EVOLUTIA CARACTERISTICILOR STILISTICE SI TEHNICE ALE MOBILIERULUI CU [619229]

1

INTRODUCERE

EVOLUTIA CARACTERISTICILOR STILISTICE SI TEHNICE ALE MOBILIERULUI CU
VALOARE ISTORICA
Cel mai vechi mobilier a fost probabil o bucată de piatră sau un copac căzut, la care
omul s -a așezat să odihnească. Apoi din obiectele găsite în natură, cu scule
rudimentare s -a creat și alte tipuri de mobilier. Deși nu prea avem date despre
mobilierul, din vremurile preistorice, totuși știm, că aceste obiecte au avut rol pur
funcțional. Toate acestea sunt ipoteze, dar este cert că dezvoltarea civi lizației atrage
după sine formarea tipurilor de mobilier și dezvoltarea tehnicilor și tehnologii lor de
fabricație .
Acest proces de dezvoltare a avut efect și la evoluția utilajelor, sculelor, materialelor de
finisare.
În Anglia, înainte de 1500, in peri oada gotica, prelucrarea lemnului era supervizata de
biserica. Din aceasta cauza, majoritatea ornamentelor pe mobila gotica au acelasi stil
ca ornamentele pe piatra din bisericile si cladirile gotice.

Cap. 1.
Această descriere începe c u istoria Egiptului antic, deoarece cultura acestui popor antic
a avut e fect la dezvoltarea culturii grecești , și a dezvoltării întregului continent, a
Europei, chiar și din punct de vedere a fabricării mobilierului.
Mobilier ul din Egiptul antic , este simplu, iar tehnica de fabricare este aproape
identică, celei utilizate și astăzi. Pentru piesele de m ari dimensiuni foloseau cepuri , în
special la mese și scaune, o tehnică popular ă și astăzi. A apărut și decorarea, ca
funcție estetică, lângă rolul funcț ional. Fi nisajul are rol deosebit : lustruirea, colorarea,
cu culori vii, decorarea în stil plat . A apărut și tapițeria, mobilierul fiind căptușit cu perne.

2
Mobilierul a avut și funcții practice, dar a variat și în funcție de status social. Printre
piesel e de mobilier, multe au ramas până î n ziua de azi: scaune cu spă tar, taburete
simple sau pliante, tronuri impună toare (Fig. 1.) , paturi , ce imitau prin fo rma lor silueta
unor animale, lă zi pictate .

Fig. 1. Tronul fa raonului
Exemplele oferi te de picturile murale sugereaz ă că mobilierul destinat celor bogaț i era
amplu ornamentat cu diverse decoraț iuni. Picioarele meselor si scaunelor erau
acoperite cu foițe de aur, alte suprafețe, mai ales cele ale lă zilor fiind acoperite cu
straturi de fildes sau din alte materiale. Formele erau in general antropomorfice.
Despre tipurile și modul de fabricare a mobilierului antic grecesc , avem cunoștințe
mai ales pe baza tablourilor și reliefelor .
În Grecia Antică mobilierul a devenit mai confortabil. Tronul era acoperit cu blănuri și
piei de animale și era rezervat stăpânului casei. Scaunele pentru femei aveau planul de

3
șezut si picioarele curbate, ceea îl făcea mai comod si mai elegant. Se mai foloseau și
taburete tapițate cu pânza sau piele. Paturile erau înalte si acoperite cu saltele așezate
pe chingi. Mesele erau in forma rectangulară sau ovală și nu foarte înalte.
Îmbrăcămintea și alte obiecte perso nale sau casnice se țineau în lăzi.

Romanii au preluat multe piese de mobilier de la greci, printre care taburetul cu patru
picioare si scaunul pliant. Jilț urile e rau facute din bronz sau marmură, cu elementele de
susținere in forma de animale reale sau fantastice. Paturile aveau forme difer ite sau cu
capă tul mobil, pentru a fi folosite la: citit (Fig. 2.) , luat masa, dormit, fiind turnate în
bronz. Mesele aveau trei sau p atru picioare, ori erau susținut e pe capre. Picioarele
aveau forme zoomorfe.

Fig. 2. Pat roman pentru citit

Pe parcursul evului mediu timpuriu , (sec. IX -XII) și în arhitectură a apărut un stil cu
totul nou, stilul romanic, care a folosit, ca principala materie primă în construcții , piatra.
Zidurile sunt pline, masive, cu decorație limitată, cu spații geometrice, rectangulare. În
această perioadă s -a construit mai ales mănăstiri și biserici (Fig. 3.) , dar și castele.

4

Fig. 3. Biserică și mănăstire , construit în evul mediu târziu, în stil romanic – Zsámbék,
Ungaria
Acest aspect robust al arhictecturii se regăsește și în domeniul mobilierului. Tehnicile și
tehnologiile, privind fabricarea nu s -a dezvoltat în ritmul obișnuit ca în vremurile
anterioare, s-a folosit cherestea, ca materie primă, mai ales cioplit, fără prelucrare fină,
minuțioasă, fixate cu benzi metalice (Fig. 4 .)

5

Fig. 4. Ladă de depozitare în stil romanic, din sec. XIII. din Alsacia
Stilul gotic are originea din Franța, astfel primul monument arhitectural este Bazilica
Sfântul Denis, din sec. XII. (Fig. 5.) Fațada a fost creat prin viziunea artistică a Abatelui
Suger, iar nava a fost adăugată cu secole mai târziu.
Arhitectura gotică se caracteriz a prin folosirea arcadelor ascuțite, precum și a altor
inovaț ii deosebite , care creau efecte spaț iale spectaculare, dar paradoxal mobilierul di n
secolul XII nu a fost influenț at de acest stil n ou, mobilierul cetățenilor bogați totuși a
rămas simplu. Abia din 1400 î n construcția mobilierului a u început sa fie introduse
elemente gotice precum unghiurile foarte ascuțit e. Apoi, pentru mai multe de un secol,
element ele gotice erau sculptate pe spă tarele scaunelor, pe cufere si pe laturile
meselor.
Ca urmare a cruciadelor, comerțul a luat elan, iar meșteșugarii s -au asociat în bresle,
pentru a apăra interesele comune , și au existat până spre sfârșitul secolului al XIX -lea.
În Transilvania breasla cu mai puțini meșteri era cea a tâmplarilor, întâlniți și sub
denumirea de măsari sau dulgheri. Numărul mic de meșteri se explică prin faptul că nu
oricine își putea permite luxul unui mobilier făcut de aceștia, în general la priceperea lor

6
apelând elitele . Meșterii tâmplari nu se îndeletniceau numai cu fabricarea mobilierului
pentru locuințe, mulți dintre ei lucrau și mobilier pentru bisericile din Transilvania,
(Fig. 5.) sculptau și altare, unele dintre ele adevărate opere de artă. În cadrul acestui
meșt eșug, datorită perfecționării uneltelor meșteșugul lemnăritului s -a dezvoltat pe o
scară tot mai largă .

Fig. 5. Mobilier bisericesc în stil gotic
Societatea feudală a Evului Mediu , cu structura să ierarhică rigidă, dominată de
economia agrară și sub puternică influență a Bisericii Catolice , a început să se
destrame , și cu această ocazie am ajuns, din punct de vedere istoric și cultural la
Renașterea (sec. XV -XVII).
Renașterea nu se referea numai la revigorarea ideilor antichității, ci la dezvăluirea mai
liberă a personalității. În orașele Italiei, prosperitatea tot mai ma re a dus la creșterea
bogăției, iar tâmplaria a dezvoltat în artă. Este insă un lucru mai puțin cunoscut faptul că
mari artiș ti precum Michelangelo, Cellini sau Leon ardo da Vinci au conceput, pe lâ nga
marile capodopere artistice, ș i piese de mobilier si modele de mobilă .

!Pictura , sculptura si arhitectura Renașterii au î nceput sa se dezvolte in Italia inainte de
1425, dar mobilierul din Italia secolului XV avea tendinta de a fi doar simplu si

7
functional.

Italia

Prima inovatie in domeniu l mobilierului Renasterii italiene a fost cassone, un cufar cu
decoratiuni complicate, sculptate sau din stucatura si poleit sau pictat. Motivele erau
cele clasice. Forma aleasa pentru cassone era in mare masura inspirata de sarcofagele
romane, unele dintr e primele modele avand pe ele ilustratii la celebrei povesti de
dragoste gotice, Le Roman de la Rose.

Interioarele reprezentate in pictura italiana scot in evidenta simplitatea aranjarii mobilei
si numarul mic de piese de mobilier folosite, situatie care va dura pana la sfarsitul
secolului XV. Piesele erau bogat ornamentate cu sculpturi si incepe sa se foloseasca tot
mai mult lemnul de nuc in locul stejarului, in paralel cu o diversificare fara precedent a
modelelor si tipurilor de decoratiuni.

Incep din nou sa fie la moda scaunele pliabile, din lemn cu piele sau tesatura. Apar
scaune inalte si solide, cu spatar, cu spatarul bogat sculptat si in loc de picioare panouri
groase.

Franta

Franta avea sa duca arta decorarii mobilei si mai departe decat Italia pentru a reflecta
puternica influenta renascentista. La curtile regilor au fost angajati artisti italieni care au
adus stilul Renasterii in Franta. In timpul domniei lui Henry II au fost adoptate schemele
de design ale arhitectului Jacques du Cerceau.

Ideea sa de juxtapunere a motivelor clasice a fost utilizata pe scala larga pentru
decorarea mobilierului, in spiritul si pe gustul renascentist. Una dintre figurile marcante
ale industriei in formare a fost Hugues Sambin, care fabrica dulapuri si care a publ icat si
un impresionant volum de modele, operele prezentate remarcandu -se prin sculpturile

8
bogate care le impodobeau.

Energia noilor creatori a făcut ca stilul sa supravietuiască si să ajunga pana in secolul
XVII.

Mesele tipice, cu picioare inalte si sub tiri si scaunele cu spatare groase, fabricate din
1560 s -au dovedit populare mult dupa 1600. Schimbarile stilistice din primele decenii
ale secolului XVII au fost subtile.

In timpul domniei lui Louis XIII, din 1610 pana in 1643 formele pieselor le -au cont inuat
in mare pe cele din secolul XVI, dar erau mult mai delicate si mai atent lucrate, tipurile
de lemn incluzand abanosul foarte rar si foarte scump sau furniruri din carapace de
brasca testoasa.
Anglia

Designul mobilierului in Renasterea engleza era mai simplu decat cel francez, cu detalii
sculptate mai putin elegant, decoratiuni modeste si plate, motive stilizate. Stejarul a
continuat sa fie cel mai folosit lemn in Anglia sec XVI. La fel ca si in cazul Frantei, si in
Anglia interesul pentru stilul Re nasterii a persistat pana la jumatatea secolului XVII.

Olanda

Interesul general pentru formele si stilul Renasterii este pe larg documentat in mai multe
publicatii si manuscrise din secolul XVII. Doua dintre colectiile de modele, care au
influentat opere le realizatorilor de mobila, au fost publicate la inceputul secolului la
Amsterdam de Jan Vredeman de Vries si Crispin van de Passe.

9
Mestesugarii olandezi au creat mobilier in stilul englez, modele conservatoare, stilul
renascentist fiind mult timp foarte popular. O piesa speciala este un model de sifonier,
foarte masiv, care a fost adus in America de nord de colonistii olandezi.

Influenta olandeza s -a manifestat in principal prin intermediul cartilor si manualelor de
design, putand fi remarcata in creati ile mai multor popoare din nordul Europei, desi
fiecare a adus ceva personal in formele alese.

Spania

In Spania influentele au fost mult mai variate. Noile idei ale Renasterii au afectat
designul, dar in egala masura acesta a fost influentat de traditia araba, mai exact
maura.

Desi Spania nu mai avea de mult timp legaturi directe cu Orientul, modelele delicate
care impodobeau ornamente din piele si combinatiile indraznete de lemn, fier si aur
(sau aurire) au fost foarte populare in aceasta tara pentru ap roape doua secole,
demonstrand continua influenta maura.

Mobilierul chinez din Dinastia Ming

Secolul XVII s -a dovedit o perioada in care cosmopolitismul a fost intr -o continua
crestere. Pe masura ce schimburile comerciale se intensificau, mai ales cu aju torul

10
rutelor maritime stabilite cu un secol mai devreme, artizanii aveau acces la noi idei si
mai ales la noi tehnici si materiale.

Secolele XVI -XVII au fost o perioada ideala pentru Occident, care a avut astfel sansa sa
descopere mobilierul chinez, caci in perioada dinastiei Ming (1368 -1644) aceasta
industrie atinsese in Imperiu apogeul. Dulapuri imalte, mese delicate, scaune si banci,
toate i -au incatat pe europeni prin designul subtil.

Picioarele drepte ale scaunelor si meselor se temrinau cel mai ade sea prin linii curbate.
Aplicele si elementele de sustinere nu aveau doar rol de ranforsare ci si de sustinere.
Decoratiunile asiatice erau deja foarte cunoscute in Europa secolului XVII si au jucat un
rol deosebit de important in dezvoltarea ulterioara a designului occidental.

Cuferele lacuite chinezesti si nipone, importate in Europa, au inceput sa fie tot mai
folosite de cei care si le puteau permite, de multe ori interioarele fiind modificate pentru
a se adapta noii piese.