EVOLUTIA CONCENTRATIEI UNOR METALE GRELE [311581]

CAP. II. [anonimizat], CLIMATICă ȘI PEDOLOGICă A ZONEI CERCETATE

II.1. [anonimizat], reședință a [anonimizat]-sudică a României, [anonimizat]-vestul Munteniei. 120 [anonimizat] – [anonimizat], în punctul de intersecție al paralelei de 44°51'30" latitudine nordică cu meridianul de 24°52' longitudine estică.

[anonimizat]. Altitudinea cea mai mare se întâlnește în zona cartierelor Trivale și Războieni (333 m). [anonimizat], Exercițiu, [anonimizat] o altitudine de 300 m. Zona centrului civic, a [anonimizat], [anonimizat] I [anonimizat] o înălțime de 277 m. Cea mai joasă altitudine a municipiului Pitești (250 m) [anonimizat]-l mărginește de la intrare în comuna suburbană Bascov până la ieșirea din cartierul Prundu.

[anonimizat]-o [anonimizat]-[anonimizat], [anonimizat], între acestea și Transilvania (prin culoarul Rucăr Bran și defileul Oltului).

Una din particularitățile importante ale municipiului Pitești o constituie așezarea sa longitudinală de-a [anonimizat], [anonimizat]-[anonimizat] o parte și de alta a acestei axe. Geometria axială stradală generează o suprasolicitare de trafic de-a lungul axei centrale pe întreaga lungime de 12 km, între zona nord a orașului (Bascov) și zona sud (Prundu). [anonimizat]-a [anonimizat], menționăm: [anonimizat]. [anonimizat]. [anonimizat]. Craiovei, str. Calea București.

Alternarea constantă a [anonimizat] a [anonimizat], [anonimizat], cu căderi și înălțări bruște. [anonimizat]: [anonimizat], aflate la înălțimi variabile față de sol.

[anonimizat] ([anonimizat], drumuri județene), a [anonimizat] a terenului. La aceasta se adaugă gradul important de ocupare a intravilanului cu construcții de locuințe și dotări.

[anonimizat] 2008 se prezenta astfel:

Tabel 2.1. Lungimea drumurilor publice în județul Argeș la sfârșitul anului 2008

Sursa: [anonimizat] 49,6 km/100 km2, față de media națională de 33,5 km/100 km2, ceea ce dovedește existența unei rețele importante de drumuri în județ.

În ceea ce privește Municipiul Pitești, având o suprafață totală de 40,7 km2, lungimea totală a drumurilor publice este de 185 km, din care 152 km (circa 82%) reprezintă străzi modernizate. Există 11 drumuri publice importante care traversează orașul, dintre care menționăm: A1 București-Pitești, DN 7 București-Nădlac, DN 65 Craiova-Pitești, DN 73 Brașov-Pitești, DN 67 București-Drobeta Turnu Severin. Lipsa unor legături directe între aceste trasee sau a unor trasee ocolitoare, suprapuse peste circulația locală din Pitești fac din acest oraș un nod rutier.

În plus, numărul autovehiculelor înscrise în circulație la nivelul județului Argeș este în continuă creștere, evoluția parcului auto în ultimii trei ani fiind prezentată în tabelul 2.2.

Tabel 2.2. Evoluția parcului auto în județul Argeș în perioada 2006-2008

Sursa: Registrul Auto Român Argeș

Luând în considerare aspectele prezentate, Municipiul Pitești se înscrie în categoria așezărilor urbane mari ca dimensiune, populație și complexitatea activităților economice. În plus, problematica mediului este considerată din ce în ce mai importantă, în analiza căreia trebuie avute în vedere exigențele dezvoltării durabile, dar și satisfacerea nevoilor umane, individuale și sociale.

II.2. CARACTERIZARE CLIMATICă

Municipiul Pitești, așezat între dealuri înalte, pe terasele Râului Argeș, are un topoclimat de vale, calm si moderat, cu o climă temperat-continentală.

Dispunerea în trepte a reliefului joacă rolul principal în conturarea tipurilor de climă ce apar în județul Argeș. Un alt factor important este orientarea generală spre sud a întregului relief: munții din nord totodată joacă rolul de barieră în calea unor influențe legate de circulația generală a atmosferei.

Climatologic se înregistrează următoarele caracteristici:

temperatura medie anuală: 10C;

temperatura medie cea mai ridicată: 21C (iulie);

temperatura medie cea mai scăzută: 2C (ianuarie);

precipitații medii anuale: 700 mm;

excedent de precipitații: octombrie – aprilie;

deficit de umiditate necompensat: august – septembrie;

indice de umiditate: 35%;

nr. de zile cu vânt puternic: 58 zile (11 m/s);

lunile cu cel mai mult calm: decembrie (12 zile) și ianuarie (11 zile);

valorile anuale ale nebulozității indică un număr de 110 zile senine și 120 zile acoperite.

Regimul eolian: vânturile predominante sunt frecvente dinspre NV și V în perioada ianuarie – februarie, iar vitezele cele mai mari le au vânturile dinspre E.

Cadrul climatic general și local evidențiază clima municipiului Pitești ca fiind temperat-continentală, cu temperaturi moderate, atât vara cât și iarna, care variază între 9 oC și 10 oC, media lunii ianuarie fiind de -2,4 oC, iar cea a lunii iulie de +20,8 oC. Precipitațiile atmosferice depășesc media pe țară, oscilând între 680 și 700 mm anual, favorizând existența unei vegetații bogate.

II.2.1. TEMPERATURA AERULUI

Marea dezvoltare verticală a orașului atrage după sine o creștere substanțială a suprafeței de contact cu aerul, deci o creștere a suprafeței active, ceea ce prezintă o importanță deosebită atât pentru absorbția, cât și pentru radiația căldurii.

Repartiția și regimul temperaturii aerului poartă amprenta influenței poziției geografice, reliefului și a factorilor specifici zonei urbane.

Orașul Pitești, fiind situat în partea central-sudică, este expus influenței circulației maselor de aer din sectorul mediteranean, care, în anotimpul cald al anului, condiționează încălzirile puternice din zilele cu regim termic de tip tropical, în general fiind între 10-30 zile tropicale cu veri moderate.

Temperatura medie anuală variază între 9-10C și este caracterizată printr-o minimă ca medie lunară de 0oC, înregistrată în luna decembrie și o maximă ca medie lunară de 24,7oC, înregistrată în luna iulie.

Temperaturile aerului înregistrate la Stația Meteo Pitești în ultimii 3 ani au fost:

Tabel 2.3. Temperaturile aerului înregistrate la Stația Meteo Pitești în anii 2007-2009

Sursa: Stația Meteo Pitești

Temperatura aerului din timpul verii, în interiorul orașului Pitești, este mai mare datorită clădirilor din piatră, beton, acoperite cu tablă și țiglă, străzilor și trotuarelor asfaltate care se încălzesc puternic, căldurii degajate de activitățile diverse, toate acestea făcând din orașul Pitești o ,,insulă de căldură” în anotimpul de vară, care influențează negativ ecosistemele terestre.

II.2.2. REGIMUL PRECIPITAȚIILOR ȘI UMIDITATEA RELATIVă

Precipitațiile medii anuale se situează între 660 mm și 700 mm, cu maxime în luna iunie de cca. 230 mm și minime în perioada rece a anului de cca. 120 mm.

În anul 2009, precipitațiile medii lunare înregistrate la stația meteorologică din Pitești sunt prezentate în tabelul 2.4.

Tabel 2.4. Precipitații medii lunare înregistrate la Stația Meteo Pitești în anul 2009

Sursa: Stația Meteo Pitești

Evoluția cantităților anuale de precipitații înregistrate la aceeași stație în perioada 2004-2009 este reprezentată în figura 2.1.

Figura 2.1. Cantitățile anuale de precipitații înregistrate la Stația Meteo Pitești în anii 2004-2009

Stratul de zăpadă este în medie de 40-50 de zile, cu grosimea de 35-40 cm, iar în timpul iernii numărul mediu al zilelor cu ninsoare este de 20-22. Apariția primului strat de zăpadă este legată de regimul circulației generale a maselor de aer.

Se poate spune că, în Municipiul Pitești, volumul precipitațiilor este influențat în mare măsură de convecția termică determinată de creșterea temperaturii, de gradul de rugozitate al suprafeței active dat de spațiul clădit și de poluanții solizi din aer care joacă rol de nuclee de condensare.

Umiditatea aerului are importanță în reglarea proceselor evapotranspirației și în formare norilor și ceții. Datele arată că umiditatea atmosferică este în medie de 68, cea mai mică valoare înregistrându-se în luna iulie, ca urmare a creșterii temperaturilor aerului și cea mai mare valoare în luna ianuarie, datorită condițiilor atmosferice specifice.

II.2.3. REGIMUL EOLIAN

În condițiile geografice cunoscute ale Municipiului Pitești, orografia locală nu introduce modificări esențiale în “câmpul vântului”, nu interpune în calea vânturilor dominante obstacole orografice care să producă reorientări, canalizări aeriene și nici nu oferă condiții suficiente pentru formarea brizelor.

Direcția predominantă a vântului este dinspre NE (26) și NV (18), de-a lungul albiei Argeșului. Intensitatea medie a vântului are valori cuprinse între 1,4 – 2,4 m/s, calmul atmosferic având o frecvență de 15.

Un factor important în depoluarea locală, prin transportul aerian al poluanților, îl reprezintă curenții convectivi ascendenți. Formarea și intensificarea accentuată a acestora în timpul zilei, vara, este favorizată de valorile scăzute ale nebulozității, de însorirea și încălzirea puternică a solului și, în final, de realizarea unei stratificări termice instabile (gradienți termici verticali foarte mari) și a transportului convectiv al poluanților. Datorită valorii calmului atmosferic de 15, aici se găsesc condiții de dezvoltare a proceselor de poluare a spațiului urban.

Direcția vântului este elementul care determină direcția de deplasare a masei de poluant. Concentrația poluanților este maximă pe axa vântului și descrește substanțial odată cu depărtarea de ea.

II.3. CARACTERIZAREA PEDOLOGICă

În zona Municipiului Pitești, cea mai mare răspândire o au solurile din clasa Argiluvisolurilor. Au o textură variată, lutoasă – lutoargiloasă care favorizează o bună aprovizionare cu apă a plantelor. În mare parte sunt preluate în culturi agropomicule, fiind niște soluri care se lucrează destul de ușor, cu o bună rezervă de humus.

Datorită climatului subcarpatic, dar și substratului mai debazificat, solurile au un caracter oligobazic și/sau holoacid și apar în asociație cu luvisoluri albice și chiar soluri brune acide. Textura lor, în principal lutoasă – lutoargiloasă, cu capacitate mare de reținere a apei, poate favoriza declanșarea alunecărilor de teren.

Solurile puternic erodate (erodisolurile) sunt prezente pe versanții văilor torențiale și versanții abrupți ai văilor ce taie perpendicular depozitele Piemontului Getic (Gruiurile Argeșului). Erodisolurile au apărut ori s-au extins și în alte areale cu potențial mare de eroziune pe versant, ca urmare a activităților antropice (despăduriri, tăieri de drumuri în coastă, arat în lungul pantei, construcții).

Unele tipuri de soluri au capacitatea mai mare de a adsorbi, filtra și de a recicla cantități importante de elemente chimice provenite din activitățile antropice, în timp ce la alte soluri au capacitate adsobtivă redusă. Anumiți constituenți de natură toxică ajung în apele de suprafață și în pânzele freatice. Ca urmare, trebuie subliniat faptul că solurile nisipoase favorizează procesul de levigare, în timp ce, solurile argiloase rețin mai bine substanțele toxice. Peste tot în lume, poluarea solurilor și a apelor a rezultat în urma dezvoltării zonelor urbane, dar și a intensificării activităților agricole.

Rezistența solului la poluarea cu metale grele diferă în funcție de natura solului. Astfel, solurile argiloase au cea mai mare capacitate de reținere a poluanților, urmează solurile neutre și carbonatice, iar solurile nisipoase rețin cel mai puțin. De asemenea, cu cât textura solului este mai fină, cu atât poluanții se rețin mai mult în sol, de unde trec apoi în plante.

Solurile din zona studiată sunt în general cernoziomuri levigate, de tipul cernoziomurilor levigate moderat și/sau cernoziomurilor levigate cu pietriș la mică adâncime, precum soluri argiloaluviale brun-roșcate, de tipul solurilor brun roșcate și/sau brun roșcate podzolite. Local sunt indicate și soluri brune freatic – umede.

Ca o caracteristică generală a zonei geografice respective, grosimea solului vegetal este de 0,2-0,6 m, calitatea acestuia fiind relativ bună, acesta fiind fixat de vegetația ierboasă de stepă.

Deși în Municipiul Pitești se păstrează destul de bine configurația majoră a formelor de relief, modificate uneori datorită rezolvării problemelor edilitare, nu același lucru se poate spune despre învelișul de sol, care, datorită spațiului construit, reduce procentul acestui component geografic doar la spațiile verzi și la grădinile locuitorilor în parte. Astfel, solul în interiorul orașului Pitești este în proporție de 90 modificat sau distrus prin suprafața clădită, asfaltată. Ca urmare a extinderii platformelor industriale din afara perimetrului urban și a rețelei de transport au fost scoase din circuitul agricol însemnate suprafețe de soluri.

II.4. ECOSISTEMUL URBAN PITEȘTI

Ecosistemele terestre sunt acelea în care comunitățile de organisme ocupă biotopurile formate pe suprafața uscatului. Acestea sunt alcătuite din sol și substratul pedogenetic, precum și dintr-o fază gazoasă (aerul) și una lichidă (apa din substrat și cea din precipitații). Ecosistemul terestru reprezintă componenta principală a mediului nostru de viață, asigurând permanența regimului hidrologic al râurilor, procesul de pedogeneză, purificarea aerului atmosferic, structura peisajului. Ecosisteme terestre sunt și ecosistemele urbane, rurale și agroecosistemele.

Ecosistemul unei așezări, în general, și a orașului Pitești în special, este un sistem deschis, cu schimb de materie, energie și informație între acesta și mediu. Într-un oraș, respectiv în ecosistemul urban Pitești, se întrunesc și se regăsesc consecințele impactului uman asupra mediului. Orașul modern nu reprezintă doar centrul de locuințe, comerț, industrie și cultură, ci este un ecosistem viu, ale cărui componente naturale (spații verzi, cursuri de apă și alte zone de naturalitate) au în centru omul și activitățile socio-umane.

Ecosistemul urban Pitești este unul de câmpie, puternic antropizat. Populația stabilă, la ultimul recensământ din 18 martie 2002, era de 168458 locuitori, cu o densitate de 4111 locuitori/km2.

Figura 2.2. Ecosistemul urban Pitești – vedere din satelit (sursa http://wikimapia.org)

În Municipiul Pitești se află Pădurea Trivale, ecosistem forestier antropizat care prezintă potențial filtrant față de poluanți, reținerea acestora explicându-se prin reducerea vitezei vântului, modificarea turbulenței atmosferei și prin proprietatea suprafețelor frunzelor și a părților lemnoase de a fixa elementele în suspensie.

Vegetația este o pavăză interpusă între sursă și colectivitățile umane, datorită rezistenței pe care o opune.

Poluarea este rezultatul direct sau indirect al activităților umane ce se desfășoară pe teritoriul orașului. Procesul de poluare a mediului este descris prin următoarele elemente: sursa de poluare, care emite poluantul, transportul acestuia în mediul biotic sau abiotic precum și transformările pe care acesta le suferă în mediu și ținta (organismele, ecosistemele sau alte componente ale mediului afectate de poluant), ca receptor al poluantului.

Sursele de poluare a aerului într-un ecosistem urban sunt: întreprinderile industriale, mijloacele de transport, sistemele de încălzire a locuințelor și gestionarea deșeurilor. Dintre acestea, traficul auto este sursa de poluare studiată în această lucrare. Acesta determină niveluri de poluare variate în timp și spațiu, impactul cel mai mare remarcându-se în zonele construite cu clădiri sub formă compactă și cu artere de trafic supraaglomerate. Emisiile de poluanți se fac aproape de sol și pe toată suprafața orașului.

Plantele specifice zonei geografice în care se găsește ecosistemul urban Pitești sunt distruse prin impactul uman, respectiv prin poluarea mediului, care induce un stres puternic asupra speciilor de plante, reducându-se astfel cantitatea de oxigen eliminată în atmosferă.

În această zonă au fost identificate următoarele specii de plante:

Tilia platyphyllos, Malvaceae

Juglans regia, Juglandaceae

Populus alba, Salicaceae

Buxus sempervirens, Buxaceae

Symphoricarpus racemosus, Caprifoliaceae

Lolium perenne, Poaceae

Hordeum murinum, Poaceae

Plantago major, Plantaginaceae

Polygonum aviculare, Polygonaceae

În scopul evidențierii influenței antropizării asupra unui ecosistem terestru, vom studia efectele acesteia prin comparație cu un ecosistem rural, semiantropizat, situat în satul Radu Negru, comuna Călinești, la aproximativ 20km est de Pitești. Populația stabilă, la ultimul recensământ din 18 martie 2002, era de 629 locuitori, cu o densitate de 102 locuitori/km2.

Figura 2.3. Ecosistemul rural Radu Negru – vedere din satelit

(sursa http://wikimapia.org)

Ecosistemul rural Radu Negru, ca orice unitate rurală în general, se bazează pe o producție mixtă agricolă și zootehnică, stilul de viață fiind caracterizat prin largul contact cu factorii de mediu naturali.

Predomină agrofitocenozele cerealiere (grâul, orzul, porumbul), pomicole (mărul, prunul, cireșul, vișinul, nucul, caisul), viticole, legumicule (roșiile, varza, ceapa, castravetele).

Aici, biodiversitatea este mult mai mare și au fost identificate mai multe specii de plante decât în zona urbană:

familia Rosaceae: Prunus avium, Prunus cerasus, Prunus armeniaca, Prunus domestica, Prunus persica, Malus domestica, Rosa canina, Cydonia oblonga, Prunus cerasifera, Rubus idaeus, Potentilla reptans, Potentilla erecta, Fragaria viridis

familia Salicaceae: Salix alba, Populus alba

familia Fabaceae: Robinia pseudoacacia, Coronilla varia, Trifolium pratense, Trifolium repens, Lotus corniculatus

familia Adoxaceae: Sambucus ebulus, Sambucus nigra

familia Vitaceae: Vitis sylvestris, Vitis vinifera, Parthenocissus quinquefolia

familia Juglandaceae: Juglans regia

familia Moraceae: Morus alba, Morus nigra

familia Malvaceae: Tilia tomentosa, Tilia platyphyllos

familia Asteraceae: Tanacetum vulgare, Matricaria chamomilla, Achillea millefolium, Cichorium intybus, Artemisia absinthium, Solidago canadensis, Centaurea cyanus, Arctium lappa, Carduus nutans, Taraxacum officinale, Cirsium lanceolatum, Tusilago farfara

familia Lamiaceae: Balota nigra, Mentha x piperita, Stachys annua, Prunella vulgaris

familia Urticaceae: Urtica dioica

familia Convolvulaceae: Convolvulus arvensis

familia Polygonaceae: Polygonum aviculare

familia Apiaceae: Daucus carota, Carum carvi, Petroselinum crispum, Apium graveolens, Anethum graveolens, Levisticum officinale, Pastinaca savita

familia Poaceae: Lolium perenne, Hordeum murinum, Echinochloa crus-galli, Cynodon dactylon, Hordeum vulgare, Triticum aestivum, Zea mays

familia Plantaginaceae: Plantago major, Plantago lanceolata

familia Rubiaceae: Galium mollugo, Galium aparine

familia Brassicaceae: Armoracia rusticana

familia Clusiaceae: Hypericum perforatum

familia Verbenaceae: Verbena officinalis

familia Aliaceae: Allium cepa, Allium sativum

familia Solanaceae: Capsicum anuum, Lycopersicum esculentum, Solanum melongena, Solanum tuberosum

familia Cucurbitaceae: Cucus sativus, Cucurbita pepo