Evolutia Cheltuielilor Publice In Romania In Perioada Crizei Economice Globale

Evoluția situației economice mondiale din ultimii ani a reprezentat o provocare pentru fiecare stat în ceea ce privește adoptarea masurilor de politică bugetară în vederea corectării eșecurilor pieței. Prin intermediul politicilor bugetare autoritățile guvernamentale intervin asupra creșterii economice, asigurând realizarea obiectivelor de stimulare a activităților economice, de protecție socială, creșterea nivelului de trai și reducerea sărăciei. Schimbările din ultimii zece ani s-au reflectat în perfecționarea continuă a esenței și rolului politicilor bugetare. În contextul integrării României, una dintre principalele preocupări o constituie adaptarea politicilor bugetare și fiscale la noile cerințe ale UE.

Politica bugetară contituie expresia concretă a viziunii autorităților guvernamentale cu privire la sursele și mijloacele concrete de constituire a veniturilor publice, la alocarea pe destinații a fondurilor publice existente și, eventual, la suplimentarea resurselor colectate prin intermediul fiscalității prin apelarea la împrumuturi publice, având ca obiectiv principal contribuirea alături de celelalte politici publice la îndeplinirea rolului general al statului în viața economico-socială (Enache, E.C., 2009:5-6).

Conceptul de politică bugetară reprezintă un subiect de mare interes pentru cercetătorii în domeniu și nu numai, literatura de specialitate română și străină oferind numeroase opinii legate de definirea acestuia.

Paul Leroy Braulieu (1877) preciza că primul pas în întocmirea unei politici bugetare este întocmirea unei liste „de prevedere a veniturilor de realizat, a cheltuielilor de efectuat”. Gaston Jeze (1910) sublinia că a întocmi politica bugetară înseamnă în primul rând “a enumera, a evalua și a compara periodic, cu anticipație și pentru o perioadă de timp viitoare, cheltuielile de efectuat și veniturile de încasat” (Condor I.,1994:241).

2. Contextul european

Principalul instrument al politicii bugetare îl reprezintă cheltuielile publice. Cheltuielile publice sunt utilizate pentru finanțarea diverselor activități în vederea dezvoltării unor ramuri de activitate, acordarea de subvenții, prestarea unor servicii sociale, achiziționarea de diverse bunuri și servicii necesare instituțiilor publice. Felul cum sunt dimensionate și structurate cheltuielile publice nu reprezintă doar operațiunea prin care se stabilește necesarul de resurse și posibilitățile de acoperire a acestora, ci reprezintă un element de maximă importanță al oricărei politici economice. Construcția bugetară este dependentă de prioritățile economice la nivel micro și macroeconomic, de concepția și teoria economică pe care autoritatea publică o transpune în practică.

Considerat a fi unul dintre cei mai importanți indicatori ai politicii bugetare, ponderea cheltuielilor publice in produsul intern brut exprimă dimensiunea sectorului public într-o economie. În tabelul 1. este prezentată evoluția acestuia în UE-27 în perioada 2003-2012.

Tabelul 1

Ponderea cheltuielilor publice in PIB (%) în UE-27

Sursa: prelucrare după datele furnizate de Eurostat

Așa cum se observă din tabel, la nivelul Uniunii Europene, există diferențe majore între valorile indicatorului analizat, cu tendințe descendente pentru majoritatea statelor din anul 2003 până în anul 2007, urmate de o creștere rapidă între anii 2008 și 2009, ca din 2010 acesta să aibă din nou un trend descendent. Cea mai mare pondere a cheltuielilor publice în PIB a fost de 65,5% înregistrată în Irlanda în anul 2010, iar cea mai scăzută valoare (33,2%) o regăsim tot în Irlanda în anul 2003.

Valorile înregistrate pentru Skewness, indicator folosit în analiza distribuției unei serii de date pentru a indica deviația distribuției empirice în raport cu o distribuție simetrică în jurul mediei sale, sunt negative în perioada 2003-2008 și 2011-2012, indicând faptul că distribuția este înclinată spre dreapta, având mai multe valori extreme spre stânga, adică cele mai multe țări europene înregistrează valori sub cea medie pentru indicatorul analizat. Pentru anii 2009 și 2010 situația se inversează, Skewness înregistrând valori positive, indicând faptul că cele mai multe țări ale UE înregistrează o pondere a cheltuielilor publice în PIB situate peste cea medie.

În graficul 1 este prezentată evoluția ponderii cheltuielilor publice în produsul intern brut în România comparativ cu evolțtia acestui indicator ca medie în UE-27 pentru perioada 2003-2012.

Graficul 1. Ponderea cheltuielilor publice in PIB (%) în România și UE-27

Sursa: prelucrare după datele furnizate de Eurostat

Analizând reprezentarea grafică se poate constata că la nivelul Uniunii Europene valoarea medie a ponderii cheltuielilor publice in PIB descrește continuu între anii 2003-2007, urmată de o creștere galopantă în anii 2008 și 2009 cauzată de instalarea crizei economice globale mondiale. Începand cu anul 2010 se observă o ușoară scădere a ponderii cheltuielilor publice în PIB. S-a constat din analiza datelor statistice că, în medie, țările europene mobilizează la dispoziția autorităților guvernamentale aproape jumătate din produsul intern brut. La nivelul UE-27, cea mai mare valoare a indicatorului a fost înregistrată în anul 2005 (51%), iar cea mai scăzută s-a înregistrat în anul 2007 (45,5%).

În ceea ce privește țara noastră, se constată o evoluție ascendentă a cheltuielilor publice în PIB începând cu anul 2003(33,5%) până în anul 2009 inclusiv ajungând la 41,1%, urmată de o scădere din anul 2010, astfel că acestea au totalizat, în anul 2013, 216,2 miliarde lei, ceea ce reprezintă 34,4% din PIB. Din grafic se poate observa cu ușurință faptul că țara noastră se situeaza sub media UE-27 de-a lungul perioadei analizate. Valoarea medie a indicatorului pentru România în intervalul 2003-2013 este de 36,85%, ceea ce indică tendința autorităților guvernamentale de a utiliza ăn scopuri publice aproximativ o treime din produsul internațional brut.

Totodată, din analiza datelor statistice furnizare de Eurostat am constatat că anul 2009 a reprezentat un an de maxim al indicatorului analizat, iar evoluția acestuia o vom prezenta în graficul următor.

Graficul 2. Ponderea cheltuielilor publice în PIB în anul 2009 (%)

Sursa: prelucrare după datele furnizate de Eurostat

Din grafic se observă că, în anul 2009, ponderea cheltuielilor publice în PIB a depășit media UE-27(51%) în zece state membre, cea mai mare valoare fiind înregistrată în Danemarca (58,1), în timp ce restul de șaptesprezece state s-au situat sub media UE-27, cel mai scăzut nivel al indicatorului fiind înregistrat în țara noastră (41,1%), existând astfel o diferență importantă între extreme de 17 puncte procentuale.

3. Cheltuielile publice în România

Comparativ cu aceeași perioadă a anului anterior cheltuielile bugetului general consolidat au înregistrat o creștere nominală de 4 % dar ca procent în PIB acestea s-au diminuat cu 1 pp, de la 35,4 % în 2012 la 34,4% în 2013.

Ponderea în PIB a cheltuielilor bugetare totale se stabilizează pe termen mediu la valoarea de 35,5% reflectând o atenuare a procesului de consolidare fiscală în comparație cu ajustările abrupte aplicate în anii anteriori.

Structura cheltuielilor publice în România , conform clasificației economice folosită de instituțiile specializate ale O.N.U., în perioada 2008-2013, este prezentată în tabelul 2.

Din tabel se poate observa o evoluție ascendentă a cheltuielilor curente în total cheltuieli, ajungând de la 88% în anul 2008 la 92,1% în anul 2013, în timp ce cheltuielile de capital au înregistrat un trend descendent de la 12,3% în anul 2008 la 8,3% în 2013.

În anul 2013 s-au înregistrat diminuări ale cheltuielilor bugetare față de anul precedent în cazul cheltuielilor cu subvențiile cu 15,8% dar și în cazul celor aferente programelor cu finanțare rambursabilă cu 43,6%.

Tabelul nr. 2.

Structura economică a cheltuielilor publice în România în perioada 2008-2013

Sursa: prelucrare după datele furnizate de Eurostat și MFP

În graficul 3 regăsim reprezentată evoluția cheltuielilor de personal în bugetul general consolidat al României pentru perioada 2008-2013. Se poate observa o evoluție sinuasa a acestora, astfel că daca în 2009 valoarea acestora înregistreaza maximul de 46837,6 mil. lei, în anul 2011 acestea au un trend descendent ajungând la valoarea minimă înregistrată în perioada supusă analizei de 38422,7 mil. lei, urmând ca apoi să aibă o evoluție ascendentă și sa ajungă în 2013 aproape de valoarea maximă înregistrată în 2009.

În anul 2010, cheltuielile de personal reprezintă 21,2% din totalul cheltuielilor față de 27% cât a fost proiectat în bugetul inițial. Datorită măsurilor luate de Guvern începând cu 1 iulie 2010, în principal reducerea cu 25% a salariilor tuturor angajaților din sectorul bugetar în paralel cu restructurarea aparatului administrativ la nivel central și teritorial și continuării procesului de disponibilizare a personalului excedentar, deși în primul semestru a anului cheltuielile de personal depășiseră prevederile, atingând 52,3% din programul anual, prin aceste măsuri s-a reușit menținerea acestora în plafonul stabilit inițial. În anul 2011, cheltuielile de personal ale bugetului general consolidat s-au diminuat cu 10,3% față de anul precedent și cu 5,3% comparativ cu cele prevăzute în legea bugetară anuală, ca urmare a continuării măsurilor adoptate în 2010.

Graficul 3. Evoluția cheltuielilor de personal în perioada 2008-2013 (mil. lei)

Sursa: prelucrare după datele furnizate de Eurostat și MFP

În anul 2012, aceste cheltuieli au crescut cu 6,2% față de aceeși perioadă a anului precedent, ca urmare a reîntregirii salariilor în sectorul bugetar cu 8% începând cu luna iulie precum și acordării unor drepturi salariale în urma unor hotărâri judecătorești. În anul 2012 s-au menținut restricțiile cu privire la angajările din sistemul bugetar, precum și cele cu privire la acordarea anumitor sporuri personalului bugetar.

Cheltuielile de personal ale bugetului general consolidat, în anul 2013, au crescut cu 13,3% față de aceeși perioadă a anului precedent, ca urmare a impactului măsurilor de reîntregire a salariilor în sectorul bugetar precum și acordării unor drepturi salariale în urma unor hotărâri judecătorești. În anul 2013 s-au menținut restricțiile cu privire la acordarea anumitor sporuri personalului bugetar.

Graficul 4. Evoluția cheltuielilor cu bunuri și servicii în perioada 2008-2013 (mil. lei)

Sursa: prelucrare după datele furnizate de Eurostat și MFP

Cheltuielile cu bunuri și servicii au crescut în anul 2010 cu 4,0% față de anul 2009, în principal ca urmare a majorării cheltuielilor bugetului Fondului national unic de asigurări sociale de sănătate pentru plata arieratelor. La nivelul administrațiilor locale creșterea cheltuielilor cu bunuri și servicii față de aceeași perioadă a anului precedent se datorează preluării finanțării activității Camerelor Agricole, începând cu luna martie 2010, precum și ca urmare a descentralizării unităților sanitare prin preluarea acestora începând cu luna iulie 2010 de către autoritățile administrației publice locale.

Cheltuielile cu bunuri și servicii au înregistrat o creștere nominală de 11,9% față de anul precedent iar ca pondere în PIB au crescut cu 0,2pp. Creșterea cheltuielilor cu bunuri și servicii a fost determinată de implementarea Legii nr. 72/2013 prin care s-a transpus în legislația românească Directiva nr. 7/2011 privind combaterea întârzierilor în efectuarea plăților comerciale, precum și de plata arieratelor de către administrațiile locale și spitale.

Cheltuielile cu dobânzi au crescut cu 20,0% fata de anul 2009 justificate de majorarea deficitelor bugetare acumulate din anii precedenți și angajării împrumuturilor pentru acoperirea acestora. În anul 2013, cheltuielile cu dobânzile au înregistrat o creștere cu 0,4% față de anul precedent, diminuându-se cu 0,1 pp ca pondere în PIB comparativ cu anul 2012.

În anul 2010, cheltuielile aferente programelor cu finanțare UE s-au majorat cu 173,3% față de aceeași perioadă a anului precedent, reprezentând 1,4% din PIB.

Cheltuielile cu asistența socială au crescut în termeni nominali cu 2% comparativ cu anul anterior dar ca pondere în PIB au scăzut cu 0,5 puncte procentuale, de la 11,4% în anul 2012 la 10,9% în 2013. În anul 2013 s-a majorat cuantumul unor drepturi de asistență socială cum ar fi:

– majorarea cu 8,5%, începând cu 1 iulie 2013, a ajutorului social acordat în baza Legii nr.416/2001 privind venitul minim garantat;

– majorarea alocațiilor pentru susținerea familiei acordate în baza Legii nr. 277/2010 privind alocația pentru susținerea familiei cu 30%.

– majorarea valorii punctului de pensie cu 4%.

Cu toate că majorarea acestor drepturi presupunea un efort bugetar crescut s-a reușit totuși ca prin măsurile de focalizare a asistenței sociale către cele mai vulnerabile categorii de persoane și prin eforturile de identificare a familiilor și persoanelor aflate în situații precare reale cheltuielile cu asistența socială să se diminueze ca raport în PIB comparativ cu anul 2012.

Cheltuielile pentru investiții care includ cheltuielile de capital, precum și programe de dezvoltare finanțate din surse interne și externe, au fost la sfârșitul anului 2010 în sumă de 33,8 miliarde lei, respectiv 6,6% din PIB, acestea fiind la nivelul celor estimate.

Cheltuielile pentru investiții, care includ cheltuielile de capital, precum și cele aferente programelor de dezvoltare finanțate din surse interne și externe, au fost în anul 2013, de 31,6 miliarde lei, respectiv 5,1% din PIB.

4. Concluzii

Perioada 2008-2013 a fost una dificilă pentru toate statele memebre ale Uniunii Europene, și mai ales pentru țările în curs de dezvoltare cum este și cazul României. Cheltuirea banului public s-a realizat in funcție de opțiunile bugetare ale fiecarui stat. Pentru perioada 2014-2016, strategia fiscal-bugetară a României vizează în principal următoarele aspecte:

asigurarea unui nivel sustenabil pentru cheltuielile cu salariile și pensiile în sectorul public;

orientarea resurselor disponibile către investiții publice de antrenare în domeniile: infrastructură, agricultură și dezvoltarea rurală, energia și tehnologia avansată;

accelerarea ritmului de cheltuire a fondurilor europene pentru a ajunge la o rată de absorbție în intervalul 50%-80% până la 31 decembrie 2015;

regândirea achizițiilor publice în baza criteriilor de oportunitate, prioritate, eficiență;

implementarea programării bugetare multianuală pe proiecte și programe, care va aduce economii importante la buget și va crește gradul de predictibilitate și eficiența cheltuielilor publice;

introducerea contractelor de performanță în toate instituțiile publice și companii de stat (ministere, agenții guvernamentale, autorități locale și companii de stat).

Bibliografie

Buziernescu, R. (2013), Fiscalitate, Editura Universitaria, Craiova.

Drăcea, M., Florea, N.M. (2013) Fiscalitate și armonizare fiscală, Editura Universitaria, Craiova.

Drăcea, N.M. (2012) Politică și armonizare fiscală în Uniunea Europeană, Editura Universitaria, Craiova.

Condor I.(1994), Drept Financiar, Editura Monitorul Oficial, București.

Enache, E.C. (2009), Politică bugetară și creștere economică, Ed. Universității de Vest, Timișoara.

European Commission, Taxation Trends in the European Union (2014)

Lucrarea a beneficiat de suport financiar prin proiectul cu titlul titlul
„Studiidoctorale și postdoctorale Orizont 2020: promovarea interesului național prin
excelență, competitivitate și responsabilitate în cercetarea științifică fundamentală și
aplicată românească” număr de identificare contract POSDRU/159/1.5/S/140106.
Programul este cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013. Investește în Oameni!