. Evolutia Controlului Financiar In Romania

EVOLUȚIA CONTROLULUI FINANCIAR IN ROMÂNIA

REPERE ISTORICE ALE CONTROLULUI FINANCIAR

Indiferent de forma sa de organizare , statul și-a creat întotdeauna un sistem de control ale carei principalele obiective au vizat , de cele mai multe ori , activitatea de urmărire si de realizare a obligațiilor financiare ale cetățenilor față de instituțiile sale .

Primele structuri de control ale statului in spațiul carpato – danubiano – pontic datează din secolul al XIV – lea . Statele medievale românești nou inființate , dispuneau de structuri de control fiscal formate din slujbași , al caror rol principal era să asigure strângerea birurilor ( dări percepute in bani de către un datornic ) si a dijmelor (dări reprezentând a zecea parte din produse percepute de către stăpânii feudali de la producătorii direcți ) de la populație .

Aceste structuri au fost moștenite de către autoritațile domnești de la mongoli si mauri , popoare migratoare care , in perioada cât au controlat spațiul românesc , au organizat o foarte susținuta activitate de urmărire a birurilor de tot felul impuse populației autohtone . După instaurarea dominației otomane , ca urmare a intituirii de către aceasta a unui apăsător si înrobitor regim fiscal , situația a capătat accente deosebite prin obligația de plată a haraciului ( tribut anual plătit de către tările vasale ) impus Principatelor Românești .

În vederea satisfacerii exigențelor mereu sporite ale Porții Otomane atât a celor materiale , cât mai ales a celor financiare , domnitorii din Principatele Românești au fost constrânși să institue o foarte puternică structură de control a încasării , de la populație . Acțiunea nu avea însă un caracter organizat deoarece nu exista o evidență foarte exactă a birurilor și a dărilor la care populația era obligată și nici a nivelului acestora .

Prin reforma fiscală realizată de către domnitorul Matei Basarab , în anul 1635 ,

în Țara Românească , a urmărit atât diversificarea obligațiilor fiscale cât și repartizarea

dărilor pe unități teritoriale și realizarea evidenței contribuabililor . Tot în aceasta perioadă a apărut pentru prima dată și ideea de buget general sub denumirea de visterie a statului (instituție care administra tezaurul țării ) ca instrument de gestionare a acestor obligații fiscale , cunoscute sub denumirea de dăjdii (impozite) , dijme , biruri .

Caracteristic acestei perioade este faptul că nu există un sistem organizat de control al încasărilor fiscale nici celor din visterie și nici al celor din caseta privată a domnitorului deoarece acesta , prevalându-se de drepturile sale , dispunea în mod discrețional de utilizarea acestora cu toate că pe lângă curtea domnească funcționa o autoritate ,denumită sfat , formată din șapte boieri care , însă , aveau numai rol consultativ . Primii germeni ai activității de control începusera să apară deoarece evidența bunurilor aflate în visterie se făcea prin întocmirea unor situații atât pentru încasări cât și pentru cheltuielile efectuate de domnitor și funcționarii domnești , situații care erau prezentate sfatului boierilor . Asemenea documente , cunoscute sub denumirea de codice de venituri și cheltuieli ale țarii (culegere de texte , în manuscris) se întâlnesc, pentru prima data , în timpul domnitorului Constantin Brâncoveanu (1694 – 1704 ) .

La sfârșitul secolului al XVIII – lea au loc primele încercări de organizare a sistemului fiscal constând în stabilirea unei dări , unice ce trebuia plătită la anumite termene stabilite dinainte pentru fiecare contribuabil în parte , acest sistem era cunoscut sub denumirea de ,, rupta ‘’sau ruptoare (obligație în bani sau produse stabilită pentru un grup,ce trebuia plătită la anumite termene fixe). Ca elemente de evidența a fiscalității au fost introduse ,,samile’’ visteriei , un fel de conturi financiare în care se consemnau încasările și cheltuielile efectuate într-o anumită perioadă , de regulă un an .

Odată cu apariția primelor prevederi constituționale , sub forma Regulamentelor Organice , a mai fost prevazută în anii 1831 în Muntenia și 1832 în Moldova înființarea unei structuri legislative numită Adunarea obștească ordinară . Din documentele de înființare a acestei structuri rezultă două sarcini importante privind obligativitatea stabilirii de norme și prevederi de evidența contabilă și pentru înființarea unui departament de control al cărui rol era să determine modul  ,, ținerii și dării socotelilor cu buna orânduială ‘’.

Sistemul a funcționat , cu destul de bune rezultate , până la Unirea Principatelor Române când a fost elaborat , pentru prima dată , un regulament de contabilitate publică care avea scopul de a controla cu eficacitate administrarea banilor publici . Controlul statului îmbracă , pentru prima dată în această perioada , o forma concretă prin aprobarea , în anul 1864 , a Legii asupra contabilității generale a statului prin care a fost instituită verificarea permanentă și inopinată asupra serviciilor de contabilitate și casieriilor de județe și care a fost atribuită Ministerului Finanțelor .

În aceeași perioadă , domnitorul Alexandru Ioan Cuza a promulgat Legea pentru înființarea unei noi structuri de control financiar , Înalta Curte de Conturi . Aceasta era formată din două secțiuni care aveau rolul de controla ‘’socotelile de venituri si credite cu lichidarea conturilor administrației generale , administrațiilor districtuale si comunale ‘’,ca și de a realiza ‘’ examinarea și controlul cheltuielilor precum și cercetarea registrelor datoriei publice și a pensiunilor ‘’. Separat de aceasta se aprobă înființarea unei duble forme de control :cel obștesc si cel parlamentar .

Controlul obștesc se exercită de către un corp de control specializat format din 13 funcționari , având ca și principal obiectiv cercetarea în mod amănunțit a veniturilor si cheltuielilor in totalitatea lor .

Controlul parlamentar era mult mai complex , având printre obiectivele sale obligatia domnitorului să dea spre cercetare , la fiecare întrunire a Adunării Obștesti , socotelile veniturilor si cheltuielilor visteriei și a celorlalte case ale țării .

Prin Legea de reorganizare , aprobată în anul 1895 , Înaltei Curți de Conturi i-au fost atribuite și sarcini jurisdicționale .

Cu toate că , odată cu dezbaterea inițiativei de reorganizare a legii , s-a discutat și problema controlului financiar preventiv , abia în anul 1929 a fost aprobată introducerea acestei forme de control financiar ca atribuție a Curții de Conturi , alături de controlul de gestiune și cea jurisdicțională .

După anul 1944 controlul financiar atât cel exercitat de către stat cât și controlul propriu exercitat la nivelul agentului economic au căpătat alte dimensiuni determinate de noile legități de organizare a întregii economii .

În anul 1957 controlul exercitat de catre Curte de Conturi a fost desfiintat , iar controlul financiar intern din intreaga economie a fost trecut in subordinea conducatorilor unitatilor si organizat pe principiul specializarii in scara , incapand cu ministerele , institutiile si organizatiile centrale de stat si cooperatiste , mergand până la unitațiile , subunitățile din subordinea acestora cu contabilitate proprie .

În anul 1959 a fost aprobat Regulamentul privind organizarea și executarea controlului preventiv în instituții , intreprinderi și organizații economice de stat , exercitat de către conducatorul compartimentului financiar contabil și delegați ai acestuia , desemnați de către conducatorul unității .

Tot în această perioadă a fost inființată Curtea Superioară de Control Financiar , organism al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste Romania care avea ca principale obiective verificarea modului de executare a prevederilor financiare din planul național unic de dezvoltare economico-socială și bugetul de stat , ca și de utilizare a pârghiilor financiare și de credit în conducerea economica . În același timp , Curții Superioare de Control Financiar i-au fost atribuite importante sarcini în coordonarea întregii activități de control financiar contabil și bancar .

Această perioadă se caracterizează printr-o politizare aproape totală a activității de control financiar. Edificatoare , în acest sens , a fost una din măsurile luate de Plenara din 20-21 noiembrie a P.C.R. , prin care s-a stabilit ca ,,integrarea organică a partidului în viața societății… impune cu necesitate luarea de măsuri politice și organizatorice în vederea participării tot mai active a membrilor de partid … la exercitarea controlului activitatii unităților economice ‘’.

Dupa anul 1989, controlul financiar contabil a capatat noi dimensiuni impuse de aplicarea noilor legități ale economiei de piață liberă . Au fost înființate noi structuri de control cărora le-au fost stabilite obiective determinate de condițiile impuse de fenomenele specifice unei perioade neîtîlnite în istoria economică , generate de trecerea de la economia centralizat planificată la economia guvernată de legile pieței libere .

În acest context controlul statului a fost întarit prin inființarea sau reînființarea unor structuri , cum sunt Garda Financiară – în sfera de activitate a executivului , și Curtea de Conturi – organ suprem de control financiar și jurisdictie în domeniul financiar care functionează pe lângă Parlamentul României.

Activitatea de control financiar contabil desfasurată de aceste organisme se realizează în baza unor prevederi legale proprii , prin care sunt stabilite organizarea , sfera de activitate , obiectivele și procedurile de control ale acestora .

ROLUL SI IMPORTANTA CONTROLULUI FINANCIAR

În cadrul economiei de piată controlul financiar contabil are o sferă de acțiune aproape nelimitată , fiind implicat în toate activitățile economico – sociale. El se manifestă ca funcție a managementului , contribuind la imbinarea și reglarea intereselor individuale și sociale într-un ansamblu unitar. Controlul financiar contabil este o activitate de larg interes social , deosebit de utilă și necesară pentru practica economică și socială , care presupun nenumărate probleme teoretice , organizatorice si metodologice .

În acest context , obiectivul controlului financiar contabil constă în examinarea modului în care se realizează sau s-a realizat programul fixat anticipat și a modului cum se respectă principiile stabilite , cu scopul de a releva erorile , abaterile ,lipsurile ,deficiențele pentru a le remedia și evita în viitor .

Economia de piată , în esența sa este o economie mixtă , mai mult sau mai putin liberă , guvernată de legi specifice acesteia , între care cele ale pieței sunt determinante – jocul prețurilor , profitul , presiunea concurenței , incertitudinii și riscului etc. Într-un asemenea context , agentul economic – firma , este obligat să le cunoască și să le respecte întrucat el este un element component care se mișca într-un mecanism economic , concurențial , căruia trebuie să i se integreze pentru a-și asigura funcționarea .

Semnificativ în acest sens este ca într-o economie de piață responsabilitatea socială a firmei ,aceea de a-și folosi resursele și de a se lansa în activități desemnate să-i crească profitul , funcționează atâta timp , însă cât respectă regulile jocului presupunând o competiție deschisă, dură, dar și liberă și corectă .

Cunoașterea condițiilor economice și financiare , în raport cu cerințele și legitățile pieței în care se derulează activitatea agenților economici , previne situațiile de încetare a plăților și de faliment , asigură profitul .Cunoașterea situației patrimoniale , a capacității acestuia de a genera profit , a solvenței comerciale ori de faliment în care se pot afla agenții economici , la un moment dat este asigurată cu ajutorul atât al contabilității reale , operative și științific organizate cât și al controlului financiar , organizacest context , obiectivul controlului financiar contabil constă în examinarea modului în care se realizează sau s-a realizat programul fixat anticipat și a modului cum se respectă principiile stabilite , cu scopul de a releva erorile , abaterile ,lipsurile ,deficiențele pentru a le remedia și evita în viitor .

Economia de piată , în esența sa este o economie mixtă , mai mult sau mai putin liberă , guvernată de legi specifice acesteia , între care cele ale pieței sunt determinante – jocul prețurilor , profitul , presiunea concurenței , incertitudinii și riscului etc. Într-un asemenea context , agentul economic – firma , este obligat să le cunoască și să le respecte întrucat el este un element component care se mișca într-un mecanism economic , concurențial , căruia trebuie să i se integreze pentru a-și asigura funcționarea .

Semnificativ în acest sens este ca într-o economie de piață responsabilitatea socială a firmei ,aceea de a-și folosi resursele și de a se lansa în activități desemnate să-i crească profitul , funcționează atâta timp , însă cât respectă regulile jocului presupunând o competiție deschisă, dură, dar și liberă și corectă .

Cunoașterea condițiilor economice și financiare , în raport cu cerințele și legitățile pieței în care se derulează activitatea agenților economici , previne situațiile de încetare a plăților și de faliment , asigură profitul .Cunoașterea situației patrimoniale , a capacității acestuia de a genera profit , a solvenței comerciale ori de faliment în care se pot afla agenții economici , la un moment dat este asigurată cu ajutorul atât al contabilității reale , operative și științific organizate cât și al controlului financiar , organizat și exercitat în mod exigent și competent .

În condiții de legalitate și liberă inițiativă , cunoașterea de către factorii interesați , a acestor obiective , este o cerință esențială a conducerii pe baza criteriilor de profit .Informația de calitate , reala și operativă a situației economice și financiare și a evoluției acesteia previne riscurile , deficiențele , lipsurile , în general ineficiența și asigură libera initiativă economica în condiții de concurență loială.

Această cunoaștere a situației patrimoniale și financiare a agenților economici se realizează cu ajutorul documentelor primare și a evidenței tehnico-operative și contabile .Asigurarea corectitudinii , exactității și realității acestor informații constituie o problema de mare raspundere a controlului financiar contabil. Într-o accepțiune modernă , prin control se înțelege monitorizarea activităților cu scopul de a asigura ca acestea să se desfășoare potrivit programelor și de a corecta devierile cu efecte negative, asupra scopului propus .

Controlul este o funcție de bază a managementului , trebuind sa-și exercite acțiunea în toate segmentele activității , începând din faza de planificare , execuție și până la deținerea și evaluarea informațiilor .

Procesul de control , ca o componentă esențială a conducerii , mai presupune cunoasterea în detaliu a acțiunilor , măsurarea performanțelor , compararea lor cu standardele și aplicarea acțiunilor de corectare a abaterilor nedorite .

Prin control, conducerii , îi este asigurată cunoașterea condițiilor economice și financiare , în raport cu piața , a situației patrimoniului , a lichidității și a fluxului de trezorerie , de aceea , un control riguros ,eficient, asigură performanța acesteia .

Prin control, conducerea îsi asigură informarea dinamică , reală, prevenită , care ridica valoarea concluziilor și calitatea deciziilor. Controlul pătrunde în esența fenomenelor și contribuie efectiv la conducerea științifică și eficienta, sesizează aspectele negative în momentul în care acestea se manifestă ca tendința și intervine operativ pentru prevenirea și lichidarea cauzelor.

Controlul nu se rezumă să constate manifestarea neajunsurilor , nu este numai concomitent și ulterior, ci, în primul rând , este bazat pe previziunea desfașurării activității , a posibilităților apariției deficiențelor si anomaliilor . Pentru obținerea profitului maxim , pe lângă evaluarea rezultatelor în raport cu obiectivele și normele stabilite , controlul contribuie și la prevenirea tendințelor și fenomenelor care necesită decizii de corecție.

Controlul asigură perfecționarea , creșterea profitului în condiții de concurență liberă și loială .Controlul, ca formă de cunoaștere este lipsit de sens dacă nu se manifestă și ca formă de perfecționare a modului de gestionare a patrimoniului și de organizare și conducere a activității agentului economic .

Într-un sistem economic pot să apară , la un moment dat , unele disfuncționalități în relațiile pe care statul le instituie , prin prevederi sau norme legale, între operatorii economici sau între aceștia și diferitele sale instituții sau organisme guvernamentale.

Aceste disfuncționalități pot fi generate atât de cauze subiective , cum sunt sustragerile deliberate ale operatorilor economici de la obligațiile financiare și fiscale față de stat sau gestionarea defectuoasă a activitaților, situație care nu le mai permite realizarea acestor obligații. În cele mai multe cazuri însa , disfuncționalitățiile sistemelor au cauze obiective determinate de situații care nu au putut fi prevăzute pentru a fi preîntâmpinate .

Prin efectele de prevenire sau reglare a unora dintre disfuncționalitățiile ce pot intervenii la un moment dat în activitățile desfășurate în cadrul sistemelor economice controlul financiar contabil este instrument care servește , în primul rând , intereselor statului în realizarea politicii sale pe termen lung în domeniul economic .

În al doilea rând , controlul financiar contabil servește intereselor agenților economici prin acțiunea de prevenire a situațiilor de disfuncționalitate în procesul de gestionarea patrimoniului , ca și de remediere a unor abateri de la prevederile legale cu efecte perturbatorii în activitatea acestora.

În al treilea rând , controlul financiar contabil servește celorlalți agenți economici , parteneri cărora le oferă informații exacte asupra stării patrimoniului unității economice la care se desfășoară verificarea .

Controlul este o necesitate obiectivă și subiectivă , dar nu este un scop , ci un mijloc de perfecționare a activității executive , inclusiv a procesului de conducere a acesteia . Controlul are ca direcții esențiale organizarea mai bună a muncii , întărirea ordinii și disciplinei în organizarea și desfășurarea activității economice , a disciplinei tehnologice , gospodărirea mai eficientă a mijloacelor de muncă , materiale și financiare .

La baza controlului stă conceptul potrivit căruia munca este izvorul de adevărată și crescândă bunăstare a celui ce o desfășoară și , în același timp , izvorul bogăției națiunii în întregul ei. Controlul are menirea de a orienta munca spre obiective majore intr-o ordine de priorități rațională și de perspectivă , care să înlăture risipa de efort uman și mijloace materiale și să asigure eficiența economică și socială.

Controlul este un factor care contribuie la menținerea activității în situația normală , la soluționarea cu inteligență și competență a problemelor privind dezvoltarea și modernizarea economică , în condiții de eficiență reală . Controlul urmărește în principal , funcționarea unităților de producție la capacitatea normală, chiar maximă, cu adevărat pe criterii de eficiență și rentabilitate.

Controlul este constructiv – proiectiv , în sensul că stabilește măsuri pentru neajunsurile constatate și pentru soluționarea problemelor și sprijină aplicarea lor în vederea creșterii eficienței economice a profitului .Controlul descoperă elemente de progres și contribuie la aplicarea celor mai moderne metode de organizare și conducere , a experiențelor pozitive , iar prin studiile efectuate lărgește orizontul de informare și prospectare în legătură cu rentabilitatea activității economico – sociale .

De altfel, controlul financiar contabil nu trebuie și nici nu poate să scape procesului general de reformă , care se desfășoară în prezent în toate sistemele și subsistemele economice și în special în cele referitoare la buget , bănci , fiscalitate , contabilitate etc.

LOCUL CONTROLULUI FISCAL IN CADRUL SISTEMULUI

DE CONTROL FINANCIAR

Clarificarea sferei de cuprindere a controlului financiar este utilă întrucât contribuie la creșterea rigurozității și eficienței procesului de management .

Controlul financiar este definit ca fiind o funcție a managementului firmei și în această calitate el reprezintă ansamblul proceselor prin care performanțele firmei , subsistemelor și componentelor acesteia sunt măsurate și comparate cu obiectivele și standardele stabilite inițial , în vederea eliminării deficiențelor constatate și integrării abaterilor pozitive .

Doctrina economico-financiară a statornicit că una din funcțiile finanțelor o reprezintă funcția de control . Pentru a delimita sfera de cuprindere a controlului financiar este necesar să pornim de la sfera de manifestare a finanțelor .

Aceasta deoarece funcția de control a finanțelor se realizează , în practică , atât cu ocazia manifestării funcției de repartiție , respectiv în procesul mobilizării veniturilor și alocării resurselor, și din acest punct de vedere nu trebuie confundate cele două funcții , cât și în procesul derulării tuturor operațiilor bănești financiare .

În prima ipostază avem de-a face cu un control funcțional , pur financiar , legat exclusiv de operațiile financiare . În activitatea practică , însă , controlul nu se limitează la cel funcțional ; el îmbracă forma unui control bănesc extins asupra operațiilor bănești , financiare și nonfinanciare , lucru dealtfel posibil și necesar . Este necesar datorită interacțiunii dintre operațiile bănești financiare și nonfinanciare , și este posibil pentru ca un astfel de control se exercita prin intermediul banilor .

Sfera de manifestare a finanțelor determină , prin urmare , sfera de manifestare a controlului financiar . Sfera finanțelor este prezentă în derularea tuturor proceselor financiare .

Funcția de control a finanțelor este prezentă în derularea tuturor proceselor financiare , indiferent de domeniul în care au loc – domeniul public , privat sau mixt .

Dacă controlul se desfașoară dincolo de sfera relațiilor financiare , în domeniul relațiilor bănești nonfinanciare , acesta mai poate prezenta o manifestare a funcției de control a finanțelor și , prin urmare , el mai este control financiar în măsura în care relațiile nonfinanciare se interferează cu relațiile financiare . Dacă nu , controlul ia forma controlului economic , tehnic , al calitații produselor etc. și reprezinta o funcție a conducerii acestor procese .

Fiscul este ,, instituția care colectează impozitul pe venit “ , iar administrația fiscală reprezintă , de asemenea , o instituție a statului care are dreptul de a stabili , încasa și urmări plata impozitelor și a taxelor datorate de către contribuabili .

În literatura de specialitate este recunoscută unanim legătura dintre fisc – fiscalitate și impozite și taxe .Indiferent de unghiul din care este privita fiscalitatea , ea se referă întotdeauna la impozite și taxe . Sursa citată mai sus definește fiscalitatea ca fiind ansamblul reglementărilor privind perceperea impozitelor sub toate formele , directe sau indirecte .Această semnificație este dată fiscalității și în literatura de specialitate occidentală , mai ales în cea franceză , unde fiscalitatea reprezintă ,, ansamblul legilor și regulilor cu privire la impozite ‘’.

Pornind de la această legătură a fiscalității cu impozitele și taxele , putem defini activitatea fiscală ca reprezentând o componentă a activității financiare referitoare la stabilirea și perceperea impozitelor și a altor venituri ale statului .Activitatea financiară este , la rândul ei , strâns legată de sfera de manifestare a finanțelor și se refera la mobilizarea și repartizarea resurselor necesare sectorului public sau privat .Aceste două activități , de mobilizare și repartizare , sunt ipostaze ale funcției de repartiție a finanțelor .

Apare evident că problema stabilirii și perceperii impozitelor și taxelor cuvenite statului , reprezentând activitatea fiscală , poate fi cantonată în sfera de mobilizare a resurselor .De aceea activitatea fiscală este o parte a activității financiare . Pe lângă mobilizarea resurselor , care se leagă în principal de impozite și taxe se deci de activitatea fiscală , activitatea financiară cuprinde și relațiile de natură financiară care intervin în procesul repartizării fondurilor mobilizate .

Normele legale în vigoare , în speță legea referitoare la controlul fiscal , definesc controlul fiscal ca fiind ansamblul activităților care au ca scop verificarea realității declarațiilor , precum și verificarea corectitudinii și exactității îndeplinirii , conform legii , a obligațiilor fiscale de către contribuabili .

Controlul fiscal (inspecția fiscală ) are ca obiect verificarea bazelor de impunere , a legalității și conformității declarațiilor fiscale , corectitudinii și exactității îndeplinirii obligațiilor de către contribuabili , respectării prevederilor legislației fiscale și contabile , stabilirea diferențelor obligațiilor de plată , precum și a accesoriilor aferente acestora .

Inspecția fiscală se exercită asupra tuturor persoanelor , indiferent de forma de organizare , care au obligații de stabilire ,reținerea și plata a impozitelor și taxelor și a altor obligații fiscale prevăzute de lege .

Pornind de la conceptul de control în general și având în vedere elementele specifice fiscalității putem defini controlul fiscal ca fiind activitatea de verificare , supraveghere și analiza a modului de realizare a obiectivelor referitoare la stabilirea , perceperea și virarea către stat a obligațiilor legale reprezentând impozite , taxe și alte contribuții .

Respectând raportul activitate fiscală – activitate financiară , prezent mai sus , deducem ca o parte componentă a controlului financiar o reprezintă controlul fiscal .

Controlul financiar , în ansamblul său , deci inclusiv cel fiscal are ca scop descoperirea abaterilor deficiențelor , lipsurilor prin compararea situației inițiale , a obiectivelor stabilite , cu realitatea efectivă după derularea proceselor economice și financiare , și luarea sau propunerea de măsuri pentru eliminarea acestora .

În aceasta calitate , el contribuie la perfecționarea managementului atât la nivel micro , cât și macroeconomic .

IMPOZITUL PE VENIT. DEFINIREA IMPOZITULUI PE VENIT

Începând cu 01.01.2004, impozitul pe venit este reglementat de L 571 /2003 (codul fiscal) care abrogă vechea reglementare OG 7 /2001 și L 493 /2002, cu modificările și completările ulterioare.

Urmatorii contribuabili datoreaza plata impozitului pe venit :

a) persoane fizice rezidente;

b) persoane fizice nerezidente care desfasoara o activitate independenta prin intermediul unui sediu permanent in Romania;

c) persoanele fizice nerezidente care desfasoara activitati dependente in Romania;

d ) persoanele fizice nerezidente care obtin venituri prevazute la art. 95 din L. 571/2003.

Categoriile de venituri ce se supun impozitului pe venit sunt:

I ) Venituri care formeaza venitul anual global impozabil si care se globalizeaza la sfirsitul anului fiscal, pentru a se calcula impozitul pe venitul anual global:

A) venituri din activități independente;

B) venituri din salarii;

C) venituri din cedarea folosinței bunurilor;

D) venituri obtinute din strainatate din: activitati independente, salarii si cedarea folosintei bunurilor;

II ) Venituri finale, venituri care nu se globalizeaza la sfirsitul anului, iar impozitul calculat pentru aceste venituri reprezinta impozit final:

E) venituri din pensii pentru suma ce depășește 9.000.000 lei /lună, conform Ordonantei Nr. 83/19.08.2004 ;

F) venituri din activități agricole;

G) venituri din dividente si dobanzi;

H) venituri din alte surse;

În categoria de venituri se includ atât veniturile în bani cât și echivalentul în lei a veniturilor în natură.

În înțelesul impozitului pe venit, următoarele venituri nu sunt venituri impozabile si nu se impoziteaza:

a) ajutoarele, indemnizațiile și alte forme de sprijin cu destinație specială, acordate din bugetul de stat, din bugetul asigurărilor sociale de stat, din bugetele fondurilor speciale, bugetele locale și alte fonduri publice, inclusiv indemnizația de maternitate și pentru creșterea copilului, precum și cele de aceeași natură primite de la alte persoane, cu excepția indemnizațiilor pentru incapacitate temporară de muncă;

b) sumele încasate din asigurări de orice fel reprezentând despăgubiri, sume asigurate, precum și orice alte drepturi, cu excepția câștigurilor primite de la societățile de asigurări ca urmare a contractului de asigurare încheiat între părți, cu ocazia tragerilor de amortizare.

Nu sunt venituri impozabile despăgubirile în bani sau în natură primite de către o persoană fizică, ca urmare a unui prejudiciu material suferit de aceasta, inclusiv despăgubirile reprezentând daunele morale;

c) sumele primite drept despăgubiri pentru pagube suportate ca urmare a calamităților naturale, precum și pentru cazurile de invaliditate sau deces, conform legii;

d) pensiile pentru invalizii de război, orfanii, văduvele de război, sumele fixe pentru îngrijirea pensionarilor care au fost încadrați în gradul I de invaliditate, precum și pensiile, altele decât pensiile plătite din fonduri constituite prin contribuții obligatorii la un sistem de asigurări sociale, inclusiv cele din scheme facultative de pensii ocupaționale și cele finanțate de la bugetul de stat;

e) contravaloarea cupoanelor ce reprezintă bonuri de valoare care se acordă cu titlu gratuit persoanelor fizice conform dispozițiilor legale în vigoare;

f) sumele sau bunurile primite sub formă de sponsorizare sau mecenat;

g) veniturile primite ca urmare a transferului de proprietate asupra bunurilor imobile și mobile corporale din patrimoniu personal, altele decât câștigurile din transferul titlurilor de valoare;

h) drepturile în bani și în natură primite de militarii în termen, militarii cu termen redus, studenții și elevii unităților de învățământ din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională și civile, precum și cele ale gradaților și soldaților concentrați sau mobilizați;

i) bursele primite de persoanele care urmează orice formă de școlarizare sau perfecționare în cadru instituționalizat;

j) sumele sau bunurile primite cu titlu de moștenire sau donație;

k) veniturile din agricultură și silvicultură, cu excepția celor prevăzute la art. 75 (L 571 /2003);

l) veniturile primite de membrii misiunilor diplomatice și ai posturilor consulare pentru activități desfășurate în România, în calitatea lor oficială, în condiții de reciprocitate, în virtutea regulilor generale ale dreptului internațional sau a prevederilor unor acorduri speciale la care România este parte;

m) veniturile nete în valută primite de membrii misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și institutelor culturale ale României amplasate în străinătate, în conformitate cu legislația în vigoare;

n) veniturile primite de oficialii organismelor și organizațiilor internaționale din activitățile desfășurate în România în calitatea lor oficială, cu condiția ca poziția acestora, de oficial, să fie confirmată de Ministerul Afacerilor Externe;

o) veniturile primite de cetățeni străini pentru activitatea de consultanță desfășurată în România, în conformitate cu acordurile de finanțare nerambursabilă încheiate de România cu alte state, cu organisme internaționale și organizații neguvernamentale;

p) veniturile primite de cetățeni străini pentru activitățile desfășurate în România, în calitate de corespondenți de presă, cu condiția reciprocității acordate cetățenilor români pentru venituri din astfel de activități, și cu condiția ca poziția acestor persoane să fie confirmată de Ministerul Afacerilor Externe;

q) sumele reprezentând diferența de dobândă subvențională pentru creditele primite în conformitate cu legislația în vigoare;

r) subvențiile primite pentru achiziționarea de bunuri, dacă subvențiile sunt acordate în conformitate cu legislația în vigoare;

s) veniturile reprezentând avantaje în bani și /sau în natură primite de persoanele cu handicap, veteranii de război, invalizii și văduvele de război, accidentații de război în afara serviciului ordonat, persoanele persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, cele deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, urmașii eroilor-martiri, răniților, luptătorilor pentru victoria Revoluției Romane din decembrie 1989.

t) premiile obtinute de sportivii medaliati la campionatele mondiale, europene si la jocurile olimpice.

Nu sunt venituri impozabile premiile, primele si indemnizatiile sportive acordate sportivilor, antrenorilor, tehnicienilor si altor specialisti, in vederea realizarilor obiectivelor de inalta performanta:

– clasarea pe podimiul de premiere la campionatele europene, campionatele mondiale si jocurile olimpice;

– clasificarea si participarea la turneele finale ale campionatelor mondiale si europene, prima grupa valorica, precum si la jocurile olimpice, in cazul jocurilor sportive.

Nu sunt venituri impozabile primele si indemnizatiile sportive acordate sportivilor, antrenorilor, tehnicienilor si a altor specialisti in vederea pregatirii si participarii la competitiile internationale oficiale ale loturilor reprezentative ale Romaniei.

u) premiile si alte drepturi sub forma de cazare , masa , transport si alte asemenea obtinute de elevi si studenti in cadrul competitiilor interne si internationale.

v) alte venituri care nu sunt impozabile, asa cum sant precizate la fiecare categorie de venit.

In categoriile de venituri prevazute a fi impozitate se cuprind si orice avantaje in bani sau in natura primite de o persoana fizica cu titlu gratuit sau cu plata partiala, precum si folosirea in scop personal a bunurilor si drepturilor aferente desfasurarii activitatii. Avantajele acordate includ folosinta in scop personal a vehiculelor de orice tip, hrana,cazarea, personalul pentru munci casnice, diferenta dintre dobanda practicata de aceeasi banca la imprumuturi si dobanda preferentiala, reduceri de preturi sau tarife in cazul cumpararii unor bunuri sau prestari de servicii, gratuitati de bunuri si servicii, inclusiv sume acordate pentru distractii sau recreere, precum si altele asemenea.

In vederea determinarii venitului net ca diferenta intre venitul brut si cheltuielile aferente deductibile, pentru cheltuieli se aplica urmatoarele reguli:

Cheltuielile aferente venitului sunt acele cheltuieli efectuate in cadrul activitatilor desfasurate in scopul realizarii acestuia, justificate prin documente ;

Sumele sau bunurile utilizate de contribuabili pentru uzul personal sau al familiei sale nu sunt cheltuieli aferente venitului;

Cheltuielile recunoscute ca deductibile sunt cele aferente venitului,in limitele prevazute de legislatia in vigoare, dupa caz. Cheltuielile cu parisabilitatile si cheltuielile de reclama si publicitate sunt deductibile in condiitile si in limitele stabilite de legislatia in vigoare pentru persoanele juridice.Cheltuielile privind amortizarea sunt deductibile in conditiile in care calculul se efectuaza conform legislatiei in materie;

Celtuielile corespunzatoare veniturilor ale caror surse se afla pe teritorul Romaniei sau in strainatate, care sunt neimpozabile sau sunt scutite de impozit pe venit, nu sunt cheltuieli deductibile.

Impozitul pe venit datorat precum si impozitul pe venitul realizat in strainatate nu sunt cheltuieli deductibile.

Cheltuielile cu bunurile din patrimonul afacerii, utilizate si in scop personal, precum si cu bunurile din patrimonul personal al contribuabilului sau asociatilor, utilizate pentru afacere , sunt deductibile in limitele stabilite prin hotarare a Guvernului.

Perioada impozabila este anul fiscal care corespunde anului calendaristic, cu excepția când decesul contribuabilului survine în cursul anului, atunci perioada impozabilă este inferioară anului calendaristic.

Venitul impozabil realizat pe o fracțiune de an se consideră venit anual impozabil.

Venitul net se determină ca diferență între venitul brut și cheltuielile aferente deductibile.

Contribuabilii au dreptul la deducerea din venitul global anual a unor forme de deducere personală de bază, care în anul 2004 este de 2.000.000 lei /lună, și deduceri personale suplimentare acordate pentru fiecare lună a perioadei impozabile.

Deducerea personală suplimentară pentru soția /soțul, copiii sau alți membrii de familie aflați în întreținere este de 0,5 înmulțit cu deducerea personală de bază.

Contribuabilii mai beneficiază de deduceri personale de bază în funcție de situația proprie sau a persoanelor aflate în întreținere, astfel:

a) 1,0 înmulțit cu deducerea personală de bază, pentru invalizii de gradul I și persoanele cu handicap grav;

b) 0,5 înmulțit cu deducerea personală de bază, pentru invalizii de gradul II și persoanele cu handicap accentuat.

Copii minori ai contribuabilului sunt considerati intotdeauna intretinuti, iar suma reprezentand deducerea personala suplimentara pentru fiecare copil se acorda integral unuia dintre parinti conform intelegerii acestora.

Nu sunt considerate persoane aflate în întreținere, acele persoane a căror venituri impozabile și neimpozabile depășesc sumele reprezentând deduceri personale, prezentate mai sus.

De asemenea, nu sunt persoane aflate în întreținere:

a) persoane fizice care dețin terenuri agricole și silvice în suprafață de peste 1 ha în zonele de șes și colinare și de peste 2 ha în zonele montane;

b) persoanele fizice care obțin venituri din cultivarea și valorificarea florilor, legumelor, zarzavaturilor în seră și solarii și /sau în sistem irigat, din valorificarea arbuștilor, plantelor decorative și ciupercilor, precum și din exploatarea pepinierelor viticole și pomicole.

Sunt considerați alți membrii ai familiei: rudele contribuabilului sau ale soțului /soției acestuia până la gradul II inclusiv.

Suma deducerilor personale admisă nu poate depăși de 3 ori deducerea personală de bază și se acordă în limita venitului realizat.

Sumele exprimate in valuta se transforma in lei, la cursul de schimb al pietei valutare comunicat de Banca Nationala a Romaniei.

Sumele și tranșele de venituri impozabile sunt calculate prin rotunjirea la suta de unități, în sensul că fracțiunile sub 100.000 se majorează la 100.000 lei.

Categoriile de venituri supuse impozitarii, cotele de impozit si termenele de plata sunt sintetizate in tabelul urmator:

IMPUNEREA VENITURILOR DIN ACTIVITĂȚI INDEPENDENTE

Veniturile din activități independente cuprind veniturile comerciale, veniturile din profesii libere și venituri din drepturi de proprietate intelectuală, realizate în mod individual și /sau într-o formă de asociere, inclusiv din activități adiacente.

Sunt considerate venituri comerciale veniturile din fapte de comerț ale contribuabililor, din prestări de servicii și din practicarea unei meserii.

Constituie venituri din profesii libere venituri obținute din exercitarea profesiilor medicale, de avocat, notar, executori judecatoresti, expert contabil, contabil autorizat, consultant de plasament în valori mobiliare, arhitect,traducatori, sportivi, arbitri sportivi, sau a altor profesii asemănătoare desfășurate independent.

Veniturile din valorificarea sub orice formă a drepturilor de proprietate intelectuală provin din brevete de invenție, desene și modele, mostre, mărci de fabrică și de comerț, procedee tehnice, know-how, din drepturi de autor și drepturi conexe dreptului de autor și altele asemenea.

Persoanele fizice române fără domiciliu în România și persoanele fizice străine sunt supuse impozitării în România pentru veniturile obținute din desfășurarea în România, potrivit legii, a unei activități independente, printr-o bază fixă, sau într-o perioadă ce depășește în total 183 de zile în orice perioadă de 12 luni începând sau sfârșind în anul calendaristic vizat.

Contribuabilii care obțin venituri din activități independente sunt obligați să organizeze și să conducă evidența contabilă în partidă simplă, cu respectarea reglementărilor în vigoare privind evidența contabilă, completând Registrul-jurnal de încasări și plăți, Registrul-inventar și alte documente contabile stabilite prin norme.

Contribuabilii care desfășoară activități pentru care venitul net se determină pe bază de norme de venit nu au obligația să organizeze și să conducă evidența contabilă în partidă simplă pentru activitatea respectivă.

Pentru contribuabilii care desfasoara mai multe activitati, printre care si cea de taximetrie, impunerea se face in sistem real. In acest caz venitul net din activitatea de taximetrie luat in calcul nu poate fi inferior normei de venit stabilita pentru aceasta activitate.

Contribuabilii care obțin venituri din valorificarea sub orice formă a drepturilor de proprietate intelectuală, la care venitul net se determină prin deducerea din venitul brut a unei cote forfetare de cheltuieli, au obligația, pentru activitatea respectivă, să completeze Registrul-jurnal de încasări și plăți.

Venitul net din activități independente se determină în sistem real, pe baza datelor din contabilitatea în partidă simplă prin diferență între venitul brut și cheltuielile aferente deductibile.

Venitul brut cuprinde :

Sumele încasate și echivalentul în lei al veniturilor în natură din desfasurarea unei activitati.

Veniturile sub forma de dobanzi din creante comerciale sau din alte creante utilizate in legatura cu o activitate independenta;

Castigurile din transferul activelor din patrimoniul afacerii utilizate intr-o activitate independenta inclusiv contravaloarea bunurilor ramase dupa incetarea definitiva a activitatii;

Veniturile din angajamentul de a nu desfasura o activitate independenta sau de a nu concura cu o alta persoana;

Venituriile din anularea sau scutirea unor datorii de plata aparute in legatura cu o activitate independenta;

Conditiile generale pe care trebuie sa le indeplineasca cheltuielile aferente veniturilor, pentru a putea fi deduse, sunt:

a) Sa fie efectuate in cadrul activitatilor desfasurate in scopul realizarii venitului, justificate prin documente;

b) Sa fie cuprinse in exercitiul financiar al anului in cursul careia au fost platite;

c) Sa respecte regulile privind amortizarea;

Următoarele cheltuieli sunt deductibile limitat:

a) cheltuielile de sponsorizare și mecenat efectuate conform legii, în limita unei cote de 5% din baza de calcul determinată conform alin. (6);

b) cheltuielile de protocol, în limita unei cote de 2% din baza de calcul determinată conform alin. (6);

c) suma cheltuielilor cu indemnizația primită pe perioada delegării și detașării în altă localitate, în țară și în străinătate, în interesul serviciului, în limita a de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru instituțiile publice;

d) cheltuielile sociale, în limita sumei obținute prin aplicarea unei cote de până la 2% la fondul de salarii realizat anual;

e) pierderile privind bunurile perisabile, în limitele prevăzute de actele normative în materie;

f) cheltuielile reprezentând tichetele de masă acordate de angajatori, potrivit legii;

g) contribuțiile efectuate în numele angajaților la scheme facultative de pensii ocupaționale, în conformitate cu legislația în vigoare, în limita echivalentului în lei a 200 EURO anual, pentru o persoană;

h) prima de asigurare pentru asigurările private de sănătate, în limita echivalentului in lei a 200 EURO anual, pentru o persoana;

i) cheltuielile efectuate pentru activitatea independentă, cât și în scopul personal al contribuabilului sau asociaților, sunt deductibile numai pentru partea de cheltuială care este aferentă activității independente;

j) cheltuielile reprezentând contribuții sociale obligatorii pentru salariați și contribuabili, potrivit legii;

k) dobânzi aferente împrumuturilor de la persoane fizice și juridice utilizate în desfășurarea activității, pe baza contractului încheiat între părți, în limita nivelului dobânzii de referință a Băncii Naționale a României;

l) cheltuielile efectuate de utilizator, reprezentând chiria – rata de leasing – în cazul contractului de leasing operațional respectiv cheltuielile cu amortizarea și dobânzile pentru contractele de leasing financiar, stabilite în conformitate cu prevederile privind operațiunile de leasing și societățile de leasing.

Baza de calcul se determină ca diferență dintre venitul brut și cheltuielile deductibile, altele decât cheltuielile de sponsorizare, mecenat și cheltuielile de protocol.

Nu sunt cheltuieli deductibile:

a) sumele sau bunurile utilizate de contribuabil pentru uzul personal sau al familiei sale;

b) cheltuielile corespunzătoare veniturilor neimpozabile ale căror surse se află pe teritoriul României sau în străinătate;

c) impozitul pe venit datorat potrivit prezentului titlu, inclusiv impozitul pe venitul realizat în străinătate;

d) cheltuielile cu primele de asigurare, altele decât cele prevăzute la alin. (4) lit. d) și la alin. (5) lit. h);

e) donații de orice fel;

f) amenzile, confiscările, dobânzile, penalitățile de întârziere și penalitățile datorate autorităților române și străine, potrivit prevederilor legale, altele decât cele plătite conform clauzelor din contractele comerciale;

g) ratele aferente creditelor angajate;

h) dobânzile aferente creditelor angajate pentru achiziționarea de imobilizări corporale de natura mijloacelor fixe, în cazul în care dobânda este cuprinsă în valoarea de intrare a imobilizării corporale, potrivit prevederilor legale;

i) cheltuielile de achiziționare sau de fabricare a bunurilor și a drepturilor amortizabile din Registrul-inventar;

j) cheltuielile privind bunurile constatate lipsă din gestiune sau degradate și neimputabile, dacă inventarul nu este acoperit de o poliță de asigurare;

k) sumele sau valoarea bunurilor confiscate, ca urmare a încălcării dispozițiilor legale în vigoare;

l) impozitul pe venit suportat de plătitorul venitului în contul beneficiarilor de venit;

m) alte sume prevăzute prin legislația în vigoare;

Venitul net din activități independente se determină ca diferență între venitul brut și cheltuielile aferente realizării venitului, deductibile pe baza datelor din contabilitatea în partidă simplă.

Contribuabilii care obtin venituri din activitati independente sant obligati potrivit art. 49 din L.571/2003 privind Codul fiscal sa organizeze si sa conduca evidenta contabila in partida simpla cu respectarea reglementarilor in vigoare privind evidenta contabila.

Baremul anual de impunere pentru anul fiscal 2004, pentru calculul platilor anticipate, este prevazut in urmatorul tabel :

Organizarea si conducerea evidentei contabile in partida simpla de catre persoanele fizice care au calitatea de contribuabili in conformitate cu L.571/2003 privind Codul Fiscal se tine conform Ordin nr. 1040/08.07.2004.

Evidenta contabila in partida simpla se tine in limba romana si in moneda nationala.

Orice operatiune economico – financiara efectuata se consemneaza in momentul efectuarii ei intr-un document care sta la baza inregistrarilor in evidenta contabila in partida simpla , dobandind asfel calitatea de document justificativ.

Documentele justificative trebuie sa cuprinda urmatoarele elemente principale, prevazute in structura formularelor aprobate :

denumirea documentului;

numele si prenumele contribuabilului, precum si adresa completa;

numarul documentului si data intocmirii acestuia;

– mentionarea partilor care participa la efectuarea operatiunii economico – financiare ( cand este cazul );

continutul operatiunii economico – financiare, iar atunci cand este necesar, si temeiul legal al efectuarii ei;

datele cantitative si valorice aferente operatiunii economico – financiare efectuate;

numele si prenumele, precum si semnaturile persoanelor care raspund de efectuarea operatiunii;

alte elemente menite sa asigure consemnarea completa a operatiunilor in documente justificative.

Documentele care stau la baza inregistrarilor in evidenta contabila in partida simpla pot dobindi calitatea de document justificativ numai in cazurile in care furnizeaza toate informatiile prevazute in normele legale in vigoare.

Documentele provenite din relatiile de cumparare a unor bunuri de la persoane fizice pot fi inregistrate in evidenta contabila in partida simpla numai in cazurile in care se face dovada intrarii in patrimoniu a bunurilor respective, prin intocmirea Borderoului de achizitie sau a Notei de receptie si constatare de diferente .

In cazul in care documentele respective se refera la cheltuieli pentru prestari de servicii efectuate de persoane fizice impuse pe baza de norme de venit, pentru a fi inregistrate in evidenta contabila in partida simpla a contribuabililor, acestea trebuie sa aiba la baza contracte sau conventii, intocmite in acest scop in conformitate cu reglementarile legale in vigoare.

In documentele justificative si in cele contabile nu sunt admise stersaturi sau alte asemenea procedee, precum si lasarea de spatii libere intre operatiunile inscrise in acestea.

Erorile se corecteaza prin taierea cu o linie a textului sau a cifrei gresite, pentru ca acestea sa poata fi citite, iar deasupra lor se scrie textul sau cifra corecta. Corectarea se face pe toate exemplarele documentului justificativ si se confirma prin semnatura persoanei care a intocmit documentul justificativ.

Contribuabilii au obligatia sa efectueze inventarierea generala a patrimonului: la inceputul activitatii; cel putin o data pe an; la incetarea activitatii, precum si in alte situatii prevazute de lege.

Registrul – jurnal de incasari si plati si Registrul – inventar au regim de inregistrare la organele fiscale. Acestea se numeroteaza, se snuruiesc si se parafeaza inainte de depunerea lor la organele financiare pentru inregistrare.

Contribuabilii au obligatia sa pastreze in arhiva lor registrele de contabilitate, documentele financiar contabile, precum si documentele justificative care stau la baza inregistrarii in evidenta contabila in partida simpla.

Termenul de pastrare al Registrului – jurnal de incasari si plati, a Registrului – inventar, precum si a documentelor justificative si financiar- contabile este de 10 ani, cu incepere de la data incheierii anului fiscal in cursul caruia au fost intocmite, cu exceptia statelor de salarii, care se pastreaza timp de 50 de ani.

In cazul in care bunurile din patrimonul afacerii trec in patrimonul personal al contribuabilului, suma reprezentand contravaloarea acestora se include in venitul brut, considerandu-se o instrainare.

In cazul in care asociatiile i-si inceteaza activitatea, iar fostii asociati continua sa functioneze in mod individual, bunurile din patrimoniul asociatiei trec in patrimoniul noilor afaceri, se inscriu in Registrul – inventar al acestora si se amortizeaza in continuare, se consuma sau se vand, dupa caz. In toate cazurile de instrainare este necesara evaluarea bunului, care se poate face la preturile practicate pe piata sau stabilite prin expertiza tehnica.

In cazul incetarii definitive a activitatii, sumele obtinute din valorificarea bunurilor patrimoniului afacerii, inscrise in Registrul – inventar ( mijloace fixe, obiecte de inventar ), precum si stocurile de materii prime, materiale , produse finite si marfuri ramase nevalorificate sunt incluse la venitul brut.In relatiile cu persoanele juridice contribuabilii sunt obligati, pentru sumele incasate atat pe baza de chitanta, bon fiscal, cat si prin banca, sa intocmeasca factura.

Inregistrarea in evidenta contabila in partida simpla a bunurilor mobile si imobile se face la valoarea de achizitie, de productie sau la pretul pietei, dupa caz.

Sunt amortizabile numai bunurile inregistrate in Registrul – inventar.

Orice suma platita , respectiv incasata, in numerar sau prin banca se va inregistra in mod obligatoriu , cronologic, in Registrul – jurnal de incasari si plati.

Taxa pe valoarea adaugata datorata bugetului de stat se stabileste in conformitate cu reglementarile fiscale specifice acesteia.

Evidenta taxei pe valoarea adaugata colectate se tine cu ajutorul Jurnalului pentru vinzari. In acest jurnal se inregistreaza pe baza de documente valoarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate si taxa pe valoarea adaugata aferenta.

Evidenta taxei pe valoarea adaugata deductibile se tine cu ajutorul Jurnalului pentru cumparari. In acest jurnal se inregistreaza pe baza de documente valoarea cumpararilor de bunuri sau a serviciilor prestate si taxa pe valoarea adaugata aferenta.

Contribuabilii care obtin venituri dintr-o activitate agricola pot opta pentru determinarea venitului net din acea activitate pe baza datelor din evidenta contabila in partida simpla.

Prin exceptie , contribuabili pot opta pentru determinarea venitului net din cedarea folosintei bunurilor in sistem real, pe baza datelor din evidenta contabila in partida simpla.

Contribuabilii care obtin venituri din activitati independente, impusi pe baza normelor de venit, precum si cei care obtin venituri din drepturi de proprietate intelectuala pot sa opteze pentru determinarea venitului in sistem real.

Optiunea de a determina venitul net pe baza datelor din contabilitatea in partida simpla este obligatorie pentru contribuabil pe o perioada de 2 ani fiscali consecutivi si se considera reinoita pentru o noua perioada daca nu se depune o noua cerere de renuntare de catre contribuabil.

Cererea de optiune pentru stabilirea venitului in sistem real se depune la organul fiscal competent pana la data de 31 ianuarie inclusiv , in cazul contribuabililor care au desfasurat activitate si in anul precedent, respectiv in termen de 15 zile de la inceperea activitatii , in cazul contribuabililor care incep activitatea in cursul anului fiscal.

Direcția generală a Finanțelor publice Teritoriale are obligația de a stabili și publica anual normele de venit înainte de 1 ianuarie a anului în care urmează a se aplica normele respective. Norma de venit comunicată contribuabilului reprezintă venit și intră în componența venitului anual impozabil.

Venitul net din drepturile de proprietate intelectuală se determină prin scăderea din venitul brut a următoarelor cheltuieli:

a) cheltuieli deductibile de 60% din venitul brut;

b) contribuții sociale obligatorii plătite;

În cazul veniturilor provenite din crearea unor lucrări de artă monumentală, venitul net se stabilește prin deducerea din venitul brut a următoarelor cheltuieli:

a) e cheltuială deductibilă de 70% din venitul brut;

b) contribuții sociale obligatorii plătite;

De asemenea, în cazul exploatării de către moștenitori a dreptului de proprietate intelectuală, precum și în cazul remunerației compensatorii pentru copia privată venitul net se determină prin scăderea din venitul brut a sumelor ce revin organismelor de gestiune colectivă sau altor plătitori, de asemenea venituri fără aplicarea cotelor forfetare de mai sus.

Beneficiarii de venit, datorează în cursul anului un impozit reținut la sursă, reprezentând plăți anticipate, stabilite în situațiile și cuantumurile următoare:

a) – 15% din venitul brut, în cazul veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală;

b) – 10% din venitul brut în cazul valorificării bunurilor în regim de consignație;

c) – 10% din venitul brut, ca urmare a unor activități desfășurate în baza unui contract de agent, comision sau mandat;

d) – 10% din venitul brut, din activități de expertiză contabilă, tehnică, judiciară și extrajudiciară;

e) – 25% din profitul cuvenit obținut de o PF în asociere cu o persoană juridică contribuabil, care nu generează o persoană juridică;

f) – 1,5% din veniturile ce revin PF asociate cu o persoană juridică (microintreprindere), care nu generează o persoană juridică;

Impozitul ce trebuie reținut de persoana juridică în contul persoanei fizice se virează la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost plătit venitul, excepție făcând lit. e și f, unde impozitul are termen de plată trimestrul până în 25 inclusiv a primei luni următoare trimestrului pentru care s-a calculat impozitul x.

Impozitul reținut de persoana juridică în contul PF pentru veniturile realizate dintr-o asociere cu persoana juridică, reprezintă plată anticipată, cu impozit anual pe venit.

IMPUNEREA VENITURILOR DIN SALARII

Sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani și /sau în natură obținute de o persoană fizică ce desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor sau de forma sub care ele se acordă, inclusiv indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă, de maternitate și pentru concediul de îngrijire a copilului în vârstă de până la 2 ani.

În vederea impunerii, sunt asimilate salariilor:

a) indemnizațiile din activități desfășurate ca urmare a unei funcții de demnitate publică, stabilite potrivit legii;

b) indemnizații din activități desfășurate ca urmare a unei funcții alese în cadrul persoanelor juridice fără scop lucrativ;

c) drepturile de soldă lunară, indemnizațiile, primele, premiile, sporurile și alte drepturi ale cadrelor militare, acordate potrivit legii;

d) indemnizația lunară brută, precum și suma din profitul net, cuvenite administratorilor la companii /societăți naționale, societăți comerciale la care statul sau o autoritate a administrației publice locale este acționar majoritar, precum și la regiile autonome;

e) sumele primite de membrii fondatori ai societăților comerciale constituite prin subscripție publică;

f) veniturile realizate din încadrarea în muncă ca urmare în încheierii unei convenții civile de prestări servicii;

g) sumele primite de reprezentanții în adunarea generală a acționarilor, în consiliul de administrație și comisia de cenzori;

h) alte drepturi de natură salarială sau asimilate salariilor;

Nu sant considerate venituri salariale si nu sant impozabile :

– ajutoarele de inmormantare , ajutoarele pentru pierderi produse in gospodariile proprii ca urmare a calamitatilor naturale, ajutoarele pentru bolile grave si incurabile,ajutoarele pentru nastere,cadourile oferite salariatelor, contravaloarea transportului la si de la locul de munca al salariatului.

– Tichetele de masa si drepturile de hrana acordate de angajatori angajatilor.

– Contravaloarea folosintei locuintei de serviciu sau a locuintei din incinta unitatii.

– Cazarea si contravaloarea chiriei pentru locuintele puse la dispozitia oficialitatilor publice, a angajatilor consulari si diplomatici.

– Sumele primite pentru acoperirea cheltuielilor de mutare in interes de servici, etc.

Venitul brut din salarii reprezintă suma veniturilor realizate de salariat pe fiecare loc de realizare a venitului.

Venitul net din salarii se determină prin deducerea din venitul brut a următoarelor cheltuieli:

– contribuțiile obligatorii datorate, potrivit legii, pentru protecția socială a șomerilor, pentru asigurările sociale de sănătate, contribuția individuală de asigurări sociale, precum și alte contribuții obligatorii stabilite prin lege, după caz;

– o cotă de 15% din deducerea personală de bază, acordată cu titlu de cheltuieli profesionale, o dată cu deducerea personală de bază la același loc de muncă;

Beneficiarii de venituri din salarii datorează un impozit lunar reprezentând plăți anticipate, care se calculează și se reține la sursă de către de către plătitorii de venituri.

Impozitul lunar se determină, prin aplicarea baremului lunar prevăzut, asupra bazei de calcul determinate ca diferență între venitul net din salarii aferent unei luni și deducerile personale acordate pentru luna respectivă.

Sumele reprezentând prime de vacanță, acordate pe lângă indemnizația de concediu de odihnă, potrivit prevederilor contractelor de muncă sau ale unor legi speciale, în limita salariului de bază din luna anterioară plecării în concediu, se impozitează separat de celelalte drepturi salariale ale lunii în care se plătesc, prin aplicarea baremului lunar asupra bazei de calcul determinate ca diferență între venitul brut și contribuția la asigurările sociale de sănătate.

Avantajele primite în bani și în natură și imputate salariatului în cauză nu se impozitează.

Plătitorii de salarii și de venituri asimilate salariilor au obligația de a calcula și de a reține impozitul aferent veniturilor fiecărei luni, la data efectuării plății acestor venituri, precum și de a-l vira la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare.

Calculul impozitului pe veniturile din salarii se face pe baza informațiilor cuprinse în fișa fiscală.

Plătitorii de venituri au obligația să solicite organului fiscal, pe bază de cerere, până la data de 30 noiembrie a fiecărui an pentru anul următor, formularul tipizat al fișelor fiscale pentru salariați și pentru persoanele fizice care obțin venituri asimilate salariilor.

Fișa fiscală va fi completată de plătitorul de venituri cu datele personale ale contribuabilului, mențiunile referitoare la deducerile personale, veniturile din salarii obținute și impozitul reținut și virat în cursul anului, precum și rezultatul regularizării impozitului plătit pe venitul anual sub formă de salarii.

Plătitorii de venituri de natură salarială au obligația să determine venitul anual impozabil din salarii și să stabilească diferența dintre impozitul calculat la nivelul anului și cel calculat și reținut lunar anticipat în cursul anului fiscal, până în ultima zi lucrătoare a lunii februarie a anului fiscal următor, precum și să efectueze regularizarea acestor diferențe în termen de 90 de zile de la acestă dată, pentru persoanele fizice.

Platitorii de venituri din salarii calculeaza impozitul anual si efectueaza regularizarea sumelor pentru persoanele fizice daca indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii:

– au fost angajati permanent ai platitorului in cursul anului.

– Nu au alte surse de venit care se cuprind in venitul anual global impozabil.

Diferențele de impozit rezultate din operațiunile de regularizare influențează obligația de plată pentru bugetul de stat a impozitului pe venitul din salarii, a angajatorului, pentru luna în care are loc regularizarea, rezultând impozitul de virat pe luna respectivă.

Sumele reprezentând deduceri personale cuvenite, dar neacordate în cursul anului fiscal de către angajatori, precum și deduceri personale acordate, dar necuvenite, se regularizează cu ocazia stabilirii impozitului anual pe venit.

IMPUNEREA VENITURILOR DIN CEDAREA FOLOSINȚEI BUNURILOR

Veniturile din cedarea folosinței bunurilor sunt venituri, în bani și /sau în natură, provenind din cedarea folosinței bunurilor mobile și imobile, obținute de către proprietar, uzufructuar sau alt deținător legal.

Veniturile din cedarea folosinței bunurilor se stabilesc pe baza contractului încheiat între părți, în formă scrisă, și înregistrat la organul fiscal competent în termen de 15 zile de la data încheierii acestuia.

Venitul brut reprezintă totalitatea sumelor în bani și /sau echivalentul în lei al veniturilor în natură, realizate de proprietar, uzufructuar sau alt deținător legal.

Venitul brut anual din cedarea folosinței bunurilor se stabilește pe baza chiriei sau arendei prevăzute în contractul încheiat între părți pentru fiecare an fiscal, indiferent de momentul plății chiriei sau a arendei.

În situația în care chiria /arenda reprezintă echivalentul în lei al unei valute, venitul brut anual se determină pe baza chiriei /arendei lunare evaluate la cursul de schimb al pieței valutare comunicat de Banca Națională a României, din ultima zi a fiecărei luni, corespunzător lunilor din perioada de impunere.

Venitul net din cedarea folosinței bunurilor se determină prin deducerea din venitul brut a următoarelor cote de cheltuieli reprezentând cheltuieli deductibile aferente venitului, astfel:

– 50%, aplicată la venitul brut, în cazul construcțiilor;

– 30%, aplicată la venitul brut, în celelalte cazuri;

Contribuabilii pot opta, pentru determinarea venitului net din cedarea folosinței bunurilor în sistem real, pe baza datelor din contabilitatea în partidă simplă; opțiunea este obligatorie pentru contribuabil pe o perioadă de 2 ani fiscali consecutivi.

Cererea de opțiune se depune la organul fiscal competent până la 31 ianuarie inclusiv, în cazul contribuabililor care au desfășurate activități și anul fiscal precedent, respectiv în termen de 15 zile de la începerea activității, în cazul contribuabililor care încep activitatea în cursul anului fiscal.

Un contribuabil care realizeaza venituri din cedarea folosintei bunurilor pe parcursul unui an datoreaza plati anticipate in contul impozitului pe venit. Platile se fac catre bugetul de stat conform art. 88 din L.571/2003.

Venitul net din cedarea folosintei bunurilor se include in venitul anual global si se globalizeaza.

IMPUNEREA VENITURILOR DIN INVESTIȚII

Veniturile din investiții cuprind:

a) dividende;

b) venituri impozabile din dobânzi;

c) câștiguri din transferurile titlurilor de valoare;

d) venituri din operațiuni de vânzare – cumpărare de valută la termen, pe bază de contract, precum și orice alte operațiuni similare;

Reprezintă titlul de valoare orice valori mobiliare, titluri de participare la un fond deschis de investiții, sau alt instrument financiar.

Veniturile impozabile din dobânzi sunt toate veniturile sub formă de dobânzi, altele decât:

a) venituri din dobânzi la depozitele la vedere și depunerile la casele de ajutor reciproc;

b) venituri din dobânzi aferente titlurilor de stat, precum și obligațiunilor municipale ale A.N.L. și ale altor entități emitente de obligațiuni, care vizează construcția de locuințe;

Câștigul din transferul titlurilor de valoare, altele decât titlurile de participare la fondul deschis de investiții reprezintă diferența pozitivă dintre prețul de vânzare și prețul de cumpărare pe tipuri de titluri de valori, diminuată după caz, cu comisioanele datorate intermediarilor.

În cazul transferului dreptului de proprietate asupra titlurilor de participare la planuri deschise de investiții, câștigul se determină ca diferență pozitivă dintre prețul de răscumpărare și prețul de cumpărare /subscriere.

În cazul transferului dreptului de proprietate asupra părților sociale, câștigul din înstrăinarea părților sociale se determină ca diferență pozitivă între prețul de vânzare și valoarea nominală /prețul de cumpărare.

Câștigurile obținute din operațiuni de vânzare – cumpărare de valută la termen pe bază de contract, precum și orice alte operațiuni de acest gen, reprezintă diferențele de curs favorabile, rezultate din aceste operațiuni în momentul închiderii operațiunii și evidențierii în contabilitatea clientului.

Determinarea câștigurilor de mai sus se efectuează la data încheierii tranzacției pe baza contractului încheiat între părți.

Impozitul se calculează prin aplicarea unei cote de 1% asupra câștigului din transferul titlurilor de valoare, precum și din operațiuni de vânzare – cumpărare de valută la termen, pe bază de contract și orice alte operațiuni similare.

Impozitul calculat și reținut la sursă se varsă la bugetul de stat până în 25 a lunii următoare celei în care a fost reținut.

Impozitul astfel reținut și vărsat reprezintă impozitul final.

Pierderile înregistrate nu se compensează, reprezintă pierderi definitive ale contribuabilului.

IMPUNEREA VENITURILOR DIN PREMII SI

JOCURI DE NOROC

Veniturile din premii și jocuri de noroc, cuprind veniturile din concursuri și jocuri de noroc, altele decât cele realizate ca urmare a participării la jocuri de tip cazinou, mașini electronice cu câștiguri și altele decât cele prevăzute la art. 42 din L 571 /2003.

Venitul net este diferența dintre venitul din premii, respectiv din jocuri de noroc și suma reprezentând venitul neimpozabil.

Nu sunt impozabile veniturile provenite din premii și din jocuri de noroc, în bani și /sau în natură, sub valoarea sumei neimpozabile stabilită în sumă de 8.000.000 lei pe fiecare câștig realizat la același organizator sau plătitor într-o singură zi.

Venitul sub formă de premii dintr-un singur concurs se impune, prin reținere la sursă cu o cotă de 10%, aplicată asupra venitului net.

Veniturile din jocuri de noroc se impun prin reținere la sursă cu o cotă de 20%, aplicată asupra venitului brut.

Impozitul calculat și reținut în momentul plății venitului se virează la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reținut.

Aceste venituri nu se globalizează, fiind impozite finale.

VENITURI DIN ALTE SURSE

În această categorie se include și nu sunt limitate, următoarele venituri:

a) prime de asigurări suportate de o persoană fizică independentă sau de orice altă entitate, în cadrul unei activități pentru o persoană fizică în legătură cu care suportatorul nu are o relație generatoare de venituri din salarii;

b) câștiguri de la societățile de asigurări, ca urmare a contractului de asigurare, încheiat între părți cu ocazia asigurărilor de amortizare;

c) venituri primite de PF pensionari sub formă diferită de preț pentru anumite bunuri, servicii și alte drepturi, foste salariale, potrivit clauzelor contractelor de muncă sau în baza unor legi speciale;

d) venituri primite de PF, reprezentând onorarii din activități de arbitraj comercial;

Veniturile din alte surse sunt orice venituri identificate ca fiind impozabile, prin normele elaborate de M.F.P., altele decât veniturile care sunt neimpozabile.

Impozitul pe venit se calculează prin reținere la sursă de către plătitorii de venituri, prin aplicarea cotei de 10% asupra venitului brut. Fac excepție veniturile de mai sus de la lit. a pentru care cota de impunere este de 40% din venitul brut.

Impozitul astfel calculat este final și se virează la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare realizării lui.

IMPUNEREA VENITURILOR DIN PENSII

Sunt impozabile totalitatea veniturilor nete, încasate cu titlu de pensie de către contribuabili, plătite atât din fonduri constituite prin contribuții obligatorii la un sistem de asigurare socială, cât și cele primite cu titlu de pensie finanțată de la bugetul de stat, potrivit legii, inclusiv cele din schemele facultative de pensii excepționale, pentru partea care depășește suma de 9.000.000 lei pe lună , conform Ord. Nr. 83/19.08.2004.

Venitul net din pensie reprezintă diferența dintre venitul brut din pensie și contribuția pentru asigurările sociale de sănătate.

Venitul brut din pensie reprezintă sumele plătite cu titlu de pensii de asigurări sociale de stat și, după caz, pensii plătite din bugetul de stat, pensii suplimentare inclusiv majorarea acordată pentru asigurări sociale de sănătate.

Venitul impozabil lunar din pensii se determină prin deducerea din suma veniturilor nete din pensii a unei sume fixe neimpozabile lunare de 9.000.000 lei.

Impozitul pe veniturile din pensii se calculează lunar de către unitățile plătitoare a acestor venituri, prin aplicarea baremului prevăzut, asupra venitului impozabil lunar din pensii.

Impozitul calculat se reține la data efectuării plății pensiei și se virează la bugetul de stat la unitatea fiscală pe raza căreia își au sediul plătitorii de venituri din pensii, până la data de 25 a lunii următoare celei pentru care se face plata pensiilor, impozitul fiind final.

IMPUNEREA VENITURILOR DIN ACTIVITĂȚI AGRICOLE

Persoanele fizice care obțin venituri din cultivarea florilor, legumelor și zarzavaturilor, în sere și în solarii, precum și a arbuștilor, plantelor decorative și ciupercilor, din exploatarea pepinierelor viticole și pomicole și altele asemenea datorează un impozit în cotă de 15% asupra venitului net, impozitul fiind final.

Venitul net se determină pe bază de norme de venit. Normele de venit se aprobă de către direcțiile generale ale finanțelor publice teritoriale ale Ministerului Finanțelor Publice, cu avizul direcțiilor teritoriale de specialitate ale Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, până cel târziu la data de 31 mai a anului fiscal. Normele de venit se stabilesc pe unitatea de suprafață și se reduc în caz de calamități naturale, precum și în situația începerii sau a încetării activității în cursul anului.

Declarația de impunere se depune la organul fiscal pe raza căruia se află terenul, până la data de 30 iunie a anului fiscal, iar impozitul se plătește la organul fiscal de domiciliu al contribuabilului, în proporțiile și la termenele următoare:

– 50% până la 1 septembrie inclusiv;

– 50% până la 15 noiembrie inclusiv.

Procedura de declarare, stabilire și plată a impozitului se stabilește prin ordin al ministrului finanțelor publice.

Contribuabilii care încep o activitate după data de 30 iunie vor depune declarațiile de impunere în termen de 15 zile de la data începerii activității.

Prin excepție de la prevederile anterioare, contribuabilii care obțin venituri din activități agricole au dreptul să opteze pentru determinarea venitului net în sistem real.

Opțiunea se face pe bază de cerere adresată organului fiscal competent până la data de 31 ianuarie a anului fiscal sau o dată cu depunerea declarației privind venitul estimat și este obligatoriu pentru contribuabil pe perioada a 3 ani fiscali consecutivi. Opțiunea se consideră reînnoită pentru o altă perioadă de 3 ani în cazul în care contribuabilul nu depune cerere de renunțare la opțiunea privind impunerea în sistem real.

IMPOZITUL PE VENITUL ANUAL GLOBAL

Venitul anual global impozabil este format din suma veniturilor nete a urmatoarelor categorii de venituri : a.) venituri din activitati independente, b) venituri din salarii, c) venituri din cedarea folosintei bunurilor dobandite de persoane fizice in Romania si a veniturilor de aceiasi natura obtinute de persoanele fizice romane in strainatate, din care se scad:

a) pierderi fiscale;

b) deduceri personale;

c) cheltuieli pentru reabilitarea locuinței de domiciliu, destinate reducerii pierderilor de căldură, în scopul îmbunătățirii confortului termic, în limita sumei de 15.000.000 lei /anual;

d) prime de asigurare pentru locuința de domiciliu, în limita echivalentă de 200 EURO pe an;

e) contribuția pentru asigurări private de sănătate cu excepția celor încheiate în scopuri estetice, în limita a 200 EURO pe an pentru o persoana ;

f) contribuții la schemele facultative de pensii ocupaționale în limita echivalentă în lei a 200 EURO pe an;

g.)cotizația de sindicat;

Pierderea fiscala anuala inregistrara din activitati independente se poate compensa cu rezultatele pozitive ale celorlalte categorii de venituri cuprinse in venitul anual, altele decat cele din salarii si asimilate salariilor, obtinute in curcul aceluiasi an fiscal.

Regulile de reportare a pierderilor sunt urmatoarele :

a.) Reportul se efectueaza cronologic, in functie de vechimea pierderii, in urmatorii 5 ani consecutivi.

b.) Dreptul la report este personal si netransmisibil;

c.) Pierderea reportata, necompensata dupa expirarea perioadei prevazute mai sus reprezinta pierdere definitiva a contribuabilului.

Veniturile din activități independente, din salarii și din cedarea folosinței bunurilor, sunt venituri care se supun procedurii de globalizare și de determinare a impozitului pe venitul anual global.

Veniturile din dividende și dobânzi, din activități agricole precum și cele cuprinse în categoria de “alte venituri” se supun impozitării, pe fiecare loc de realizare, în cadrul acestor categorii de venituri, impozitul fiind final.

Contribuabilii care realizează venituri dintr-o singură sursă, sub formă de salarii, la funcția de bază, pe întreg anul fiscal, nu au obligația să depună declarații de venit global.

Contribuabilii au obligația să completeze și să depună la organul fiscal competent o declarație de venit global, precum și declarații speciale până la data de 15 mai a anului următor celui de realizare a venitului.

Declarațiile speciale se completează pentru fiecare categorie de venit și pe fiecare loc de realizare a acestuia și se depun la organul fiscal până la data de 15 mai a anului următor celui de realizare a venitului.

Declaratiile speciale se depun de catre totii contribuabilii care realizeaza individual sau dintr-o forma de asociere, venituri din activitati independente, precum si venituri din cedarea folosintei bunurilor, inclusiv pentru veniturile din activitati agricole determinate in sistem real.

Contribuabilii, precum si asociatiile fara personalitate juridica, care incep o activitate in cursul anului fiscal, sunt obligati sa depuna la organul fiscal competent o declaratie referitoare la veniturile si cheltuielile estimate a se realiza pentru anul fiscal, in termen de 15 zile de la data producerii evenimentului.

Nu se depun declaratii speciale pentru urmatoarele venituri:

Venituri sub forma de salarii si venituri asimilate salariilor, pentru care informatiile sunt cuprinse in fisele fiscale, care au regim de declaratii de impozite si taxe sau declaratii lunare.

Venituri din investitii, precum si venituri din premii si jocuri de noroc a caror impunere este finala.

Venituri din pensii.

Venituri nete determinate pe baza de norme de venit.

Venituri din alte surse.

Contribuabilii nu sant obligati sa depuna declaratie de venit global, daca:

obtin numai venituri dintr-o singura sursa sub forma de salarii de la functia de baza, pe intregul an fiscal, in situatia cand angajatorul a efectuat regularizarea fiselor fiscale.

Obtin numai venituri din investitii, pensii, venituri din activitati agricole,venituri din premii si jocuri de noroc,venituri din alte surse a caror impunere este finala.

Impozitul pe venitul anual global datorat este calculat de organul fiscal în raza căruia își are domiciliul contribuabilul.

Organul fiscal stabileste impozitul anual datorat pentru anul precedent si emite o „Decizie de impunere anuala”. In aceasta decizie organul fiscal stabileste si diferentele de impozit anual ramase de achitat sau impozitul anual de restituit, care se determina prin scaderea din impozitul anual datorat a platilor anticipate cu titlu de impozit, a retinerilor la sursa si a creditelor fiscale externe pentru veniturile realizate din toate categoriile de venituri. Decizia de impunere anuala va cuprinde si platile anticipate cu titlu de impozit datorate pentru anul fiscal.

Organul fiscal va emite o noua decizie de impunere in cazul in care apar elemente care conduc la modificarea impozitului datorat.

Diferentele de impozit ramase de achitat , conform deciziei de impunere anuala , se platesc in termen de 60 zile . In cazul in care din decizia de impunere rezulta diferente de impozit de restituit , sumele platite in plus se compenseaza cu obligatii neachitate in termen din anul fiscal curent, iar diferenta se restituieb in termen de cel mult 60 zile de la data comunicarii deciziei de impunere.

Contribuabilii pot dispune asupra destinației unei sume reprezentând 1% din impozitul pe venitul anual datorat pentru sponsorizarea entităților non-profit care funcționează conform OG 26 /2000, cu completările și modificările ulterioare.

Obligația calculării, reținerii și virării sumei de până la 1% din impozitul pe venitul anual datorat revine angajatorului sau organului fiscal. Această procedură se stabilește prin OMFP.

CONTROLUL FISCAL

CONCEPTUL DE CONTROL FISCAL

Prin control fiscal se înțelege ansamblul activităților destinate a asigura respectarea obligațiilor de declarare și calculare corectă, precum și de plată la temenele legale a impozitelor, taxelor și altor vărsăminte obligatorii datorate bugetului de stat, bugetelor locale și bugetelor fondurilor speciale, denumite în general obligații fiscale.

Controlul fiscal, exercitat prin organele de control fiscal, cuprinde ansamblul activităților care au ca scop verificarea realității, legalității și sincerității declarațiilor, verificarea corectitudinii și exactității îndeplinirii legale a obligațiilor fiscale de către persoanele fizice și juridice române și străine, precum și de asociațiile fără personalitate juridică, denumite generic contribuabili.

O bligațiile fiscale cuprind:

a) obligația de a declara bunurile și veniturile impozabile sau, după caz, impozitele datorate, taxele, contribuțiile la fondurile speciale;

b) obligația de a calcula și de a înregistra în evidențele contabile și de plată, la termenele legale, impozitele, taxele, contribuțiile la fondurile speciale;

c) obligația de a declara, de a reține și de a înregistra în evidențele contabile și de plată, la termenele legale, impozitele care se realizează prin stopaj la sursă;

d) orice alte obligații legale care revin contribuabililor, persoane fizice sau juridice în aplicarea legilor fiscale;

Ca urmare, controlul fiscal este legat prin stabilirea și încasarea impozitelor și taxelor, fiind deci legat de sistemul fiscal, deoarece totalitate impozitelor și taxelor provenite de la persoane fizice și juridice care alimentează bugetele publice formează sistemul fiscal.

Controlul fiscal asupra modului de plată către bugetul de stat a impozitelor și taxelor datorate de către persoanele fizice și juridice debitoare realizează prin personal specializat, salariat la ACTIVITATEA DE CONTROL FISCAL din cadrul direcțiilor finanțelor publice de la județe și municipiul București.

Controlul fiscal cuprinde controlul declarațiilor depuse de contribuabili, al documentelor, al documentelor utilizate pentru stabilirea impozitelor și taxelor, cât și controlul altor documente depuse de contribuabili în scopul obținerii unor reduceri, restituiri și rambursări.

Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) este structura Ministerului Finanțelor care pune în aplicare politica guvernamentală în domeniul impozitelor și taxelor. Prin intermediul controlului fiscal, ANAF urmărește, analizează și verifică, pe baza raportărilor lunare, trimestriale și anuale ale unităților teritoriale, precum și prin deplasări la fața locului, modul de realizare a veniturilor bugetare formate din impozite și taxe pe total și pe fiecare sursă, a debitelor create în anul curent și a creanțelor restante.

Controlul se exercită inopinat sau în baza unui program stabilit și aprobat la nivelul conducerii direcției în care sunt menționați toți debitorii, persoane fizice sau juridice, principalele obiective, ca și termenele de efectuare a verificărilor planificate. În plus față de obiectivele de control financiar contabil, stabilite prin programele de control, personalul desemnat să aplice măsurile de executare silită are dreptul să cerceteze toate locurile sau incintele în care debitorul își depozitează sau păstrează bunurile materiale, și să solicite orice document sau element material care pot constitui probe în stabilirea cu exactitate a întregii averi a acestuia.

Realizarea practică a activității de control fiscal, în acțiunea de recuperare a creanțelor statului rezultate din impozite și taxe neachitate în termen, se face prin utilizarea atât a procedeelor și tehnicilor specifice acesteia, cât și a celor specifice acțiunii de executare silită a debitorului.

În mod concret, controlul fiscal presupune:

– verificarea corectitudinii declarațiilor privind impozitele și taxele;

– urmărirea modului de calcul și virare în termen și în cuantumul legal a obligațiilor către stat;

– descoperirea cazurilor de sustragere de la plata impozitelor și taxelor și luarea măsurilor legale de recuperare a acestora, urmărind diminuarea fenomenului de evaziune fiscală;

– propuneri pentru luarea de măsuri de perfecționare a sistemului legislativ fiscal, precum și cele de adaptare a metodelor și tehnicilor de control fiscal la imperativele fiecărei etape de politică fiscală.

Contribuabilii sunt obligați să declare cu sinceritate la termenele legale veniturile realizate, bunurile mobile și imobile aflate în proprietate sau obținute cu orice titlu legal, precum și alte valori care generează titluri de creanță fiscală. Când legea nu prevede obligația de depunere a declarației de impunere, contribuabilii răspund de calcularea corectă a obligațiilor fiscale, în condițiile prevăzute de lege. De asemenea, contribuabilii sunt obligați să evidențieze veniturile realizate și cheltuielile efectuate din activitățile desfășurate, prin întocmirea registrelor sau oricăror documente prevăzute de lege.

În vederea controlului modului de îndeplinire a obligațiilor fiscale, inspectorii fiscali au dreptul să solicite de la contribuabili orice informații, explicații sau justificări în legătură cu declarațiile sau orice alt document depus de către aceștia.

Perioada afectată efectuării controlului este stabilită de organele de control fiscal în funcție de obiectivele controlului și nu poate fi mai mare de trei luni.

Controlul fiscal se desfășoară la sediu, domiciliu ori reședința contribuabilului sau sediul organului de control fiscal, după caz, și se efectuează o singură dată pentru fiecare impozit și pentru perioada supusă impozitării, în ultimii 3 ani fiscali, respectiv perioada de prescripție prevăzută de OG 92 /2003.

COMPETENȚELE, DREPTURILE ȘI OBLIGAȚIILE ORGANELOR DE CONTROL FISCAL

Controlul fiscal se exercită de către Ministerul Finanțelor și unitățile sale teritoriale, prin aparatul fiscal și organele de control financiar abilitate de lege, denumite organe de control fiscal.

Organele de control fiscal îndeplinesc o funcție ce implică exercițiul autorității de stat.

Structura organizatorică, numărul de personal pentru activitatea de control fiscal, competența teritorială și atribuțiile de control fiscal din cadrul Ministerului Finanțelor Publice și al unităților sale teritoriale se aprobă de ministrul finanțelor publice.

În exercitarea atribuțiilor sale de serviciu organele de control fiscal colaborează cu autoritățile publice centrale și locale, cu direcțiile de specialitate din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, precum și cu instituțiile fiscale similare din alte state, în condițiile legii, pentru realizarea obiectivelor sale.

În exercitarea atribuțiilor ce le revin, organele de control fiscal au dreptul:

– să verifice în totalitate sau prin sondaj orice documente, înscrisuri, registre sau evidențe contabile ale contribuabililor verificați, referitoare la obiectul controlului, să primească copii de pe orice înscris, document sau înregistrare contabilă;

– să solicite contribuabililor controlați, verbal sau în scris, toate informațiile și justificările referitoare la abaterile constatate. În cazul în care se solicită răspunsul în scris, contribuabilii sunt obligați să furnizeze informațiile respective în termen de 5 zile de la primirea solicitării;

– să rețină documente în scopul protejării împotriva înstrăinării sau distrugerii, în condițiile legii, acte, înscrisuri, registre și documente financiar-contabile care fac dovada stabilirii, înregistrării și achitării obligațiilor fiscale de către contribuabili, pe o perioadă de 30 de zile, cu posibilitatea prelungirii cu maximum 90 de zile;

– să solicite prezența contribuabililor sau a reprezentanților legali ai acestora la sediul organului de control fiscal. Solicitarea se face în scris și cuprinde, în mod obligatoriu, data, ora și locul întâlnirii, precum și scopul acesteia. Solicitarea se comunică contribuabilului cu cel puțin 5 zile înaintea datei fixate pentru întâlnire;

– să facă constatări faptice cu privire la natura activităților producătoare de venituri impozabile sau pentru identificarea bunurilor ori surselor impozabile;

– să confiște, în condițiile legii, obiectele sau produsele reprezentând bunuri sustrase de la plata impozitelor și taxelor, precum și sumele în lei și în valută dobândite ilicit;

– să stabilească în sarcina contribuabilului diferențe de impozite și taxe, să calculeze majorări de întârziere, penalități și penalități de întârziere pentru neplata în termenele legale ale impozitelor și /sau taxelor datorate conform prevederilor legilor fiscale;

– să constate contravențiile și să aplice sancțiunile prevăzute de legile fiscale și contabile;

– să intre, în prezența contribuabilului sau a reprezentantului legal al acestuia ori în prezența altei persoane desemnate de contribuabil, în orice incintă a sediului în care își desfășoară activitatea contribuabilul sau în locuri în care există bunuri impozabile ori în care se desfășoară activități producătoare de venituri. Accesul este permis în cursul programului normal de lucru al contribuabilului, iar în afara acestuia, numai cu autorizarea scrisă a conducerii organului de control fiscal și cu acordul contribuabilului;

– să verifice modul de aducere la îndeplinire a măsurilor dispuse de organele de control fiscal;

În cazul în care evidențele contabile sau orice alte evidențe sunt ținute cu ajutorul sistemelor de prelucrare automată a datelor, controlul se poate exercita asupra ansamblului informațiilor, datelor și prelucrărilor informatice care concură, direct sau indirect, la obținerea rezultatelor contabile sau fiscale și la elaborarea declarațiilor, precum și la analiza, programarea și executarea prelucrărilor.

Sistemele automate de prelucrare a datelor utilizate pentru ținerea evidențelor contabile și a oricăror alte evidențe trebuie să asigure condițiile necesare pentru efectuarea controlului fiscal.

Organele de control fiscal au obligația să exercite controlul fiscal în așa fel încât să afecteze cât mai puțin desfășurarea activităților curente ale contribuabililor. Pe întreaga durată a controlului fiscal organele de control fiscal au obligația de a acționa cu profesionalism, dovedind corectitudine și obiectivitate în relația cu contribuabilii controlați și cu celelalte persoane cu care vin în contact pe parcursul atribuțiilor de serviciu.

Organele de control fiscal au următoarele obligații:

– să prezinte contribuabilului verificat legitimația de control și ordinul de serviciu;

– să acorde atenție întrebărilor, nelămuririlor, reclamațiilor contribuabililor și să dea dovadă de înțelegere și solicitudine în soluționarea acestora, potrivit legii;

– să utilizeze cu eficiență timpul de control, să păstreze și să apere secretul operațiunilor contribuabililor verificați;

– să nu se angajeze direct sau indirect în relații de afaceri cu persoane fizice sau juridice controlate, relații care pot afecta îndeplinirea cu corectitudine a sarcinilor de control fiscal încredințate;

– să sesizeze organele de urmărire penală în legătură cu anumite constatări ce ar putea întruni elemente constitutive ale unei infracțiuni constatate cu ocazia exercitării atribuțiilor de control fiscal;

– să nu pretindă și să nu primească nici un fel de bunuri în natură sau în bani, să nu își creeze avantaje în legătură cu serviciul sau cu exercitarea funcției;

– să consemneze, conform legii, în registrul unic de control existent la contribuabil datele privind începerea controlului, obiectivele și rezultatele sintetice ale acestuia;

TEHNICI ȘI INSTRUMENTE DE CONTROL FISCAL

Sistemul fiscal reprezintă modul de cercetare și acțiune, procedeele și modalitățile de investigare în vederea prevenirii, constatării și înlăturării cazurilor de sustragere de la calcularea, evidența și plata impozitelor și taxelor cuvenite statului.

Ca parte componentă a sistemului fiscal, aparatul fiscal își realizează funcțiile de dimensionare, așezare, urmărire și încasare a impozitelor și taxelor, prin controlul fiscal.

Felul cum este organizat controlul fiscal, procedeele, tehnicile și modalitățile aplicate diferă de la un sistem la altul, de la o etapă la alta de evoluție a economiei de piață, în funcție de politicile financiare și fiscale.

Procedeul de control reprezintă un ansamblu de reguli specifice, tehnici și instrumente folosite în vederea soluționării problemelor ce decurg din funcțiile controlului.

Prin tehnică, modalitate sau instrument de control se înțelege o categorie specifică unui domeniu restrâns de activitate.

Este necesară o bună informare a organelor de control asupra activității ce urmează a se controla în vederea stabilirii obiectivelor cărora să li se acorde o atenție deosebită.

Controlul fiscal presupune respectarea unor reguli și adoptarea unor procedee, tehnici și modalități de control specifice.

a) Din punct de vedere al scopului pentru care este efectuat, controlul fiscal poate fi:

– informativ, care are drept scop informarea agenților economici nou înregistrați, asupra drepturilor și obligațiilor fiscale ce le revin;

– de rutină, care are scopul de a menține legătura cu contribuabilii și de a urmări modul de respectare a obligațiilor fiscale;

b) Din punct de vedere al sferei de cuprindere a impozitelor și taxelor, controlul fiscal poate fi:

– general, când sunt cuprinse în verificare toate impozitele și taxele datorate de contribuabili;

– parțial, când se efectuează controlul anumitor categorii de impozite și taxe;

c) Din punct de vedere al operațiunilor supuse controlului fiscal, controlul fiscal poate fi:

– complet, când sunt controlate toate operațiunile, documentele și evidențele care stau la baza calculării și urmăririi unui impozit;

– selectiv, când sunt controlate numai anumite operațiuni, documente sau perioade cu privire la calculul și evidența unui impozit. În cazul în care controlul selectiv relevă nereguli de fond, se trece la un control complet;

d) Din punct de vedere al cunoașterii realității unor operațiuni ce nasc obligații față de stat, controlul fiscal poate fi:

– documentar, când inspectorul fiscal examinează forma și conținutul evidențelor pentru stabilirea realității și legalității operațiunilor se urmărește stabilirea corectitudinii sumelor plătite, precum și respectarea termenelor de plată;

– faptic. Când se urmărește existența și mișcarea mijloacelor materiale și bănești cât și modul cum acestea sunt reflectate în documente, pentru identificarea eventualelor cazuri de evaziune fiscală;

În desfășurarea acțiunii de control, organele competente aplică cu precădere procedeul de control contabil, ce se realizează prin anumite tehnici specifice.

Controlul documentar contabil poate fi:

– control cronologic;

– control invers cronologic;

– control sistematic sau pe persoane;

– control reciproc;

– control încrucișat;

– investigația de control;

– analiza și studiul general;

– comparația contabilă;

– calculul de control;

– examen critic;

– balanța de control contabilă sintetică și analitică;

Controlul cronologic se exercită în ordinea întocmirii, înregistrării și îndosarierii documentelor. Acest control se face cu ușurință, dar nu dă posibilitatea să se urmărească de la început până la sfârșit o anumită problemă. Se aplică de regulă în situația în care se realizează verificarea actelor de casă. Astfel, se procedează la controlul tuturor încasărilor și plăților menționate în registrul de casă, indiferent de natura lor. Concomitent se verifică și documentele justificative care au stat la baza acestor operațiuni.

Controlul invers cronologic se exercită de la sfârșit spre începutul perioadei de control. Se folosește când este necesar să se stabilească momentul când s-a produs o abatere sau când se constată anumite omisiuni sau erori de înregistrare. Astfel, organul de control trebuie să stabilească data exactă la care s-a produs această abatere, precum și care este perioada de timp.

Controlul sistematic sau pe probleme procedează la gruparea documentelor și a actelor justificative pe probleme și apoi la controlul lor în ordine cronologică. Este o modalitate mai eficientă de examinare a documentelor și înregistrărilor contabile prin faptul că dă posibilitatea să se urmărească cu mai multă atenție un obiectiv, eventualitatea omisiunilor este mai redusă și se pot stabili concluzii cu privire la fiecare problemă. În acest scop se centralizează documentele aferente problemei urmărite: facturile întocmite clienților, contractele încheiate cu aceștia, comenzile, chitanțele eliberate etc.

Controlul reciproc constă în cercetarea și confruntarea la aceeași unitate a unor documente cu conținut identic însă diferite ca formă, pentru aceleași operații sau pentru operații diferite însă legate reciproc.

Controlul încrucișat constă în cercetarea și confruntarea tuturor exemplarelor unui document, existente la unitatea controlată și la alte unități cu care s-au făcut decontări, de la care s-au primit sau s-au cărora li s-au livrat bunuri. De exemplu, se confruntă originalul facturii existent la client cu copia rămasă la furnizor, extrasul de cont primit de la bancă se confruntă cu copia rămasă la furnizor.

Investigația reprezintă modalitatea prin care organul de control obține informații din partea personalului a cărui activitate se controlează. Investigația reprezintă studierea unor probleme care nu rezultă clar din documentele și evidențele puse la dispoziție.

Analiza și studiul general se utilizează pentru a obține argumentele justificative controlului. Acestea presupun, de exemplu, examinarea debitelor și creditelor unor conturi, astfel încât să se determine corectitudinea înregistrării operațiunilor economice și financiare.

Comparația constă în examinarea comparativă a diferitelor solduri din evidențele analitice cu cele din conturile supuse controlului. Prin comparație se obțin informații care dau pentru unele înregistrări, o probă suficientă privind justețea lor, pe când pentru altele este necesar și un control suplimentar.

Calculul de control presupune reproducerea muncii îndeplinite de contabili. Prin această modalitate se obțin probe asupra exactității contabilității.

Examenul critic implică examinarea, actelor, documentelor și evidențelor, astfel încât să se acorde atenție problemelor mai importante. Această tehnică se utilizează în cazul operațiunilor care urmează a se efectua în cursul perioadei următoare.

În cazul balanței contabile, controlul înregistrărilor se face prin confruntarea fiecărei balanțe analitice de control cu sumele respective ale contului sintetic din balanța sintetică de control contabil.

Activitatea de control se finalizează prin încheierea procesului verbal de control, în care se menționează normele legale și actele normative în vigoare, precum și situația de fapt constatată. Totodată organul de control aplică o serie de măsuri în scopul remedierii neajunsurilor și sancționării persoanelor vinovate.

ORGANIZAREA CONTROLULUI FISCAL LA ADMINISTRATIA FINANȚELOR PUBLICE TIMIȘOARA

In structura administratiei finantelor publice si orasenesti functioneaza Serviciul Control fiscal persoane fizice si este subordonat din punct metodologic Directiei controlului fiscal din cadrul Directiei Generale a Finantelor Publice.

Serviciul Control fiscal persoane fizice are urmatoarele atributii principale:

Verifica periodic persoanele fizice, persoanele fizice autorizate, asociatiile familiale si persoanele fizice care desfasoara activitati independente producatoare de venituri, asupra sinceritatii declaratiei de impunere si a modificarilor intervenite, aflate in evidenta fiscala.

Verifica evidentele contabile in partida simpla privind inregistrarea tuturor documentelor, a cheltuielilor admise la scadere de actele normative in vigoare si daca acestea contribuie la realizarea veniturilor din activitatea independenta desfasurata.

Stabileste in sarcina persoanelor fizice autorizate si asociatiilor familiale diferente de impozite si taxe ca urmare a nerespectarii legislatiei fiscale, aplica dobanzi si penalitati pentru neplata la termen a impozitelor datorate bugetului de stat.

Indentifica persoanele care desfasoara acrivitati clandestine si aplica sanctiunile prevazute de lege.

Verifica concordanta intre stocurile scriptice si cele faptice si adaosurile comerciale practicate .

Efectueaza analiza si intocmeste informari in legatura cu verificarea, constatarea , stabilirea impozitelor si taxelor in sarcina persoanelor fizice autorizate, rezultatele actiunilor de verificare, masurile luate pentru nerespectarea legislatiei fiscale, cauzele care genereaza fenomenele de evaziune fiscala si propune masuri pentru imbunatatirea legislatiei in domeniu.

Verifica sesizarile si reclamatiile primite privind incalcarea legislatiei fiscale de catre persoanele fizice autorizate si asociatiile familiale si cele care desfasoara activitati independente si propune masurile ce se impun.

Asigura cuprinderea in programul de control a persoanelor fizice, a persoanelor fizice autorizate, asociatiilor familiale si a persoanelor care desfasoara activitati independente din zona de competenta.

Raspunde de incadrarea corecta in prevederile legale a abaterilor si deficientelor constatate, stabilirea persoanelor vinovate de incalcarea prevederilor legale si a raspunderilor acestora, intocmirea in termenul legal si de calitate a actelor de control.

Constata incalcarea legislatiei fiscale, aplica sanctiunile prevazute de actele normative in vigoare si ia masurile ce se impun pentru inlaturarea deficientelor constatate.

Propune organelor in drept, in conditiile legii, anularea autorizatiilor de functionare.

Asigura transmiterea actelor de control intocmite catre compartimentul de gestiune a dosarelor fiscale pentru definitivarea impunerii.

Intocmeste referatele cuprinzand propunerile de solutionare a contestatiilor la actele de control si inaintarea acestora catre serviciul de contestatii din cadrul Directiei Generale a Finantelor Publice.

Verifica modul de aducere la indeplinire a masurilor dispuse prin actele de control intocmite sau a celor transmise dupa efectuarea controlului.

Centralizeaza datele statistice privind activitatea serviciului si transmite informatiile si raportarile periodice Directiei Generale a Finantelor Publice.

Verifica respectarea obiectului de activitate si a condfitiilor de desfasurare a acesteia, conform autorizatiei de functionare( loc de desfasurare, numar de persoane,utilaje folosite, etc ).

Asigura cunoasterea reglementarilor legale specifice atributiilor care revin si aplicarea corecta a acestora.

Pastreaza confidentialitatea lucrarilor executate si a informatiilor detinute care constituie secret de serviciu si nu pot fi date publicitatii.

Organizeaza si raspunde de evidenta, clasarea indosarierea , pastrarea in conditii de siguranta a tuturor actelor de control si a altor lucrari pana la predarea lor la arhiva.

Colaborează cu serviciile și compartimentele din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice, secția Gărzii Financiare, unitățile vamale, precum și cu alte organe județene ale administrației de stat, pe linia elaborării, aplicării și executării reglementărilor în domeniile financiar – valutar și contabil, prevenirea și combaterea fenomenului de evaziune fiscală;

METODOLOGIA DE EXERCITARE A CONTROLULUI FISCAL LA ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE TIMISOARA

PROGRAMAREA ACTIVITĂȚII DE CONTROL FISCAL

Exercitarea controlului fiscal presupune un anumit mod de acțiune, de cercetare și examinare în vederea stabilirii imaginii fidele cu privire la declararea, calcularea și plata obligațiilor fiscale.

La nivel de concept metodologic, acțiunea de control fiscal se desfășoară avându-se în vedere o anumită filieră cu aplicarea anumitor proceduri tehnice.

Controlul fiscal cuprinde controlul declarațiilor depuse de contribuabili, al documentelor utilizate pentru stabilirea impozitelor și taxelor, cât și controlul altor documente depuse de contribuabili în scopul obținerii unor reduceri, restituiri și compensari.

Contribuabilii sunt obligați să declare cu sinceritate la termenele legale veniturile realizate, bunurile mobile și imobile aflate în proprietate sau obținute cu orice titlu legal, precum și alte valori care generează titluri de creanță fiscală.

În vederea controlului modului de îndeplinire a obligațiilor fiscale, inspectorii fiscali au dreptul să solicite de la contribuabili orice informații, explicații sau justificări în legătură cu declarațiile sau orice alt document depus de către aceștia.

Organele de control au obligația să exercite controlul fiscal în așa fel încât să afecteze cât mai puțin desfășurarea activităților curente ale contribuabililor. Pe întreaga durată a controlului fiscal, organele de control au obligația de a acționa cu profesionalism, dovedind corectitudine și obiectivitate în relațiile cu contribuabilii controlați și cu celelalte persoane cu care vin în contact pe parcursul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu.

Durata efectuării controlului fiscal este stabilită în funcție de obiectivele controlului fiscal.

Controlul fiscal se desfășoară:

– la sediul, domiciliul ori reședința contribuabilului;

– la sediul organului de control fiscal;

– în orice alt loc stabilit de comun acord cu contribuabilul;

Controlul fiscal se efectuează o singură dată pentru fiecare impozit și pentru fiecare perioadă supusă controlului.

Prin excepție conducătorul organului de control fiscal competent poate decide repetarea controlului pentru o anumită perioadă, dacă de la data încheierii controlului fiscal și până la împlinirea termenului de prescripție apar date suplimentare, necunoscute organului de control fiscal la data efectuării controlului, care influențează sau modifică rezultatele acestuia. În acest caz, se pot controla din nou impozitele sau perioadele impozabile care n-au fost deja controlate cu ocazia unui control anterior.

Înaintea desfășurării unei acțiuni de control fiscal la sediul, domiciliul sau reședința contribuabilului, acesta are dreptul:

– să fie informat în legătură cu acțiunea de control prin transmiterea unui aviz de verificare;

– să fie înștiințat în legătură cu drepturile și obligațiile sale în timpul desfășurării controlului, prin extrasul din “Cartea drepturilor și obligațiilor contribuabililor pe timpul desfășurării controlului”, care se transmite odată cu avizul de verificare;

Avizul de verificare se transmite contribuabilului, cu cel puțin 30 zile înainte de data începerii efective a acțiunii de contro fiscal, pentru contribuabilii mari, respectiv 15 zile pentru ceilalți contribuabili.

Avizul de verificare prin care organul de control va proceda la înștiințarea contribuabilului cu privire la selectarea și programarea acțiunii de control fiscal, va cuprinde:

– baza legală a transmiterii lui și a desfășurării controlului fiscal;

– perioada în care este programată să se desfășoare acțiunea de control fiscal;

– impozitele și perioadele impozabile care vor fi cuprinse în verificare;

– denumirea unității fiscale care a dispus controlul fiscal;

– numele și prenumele sau denumirea contribuabilului;

– adresa sediului, domiciliului sau reședinței contribuabilului;

– codul fiscal și numărul de înregistrare la Oficiul Registrului Comerțului;

– semnătura conducătorului unității fiscale;

Pentru motive întemeiate contribuabilii pot solicita modificarea datei de începere a controlului fiscal cu maximum 15 zile lucrătoare, solicitare care se comunică în scris conducerii organului de control fiscal la 5 zile de la primirea avizului.

Nu se admite o nouă solicitare de amânare a controlului fiscal respectiv.

În cazul controalelor inopinate sau la verificarea unor sesizări, reclamații privind cazuri de evaziune fiscală, precum și în cazul verificării efectuate la cererea contribuabililor și al acțiunilor de verificare solicitate de diverse instituții pentru care sunt stabilite termene precise de soluționare prin acte normative, nu se transmit avize de verificare.

PREGĂTIREA ACȚIUNILOR DE CONTROL FISCAL

După finalizarea avizării contribuabililor se procedează la pregătirea acțiunii de control fiscal prin următoarele etape:

* consultarea dosarului fiscal al contribuabilului și a altor documente aflate la dispoziție;

* consultarea compartimentelor, care prin natura atribuțiilor ce le revin, dețin informații cu privire la situația fiscală a contribuabilului;

* consultarea actelor de înființare a contribuabilului și a declarației de înregistrare ca plătitor de impozite și taxe. Din aceste acte se colectează datele de identificare a contribuabilului supus controlului, cum sunt:

– denumirea;

– număr de înregistrare la Registrul Comerțului;

– număr de cod fiscal;

– adresa sediului de afaceri;

– datele de identificare a sucursalelor și filialelor;

– forma de proprietate;

– capitalul subscris și cel vărsat;

– obiectul de activitate;

– persoana care asigură conducerea activității contribuabilului;

– numerele conturilor bancare și băncile la care acestea sunt deschise;

* consultarea declarațiilor fiscale existente la dosarul fiscal, urmărindu-se:

– dacă au fost depuse toate declarațiile și situațiile prevăzute de legislația fiscală în vigoare;

– existența elementelor patrimoniale;

– plățile restante;

* consultarea raportului încheiat cu ocazia controlului fiscal anterior, din care se extrag aspectele la care au fost constatate nereguli și eventualele măsuri dispuse la controlul anterior;

* consultarea rapoartelor privind controlul efectuat la contribuabilii care au legături de afaceri cu contribuabilul ce urmează a fi controlat și la cei ce desfășoară activități similare;

Prezentarea la contribuabil se face numai în baza unei împuterniciri scrise. Inspectorii au obligația să prezinte contribuabilului împuternicirea (ordinul de deplasare) în baza căreia efectuează controlul fiscal.

Ordinul de deplasare (împuternicirea) conține:

– denumirea unității fiscale care a dispus efectuarea controlului;

– datele de identificare ale inspectorilor care urmează să efectueze controlul: numele, prenumele, numărul legitimației de serviciu;

– datele de identificare ale contribuabilului ce urmează a fi controlat;

– data începerii controlului;

– semnătura conducătorului unității fiscale;

Contribuabilul are dreptul de a solicita legitimația inspectorilor fiscali care vor efectua controlul fiscal.

Organele de control fiscal au dreptul să verifice în totalitate sau prin sondaj orice document, înscris, registru sau evidență contabilă ale contribuabilului verificat, referitor la obiectul controlului și să solicite acestuia toate informațiile și justificările referitoare la abaterile constatate.

Contribuabilul are obligația să pună la dispoziția organului de control fiscal toate documentele tehnico-operative, contabile și orice alte documente legale justificative, care stau la baza calculării corecte și în cuantum legal al impozitelor datorate.

În această etapă se stabilesc obiectivele orientative ale controlului și procedurile și tehnicile de control ce urmează a fi aplicate.

ACTELE DE CONTROL

Modul de prezentare a materialului cules în actele de control are o importanță deosebită, nu numai pentru că oglindește o activitate deficitară a unității controlate și măsurile de îmbunătățire ce se vor lua, dar și pentru că reflectă cantitativ și calitativ munca organelor de control.

Remedierea deficiențelor și luarea măsurilor de îmbunătățire a activității unității controlate depind, într-o mare măsură, de conținutul și forma de prezentare a actelor de control.

Un material incomplet, neclar și neconcludent sau nesistematic, împiedică sau întârzie luarea măsurilor de remediere a deficiențelor. De aceea se cere să se acorde o importanță deosebită studierii și prelucrării materialelor culese în cursul controlului și prezentării lor în actele de control. Actele întocmite trebuie să fie clare, complete, concise, obiective, concludente și bazate pe documente și fapte controlate.

Perfectarea materialului de control presupune în final înscrierea constatărilor organelor de control la unitatea controlată, în anumite documente (acte de control). Aceste documente, atât ca formă, cât și ca structură, fie că sunt stabilite de organele de control specializate, autorizate în acest scop, fie că sunt luate și lăsate la aprecierea organelor de control constituie constatări ale organelor de control.

Inspectorii fiscali întocmesc de regulă următoarele documente:

– Raport de inspectie fiscala;

– Decizie de Impunere privind obligatiile fiscale suplimentare stabilite de inspectia fiscala.

– Proces verbal ;

– Proces verbal de constatare și sancționare a contravențiilor;

– Nota de constatare;

– Nota explicativă;

RAPORT DE INSPECTIE FISCALA

Avind in vedere prevederile art. 106 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, pct. 106.4 din normele metodologice aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 1050/2004 si ORDIN nr. 551/2004 , Raportul de inspectie fiscala este intocmit pentru consemnarea rezultatelor inspectiei fiscale, indiferent daca se stabilesc sau nu diferente de obligatii fiscale suplimentare in cadrul unei inspectii fiscale generale sau partiale.

Raportul de inspectie fiscala intocmit va fi structurat pe 7 capitole, astfel:

CAPITOL I. – Date despre inspectia fiscala.

Prezentarea organelor de inspectie fiscala care efectueaza verificarea si care intocmesc raportul de inspectie fiscala precizandu-se pentru fiecare , numele si prenumele, functia, numarul legitimatiei de inspectie fiscala, unitatea fiscala din care face parte si numarul si data ordinului de serviciu.

De asemenea se vor preciza:

temeiul legal al efectuatii inspectiei fiscale;

numarul si data avizului de inspectie fiscala. In cazul cand data inspectiei fiscale a fost amanata se va specifica numarul si data acordului precum si noul termen acordat.

perioada supusa verificarii.

perioada in care s-a desfasurat inspectia fiscala, locul de desfasurare.

definirea obiectivului de inspectie fiscala in corelatie cu tematica inscrisa in ordinul de serviciu.

modul de ducere la indeplinire a obligatiilor stabilite prin actul de control incheiat pentru perioada anterioara celei pentru care se efectueaza inspectia fiscala.

CAPITOL II. – Date despre contribuabil

Datele de identificare ale contribuabilului: denumire, domicilul fiscal, Codul numeric personal, numarul de inregistrare la Oficiul Registrului Comertului, data de la care a devenit platitor de TVA, codul CAEN, marimea capitalului social subscris si varsat, etc.

Forma de proprietate, principalii actionari/ asociati, evolutia capitalului social.

Informatii referitoare la actionari/asociati in situatia in care sunt constatate de participare la alt contribuabil cu care are relatii de afaceri.

Prezentarea tuturor conturilor bancare in comparatie cu cele cuprinse in

declaratia depusa la administratia finantelor publice.

Evolutia cifrei de afaceri si a rezultatului exercitiului financiar, conform bilanturilor anuale.

Verificarea evidentei documentelor cu regim special, cu prezentarea actelor cu care au fost achizitionate.

Prezentarea subunitatilor contribuabilului cu precizari specifice ( Declararea punctelor de lucru, respectarea regimului autorizarilor, jocuri de noroc–licente)

Persoana care asigura administrarea activitatii contribuabilului verificat.

Persoana care raspunde de conducerea contabilitatii.

Administratorul sau persoana desemnata sa reprezinte contribuabilul pe durata inspectiei fiscale.

Mentiunea daca s-a efectuat inventarea patrimonului conform prevederilor legale si valorificarea acesteia.

Principalii furnizori si clienti, eventualele relatii de afiliere intre contribuabilul verificat si clientii sau furnizorii.

CAPITOL III. Constatari fiscale

In acest capitol se vor inscrie constatarile pentru fiecare obligatie fiscala care a facut obiectul inspectiei fiscale.

Pentru fiecare obligatie fiscala se va avea in vedere si se va cuprinde in constatari urmatoarele:

1. Denumirea obligatiei fiscale.

perioada supusa inspectiei fiscale si actele normative care reglementeaza acesta obligatie fiscala in perioada controlata.

Prezentarea procedurii de control utilizata.

Prezentarea eventualelor facilitati fiscale de care a beneficiat contribuabilul in perioada supusa inspectiei fiscale si modul de respectare al acestora.

2. Obiective minimale avute in vedere:

– verificarea realitatii declaratiilor fiscale in corelatie cu datele din balantele de verificare, registre contabile sau alte documente justificative existente, precum si alte declaratii depuse in conformitate cu legile speciale.

– Verificarea existentei contractelor si modul lor de derulare, in vederea determinarii tuturor operatiunilor impozabile realizate de contribuabil, inclusiv identificarea faptica a surselor generatoare de venit.

– Verificarea inregistrarii tuturor veniturilor aferente activitatii desfasurate.

– Verificarea utilizarii documentelor cu regim special.

– Verificarea corectitudinii sumelor utilizate cu drept de deducere din impozitele ,taxele sau contributiile datorate.

3. Baza de impunere

A. In cazul in care se constata aspecte care modifica baza de impunere se vor mentiona :

– modul de interpretare a aspectelor fiscale de catre contribuabil.

– Punctul de vedere al inspectiei fiscale fata de interpretarea contribuabilului.

– Consecintele fiscale ale abaterilor constatate, motivele de drept si temeiul legal pentru modificarea bazei de impunere.

– Verificarea modului de calcul al bazei impozabile si stabilirea eventualelor diferente precum si calculul impozitului, taxei sau contributiei stabilite suplimentar. Pentru obligatiile fiscale pentru care legea prevede dreptul contribuabilului de a efectua deduceri/reduceri se va avea in vedere modul de exercitare a acestui drept si corectitudinea calculului sumei deduse.

– Calculul obligatiilor fiscale accesorii la diferentele de impozite, taxe sau contributii stabilite de inspectia fiscala.

– Stabilirea responsabilitatilor pentru aplicarea sau determinarea eronata a bazei impozabile si efectuarea de propuneri pentru sanctionarea conform prevederilor legale, acolo unde este cazul.

B. In cazul in care baza de impunere nu se modifica se va mentiona acest lucru.

CAPITOL IV. Alte constatari.

1. Organizarea si conducerea evidentei contabile.

In acest capitol se vor prezenta constatarile inspectiei fiscale referitoare la organizarea compartimentului de contabilitate( acolo unde este cazul ), urmarindu-se respectarea prevederilor Legii contabilitatii.

2.Utilizarea si tinerea registrelor.

Se vor consemna constatarile referitoare la modul de utilizare a registrelor de contabilitate obligatorii (registrul jurnal, registrul inventar, registru de casa, raport de gestiune zilnic,cartea mare ,etc)

CAPITOL V. Discutia finala cu contribuabilul.

In acest capitol se va consemna numarul si data documentului prin care contribuabilul este instiitat despre data, ora si locul de desfasurare a discutiei finale. In caz de refuz al contribuabilului de a se prezenta la discutia finala , acest fapt va fi mentionat expres in raport.

De asemenea se va prezenta o sinteza a punctului de vedere al contribuabilului pentru fiecare diferenta de impozit, taxa, contributie neacceptata si argumentele organelor de insopectie fiscala fata de cele ale contribuabilului. Punctul de vedere al contribuabilului va fi anexat la Raportul de inspectie fiscala. Tot in acest capitol se va prezenta declaratia pe propria raspundere a contribuabilului prin care declara ca a pus la dispozitie toate documentele si informatiile solicitate.declaratia va fi anexata la raportul de inspectie fiscala.

CAPITOL VI. Sinteza constatarilor inspectiei fiscale.

Pentru fiecare impozit, taxa sau contributie la care s-au calculat diferente si accesorii in sarcina contribuabilului se vor prezenta urmatoarele informatii:

Obligatii fiscale suplimentare

Raportul de inspectie fiscala va fi semnat de organele de inspectie fiscala, avizat de seful serviciului si aprobat de conducatorul activitatii de inspectie fiscala.

Raportul de inspectie fiscala sta la baza intocmirii deciziei de impunere privind obligatiile fiscale suplimentare stabilite de inspectia fiscala.

Raportul de inspectie fiscala va fi inregistrat in Registrul unic de control al contribuabilului.

Raportul de inspectie fiscala va fi intocmit in 3 (trei) exemplare, din care unul pentru contribuabil, unul pentru organele de inspectie fiscala si unul pentru Administratia finantelor publice unde contribuabilul este luat in evidenta ca platitor de impozite si taxe.

In cazul in care prin Raportul de inspectie fiscala s-au stabilit diferente de obligatii fiscale suplimentare si accesorii atunci acesta va fi anexat la Decizia de impunere privind obligatiile fiscale suplimentare stabilite de inspectia fiscala.

In cazul in care prin raportul de inspectie fiscala nu s-au stabilit diferente de obligatii suplimentare si accesorii atunci acest fapt va fi comunicat contribuabilului.

Adresa va fi insotita de un exemplar al raportului de inspectie fiscala.

CAPITOLUL VII. Anexe

Pentru fiecare impozit, taxa s-au contributie verificata , la raportul de inspectie fiscala se vor anexe situatii, tabele, copii dupa documente, note explicative, necesare sustinerii constatarilor, fiind parte integranta din raportul de inspectie fiscala.

Tabelele sau situatiile se intocmesc ori de cate ori este necesara sintetizarea unui numar mai mare de documente sau in alte cazuri pentru a se putea prezenta si sustine constatarile din raportul de inspectie fiscala.

Tabelele si situatiile anexate la raportul de inspectie fiscala vor fi semnate de organele de inspectie fiscala si de contribuabil.

DECIZIA DE IMPUNERE PRIVIND OBLIGATIILE FISCALE

SUPLIMENTARE STABILITE DE INSPECTIA FISCALA

Competenta de a emite „ Decizia de impunere privind obligatiile fiscale suplimentare stabilite de inspectia fiscala” revine organelor de inspectie fiscala care au efectuat inspectia fiscala.

Este un act administrativ emis de organele de inspectie fiscala in aplicarea prevederilor legale privind stabilirea obligatiilor fiscale suplimentare.

Se va complecta ca urmare a finalizarii unei inspectii fiscale generale sau partiale cu „ Raport de inspectie fiscala” si ca urmare a constatarii de obligatii fiscale suplimentare stabilite de inspectia fiscala.

In cazul in care nu se constata diferente de impozite, taxe, sau contributii suplimentare nu se va intocmi „ Decizia de impunere privind obligatiile fiscale suplimentare stabilite de inspectia fiscala ”

„Decizia de impunere privind obligatiile fiscale suplimentare stabilite de inspectia fiscala ” se intocmeste de catre organul de inspectie fiscala , se avizeaza de seful de serviciu si se aproba de directorul coordonator al activitatii de control.

„ Decizia de impunere privind obligatiile fiscale suplimentare stabilite de inspectia fiscala ” se va intocmi in 3(trei) exemplare toate cu titlu original de catre echipa de inspectie avizata de seful de serviciu si aprobata de conducatorul activitatii de inspectie fiscala.

Diferenta de impozit, taxa sau contributie constatata de organele de inspectie fiscala precum si obligatiile accesorii se platesc in functie de data primirii Deciziei, astfel

– pana la data de 5 a lunii urmatoare , cand data primirii este cuprinsa in intervalul 01 – 15 din luna.

– pana la data de 20 a lunii urmatoare, cand data primirii este cuprinsa in intervalul 16 – 31 din luna.

La Decizia de impunere se anexeaza Raportul de inspectie fiscala impreuna cu anexele.

Impotriva masurilor dispuse prin Decizie se poate face contestatie care se depune in termen de 30 de zile de la comunicare , la organul fiscal emitent.

Decizia de impunere reprezinta titlu de creanta si devine executoriu in conditiile legii.

Modelul si continutul Deciziei de impunere sunt prezentate in anexa nr. 1.

PROCESUL VERBAL

Procesul verbal se va intocmi numai in cazul controlului inopinat,incrucisat si pentru constatarea unor situatii faptice existente la un moment dat, conform art. 55 din Ordonanta nr. 92/2003. Nu are ca rezultat intocmirea deciziei de impunere. Se anexeaza la raportul de inspectie fiscala.

Procesul verbal întocmit va fi structurat pe 2 capitole.

Primul capitol va cuprinde date referitoare la:

– data la care s-a intocmit procesul verbal;

– datele inspectorului care a efectuat controlul: nume, prenume, funcție, număr de legitimație de serviciu, numărul împuternicirii în baza căreia a efectuat controlul;

– obiectivul controlului;

– perioada supusă controlului;

– enumirea obiectului de activitate si codul activitatii conform clasificarii CAEN;

– Locul unde s-a desfasurat controlul precum si modul de detinere al spatiului unde se desfasoara activitatea ;

– Datele de identificare ale contribuabilului verificat( nume, prenume, functia, CNP );

Al doilea capitol va cuprinde constatarile controlului care vor fi prezentate clar si concis fara detalieri inutile.

Se vor nominaliza persoanele facute responsabile de faptele constatate.

De asemenea se vor inscrie masurile dispuse pentru respectarea prevederilor legale in materie.

In sustinerea constatarilor se vor prezenta copii dupa documente justificative ,registre, balante de verificare, declaratii fiscale, situatii privind starea de fapt constatata si efectele juridice produse. In cazul in care din control au rezultat elementele constitutive ale unei infractiuni prevazute de legea penala se va prezenta si punctul de vedere al persoanei facuta responsabila, care va fi anexat la procesul verbal. Daca este cazul, in situatiile in care , din control au rezultat elementele constitutive ale unei infractiuni prevazute de legea penala constatarile se vor consemna intr-un proces verbal separat.

Se va prezenta in sinteza si punctul de vedere al contribuabilului sau al persoanei imputernicite de acesta , fata de constatarile organului de inspectie, numai atunci cand acesta are o opinie contrara si o prezinta in scris in timpul controlului. Organele de inspectie fiscala vor analiza cu obiectivitate punctul de vedere al contribuabilului si, in functie de concluzii, vor inscrie in procesul verbal argumentele cu care se combate fiecare din aspectele prezentate in scris de catre contribuabil. Punctul de vedere al organului de inspectie fiscala fata de argumentele aduse de contribuabil va fi consemnat cu precizarea prevederilor legale in domeniu si fundamentate pe analiza datelor inscrise in procesul verbal.

Pentru faptele care sunt sanctionate contraventional organele de inspectie fiscala vor intocmi, separat, in conformitate cu dispozitiile legale in vigoare, proces verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor.

Puncrul de vedere in scris al contribuabilului sau al persoanei imputernicite de acesta se va anexa la procesul verbal.

Constatarile organelor de inspectie fiscala rezultate in urma unei actiuni de control inopinat, incrucisat sau de cercetare la fata locului se pot finaliza cu propunerea de a se programa efectuarea unei inspectii fiscale partiale sau generale la contribuabilul care a facut obiectul controlului.

Semnarea procesului verbal.

Procesul verbal se semneaza de catre organele de inspectie fiscala , reprezentantul legal al contribuabilului, persoanele raspunzatoare, functia detinuta, precum si de eventualii martori in prezenta carora s-a efectuat controlul.

Procesele verbale se incheie in cel putin trei exemplare , din care :

– exemplarul unu ramane la organul de inspectie fiscala care a efectuat controlul;

– exemplarul doi se transmite la organul fiscal in a carui raza teritoriala se afla domiciliul fiscal al contribuabilului.

– exemplarul trei ramane la contribuabil.

Procesele verbale incheiate ca urmare a unor solicitari facute de organe abilitate ale statului, se vor intocmi in patru exemplare , din care un exemplar, impreuna cu anexele, se vor inainta institutiei care a solicitat verificarea.

Procesele verbale in care sunt consemnate constatari care ar putea intruni elemente constitutive ale unei infractiuni, in conditiile prevazute de legea penala, vor fi semnate de organele de inspectie si de catre contribuabilul supus inspectiei, cu sau fara explicatii ori obiectiuni din partea contribuabilului. In cazul in care cel supus controlului refuza sa semneze procesul verbal, organul de inspectie fiscala va consemna despre aceasta in procesul – verbal.

In toate cazurile , procesul – verbal va fi comunicat contribuabilului.

Modelul si continutul Procesului verbal sunt prezentate in anexa nr. 2.

PROCESUL VERBAL DE CONSTATARE ȘI SANCȚIONARE A CONTRAVENȚIILOR

Dacă pe parcursul desfășurării controlului se constată fapte care constituie contravenții a căror constatare și sancționare este de competența organelor fiscale, inspectorul va întocmi proces verbal de constatare și sancționare a contravențiilor potrivit reglementărilor legale.

În cazul în care faptele pot constitui infracțiuni se va proceda, de îndată, la sesizarea organelor de urmărire penală competente.

Procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se încheie de către organele de control când se constată încălcarea normelor legale privind disciplina financiară de către salariații unității controlate. În procesul verbal de contravenție trebuie consemnată fapta săvârșită, numele și prenumele salariatului care a încălcat dispozițiile legale, precum șu cuantumul sumei aplicate ca amendă. Concomitent cu aplicarea sancțiunii pentru contravenție, organele de control pot acorda contravenientului un termen pentru remedierea deficiențelor constatate, dacă aceasta necesită timp, dar nu mai mare decât cel prevăzut de dispozițiile legale în vigoare. Termenul acordat se înscrie în procesul verbal de contravenție întrucât înăuntrul acestuia nu se pot aplica alte sancțiuni pentru fapte de aceeași natură.

Procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor cuprinde:

– data încheierii;

– numele, prenumele și funcția celui care îl încheie;

– fapta contravențională constatată și amenda cu care este sancționată;

– persoana răspunzătoare de săvârșire a abaterilor, ocupația, domiciliul, actul de identitate;

– bunurile confiscate;

– obiecțiunile formulate de contravenient, termenul de constatare;

– numele, prenumele, domiciliul, buletinul de identitate și semnătura martorului sau confirmarea organului constatator că procesul verbal s-a încheiat în lipsă de martori;

Procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se încheie în trei exemplare:

– primul exemplare (exemplarul negru) rămâne la inspector. Dacă în 15 zile nu se achită amenda contravențională se trece la executarea silită, acest exemplar fiind trimis la Serviciul de Urmărire și Colectare a Veniturilor;

– al doilea exemplar (exemplarul roșu) se comunică contravenientului;

– al treilea exemplar (exemplarul verde) rămâne la cotor;

NOTA DE CONSTATARE

Nota de constatare se întocmește în cazul în care:

– în timpul controlului se fac constatări a căror reconstituire ulterioară nu este întotdeauna posibilă sau care nu mai pot fi dovedite;

– este necesar a se lua măsuri urgente pentru sistarea sau înlăturarea de către cei în drept, a unor abateri sau a consecințelor acestora;

În nota de constatare se consemnează situațiile de fapt și măsurile luate operativ pentru remedierea deficiențelor constatate.

În cazul în care există divergențe între organul de control fiscal și contribuabili, referitoare la constatările efectuate, stabilirea realității faptelor va fi realizată în prezența unor martori.

Nota de constatare este întocmită în două exemplare, din care unul rămâne la inspector iar cel de-al doilea la contribuabil și este semnată de inspector și de contribuabil sau reprezentantul legal al acestuia.

NOTE EXPLICATIVE

Notele explicative se iau în cazurile în care se constată abateri sau deficiențe care se consideră că atrag măsuri de sancționare, imputare sau întrunesc elementele unei infracțiuni. Se iau de la persoanele răspunzătoare de abaterile constatate, precum și de la alte persoane pentru clarificarea cauzelor și împrejurărilor care au condus la nerespectarea prevederilor legale.

Se întocmesc sub formă de răspunsuri la întrebările formulate de organul de control.

Ultima întrebare pusă de organul de control trebuie să solicite persoanei respective să precizeze dacă mai are ceva în legătură cu constatările făcute.

În funcție de răspunsurile date în notele explicative, se definitivează constatările controlului. Dacă rezultă elemente noi, se extinde controlul și asupra lor. Dacă unele constatări se infirmă prin răspunsurile date în notele explicative se reexaminează faptele și documentele care stau la baza lor. Dacă persoana în cauză refuză să dea nota explicativă sau să răspundă la unele întrebări, organele de control formulează întrebările printr-o adresă scrisă (înregistrată la agentul economic controlat) prin care stabilește și termenul pentru primirea răspunsului.

Dacă nu se primește răspuns, refuzul se consemnează în procesul verbal de control la care se anexează declarațiile gestionarilor, lista de inventariere sau situația plusurilor și a lipsurilor și explicațiile gestionarilor asupra concluziilor acestora.

VALORIFICAREA ACTELOR DE CONTROL

O problemă deosebit de importantă în activitatea organelor de control financiar se referă și la valorificarea actelor de control. Activitatea organelor de control nu poate fi limitată numai de descoperirea lipsurilor ci trebuie privită și sub aspectul eficacității, a rezultatelor obținute în urma constatărilor făcute pe baza materialului de control. De aici decurge necesitatea ca în timpul controlului organele de control să valorifice la maximum constatările făcute.

Pe lângă remedierea operativă a deficiențelor constatate în timpul controlului, valorificarea se referă și la aducerea la îndeplinire de către organele de control a sprijinului necesar conducerii unității, ca pe baza materialului de control să întocmească un plan concret asupra măsurilor ce urmează a fi luate pentru lichidarea deficiențelor a căror rezolvare nu a putut fi înfăptuită pe parcursul controlului deoarece necesită un timp mai îndelungat.

Remedierea operativă a deficiențelor în timpul controlului constituie una din laturile cele mai importante ale valorificării constatărilor de către organele de control și se referă la un cerc larg de programe ca avansuri nedecontate la timp; lichidarea creditorilor și debitorilor; drepturile bugetului de stat și nevărsate; credite nerambursabile; plusuri neînregistrate; valori materiale păstrate în condiții necorespunzătoare; evidență neținută la zi; pagube și alte situații asemănătoare.

Referindu-ne la planul de măsuri, este util de subliniat că el este un document al unității controlate și nu al organelor de control. La întocmirea planului de măsuri, organelor de control le revine ca sarcină să acorde tot sprijinul unităților controlate, ca în plan să se înscrie principalele sarcini.

Acest lucru este cu atât mai important, cu cât un plan de măsuri concret și judicios întocmit mobilizează colectivul unității controlate pentru lichidarea cu mijloace proprii a deficiențelor constatate cu ocazia controlului.

Valorificarea constatărilor controlului se face în condițiile prevăzute de lege. Pentru valorificarea constatărilor controlului, șeful compartimentului financiar de gestiune prezintă conducerii unității în care funcționează, rezultatele controalelor efectuate, împreună cu măsurile ce se propun a se lua în vederea înlăturării deficiențelor și tragerii la răspundere a celor care au săvârșit abateri, inclusiv pagube.

Conducătorii unităților care au dispus controlul și ai celor controlate sunt obligați ca în cadrul competenței și a termenelor legale:

a) să ia măsuri potrivit dispozițiilor legale pe baza constatărilor și propunerilor organelor de control, pentru înlăturarea și prevenirea abaterilor și să urmărească aplicarea integrală și la timp a acestor măsuri;

b) să ia măsuri pentru aplicarea sancțiunilor disciplinare și contravenționale, precum și pentru stabilirea răspunderii materiale în condițiile și la termenele prevăzute de dispozițiile legale;

c) să ia măsuri pentru diminuarea, în condițiile dispozițiilor legale în vigoare, a salariilor tarifare sau reducerea totală sau parțială a stimulentelor materiale ale salariaților care nu și-au îndeplinit sarcinile ori se fac vinovați de abaterile constatate;

d) să asigure înaintarea către procuror a actelor încheiate în cazul constatării de fapte prevăzute de legea penală, în termenele și condițiile stabilite de dispozițiile legale;

Măsurile se iau în cel mult 30 de zile de la data înregistrării actului de control de unitatea în drept să le ia, dacă prin dispoziții legale nu sunt fixate alte termene. Conducătorii unităților sunt obligați să comunice organelor care au dispus controlul, la termenele fixate, măsurile luate ca urmare a controlului și rezultatele obținute în urma aplicării acestora. În cazul când nu s-au luat măsuri potrivit dispozițiilor legale, șeful compartimentului de control financiar de gestiune sesizează organul de conducere colectivă al unității în care funcționează. Dacă nici acest organ nu ia măsurile legale pentru stabilirea măsurilor în vederea răspunderii materiale și recuperarea pagubelor, șeful compartimentului de control financiar de gestiune este obligat să sesizeze în scris, în termen de 5 zile organul ierarhic superior.

Sancțiunile fiscale sunt instrumentele, mijloacele prin care sunt pedepsite abaterile de la normele fixate de legi fiscale. În realizarea politicii fiscale a statului nostru, după decembrie 1989, sancțiunile fiscale au avut un rol semnificativ, iar în prima perioadă au fost practic inexistente. Această stare de lucru a constituit o cauză majoră a fraudelor fiscale la scară națională. Din acest punct de vedere, dacă se face o analiză critică, de ansamblu a sistemului – celelalte imperfecțiuni și incoveniente ale acesteia, luate prin comparație, devin minore.

Așadar, pentru a stopa cu eficacitate fraudele fiscale, controlul fiscal trebuie să aibă la îndemână cele mai adecvate sancțiuni. Studiile recente au demonstrat că în materie fiscală, aplicarea celor mai aspre măsuri au nu numai un rol reparator (de a încasa impozitul perceput cu ocazia descoperirii lui), ci mai degrabă un rol preventiv pentru descurajarea unor asemenea fapte. Iată de ce sancțiunile fiscale trebuie să fie diversificate și suficient de aspre în raport cu gravitatea faptelor, cu nivelul impozitului sustras, în funcție de recidivă etc.

Implementarea noilor reglementări pe linia combaterii evaziunii fiscale, în etapa actuală a reformei fiscale, are menirea de a redresa situația economico-financiară existentă. Aceste reglementări completează cadrul juridic al sistemului fiscal actual și pun în practică instrumentele de acțiune specifice economiei de piață.

Sancțiunile fiscale sunt multiple și ele pot fi clasificate în raport cu severitatea și modul de aplicare, astfel:

a) Amenda fiscală este modul cel mai obișnuit pentru sancționarea abaterilor fiscale, care, în raport cu gravitatea faptelor săvârșite de contribuabil poate fi:

– amenda contravențională aplicată de organul de control stabilită în sumă fixă, reglementată expres prin lege sau amenda contravențională proporțională, care este stabilită în raport de impozitul sustras și se aplică, ca regulă generală, în caz de recidivă sau când există elemente de intenție;

– amenda penală, aplicată de instanța judecătorească pe baza actelor de control fiscal în cazul încălcării cu intenție a unor norme în materie fiscală, considerate infracțiuni. În cazul infracțiunilor săvârșite de contribuabil, reglementările actuale prevăd pentru anumite fapte mai grave și sancționarea cu închisoarea, concomitent cu alte măsuri, cum ar fi interzicerea unor drepturi.;

b) Actualul regim sancționar nu ar fi complet și eficient dacă nu s-ar fi asigurat, prin lege, și alte forme de sancțiuni fiscale distincte, însă în completarea celor arătate mai sus cum ar fi:

– dobânda reparatorie sau majorările de întârziere pentru neplata integrală și la termen a impozitelor datorate, se aplică pentru a compensa prejudiciul adus statului prin neîncasarea la timp a impozitului, iar procentul de dobândă are la bază costul de împrumut guvernamental;

– confiscarea bunurilor, este o măsură complementară sancțiunilor penale;

Pentru stoparea fenomenelor de evaziune fiscală, care s-ar produce chiar și în ciuda celor mai aspre măsuri, controlul fiscal trebuie să aibă la îndemână și acel mijloc eficace de constrângere, respectiv de reparare a prejudiciului adus statului prin ascunderea documentelor sau a obiectivelor impozabile sau taxabile. În acest sens, organului de control i s-a legiferat dreptul de a stabili prin estimare nivelul impozitului datorat, utilizând, în acest scop orice documente și informații referitoare la activitatea și perioada desfășurată, inclusiv compararea cu activități și cazuri similare. Această măsură, alături de ansamblul de sancțiuni fiscale care fac obiectul noilor reglementări, constituie practic o revoluționare și o reconsiderare a actualului sistem fiscal, contribuabilul fiind cel care are sarcina de a dovedi corectitudinea privind nivelul impozitului calculat și că aplicarea sancțiunii fiscale este nejustificată.

Valorificarea constatărilor cuprinde un ansamblu de operațiuni de natură să conducă la finalizarea constatărilor înscrise în actul de control. Constatările de natura diferențelor de impozite și taxe se pot achita operativ în timpul controlului sau în termen de 15 zile de la data finalizării actului de control. Majorările de întârziere constatate se pot achita în timpul controlului, în intervalul celor 15 zile ulterioare controlului, sau în caz de neplată voluntară se vor aplica măsuri de executare silită.

Finalizarea valorificării constatărilor înscrise în actele de control înseamnă îndeplinirea măsurilor înscrise în actul de control, respectiv reglementarea deficiențelor constatate de organele de control.

Compartimentele de lucru din A.N.A.F. și conducerile Direcțiilor generale din teritoriu vor asigura ori de câte ori este necesar urmărirea la agenții economici controlați a aplicării măsurilor stabilite în timpul controlului sau a celor transmise prin documentele de valorificare precum și raportarea rezultatului controlului pe baza următoarelor evidențe:

* fișa cu rezultatele controlului se întocmește în mod obligatoriu de fiecare echipă și se anexează la actul de control. În fișă se vor înscrie numai acele realizări obținute ca efect al muncii organelor de control. Datele din fișă vor fi analizate de conducerile direcțiilor care vor face precizări asupra activității și muncii desfășurate de organele de control;

* evidența urmăririi aplicării măsurilor dispuse prin documentele de valorificare a controlului;

* evidența proceselor verbale de imputați și pentru fapte penale;

* evidența cererilor, reclamațiilor, sesizărilor și propunerilor în care se vor înscrie atât cererile cât și reclamațiile primite de la A.N.A.F. sau alte organe de control;

Reclamațiile, sesizările, cererile și propunerile primite se analizează de către conducerea Activității de Control fiscal din S.A.F. și cu respectarea prevederilor din legea privind organizarea și funcționarea controlului financiar vor fi programate pentru control în luna sau trimestrul următor după caz în partida agentului economic făcându-se mențiunea cu privire la natura activității desfășurate.

Raportarea controalelor efectuate și rezultatele acestora se face după cum urmează:

a) la termenele fixate prin trimiterea actelor de control la Direcția de Control Fiscal sau în 5 zile de la terminarea controlului în situația în care nu s-a precizat termenul de trimitere al actelor de control, pentru acțiunile incluse în program de conducerea Direcției de Control Fiscal, se trimite la Direcția de Control Fiscal “Fișa acțiunii”;

b) în termen de 15 zile de la încheierea trimestrului se trimite la Direcția de Control Fiscal, situația privind realizarea programului de control pe trimestrul expirat.

STUDIU DE CAZ

ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE APROBAT,

TIMISOARA SEF ADMINISTRATIE ADJ.

SERVICIUL CONTROL FISCAL PERSOANE FIZICE EC. IONESCU ION

RAPORT DE INSPECTIE FISCALA,

Incheiat azi 15.11.2004

Cap.I.

Date despre inspectia fiscala

Subsemnatul Popescu Vasile , referent asistent in cadrul Administratiei Finantelor Publice Timisoara , Serviciul Control Fiscal Persoane Fizice , legitimatia de serviciu nr. 477 , in baza Legii nr. 571 / 2003 privind Codul fiscal si Ordonanta nr. 92 / 2003 privind Codul de procedura fiscala , am procedat la inspectia fiscala a A.F.POPOVICI PETRU, cu domiciliul în Utvin , com. Sinmihaiu Roman , jud. Timis nr. 376 , privind respectarea legislatiei fiscale , financiar-contabile si achitare a obligatiilor fiscale catre bugetul statului .

Inspectia fiscala a avut loc in baza cererii nr. 273859 / 21.10.2004 , prin care contribuabilul solicita control fiscal in vederea incetarii activitatii si predarii autorizatiei de A.F.urmand ca Popovici Marta sa functioneze in continuare ca P.F.A.

Perioada supusa verificarii : 01.01.2000 – 31.10.2004

Verificarea a fost efectuata la sediul organului fiscal.

Obiectivele inspectiei fiscale :

– Impozitul pe venit ;

– Taxa pe valoarea adaugata ;

– Impozitul pe venitul din salarii ;

– Fondul de solidaritate sociala ;

– Contributia angajatorului la asigurarile sociale de stat ;

– Contributia asiguratilor la asigurarile sociale de stat ;

– Contributia angajatorului la fondul asigurarilor sociale de sanatate

– Contributia asiguratilor la fondul asigurarilor sociale de sanatate

– Contributia angajatorului pentru fondul de somaj ;

– Contributia asiguratilor pentru fondul de somaj ;

– Alte venituri ;

Cap. II.

Date despre contribuabil :

A.F. : POPOVICI PETRU

COD FISCAL : 7034035

Domiciliul : loc.Utvin , nr. 376 , jud. Timis ;

Sediul activitatii : Timisoara , str. Cugir , nr.13 , bl.80 , ap.19 ;

Autorizatia : 6540 / 02.03.1995 emisa de Consiliul Judetean Timis ;

013 / 02.12.2003 emisa de Primaria com. Sinmihaiu Roman ;

Obiectul activitatii : cultivare flori , legume , fructe – la sediu ;

Comercializare flori , aranjamente florale , coroane , jerbe ,

legume , fructe ;

Asociati :Popovici Petru CNP : [anonimizat] 50%

Popovici Marta CNP : [anonimizat] 50%

Contract de asociere : 4604 / 25.01.2001

Clienți : persoane fizice , persoane juridice ;

Raspunde de conducerea evidenței contabile- Personal

Cap.III.

Constatari fiscale.

Impozitul pe venit.

-baza legala O.G. 73 / 1999 , O.M.F. 215 / 2000 , O.M.F. 58 / 2003 , O.G. 7 / 2001, Legea nr. 571 / 2003 privind Codul fiscal , O.M.F. 1040 / 2004.

Anul 2000

Prin Decizia de plati anticipate pe anul 2000 , nr. 4604 / 21.04.2000 contribuabilul Popovici Petru a fost impus pentru venit net determinat pe baza normei de venit de 24.600.000 lei, s-a stabilit un impozit de plata in suma de 4.512.600 lei , achitat integral.

Contribuabilul depune Declaratia anuala de venit pentru asociatiile fara personalitate juridica nr. 2059 / 22.02.2001 cu urmatoarele sume :

Venit brut = 24.600.000 lei

Cheltuieli = 2.400.000 lei

Venit net distribuit = 22.200.000 lei

Contribuabilii depun Declaratiile de venit global pentru anul 2000 astfel :

POPOVICI PETRU cu nr. 2051 / 22.02.2001, pentru venit net de 11.100.000 lei in baza careia a fost emisa Decizia de impunere anuala nr. 35500100016756 / 14.07.2001, avand ca rezultat o diferenta de restituit de 2.122.380 lei, suma care a fost restitiuta contribuabilului.

POPOVICI MARTA cu nr. 2060 / 22.02.2001, pentru venit net de 11.100.000 lei in baza careia a fost emisa Decizia de impunere anuala nr. 35500100016813 / 14.07.2001, avand ca rezultat o diferenta de restituit de 2.122.380 lei , suma care a fost restitiuta contribuabilului.

In timpul controlului au fost emise noi decizii de impunere anuala intrucat deciziile emise anterior au fost intocmite in mod eronat :

POPOVICI PETRU pentru venit net determinat pe baza normelor de venit de 24.600.000 lei in baza careia a fost emisa Decizia de impunere anuala nr. 35300104173742 / 15.11.2004, avand ca rezultat o diferenta de impozit de plata de 292.500 lei, pentru care contribuabilul datoreaza dobanzi si penalitati de intarziere conform O.G. 61 / 2002 ( anexa1 ) astfel :

– dobanzi = 216.276 lei

– pen. de intarz. = 51.187 lei

POPOVICI MARTA pentru un venit net de 24.600.000 lei, a fost emisa Decizia de impunere anuala nr. 35300104173720 / 15.11.2004, avand ca rezultat o diferenta de impozit de plata de 292.500 lei, pentru care contribuabilul datoreaza dobanzi si penalitati de intarziere conform O.G. 61 / 2002 ( anexa1 ) astfel :

– dobanzi = 216.276 lei

– pen. de intarz. = 51.187 lei

Anul 2001

Prin Deciziile de plati anticipate pe anul 2001 s-au stabilit urmatoarele obligatii cu titlu de impozit :

POPOVICI PETRU : pentru venit net 11.100.000 lei s-a stabilit un impozit de plata de 1.998.000 lei , achitat integral .

POPOVICI MARTA : pentru venit net 11.100.000 lei s-a stabilit un impozit de plata de 1.998.000 lei , achitat integral .

Contribuabilul depune Declaratia anuala de venit pentru asociatiile fara personalitate juridica nr. 4711 / 13.03.2002 cu urmatoarele sume :

Venit brut = 49.755.000 lei

Cheltuieli = 27.251.000 lei

Venit net distribuit = 22.503.300 lei

50 % = 11.251.650 lei Popovici Petru

50 % = 11.251.650 lei Popovici Marta

Contribuabilii depun Declaratiile speciale cod 201 pentru anul 2001 astfel :

POPOVICI PETRU cu nr.4709 / 13.03.2002 , pentru venit net distribuit din asociatie de 11.251.650 lei.

POPOVICI MARTA cu nr. 4710 / 13.03.2002 , pentru venit net distribuit din asociatie de 11.251.650 lei.

Contribuabilii depun Declaratiile de venit global pentru anul 2001 astfel :

POPOVICI PETRU cu nr.4705 / 13.03.2002 , pentru venit net de 11.251.650 lei in baza careia a fost emisa Decizia de impunere anuala nr. 35500100095596 / 30.07.2002, avand ca rezultat o diferenta de restituit de 2.050.000 lei , suma care a fost restitiuta contribuabilului.

POPOVICI MARTA cu nr. 4707 / 13.03.2002 , pentru venit net de 11.251.650 lei in baza careia a fost emisa Decizia de impunere anuala nr. 3550010009563 / 30.07.2002 , avand ca rezultat o diferenta de restituit de 2.050.000 lei , suma care a fost restitiuta contribuabilului.

Situatia contribuabilului este urmatoarea :

DECLARAT INREGISTRAT IN URMA VERIFICARII Venit brut = 49.755.000 lei 49.755.000 lei 49.855.000 lei

Cheltuieli = 27.251.700 lei 27.251.700 lei 27.250.800 lei

Venit net distrib. = 22.503.300 lei 22.503.300 lei 22.604.200 lei

Diferenta de 100.000 lei la venituri se datoreaza erorii de calcul .

Din analiza cheltuielilor efectuate diferenta de 900 lei se datoreaza unei erori de calcul.

Deoarece rezultatul fiscal nu se modifica raman definitive deciziile anuale emise anterior.

Anul 2002

Prin Deciziile de plati anticipate pe anul 2002 s-au stabilit urmatoarele obligatii cu titlu de impozit :

POPOVICI PETRU : Decizia nr. 355001000043600 / 24.04.2002 pentru venit net 11.251.650 lei s-a stabilit un impozit de plata de 2.025.300 lei , achitat integral .

POPOVICI MARTA : Decizia nr. 355001000043600 / 24.04.2002 pentru venit net 11.251.650 lei s-a stabilit un impozit de plata de 2.025.300 lei , achitat integral .

Contribuabilul depune Declaratia anuala de venit pentru asociatiile fara personalitate juridica nr. 2247 / 18.02.2003 cu urmatoarele sume :

Venit brut = 50.990.000 lei

Cheltuieli = 21.402.150 lei

Venit net distribuit = 29.587.850 lei

50 % = 14.793.925 lei Popovici Petru

50 % = 14.793.925 lei Popovici Marta

Contribuabilii depun Declaratiile speciale cod 201 pentru anul 2002 astfel :

POPOVICI PETRU cu nr.2246 / 18.02.2003 , pentru venit net distribuit din asociatie de 14.793.925 lei.

POPOVICI MARTA cu nr. 2247 / 18.02.2003 , pentru venit net distribuit din asociatie de 14.793.925 lei.

Contribuabilii depun Declaratiile de venit global pentru anul 2002 astfel :

POPOVICI PETRU cu nr.2245 / 18.02.2003 , pentru venit net de 14.793.925 lei in baza careia a fost emisa Decizia de impunere anuala nr. 35300102898598 / 28.10.2003, avand ca rezultat o diferenta de restituit de 2.025.300 lei , suma care a fost restitiuta contribuabilului.

POPOVICI MARTA cu nr. 2243 / 18.02.2003 , pentru venit net de 14.793.925 lei in baza careia a fost emisa Decizia de impunere anuala nr. 35300102898587 / 28.10.2003 , avand ca rezultat o diferenta de restituit de 2.025.300 lei , suma care a fost restitiuta contribuabilului.

Situatia contribuabilului este urmatoarea :

DECLARAT INREGISTRAT IN URMA VERIFICARII Venit brut = 50.990.000 lei 50.990.000 lei 51.290.000 lei

Cheltuieli = 21.402.150 lei 21.402.150 lei 21.402.150 lei

Venit net distrib. = 29.587.850 lei 29.587.850 lei 29.887.850 lei

Diferenta de 300.000 lei la venituri se datoreaza erorii de calcul .

Din analiza cheltuielilor efectuate nu s-au constatat cheltuieli nedeductibile.

Deoarece rezultatul fiscal nu se modifica raman definitive deciziile anuale emise anterior.

Anul 2003

Prin Deciziile de plati anticipate pe anul 2003 s-au stabilit urmatoarele obligatii cu titlu de impozit :

POPOVICI PETRU : Decizia nr. 35300102849335 / 17.10.2003 pentru venit net 14.793.925 lei s-a stabilit un impozit de plata de 2.662.900 lei , achitat integral .

POPOVICI MARTA : Decizia nr. 35300102849368 / 17.10.2003 pentru venit net 14.793.925 lei s-a stabilit un impozit de plata de 2.662.900 lei , achitat integral .

Contribuabilul depune Declaratia anuala de venit pentru asociatiile fara personalitate juridica cod 204 , nr. 22512 / 15.03.2004 cu urmatoarele sume :

Venit brut = 71.350.000 lei

Cheltuieli = 30.642.027 lei

Venit net distribuit = 40.707.973 lei

50 % = 20.353.987 lei Popovici Petru

50 % = 20.353.987 lei Popovici Marta

Contribuabilii depun Declaratiile speciale cod 202 pentru anul 2003 astfel :

POPOVICI PETRU cu nr.22514 / 05.03.2004 , pentru venit net distribuit din asociatie de 20.353.987 lei.

POPOVICI MARTA cu nr. 22513 / 15.02.2004 , pentru venit net distribuit din asociatie de 20.353.987 lei.

Contribuabilii depun Declaratiile de venit global pentru anul 2003 astfel :

POPOVICI PETRU cu nr.233244 / 22.06.2004 , pentru venit net de 20.353.987 lei in baza careia a fost emisa Decizia de impunere anuala nr. 35300104120754 / 14.09.2004, avand ca rezultat o diferenta de impozit de restituit de 2.662.900 lei.

POPOVICI MARTA cu nr. 233244 / 22.06.2004 , pentru venit net de 20.353.987 lei in baza careia a fost emisa Decizia de impunere anuala nr. 35300104120708 / 14.09.2004 , avand ca rezultat o diferenta de restituit de 2.662.900 lei .

Din verificarea registrului jurnal de incasari si plati , nu s-au constatat diferente fata de cele declarate de contribuabil.

Din analiza veniturilor nu s-au constatat diferente.

Nu s-au constatat cheltuieli nedeductibile.

Anul 2004

Pentru anul 2004 au fost emise deciziile de plati anticipate astfel :

POPOVICI PETRU : Decizia nr. 35300103203564 / 15.04.2004 pentru venit net 20.353.987 lei prin care s-a stabilit un impozit de plata de 3.663.700 lei , achitat integral .

POPOVICI MARTA : Decizia nr. 35300102849368 / 17.10.2003 pentru venit net 14.793.925 lei s-a stabilit un impozit de plata de 2.662.900 lei , achitat integral .

In evidenta contabila contribuabilul figureaza cu urmatoarea situatie :

Venit brut = 70.600.000 lei

Cheltuieli = 21.269.430 lei

Venit net distribuit = 49.330.570 lei

50% POPOVICI PETRU = 24.665.285 lei

50 % POPOVICI MARTA = 24.665.285 lei

Din analiza veniturilor nu s-au constatat diferente.

Nu s-au constatat cheltuieli nedeductibile.

Ultima inregistrare in Registrul jurnal de incasari si plati a fost facuta la data de 13.10.2004.

Se pune in vedere contribuabililor sa depuna Declaratia de venit global in anul 2005 , la termenele prevazute , pentru veniturile realizate in anul 2004.

Prin cererea nr. 273859 / 21.10.2004 , contribuabilul solicita control fiscal pentru sistarea activitatii si predarea autorizatiei nr. 013 / 02.12.2003 eliberata de Primaria Comunei Sinmihaiu Roman pentru A.F. Popovici .

Autorizatia nr. 013 / 02.12.2003 , a fost depusa la data de14.09.2004 cu nr. de inregistrare 221 la primaria com. Sinmihaiu Roman.

Sistarea impunerii se face cu data depunerii cererii de sistare inregistrata cu nr. 258261 / 15.11.2004.

2.Taxa pe valoarea adaugata.

(O.U.G. 17/2000 ,H.G. 547/2001 ,L.345/2002 ,H.G. 598/2002.)

Nu este cazul.

3.Impozitul pe venituri din salarii.

(O.G. 73 / 1999, O.G. 7 /2001, L 571 / 2003.)

Nu este cazul.

4.Fondul de solidaritate sociala.

( O.U.G. 102 /1999 )

Nu este cazul.

5. Contributia angajatorului la asigurarile sociale de stat.

( legea 19 / 2000 , Legea 191 / 2001 , O.U.G. 9 / 2003 )

Nu este cazul.

6. Contributia asiguratilor la asigurarile sociale de stat.

( Legea 19 / 2000 , Legea 191 / 2001 , O.U.G. 9 / 2003 )

Nu este cazul.

7.Contributia angajatorului la fondul asigurarilor sociale de sanatate.

( L .145 / 1997, O.U.G. 30 / 1998 , ORD 74 / 2000 , O.G. 150 / 2002 )

Nu este cazul.

8.Contributia asiguratilor la fondul asigurarilor sociale de sanatate.

( L. 145 / 1997, O.U.G. 30 / 1998 , ORD 74 / 2000 , O.G. 150 / 2002 )

Nu este cazul.

9.Contributia angajatorului pentru fondul de somaj.

( L. 1 / 2001 , L.76 / 2002 , H.G. 174 / 2002 , O.U.G. 147 / 2002 )

Nu este cazul.

10.Contributia asiguratilor pentru fondul de somaj.

( L. 1 / 2001 , L.76 / 2002 , H.G. 174 / 2002 , O.U.G. 147 / 2002 )

Nu este cazul.

11. Alte venituri

Nu are alte venituri nesupuse globalizarii.

Nu are alte venituri neimpozabile.

Cap.IV

Alte constatari.

Contribuabilul conduce urmatoarea evidenta contabila.

– Registrul jurnal de incasari si plati inregistrat cu nr. 5170 / 20.03.2002 , completat pana la pagina 22 inclusiv , formularele nefolosite au fost barate si anulate;

Chitantier seria TM ALB nr. 9148401 – 9148450 folosit integral.

Chitantier seria TM ALB nr. 9148451 – 9148500 folosit integral.

Chitantier seria TM ALC nr. 5465651 – 5465700 folosit integral.

Chitantier seria TM ALC nr. 5465701 – 5465750 folosit integral.

Chitantier seria TM ALC nr. 5465751 – 5465800 folosit integral.

Chitantier seria TM ALC nr. 5465801 – 5465850 folosit integral.

Chitantier seria TM ALF nr. 0612351 – 0612400 folosit pana la nr. 0612394

Inclusiv , formularele nefolosite au fost barate si anulate.

Chitantier seria TM ALF nr. 0612401 – 0612450 folosit integral.

Chitantier seria TM VOL nr. 9278351 – 9278400 folosit pana la nr. 9278379 inclusiv , formularele nefolosite au fost barate si anulate.

Contribuabilul nu a inregistrat la organele fiscale Registrul- Inventar . Pentru acest fapt, contribuabilul a fost sanctionat, conform L. 82/1991 , republicata, art. 35 , alin. 2, lit. a, cu suma de 3.000.000 lei.

Cap.V.

Discutia finala cu contribuabilul.

La ultima discutie cu contribuabilii Popovici Petru si Popovici Marta in data de 15.11.2004 , le-a fost comunicat faptul ca in anul 2000 , au fost intocmite eronat Deciziile de impunere anuala si ca acestea vor fi refacute . De asemenea , pentru neinregistrarea Registrului – Inventar la organele fiscale, vor fi sanctionati cu amenda in suma de 3.000.000 lei .Nu au obiectiuni privind raportul de inspectie fiscala .

Cap.VI.

Sinteza constatarilor inspectiei fiscale.

Obligatii fiscale suplimentare.

Termenul de plata este conform art.108 , alin.2 din Ordonanta privind codul de procedura fiscala 92 / 2003, respectiv :

– daca data comunicarii procesului verbal este cuprinsa in intervalul 1-15 din

luna , termenul de plata este pina la data de 5 a lunii urmatoare;

– daca data comunicarii procesului verbal este cuprinsa in intervalul 16-31 din

luna , termenul de plata este pina la data de 20 a lunii urmatoare;

Cap. VII

Anexe

Prezentul raport de inspectie fiscala a fost incheiat in 3 exemplare conform O.M.F. 551 / 2004 siO.M.F.1109 / 22.07.2004 , contine opt pagini , a fost inregistrat la contribuabil la nr. 1 / 15.11.2004 si contine urmatoarele anexe :

– cerere sistare 273859 / 21.10.2004;

– copie dispozitie privind anularea autorizatiei nr. 013 / 02.12.2003 ;

– calcul dobanzi si penalitati ivg 2000 Popovici Petru ;

– calcul dobanzi si penalitati ivg 2000 Popovici Marta ;

– decizii de impunere anuala 2000 Popovici Petru ;

– decizii de impunere anuala 2000 Popovici Marta .

Prin semnarea raportului de inspectie fiscala de catre contribuabil se recunoaste restituirea tuturor documentelor puse la dispozitia organului de control cat si realitatea celor consemnate.

AVIZAT ,

SEF SERVICIU INTOCMIT

EC. MACARIE C-TIN REF. POPESCU VASILE

Anexa nr. 1.

MODELUL SI CONTINUTUL „ DECIZIEI DE IMPUNERE ” PRIVIND OBLIGATIILE

FISCALE SUPLIMENTARE STABILITE DE INSPECTIA FISCALA

MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE

AGENTIA NATIONALA DE ADMINISTRARE FISCALA Nr. Inregistrare……..

ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE TIMISOARA Data……./……/ 2004

SERVICIUL CONTROL FISCAL PERSOANE FIZICE

DECIZIE DE IMPUNERE

Privind obligatiile fiscale suplimentare stabilite de inspectia fiscala

1. Denumire contribuabil ……………………………………………….CNP……………………………………………..

Domicilul fiscal…………………………….str…………………nr………..bl….sc……ap………….jud……………….

2. Datele privind creanta fiscala…………………………………………………………………………………………….

2.1.1. Obligatiile fiscale suplimentare…………………………………………………………………………………….

2.1.2. Motivele de fapt:

2.1.3. Temeiul de drept: Act normativ……………..,articol……..,paragraf……..,punct…..,alineat……

3.Termenul de plata.

Diferentele de impozit, taxa sau contributia constatata de organele de inspectie fiscala precum si accesorii se platesc in functie de data primirii prezentei, astfel:

daca data comunicarii Deciziei de impunere este cuprinsa in intervalul 1-15 din luna , termenul de plata este pana la data de 5 a lunii urmatoare;

daca data comunicarii Deciziei de impunere este cuprinsa in intervalul 16-31 din luna , termenul de plata este pana la data de 20 a lunii urmatoare;

4. Dispozitii finale.

La prezenta Decizie de impunere se anexeaza Raportul de inspectie fiscala care, impreuna cu anexele, contine……… pagini. In conformitate cu art.174 si art. 176 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, impotriva masurilor dispuse prin prezenta se poate face contestatie, care se depune in termen de 30 zile de la comunicare, la organul fiscal amitent, sub sanctiunea decaderii.

Prezenta reprezinta titlu de creanta si devine executoriu in conditiile legii.

Anexa nr. 2 .

MODELUL SI CONTINUTUL PROCESULUI VERBAL

PROCES VERBAL

( ziua………luna ……….anul……….)

CAP.I

Subsemnatii _____________________________________________________________________

avand functia de______________________________________________in cadrul Ministerului

Finantelor Publice , Agentia Nationala de Administrare Fiscala – Directia Generala

___________________________________________________________________, in baza

Titlului VII din Ordonanta Guvernului nr. 92 /2003 – privind Codul de procedura fiscala , republicata, a legitimatiilor de inspectie fiscala nr.______________, si a Ordinului de serviciu nr._______/ ___________ am efectuat , in perioada ____________________________________, un control inopnat / control incrucisat / o cercetare la fata locului, in vederea_________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

La ____________________________________________, cu domicilul fiscal in localitatea_________________bdul/str.___________________nr.________bloc________sc____

Et___, ap____,jud./ sector______________, codul de identitate fiscala_____________________

Contribuabilul are ca obiect principal de activitate_____________________________________

Controlul s-a desfasurat___________________________________________________________

Contribuabilul sus mentionat are ___________________________________________________

Contribuabilul este reprezentat de __________________________________________________

in calitate de ____________________________________________________________________

CAP. II.

Constatari:

Urmare a controlului efectuat au rezultat urmatoarele: ( constatari , consecinte, responsabilitati, masuri dispuse ) :

1.Descrierea faptei _______________________________________________________________ ________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

2. Prevederile legale incalcate:______________________________________________________

3.Consecinte:____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

La terminare controlului au fost restituite toate actele si documentele puse la dispozitia organelor de inspectie fiscala, cu exceptia celor retinute pentru care s-a intocmit proces verbal de ridicare de inscrisuri.

Prezentul proces – verbal s-a intocmit in ________ exemplare, inregistrate in Registrul unic de control sub nr. ______________, din care un exemplar a fost lasat contribuabilului , iar ___________ exemplare au fost luate de organele de inspectie fiscala.

ORGANE DE INSPECTIE FISCALA ADMINISTRATOR

Nume, Prenume, Semnatura ( DIRECTOR GENERAL )

Nume, Prenume, Semnatura,

Stampila

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Obiectul acestei lucrări l-a constituit prezentarea identității, rolului și locului controlului fiscal în cadrul controlului financiar, controlul fiscal reprezentând principala pârghie în prevenirea, combaterea și diminuarea evaziunii fiscale în toate laturile sale.

În primul capitol am prezentat atât rolul și importanța controlului financiar în economia de piață cât și locul controlului fiscal în cadrul controlului financiar.

Controlul financiar poate contribui nu numai la bunăstarea și prosperitatea agenților economici ci și la creșterea economică, la progresul tehnic și economico-social.

Controlul este un factor care contribuie la menținerea activității în situația normală, la soluționarea cu inteligență și competență a problemelor privind dezvoltarea și modernizarea economică, în condiții de eficiență reală. Controlul urmărește în principal, funcționarea unităților de producție la capacitatea normală, chiar maximă, cu adevărat pe criterii de eficiență și rentabilitate.

Sfera controlului financiar al statului cuprinde de asemenea, probleme referitoare la prevenirea și combaterea fraudelor, contravențiilor și infracțiunilor la regimul fiscal. Acest control este operativ și inopinat și are ca obiective: aplicarea și executarea legilor fiscale, urmărind împiedicarea oricărei sustrageri sau eschivări de la plata impozitelor și taxelor, respectarea normelor de comerț urmărind să împiedice activitățile de contrabandă și orice procedee interzise de lege.

În al doilea capitol al lucrării am tratat impozitul pe venit și importanța acestuia în cadrul sistemului fiscal.

Impozitul pe venit este un impozit care se stabileste pe fiecare contribuabil persoana fizica și în funcție de veniturile obținute pe baza cotelor prevăzute de lege.

Pentru fiscalitate, începând cu anul 2000 s-a făcut un pas decisiv în direcția unificării sistemului fiscal și a alinierii la modelul sistemelor fiscale europene și mondiale, trecându-se la așezarea unui singur impozit asupra ansamblului veniturilor obținute de o persoană fizică prin impunerea venitului global.

Fiscalitatea directă rămâne un factor indispensabil de echilibru al creșterii economice, dar o dată cu dezvoltarea economiei, necesită permanente adaptări și îmbunătățiri.

În ceea ce privește procedeele, tehnicile și instrumentele de control fiscal prezentate în al treilea capitol s-ar impune în concluzie întocmirea unei baze comune de date pe toti contribuabilii care să cuprindă totalitatea verificărilor efectuate la contribuabili.

În concluzie, controlul fiscal al statului cuprinde în sfera sa administrarea și utilizarea mijloacelor financiare publice, precum și respectarea reglementării financiar contabile în activitatea desfășurată de agenții economici în legătură cu îndeplinirea obligațiilor fiscale față de stat.

În ceea ce privește A.F. POPOVICI PETRU se impune a stabili corect, conform legislației în vigoare, venitul net impozabil, în vederea stabilirii, înregistrării și virării la bugetul de stat a impozitului pe venit, cât și a celorlalte impozite, taxe și contribuții în cuantumul legal.

De asemenea, se impune a-și achita în timp util toate debitele către bugetul de stat, pentru a evita plata majorărilor de întârziere, a penalităților precum și a dobânzilor aferente debitelor restante.

Sistemul fiscal practicat în țara noastră este foarte complex și foarte complicat exercitând permanent o presiune fiscală asupra tuturor agenților economici cu implicații negative în latura dezvoltării activității economice.

În România gradul de impozitare calculat prin însumarea valorilor plătite cu titlu de impozite și taxe, precum și a sumelor achitate în contul taxelor și a tarifelor, este de peste 45% din PIB, cu mult mai ridicat față de aprecierile oficiale, care indică “o pondere a impozitării de 31% din PIB”, a declarat în cadrul unei conferințe de presă Ovidiu Nicolescu.

Într-o analiză cronologică se poate constata creșterea de la un an la altul a numărului de impozite, taxe, contribuții, fonduri speciale și tarife.

În cadrul impozitelor directe, contribuabilii persoane fizice au o contribuție mai mare decât alti agenții economici.

Față de nivelul veniturilor persoanelor fizice și nevoile reale de trai, impozitarea directă și indirectă la persoanele fizice este exagerată și contravine principiului prevăzut de Constituție: “Sistemul legal de impunere trebuie să asigure așezarea justă a sarcinilor fiscale”.

Se creează astfel un climat de insecuritate juridică fiscală, fiind operate modificări dese la perioade foarte scurte în cadrul unor impozite, fapt ce a creat o imagine negativă exercitării atribuției executive.

Dezvoltarea durabilă în România presupune elaborarea și promovarea unor politici economice bazate pe necesitatea stabilirii unei relații biunivoce dintre economie și societate, în ansamblul său, care vizează creșterea prosperității și bunăstării la nivel de individ și la nivel de comunitate, pe termen scurt, mediu și lung.

Începând cu 01.01.2004, a intrat în vigoare Legea 571 /22.12.2003 privind Codul Fiscal, care stabilește cadrul legal pe impozitele și taxele care constituie venituri ale bugetului de stat și bugetelor locale, precizează contribuabilii care trebuie să plătească aceste impozite și taxe, precum și modul de calcul și de plată al acestora.

De asemeni, tot cu valabilitate din 01.01.2004, se emite OG 92 /24.12.2003, privind Codul de procedură fiscală, care reglementează drepturile și obligațiile părților din raporturile juridice fiscale privind administrarea impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat și bugetelor locale, prevăzute de codul fiscal.

Aceste acte normative, abrogă printre altele următoarele acte normative: L 414 /2002, OG 26 /1995, OG 24 /1996, OG 7 /2001, OG 24 /2001, OG 36 /2002, OG 158 /2001, OG 82 /1998, OG 68 /1997, OG 61 /2002, OG 70 /1997, OG 13 /2001, OG 39 /2003 etc.

Pentru îmbunătățirea sistemului fiscal trebuie să se întreprindă următoarele măsuri:

– perfecționarea legislației și a procedurilor specifice și corelarea acestora cu sistemul legislativ național și european;

– reducerea gradului de fiscalitate prin desființarea contribuțiilor la unele fonduri speciale;

– extinderea bazei impozabile, concomitent cu reducerea sarcinii fiscale în ceea ce privește impozitul pe venitul persoanelor fizice;

– continuarea armonizării legislației în domeniul impozitării în legislația Uniunii Europene;

– stabilirea și perceperea impozitului pe profit în mod unitar, uniform și eficient pentru toate categoriile de contribuabili;

– acordarea unor facilități fiscale pentru investiții, aplicabile în mod nediscriminatoriu;

– în domeniul impozitului pe venitul global, să se revizuiască tranșele și cotele de impozitare a veniturilor persoanelor fizice, eventual o cota unica de impozitare a tuturor contribuabililor platitori de impozit pe venit , în vederea creșterii puterii de cumpărare a persoanelor cu venituri modeste;

În acest context, se impune și o reanalizare a posibilității eliminării contribuțiilor pe care agenții economici sunt obligați să le plătească în prezent la fondurile extrabugetare, acestea constituind unul dintre principalele obstacole în înfăptuirea reformei fiscale în domeniul impozitului pe profit, în condițiile în care baza impozabilă este continuu erodată de astfel de contribuții.

Administrația fiscală este supusă unui proces de modernizare având ca rezultat supravegherea contribuabililor prin implementarea legislației în vigoare, îmbunătățirea structurii organizatorice, creșterea confidențialității și respectului față de autoritățile fiscale, cooperarea cu alte instituții.

Politica fiscală trebuie să fie în strânsă concordanță cu Directivele Uniunii Europene prin stabilirea de legi unitare, stabile având proceduri simplificate de punere în aplicare.

Administrarea veniturilor statului are ca principal obiectiv colectarea eficientă a veniturilor statului, precum și dezvoltarea unei relații de parteneriat cu contribuabilii, astfel încât aceștia să devină simpli plătitori de impozite și taxe, clienți și parteneri egali ai fiscului.

Obiective strategice în acest domeniu:

* optimizarea procesului de colectare a veniturilor prin creșterea gradului de conformare voluntară, în special în cazul marilor contribuabili;

* îmbunătățirea activității de control fiscal prin elaborarea unui sistem de evaluare pe bază de indicatori ai controalelor fiscale de fond și operative, creșterea numărului de acțiuni de control prin delimitarea clară și completarea atribuțiilor controlului fiscal;

* îmbunătățirea sarcinilor oferite contribuabililor prin elaborarea și actualizarea de broșuri și ghiduri pentru asigurarea contribuabililor;

Asigurarea stabilității macroeconomice și a dezvoltării societății românești este condiționată de realizarea obiectivelor strategice asumate prin politicile economico-sociale, consolidarea creșterii economice, a investițiilor, a producției de bunuri și servicii, accelerarea procesului de privatizare, crearea premiselor de aderare la Uniunea Europeană, precum și îmbunătățirea indicelui dezvoltării umane.