. Documente oficiale ONU
3.1.Rezoluț ii ( 2100, 2199, 2249, 2379, 2347 )
3.2.Rapoarte
3.2.3. Rapoarte de misiune ( UNESCO, Bluse Shield, IMCuRWG, ICC )
3.2.4. Rapoartele Secretarului General ONU
3.2.5. Raport al Comisiei Internaț ionale Independente din Siria
3.3. Scrisori
3.3.1. Scrisori d e la Directoru l Comitetului Consiliului de Securitate/Misiunilor
Permanente adresate Secretarului General ONU
3.4. Înregistrări ale Întâlnirilor Consiliului de Securitate/Adunării Generale
4. Declaraț ii oficiale ale ONU
5. Comunicate de presă oficiale ale UNESCO
6. Decizii UNESCO
7. Comunicate de presă/știri oficiale/declarații oficiale
II. Bibliografie
1. Articole și studii științifice
– ABDULKARIM, Maamoun, The Archaeological Heritage in Syria
During the Crisis , Ministry of Culture, Damasc, 2013;
– BOGDANOS, Matthew, The casualties of war: the truth about the Iraq
Museum , în American Journal of Archaeology, Vol. 109, No. 3 (July
2005), pp. 477 –526;
– Bogdanos, Matthew, Casualties of War: The Looting of the Iraq
Museum, în American Journal of Archaeology, Vol. 109, No. 3 (Jul.,
2005), pp. 477 -526;
Diana -Cristina Matei – Teză de Doctorat – Rezumat
35
– CHOW , P.Y.S. , Cultur e as Collective Memories: An Emerging Concept
in International Law and Discourse on Cultural Rights , in Oxford
Journals, Law ,Human Rights Law Review , volume 14, issue 4, pp.
611-646;
– CUNLIFFE, Emma, Archaeological Site Damage in the Cycle of War
and Peace: A Syrian Case Study , în Journal of Eastern Mediterranean
Archaeology & Heritage Studies, Vol. 2, No. 3(2014), pp. 229 -247,
Penn State University Press;
– CUNLIFFE, Emma, No Longer Lost in the Wilderness: Cultural
Property Crimes in Conflict, în Journ al of Eastern Mediterranean
Archaeology & Heritage Studies, Vol. 1, No. 4(2013), pp. 343 -347;
– FITZGERALD , Timothy , Critical religion and critical research on
religion: Religion and politics as modern fictions , ,University of
Stirling, UK, Critical Research on Religion, 2015, Vol. 3(3) 303 –319,
2015 ;
– GREGORY, Bruce, American Public Diplomacy: Enduring
Characteristics, Elusive Transformation , în The Hague Journal of
Diplomacy, nr. 6, 2011 ;
– HARMANȘAH , Ömur, ISIS, Heritage, and the Spectacles of
Destruction in the Global Media, Near Eastern Archaeology, Vol. 78,
No. 3, Special Issue: The Cultural Heritage Crisisin the Middle East
(September 2015), pp. 170 -177;
– KILA, D. Joris, Inactive, Reactive, or Pro -Active? Cultural Property
Crimes in the Context of Conte mporary Armed Conflicts , în Journal of
Eastern Mediterranean Archaeology & Heritage Studies, Vol. 1, No.
4(2013), pp. 319 -342 Penn State University Press ;
– MILLIGAN , Ashlyn , Targeting cultural property: the role of
international law , în Journal of Public an d Int ernational Affairs, nr. V,
2008;
– MOL, Annemarie, Ontological Politics. A Word and Some Questions.
The Sociological Review 47(1): 74 –89., 1999;
– SMITH , Laurajane , Intangible Heritage: A challenge to the authorized
heritage discourse? , în Centre of Critical Heritage and Museum
Studies, School of Archaeology and Anthropology , the Australian
National University;
– SMITH, Laurajane, Discourses of heritage : implications for
archaeological community practice .. Nuevo mundo mundos nuevos ,
ianuarie 2012 ;
– THOMAS, G.F., STEPHENS , K., An Introduction to Strategic
Communication , în International Journal of Business Communication ,
2015, Vol. 52(1) 3 –11;
EVOLUȚIA DEMERSURILOR DE SALVARE A PATRIMONIULUI CULTURAL,
ÎN ZONE DE CONFLICT, LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI
36
– THURLOW, Matthew D., Protecting Cultural Property in Iraq: How
American Military Policy Comports with Intern ational Law , în Yale
Human Rights and Development Journal , vol. VIII, 2005,pp. 154 -155;
– WATERTON, Emma, WATSON , Steve, , Framing theory: towards a
critical imagination in heritage studies , în International Journal in
Heritage Studies , 2013;
2. Cărți
– BRODIE, Neil, et.al., Stealing History: the Illicit Trade in Cultural
Material , McDonald Institute for Archaeological Research, 2000;
– CULL, Nicholas,, Public Diplomacy, Lessons from the Past , în CPD
Perspectives on Public Diplomacy, Figueroa Press Los Ang eles;
– CULL, Niholas, Public Diplomacy before Gullion The Evolution of a
Phrase, în Routledge Handbook of Public Diplomacy, Routledge, 2009
– CUNNLIFE, Emma, PERINI, Silvia, Towards a protection of the Syrian
cultural heritage: A summary of the international responses , Heritage
for Peace, 2015;
– DUȚU, Petre, BOGZEANU, Cristina , Interesele naționale și folosirea
instrumentelor de putere națională pentru promovarea și apărarea
acestora. Cazul României , Editura Universității Naționale de Apărare
„Carol I” Bucureș ti, 2010 ;
– FAGAN ,M. Brian, The Oxford Companion to Archaeology , Oxford
University Press, 1996 ;
– FRANCIONI , Franceso , The protection of cultural heritage in conflict,
British Institute of international and cooperative law , 24 april 2013 ;
– FRANCIONI, Francisco, GORDLEY, James, Enforcing International
Cultural Heritage Law, Oxford University Press, 2013 ;
– GRAHAM, Brian, et.al., A Geography of Heritage: Power, Culture and
Economy , Oxford University Press, 2000 ;
– H. C. Metz, A historical and cultural over view, ed. Libya: A Country
Study , 1987 ;
– HOBSBAWN , Eric, , T. Ranger , The Invention of Tradition ,
Cambridge University Press, 1983 ;
– HOFFMAN, Barbara, Art and Cultural Heritage: Law, Policy and
Practice , Cambridge University Press, 2006;
– JOKILEHTO , J., Heritage and Society, Definition of Cultural Heritage
– References to Documents in History , 15 ianuarie 2005 ;
– JOKILEHTO , J., A History of Architectural Conservation , University of
York, 1986;
– JORA , Lucian , New practices and trends in cultural diplomacy ,
Bucharest, 2013 ;
– KILA, Joris, ZEIDLER, James, Cultural Heritage in the Crosshairs:
Protecting Cultural Property during conflict , Brill, 2013 ;
Diana -Cristina Matei – Teză de Doctorat – Rezumat
37
– KILA, Joris, BALCELLS, Marc , Cultural Property Crime , Brill, 2014;
– LOSTAL ,Maria, International Cultural Heritage Law in Armed
Conflict , Cambridge University Press, 2017;
– MATEI, Mihaela, Islamul politic și democratia, între reformă,
interpretare ș i jihad , Editura Rao, 2011 ;
– PILLER, Ingrid , Linguistics and Intercultural Communication ,
Macquarie University, Language and Linguistic Compass 1, 2007, 208 –
226;
– SMITH, Laurajane , Uses of Heritage , Rout ledge, London, New York,
2006;
– SMITH, Laurajane, Discourses of heritage : implications for
archaeological community practice ;
– SMITH, Laurajane, Intangible Heritage: A challenge to the authorized
heritage discourse?
– WATERTON , Emm, ,WATSON , Steve , The Palgrave Handbook of
Contemporary Heritage Research , Basingstoke: Palgrave Mcmillan,
2015 ;
– ZAHARNA, R.S. Understanding Cultural Preferences of Arab
Communication Patterns Public Relations Review , JAI Press Inc, 2005;
3. Articole de presă/ș tiri
4. Interviuri
5. Conț inut media
6. Baze electronice de date:
– http://whc.unesco.org
– http://www.dgam.gov.
– https://www.ohchr.org
– https://www.un.org
– https://www.icc -cpi.int
– http://unsmil.unmissions.org
– http://www.securitycouncilreport.org/i
– https://www.cfr.org/
– http://iwa.univie.ac.at/;
– http://iraq.usembassy.gov/
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: EVOLUȚIA DEMERSURILOR DE SALVARE A PATRIMONIULUI CULTURAL, [607075] (ID: 607075)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.