Evolutia Cursului de Schimb

Universitatea Ecologică din București

Facultatea de Științe Economice

Master : Management Financiar

Lucrare de disertație

Coordonator:

Univ. Dr. Oana Chindris Vasioiu

Absolvent:

Barbu (Grigore) C Dorina

Universitatea Ecologică din București

Facultatea de Științe Economice

Master : Management Financiar

Evoluția cursului de schimb

Coordonator: Absolvent:

Conf. Univ. Dr. Oana Chindris – Vasioiu Barbu (Grigore) C Dorina

BUCUREȘTI 2016

Cuprins:

Introducere

Capitolul 1

Capitolul 2

Capitolul 3

Lista tabelelor si a graficelor

Lista tabelelor

Fig. nr 1. Istoric curs valutar an 2008 (medii lunare)

Fig. nr 2. Istoric curs valutar an 2009 (medii lunare)

Fig. nr 3. Istoric curs valutar an 2010 (medii lunare)

Fig. nr 4. Istoric curs valutar an 2011 (medii lunare)

Fig. nr 5. Istoric curs valutar an 2012 (medii lunare)

Fig. nr 6. Istoric curs valutar an 2013 (medii lunare)

Fig. nr 7. Istoric curs valutar an 2014 (medii lunare)

Fig. nr 8. Istoric curs valutar an 2015 (medii lunare)

Lista grafice

Fig. Nr. 1. Grafic istoric curs valutar 2008 ( medii lunare)

Fig. Nr. 2. Grafic istoric curs valutar 2009 ( medii lunare)

Fig. Nr. 3. Grafic istoric curs valutar 2010 ( medii lunare)

Fig. Nr. 4. Grafic istoric curs valutar 2011 ( medii lunare)

Fig. Nr. 5. Grafic istoric curs valutar 2012 ( medii lunare)

Fig. Nr. 6. Grafic istoric curs valutar 2013 ( medii lunare)

Fig. Nr. 7. Grafic istoric curs valutar 2014 ( medii lunare)

Fig. Nr. 8. Grafic istoric curs valutar 2015 ( medii lunare)

INTRODUCERE

DEFINITE NOTIUNI

Alaturi de starea balanței de plati a unei țări, evoluția cursului de schimb reflecta poziția economiei naționale în economia mondială și competitivitatea economiei nationale privita prin prisma calitatii politicii economice a statului.

Daca pentru cursurile fixe evoluția balanței de plati a indus procese de ajustare( reechilibrare ) inauntru economiei, pentru celelalte regimuri de cursuri de schimb miscarea acestora se constituie, ea insasi, intru-un proces de ajustare.

In relatiile economice internationale, este foarte important cunoasterea valorii unitatii monetare a unui stat fata de cea a altui stat.

Raportul ditre acestea , stabilit la un moment dat pe piata , se numeste curs valutar sau curs de schimb.

Cursul de schimb reprezinta expresia raportului valoric dintre doua monede sau pretul la care o valuta poate fi cumparata cu o alta valuta.

Nu trebuie confundata notiunea de curs valutar cu aceea de paritate, care se exprima prin acelasi raport.

Diferenta este aceea ca paritatea este o notiune abstracta, teoretica si nu corespunde intotdeauna cu aceea de curs valutar, care rezulta pe piata in urma unei conjucturi economice, politice.

Cursurile valutare pot fi clasificate in functie de mai multe criterii.

Astfel, dupa modul de formare, exista cursul valutar oficial, stabilit de catre autoritatea monetara (banca centrala ,Ministerul Finantelor) din tara respectiva ,in mod unilateral, prin lege a devizelor sau regulament si cursul valutar de piata.

Acest ultim tip de curs valutar se stabileste , liber, pe piata valutara, in functie de cererea si oferta de valuta, prin activitatea desfasurata de banci.

CAPITOLUL I

ADOPTAREA EURO ÎN ROMÂNIA

EVALUARE A CURSULUI DE SCHIMB

Perioada 2000-2006 a fost una hotărâtoare pentru pregătirea României în vederea aderării la Uniunea Europeană (UE).

După intrarea în UE urmează o nouă perioadă care este hotărâtoare pentru evoluția economiei naționale în drumul spre adoptarea euro.

În conformitate cu Tratatul de la Maastricht, un stat membru al UE beneficiază de derogare temporară în ceea ce privește adoptarea euro.

Dar, are obligația de a se pregăti pentru intrarea în mecanismul european al ratelor de schimb ERM II, unde va sta o perioadă de cel puțin doi ani,după care va putea adopta moneda unică.

În vederea pregătirii pentru adoptarea euro, politicile economice și monetare trebuie să evolueze către îndeplinirea sustenabilă a criteriilor de convergență de la Maastricht.

O atenție importantă va fi acordată și convergenței reale care însă nu este prevăzută în Tratatul de la Maastricht, ca obligație.

Unul dintre indicatorii de convergență nominală se referă la stabilitatea cursului de schimb în sensul menținerii acestuia, în timpul celor doi ani care preced evaluarea criteriilor în vederea trecerii la moneda unică, în marjele de fluctuație convenite prin mecanismul ratelor de schimb (ERM) fără a proceda la deprecierea monedei față de celelalte monede ale statelor membre.

Asupra procesului de adoptare a monedei euro, un impact deosebit de important îl are politica monetară și a cursului de schimb.

2. ASPECTE PRIVIND CRITERIUL NOMINAL DE CONVERGENȚĂ- STABILITATEA RATEI DE SCHIMB.

Precondițiile explicite ale integrării în Eurosistem se referă la îndeplinirea criteriilor de convergență nominală iar cele implicite sunt cantitative – progrese în planul convergenței reale – și calitative, acestea referindu-se la crearea unui cadru instituțional întemeiat pe independență, transparență și responsabilitate.

Criteriul de convergență nominală referitor la stabilitatea ratei de schimb are semnificații legate de implicațiile devalorizării monedei.

Astfel, demonstrează capacitatea statului, în cazul nostru, statul român, de a gestiona economia fără a apela la devalorizarea monedei ca instrument de ajustare.

De asemenea, prin acest criteriu este redusă posibilitatea ca o țară să intre în UEM cu monedă depreciată, adică cu avantaje din punct de vedere al competitivității.

O altă semnificație se referă la faptul că imposibilitatea devalorizării forțează statul în cauză să controleze inflația pentru a-și menține competitivitatea.

Regimul cursului orientat către euro va fi în concordanță cu integrarea economică și financiară cu zona euro, fiind necesară menținerea competitivității externe și creșterea de productivitate peste media UE.

Se mai impune precizarea că în momentul semnării Tratatului de la Maastricht, marjele de fluctuație ale cursului erau de +/- 2,25%, pentru ca ulterior să fie modificate la ±15%. Rapoartele de convergență ale Comisiei și ale BCE analizează stabilitatea ratei deschimb în marja îngustă.

Așadar, în ultimii doi ani premergători examinării, marjele de fluctuație ale cursului trebuie să corespundă marjelor stabilite prin SME.

3. PARITATEA CENTRALĂ A MONEDEI NAȚIONALE

Momentul adoptării euro de către România depinde de particularitățile românești. Adoptarea monedei unice aduce atât beneficii cât și costuri.

Printre beneficiile adoptării euro amintim: reducerea riscului macroeconomic, integrarea piețelor financiare, eliminarea costurilor de tranzacționare și eliminarea riscului valutar, care, mai departe, contribuie la dezvoltarea comerțului exterior, cu posibilitatea creșterii investițiilor, la creșterea productivității factorilor de producție, deci, la îndeplinirea convergenței reale.

Investițiile vor crește și ca urmare a integrării piețelor financiare și a reducerii dobânzilor datorită eliminării riscului valutar.

Costurile adoptării euro se vor vedea, printre altele, în pierderea independenței politicii monetare ceea ce va duce la o volatilitate macroeconomică (șomaj, PIB) în contextul șocurilor asimetrice, flexibilității reduse a pieței muncii, gradului insuficient de integrare

financiară și comercială cu zona euro; deschiderea totală la concurență din cadrul UE; grăbirea convergenței nominale și reale care va duce la alinierea prețurilor la nivelurile europene.

Înaintea adoptării euro România trebuie să participe la ERM2, iar momentul solicitării de a participa la acest sistem aparține exclusiv României și a fost fixat, în principiu, pentru 2010-2012.

O intrare prematură ar putea prelungi perioada de așteptare, dar amânarea excesivă ar putea slăbi motivația pentru un ritm susținut al reformelor.

Intrarea monedei naționale în acest mecanism se face în baza unui acord al BNR cu BCE și pe baza respectării Rezoluției Consiliului European.

În primul rând se testează paritatea centrală a monedei naționale.

În acest sens moneda națională a unui stat poate să fluctueze într-un interval îngust, în jurul unei rate de paritate fixă.

Slovacia care a adoptat moneda euro la 1 ianuarie 2009, a restrâns în iulie 2008 rata centrală de paritate a coroanei în cadrul ERM2, în special pentru a reduce inflația.

De asemenea, rolul ERM2 este de a orienta așteptările pieței în vederea minimizării riscurilor și vulnerabilităților. Aceasta se realizează printr-un cadru de politică monetară credibilă și sustenabilă.

Atât stabilirea momentului intrării în ERM2 cât și stabilirea parității centrale se face ținând seama de îndeplinirea criteriilor obținute în îngustarea decalajelor din economia reală și de atingerea unui raport favorabil cost-beneficii.

Stabilirea parității centrale a cursului de schimb este deosebit de importantă.

Evaluarea corectă a factorilor ce influențează valoarea de echilibru a monedei naționale determină ca și paritatea centrală a cursului de schimb să devină rata de conversie finală a monedei naționale în euro.

Stabilirea parității centrale a monedei naționale este un proces tehnic intern.

Totodată, se încheie acorduri cu BCE, țările care participă deja la ERM2 și cu celelalte țări din zona euro.

Toate aceste părți implicate prin acorduri, atunci când este cazul de a evita presiuni speculative, au dreptul să solicite aplicarea procedurilor de realiniere a parității centrale.

În anul 2008 pentru România nu a fost definită o paritate centrală în raport cu care să poată fi apreciată încadrarea fluctuațiilor cursului.

Probleme monetare actuale de schimb într-o bandă de ± 15%, și aceasta ca urmare a estimării că intrarea în ERM2 nu va avea loc mai devreme de 2012.

În conformitate cu Raportul de Convergență din luna mai 2008 publicat de BCE, în care se analizează evoluția economiei României pentru prima dată, fluctuațiile cursului RON/EUR s-au încadrat între 10,8% (apreciere) și 9,6% (depreciere), valoarea de referință utilizată fiind media lunii aprilie 2006.

4. REGIMUL CURSULUI DE SCHIMB ÎNAINTE DE INTRAREA ÎN ERM2

Participarea la ERM2 presupune legarea monedei naționale de euro și angajamentul de a menține evoluția cursului de schimb într-o anume bandă de fluctuație.

Momentul intrării în ERM2 ca și durata participării la acest mecanism reprezintă două decizii extrem de importante pentru România.

În perioada de cel puțin doi ani de rămânere în acest mecanism, moneda națională va trebui să aibă un grad ridicat de stabilitate în raport cu euro.

Stabilitatea cursului de schimb depinde de îndeplinirea criteriului privind rata inflației.

O apreciere în termeni reali a cursului de schimb ajută, în general, procesul de dezinflație.

Până la intrarea în ERM2, perioadă intermediară a integrării monetare, politica de curs de schimb va fi tratată, în conformitate cu Tratatul de la Maastricht, ca o politică de interes comun a României și statele membre UE. Conform legii privind Statutul BNR, problema cursului de schimb se află printre obiectivele exprese pe care le urmărește autoritatea monetară.

Până cel puțin în 2012, BNR va menține politica cursului de schimb subordonată obiectivului său fundamnetal, cel de țintire a inflației. BNR trebuie, deci, să continue procesul de dezinflație fără a forța convergența nominală.

Atât timp cât leul nu participă la ERM2 evaluarea criteriului referitor la stabilitatea cursului de schimb nu poate fi realizată cu acuratețe.

Până la intrarea în ERM2 referitor la politica cursului de schimb se pot identifica două coordonate principale:

– accentuarea flexibilității cursului, în contextul menținerii regimului de flotare administrată;

– coexistența tendinței de apreciere, în termeni reali, cu variabilitatea, pe termen scurt, a cotațiilor.

Prin acest regim se asigură un grad ridicat de independență a politicii monetare, a cărei eficacitate, în controlul inflației, va crește.

De asemenea regimul cursului de schimb flotant administrat este în concordanță cu alegerea inflației ca ancoră nominală. Acest sistem permite un răspuns flexibil la șocurile neprevăzute ce pot interveni.

În ceea ce privește aprecierea progresivă a leului pentru perioada următoare, această ajustare va contribui la procesul de susținere a convergenței reale și nominale a economiei românești.

Potrivit problemei „imposibilei trinități” (cazul României) nu pot exista simultan o politică monetară independentă, un curs fix și o mișcare liberă a fluxurilor de capital.

In România, în perioada actuală există politică monetară independentă, o liberalizare deplină a fluxurilor de capital și un curs flexibil.

Flexibilitatea cursului de schimb va permite BNR să asigure stabilitatea prețurilor interne prin creșterea eficacității politicii monetare.

Pentru creșterea flexibilității cursului de schimb este importantă neintervenția BNR pe piața valutară.

Intervențiile valutare ale BNR sunt permise dar ele trebuie subordonate obiectivului de inflație.

BNR își rezervă dreptul de a interveni, dacă va considera că nivelul cursului de schimb se abate periculos de mult de la nivelul justificat de factorii fundamentali, intrinseci economiei naționale.

Până în prezent, BNR a avut intervenții indirecte (care sunt considerate periculoase) dar și directe pe piața valutară.

Intervențiile BNR asupra cursului de schimb, spre exemplu, în 2007, au vizat frânarea aprecierii spectaculoase a leului dar și stimularea fenomenului de corecție.

În ultimii aproximativ 3 ani, aprecierea leului a afectat foarte mult competitivitatea industriei cauzând încetinirea economiei.

Considerăm că intervențiile realizate de BNR pe piața valutară trebuie să fie selective, să aibă loc doar atunci când există riscul unor puternice atacuri speculative.

Până la intrarea în ERM2 cursul de schimb al monedei naționale va continua să fie determinat de raportul cerere-ofertă de pe piața valutară, cu precizarea că strategia de țintire directă a inflației este compatibilă cu flotarea controlată și /sau cu intervențiile BNR pe piață.

În anii 2005-2006 evoluția cursului de schimb leu-euro din punct de vedere tehnic, a îndeplinit exigențele criteriilor de la Maastricht, considerând că banda tolerată pentru apreciere este de 15% iar cea de depreciere de numai 2,25%.

Astfel, în anul 2005, variația medie a fost de + 11,9% (apreciere),iar în 2006 de +2,8% (apreciere).

În anii anteriori, având în vedere, printre altele, modificarea radicală a cadrului de operare a politicii monetare – trecerea de la țintirea agregatelor monetare la țintirea inflației, permisiunea acordată nerezidenților de a deschide conturi bancare în lei, la băncile rezidente, începând cu aprilie 2005, în cadrul liberalizării graduale a contului de capital, precum și devenirea euro valută de referință implicit pentru cursul de schimb, începând cu 2005 nu s-a putut urmări corespunzător o îndeplinire a criteriilor de la Maastricht.

În anul 2006, când aprecierea nominală a fost de 2,8% s-a putut constata o anumită stabilizare a cursului leu-euro.

La începutul anului 2007 aprecierea leului a ajutat la menținerea inflației în marjele propuse de BNR. Se cunoștea că leul era umflat artificial nu prin performanțele economiei. Riscul de volatilitate a cursului de schimb al monedei naționale a fost ridicat în acest an.

Politica de venituri „nesustenabilă pe termen lung” și necorelată cu creșterea de productivitate a muncii a influențat cursul valutar care a necesitat o corecție începând cu iulie 2007.

Alt factor care a influențat cursul de schimb a fost percepția bună a investitorilor străini față de România, comparativ cu alte state din regiune, apoi au fost intrările masive de capitaluri financiare, care s-au menținut la nivel ridicat și care au supraapreciat moneda

națională.

Fondurile speculative au creat o importantă presiune pe cererea de valută ducând cursul la valori de neînchipuit la începutul anului. Din această cauză, corecția de apreciere poate fi considerată ca binevenită.

Deprecierea monedei naționale a fost provocată de factori externi, precum conjunctura internațională – retragerile de lichidități din economiile emergente (inclusiv din România), în contextul turbulențelor masive de pe piețele internaționale de credit (deprecierea leului este legată desigur, de efectul deprecierilor din toată zona) – ca și de factori interni: creșterea puternică a deficitelor externe și finanțarea pe datorie, în creștere (peste 60% din deficitul de cont curent, în 2007).

Astfel, dacă în anul 2006 deficitul de cont curent a fost finanțat de investiții străine directe în proporție de 80%, în anul 2007, finanțarea deficitelor externe a devenit tot mai precară, și anume sub 40% din deficitul de cont curent a fost finanțat din investiții străine directe restul însemnând îndatorare în special a sectorului privat.

În circumstanțele în care finanțarea deficitelor externe n-a avut o structură adecvată, creșterea economică a fost rapidă, dar împinsă și în acest an de consum, de cererea internă.

Creșterea foarte mare a deficitului de cont curent a făcut ca și România, alături de Bulgaria și țările baltice, să devină vulnerabilă la șocurile externe.

Acest lucru s-a văzut când, în septembrie 2007, moneda națională s-a depreciat mai mult decât alte monede din Europa Centrală.

Așadar, în contextul evoluțiilor monetare regionale, evoluțiile cursului leului pot fi considerate firești.

Având în vedere că în relația leu-euro moneda națională a avut, față de celelalte monede (zlotul, coroana cehă, coroana slovacă, moneda ungară), cea mai lungă și mai puternică apreciere în anul 2007, atunci și deprecierea a fost una puternică.

După corecțiile din anul 2007, judecând după fundamentele economice, cursul leu-euro a fost supraapreciat. Din această cauză, până în februarie 2008, leul a suferit altă corecție, astfel încât după aprecierea multor specialiști ajunsese la un nivel compatibil cu

fundamentele economice.

În prima parte a anului 2008 monedele din statele emergente europene, precum: Polonia, Ungaria, Cehia, atinseseră cotații record față de euro.

Principalul factor care a alimentat aprecierea cotațiilor îl găsim în rezultatul intervențiilor agresive ale băncilor centrale pentru combaterea inflației, și anume, majorarea dobânzilor.

Aprecierea cotațiilor acestor monede a afectat exporturile acesto țări. Dar, pe de altă parte, monedele puternice au contribuit la temperarea inflației.

Considerăm că până la adoptarea euro pe piață se pot produce numeroase fenomene care vor aprecia sau deprecia aceste monede, însă rezultatul final va fi aprecierea acestora.

Spre deosebire de aceste monede, în prima jumătate a anului 2008, leul era rămas în urmă, însă și el în creștere. În acest an, aprecierile temporare ale leului au fost urmate, cel mai adesea, de deprecieri.

Atât factori interni, cât și factori externi au influențat evoluția monedei naționale, în ambele sensuri (aprecieire și depreciere).

Astfel, amintim:

– deficitul uriaș de cont curent și inflația mare, care au slăbit încrederea străinilor într-o evoluție favorabilă a economiei pe termen mediu, provocând ieșiri de lei.

Apreciem totodată, că în viitor deficitul de cont curent și deficitul bugetar, se pot concretiza în reducerea ratingului de țară cu impact major asupra monedei naționale;

– creșterea puternică a economiei, alimentată, îndeosebi, de consum (consumul a rămas în cea mai mare măsură acoperit din importuri, oferta internă nefiind suficient de mare pentru a satisface cererea);

– evoluția crizei financiare internaționale.

Prelungirea efectelor acestei crize determină, în viitor, ca și circumspecția față de plasamentele în economia românească (ca de altfel și în

celelalte economii emergente) să se păstreze.

Totodată, lipsa de lichidități de pe plan internațional determină și companiile străine ce activează în România să decidă repatrierea profiturilor (ieșirile masive de valută determină deprecierea

leului);

– creșterea prețului la energie și petrol;

– creșterea inflației în zona euro dar, și în SUA;

– măsurile administrative de limitare a creditului (în special creditul în valută). Pe termen scurt, aceste măsuri au redus oferta de valută de pe piață, iar pe termen lung vor determina întărirea monedei naționale, în special prin efectele benefice generate asupra cererii agregate și a dezechilibrului extern;

– majorările succesive de dobândă de politică monetară (astfel de majorări fac din leu o monedă atractivă pentru investitori).

Capitolul II

5. CONCEPTUL DE CURS DE SCHIMB

Cursul de schimb reprezinta raportul de schimb intre doua monede care se compara in cadrul mecanismului cursului de schimb sau altfel definit este pretul unei monede exprimat in raport cu moneda altei tari.

El constituie o variabila economica deosebit de importanta, evoluția sa avand influenta asupra dezvotarii economice, aupra nivelului preturilor, a importului, si exportului la nivel mondial, influentand nu numai agentii economici , ci si persoanele fizice.

Pe plan international, simbolizarea monedelor nationale se realizeaza printr-o denumire cu 3 litere (primele doua semnifica tara emitenta , iar a treia- denumirea monedei respective).

EXEMPLU: USD (united states dollars- dolar american)

Modalitatea de axprimare a cursului valutar este 4,2412/684 EUR/RON (sau 1 EUR= 4,2412/684 RON)anul 2012 .

EUR se numeste moneda de baza (moneda cota, engl. Base currency) iar RON moneda cotanta (engl. Variable currency).

Cotatia valutara reprezinta pretul de cumparare/de vanzare afisat de un intermediar pe piata pentru moneda de baza.

4,2412 EUR/RON reprezinta cursul de cumparare (BID). El este privit prin prisma operatorilor pe piata valutara (care actioneaza in calitate de intermediari) si este cursul la care acestia cumpara moneda cotata (EUR) contra monedei.

4,2684 EUR/RON reprezinta cursul la vanzare (ASK), fiind cursul la care intermediarul pe piata valutara vinde moneda cotata (EUR) contra monedei cotata (RON)

Diferenta intre cursul la cumparare si cel la vanzare se numeste marja (spred) si reprezinta castigul intermediarului el cumpara la un curs mai scazut si vinde apoi la un curs mai ridicat. Intotdeauna, cursul la cumparare practicat de intermediar (BID) este mai mic decat cursul la vanzare (ASK). Al acestuia.

SPREAD absolut=ASK-BID

SPREAD relativ (%)=ASK-BID/BID x 100

Evoluția cursului de schimb se reflecta in aprecierea/deprecierea unei monede fata de alta moneda cu care se compara.

Acest fenomen caracteristic regimurilor valutare bazate pe cursuri de schimb flotante, este determinat de modificarea cursului de schimb ca urmare a confruntarii continue a cererii si ofertei de valute de pe piata.

In situatia in care modificarea cursului de schimb are loc ca urmare a deciziei bancii centrale prin care aceasta modifica paritatea cursului de schimb, termenul utilizat este de valorizare /devalorizare caracteristic regimurilor valutare bazate pe cursuri de schimb fixe.

Intr-o cotatie valutara aprecierea unei monede implica deprecierea celeilalte monede, insa gradul de apreciere al uneia nu este cu gradul de depreciere al celeilalte.

In situatia in care se doreste nu numai determinarea aprecierii/ deprecierii unei monede fata de o singura alta moneda , ci si interpretarea evolutiei internationale a cursului unei anumite monede fata de un cos de valute, este necesar a se calcula un curs de schimb efectiv care ia in considerare cursurile bilaterale si ponderea pe care diferitele valute din cos o detin in comertul international al tarii analizate.

Pentru clientii de pe piata valutara care adreseaza intermediarilor ordine de vanzare /cumparare, cursurile de schimb trebuie privite invers decat din punct de vedere al intermediarilor.

Ceea ce pentru intermediar reprezinta cursul la cumparare, pentru client este curs la vanzare, iar cursul la vanzare al intermediarului este curs la cumparare pentru client.

Piata valutara implica participarea urmatoarelor categorii de operatori:

market maker –formatorii de piata care actioneaza in calitate de intermediari si afiseaza cotatii pentru diferite valute

market taker – clientii (persoane fizice si juridice) care efectueaza tranzactii de vanzare/ cumparare de valute la cotatiile afisate.

Un intermediar nu poate actiona in acelasi timp ca market maker si ca market taker, ci doar la momente diferite.

In pratica internationala se intalnesc urmatoarele modalitati de cotare:

cotare directa (incerta) prin care se determina numarul de unitati de moneda nationala ce revine la o unitate de moneda straina.

Modalitatea de cotare directa a monedelor nationale se intalneste in majoritatea tarilor.

cotarea indirecta (certa) prin care se determina numarul de unitati de moneda straina ce revine la o unitate de moneda nationala.Aceasta cotatie se exprima prin raportul:

Modalitatea de cotare indirecta a monedelor nationale se intalneste in tari precum Marea Britanie, tarile Zonei Euro, Canada ,Australia, Noua Zeelanda.

O valuta poate fi moneda de baza in cadrul altei cotatii.

Regulamentul valutar al Romaniei precizeaza faptul ca moneda nationala ( leul)coteaza direct fata de toate celelalte valute.

cotare incrucisata : doua monede care isi exprima initial cursul printr-o a treia moneda comuna, isi pot determina cursul intre ele renuntandu-se la moneda comuna.

In functie de putere de cumparare, starea de convertibilitate a monedelor nationale si de reglementarile existente pe fiecare piata, exista mai multe tipuri de cursuri:

cursul oficial (central) este stabilit de autoritatea monetara fiind mai apropiat sau mai indepartat de raportul valoric real dintre monedele care se compara.

Astfel, cursul oficial poate fi determinat de autoritatea monetara ca o medie ponderata a cursurilor de revenire pentru principalele grupe de bunuri si sevicii ce fac abiectul schimburilor intr tarile ale caror monede se compara sau poate fi determinat ca un curs mediu interbancar calculat de banca centrala si utilizat in diverse operatiuni de decontare interna , la evaluari, raportari statistice.

cursul de piata (curs economic) reflecta conditiile pietei fiind determinat ca punct de echilibru intre cerere si oferta de valuta de pe piata la un moment dat. Este un curs liber, variabil si care se poate modifica de mai multe ori pe parcursul unei zile in principiu fara nici o limita a variatiei de curs.

cursul international se stabileste ca medie a cursurilor practicate la un moment dat pe principalele piete valutare avand scop de informare si nu de utilizare efectiva.

cursul bursei negre este stabilit in afara reglementarilor legale.

Bancile utilizeaza in activitatea lor urmatoarele tipuri de cursuri:

cursul la vedere (spot) este cursul zilei, utilizat de banci in derularea operatiunilor spot (la vedere),cu decontarea acestor operatiuni in termen de la data tranzactiei;

cursul la termen (forward)este cursul utilizat pentru derularea operatiunilor de vanzare- cumparare valuta la termen,adica cu decontarea acestora intr-un termen mai mare de 48 ore(1,2,3,6,9,12luni)

cursul T.T (Telegrafic Transfer) este cursul utilizat in tehnica viramentului bancar.

FACTORI DE INFLUIENTA ASUPRA CURSULUI VALUTAR

Asupra cursului valutar isi exercita influienta o serie de factori care pot fi grupati in factori de natura interna si de natura externa. Astfel:

factori interni (economici, monetar-financiari, psihologici, politici ,militari)

factori externi (in principal cererea si oferta de valuta)

Factorii economici pot fi reprezentati de volumul si structura productiei , calitatea bunurilor si seviciilor produse in cadrul unei economii, tehnologiile utilizate, evoluția productivitatii muncii, nivelul si dinamica preturilor.

Orice factor economic își transmite influența asupra cursului valutar prin preț.

Dacă indicele general al prețurilor și tarifelor scade, aceasta înseamnă o creștere a puterii de cumpărare a monedei naționale, ceea ce se reflectă în creșterea raportului de schimb al monedei naționale față de o altă monedă cu care se compară, respectiv o influență favorabilă asupra cursului de schimb.

În caz contrar, creșterea indicelui general al prețurilor și tarifelor va avea o influență nefavorabilă asupra raportului de schimb, moneda națională pierzând din puterea de cumpărare.

Nivelul prețurilor este corelat cu nivelul produsului intern brut – care generează oferta de bunuri și servicii într-o economie și cu inflația.

Se consideră că dacă într-o economie ritmul anual de creștere a prețurilor este de 2-3%, urmarea este stimularea activității economice, ceea ce se va reflecta într-o apreciere a monedei naționale.

Factorii monetar-financiari ce pot influența cursul valutar sunt reprezentați în principal de nivelul ratei dobânzii, nivelul creditelor, masa monetară în circulație, situația finanțelor publice, situația balanței comerciale.

Acești factori trebuie priviți sub două aspecte: ca rezultat direct al activității economico-financiare a țării respective dar și ca posibilitate a băncii centrale de a modifica nivelul ratei dobânzii și pe această bază masa monetară în circulație cu efecte asupra modificării cursului de schimb al monedei naționale.

Majorarea de către banca centrală a ratei dobânzii de referință determină creșterea ratei dobânzii la băncile comerciale și ca urmare scumpirea creditelor.

Efectul va fi o scădere a cererii de credite și reducerea masei monetare în circulație.

Într-o economie care funcționează normal, reducerea masei monetare în circulație, în condițiile menținerii constante a ofertei de bunuri și servicii, are ca efect scăderea prețurilor și implicit o creștere a puterii de cumpărare cu efecte favorabile asupra cursului de schimb al monedei naționale.

Pentru țările cu monedă convertibilă oficial, reducerea masei monetare pe piața internă se reflectă în reducerea ofertei de monedă națională pentru piața externă, iar dacă cererea externă pentru moneda respectivă este relativ constantă, urmarea este că acea monedă devine mai scumpă, având loc o creștere a cursului de schimb al monedei respective.

Factorii financiari au în vedere în principal situația bugetului de stat deoarece în cazul în care se înregistrează un deficit bugetar, banca centrală va încerca acoperirea acestuia prin emisiune monetară.

Dacă această operațiune nu este însoțită și de creșterea corespunzătoare a ofertei de bunuri și servicii, urmarea va fi creșterea prețurilor cu efecte nefavorabile asupra cursului de schimb al monedei naționale.

În cazul existenței unei balanțe comerciale deficitare, autoritatea monetară va încerca procurarea resurselor necesare acoperirii decalajului dintre importuri și exporturi, urmarea fiind o creștere a cererii de valută în condițiile creșterii ofertei de monedă națională, ceea ce va determina scăderea cursului de schimb al monedei naționale.

Factorii psihologici influențează direct cursul valutar pe piețele unde funcționează burse valutare și cursul de schimb se determină pe baza raportului cerere/ofertă.

Simple informații sau păreri cu privire la evoluția cursului pe alte piețe sau evoluții ale prețurilor interne produc modificări imediate asupra cererii de valută influențând cursul de schimb al monedei naționale.

Factorii politici vizează încrederea în conducerea țării, în capacitatea acesteia de a menține echilibrul economic, in(stabilitatea) politică concretizată în schimbări de guverne .

Toate aceste fenomene determină întărirea sau erodarea monedei naționale, cu efecte favorabile sau nefavorabile asupra cursului valutar.

Factorii militari au în vedere faptul că ori de câte ori într-o economie se produc fenomene de această natură (războaie, revoluții etc.) activitatea economică este îndreptată către satisfacerea cu prioritate a nevoilor cu caracter militar și de aceea încrederea în capacitatea economiei naționale de a produce bunuri și servicii de larg consum care să acopere masa monetară scade, ceea ce influențează nefavorabil cursul de schimb al monedei respective.

Factori externi

Evoluția unei anumite valute pe piața internațională va influența cursul valutar al monedei naționale deoarece prin intermediul cursului valutar se preiau la nivelul unei economii naționale influențele provenite din economiile cu care se compară moneda țării respective.

Existența unor stări conflictuale poate determina întreruperea pentru o anumită perioadă a relațiilor comerciale dintre economia națională și o anumită zonă, ceea ce va produce dezechilibre la nivelul balanței comerciale cu urmări asupra evoluției cursului de schimb.

Existența unui embargou într-o zonă învecinată are ca efect reorientarea activității economice internaționale, ceea ce va determina costuri suplimentare pentru economia națională respectivă, decalaje între încasările și plățile derulate la nivel internațional și astfel creșterea/scăderea cursului de schimb al monedei naționale.

7. DETERMINAREA CURSULUI VALUTAR

În condițiile sistemelor monetare bazate pe etalonul aur, determinarea cursului valutar era simplu de realizat și rezulta din raportarea conținutului în aur al monedelor care se comparau.

Complexitatea etalonului monetar actual, puterea de cumpărare, face ca modelele practice de determinare a cursului valutar să fie mult mai cuprinzătoare, având o determinare reală, bazată pe prețurile bunurilor și serviciilor practicate în țările ale căror monede se compară.

Cursul de schimb apare ca medie aritmetică ponderată a cursurilor de revenire pentru bunuri și servicii.

Se pornește de la premisa potrivit căreia țările cu monedă convertibilă oficial publică la intervale regulate de timp indicele general al prețurilor și tarifelor, dar și prețurile medii practicate pentru acestea.

Se ia în considerare structura produsului intern brut din țările ale căror monede se compară și categoriile de bunuri și servicii care intră preponderent în structura schimbului reciproc între țările ale căror monede intră în mecanismul de determinare a cursului de schimb.

Determinarea acestui curs prezintă o importanță deosebită deoarece el este considerat un curs central, oficial.

Nivelul său rămâne nemodificat atât timp cât indicele prețurilor nu se schimbă. Importanța lui este dată de compararea cu cursul pieței, determinat ca raport între cererea și oferta zilnică de valută și care oscilează în jurul cursului oficial.

La un moment dat cursului central îi poate corespunde o multitudine de cursuri de piață (economice).

În țările cu monede neconvertibile, determinarea cursului de schimb se poate face prin legarea monedei naționale de cursul unei monede mai puternice.

8.RATA INFLATIEI

Cursul de schimb al unei monede este determinat si de rata inflatiei din tara respectiva, variatiile de curs intre doua devize depind de diferenta existenta intre ratele inflatiei in economia celor doua tari. Rata de schimb tine sa cuantifice puterea de cumparare relativa a fiecarei valute.

Un produs care costa 1.0 unitati monetare in tara A si 2,5 unitati monetare in tara B ar trebui sa determine un curs de schimb de 0,4 unitati A/0unitate B.

In studiul ratelor de schimb valutar, se face distinctie intre variatiile reale si cele nominale ale ratei de schimb. Variatiile nominale sunt totalul schimbarilor observate ale ratei de schimb.

Variatiile reale reprezinta variatiile nominale modificate cu factorul de inflatie.

Tendinta valutei cu rata inflatiei mai ridicata este de depreciere in raport cu valuta partenerului. Indicatorii urmariti in cuantificarea ratei inflatiei sunt indicele preturilor de productie si cel al preturilor de consum.

Variatiile reale ale ratei afecteaza pretul relativ si cererea pentru bunurile si seviciile comercializate.

9.TRANZACTIILE VALUTARE

Piata valutara (FOREX) reprezinta piata unde se pot tranzactiona diferite monede ( cumparare / vanzare de valute).

Este cea mai dinamica piata din componenta pietelor financiare, fiind considerata si cea mai mare, daca avem in vedere volumul de tranzactionare .

Cele mai importante centre financiare din punct de vedere al tranzactiilor valutare sunt ;

Londra (36.7% din volumul mediu zilnic de tranzactionare)

NewYork (aproximativ 18%)

Tokyo (6,2%).

Reprezinta cea mai lichida piata din lume , fiind supusa unor reglementari specifice, fiind o piata OTC (participantii negociaza direct unu cu ceilalti, fara existenta unei case de compensatii sau a unei alte institutii.

Este o piata continua. Astfel ca la ora doisprezece a meridianului zero sunt deja deschise pietele valutare de la Frankfurt (ora sapt) si Londra ( ora noua).

La ora noua a meridianului zero sunt deja inchise pietele de la Tokyo, Hong Kong si Singapore.

Piata de la New York se deschide la ora trisprezece , iar cea de la Chicago la ora paisprezece.

Participantii pe piata valutara sunt reprezentanti de:

Bancile centrale:

Bancile comerciale ( care actioneaza atat in nume propriu, dar si in numele si contul clientilor);

Companiile comerciale ( care se deruleaza operatiuni comerciale internationale si , automat au nevoie de valutele necesare tranzactiilor ;

Alte institutii financiare ( societatile de investitii)

Brokerii (operatorii care deruleaza operatiuni in numele clientilor, in schimbul platii de catre acestia fiind un comision)

Dealerii ( deruleaza tranzactii in nume propriu).

9.1 MOTIVATIA DERULARII TRANZACTIILOR PE PIATA VALUTARA

Economica- nevoia procurarii valutei necesare derularii activitatii curente ( exemplu , in cazul importatorilor , procurarea valutei pentru plata marfurilor importate);

Speculativa – diferenta de curs de schimb intre diferite institutii, intre diferite piete la momente diferite ale zilei permit obtinerea de profituri ( cu sau fara asumare de riscuri);

Hedging acoperirea impotriva riscului;

Tehnica interventiile banci centrale pentru a sustine cursul de schimb al propriei monede.

Pietei FOREX ii sunt specifici:

operatiunile de arbitraj ;

operatiunile speculative ( detin cea mai mare pondere in volumul tranzactiilor);

operatiunile de hedging.

Tranzactiile pe piata valutara:

Cele mai simple operatiuni pe piata valutara inpune cumpararea / vanzarea unei monede in schimbul altei monede.

Tranzactiile destinate companiilor vizeaza piata valutara interbancara –Wholesale Forex Business si destinate persoanelor fizice – Retar Forex Business

Indiferent de natura tranzactiei, aceasta impune costuri de tranzactionare.

Un prim cost BID-ASK SPREAD.

Indiferent de natura intermediarului, fie ca este vorba deo banca sau de o casa de schimb valutar, serviciile valutare impun costuri pentru solicitantii.

Astfel ca, un prim cost este dat de natura tranzactiei cumparare- vanzare (BID-ASK SPREAD).

Exemplu:

BCR afiseaza urmatoarele cotatii

EUR/RON: 4.2300-4,3300

4,233 este cursul la care BCR cumpara EUR in schimbul RON (BID RATE)

4,2300 este cursul la care BCR cumpara EUR in schimbul RON (ASK RATE)

Determinarea BID- ASK SPREAD

Bid-Ask spread (%) = Ask rate – Bid rate /Ask rate

Pornind de la exemplul ,Bid – Ask spread pentru cazul BCR este

Bid- Ask spread (%) = 4,3300-4,2300/4,3300 = 2,31%

Cu cat monedele sunt mai tranzactionate, cu atat spreadul dintre cele doua cotatii este mic.

Capitolul III

10.MEDII ANUALE

Cursul de schimb mediu anual se calculează ca medie aritmetică simplă a cursurilor valutare medii lunare

Fig. nr.1

Istoric curs valutar An 2008 (medii lunare)

Cursul de schimb mediu lunar se calculeaza ca medie aritmetica simpla a cursurilor valutare zilnice ale pietei valutare.

Fig. nr.1

Grafic istoric curs valutar 2008 (medii lunare)

Leul și-a accelerat aprecierea în raport cu euro în intervalul iulie-august, pentru ca în septembrie, pe fondul agravării crizei sistemului financiar american și al propagării efectelor acesteia asupra pieței financiare globale, cursul de schimb leu/euro să-și sporească volatilitatea și să reintre pe un trend alert ascendent, evoluții consemnate și de principalele monede din regiune.

In perioada iulie – septembrie , leul a acumulat in raport cu euro o apreciere de doar 0,8%, iar in trimestrul II 3,1 %.

In anul 2008 cursul ron/euro s-au incadrat intre 10,8 ( apreciere) si 9,6% (depreciere).

Fig. nr. 2

Istoric curs valutar An 2009 (medii lunare)

Cursul de schimb mediu lunar se calculeaza ca medie aritmetica simpla a cursurilor valutare zilnice ale pietei valutare.

Fig. nr.2

Grafic istoric curs valutar 2009 (medii lunare)

La inceputul anului 2009, cursul de schimb dintre leu si euro a fost de 4.06 ron pentru 1 eur.Rata anuala a inflatiei anticipata in Romania pentru anul 2009 este 6,5% in timp ce rata anuala a inflatiei anticipata in zona euro este de 2%.

USD in luna iunie 2009 s-a depreciat puternic fata de euro a atins un minim anual de 78,729.

Fig. nr.3

Istoric curs valutar An 2010 (medii lunare)

Cursul de schimb mediu lunar se calculeaza ca medie aritmetica simpla a cursurilor valutare zilnice ale pietei valutare.

Fig. nr.3

Grafic istoric curs valutar 2010 (medii lunare)

In anul 2010 leul a cunoscut un episod de apreciere pana aproape de 4 lei,nivel care s-a mentinut timp de aproape 6 luni pe seama unei relative stabilitati la nivel local si international.

In a doua parte a anului cursul euro/leu a dat dovada de stabilitate si s-a pozitionat intre 4,20-4,30.

Fig.nr.4

Istoric curs valutar An 2011 (medii lunare)

Cursul de schimb mediu lunar se calculeaza ca medie aritmetica simpla a cursurilor valutare zilnice ale pietei valutare.

Fig. nr. 4

Grafic istoric curs valutar 2011 (medii lunare)

La inceputul anului 2011 cursul euro/ron a fost 4,2698 iar la sfarsitul anului cursul a fost 4,3197.

Inceputul anului 2011 indica perspective bune pentru leu iar a doua parte cursul urca pana aproape de 4.3 pentru euro.

Cel mai scazut curs s-a inregistrat in 2011 la finele lunii aprilie cand raportul euro/leu a scazut sub nivelul de 4,1 in timp ce nivelul maxim a fost in luna, noiembrie, respactiv 4,3620 pentru 1 euro.

Fig. nr.5

Istoric curs valutar An 2012 (medii lunare)

Cursul de schimb mediu lunar se calculeaza ca medie aritmetica simpla a cursurilor valutare zilnice ale pietei valutare.

Fig.nr.5

Grafic istoric curs valutar 2012 (medii lunare)

In anul 2012 euro a inceput cu un curs de 4,3219 lei in data de 4 ianuarie , iar incepand cu luna iulie media lunara a cursului a coborat sub 4,5lei ( euro).

Ziua in care Romania a avut cea mai depreciata moneda a fost 3 august cand cursul a atins nivelul de 4,6481 lei /euro.

Dolarul a atins un nou prag a ajuns la peste 3,80 lei pe piata interbancara si la 3,7999 lei la BNR.

Fig.nr.6

Istoric curs valutar An 2013 (medii lunare)

Cursul de schimb mediu lunar se calculeaza ca medie aritmetica simpla a cursurilor valutare zilnice ale pietei valutare.

Fig.nr. 6

Grafic istoric curs valutar 2013 (medii lunare)

La nivelul Uniuni Europene , leul a inregistrat in anul 2013 cea mai mare apreciere , atat fata de euro, cat si comparativ cu dolarul american.

Astfel , dupa primele patru luni leul s-a apreciat cu aproximativ 2,7% fata de moneda unica europeana si cu 2,3% fata de cea americana.

Anul 2013 a fost un an bun pentru moneda nationala, cu minime mai mici decat in anul 2012. La inceputul anului cursul de schimb a fost de 4,4153 lei/ euro.

Evolutia cursului in 2013 a fost zbuciumata in prima parte a anului.

Din punct de vedere al valori medii lunare ,cel mai depreciat leu a fost in luna iunie a anului 2013 cand cursul a fost 4,4765 lei /euro, iar cel mai puternic leu a fost in luna mai 4,3375 lei/euro.

Fig. nr.7

Istoric curs valutar An 2014 (medii lunare)

Cursul de schimb mediu lunar se calculeaza ca medie aritmetica simpla a cursurilor valutare zilnice ale pietei valutare.

Fig.nr.7

Grafic istoric curs valutar 2014 (medii lunare)

In anul 2014 fata de luna decembrie 2013 leul s-a depreciat in raport cu euro cu 6,6 %.

In 2014 leul s-a depreciat si nu a iesit din zona de echilibru.

Pe parcursul anului 2014 cursul de schimb al monedei nationale fata de euro s-a mentinut intr-o plaja de stabilitate , aprecierea din perioada martie- octombrie.

Dolarul a crescut 3.68 lei – 4.14 lei pana la finalul anului.

Fig.nr.8

Istoric curs valutar An 2015 (medii lunare)

Cursul de schimb mediu lunar se calculeaza ca medie aritmetica simpla a cursurilor valutare zilnice ale pietei valutare.

Fig.nr.8

Grafic istoric curs valutar 2015 (medii lunare)

Moneda nationala s-a depreciat pe parcursul anului 2015 cu doua cifre in fata dolarului american, respectiv cu un minus de 13%, in timp ce deprecierea fata de euro a fost de doar 0.9%.

Dolarul a crescut de la 3,68 la 4,14.

Capitolul IV

11. POZIȚIA VALUTARĂ

O bancă activă în tranzacții internaționale trebuie să dețină sume oarecum echilibrate din toate valutele principale pentru a face față necesităților de plăți internaționale.

De regulă, conturile deținute la bănci străine nu trebuie să fie supraalimentate (sumele respective pot fi supuse riscului valutar), dar nici subalimentate (dacă apare un deficit de scurtă durată, costurile procurării sumelor necesare sunt ridicate).

Poziția valutară deschisă a unei societăți bancare într-o anumită monedă străină reprezintă diferența dintre totalul creanțelor și totalul angajamentelor băncii pe moneda străină respectivă.

Astfel, se compară activele și pasivele deținute de bancă pe fiecare valută și se determină poziția băncii pe valuta respectivă: poziție lungă sau poziție scurtă.

O poziție valutară deschisă este definită ca poziție lungă (LONG) atunci când totalul creanțelor depășește totalul angajamentelor și este definită drept poziție scurtă (SHORT) atunci când totalul angajamentelor depășește totalul creanțelor.

Pozițiile valutare ale băncilor se schimbă continuu, din cauza operațiunilor curente. Poziția lungă dintr-o anumită valută are corespondent întotdeauna o poziție scurtă într-o altă valută.

Între pozițiile valutare înregistrate de o bancă și modificarea cursului de schimb există o legătură ce influențează performanțele bancare.

Astfel, o situație favorabilă se înregistrează atunci când poziția lungă crește și cea scurtă scade, iar situația nefavorabilă apare atunci când poziția lungă scade și cea scurtă crește.

Ceea ce urmărește o bancă este corelarea pe cât de mult posibil a pozițiilor lungi și scurte pe diversele valute cu care lucrează deoarece astfel își poate minimiza expunerea la riscul valutar.

11.1 Riscul valutar

Reprezintă pierderea înregistrată de un participant la tranzacțiile economice internaționale ca urmare a unor fenomene economice, monetare și valutare ce se pot produce în intervalul cuprins între momentul încheierii contractului și momentul decontării și care afectează cursul de schimb.

Gestionarea factorilor care influențează riscul valutar se realizează cu ajutorul mai multor procedee și metode la nivelul economiilor naționale (nivel macro), la nivelul instituțiilor bancare (nivel mezo) și la nivelul firmelor (nivel micro).

Factorii de bază care determină riscul valutar au în vedere:

la nivel macro

– ritmul creșterii economice

– nivelul inflației

– situația finanțelor publice

– situația balanței comerciale și de plăți

– migrarea capitalului

– situația rezervei valutare

– datoria de stat (internă și externă)

– schimbări în legislație

– evenimente politice

la nivel micro

– fluctuațiile ratei dobânzii

– situația economică a partenerului comercial

– nivelul dezvoltării pieței valutare la vedere și la termen

– nivelul modernizării decontărilor externe

– nivelul informării operative asupra evoluției cursului valutar

– factori subiectivi

Gestionarea acestor riscuri are în vedere adoptarea de măsuri care să limiteze sau să elimine pierderea ce s-ar putea înregistra la nivelul partenerilor comerciali. Astfel, în practică se delimitează metode (tehnici) contractuale și metode (tehnici) extracontractuale de acoperire a riscului.

12.TEHNICI CONTRACTUALE DE ACOPERIRE A RISCULUI VALUTAR

Constau în clauze ce se includ în contractele internaționale și care permit recuperarea parțială sau integrală a pierderii determinată de evoluția nefavorabilă a cursului de schimb. Includerea acestor clauze echivalează cu recalcularea prețului contractual în situația în care fluctuația cursului valutar depășește o anumită marjă specificată în contract.

În cazul scăderii cursului valutar între momentul (încheierea contractului) și (decontarea contractuală) apare:

– risc pentru creditor (exportator) reprezentat de pierderea de valoare, ca diferență între nivelul real al creanței și valoarea ce urmează a fi recuperată prin utilizarea viitoare a mijloacelor de plată încasate;

– avantaj pentru debitor (importator) care va trebui să facă un efort valoric mai mic pentru a procura mijloacele de plată cu care să își achite datoria inițială.

În cazul creșterii cursului valutar se înregistrează:

– risc pentru debitor (importator) deoarece acesta va avea nevoie de mijloace de plată suplimentare pentru acoperirea datoriei de plată inițială;

– avantaj pentru creditor (exportator) care va putea procura o valoare efectivă mai mare prin utilizarea semnelor bănești de la data decontării.

Introducerea într-un contract internațional a unei clauze de evitare a riscului se bazează pe previziunea participanților cu privire la evoluția cursului monedei de contract în perioada de derulare a contractului.

În practica internațională se utilizează cu precădere următoarele tipuri de clauze valutare:

– clauza valutară simplă

– clauza coșului valutar simplu

– clauza coșului de valute ponderat

– clauza indexării sau rectificării prețului etc.

Clauzele contractuale presupun calcularea unui coeficient de corecție (K%) care se compară cu marja de variație a cursurilor (M%) stabilită prin contract.

Dacă acest coeficient depășește marja, are loc recalcularea prețului contractual, astfel:

P1 = Po (1± K%)

P1 = prețul recalculat (la data decontării)

Po = prețul inițial

Calcularea coeficientului de corecție:

în cazul clauzei valutare simple:

CV1 = cursul valutar la data decontării

CV0 = cursul valutar inițial (la data încheierii contractului)

în cazul coșului valutar simplu (toate valutele componente au aceeași pondere la coșul valutar de referință)

n = număr valute participante la coșul valutar de referință

CV = cursul valutei de contract față de fiecare valută din coșul de referință, la data încheierii contractului (0) și la data decontării contractului (1)

în cazul coșului valutar ponderat (ponderea valutelor la coșul valutar de referință este diferită)

a, b,…., m = ponderea de participare a fiecărei valute la coșul valutar de referință

CV = cursul valutei de contract față de fiecare valută din coșul de referință, la data încheierii contractului (0) și la data decontării contractului (1)

în cazul clauzei indexării

P1 = Po (1 ± %)n

% = diferența între rata dobânzii la data finalizării contractului și rata dobânzii la data inițierii contractului

n = numărul de ani pentru care se derulează contractul

Această clauză se utilizează în cazul contractelor ce se derulează pe o perioadă de mai mulți ani, pe bază de credit și care țin cont de evoluția ratei dobânzii.

13. TEHNICI EXTRACONTRACTUALE DE ACOPERIRE A RISCULUI VALUTAR

1) Tehnici extracontractuale interne

În cazul în care unul dintre parteneri nu poate apela la metodele contractuale (poziția sa pe piață fiind modestă), dar și ca o completare a procedeelor contractuale, se poate face apel la metode neprevăzute în contract:

sincronizarea în timp a încasărilor și plăților în aceeași valută: este posibilă pentru agenții economici care derulează concomitent atât operațiuni de export, cât și de import.

Ei vor căuta să încheie contractele în aceeași valută și cu aproximativ aceeași scadență astfel încât riscul valutar să fie resimțit doar pentru soldul operațiunilor.

alegerea monedei de contract: se poate face în funcție de poziția (forța comercială) partenerilor în cadrul negocierilor; exportatorul urmărește să impună ca monedă de contract o valută în curs de apreciere (va putea procura o valoare efectivă mai mare prin utilizarea semnelor bănești de la data decontării), în timp ce importatorul preferă o monedă în proces de depreciere (va trebui să facă un efort valoric mai mic pentru a procura mijloacele de plată cu care să își achite datoria inițială).

amânarea sau devansarea plății datoriei de către importator: în cazul anticipării aprecierii monedei de contract, importatorul va urmări urgentarea plății; în caz contrar, el va căuta întârzierea plății atât timp cât îi permit clauzele acordurilor de plăți (pentru a nu plăti penalizări de întârziere).

derularea corectă și conform graficului a relației economice internaționale: orice abatere în timp sau de la cantitatea/calitatea și prețul prevăzute în contract atrage întârzierea plății și amplificarea efectelor negative ale modificărilor de curs valutar.

2) Tehnici extracontractuale externe

Constau în principal în transmiterea riscului către o bancă comercială sau către un alt intermediar care acceptă preluarea acestuia în anumite condiții prevăzute într-un contract încheiat între cele două părți.

Cel mai frecvent, în cazul în care contractele comerciale internaționale se încheie fără alte clauze, se procedează ulterior la încheierea unui contract de hedging valutar.

Hedgingul constă în operațiunea la termen prin care se încheie cu o bancă comercială un contract de vânzare sau de cumpărare a valutei, la un curs la termen predeterminat.

Rezultatul acestei operațiuni se determină la data plății (la scadență) când se compară cursul la vedere al monedei de contract la data respectivă cu cursul la termen prestabilit.

Rata Inflatiei

Cursul de schimb al unei monede este determinat si de rata inflatiei din tara respectiva, variatiile de curs intre doua devize depind de diferenta existenta intre ratele inflatiei in economia celor doua tari. Rata de schimb tine sa cuantifice puterea de cumparare relativa a fiecarei valute.Un produs care costa 1.0 unitati monetare in tara A si 2,5 unitati monetare in tara B ar trebui sa determine un curs de schimb de 0,4 unitati A/0unitate B.

In studiul ratelor de schimb valutar, se face distinctie intre variatiile reale si cele nominale ale ratei de schimb. Variatiile nominale sunt totalul schimbarilor observate ale ratei de schimb.

Variatiile reale reprezinta variatiile nominale modificate cu factorul de inflatie.Tendinta valutei cu rata inflatiei mai ridicata este de depreciere in raport cu valuta partenerului. Indicatorii urmariti in cuantificarea ratei inflatiei sunt indicele preturilor de productie si cel al preturilor de consum.

Variatiile reale ale ratei afecteaza pretul relativ si cererea pentru bunurile si seviciile comercializate.

Concluzii

Exprimarea cursului valutar presupune două niveluri: curs la cumpărare și curs la vânzare.

Există trei modalități de cotare: cotare directă, cotare indirectă, cotare încrucișată.

Tipurile de cursuri ce pot fi întâlnite sunt: curs oficial, curs de piață, curs internațional, curs în afara reglementărilor legale.

Cursul valutar este influențat de factori de natură internă și externă.

Riscul valutar poate fi gestionat prin tehnici contractuale și extracontractuale

– Până la intrarea în ERM2 politica de curs de schimb va fi tratată în conformitate cu Tratatul de la Maastricht ca o politică de interes comun a României și statelor membre;

– BNR trebuie să continue procesul de dezinflație fără a forța convergența nominală;

– Momentul aderării României la ERM2 trebuie ales foarte bine, având în vedere că rata de schimb este stabilită în mod irevocabil, Tratatul de la Maastricht neprevăzând proceduri de ieșire din UEM;

– Pentru ca aderarea la UEM să fie un succes trebuie realizată și o pregătire instituțională, tehnică și logistică foarte minuțioasă;

– Managementul dificultăților integrării în structurile europene, rezolvarea problemelor structurale ale economiei și ale societății românești constituie provocări și îndrumări la acțiune concretă;

– Cursul de schimb nu poate rezolva problematica complexă a economiei românești.

O depreciere accelerată a monedei naționale combinată cu o politică salarială necorelată cu productivitatea muncii poate conduce la o inflație ce nu mai poate fi controlată și la desființarea dezechilibrelor macroeconomice;

– Până la intrarea în ERM2, BNR va menține politica de curs de schimb subordonată obiectivelor de inflație;

– De asemenea, până la intrarea în ERM2 se identifică următoarele coordonate: accentuarea flexibilității cursului și coexistența tendinței de apreciere în termeni reali, cu

variabilitatea pe termen scurt a cotațiilor. Flexibilitatea ratei de schimb va întări capacitatea BNR de a asigura stabilitatea prețurilor interne prin creșterea eficacității politicii monetare.

Aceasta, la rândul ei, ar putea fi ajutată de un control al intrării capitalurilor speculative. În anul 2007, BNR a permis flotarea foarte amplă a cursului leului pentru a preveni și a descuraja atacurile speculative.

Există anumite niveluri de apreciere/ depreciere dincolo de care este amenințată stabilitatea financiară sau cea macroeconomică;

– Intervențiile BNR pe piața valutară vor fi limitate, acestea fiind făcute doar în situații extreme.

– O serie de modele duc la o serie de concluzii printre care și aceea că, cursul de schimb este determinat de soldul contului curent, de poziția externă a unei economii și de relația dintre cele două;

– În vederea adoptării euro, evoluția cursului de schimb va reprezenta pentru BNR o importantă preocupare, deși,obiectivul de bază este urmărirea stabilității prețurilor.

În intervențiile sale pe piață, pentru a stopa o depreciere brutală a leului, spre exemplu, BNR a avut în vedere faptul că economia românească este de mică dimensiune, cu un cont de capital deschis și cu prețuri interne sensibile la prețurile de import.

Apreciem că și în viitor BNR se va preocupa de politica de curs valutar și va începe să-l țină într-un interval considerat corespunzător.

Bibliografie

– BNR- Raport anual, colecția 2005-2007

– BNR- Buletin trimestrial, colecția 2005-2007

– Capital, colecția anilor 2005-2008

– Piața financiară, colecția anilor 2005-2008

– Burda și Wyplosz, 2001

– www .bnr.ro

– www. ziare. com

– www.business 24.ro

– www.evz.ro

-www.are.ro