Evolutia Comertului International, LA Nivel Mondial Si LA Nivelul României

INTRODUCERE

CAPITOLUL I: principalele caracteristici ale comerțului internațional. noua Teorie a comerțului a lui P. Krugman

Comerțul este o activitate umană care ne privește pe toți și care ne implică în fiecare zi. Ca atare, și regulile care guvernează această activitate ne privesc și ne implică pe toți, chiar dacă nu în aceeași măsură. Comerțul internațional are efecte asupra cetățenilor în cel puțin două moduri:

comerțul internațional diversifică oferta de bunuri și servicii disponibile. Acest fapt conduce de obicei la scăderea prețului produselor datorită creșterii concurenței;

accesul la materii prime și materiale mai ieftine, tehnologie mai eficientă și la o piață lărgită creste competitivitatea companiilor autohtone și conduce la sporirea ratei de investiții, la creștere economică și la crearea de noi locuri de muncă. Acest din urmă aspect interesează în mod deosebit pe cetățenii Uniunii Europene deoarece 20% din locurile de muncă existente în Uniunea Europeană se datorează activităților de export.

Etimologic, termenul de comerț provine din latinescul „comercial” care la rândul său reprezintă o juxtapunere a cuvintelor "cum" = cu și "merx" = marfă, ceea ce înseamnă „cu marfă”, de unde a rezultat explicația termenului prin activitate cu sau legată de marfă sau activitate asupra mărfii. Termenul de ,,comercial” din dreptul roman era folosit ca noțiune tehnică pentru a desemna facultatea unei persoane fizice de a încheia acte juridice și de a constitui contracte valabil încheiate, iar aceste bunuri erau în commercio sau extracommercium.

În Dicționarul Explicativ al Limbii Române, în dreptul cuvântului comerț găsim următoarele definiții: „schimb de produse prin cumpărarea și vânzarea lor; ramură a economiei în cadrul căreia se desfășoară circulația mărfurilor. Activitate economică de valorificare a mărfurilor prin procesul de vânzare-cumpărare; negoț. Ramură a economiei naționale în care se realizează circulația mărfurilor".

În sens economic, definim comerțul ca fiind acea activitate având ca scop schimbul voluntar de bunuri și/sau servicii, prin acestea realizându-se circulația de la producător la consumator. Realitate a vieții economico-sociale, comerțul concretizează astfel, în conținutul său, un ansamblu de reguli care exprimă, într-o manieră juridico-economică- circulația bunurilor de la consumator la producător. Comerțul reprezintă astfel o activitate care, prin specificul ei de practică repetată încă de la apariția umanității, a dobândit și trăsăturile unei profesii.

Funcția principală a comerțului constă în a procura consumatorului bunurile de care acesta are nevoie astfel încât comerțul, prin activitatea sa, prin locul pe care-l deține în circuitul economic al bunurilor, face legătura dintre producție și consum.

Activitatea de comerț, pe măsura dezvoltării societății a suferit profunde modificări, transformându-se dintr-o simplă activitate de intermediere într-o activitate creatoare de utilități. Complexitatea noțiunii de utilitate definește importanta activității comerciale, concretizată prin locul și rolul acesteia.

Evoluția umanității și a structurii politico-sociale, a adăugat noi accepțiuni noțiunii de comerț. Astfel, apariția statelor naționale a creat nevoia definirii relațiilor de schimb comercial dintre acestea. Originea istorică a statelor naționale este disputată și în prezent, naționaliștii considerând că națiunea, ca concept, a existat înaintea statului, și a determinat apariția acestuia din nevoia legitimă de suveranitate, iar termenul de stat națiune era cel care venea să satisfacă această nevoie. Unele teorii naționaliste moderne consider că, în sens larg, identitatea națională este un produs al politicii guvernamentale creat pentru a unifica și moderniza un stat deja existent. Majoritatea teoriilor consideră însă statul național ca un produs european al secolului al XIX-lea, a cărei apariție a fost facilitată de evoluția literaturii de masă și de apariția mass-mediei timpurii.

Ca urmare a apariției termenului de națiune, a rezultat și termenul de internațional, care derivă din asocierea cuvintelor inter și național, adică între națiuni.

Acest cuvânt asociat și activității de comerț, definește ansamblul schimburilor comerciale efectuate de statele națiune, adică toate actele de comerț exterioare statelor suverane. Ca urmare, a apărut și termenul de comerț exterior (ce avea la începuturile istoriei umanității accepțiunea de comerț la distanță și era asociat schimburilor comerciale ale unei colectivități umane cu alta), iar în prezent, operăm cu noțiunea de comerț exterior numai când facem referire la schimburile comerciale externe ale unei singure țări sau ale unei zone economice de tipul celor de liber-schimb sau ale unei uniuni vamale. Conceptul de comerț internațional conviețuiește astfel împreună cu cel de comerț exterior. La rândul său, comerțul exterior poate fi de tip bilateral, atunci când se referă la schimburile comerciale ale unui stat cu alt stat, sau multilateral, când se referă la schimburile unuia sau mai multor state cu un alt stat sau cu mai multe state diferite.

Definim comerțul internațional ca fiind schimburile de bunuri și/sau servicii care presupun trecerea granițelor vamale a cel puțin două state, operațiuni ce stau la baza existenței interdependențelor economice dintre statele lumii. Condiția de bază pentru ca o astfel de operațiune să fie înregistrată ca act de comerț internațional este ca agenții participanți să provină din state diferite, astfel încât operațiunea economică desfășurată de ei să genereze cele două fluxuri ce alcătuiesc comerțul internațional – exportul și importul.

Pe de altă parte, există și conceptele de comerț mondial sau comerț global, utilizate pentru a reflecta ansamblul operațiunilor de comerț internațional care se desfășoară în plan mondial, statele raportându-și în permanentă rezultatele comerțului lor exterior la indicatorii comerțului mondial.

Componentele comerțului exterior ale unui stat sunt exporturile, importurile și reexporturile. Exporturile reprezintă în prezent toate bunurile și serviciile care părăsesc teritoriul vamal al uni stat ca urmare a unui act de comerț, pe când importurile reprezintă bunurile și serviciile care intră pe teritoriul vamal al statului respectiv, tot ca urmare a unui act de comerț.

Pentru a înțelege caracterul universal, practic atotcuprinzător, al comerțului internațional este suficient să analizăm cele patru categorii de elemente care sunt comercializate pe plan internațional sau care tranzitează granițele în scopul comercializării. Aceste categorii sunt:

• Mărfurile: Această categorie include toate tipurile de bunuri tangibile cum ar fi cele alimentare, îmbrăcămintea, materiile prime, combustibilii, mașinile și echipamentele;

• Serviciile: Acestea includ activități precum turismul, operațiunile bancare, prelucrarea datelor la distanță sau telecomunicațiile;

• Proprietatea intelectuală: Această categorie are în vedere comerțul și investițiile în domeniile ideilor și creativității, folosind noțiuni precum drepturile de autor (copyright), desene industriale, drepturi ale artiștilor, etc.

• Investițiile străine directe: Această categorie de investiții se realizează atunci când o firmă dintr-o țară înființează sau cumpără o firmă dintr-o altă țară. Acest tip de operațiuni economice reprezintă o alternativă tot mai importantă la comerțul internațional clasic bazat pe export și import și constituie cea mai concretă formă de manifestare a globalizării. Ca dovadă, este suficient să avem în vedere că în prezent vânzările în străinătate ale filialelor societăților transnaționale (care constituie investiții străine directe) reprezintă mai mult decât dublul exporturilor mondiale. Trebuie precizat însă că această categorie de investiții nu include și investițiile de portofoliu în care posesorul banilor nu are o participare directă la conducerea firmei la care posedă acțiuni.

Regulile comerciale aplicabile pentru desfășurarea tranzacțiilor, precum și competitivitatea țărilor care se află în postura de vânzător sau cumpărător, de furnizor sau receptor de capital diferă de la o categorie de bunuri la alta. Tocmai existența acestor diferențe face necesară elaborarea de politici comerciale, precum și desfășurarea de negocieri bi sau multilaterale pentru identificarea acelor formule rezonabile și reciproc avantajoase pentru toate părțile implicate. În prezent, comerțul, alături de alte activități, a devenit cu adevărat global. Aceasta înseamnă că din ce în ce mai multe țări, cu diferite niveluri de dezvoltare se implică în relații economice mondiale. Acest fapt modifică trăsăturile comerțului mondial și influențează un număr din ce în ce mai mare de oameni. Fenomenul globalizării nu a fost decis de o țară sau alta, ci este o consecință a progreselor tehnologice, mai ales în domeniile comunicațiilor și transporturilor, care au condus la o reducere semnificativă a costurilor, precum și datorită eliminării masive a obstacolelor din calea comerțului internațional în deceniile ce au urmat celui de-al doilea război mondial. Globalizarea determină creșterea nivelului și dinamicii fluxurilor comerciale, de capital, informaționale, precum și a gradului de mobilitate al indivizilor.

În prezent, în condițiile revoluției tehnico-științifice și informaționale, încheierea, reglementarea sau realizarea în aceeași țară a tuturor bunurilor și serviciilor necesare traiului cotidian este tehnic imposibilă și economic, după cum s-a dovedit, nerentabilă. Este rațiunea pentru care statele lumii s-au văzut determinate obiectiv să participe la circuitul mondial de valori materiale și spirituale. Această participare nu este haotică, ea având la bază principii economice, și concomitent, fiind direcționată, reglementată de anumite reguli juridice, de anumite norme de drept. Relațiile care se stabilesc în acest proces de schimb mondial de valori materiale și spirituale, prezintă două componente: comerț mondial cu bunuri și servicii și activitatea de cooperare economică și tehnico-științifică internațională. Aceste componente se reunesc într-un concept mai larg, acela al comerțului internațional, care astfel, nu înseamnă numai comercializare, după cum nici comerțul intern nu se reduce numai la comercializare. În această sferă a comerțului mondial, în sensul cel mai cuprinzător, se stabilesc relații între state suverane și egale în drepturi, între state pe de o parte, și comercianți (persoane fizice sau juridice) din alte state, pe de altă parte sau, în sfârșit, între comercianți (persoane fizice sau juridice) din diferitele state.

Noua teorie a comerțului – P. Krugman

Noua teorie a comerțului se poate defini ca o abordare a schimburilor internaționale din perspectiva a două aspecte (absente în teoria tradițională): randamentele crescătoare și concurența imperfectă. Fără a se analiza avantajele comparative, această teorie plasează randamentele crescătoare la originea explicațiilor specializării și schimburilor internaționale. Noua teorie permite, pe de o parte, analiza schimburilor între acele țări care au dotări identice inițiale la nivelul resurselor și un nivel tehnic comparabil, și, pe de altă parte, permite înțelegerea dezvoltării schimburilor intra-industrie. În lucrarea Market Structure and Foreign Trade, elaborată de P. Krugman și E. Helpman, concurența imperfectă se repoziționează ca temă centrală a teoriei comerțului internațional.

Paul Krugman a fost câștigător al Premiului Nobel pentru Economie în anul 2008 ca urmare a contribuției aduse teoriei comerțului internațional. Înainte de lucrările sale, teoria privind comerțul (Ricardo, Hecksher-Ohlin) se baza pe analiza avantajului comparativ între țări având caracteristici diferite, cum ar fi exportul de produse agricole dintr-o țară deținând o productivitate relativă ridicată în producție de bunuri agricole către o țară având o productivitate relativă ridicată în bunuri manufacturate, în schimbul produselor industriale. Totuși, în secolul XX, o parte tot mai mare din volumul comerțului s-a realizat între țări cu caracteristici similare, situație mai greu de explicat doar prin avantajul comparativ. Explicația oferită în acest sens de către Krugman a fost propusă în anul 1979 și presupunea două ipoteze cheie:

consumatorii preferă o diversitate de mărci;

producția favorizează economii de scară.

Preferința consumatorilor pentru diversitate explică supraviețuirea versiunilor diferite de mașini cum ar fi Volvo și BMW. Însă, datorită economiilor de scară, nu este profitabil să extinzi producția lui Volvo în toată lumea; în schimb, ea este concentrată în câteva fabrici și câteva țări (chiar una singură). Această logică explică cum fiecare țară se poate specializa în fabricarea câtorva mărci din fiecare tip de produs, în loc să se specializeze în tipuri diferite de produse.

Modelul lui Krugman aduce în atenție costurile de tranzacție, o caracteristică cheie în producerea “efectului pieței interne”, care va deveni mai târziu un pilon important al muncii economistului privind noua geografie economică. Efectul pieței interne înseamnă că țara cu cererea cea mai ridicată pentru un anumit bun va produce, în starea de echilibru, o cotă procentuală mai ridicată din acel bun și va deveni astfel un exportator net al produsului respectiv.

Noua geografie economică propusă de Krugman explică “aglomerarea” ca fiind rezultatul interacțiunii profiturilor în creștere, a costurilor de tranzacție și a diferențelor la nivelul prețurilor factorilor de producție. Deoarece comerțul internațional este modelat de economiile de scară, conform teoriei lui Krugman, atunci regiunile economice caracterizate de niveluri ridicate de producție vor fi mult mai profitabile și vor atrage mai multe fabrici din acest motiv. Teoria privind comerțul internațional în opinia lui Krugman presupune o concentrare a producției în câteva țări, regiuni sau chiar orașe, care vor deveni mai populate și caracterizate de un nivel mai ridicat al venitului.

Multe modele cu privire la comerțul internațional au la bază lucrările lui Krugman, încorporând economiile de scară în producție și preferința consumatorilor pentru diversitate.

Conform opiniei laureatului Nobel pentru Economie, comerțul internațional este benefic în general chiar și între țări relativ similare, deoarece permite firmelor să facă economii la nivelul costurilor producând la o scară mai largă și mai eficientă și, de asemenea, determină creșterea gamei de produse disponibile cu implicații directe asupra intensificării concurenței între firme.

1.1.2.Comerțul intra-industrial versus inter-industrial

Schimburile comerciale internaționale pot fi privite din două perspective:

comerț intra-industrial, cu produse similare aparținând aceleiași industrii, diferențiate din punct de vedere calitativ,

comerț inter-industrial, cu produse aparținând unor ramuri industriale diferite și omogene în cadrul fiecărei ramuri economice.

Economiile de scară (interne) sunt principala sursă a concurenței imperfecte pe piața mondială. Pentru a beneficia de ele, statele sunt nevoite să se specializeze într-un număr restrâns de produse manufacturate. Producerea de către fiecare stat în parte a tuturor produselor nu este rentabilă, și, prin urmare, ele vor alege să producă o gamă mai restrânsă de bunuri aparținând diferitelor industrii și să comercializeze o parte din acestea în schimbul altor produse.

Comerțul intra-industrial se fundamentează pe prezența economiilor de scară și pe diferențierea calitativă a produselor. Comerțul inter-industrial reflectă avantajele comparative ale statelor comercializante, date de dotarea lor diferită cu factori de producție (muncă, capital, resurse naturale, tehnologii); natura acestuia este explicată de teoria neoclasică.

Comerțul inter-industrial se desfășoară între țările care au avantaj comparativ în ramuri economice diferite, volumul lui fiind cu atât mai mare cu cât sunt mai pronunțate diferențele dintre țările comercializante. Cea mai mare parte a schimburilor comerciale dintre statele dezvoltate și cele în curs de dezvoltare sunt de natura comerțului inter-industrial. Comerțul intra-industrial este mai mare între statele cu înzestrare factorială similară. Țările dezvoltate au devenit tot mai similare privind nivelul tehnologic și dotarea cu capital și forță de muncă calificată. De aceea nu se poate afirma despre nici una dintre ele că deține un avantaj strict într-una din industrii.

Volumul comerțului intra-industrial și a celui inter-industrial dintre oricare două țări reflectă gradul de similitudine al acestora. Lancaster K. aprecia că, comerțul inter-industrial reflectă avantajele comparative naturale ale statelor, iar comerțul intra-industrial reflectă avantajele comparative dobândite (prin intermediul economiilor de scară).

Comerțul dintre statele industrializate dezvoltate este în cea mai mare parte un comerț intra-industrial. Teoria neoclasică prezice natura comerțului internațional inter-industrial: fiecare stat exportă produsele care încorporează o cantitate mai mare din factorul relativ abundent și importă produsele intensive în factorul deficitar. Structura comerțului intra-industrial, în schimb, este imprevizibilă. Aceasta poate fi determinată de tradițiile, istoricul statelor sau de un alt factor extraeconomic. Comerțul intra-industrial, spre deosebire de cel inter-industrial, permite creșterea productivității tuturor factorilor de producție. Aceasta ne explică de ce liberalizarea comerțului cu produse manufacturate în perioada postbelică a întâlnit cele mai mici obstacole.

Această abordare poate fi aplicabilă schimburilor comerciale din secolul 21, unde firmele pot alege să se specializeze în anumite domenii.

Economiile dezvoltate industrializate (Statele Unite ale Americii, Uniunea Europeană, Canada și Elveția) împreună cu economiile în curs de dezvoltare rapid industrializate (Hong Kong, China, Singapore, Malaezia și Thailanda) tind să se angajeze mai mult în comerțul intra-industrie, spre deosebire de economiile în curs de dezvoltare, bogate în resurse (Algeria, Nigeria, Venezuela) și țările cel mai puțin dezvoltate (Republica Central-Africană, Niger și Madagascar).

În ciuda faptului că Republica Coreea și China sunt desemnate ca fiind economii în curs de dezvoltare, ele au de fapt o structură similară cu economiile dezvoltate, deoarece au reușit să se industrializeze, în timp ce multe țări în curs de dezvoltare mai sărace și bogate în resurse nu au reușit. Nivelul ridicat al comerțului intra-industrie al Japoniei cu economiile în dezvoltare ar putea fi explicat prin proximitate geografică cu țările în dezvoltare din Asia și de faptul că multe dintre aceste economii aparent în curs de dezvoltare sunt, de fapt industrializate.

Nivelul comerțului intra-industrial se poate determina pentru fiecare industrie în parte folosind următorul indicator, propus de Grubel H. și Lloyd P.:

T = 1 – │X-Y│

X+Y

Unde X reprezintă volumul exporturilor industriei respective, iar Y − volumul importurilor aceleiași industrii. Acest indicator ia valori cuprinse între 0 și 1. Când T=0, comerțul cu produsele industriei respective este în totalitate inter-industrial, iar când T=1, volumul comerțului intra-industrial este maxim, volumul exporturilor este egal cu volumul importurilor de bunuri aparținând acelei industrii.

Însă, în fiecare dintre statele lumii se manifestă cererea pentru consumul tuturor bunurilor existente, nu numai a celor produse pe plan național. Această cerere poate fi satisfăcută numai prin intermediul comerțului internațional. După cum vedem, comerțul internațional joacă un rol decisiv: permite statelor să producă un set restrâns de bunuri în cantitate mare, realizând economii de scară, fără a renunța la consumul întregii varietăți de produse existente pe piață. Altfel spus, comerțul internațional duce la diversificarea și lărgirea gamei de consum a statelor participante. Prin urmare, putem concluziona că economiile de scară determină statele să se angajeze în schimburi comerciale reciproc avantajoase.

Potrivit modelelor Heckscher-Ohlin și Ricardian, țările se specializează în producție. Ca urmare, comerțul va apare numai între industrii. Modelul Heckscher-Ohlin presupune că economiile naționale care au capital din abundență se vor specializa în îmbrăcăminte, producție care va fi importată de către economia străină. Invers, economia străină care are forță de muncă abundentă se va specializa pe producția de alimente, care va fi importată de către economia națională.

Comerțul internațional în condițiile inexistenței economiilor de scară

Îmbrăcăminte Alimente

In condițiile inexistenței economiilor de scară, comerțul internațional ar presupune un simplu schimb de îmbrăcăminte contra alimente.

Comerțul internațional caracterizat de economii de scară și concurență monopolistică

Să presupunem acum că industria de îmbrăcăminte ar fi caracterizată de modelul concurenței monopolistice. Ca urmare a diferențierii produselor, fiecare țară produce diferite tipuri de îmbrăcăminte. Datorită existenței economiilor de scară, sunt de dorit piețele mari: țara străină exportă anumite tipuri de îmbrăcăminte, iar țara internă exportă alte tipuri. Comerțul apare astfel în cadrul industriei de îmbrăcăminte, luând forma comerțului intra-industrial. Dacă țara internă are capital din abundență, ea încă mai are un avantaj comparativ în domeniul fabricării de haine. Va trebui, ca urmare, să exporte mai multe haine decât importă. Presupunem, în plus, că în industria fabricării alimentelor comerțul internațional continuă să fie caracterizat de avantaje comparative.

Comerțul internațional caracterizat de economii de scară și concurență monopolistică

Îmbrăcăminte Alimente

Comerț Inter-industrial

Comerț Intra-industrial

Dacă industria de îmbrăcăminte este caracterizată de modelul concurenței monopolistice, atunci economia națională și cea străină vor realiza produse diferențiate. Ca rezultat, chiar dacă economia națională este un exportator net al hainelor, ea va importa și haine în același timp, determinând apariția comerțului intra-industrial. Câștigurile provenite din comerțul inter-industrial reflectă avantajul comparativ, iar cele provenite din comerțul intra-industrial reflectă economiile de scară (costuri mai scăzute) și o mai mare posibilitate de alegere pentru consumatori.

Modelul concurenței monopolistice nu prezice tara în care se va localiza fiecare firmă, dar existenta avantajului comparativ în producerea bunurilor diferențiate va determina ca o țară să exporte mai mult din acel bun decât importă. Importanta relativă a comerțului intra-industrial depinde de cât de similare sunt țările. Astfel, țările cu cantități relativ similare de factori de producție vor tinde să aibă relații comerciale intra-industriale, iar țările cu cantități relativ diferite de factori de producție vor avea relații comerciale de tip inter-industrial.

Aproximativ 25% din comerțul internațional este de tipul intra-industrial potrivit clasificărilor industriale standard. Însă unele industrii sunt caracterizate de un comerț intra-industrial mai preponderent decât altele: acele industrii necesită cantități mai mari de forță de muncă calificată, tehnologie și capital fizic.

1.1.3.Comerțul internațional în condițiile existenței economiilor de scară externe

Economiile de scară externe apar la nivel de industrie, ca urmare a creșterii volumului producției tuturor firmelor din industria respectivă. Ele nu oferă avantaje firmelor mari, cum se întâmplă în cazul economiilor de scară interne, și sunt de cele mai multe ori rezultatul creșterii numărului de companii prezente în industrie. De aceea, spre deosebire de concurența imperfectă a industriilor care înregistrează economii de scară interne, în ramurile industriale în care apar economii de scară externe concurența dintre firme este aproape perfectă.

Concentrarea unor industrii (a unităților de producție) într-o regiune sau țară este capabilă să determine reducerea costurilor medii de producție ale tuturor firmelor de pe piață. Exemple de economii de scară externe pot fi identificate în practică: concentrarea unui număr mare de companii de calculatoare în regiunea Silicon Valley din SUA, aglomerațiile de societăți bancare și financiare în centrele New York sau Londra etc.

Prezenta unor economii externe mari confirmă persistența în timp a naturii schimburilor comerciale stabilite. Statele care dețin o cotă mare dintr-o industrie (din producția mondială de bunuri aparținând acelei industrii) tind să-și mențină poziția dominantă pe piața mondială, chiar dacă aceasta este în contradicție cu avantajele lor comparative. Acest fenomen se datorează costurilor medii de producție descrescătoare înregistrate în industria respectivă. Chiar dacă bunurile în cauză ar putea fi produse la un cost mai redus într-o țară terță, aceste costuri se situează sub cele ale actualilor producători numai la un nivel corespunzător al producției.

Concentrarea geografică a unei industrii poate conduce la formarea unei importante piețe locale pentru o mare varietate de servicii de specialitate adiacente industriei respective, concentrarea forței de muncă specializate sau a altor factori de producție.

Economiile externe se pot datora, însă, și efectelor experienței acumulate de firmele din industrie, cât și afluențelor tehnologice rezultate din concentrarea producției mondiale la nivel de țară. Creșterea volumului cumulat al producției înseamnă și acumularea unei experiențe mari de către firmele din acea ramură industrială. Această acumulare în timp de cunoștințe și experiență, cunoscută sub denumirea de economii de scară dinamice , permite îmbunătățirea performanțelor bunurilor produse și a tehnicilor de producție folosite. Inovațiile aduse sunt preluate treptat de celelalte companii, producându-se o diminuare a costurilor medii din industrie. În practică dublarea producției generează o reducere a costurilor medii unitare cu, în medie, 20- 30% .

Comerțul permite țârilor mai mici să se specializeze și să producă puține produse la niveluri suficient de ridicate de producție pentru a anihila economiile de scară disponibile.

Dacă există economii de scară externe, o țară care deține o industrie mare va avea costuri scăzute de producție. Țările care se remarcă pe piața internațională ca mari producători în anumite industrii tind să-și păstreze acest statut chiar dacă altă țară poate produce acele bunuri mai ieftin.

CAPITOLUL II: Fluxurile comerciale De-a lungul timpului

2.1.Impactul crizei financiare asupra fluxurilor comerciale

Izbucnirea crizei financiare mondiale în 2008 și a marii recesiuni, ulterior în 2009, a dus la o prăbușire a fluxurilor comerciale mondiale, volumul importurilor mondiale având o scădere de peste 11% in 2009, de 5 ori mai mare decât scăderea procentuală a produsul brut mondial. Cu excepția unui reveniri puternice în 2010, comerțul mondial a evoluat într-un ritm lent în timpul recuperării, având o rata a creșterii, aproximativ egala cu cea a produsului brut mondial.

Rămâne de văzut dacă încetinirea ritmului de creștere a comerțului în raport cu produsul brut mondial, în anii de criza financiară globală, reflectă o schimbare fundamentală în structura economiei mondiale, sau este doar o modificare tranzitorie și ciclică în relația dintre comerț și produsul intern brut (PIB) .Răspunsul este, probabil, că este vorba atât de schimbări ciclice, cat și structurale.

Pe lângă schimbările ciclice, redresarea anemica din principalele țări dezvoltate, în special recesiunea prelungită din zona euro, a condus la o cerere slaba/moderata de import. De exemplu, importurile țărilor europene din afara Europei sunt în prezent, cu mai mult de 7% sub nivelurile din 2008, iar importurile lor din alte țări europene sunt, de asemenea, cu 8% mai mici decât nivelurile din 2008. Mai mult decât atât, redresarea economică slabă în țările dezvoltate, a avut efecte negative asupra fluxurilor comerciale în țările în curs de dezvoltare, întrucât țările în curs de dezvoltare contribuie cu mai mult de 30% la exporturile către țările dezvoltate. Pe termen mediu, stagnarea creșterii salariilor în multe țări dezvoltate, asociata cu îmbătrânirea populației, ar putea duce la un declin al tendinței evoluției importului. Pe lângă toate acestea, deoarece schimburile comerciale dintre țările în curs de dezvoltare reprezintă un sfert din comerțul mondial, încetinirea creșterii comerțului în țările în curs de dezvoltare, a avut, de asemenea, influenta asupra creșterii comerțului mondial.

După izbucnirea crizei financiare globale, un număr mare de țări au adoptat măsuri protecționiste temporare privind comerțul internațional și investițiile, masuri care restricționează fluxurile comerciale. De exemplu, Grupul celor 20/grupul tarilor in curs de dezvoltare (G20) au adoptat 1.244 măsuri comerciale restrictive începând cu luna octombrie 2008, dintre care numai 282 dintre acestea au fost eliminate până la jumătatea lunii octombrie 2014. In plus, între jumătatea lunii mai și jumătatea lunii octombrie 2014, membrii G20 au pus în aplicare alte 93 noi măsuri comerciale restrictive. Acumularea continuă a acestor măsuri restrictive rămâne o preocupare. Acest lucru scoate în evidență importanța noilor eforturi globale, de a reduce restricțiile comerciale, prin abținerea de la impunerea unor noi măsuri protecționiste și eliminarea celor existente.

Cu toate acestea, unele schimbări în relația dintre creșterea comerțului și creșterea produsul brut mondial, pot fi structurale. Comerțul mondial poate crește mai repede decât produsul brut mondial pentru o perioadă susținută numai în cazul în care prețurile bunurilor și serviciilor internaționale continuă să scadă în raport cu prețurile bunurilor și serviciilor interne.

2.2. Factorii care au susținut evoluția comerțului internațional înaintea izbucnirii crizei financiare

Scăderile relative de prețuri, pot apărea prin factori cum ar fi noile acorduri comerciale pentru a reduce tarifele și alte bariere comerciale, sau inovațiile tehnologice pentru reducerea costurilor de transport internațional. Creșterea puternică a comerțului în raport cu produsul brut mondial (raport de 2 la 1), în anii 1990 și 2000 a fost într-adevăr, susținută de acești factori. De exemplu, realizările din Runda Uruguay a negocierilor comerciale multilaterale din Acordul General pentru Tarife și Comerț (GATT); integrarea economică a economiilor în tranziție, cum ar fi China și alte economii în curs de dezvoltare în economia mondială, lucru care a eliminat și a redus barierele în calea comerțului internațional și a investițiilor, așa cum este exemplificat în procesul de aderare a Chinei la Organizația Mondială a Comerțului (OMC); sporirea integrării comerciale și monetare în Uniunea Europeană (UE), în special adoptarea monedei euro pentru un număr tot mai mare de țări din regiune; reducerea costurilor de transport prin revoluția în domeniul tehnologiei informației și comunicațiilor și a altor tehnologii; precum și formarea și extinderea tot mai mare a lanțurilor valorii globale, care a distribuit diferite etape de producție în diferite țări. Toate acestea au promovat in mod semnificativ comerțul internațional.

Acest lucru, a condus la o creștere mult mai rapidă a fluxurilor comerciale în multe țări, în raport cu creșterea PIB-ului lor și, la nivel mondial, a dus la o creștere a ratei comerțului mondial, dubla fata de rata produsului brut mondial.

Unii dintre acești factori-cheie care au dus la creșterea comerțului mondial înainte de criza financiară mondială este posibil sa-si fi urmat cursul si după. Runda Doha a negocierilor comerciale multilaterale din cadrul OMC, de exemplu, a dus la puține progrese în ultimii paisprezece ani, întrucât nu a oferit un nou impuls creșterii comerțului. Unii ar putea argumenta că Runda Doha a fost într-un impas încă din anul 2001, dar comerțul mondial a continuat , totuși, sa înregistreze o creștere ridicată, în anii care au precedat criza financiară din 2008.

Acest lucru se datorează faptului că, în perioada premergătoare crizei, comerțul mondial a continuat să beneficieze de efectele întârziate ale liberalizării comerțului din anii anteriori. De exemplu, cu toate că aderarea Chinei la Organizația Mondiala a Comerțului a avut loc în 2001, China a avut o perioadă de grație de cinci ani, pentru a elimina treptat sau pentru a micșora un număr mare de bariere comerciale. Pana acum, beneficiile întârziate ale acordurile comerciale dinaintea Rundei Doha este posibil sa fi fost treptat restrânse.

Multiplicarea diferitelor acorduri comerciale regionale, poate genera unele fluxuri comerciale noi, în anumite regiuni, dar efectele generale ale acordurilor comerciale regionale asupra comerțului mondial pe termen lung, nu sunt garantate și nu pot înlocui rolul sistemului comercial multilateral.

Procesul de integrare a economiilor în tranziție și a Chinei în economia mondială, după accelerarea în anii 1990 și 2000, se poate sa fi ajuns la o stare de echilibru. De exemplu, după două decenii de creștere rapidă a exporturilor sale, cu o rată anuală a creșterii de peste 20%, ponderea Chinei în comerțul mondial total a crescut, de la o fracțiune mică până la aproximativ 12%, în conformitate cu ponderea PIB-ului sau în produsul brut mondial.

Cu o creștere semnificativa a salariilor sale, procesul de transfer al forței de muncă din sectorul agricol către sectorul de producție și de restructurare a acesteia către sectorul serviciilor, precum și costurile de mediu în creștere asociate cu industrializarea, rata creșterii exporturilor Chinei nu este de așteptat să se întoarcă la un număr de două cifre. Privind partea buna a lucrurilor, creșterea economica a Africii poate oferi ,în următoarele decenii, un nou impuls pentru comerțul mondial, dar va dura ceva timp pana ce vor fi vizibile rezultatele la scară largă, întrucât ponderea regiunii în comerțul mondial este încă mică, de aproximativ 3%.

Pe scurt, se estimează o accelerare a ritmului modest de creștere a comerțului mondial din ultimii ani, ritm datorat crizei financiare, însă ritmul de creștere existent cu două decenii înaintea crizei nu poate reveni prea curând.

2.3. Tendințe regionale

Sunt așteptate îmbunătățiri ale fluxurilor comerciale din tarile dezvoltate, cu creșteri ale exporturilor. Fluxurile comerciale ale importurilor , de asemenea, vor evolua, cu o rată similară.

Creșterea schimburilor comerciale în Statele Unite ale Americii a fost relativ slabă, cu toate că rata creșterii exporturilor și importurilor fost peste rata creșterii PIB-ului. Comerțul a crescut cu 2,7% în 2014, iar în 2016 se estimează o încetinire a evoluției creșterii comerțului. Aceasta evoluție va fi datorata creșterii cererii externe pentru bunuri de capital și pentru bunuri industriale. In plus, exista alți factori care influențează comerțul în Statele Unite ale Americii-semnificative creșteri ale producției interne de petrol și o apreciere relativ rapidă a dolarului în raport cu celelalte valute.

Rămâne de văzut, in ce măsură creșterea dolarului va afecta creșterea exporturilor; acest lucru depinde de nivelul la care cursurile de schimb se vor stabiliza, precum și de situația dintre partenerii comerciali. Este de așteptat, ca volumul importurilor să crească în același ritm cu cel al exporturilor.

În ciuda situației fragile din Europa de Vest, exporturile și importurile au crescut cu 3,2% în 2014, o evoluție relativ mare, în comparație cu creșterea PIB-ului. Dinamica valutei a jucat un rol important, deoarece aprecierea euro în 2013 a atenuat exporturile; cu toate acestea, deprecierea acesteia în a doua jumătate a anului 2014, lucru care va continua în următoarea perioada, este de așteptat să ofere un sprijin exporturilor.

Atât in cazul exporturilor cat și al importurilor sunt așteptate îmbunătățiri in cazul noilor state membre ale UE, dar si in restul tarilor membre UE. Tensiunea geopolitică din jurul Ucrainei a afectat, de asemenea, comerțul in anumite țări din regiune și ar putea afecta în continuare perspectivele comerciale, în cazul în care va exista o izbucnire bruscă a ostilității sau o înăsprirea sancțiunilor.

O caracteristică interesantă a regiunii UE, a fost schimbarea tendințelor în ceea ce privește comerțul intra-UE comparativ cu cel extra-UE. In cea mai mare parte a deceniului trecut, inclusiv in timpul perioadei de criză, exporturile intra și extra-UE au urmat un model foarte similar (așa cum se poate vedea in Graficul 1).

Cu toate acestea, de la mijlocul anului 2011, exporturile intracomunitare au stagnat, în timp ce exporturile extracomunitare au crescut cu mai mult de 7%. Începând cu al patrulea trimestru al anului 2012 și primul trimestru al anului 2013, importurile extracomunitare au cele care au stagnat, iar cele intracomunitare au crescut, chiar daca nivelul creșterii a fost unul scăzut.

În ansamblu, creșterea scăzută a comerțului în zona euro a continuat să amortizeze comerțul intra regional, cu toate că acest lucru se poate schimba în perioada următoare, întrucât sunt așteptate îmbunătățiri modeste ale evoluției în zona euro.

În regiunile dezvoltate, Asia și Oceania, exporturile au crescut relativ rapid. Creșterea exporturilor japoneze a avut aproximativ același nivel atât in 2013 cat și in 2014, în ciuda deprecierii substanțiale a yenului in raport cu dolarul american. Acest lucru a avut ca rezultat un deficit comercial continuu, deoarece importurile in 2014 au rămas relativ puternice față de aceeași perioadă din 2013, deși cu o volatilitate considerabilă ca urmare a modificărilor taxelor de vânzare.

Creșterea exporturilor australiene rămâne relativ puternica, deși mai mică decât în anii precedenți, deoarece prețurile mineralelor au scăzut și exporturile către China au fost moderate. Aceste tendințe sunt de așteptat să continue exporturile australiene fiind amortizate in continuare.

Fluxurile comerciale pentru Comunitatea Statelor Independente (CSI) au fost puternic afectate de aplatizarea sau contracția producției de petrol, a exportatorilor de energie din CSI și conflictul în curs de desfășurare din Ucraina. O stagnare a producției de petrol a restrâns exporturile din Federația Rusă, în timp ce exporturile în Ucraina au scăzut brusc. Slăbiciunea generală a economiei Federației Ruse a încetinit creșterea exporturilor în alte țări ale CSI.

Deprecierea monedei ruse și interdicția Federației Ruse cu privire la importurile de produse alimentare din tarile din Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), au dus la o scădere a importurilor; devalorizarea în Kazahstan și Ucraina și a remitențelor scăzute în economiile mai mici din CSI, au redus, de asemenea, creșterea importurilor în regiune.

În ciuda creșterii lente în UE, in cazul Europei de Sud-Est se estimează o continuare a extinderii exporturilor, deși acest lucru se va întâmpla cu o oarecare volatilitate.

Exporturile Africii continuă să fie relativ slabe în 2014, în creștere fata de anul anterior cu doar 2.0%. Această slăbiciune a fost determinată de o varietate de factori, printre care, creșterea lentă în Africa de Nord și fragilitatea persistentă în Africa Centrală. Exporturile turismului și a materiilor prime au fost, de asemenea, încetinite de o serie de factori, inclusiv din cauza epidemiei Ebola, a atacurilor teroriste și a tulburărilor domestice și politice. Aceasta situație este de așteptat sa se schimbe în următoarea perioada, având loc o creștere a exporturilor si a importurilor.

Asia de Est a înregistrat o creștere a exportului relativ moderată în 2014, cu diferențe importante între țări. Pe fondul cererii puternice pentru produse electrice și electronice, exportatori de produse manufacturate, precum Malaezia, Filipine și Vietnam, au înregistrat o evoluție a comerțului semnificativ mai buna decât exportatorii de materii prime, cum ar fi Indonezia.

Exporturile au crescut modest în China, Republica Coreea, Singapore și provincia Taiwan din China, dar au stagnat în Thailanda și au scăzut în Indonezia. În Indonezia, declinul poate fi atribuit nu numai prețurilor materiilor prime internaționale mici, ci si reglementărilor privind interzicerea transporturilor mineralelor neprelucrate. In Thailanda, stagnarea reflectă în principal impactul turbulențelor politice din prima jumătate a anului 2014 și o schimbare a cererii la nivel mondial de hard discuri.

Cele mai multe economii din Asia de Sud, inclusiv Bangladesh, India, Republica Islamică Iran și Sri Lanka, au înregistrat o creștere relativ puternică a exporturilor în 2014. Expedierile articolelor de îmbrăcăminte, principalul bun de export din Bangladesh, Pakistan și Sri Lanka, au continuat să se extindă într-un ritm solid, pe fondul cererii puternice din economiile dezvoltate. In ceea ce privește importurile, economiile din Asia de Sud, în general, au beneficiat de scăderea semnificativă a prețurilor materiilor prime la nivel mondial, în ultimul an, în special a prețurilor combustibililor. Mai mult decât atât, unele măsuri specifice fiecărei țări, cum ar fi o taxă de import pe aur și argint în India, a ajutat la reducerea cheltuielilor totale de import.

În Asia de Vest, principalii exportatori de petrol au observat o ușoară scădere a cererii de petrol, care, in combinație cu scăderea prețului petrolului, a redus cifrele de export pentru exportatorii de petrol, cum ar fi Consiliul de cooperare pentru statele arabe din țările din Golf (CCG) . Se estimează o continuare a acestor tendințe și în următoarea perioada, cu potențiale scăderi mai accentuate, ale valorii exporturilor de petrol din țările CCG în următorii ani. Aceste tendințe vor varia în funcție de evoluția prețului petrolului.

Așteptările în ceea ce privește comerțul pentru America Latină și Insulele Caraibe sunt amestecate. Exporturile din Mexic și America Centrală, au crescut slab în 2014, iar în anii următori se estimează un ritm similar de creștere. Dinamica importurilor a rămas relativ puternică după o scădere în 2013 și este de așteptat să rămână la fel, datorita cererii interne puternice și investițiilor. Pe de altă parte, creșterea lentă în Europa și moderata în China, continuă să afecteze exporturile din America de Sud.

CAPITOLUL III: evoluția comerțului internațional, la nivel mondial si la nivelul româniei

3.1. Comerțul internațional la nivel mondial în anul 2014

Câștigurile modeste in 2014, au marcat al treilea an consecutiv in care comerțul a crescut cu mai puțin de 3%. Rata creșterii comerțului intre anii 2012 si 2014 a fost in medie de doar 2,4%, fiind cea mai lenta rata de creștere înregistrată pe parcursul a 3 ani de expansiune comerciala.

Pe termen scurt, cel puțin, expansiunea comerțului în ansamblu nu va mai depăși cu mult creșterea economica, așa cum a fost cadrul general in ultimele decade. Creșterea cu 2,8% a comerțului mondial in 2014, a depășit cu greu creșterea PIB-ul mondial pentru același an, iar estimările pentru creșterea comerțului în următorii ani, depășesc estimările creșterii PIB-ului  cu o mică marjă, așa cum putem observa in Graficul 3.1.

Graficul 3.1.: Creșterea volumului comerțului mondial de mărfuri și a PIB-ului real, 2007-2014 (Variația anuală în procente)

Sursa: Secretariatul OMC pentru estimarea evoluției comerțului și a PIB-ului real, la cursul de schimb al pieței

3.1.1.Factorii care au influențat evoluția comerțului internațional

Mai mulți factori au contribuit la încetinirea creșterii comerțului și a PIB-ului în 2014, incluzând încetinirea creșterii PIB-ului în economiile emergente, recuperarea neuniformă în țările dezvoltate, și creșterea tensiunilor geopolitice, printre altele. Fluctuațiile puternice ale cursului de schimb, inclusiv o apreciere de 14% a dolarului american față de alte valute în a doua jumătate a anului 2014, au complicat și mai mult situația și perspectivele comerțului.

Colapsul prețurilor petrolului la nivel mondial în 2014 (preturi care au scăzut cu 47% între 15 iulie-31 decembrie) și slăbiciunea altor categorii de mărfuri, au afectat încasările din export și au redus cererea de import din țările exportatoare, dar, de asemenea, au stimulat veniturile reale și importurile in țările importatoare. Prețurile au fost in continua scădere de atunci, acest lucru sugerând, un exces al ofertei, o insuficiență a cererii, sau ambele. Dacă aceasta se va dovedi a fi ,o evoluție pozitiva sau negativă asupra balanței comerțului mondial în 2015, rămâne de văzut.

Rata de creștere a comerțului mondial cu 2,8% , în 2014, se referă la media volumului exporturilor și importurilor de mărfuri, ajustata pentru a ține seama de diferențele de inflație și ratele de schimb între țări. Această cifră este aproape de previziunile cel de 3,1% din luna septembrie a anului 2013, dar sub creșterea de 4,7%, prezisa în aprilie 2013. Au fost o serie de factori care au contribuit la supraestimarea evoluției comerțului, dintre care majoritatea nu ar fi putut fi anticipați.

Scăderea puternică a prețurilor materiilor prime încă din luna iulie nu a fost prevăzută și nu figura în estimările făcute in anul 2013. Scăderea prețului petrolului a fost determinată de creșterea producției în America de Nord, dar scăderea cererii de pe piețele emergente a jucat, de asemenea, un rol important, așa cum s-a întâmplat și în cazul altor mărfuri.

În anul 2013, analiștii economici au prezis o creștere a tendinței evoluției PIB-ului în Statele Unite ale Americii și o ușoara creștere în zona euro, în 2014. Ambele predicții promiteau o puternica creștere a comerțului, dar nici una nu sa materializat, din cauza unor rezultate trimestriale variabile (foarte mari sau foarte mici). În SUA s-a constatat o creștere normală pe parcursul anului, în timp ce în zona euro creșterea a fost mediocră.

Tensiunile geopolitice și fenomenele naturale, au fost, de asemenea, importante pentru evoluția comerțului pe parcursul anului trecut. Criza din Ucraina a persistat pe tot parcursul anului, tensionând relațiile comerciale dintre Rusia, pe de o parte, și Statele Unite ale Americii și Uniunea Europeană pe de altă parte. Conflictul din Orientul Mijlociu a amplificat, de asemenea, instabilitatea regională, așa cum a făcut si izbucnirea unui focar de Ebola în Africa de Vest. În cele din urmă, declinul comerțului si a PIB-ului în Statele Unite ale Americii în primul trimestru au fost pe seama unei ierni neobișnuit de dure.

Sondajele recente ale activității afacerilor, indică o redresare ferma a situației economice în Uniunea Europeană, o creștere moderarea în Statele Unite, și activitate atenuată în unele economii emergente, în special Brazilia și Rusia. Acești indicatori sunt în concordanță cu previziunile comerciale actuale, dar prezența mai multor factori de risc au avut o influenta asupra incertitudinii estimărilor evoluției comerțului.

Cel mai important risc, consta in divergenta politicilor monetare în Statele Unite și zona euro, Rezervele Federale contemplă creșterea ratelor dobânzii în cursul acestui an, în timp ce Banca Centrală Europeană a început propriul program de facilitare cantitativa. Alte riscuri includ o reevaluare a crizei datoriilor din zona euro și o încetinire mai puternică decât s-a estimat, a piețelor emergente (în special a regiunilor exportatoare de resurse, cum ar fi Africa, Orientul Mijlociu, Comunitatea Statelor Independente (CSI) și America de Sud ).

În cele din urmă, raportul de creștere direct proporționala de doi-la-unu care a predominat pe parcursul mai multor ani relația dintre creșterea comerțului mondial și creșterea PIB-ului mondial pare să se fi modificat, evoluția schimburilor comerciale si a PIB-ului la nivel mondial având aproximativ aceeași rata de creștere in ultimii 3 ani. Această schimbare a făcut deosebit de dificila previzionarea evoluției comerțului în ultimii ani .

3.1.2.Evoluții comerciale în 2014

Datele anuale privind comerțul de mărfuri și servicii comerciale in dolari americani sunt prezentate în Anexele 1 – 6.

Valoarea comerciala a comerțului mondial de mărfuri a stagnat în 2014, deoarece exporturile au crescut cu doar 0,7%, ajungând la 18,95 trilioane $. Această rată de creștere este mai mică decât cea menționata mai sus pentru comerțul de mărfuri în ceea ce privește volumul ( de 2,8% pentru media exporturilor și importurilor) reflectând o scădere a prețurilor de export și de import de la un an la altul, în special pentru produsele de bază.

Prin comparație, creșterea valorii comerciale a exporturilor mondiale de servicii comerciale a fost mai puternică, crescând cu 4% in 2014, ajungând la 4,85 trilioane $. Trebuie sa ținem cont de faptul că valorile serviciilor comerciale sunt adunate folosind o noua clasificare de servicii în balanța de plăți. Astfel, cifrele nu pot fi direct comparate cu cele din anii anteriori.

O caracteristică remarcabilă a valorilor comerțului de mărfuri în 2014, este fluxul redus al comerțului în regiunile exportatoare de resurse naturale. Valoarea comerciala a exporturilor din America de Sud, Comunitatea Statelor Independente (CSI), Africa și Orientul Mijlociu a scăzut cu 6%, 5,9%, 7,6% și respectiv 3,9%, astfel ieftinirea materiilor prime a scăzut veniturile obținute din export.

O scădere bruscă a importurilor din America de Sud (-4,2%), reflectă condițiile de recesiune în economiile regionale de conducere, in timp ce un declin si mai abrupt al importurilor in Comunitatea Statelor Independente (CSI) (-11,2%), este rezultatul unei combinații de factori, inclusiv scăderea prețurilor la petrol și conflictele regionale.

Pentru unitățile teritoriale și regiunile mari, care nu exportă predominant resurse naturale, statisticile comerciale în termeni de volum poate oferi o imagine mai clară a evoluției comerțului. OMC și Conferința Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare (UNCTAD) produc în comun o varietate de statistici comerciale pe termen scurt, inclusiv indicii trimestriali ai volumului comerțului exterior de mărfuri, ajustați sezonier. Acestea sunt prezentate în Graficul 3.2. în funcție de nivelul de dezvoltare.

Graficul 3.2. Volumul exporturilor și importurilor de mărfuri în funcție de nivelul de dezvoltare, 2010Q1-2014Q4, Q=trimestru

Sursa: OMC și Secretariatul UNCTAD

Exporturile mondiale în termeni de volum au crescut cu numai 1,9%, în prima jumătate a anului 2014, comparativ cu aceeași perioadă a anului 2013, dar creșterea de la un an la altul, în a doua jumătate a anului a fost de 3,7%. Evoluția exporturilor in cazul economiilor dezvoltate și în curs de dezvoltare a fost lenta in prima jumătate a anului (1,8% și respectiv 2,1%), dar expedierile din tarile in curs de dezvoltare au crescut mai rapid în a doua jumătate a anului (2,5% pentru tarile dezvoltate si 5,1% pentru in curs de dezvoltare).

Cererea slabă de import în Uniunea Europeană a afectat în mod considerabil comerțul mondial, în ultimii ani, datorită ponderii mari a UE în importurile mondiale (32% în 2014, incluzând comerțul dintre țările membre ale UE, 15% excluzându-le). Evoluția volumului schimburilor comerciale trimestriale ale UE sunt prezentate în Graficul 3.3.

Graficul 3.3. Volumul exporturilor și importurilor de mărfuri al Uniunii Europene, 2010Q1-2014Q4, Q=trimestru

Sursa: OMC și Secretariatul UNCTAD

Exporturile in afara Uniunii Europene în termeni de volum au fost constante in cea mai mare parte a anului 2014, întrucât cererea partenerilor comerciali a fost ezitanta. Între timp, importurile din UE au avut o recuperare parțială, deoarece totalul importurilor (din cadrul si din afara UE) au crescut cu 1,9% față de anul precedent. Cu toate acestea, importurile au stagnat spre sfârșitul anului, înregistrând-se o scădere cu 0,4% în trimestrul 4. Este necesară o redresare economică mai puternică în Europa, pentru a putea înregistra o rata mai mare de creștere a comerțului.

Evoluția comerțului regional în termeni de volum este prezentată in Graficul 3.4. Asia și America de Nord au avut cea mai rapidă creștere a exporturilor în anul 2014. Transporturile din America de Sud și din alte regiuni (cum ar fi Africa, Orientul Mijlociu și CSI) au fost în mare parte constante, dar acest lucru era de așteptat, deoarece cantitățile comercializate de petrol și de alte resurse naturale tind să nu fie influențate de variațiile de preț. Exporturile europene au crescut lent, din cauza cererii reduse de import în regiune.

Importurile din America de Nord, în termeni de volum au crescut constant în 2014. La fel s-a întâmplat si in cazul importurilor din Asia, urmând un regres în al doilea trimestru. Importurile altor regiuni (precum Africa, Orientul Mijlociu, CSI), de asemenea, au crescut în a doua jumătate a anului, în ciuda scăderii prețurilor materiilor prime, dar importurile din America de Sud au avut o continua tendință descendentă, după ce a fost atins punctul maxim în al doilea trimestru al anului 2013. În cele din urmă, importurile europene, care au scăzut o lunga perioada de timp, au avut o ușoara creștere la începutul anului, urmata in al treilea trimestru de o stagnare.

Graficul 3.4. Volumul exporturilor și importurilor de marfa pe regiuni,

2010Q1-2014Q4, Q=trimestru

Sursa: OMC și Secretariatul UNCTAD

Statisticile lunare pentru valoarea comerciala (in dolari americani) a comerțului de mărfuri pentru principalele țări sau regiuni sunt prezentate în Anexa 7.

Graficul 3.5. arată o creștere estimativă a valorii comerciale (in dolari) de la un an la altul, a comerțului mondial pentru diferite categorii de bunuri fabricate. In al patrulea trimestru al anului 2014, comerțul cu fier și oțel a crescut cu 2,4%, comparativ cu al patrulea trimestru din 2013 în timp ce comerțul cu echipamente de birou și de telecomunicații a crescut cu 3%. Cu toate acestea, evoluția de la un an la altul, a valorii comerțului în dolari, cu alte bunuri manufacturate a fost negativa in trimestrul al patrulea, cu scăderi cuprinse între 1% și 3%. Încă de la criza financiară din 2008-2009, comerțul cu produse ale industriei automobilelor a avut tendința de a fi un indicator important al comerțului mondial în timp ce comerțul cu fier și oțel a fost un indicator rămas în urmă. Cu o cerere in scădere pentru automobile, exportatorii de oțel, cum ar fi China s-ar putea confrunta cu o scădere a cererii pentru produsele lor peste mări.

Graficul 3.5. Exporturile mondiale trimestriale în funcție de produs, 2012Q1-2014Q4, schimbarea procentuala anuala, valori în dolari americani, Q=trimestru

Sursa: Secretariatul OMC

În cele din urmă, Graficul 3.6. prezintă exporturile de servicii comerciale defalcate pe regiuni geografice. Toate regiunile au înregistrat creșteri modeste ale exporturilor de servicii, între 1% și 6% în 2014, cu excepția Comunității Statelor Independente (CSI), care a înregistrat o scădere puternică de 8%, in cazul serviciilor de transport (-3%), al călătoriilor (-12%), iar in cazul altor servicii comerciale (-5%). În cazul importurilor, care nu sunt prezentate în Graficul 3.6., situația este similară, toate regiunile înregistrând creșteri modeste, cu excepția CSI, care a înregistrat o scădere cu 4%.

La nivel mondial, cea mai slabă componentă a comerțului cu servicii în 2014 a fost oferta de servicii de prelucrare a materiilor prime deținute de alții, care au scăzut cu 3%, așa cum este măsurată prin exporturi. În același timp, exporturile de alte servicii comerciale, incluzând servicii financiare și de contabilitate , au crescut cu 5% anul trecut.

Graficul 3.6. Creșterea valorii exporturilor de servicii comerciale pe regiune,

2011-2014, modificarea anuală procentuala

Sursa: OMC și Secretariatul UNCTAD (estimări)

3.2. Evoluția comerțului internațional al României în anul 2014

Valoarea totală a comerțului internațional al României, în anul 2014, a fost de 110.968,2 mil. euro, în creștere cu 5,9% față  de valoarea din anul 2013, exportul ajungând la valoarea de 52.459,8 mil. euro (+5,8%), iar importul la 58.508,4 mil. euro (+5,9%). În aceste condiții, deficitul balanței comerciale a României a crescut cu 6,0%.

Schimburile comerciale intracomunitare ale României au crescut cu 6,6%, la 81.413,7 mil. euro, exportul având o creștere cu 8,1%, ajungând la valoarea de 37.306,6 mil. euro, iar importul o creștere cu 5,3%, cifrându‐se la 44.107,1 mil. euro. Soldul negativ al balanței comerciale al României în relația cu partenerii din Uniunea Europeană (UE) a scăzut cu 7,6% în anul 2014 față  de anul 2013.

In ceea ce privește comerțul internațional din afara spațiului comunitar, a fost înregistrată  o evoluție crescătoare. Comerțul total extracomunitar a ajuns la valoarea de 29.554,5 mil. euro, cu 3,9% mai mult în anul 2014 față de anul 2013. In ceea ce privește comerțul extracomunitar, exportul a crescut cu 0,7%, atingând valoarea de 15.153,2 mil. euro, iar importul cu 7,5% ajungând la 14.401,3 mil. euro.  

Graficul 3.7. Creșterea comerțului intracomunitar si extracomunitar al României, 2010-2014 (Variația anuală în procente)

Sursa: http://www.dce.gov.ro/

După cum se poate vedea in Graficul 3.7. variațiile creșterii comerțului internațional intracomunitar si extracomunitar al României au ponderi diferite, cel din urma având o pondere tot mai mica. După scăderea pronunțata a schimburilor comerciale in anul 2009, scădere datorata crizei financiare, creșterea comerțului extracomunitar nu a mai depășit cu mult creșterea comerțului intracomunitar. In anul 2012 se poate observa o alta scădere, a comerțului, urmata de creșteri modeste.

Pe fondul creșterii mai pronunțate a volumului schimburilor comerciale intracomunitare comparativ cu cele extracomunitare, ponderea schimburilor comerciale cu țările membre UE în comerțul internațional românesc a crescut de la 72,9% în anul 2013, la 73,4% în anul 2014.

Analiza exporturilor pe grupe de mărfuri pune în evidență faptul că majoritatea principalelor categorii de produse au înregistrat creșteri ale livrărilor pe piața internațională și, în funcție de ponderea deținută în total export, au influențat amploarea trendului ascendent al exportului realizat în anul 2014, comparativ cu anul anterior.

După  mărimea creșterii absolute înregistrată  de schimburile comerciale la export în perioadele de timp de comparație, principalele grupe de produse pot fi ierarhizate după cum urmează:

produse ale industriei constructoare de mașini (inclusiv electrotehnică)  

+1.520,7 mil. euro (+7,1%);

produse minerale  

+547,8 mil. euro (+20,2%);

produse agroalimentare

+288,8 mil. euro (+5,5%);

produse ale industriei textile și pielăriei  

+256,5 mil. euro (+4,8%);

produse ale industriei lemnului, hârtiei (inclusiv mobilă)

+198,2 mil. euro (+4,7%);

produse ale industriei chimice și mase plastice  

+41,5 mil. euro (+0,8%);

articole din piatră, ipsos, ciment, sticlă și ceramică  

+16,4 mil. euro (+5,9%).

Reduceri ale exporturilor s‐au înregistrat la:

metale comune și articole din acestea  

‐38,4 mil. euro (‐0,8%).  

În structura principalelor grupe de produse, importurile românești au înregistrat, în

majoritate, creșteri în anul 2014 față de anul anterior, după cum se poate vedea:

produse ale industriei constructoare de mașini (inclusiv electrotehnică)  

+1.448,4 mil. euro (+7,0%);

produse ale industriei textile și pielăriei  

+514,1 mil. euro (+10,3%);

metale comune și articole din acestea  

+506,6 mil. euro (+8,7%);

produse ale industriei chimice și mase plastice

+377,7 mil. euro (+3,8%);

produse ale industriei lemnului și hârtiei (inclusiv mobilă)  

+239,6 mil. euro (+10,2%);

produse agroalimentare  

+168,4 mil. euro (+3,4%);

articole din piatră, ipsos, ciment, sticlă și ceramică 

+40,8 mil. euro (+6,1%).

Reduceri ale importurilor s‐au înregistrat la:

produse minerale

‐75,5 mil. euro (‐1,3%).  

Exportul și importul României se desfășoară, in mare parte, cu statele europene (85,5% din totalul exporturilor și, respectiv, 90,0% din totalul importurilor). Comerțul intracomunitar (cu cele 27 țări membre ale UE) are o pondere de 71,1% la export și de 75,4% la import.  

În anul 2014, primele 10 țări către care Romania a realizat exporturi au fost: Germania (cu o pondere în totalul exporturilor României de 19,3%), Italia (11,9%), Franța (6,8%), Ungaria (5,1%), Turcia (4,5%), Marea Britanie (4,1%), Bulgaria (3,4%), Federația Rusă  (2,8%), Spania (2,7%)  și Olanda (2,6%), ponderea cumulată a acestor țări fiind de 63,0% din total export.

La import primele 10  țări partenere ale României (țări de origine pentru importuri extracomunitare și de expediție pentru importuri intracomunitare) dețin o pondere de 67,5% din total import realizat în anul 2014, respectiv: Germania (19,1%), Italia (10,8%), Ungaria (7,9%), Franța (5,7%), Polonia (4,6%), China (4,0%), Kazahstan (3,9%), Federația Rusă  (3,9%), Austria (3,8%) și Olanda (3,7%).

3.3. Comerțului internațional la nivel mondial în anul 2014

Creșterea comerțului se menține modestă în 2016 ca urmare a incertitudinilor asupra cererii globale. "Comerțul înregistrează in continuare o evoluție pozitivă, chiar dacă la o rata a creșterii dezamăgitoare"

Printre influențele negative asupra comerțului putem aminti, inclusiv o încetinire mai accentuată decât era de așteptat a economiei chineze, înrăutățirea volatilității pieței financiare, precum și expunerea țărilor cu datorii externe mari la evoluția accentuata a cursului de schimb. Pe de altă parte, există un potențial de creștere în cazul în care sprijinul financiar din partea Băncii Centrale Europene reușește să genereze o creștere mai rapidă în zona euro.

Pe baza previziunilor pentru 2016, se remarca o creștere a comerțului mondial cu aproximativ aceeași rată ca PIB-ul mondial(la cursurile de schimb de pe piață), la fel cum s-a întâmplat in ultimii cinci ani, spre deosebire de situația din anii anteriori, când creșterea comerțului era de 2 ori mai mare decât cea a PIB-ului. O astfel de continua creștere lenta dar pozitiva a comerțului, este fără precedent, dar nu ar trebui să dam o importanța exagerata acestui evoluții. Pe ansamblu, creșterea schimburilor comerciale a fost mai slabă între 1980 și 1985, atunci când cinci din șase ani, creșterea a fost sub 3%, ba mai mult, doi ani evoluția a fost negativa.

Indicatori alternativi ai activității economice și comerciale, în primele luni ale 2016 sunt amestecați, unii indicând o îmbunătățire a comerțului si o creștere a producției în timp ce alții sugerează încetinirea.

Privind latura pozitivă, tranzitul containerelor în porturile majore a recuperat o mare parte din terenul pierdut la încetinirea comerțului de anul trecut, in timp ce vânzările de automobile – unul dintre cele mai bune semnale timpurii ale conjuncturilor comerciale – au continuat să crească într-un ritm sănătos în țările dezvoltate.

3.3.1. Detalii cu privire la evoluțiile din domeniul comerțului si factori care au influențat evoluția comerțului în 2015

Rezultatul din 2015 marchează al patrulea an consecutiv, în care creșterea comerțului mondial de mărfuri a fost in continuare sub 3,0%. De asemenea, comerțul a fost neobișnuit de volatil pe parcursul anului, scăzând în al doilea trimestru, atât in tarile dezvoltate cat și in țările în curs de dezvoltare, revenindu-si apoi, în jumătatea finală (după cum se poate vedea in Graficul 3.8.).

Graficul 3.8. : Volumul exporturilor și importurilor de mărfuri în funcție de nivelul de dezvoltare, 2012Q1-2015Q4, Q=trimestru

Sursa: Secretariatul OMC

Creșterea slabă, dar încă pozitiva a volumului schimburilor comerciale de mărfuri, în 2015, au contrastat cu scăderea bruscă a valorii comerciale in dolari a comerțului, care a scăzut cu 13% ajungând la doar 16,5 trilioane $, in scădere de la 19 trilioane $ în 2014. (A se vedea Anexele 8 – 13 pentru detalii privind comerțul în termeni de dolari în funcție de țară și regiune).

Această discrepanță a fost atribuită în mare parte fluctuațiilor puternice ale prețurilor materiilor prime și a ratelor de schimb, care, la rândul lor, au fost conduse de încetinirea creșterii economice în China, producția de combustibil din Statele Unite ale Americii, și politicile monetare divergente de pe teritoriul principalelor economii. De asemenea, volatilitatea piețelor financiare, a afectat încrederea consumatorilor și este posibil să fi contribuit la reducerea cererii la nivel mondial pentru anumite bunuri de folosință îndelungată.

Comerțul mondial de servicii comerciale a înregistrat in anul 2015 o scădere mai mică a valorii comerciale in dolari (exporturile scăzând cu 6,4% până la 47 trilioane $), decât comerțul de mărfuri. Serviciile legate de bunuri, cum ar fi transportul, se confrunta cu un declin mai puternic (în scădere de 10,3%, la 870 miliarde $) decât alte categorii . Puterea relativ mai mare a serviciilor nu este surprinzătoare, deoarece acest tip de comerț tinde să fie mai puțin sensibil la ciclurile de afaceri decât comerțul cu mărfuri.

Cifra preliminară de 2,8% pentru creșterea comerțului mondial în 2015 se referă la media exporturilor și importurilor de mărfuri în termeni de volum, ajustată pentru a se ține seama de diferențele de inflație și ratele de schimb între țări. Această cifră este în concordanță cu prognoza cea mai recentă de 2,8% din septembrie 2014, dar că previziunile nu au luat în calcul unele evoluții regionale.

Exporturile din America de Nord au fost sub așteptări, în timp ce transporturile din regiunile exportatoare de petrol (Africa, Orientul Mijlociu și Comunitatea Statelor Independente) au fost mai puternice decât ce s-a anticipat. Între timp, importurile europene au fost mai puternice decât cele estimate, în timp ce, cele ale regiunilor producătoare de petrol au fost mai slabe.

Între timp, importurile europene au fost mai puternice decât cele estimate, în timp ce importurile regiunilor producătoare de petrol au fost mai slabe. Puterea relativă a comerțului Europei poate fi explicată prin recuperarea comerțului Uniunii Europene, iar importurile sub așteptări ale tarilor producătoare de petrol ", se explică prin prețuri scăzute la petrol, care privează aceste țări de veniturile din export, de care au nevoie pentru a plătii pentru importuri.

O evoluție negativă a importurilor în America Centrală si America de Sud, în 2015 a fost în cea mai mare parte cauzata de recesiune severa și în curs de desfășurare din Brazilia, cu toate că , de asemenea, si alte țări din regiune aflate în dificultate au contribuit la rezultatul negativ.

3.3.2. Evoluția schimburilor comerciale în 2015, pe regiuni, produse și categorii de servicii

Volumul comerțului mondial de mărfuri a crescut constant, într-un ritm lent, în ultimii ani, dar acest lucru contrazice modificările contribuțiilor regiunilor geografice ale OMC schimburilor de creștere de volum în timp.

Asia a contribuit mai mult decât oricare altă regiune la recuperarea comerțului mondial după criza financiară din 2008-2009. Cu toate acestea, impactul regiunii asupra creșterii volumului importurilor a scăzut anul trecut , deoarece economia chineză și alte economii asiatice au încetinit. Asia a contribuit cu 1,6 puncte procentuale la creșterea de 2,3% a volumului importurilor mondiale de mărfuri în 2013, sau 73% din creșterea importurilor mondiale, dar în 2015 regiunea a contribuit doar cu 0,6 puncte procentuale la creșterea globală de 2,6%, sau 23% din creșterea importurilor mondiale.

În contrast, in 2015 Europa a avut din nou o mare contribuție pozitivă, reprezentând 1,5 puncte procentuale din creșterea de 2,6% a volumului importurilor mondiale, sau 59% din creșterea comerțului mondial, asta după ce in ultimii ani după criza, a avut contribuții modeste.

În contrast, in 2015 Europa a avut din nou o mare contribuție pozitivă, reprezentând 1,5 puncte procentuale din creșterea de 2,6% a volumului importurilor mondiale, sau 59% din creșterea comerțului mondial, asta după ce in ultimii ani după criza, a avut contribuții modeste. Recuperarea treptată a comerțului intra-UE în 2014 și 2015 a fost responsabilă pentru o mare parte din revenirea comerțului in Europa. America de Nord a avut o contribuție pozitivă la creșterea importurilor mondiale de anul trecut (1,1%), în timp ce contribuțiile negative au fost înregistrate în 2015 pentru America de Sud și Centrală (-0,2%) și alte regiuni, care acoperă Africa, Orientul Mijlociu și țările CSI (- 0,4%).

Asia, a făcut, de asemenea, mai mult decât orice altă regiune pentru a ridica marja de creștere a volumului exporturilor între 2011 și 2014, însă contribuția sa a scăzut sub cea a Europei în 2015. In ultimul an, Asia a fost responsabila pentru 1 punct procentual din creșterea de 3,0% din exporturile mondiale de mărfuri, sau 35% din creșterea exporturilor, în timp ce contribuția de 1.3 puncte procentuale din Europa a reprezentat 44% din creștere.

Contribuția Americii de Nord la creșterea exporturilor în termeni de volum a fost aproape de zero în 2015 din cauza scăderii cererii pentru bunuri din SUA a încetinit în Canada, Asia, America de Sud și Centrală. Între timp, America de Sud și Centrală și alte regiuni au avut mici contribuții pozitive la creșterea volumului exporturilor.

Combinația dintre creșterea volumelor de export în regiunile producătoare de petrol și scăderea importurilor din Asia, probabil, a contribuit la scăderea prețurilor la energie în 2015, aprovizionarea cu petrol a depășit cererea de energie, cauzând prețurile sa scadă.

Graficul 3.9. prezintă volumul exporturilor și importurilor de mărfuri, pe trimestre, din primul trimestru al anului 2012 pana in ultimul trimestru al anului 2015. Acesta subliniază faptul că toate regiunile geografice au fost afectate în diferite grade de încetinirea comerțului, în prima jumătate a anului 2015, deși impactul a fost mai puternic în al doilea trimestru. Importurile economiilor dependente de resurse (mai ales in America Centrală și de Sud cat si în alte regiuni) au fost presate de scăderea veniturilor din exporturi și nu au înregistrat creșteri ale importurilor în a doua jumătate a anului 2015, în timp ce importurile regiunilor mai industrializate (Europa, America de Nord, Asia ) au cunoscut o recuperare parțială în a doua jumătate a anului.

Graficul 3.9. Volumul exporturilor și importurilor de mărfuri pe regiuni,

2012Q1-2015Q4, Q=trimestru

Sursa: Secretariatul OMC

Se poate estima o defalcare pentru creșterea valorii de la an la an, în dolari a comerțului de mărfuri. Acest lucru este demonstrat pentru grupurile largi de produse în Graficul 3.10., care ilustrează faptul că combustibilii și produsele miniere au fost responsabile pentru mai mult de jumătate din scăderea valorilor comerciale în 2015, dar că schimburile comerciale de produse manufacturate și produse agricole, de asemenea, au contribuit în mod semnificativ la declinul general.

Graficul 3.10. Contribuții la creșterea de la an la an în comerțul mondial

cu mărfuri pe produse, 2014Q1-2015Q4, schimbarea valorii in dolari

de la an la an in %, Q=trimestru

Sursa: Secretariat OMC Estimările bazate pe datele disponibile în baza de date a comerțului global Atlas.

Graficul 3.11. Creșterea valorii exporturilor de servicii comerciale pe categorii,

2013-2015, modificarea in % a valorilor in US $

Sursa: Secretariatul OMC

Graficul 3.11. ilustrează o creștere a valorii in dolarii a exporturilor mondiale de servicii comerciale începând cu 2013, defalcate pe principalele categorii de servicii.

Comerțul cu servicii comerciale a înregistrat un declin de 6,4% fata de anul anterior în 2015, cu toate că serviciile de transport au înregistrat o scădere mai mare de aproape 10% deoarece prețurile pentru expedierile pe mare de mărfuri uscate în vrac a scăzut la valori record anul trecut. Alte tipuri de exporturi de servicii, cum ar fi cele de turism și alte servicii comerciale (o categorie care includ servicii financiare) au înregistrat scăderi mai mici de aproximativ 5,5%.

Scăderea mondială a exporturilor de servicii comerciale a fost mai mică decât scăderea de 13,5% a valorii exporturilor de mărfuri în $, care a fost puternic influențată de fluctuațiile prețurilor materiilor prime primare (a se vedea Anexele 8-14 pentru defalcări detaliate ale mărfurilor și comerțului de servicii comerciale pe regiuni și comercianți de top). Potrivit statisticilor de la Fondul Monetar Internațional, prețurile materiilor prime primare au scăzut, in medie, cu mai mult de 50%, din ianuarie 2014, cu scăderi de aproximativ 20% pentru produse alimentare și băuturi, 30% pentru metale, și 65% pentru energie (combustibili).

3.4. Evoluția comerțului internațional al României în anul 2015

Valoarea totală a comerțului internațional al României, în anul 2014, a fost de 117.566,0 mil. euro, în creștere cu 5,9% față  de valoarea din anul 2014, exportul ajungând la valoarea de 54.598,3 mil. euro (+4,1%), iar importul la 62.967,7 mil. euro (+7,6%). În aceste condiții, deficitul balanței comerciale a României a crescut cu 38,0%.

Comerțul internațional intracomunitar al României a crescut cu 9,1%, la 88.829,1 mil. euro, exportul având o creștere cu 7,9%, ajungând la valoarea de 40.242,0 mil. euro, iar importul o creștere cu 10,1%, cifrându‐se la 48.587,1 mil. euro. Soldul negativ al balanței comerciale al României în relația cu partenerii din Uniunea Europeană (UE) a scăzut cu

22,5% în anul 2015 fată de anul 2014.

In ceea ce privește comerțul internațional din afara spațiului comunitar a fost înregistrată  o evoluție descrescătoare, datorată, în mare parte, scăderii exportului. Comerțul total extracomunitar a ajuns la valoarea de 28.736,9 mil. euro, cu 2,7% mai puțin în anul 2015 față de anul 2014. In ceea ce privește comerțul extracomunitar, exportul a scăzut cu 5,2%, atingând valoarea de 14.356,3 mil. euro, iar importul cu 0,1% ajungând la 14.380,6 mil. euro.  

După cum se poate vedea în Graficul 3.12. atât importurile cat și exporturile intracomunitare au avut creșteri mai pronunțate decât importurile și exporturile extracomunitare, comerțul intracomunitar înregistrând valori aproape duble fata de comerțul extracomunitar. De-a lungul ultimilor 4 ani comerțul intracomunitar a crescut progresiv, exportul intracomunitar ajungând de la 31.601,2 mil. euro in anul 2012, la valoarea de 40.242,0 mil. euro in anul 2015, iar importul de la 40167,3 mil. euro în anul 2012, la valoarea de 48587,1 mil. euro in anul 2015. Comerțul extracomunitar pe de alta parte a avut mici fluctuații pe parcursul ultimilor 4 ani, exportul crescând de la valoarea de 13.455,00 mil. euro doar pana la 14.356,30 mil. euro in anul 2015, iar importul scăzând de la valoarea de 14.517,10 mil. lei in 2012, la 14.380,60 mil. lei in 2015.

Pe fondul creșterii mai pronunțate a volumului schimburilor comerciale intracomunitare comparativ cu cele extracomunitare, ponderea schimburilor comerciale cu țările membre UE în comerțul internațional românesc a continuat sa crească de la 73,4% în anul 2014, la 75,6% în anul 2015.

Graficul 3.12. Creșterea comerțului intracomunitar si extracomunitar al României, defalcare pe export/import 2010-2014

Sursa: http://www.dce.gov.ro/

Analiza exporturilor pe grupe de mărfuri evidențiază faptul că principalele grupe de produse au înregistrat, în general, creșteri ale livrărilor pe piața internațională și, în funcție de ponderea deținută în total export, au influențat amplitudinea trendului ascendent al exportului realizat în anul 2015, in comparație cu anul anterior.

După mărimea creșterii absolute înregistrată de livrările la export în perioadele de timp de comparație, principalele grupe de produse pot fi ierarhizate după cum urmează:

produse ale industriei constructoare de mașini (inclusiv electrotehnică)

+2.299,7 mil. euro (+10,0%);

produse agroalimentare

+350,7 mil. euro (+6,3%);

produse ale industriei lemnului, hârtiei (inclusiv mobilă)

+140,7 mil. euro (+3,2%);

produse ale industriei chimice și mase plastice

+78,8 mil. euro (+1,6%);

articole din piatră, ipsos, ciment, sticlă și ceramică

+21,8 mil. euro (+7,5%).

Reduceri ale exporturilor s-au înregistrat la:

produse minerale

-697,3 mil. euro (-21,4%);

produse ale industriei textile și pielăriei

-3,9 mil. euro (-0,1%);

metale comune și articole din acestea

-1,2 mil. euro (-0,02%).

În structura principalelor categorii de produse, importurile românești au înregistrat, în mare parte, creșteri în anul 2015 fată de aceeași perioadă a anului anterior. Astfel, creșteri absolute s-au înregistrat la:

produse ale industriei constructoare de mașini (inclusiv electrotehnică)

+2.941,4 mil. euro (+13,3%);

produse agroalimentare

+930,5 mil. euro (+18,2%);

produse ale industriei chimice și mase plastice

+740,4 mil. euro (+7,3%);

metale comune și articole din acestea

+429,7 mil. euro (+6,8%);

produse ale industriei textile și pielăriei

+361,0 mil. euro (+6,6%);

produse ale industriei lemnului și hârtiei (inclusiv mobilă)

+338,4 mil. euro (+13,1%);

articole din piatră, ipsos, ciment, sticlă și ceramică

+84,2 mil. euro (+11,8%).

Tendința de scădere s-a constatat doar la:

produse minerale

-1.392,9 mil. euro (-24,1%).

Exportul și importul României se desfășoară, în cea mai mare parte, cu statele europene (85,4% din total export și, respectiv, 89,3% din total import). Comerțul intracomunitar (cu cele 27 țări membre ale UE) reprezintă 73,7% din ponderea exporturilor și 77,2% din ponderea importurilor.

În anul 2015, primele 10 țări către care Romania a realizat exporturi au fost: Germania (cu o pondere în totalul exportului României de 19,7%), Italia (12,4%), Franța (6,8%), Ungaria (5,4%), Marea Britanie (4,4%), Turcia (3,9%), Bulgaria (3,3%), Spania (2,9%), Polonia (2,7%) și Olanda (2,5%), ponderea cumulată a acestor țări fiind de 64,1% în total export.

La import primele 10 țări partenere ale României (țări de origine pentru importuri extracomunitare și de expediție pentru importuri intracomunitare) dețin o pondere de 68,3% din total import realizat în anul 2015, respectiv: Germania (19,8%), Italia (10,9%), Ungaria (7,9%), Franța (5,6%), Polonia (4,8%), China (4,6%), Olanda (4,0%), Austria (3,9%), Turcia (3,6%) și Federația Rusă (3,2%).

3.5.Evolutia comertului international la nivel mondial comparativ cu evolutia comertului international al Romaniei

În anul 2009 datorita crizei financiare a avut loc o scădere brusca a volumului comerțului atât la nivel mondial (-12,5%) cât și la nivelul României (25,2%). După scăderea brusca a comerțului internațional, în anul 2009, în următorul an comerțul a avut o evoluție pozitiva, înregistrând creșteri atât la nivel mondial cat si în cazul României. În cazul României creșterea volumului comerțului in 2010 a fost mai mare decât creșterea la nivel mondial cu aproape 10 procente.

În perioada 2010-2012 creșterea volumului comerțului internațional la nivel mondial și la nivelul României a scăzut progresiv, iar în cazul României în anul 2012 comerțul a avut parte de o scădere de 0,5% fata de anul 2011. După anul 2012 atât în cazul României cat si la nivel mondial, deși evoluția comerțului internațional a fost lenta, aceasta a fost pozitiva.

În anul 2013 creșterea volumului comerțului internațional a fost doar de 2,4% la nivel mondial și de 5,1% în Romania. Atât în anul 2014 cat și în anul 2015 creșterea volumului comerțului internațional a fost de 2,8% la nivel mondial si de 5,9% în Romania. Exista mai mulți factori care au contribuit la încetinirea creșterii comerțului in ultimii ani, printre care: încetinirea creșterii PIB-ului în economiile emergente, recuperarea neuniformă în țările dezvoltate, creșterea tensiunilor geopolitice, fluctuațiile puternice ale cursului de schimb.

Graficul 3.13. Creșterea volumului comerțului internațional de mărfuri la nivel mondial, și la nivelul României 2008-2015 (Variația anuală în procente)

Sursa: Secretariatul OMC și http://www.dce.gov.ro/

Exporturile principalelor grupe de produse au avut parte de fluctuații in perioada 2010-2014. După cum se poate observa in Graficul 3.14, atât la nivel mondial cat si în cazul României, s-au înregistrat aproximativ aceleași tendințe de creștere sau scădere a exporturilor.

În ambele cazuri, în anul 2011 exporturile de metale si de produse ale industriei automobilelor au scăzut în comparație cu anul 2010, în timp ce exporturile de textile si îmbrăcăminte au crescut. Pe de altă parte exporturile mondiale de produse chimice au înregistrat creșteri în anul 2011, în timp ce exporturile de produse chimice ale României au fost in scădere.

În anul 2012 s-au înregistrat scăderi ale exporturilor principalelor grupe de produse, cele mai mari scăderi înregistrându-se în cazul exporturilor de metale, acestea fiind mai mici fata de anul 2011 cu 8,1% la nivel mondial și cu 7,6% în cazul României.

În următoarea perioadă 2013-2014 exporturile au înregistrat mici creșteri. Doar exporturile de produse chimice ale României au scăzut de la un an la altul atât în 2013 cât și în 2014 și exporturile produselor industriei automobilelor au înregistrat scăderi în anul 2014 în comparație cu anul 2013.

Graficul 3.14. Exporturile mondiale si ale României în funcție de produs, 2010-2014, schimbarea procentuala anuala a valorii

Sursa: Secretariatul OMC și http://www.dce.gov.ro/

3.6. Perspective pentru 2016 și 2017

Previziunile de creștere a volumului comerțului mondial de mărfuri cu 2,8% în 2016 și 3,6% în 2017 făcute de OMC se bazează pe estimări de consens ale PIB-ului real la ratele de schimb ale pieței de la analiștii economici. Potrivit acestor estimări, PIB-ul mondial ar trebui să crească cu 2,4% în acest an și 2,7% anul viitor, cu o creștere încetinita în țările dezvoltate, în 2016 și mai rapida în cele în curs de dezvoltare.

Exporturile țărilor dezvoltate și ale țărilor în curs de dezvoltare ar trebui să crească la aproximativ aceeași rată în 2016, de 2,9% în tarile dezvoltate și 2,8%, în cele în curs de dezvoltare. În același timp, este de așteptat ca importurile țărilor dezvoltate să le depășească pe cele ale țărilor în curs de dezvoltare în anul 2016, cu o creștere de 3,3%, în primul caz, comparativ cu o creștere de 1,8%, în cazul țărilor în curs de dezvoltare.

Asia este de așteptat să înregistreze cea mai rapidă creștere a exporturilor fata de orice altă regiune în acest an, de 3,4%, urmată de America de Nord și Europa, fiecare cu creșteri de 3,1%. America De Sud și Centrală și alte regiuni vor rămâne în urmă cu creșteri de 1,9% și respectiv 0,4%. America de Nord ar trebui să vadă o creștere a importurilor sale cu 4,1% în acest an, în timp ce importurile din Asia și Europa ar trebui să se înregistreze o creștere de 3,2%. În cele din urmă, importurile Americii de Sud și Centrale si ale altor regiuni, este de așteptat sa se contracte din nou în acest an deoarece prețurile petrolului și ale altor materii prime rămân scăzute, dar gradul de contracție ar trebui să fie mai mic.

Analiștii estimează o creștere a PIB-ului mai lentă în Uniunea Europeană și în Statele Unite ale Americii în 2016, urmată de o revenire în 2017. Instabilitatea financiară din Asia s-a redus în mare parte, dar ar putea reveni. Pe de altă parte, politica monetară mai acomodativă a Bancii Centrale Europeane ar putea stimula creșterea economică în zona euro, cererea de bunuri și servicii și inclusiv a importurilor.

Concluzii

Bibliografie