EVOLUTIA CONCEPTULUI DREPTURILE OMULUI Consilier CIOBOTA EUGEN Biroul Teritorial al Ins titutiei Avocatul Poporului Tg.Mures In evolutia societatii… [608383]

47

EVOLUTIA CONCEPTULUI DREPTURILE OMULUI

Consilier CIOBOTA EUGEN
Biroul Teritorial al Ins titutiei Avocatul Poporului
Tg.Mures

In evolutia societatii contemporane se prefigurea za tot mai mult o stare de criza, care impune tot
mai insistent revenirea la problema drepturilor omului in societate. Situarea problemei drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului pe prim-plan este o dovada a ma rilor transformari spiritruale,
culturale si morale. Conceptia drepturilor omului este rezultatul i ndelungatei evolutii a gand irii filosofice, politice,
juridice si sociale, inseparabil legate de traditi ile social-democratice. Descinzand din antichitate,
conceptia drepturilor omului a parcurs un drum greu si anevoios. Afirmandu-se ca platforma politica a revolutiilor burgheze, aceasta conceptie a primit o noua dimensiune in perioada contemporana, cand in
fata omenirii s-a pus cu toata duritate problema existentei, mentinerii si perepetuarii speciei umane pe pamant, cooperarea reciproca, afirmarea ideilor si valorilor general-umane.
Conceptiile si ideile unor mari ganditori ai timpului, precum Aristotel, Cicero, Grotius,
Montesquieu si juristi de prestigiu si-au gasit reflectarea in numeroase documente cu caracter institutional, care au pus in evidenta o conceptie bine gandita a drepturilor si libertatilor omului, astfel incat mult mai tarziu Declaratia Universala a Drepturilor Omului , adoptata la 10 decembrie 1948 de
Adunarea Generala a Organizatiei Na tiunilor Unite, sa consfinteasca pentru prima data in istoria
omenirii drepturile si libertatile fundamentale ale omului intr-un document politico-juridic cu caracter universal. Garantarea si respectarea drepturilor omului devine o conditie indisolubila a efectuarii statului de drept, a recunoasterii sale ca stat democratic pe plan international.
Evolutia conceptului Drepturile Omului
Starea de criza care se prefigureaza tot mai mult in evolutia societatii contemporane impune
revenirea la problema drepturilor omului in societate. Situarea problemei drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului pe prim-plan este o dovada a marilor tr ansformari spirituale , culturale si
morale, dar si a celor politico-juridice, pe care le traverseaza comunitatea internationala.
Cu alte cuvinte, problematica drepturilor omului ramane alaturi de cea a pacii, ale carei
contururi promitatoare ne ofera pana in prezent numai o imagine indepartata a unei lumi cu mai putine arme si mai multa securitatea, una din temele dominante ale vie tii politice si ale dezbaterii publice.
Problemelor multiple si complexe legate de existenta umana, de dr epturile omului se incearca se
da raspunsuri, atat pe plan intern cat si pe plan in ternational, dar si in domeniul actiunii politice de stat
directe, in organizatii si reuniuni intern ationale si in mijloace de informare.
Aceste probleme multiple si complexe pe plan intern sunt, asa cum afirma Ion Diaconu « parte
integranta a fenomenelor si evolutiilor vietii politice , economice, sociale si cultu rale ale fiecarei tari,
iar problema realizarii lor nu se poa te pune decat intr-un context isto ric, national, social si politic.
Situatia se prezinta diferit de la tara la tara si este in continua evolutie, depinzand de imprejurarile
istorice nationale si de directia pe care o urmeaza procesul de dezvoltarea in fiecare tara .» (Ion
Diaconu – Drepturile Omului, Institutul Roman pentru Drepturilre Omului , Bucuresti, 1993, p.4)
De asemenea tot Ion Diaconu afirma ca « pe plan international problema tica drepturilor omului
este strans legata de e volutia problemelor globale ale omenirii – securitatea, pacea, dezvoltarea.

48Multiplele probleme care exista si care apar in fiecare tara nu pot fi solutionate decat in contextul unei
evolutii pozitive in domenii cum sunt rezolvarea conflictelor existente si prevenirea altora, asigurarea dezvoltarii tuturor tarilor lumii, mentinerea pacii si securitatii internationale ». In acelasi timp, trebuie sa incercam sa desprindem directiile de actiune privind colaborarea dintre state in acest domen iu, asa cum rezulta din angajamentele internationale adoptate si cum sunt
practicate in organismele ONU si in alte organizatii.
Originile si evolutia conceptului Drepturilor Omului
Ca fenomen social, drepturile omului isi au originea in antichitate. In schimb ca fenomen
juridic, drepturile omului isi au originea in doctrina dreptului natural,care porneste de la ideea ca omul, prin insasi natura sa, are in orice loc si in orice moment drepturi care sunt anterioare si primare celor acordate de catre societat e si recunoscute de dreptul natural. Cu alte cuvinte acesta este un drept
superior in raport cu expresia de vointa a statului in diferite forme de existenta ale acestuia si
neconditionat de intetresele pe care statul le poate avea intr-un moment al evolutiei sale istorice. In acest sens consideram ca putem retine aprecierea facuta de Giorgio del Vecchio , care afirma ca : « Ideea ca fiinta umana poseda prin natura sa anumite drepturi , valabile chiar daca acestora nu le
corespund sau le corespund doar impe rfect, dispozitiie legilor pozitive, s-a ivit in mintea omeneasca,
inca din timpuri stravechi si a fost redata in cuvinte stralucitoare, gratie filosofiei antice, a jurisprudentei romane ca si in epocile urmatoare, in spirandu-se uneori din dogme le religiei crestine, iar
alteori doar din lumina ratiunii. » (Giorgio del Vecchio – Drepturile naturale in Europa , p.195)
In Grecia antica o contributie importanta in dezvoltarea conceptiei ne cesitatii unui ansamblu
universal si etern de reguli referitoare la fiinta umana a avut-o Platon (427-447 i.e.n.) care a facut o
distinctie clara intre idei si cultura sau traditie. Lucrarile lui au un pronuntat caracter de afirmare , descoperire a drepturilor si libertatilor omului. Lui Aristotel ii apartine primul germene al ideii de drept natural, care in opera sa Politica afirma ca : « numai prin lege devine cineva sclav ori liber, prin natura oamenii nu se deosebesc cu nimic. » In Evul Mediu, analizand dezvoltarea istorica a societatii umane, filosofii crestini au incercat sa dezvolte ideile despre conditia egala a oamenilor , pornind de la Decalog cu cele zece porunci, anuntand in acest mod drepturile i ndividuale fundamentale, caracteris tice pentru orice fiinta umana.
Individul, in acest context, potrivit teoriei lui Toma d`Aquino , este in centrul unei ordini sociale si juridice juste, insa legea divina are preeminenta abso luta asupra dreptului laic, asa cum este ea definita
de rege. « Biserica Crestina a stabilit chiar o ierarhie a diverselor surse de drept in materie, acordand prioritate dreptului divin, pe pozitii secunde situandu- se dreptul natural si abia pe locul al treilea –
dreptul pozitiv ca drept derivat de la primarul (divin ) si secundarul (natural), nefiind altceva decat
norme uzuale ale relatiilor in societate. » (Ionel Closca, Ion Suceava- Tratat de drepturile omului , Ed.
Europa Nova, Bucuresti, 1995, p.18) In secolul al XVII-lea, exponentii scolii dreptulu i natural, in special Hugo Grotius , supranumit
parintele stiintei dreptul natural, au aratat ca « omul este o fiinta sociabila prin natura sa, care aspira sa traiasca in pace cu semenii sai, apt a determina singur ceea ce este util sau daunator societatii. »
(Corneliu Barsan- Conventia europeana a drepturilor omului , Vol.I Drepturi si libertati, Ed. AllBeck,
Bucuresti, 2005, p.20) In secolul al XVIII-lea aceste probleme au fost aborbate de numerosi ganditori, o contributie semnificativa avand J.J. Rouseau si Ch.L.de Montesquieu. Chiar din prima fraza a lucrarii sale Despre spiritul legilor , Montesquieu formuleaza o definitie
a legii in maniera scientista si anume : « Legile, in sensul cel mai larg, sunt raporturi necesare care deriva din natura lucrurilor si in acest sens, toate lucrurile au legile lor. »(Ch. L.de Montesquieu – De
l’esprit de lex , Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1964, p.234).
Meritul lui Montesquieu este de a fi inteles in context raportul dintre legi si libertate dar si contributia la pregatirea ideologica a Revolutiei Franceze di n 1789. Aceasta filosofie are un caracter progresist ,
deoarece, referindu-se la compone ntele esentiale ale societatii af irma ca « dupa cum oamenii au

49renuntat la independenta lo r naturala pentru a trai sub ascultar ea legilor civile », mentinand , in
concluzie , ca primele legi reprezinta lib ertatea, iar cele din urma –proprietatea.
Esential filosofiei juridice a lui este idea instaurarii domniei legii si, prin ea, a domniei poporului care in acelasi timp este autorul si supusul ei : caci aceeasi vointa care face legile , se supune
lor. Egalitatea oamenilor consta in faptul ca ei sunt asemanatori in demnitate, pentru ca, legea fiind a tuturor , nu este a nimanui in particular. De aceea , legea trebuie pusa deasupra oamenilor si nu un om
asupra altora, caci egalitatea implica liberatea , caci ascultarea de o lege pe care singur ti-ai stabilit-o inseamna libertate. ”(J.J.Rouseau – Contractul social, p.108)
Bineinteles si incontestabil, problema dreptur ile si libertatilor fundament ale ale omului ramane
o preocupare constanta a marilor f ilosofi si in urmatoarele decenii. Consideram , totusi , ca , incepand
cu sfarsitul secolului XVIII-lea , problema drepturilo r omului trece intr-o noua faza de dezvoltare –
consacrarea drepturilor , fie si mult mai tarziu , in documente internationale si a devenit ceea ce astazi noi recunoastem cu totii –sistemul c ontemporan al Dreptului internationa l al Drepturilor si Libertatilor
fundamentale ale Omului.
Aparitia si e volutia primelor instrumente juridice pentru protectia drepturilor omului
Drepturile si libertatile, din punc t de vedere al dreptului poziti v, care vor alcatui mai tarziu
continutul notiunii de drepturi ale omului au apar ut in lupta diverselor categorii sociale impotriva
absolutismului feudal. Primul text cunoscut in istorie este Magna Carta Libertatum proclamata in Anglia de catre
Ioan fara de Tara in anul 1215, prin care baronii si episcopii englezi obtin o serie de privilegii si
garantii procedurale de la rege. Acest act de epoca a avut o prioritate absoluta asupra tuturor celorlalte acte care s-au elaborat in lume in decursul timpului in acest domeniu atat de important pentru intreaga populatie a globului. Continutul aces tui document prevedea ca : « Nici un om liber nu va putea fi
arestat sau intemnitat, sau deposedat de bunurile sale, sau declarat in afara legii, sau exilat, sau lezat de
orice maniera ar fi si noi nu vom purcede impotriva lui si nici nu vom trimite pe nimeni impotriva lui, fara o judecata loiala a egalilor sau in conformitate cu legea tarii » (Corneliu Barsan- Conventia
Europeana a Drepturilor Omului, p.21).
In cultura europeana in secolele XVII-XIX au aparut si primele instrumente juridice de transpunere in prevederi legale a acestore drepturi si libertati fundamentale. In Anglia, apar unele
documente importante privind dreptu rile omului intitulate : Petitia drepturilor din 7 iunie 1628, Habeas
Corpus Act din 26 mai 1679, Bill of Rights din 13 februarie 1689, « prin care s-a format sistemul
parlamentar al Marii Britanii, dreptul la alegeri libere, libertatea cuvantului, dreptul la liberarea pe cautiune, interzicerea pedepselor cu cruzime, dreptu l de a fi judecat de un tribunal independent »
(I.Demeter- Declaratia Drepturilor Omului , Schita istorica, p.27).
In America, in statul Virginia , la 12 iunie 1776, se adopta Declaratia drepturilor din statul
Virginia , care prevedea ca « toti oamenii se nasc egali, liberi si independenti ,; ei au drepturi inerente
de care nu pot, atunci cand intra in raporturi sociale, sa fie private , nici deposedati prin vreun contract,
si anume dreptul de a se bucura de viata si de libertate, cu posibilitatea achizitionarii si stapanirii de bunuri si de a cauta si a obtine fericirea si sigur anta personala » . La 14 iunie 1776 se adopta la
Philadelphia Declaratia de independenta a Statelor Unite ale Americii, care consacra ca idee de baza este aceea ca toate guvernarile au fost stabilile de catre oameni anume pentru a garanta drepturile consfintite. La 10 decembrie 1948 s-a adoptat Declaratia Universala a Drepturilor Omului , zi care este
sarbatorita in lume ca Ziua Internationala a Drepturilor Omului. Acest text consfinteste o serie de drepturi fundamentale – un ideal comun ce trebuie implinit, asa cu se sustine in chiar termenii
Declaratiei- pentru toti oamenii, indiferent de rasa , sex, limba, religie, opinie politica, origine nationala sau sociala, bunuri, nastere sau situa tie materiala. Acest document a fost adoptat fara nici o impotrivire
din partea statelor membre ONU , ex ceptand opt abtineri (Africa de Sud, Arabia Saudita, URSS si cinci
democratii populare).

50 Intrucat declaratia nu are forta juridica obligator ie, nefiind un tratat international, ea de jure nu
creeaza obligatii pentru state. Cu toate acestea , preveder ile sale au fost incluse in constitutiile si legile
interne ale statelor , fapt pentru care aceasta a capatat o importanta deosebita.
Ca urmare a faptului ca statel e au considerat necesara adoptar ea unui document care sa contina
dispozitii de forta juridica, in perioada anilor 1948-1966 s-au purtat negocieri pentru adoptarea unui
document in acest sens, culminand cu Carta Internationala a Drepturilor Omului, care a inspirat in mod direct elaborarea si incheierea ulterior a unei game de instrumente complementare privind reglementarea drepturilor omului in unele domenii speciale si concrete :
• autodeterminare si dreptul de inde pendenta al popoarelor colonizate
• lupta impotriva discriminarii bazate pe rasa, sex, loc de munca, profesie, religie, credinta,
educatie.
• Lupta impotriva crimelor de razboi si crimelor impotriva umanitatii
• Protectia persoanelor supuse unui reg im de detentie sa u de inchisoare
• Interzicerea torturii si altor tratamente analogice inumane
• Drepturile persoanelo cu deficiente mintale si handicapate
• Progresul si dezvoltarea in domeniul social
• Folosirea progreselor inregistrate de stiinta si tehnica in interesul pacii si beneficiul omenirii
• Cooperarea si dezvoltarea cultura la pe scara internationala
• Drepturile politice ale femeii
• Lupta impotriva rasismului, instig arii la razboi si aparheid-ului
• Lupta imotriva terorismului
• Promovarea drepturilor omului
In scopul minimalizarii lezarii dr epturilor omului, pe plan
national si international se depun eforturi consider abile prin eliberarea unor instrumente cat mai
eficiente in scopul respectarii drepturilor si liber tatilor fundamentale, se efectueaza monitorizarea
respectarii Drepturilor Omului de catre state. Cu toate problemele, lacunele care exista in literatura de specialitate se considera ca « Dezvoltarea drepturilor omului in dreptul international si legislatiile nationale s-a incununat cu crearea unui sistem de drepturi care reglem enteaza global existenta
armonioasa a personalitatii. »(Gh.Costachi, P.Zaharia – Dezvoltarea conceptului despre drepturile
omului in epoca moderna si contemporana , p.19)
La nivel european, in sfera instru mentelor juridice de protectia
si de garantare in domeniul drepturilor omului regasim institutia comunitara – Curtea Europeana a
Drepturilor Omului.
Prin Conventia Europeana pentru apararea Drepturilor Omului
si Libertatilor Fundamentale a fost creat un mecanism de control in ternational care se adauga
mecanismelor nationale , toate stat ele membre acceptand competenta Curtii Europene a Drepturilor
Omului ca institutie comunitara. Acest organism de aparare a drepturilor omului la nivel international si regional are rolul unei instante de jurisdictie internationala cu caracter subsidiar cailor interne de atac. Curtea Europeana nu este un or gan statutar al Consiliului Europei, ci unul conventional instituit in
baza Conventiei Europene a Dreptului Omului. Cu toat e acestea, ea nu poate fi separata de sistemul
organelor Consiliului Europei, fiind creata in cadrul acestuia, preluand aceleasi principii si avand chiar
acelasi buget. Curtea Europeana a Drepturilor Omului , cu sediul la Strasbourg din 21 ianuarie 1959,
odata cu acceptarea jurisdictiei sale de catre opt state, este elementul principal mecanismului de control supranational al aplicarii Conventie i Europene pentru apararea Drep turilor Omului si Libertatilor
Fundamentale, denumita apelativ Curtea Europeana a Drepturilor Omului sau prin sigla CEDO.