Evolutia Caracteristicilor de Calitate a Fainii de Porumb pe Durata Depozitarii

BIBLIOGRAFIE

ABRAMSON D., W. E. MUIR, D. JAYAS, 1999. Multi-year monitoring for quality changes of grain stored in 550 tonne capacity grain bins in western Canada;

BAILEY J., 1974. Whole grain storage;

BAILEY C., 1940. Respiration of cereal grain and flax seed;

BAKHELLA M., R. HOSENEY, G. LOOKHART, 1990. Hardness of [NUME_REDACTAT];

BANU C., 1998. Manualul inginerului de industrie alimentară Volumul I, Edit. Tehnică, București;

BANU C., 1999. Manualul inginerului de industrie alimentară Volumul II, Edit. Tehnică, București;

BÎLTEANU GHEORGHE, 1993. [NUME_REDACTAT] II, [NUME_REDACTAT], București;

BORCEAN I., F. IMBREA, 2005. Condiționarea și păstrarea produselor agricole. Ed. Eurobit, Timișoara;

BUCURESCU N., 1969. Condiționarea și păstrarea produselor agricole, Edit. Agrosilvică;

BUSUIOC M., 2003. Dăunătorii produselor agricole depozitate și combaterea integrată a lor. [NUME_REDACTAT] de Stat, Chișinău;

CAHAGNIER B., D. RICHARD-MOLARD, 1997. Analyse microbiologique des grains et farines. [NUME_REDACTAT] & Doc, Paris;

CERNEA S., 1997. Fitotehnie. Ed. Genesis, Cluj-Napoca;

COLIN W., C. HAROLD, W. CHARLES, 2005. Encyclopedia of grain science, Elsevier;

CONSTANȚA MODORAN, 2002. Studiul influenței unor factori ecologici și tehnologici asupra însușirilor de panificație a grâului. Teză de doctorat, Cluj – Napoca;

CORNELIA PETROMAN, 1999. Procesarea produselor agricole, Edit. Mirton, Timișoara;

CROISSANT R.L., 2007. [NUME_REDACTAT] Grain;

DUNKEL, F. V., 1991. Grain storage, grain handling, and pesticide application. [NUME_REDACTAT] Spokesman;

ELLIS, R.H., E.H. ROBERTS, 1980a. Improved equations for the prediction of seed longevity. Annals of Botany;

FARGERSON S.I., 1969. Thermal degradation of carbohydrate, A review, J [NUME_REDACTAT] Chem;

FEHER ECATERINA, I. BORCEAN, A. BORCEAN, GH. MATEI, 2006. Tehnologii de păstrare a produselor agricole. Ed. Universitaria, Craiova;

FIELDS, P. G., N. D. G. WHITE, 1997. Survival and multiplication of stored-product beetles at simulated and actual winter temperatures, [NUME_REDACTAT];

FINCHER G.B., B.A. STONE, 1986. Cell walls and their components in cereal grain technology;

FLEURAT-LESSARD F., P. BARRIEU, J.M. LE TORC’H, P. RAYMOND, P. SAGLIO, 1994. Effect of modified atmosphere storage on wheat seed germination vigour and on physiological criteria of the ageing process. Proceedings of the [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] on [NUME_REDACTAT], Vol. 2., Canberra, Australia;

FLEURAT-LESSARD F., 2002a. The germinative value of seeds. Lavoisier publishing, [NUME_REDACTAT], USA;

FLEURAT-LESSARD F., 2002b. Qualitative reasoning and integrated management of the quality of stored grain: a promising new approach, Journal of [NUME_REDACTAT] Research;

GÂDEA ȘTEFANIA, 2003 Fiziologie vegetală, Ed. AcademicPres, Cluj-Napoca;

GODON B., 1991. constituants des cereales: nature, proprietes et teneurs, Biotransformation des produits cerealiers, Ed. INRA, Franta;

HAROLD A., R. CLOUD, MOREY VANCE, 2000. Dry aeration and in-storage cooling for corn drying;

HONSENEY R.C., 1986. Principles of [NUME_REDACTAT] and Technology. [NUME_REDACTAT] of [NUME_REDACTAT] Inc, St. Paul. Minnesota;

HULEA ANA, GH. TAȘCĂ, C. BERATLIEF, 1982. Bolile și dăunătorii produselor agricole și hortiviticole după recoltare. [NUME_REDACTAT], București;

KENNETH J., P.E. HELLEVANG 1998. [NUME_REDACTAT] Storage, [NUME_REDACTAT] of [NUME_REDACTAT];

KOZMINA N.P., 1976. Biochimia cerealelor și produselor lor de prelucrare. Izd. „Kolos”, Moscova;

KREYGER J., 1972. Drying and storing grains, seeds and pulses in temperate climates. Institute for Storage and Processing of [NUME_REDACTAT], Wageningen, [NUME_REDACTAT];

KREYGER, 1973. Practical observations on the drying of seed. [NUME_REDACTAT] and Technology;

KRUGER J.E., 1997. Wheat enzymes as a quality determinant. In: Steele, J.L., Chung, O.K., Proceedings of the [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]. Manhattan, KS, USA;

KUMAR R., R. SINGH, 1984. Levels of free sugars, intermediate metabolites and enzymes of sucrose-starch conversion in developing wheat grains. J [NUME_REDACTAT] Chem;

LEONTE M., 2000 . Biochimia și tehnologia panificației, Edit. Crigarux;

LEONTE M., 2003. Tehnologii și utilaje în industria morăritului, Edit. Millenium, [NUME_REDACTAT];

MARTINEZ, W.H., 1997. Wheat quality in the twenty-first century: the need and importance. In: STEELE J.L., O.K. CHUNG (Eds.), Proceedings InternationalWheat [NUME_REDACTAT]. [NUME_REDACTAT] Alliance, Manhattan, KS, USA;

MATZ. S., 1970. [NUME_REDACTAT], Westport. C.T.. The avi [NUME_REDACTAT] Inc.;

MIHALACHE, M., 2000. Carantina fitosanitară a produselor depozitate;

MILNER, M., C. CHRISTENSEN, W. GEDDES, 1947. Grain storage studies wheat respiration in relation to moisture content, mould growth, chemical deterioration and heating. [NUME_REDACTAT];

MILNER M., W. GEDDES, 2006. Grain storage studies, biological and chemical factors involved in the spontaneous heating of soybeans;

MOGÂRZAN AGLAIA, A. RIZEA, M. HARAGA, N. BEREA, 2003. Conservarea și păstrarea produselor agricole vegetale. Ed. „[NUME_REDACTAT] de la Brad”, Iași;

MORARU. C., 1988a. Tehnologia și utilajul industriei morăritului și crupelor. Universitatea din Galați ;

MORARU. C., 1988b. Tehnologia și utilajul industriei morăritului și crupelor. Universitatea din Galați;

MUSTE SEVASTIȚA, 2006. Depozitarea produselor vegetale. Ed. AcademicPres, Cluj-Napoca;

MUREȘAN T., N.P. PANĂ, Z. CSERESNYES, 1986. Producerea și controlul calității semințelor agrocole, Edit. Ceres, București;

MUNTEAN L.S. I. BORCEAN, M. AXINTE, GH. ROMAN, 2003. Fitotehnie. Ed. „[NUME_REDACTAT] de la Brad”, Iași;

NEAMȚU G., 1981. Biochimie vegetală, Ed. Ceres, București;

NDIAYE A., F. FLEURAT-LESSARD, 1995. Research on an expert system for appropriate management of the quality of stored grain for food and feed processing. Beijing, P.R. China;

PELHATE J., 1988. Microbiology of seeds in relation to conditioning: its influence on germinative capacity. Lavoisier publishing, [NUME_REDACTAT], USA;

PROCTOR D.L., 1994. Grain storage techniques, Evolution and trends in developing countries, FAO;

RICK HODGES, 2000. Use of inert dusts for protection of stored grain in Zimbabwe;

ROBERTS E.H., 1973. Predicting the storage life of seeds. [NUME_REDACTAT] and Technology 1, 499–514;

RUSKA LASZLO, A. TIMAR, 2009. Hermetic storage of barley in PVC-covered concrete platforms under Romanian conditions for Long-term. UNIVERSITATEA DIN ORADEA, ISSN 1224-625;

SALONTAI A., L. MUNTENU, 1982. Curs de Fitotehnie, Edit. TipoAgronomia, [NUME_REDACTAT];

SALONTAI A., L. MUNTENU, M. SAVATTI, M. BÂRSAN, 1988. Certificarea și controlul calității semințelor și materialului săditor la culturile de câmp, Edit. Dacia, [NUME_REDACTAT];

SINHA R. N., 1973b. Ecology of storage. Annals de [NUME_REDACTAT];

TIMAR A., 2005. Situația actuală a cunoștințelor privind influența sistemelor de condiționare și depozitare a semințelor asupra unor însușiri fizice, chimice și calitative, Referat doctorat USAMV Cluj;

THIERER L.V., 1976. Tehnologia recepționării, depozitării, condițonării și conservării produselor agricole, Ed. Ceres, București;

WHITE N.D.G., 1995. Insects, mites, and insecticides in stored-grain ecosystems. [NUME_REDACTAT], MARCEL DEKKER;

WILSON D. M., D. ABRAMSON, 1992. Mycotoxins. In D. B. Sauer (Ed.), Storage of cereal grains and their products.

CUPRINS

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL I. CUNOȘTINȚELE ACTUALE PRIVIND MODUL DE CONDIȚIONARE, DEPOZITARE ȘI CONSERVARE A SEMINȚELOR

1.1. EVOLUȚIA SISTEMELOR DE CONSERVARE A SEMINȚELOR PE PLAN MONDIAL ȘI ÎN ROMÂNIA

1.1.1 Sisteme de conservare și depozitare a semințelor în [NUME_REDACTAT]

1.1.2. Mașini și utilaje folosite la condiționarea semințelor

1.2. ÎNSUȘIRILE CARE STAU LA BAZA CONDIȚIONĂRII SEMINȚELOR

1.2.1. Curățirea și sortarea semințelor după dimensiuni și formă

1.2.2. Curățirea și sortarea pe baza masei specifice

1.3. PROCESE FIZIOLOGICE ȘI BIOCHIMICE CARE AU LOC ÎN TIMPUL DEPOZITĂRII SEMINȚELOR

CAPITOLUL II. MATERIAL ȘI METODĂ

2.1. MATERIALUL BIOLOGIC LUAT ÎN STUDIU

2.2 METODICA EXPERIMENTALĂ

CAPITOLUL III. REZULTATE ȘI DISCUȚII

3.1. REZULTATE ȘI DISCUȚII REFERITOARE LA VALOAREA MASEI A 1000 DE BOABE LA PORUMB

3.2. REZULTATE ȘI DISCUȚII REFERITOARE LA VALOAREA MASEI SPECIFICE LA PORUMB

3.3. REZULTATE ȘI DISCUȚII REFERITOARE LA EVOLUȚIA VALORII PH-ULUI PRIN METODA POTENȚIOMETRICĂ

3.4. REZULTATE ȘI DISCUȚII REFERITOARE LA EVOLUȚIA CONȚINUTULUI DE AMIDON PRIN METODA POLARIMETRICĂ

3.5. REZULTATE ȘI DISCUȚII REFERITOARE LA EVOLUȚIA CONCENTRAȚIEI AMIDONULUI

3.6. REZULTATE ȘI DISCUȚII REFERITOARE LA EVOLUȚIA CONCENTRAȚIEI DE SUBSTANȚEI USCATE

3.7. REZULTATE ȘI DISCUȚII REFERITOARE LA EVOLUȚIA CONCENTRAȚIEI DE ULEI

3.8. REZULTATE ȘI DISCUȚII REFERITOARE LA EVOLUȚIA CONCENTRAȚIEI DE SUBSTANȚE MINERALE

3.9. REZULTATE ȘI DISCUȚII REFERITOARE LA EVOLUȚIA CONCENTRAȚIEI DE PROTEINĂ

CAPITOLUL IV. CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

BIBLIOGRAFIE

CUPRINS

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL I. CUNOȘTINȚELE ACTUALE PRIVIND MODUL DE CONDIȚIONARE, DEPOZITARE ȘI CONSERVARE A SEMINȚELOR

1.1. EVOLUȚIA SISTEMELOR DE CONSERVARE A SEMINȚELOR PE PLAN MONDIAL ȘI ÎN ROMÂNIA

1.1.1 Sisteme de conservare și depozitare a semințelor în [NUME_REDACTAT]

1.1.2. Mașini și utilaje folosite la condiționarea semințelor

1.2. ÎNSUȘIRILE CARE STAU LA BAZA CONDIȚIONĂRII SEMINȚELOR

1.2.1. Curățirea și sortarea semințelor după dimensiuni și formă

1.2.2. Curățirea și sortarea pe baza masei specifice

1.3. PROCESE FIZIOLOGICE ȘI BIOCHIMICE CARE AU LOC ÎN TIMPUL DEPOZITĂRII SEMINȚELOR

CAPITOLUL II. MATERIAL ȘI METODĂ

2.1. MATERIALUL BIOLOGIC LUAT ÎN STUDIU

2.2 METODICA EXPERIMENTALĂ

CAPITOLUL III. REZULTATE ȘI DISCUȚII

3.1. REZULTATE ȘI DISCUȚII REFERITOARE LA VALOAREA MASEI A 1000 DE BOABE LA PORUMB

3.2. REZULTATE ȘI DISCUȚII REFERITOARE LA VALOAREA MASEI SPECIFICE LA PORUMB

3.3. REZULTATE ȘI DISCUȚII REFERITOARE LA EVOLUȚIA VALORII PH-ULUI PRIN METODA POTENȚIOMETRICĂ

3.4. REZULTATE ȘI DISCUȚII REFERITOARE LA EVOLUȚIA CONȚINUTULUI DE AMIDON PRIN METODA POLARIMETRICĂ

3.5. REZULTATE ȘI DISCUȚII REFERITOARE LA EVOLUȚIA CONCENTRAȚIEI AMIDONULUI

3.6. REZULTATE ȘI DISCUȚII REFERITOARE LA EVOLUȚIA CONCENTRAȚIEI DE SUBSTANȚEI USCATE

3.7. REZULTATE ȘI DISCUȚII REFERITOARE LA EVOLUȚIA CONCENTRAȚIEI DE ULEI

3.8. REZULTATE ȘI DISCUȚII REFERITOARE LA EVOLUȚIA CONCENTRAȚIEI DE SUBSTANȚE MINERALE

3.9. REZULTATE ȘI DISCUȚII REFERITOARE LA EVOLUȚIA CONCENTRAȚIEI DE PROTEINĂ

CAPITOLUL IV. CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

Necesitățile nutritive ale omenirii pe parcursul dezvoltării ei au impus obținerea unor producții agricole tot mai mari, de calitate superioară și de o tot mai mare diversitate. Producția agricolă vegetală constituie o activitate complexă care include o succesiune de lucrări obligatorii, începând cu amplasarea culturilor în teren și terminând cu recoltarea, condiționarea și depozitarea produselor.

În prezent activitatea de depozitare și conservare a produselor agricole, cu precădere a semințelor destinate însămânțării, consumului alimentar sau prelucrării industriale, constituie una dintre problemele majore ale societății, cu o populație de peste șase miliarde de locuitori.

Scopul principal al lucrărilor de depozitare a produselor agricole îl reprezintă prevenirea deteriorărilor și menținerea nealterată a însușirilor calitative complexe ale semințelor, fructelor sau al altor organe plantelor (rădăcini, tuberculi, frunze, flori, etc.), la unele dintre acestea fiind necesare chiar unele îmbunătățiri de natură fizică, chimică sau organoleptică (SALONTAI AL., 1982).

Pentru înmagazinarea unor cantități mari de semințe, necesare consumului zilnic sau pentru perioade mai scurte sau mai lungi și fără pierderi a fost necesară construirea unei retele vaste de depozite, de tipuri diferite, corespunzător însușirilor și destinației acestora; cereal, leguminoase pedntru boabe, oleaginoase, etc.

Depozitele moderne, construite în marile centre urbane, sunt prevăzute cu spații de recepționare și și condiționare, dotate cu mașini și utilaje de curățare, sortare și ambalare, inclusiv cu aparatură de control privind calitatea și starea fitosanitară a semințelor cu destinații diferite.

Prin păstrarea necorespunzătoare, semințele sunt expuse unor pierderi cantitative și calitative, adeseori cu efecte deosebite din punct de vedere alimentar și economic.

Deși la prima vedere procentele relativ mici ale pierderilor nu par a reprezenta inconveniente majore, cantitățile foarte mari de semințe care se procesează anual precum și perioadele lungi până la utilizarea lor generează prin cumulare probleme grave.

Chiar și în condiții optime de procesare și stocare a semințelor, pierderile se însumează și ajung uneori la valori apreciabile, deoarece sistemul format din semințe și celelalte componente este un sistem viu, dinamic, condiționat de factorii de mediu, tehnologia de cultiuvare, infrastructura și condițiile de condiționare și depozitare, și durata de conservare.

cAPITOLUL I. Cunoștințele actuale privind modul de condiționare, depozitare și conservare a SEMINȚELOR

1.1. EVOLUȚIA SISTEMELOR DE CONSERVARE A SEMINȚELOR PE PLAN MONDIAL ȘI ÎN ROMÂNIA

Sistemul de depozitare și conservare a semințelor a evoluat în timp de la primele încercări instinctive de protejare și adunare a hranei la sisteme integrate și specializate pe care le întâlnim în zilele noastre.

1.1.1 Sisteme de conservare și depozitare a semințelor în [NUME_REDACTAT]

Începutul revoluției industriale determină dezvoltarea sistemelor de depozitare. Folosirea unor tehnici de cultivare a plantelor tot mai performante determină obținerea unor producții din mari care vor duce la construirea unor depozite mai mari și mai performante. Tot mai des semințele comestibile de plante se depozitează în vrac. Cele mai răspândite depozite din această perioadă sunt magaziile și ulterior magaziile etajate (MUNTEAN, L.S., I. BORCEAN, M. AXINTE, GH. ROMAN, 2003). Ele se construiesc pe lângă marile centre comerciale în general porturi. Și în țara noastră porturi ca Brăila și Galați devin importante centre de depozitare. După recoltare se utilizează depozite temporare care vor asigura securitatea semințelor până la primele operații de condiționare.

Cele mai simple depozite sunt platformele betonate. Acestea permit păstrarea pe perioade relativ scurte de timp și în situații de urgență până la introducerea în depozitele propriu zise. Aceste platforme au avantajul că permit preluarea rapidă a semințelor. Deasemenea ele au un preț de cost extrem de redus. Un alt avantaj al acestor platforme este capacitatea de a îmbunătăți calitățile masei de cereale prin operații ca solarizarea, lopătarea, etc. (SALONTAI AL.1982). Dezavantajul principal al acestor platforme este că precipitațiile pot influența foarte mult masa de cereale (KENNETH J., P.E. HELLEVANG 1998, TIMAR A., 2005). (Fig. 1.4.)

Ca o măsură de a preveni aceste accidente pe lângă urmărirea strictă a prognozelor meteo se practică acoperirea cu folii din material impermeabil a platformelor în situația apariției precipitațiilor (RUSKA L., A. TIMAR, 2009). O variantă îmbunătățită a platformelor betonate este șopronul care nu este altceva decât o platformă betonată acoperită. Utilizarea elementelor de aerare activă crește performanța acestor sisteme. Containerizarea semințelor în magazii elimină riscurile deteriorării datorită controlării factorilor care influențează depozitarea (BAILEY J. E. 1974).

Figura 1.1. Platformă betonată la silozul de cereale Biharkeresztes, Ungaria (T.A. 2011)

Introducerea semințelor în magazii se face prin ușile de acces, se utilizează sisteme combinate de transport (șnec, racleți, pneumatic, etc) care se amplasează în golurile pereților, planșeelor, etc. (BORCEAN I., F. IMBREA, 2005).

Cel mai avansat tip de sisteme de depozitare la ora actuală este reprezentat de silozuri. Cele mai răspândite variante constructive sunt silozuri celulare din beton armat și silozuri celulare din virole de tablă (BAILEY J. E. 1974).

Figura 1.2. Elemente de aerare activă (T.A. 2011)

Primele sunt construite din beton armat turnat în cofraje glisante și au secțiunea pătrată sau circulară. Fundul lor este construit sub formă piramidală sau conică pentru a permite evacuarea semințelor pe cale gravitațională.

Reglarea debitului (scăderea vitezei de evacuare a semințelor) se realizează în ecluze rotative pentru a nu deteriora semințele sau mijlocul de transport. La încărcarea celulelor depozitului se va utiliza un tobogan sau jgheab de încărcare care să micșoreze viteza semințelor pentru a evita fisurarea lor.

La silozurile din primele generații nu existau sisteme de distribuție a aerului în celule și pentru o bună păstrare a semințelor acestea erau periodic transferate (mișcate) dintr-o celulă în alta. Amplasarea în pereții și podeaua noilor sisteme de silozuri a canalelor de aerare activă permite evitarea supradimensionării depozitelor și efectuarea aerărilor cu mai multă eficiență (HAROLD A., R. CLOUD, MOREY VANCE, 2000). Dimensiunea celulelor de siloz este diferită, există celule de 120 t până la cca. 100000 tone în mod uzual, în funcție de masa specifică a semințelor depozitate (THIERER L.V., 1976; SALONTAI AL.1982; Munteanu L.S.2001).

Figura 1.3. Magazie de cereale din panouri prefabricate (T.A. 2011)

Silozurile cu celule din virole de tablă sunt din ce în ce mai răspândite datorită ușurinței în exploatare și a costurilor reduse de montaj. În principiu se folosesc aceleași sisteme ca și la silozurile din beton cu mențiunea ca izolația termică se realizează cu ajutorul panourilor izolante tip sandwich, la suprafața expusă în mod permanent la radiația solară (acoperiș) se aplică un strat de protecție, inclusiv vopsea reflectorizantă, podeaua este din tablă perforată iar evacuarea se face cu ajutorul unor sisteme de șnecuri, racleti, etc.

Cel mai performant sistem de depozitare a semințelor este însă banca de semințe. Ca o preocupare legată de securitatea alimentară și biodiversitatea genetică s-au construit bănci de semințe care stochează în condiții speciale de temperatură, compoziție a aerului și umiditate semințele pe termen lung și foarte lung (RICK HODGES, 2000). Un astfel de exemplu, cel mai mare și modern este [NUME_REDACTAT] de semințe de pe insula Svalbard, Norvegia. Beneficiind de condiții de mediu favorizante menținerea microclimatului intern este posibilă chiar în condițiile unei pene de curent pentru cel puțin două săptămâni.

Figura 1.4. Siloz metalic la Vinga, România (T.A. 2011)

Figura 1.5. Saci textili pentru depozitarea semințelor, capacitate 50 și 1000 kg la S.C.A.D. Oradea (T.A. 2011)

1.1.2. Mașini și utilaje folosite la condiționarea semințelor

O succintă prezentare a principalelor mașini și utilaje pentru condiționarea semințelor sunt prezentate în figurile 1.6 – 1.10.

Harfa manuală cu sita înclinată este cel mai simplu mijloc de curățire a produselor agricole constând dintr-o sită plană înclinată pe un batiu de lemn. În prezent nu se mai folosește datorită evoluției sistemelor de recoltare. Prin scurgerea produsului pe suprafața sitei se separă corpurile străine de dimensiuni mai mari ca boabele de bază (THIERER L V., 1976).

Separatorul cu site plane este o harfă mecanică și se compune dintr-o carcasă suspendată de 4 foi de arc în care este montată o sită pentru precurățire. Printr-o mișcare de dute-vino cu ajutorul unei oscilații se produce o cernere eficace, sporind productivitatea curățirii (THIERER L V., 1976).

Figura 1.6. Harfă manuală fără sită și cu sită (THIERER L V, 1976)

Figura 1.7. Separatorul cu site plane (THIERER L.V., 1976)

Vibrogen (masa vibratoare), separă boabele de corpuri străine, folosind diferența de greutate specifică a corpurilor din amestec. Vibrogenul se compune dintr-o masă triunghiulară de lucru, poroasă, antrenată de o mișcare alternativă produsă de un excentric cu ajutorul unui electromotor (LEONTE M., 2003).

Batoza pentru porumb BP-12 servește pentru treieratul știuleților de porumb, separând ciocălăii de boabe, curățind în același timp și boabele de porumb de corpuri străine. Are un tambur (tobă) și o contratobă, elementele de bază ale mașinii MUNTEAN, L.S., I. BORCEAN, M. AXINTE, GH. ROMAN, 2003).

Figura 1.8. Masă vibratoare tip Vibrogen, (T.A. 2011)

Figura 1.9. Batoza pentru porumb BP-12 (THIRER L.V. 1976)

Figura 1.10. Separatoarele magnetice (THIRER L.V. 1976)

Separatoarele magnetice au rolul eliminării impurităților de natură metalică ce ar putea deteriora fie utilajele de măcinare fie ar putea da indicații greșite referitor la cantitatea de produse. Magnetul care atrage și imobilizează impuritățile de natură metalică poate fi permanent sau electromagnet. Impuritățile sunt colectate la partea inferioară a utilajului (LEONTE M., 2003).

1.2. ÎNSUȘIRILE CARE STAU LA BAZA CONDIȚIONĂRII SEMINȚELOR

1.2.1. Curățirea și sortarea semințelor după dimensiuni și formă

Majoritatea loturilor care se recepționează conțin în amestec corpuri străine formate din : semințe de buruieni, impurități minerale (praf, pământ, nisip, pietriș), impurități organice (paie, ariste, coji, fracțiuni de tulpini, frunze, insecte moarte), semințe de alte plante de cultură, spărturi ale produsului de bază, ale semințelor de buruieni și alte plante de cultură etc. În afară de acestea, masa de semințe conține în amestec boabe din produsul de bază insuficient dezvoltate, șiștave, vătămate, etc. (SALONTAI AL. 1988).

Existența în masa de semințe a corpurilor străine, precum și neomogenitatea coacerii boabelor culturii de bază și a semințelor de buruieni exercită o influență negativă asupra conservării (FEHER ECATERINA, I. BORCEAN, A. BORCEAN, GH. MATEI, 2006).

Corpurile străine minerale și organice din loturile de produse agricole constituie medii favorabile pentru dezvoltarea mucegaiurilor și bacteriilor care degradează produsele. Spărturile semințelor de bază și boabele cu învelișul vătămat sunt mai puțin rezistente la păstrare, fiind mai ușor atacate de dăunătorii animali și microorganisme (HONSENEY R.C., 1986).

Curățirea constă în separarea din masa de boabe a corpurilor străine, iar sortarea reprezintă ansamblul de operații care se fac în scopul separării produselor culturii de bază pe categorii de dimensiuni, formă și culoare a boabelor. Sortarea se poate face și pe culori (CORNELIA PETROMAN, 1999).

Curățirea și sortarea pe baza dimensiunilor

În loturile de produse agricole, dimensiunile semințelor culturii de bază se deosebesc de cele ale corpurilor străine, iar de cele mai multe ori chiar la semințele produsului de bază există diferență între mărimea acestora. Pentru curățirea și sortarea produselor pe baza mărimii, se tine seama de cele trei dimensiuni ale semințelor : lungime, lățime și grosime (MATZ. S., 1970).

Separarea semințelor după lățime și grosime se face cu ajutorul sitelor, iar separarea după lungime se face cu ajutorul alveolelor de la trioare (MORARU. C., 1988a).

Separarea cu ajutorul sitelor. După materialul din care sunt construite, sitele se împart în :

— site de sârmă, împletite sau țesute, cu ochiuri pătrate sau dreptunghiulare ;

— site din tablă perforată, cu ochiuri rotunde, dreptunghiulare etc.

Notarea sitelor (ciururilor) se face după dimensiunea în mm a diametrului sau latura ochiului, indicându-se dacă sita (ciurul) este din sîrmă sau din tablă perforată, specificându-se și numărul STAS-ului care reglementează caracteristicile sitei sau ale ciurului. În cazul sitelor din tablă perforată, ochiurile rotunde se notează cu ,,R” iar cele pătrate cu „P" (FEHER ECATERINA, I. BORCEAN, A. BORCEAN, GH. MATEI, 2006).

În baza curbele dimensiunilor semințelor plantelor cultivate și ale corpurilor străine se alege tipul de site sau ciururi.

Pentru ca cernerea să se facă în mod corespunzător, este necesar să se imprime sitelor și semințelor o mișcare oscilatorie. Când sitele au ochiuri lunguiețe, adică atunci când se face cernerea după grosime, se imprimă sitei o mișcare oscilatorie lină, astfel încât produsul să alunece încet pe sită și fiecare din componente să fie în contact cu orificiile sitei. Când sitele au ochiuri rotunde sau pătrate și cernerea se face după lățime, este necesar să se imprime sitei o mișcare de scuturare, astfel ca semințele și impuritățile să se întoarcă pe verticală, perpendicular pe suprafața sitei. Pentru a se evita înfundarea ochiurilor sitei în timpul lucrului, se folosesc diferite instrumente ca : perii, ciocănașe, role, etc. (MATZ. S., 1970).

Separarea cu ajutorul suprafețelor alveolare se face pe baza diferenței de lungime a componentelor masei de boabe. Principiul de separare pe suprafețe alveolare în funcție de lungimea componentelor semințelor și a corpurilor străine este următorul : semințele a căror lungime este mai mică decât diametrul alveolelor intră complet în alveole, iar cele mai lungi nu intră complet. La înclinarea suprafeței alveolare, din adâncituri vor aluneca mai întâi boabele lungi și numai la o înclinare mai mare vor ieși din alveole și semințele mai mici. Adâncimea alveolei este în general egală cu 0,4 —0,6 din diametrul acesteia (CORNELIA PETROMAN, 1999).

Curățirea și sortarea după formă

Însușirea boabelor de a se separa după formă depinde de coeficientul de frecare. Pe un plan înclinat semințele sferice se deplasează prin rostogolire, coeficientul de frecare fiind mic, iar semințele plate și cele de formă neregulată se deplasează prin alunecare, în care caz coeficientul de frecare este mai mare.

Pe baza acestui principiu au fost construite diferite tipuri de mașini cu planuri înclinate formate dintr-o fâșie fără sfârșit, din pânză, cauciuc etc, care se mișcă de jos în sus prin intermediul a două tambure ce se rotesc. Masa de boabe trece din coșul de alimentare pe pânza înclinată și particulele cu un coeficient de frecare mare se mișcă în sus împreună cu pânza, fiind colectate într-un jgheab, iar cele cu coeficientul de frecare mic alunecă în jos pe pînză, fiind oprite de un deflector. Sortarea după forma componentelor se face și cu ajutorul triorului spiral și cu ajutorul triorului cilindric cu alveole de forme caracteristice (CORNELIA PETROMAN, 1999).

1.2.2. Curățirea și sortarea pe baza masei specifice

Masa specifică reprezintă raportul între greutatea și volumul seminței. Dacă o sămânță cu o anumită masă specifică este scufundată într-o soluție, acestea se ridică la suprafață sau coboară la fundîn funcție de masa specifică a celor două componente. Pe baza acestui principiu se bazează curățirea și sortarea semințelor prin metode umede și uscate (MORARU. C., 1988b).

Curățirea pe principiul greutății specifice prin metode umede se folosește la cantități mici de produse și numai atunci când alte metode nu dau rezultate.

Metoda consacrată pentru sortarea semințelor după masa specifică este sortarea pe cale uscată. Această metodă constă în împrăștierea unei cantități de semințe pe o sită înclinată din țesătură de sîrmă, care oscilează. Suflând un curent ascendent de aer pe sub sita oscilantă, în partea de jos a sitei se vor aduna semințele cu masă specifică mare, iar în partea de sus cele cu masă specifică mai mică. Această grupare se atribuie unui număr mare de factori (masa semințelor, forma și starea suprafeței semințelor, înclinarea sitei, debitul și presiunea curentului de aer, coeficientul de portanță etc), însă indicele de bază al sortării este masa specifică a semințelor (FEHER ECATERINA, I. BORCEAN, A. BORCEAN, GH. MATEI, 2006).

Curățarea semințelor bazată pe principiul masei specifice se face cu gravitatorul care efectuează o curățire fină.

1.3. PROCESE FIZIOLOGICE ȘI BIOCHIMICE CARE AU LOC ÎN TIMPUL DEPOZITĂRII SEMINȚELOR

După separarea lor de pe plantele sau din fructele în care s-au format, semințele continuă să rămînă organisme vii, cu o activitate complexă, deși de o intensitate relativ scăzută. Principalele procese fiziologice din masa de semințe care au importanță în procesul de depozitare sunt :

1. Postmaturația (maturizarea fiziologică). Reprezintă un proces complex de modificări biochimice și fiziologice, care au loc în sămânța unor specii după maturizarea lor morfologică, în urma cărora acestea devin capabile să germineze. Se continuă pentru perioade mai mult sau mai puțin îndelungate procesul de transformare a monoglucidelor în poliglucide, a aminoacizilor în poliprotide, a acizilor grași liberi în gliceride etc. Concomitent scade treptat și activitatea unora din enzimele care catalizează diferite reacții din celule. În timpul postmaturării, chiar la semințele cu conținut scăzut de umiditate, are loc pierderea unei părți din apa de constituție, deoarece reacțiile de transformare a compușilor simpli în compuși mai complecși se petrec cu eliminare de apă; semințele "transpiră". Din această cauză, perioada de postmaturare este etapa cea mai dificilă a păstrării semințelor (KOZMINA N.P., 1976; ROBERTS E.H., 1973).

2. Respirația. Ca orice organism viu semințele au nevoie de energie pentru a-și întreține viața. Ele își obțin această energie prin oxidarea intracelulară a monoglucidelor, prin intermediul respirației. (NEAMȚU G., 1981)

Dacă semințele dispun de oxigen gazos în procesul de respirație are loc oxidarea monoglucidelor, cu formarea de apă; dioxid de carbon și energie. Apa este reținută în interiorul seminței, mărind procentul ei de umiditate. Căldura este consumată parțial în interiorul seminței, cealaltă parte fiind eliminată în spațiul intergranular, mărind temperatura masei. Bioxidul de carbon este eliminat în totalitate și fiind mai greu decât componenții ai aerului îi înlătură (FLEURAT-LESSARD F., D. JUST, P. BARRIEU, J.M. LE TORC’H, P. RAYMOND, P. SAGLIO, 1994). Semințele pot respira și fără să consume oxigen atmosferic, folosind o parte din oxigenul conținut în molecula monoglucidelor. În această respirație anaerobă se formează alcool etilic, bioxid de carbon și mai puțină energie, alcoolul produs poate intoxica semințele făcându-le să își piardă germinația. Dacă semințele sunt bine uscate, respirația anaerobă este extrem de slabă și ca atare alcoolul etilic se formează în cantități minime, încât semințele nu numai că nu sunt vătămate, ci își pot păstra viabilitatea timp îndelungat (CONSTANȚA MODORAN, 2002; COLIN W., C. HAROLD, W. CHARLES, 2005).

Intensitatea respirației depinde în primul rând de umiditatea semințelor, crescînd odată cu aceasta. Creșterea este însă lentă până la un anumit punct, corespunzător aproximativ cu umiditatea de echilibru a acestora la o umiditate relativă de 75% la 25°C, denumită umiditate critică, ceea ce corespunde cu 14 – 15 % la cereale, 9 % la fasole și 8% la floarea-soarelui. La umidități mai ridicate decât acestea, ritmul intensificării respirației crește foarte mult, deoarece semințele încep să conțină apă liberă, care înlesnește reacțiile biochimice ale respirației (KUMAR R., R. SINGH, 1984; GODON B., 1991).

De la 0°C, semințele cu diferite umidități își intensifică respirația până în jur de 55°C, pentru ca apoi aceasta să se reducă. Fenomenul se explică prin denaturarea termică a proteinelor și a enzimelor care catalizează reacțiile specifice respirației, și prin reducerea activității vitale a multora din microorganismele de pe suprafața semințelor, implicate în procesul de respirație (KOZMINA N.P., 1976; FINCHER G.B., B.A. STONE, 1986; PELHATE J., 1988; MIHALACHE, M., 2000).

La umidități și temperaturi egale, intensitatea respirației este influențată și de starea semințelor, cele neajunse la maturitate respiră mai intens decît cele mature. Vaporii de apă eliminați în spațiul intergranular pot satura aerul de aici și în anumite condiții se pot condensa pe suprafața semințelor, provocând "transpirația" acestora. Semințele întregi, intacte, respiră mai puțin intens decât cele fisurate, sparte, strivite, la care oxigenul are un acces mai ușor și vine în contact cu o suprafață mai mare din țesuturile lor (NEAMȚU G., 1981; GÂDEA ȘTEFANIA, 2003).

La semințele șiștave respirația este mai puternică datorită proporției mai mari a embrionului și suprafața mai mare a învelișului cutat prin care se absorb cantități mai mari de apă (CERNEA S., 1997; MUNTEAN, L.S., I. BORCEAN, M. AXINTE, GH. ROMAN, 2003).

3. Încolțirea semințelor. În afară de încolțirea pe plantă în cîmp, semințele pot incolți și în timpul păstrării, atunci când aceasta se depozitează la umiditate prea mare care depășește limitele optime de conservare (BÎLTEANU GH., 1993).

În urma unor studii intreprinse la începutul secolului trecut de EWART (1908) s-au stabilit următoarele categorii de semințe în funcție de longevitate (ROBERTS E.H., 1973) :

-semințe macrobiotice, peste 15 ani longevitatea în condiții optime de păstrare;

-mezobiotice, 3 – 15 ani longevitatea în condiții optime de păstrare;

-microbiotice, până la 3 ani longevitatea în condiții optime de păstrare.

În urma germinării semințelor provenite din siteuri arheologice s-a ajuns la concluzia că există semințe vii și după 1000 de ani de depozitare.

Cele mai multe plante sunt din grupa mezobioticelor iar cele luate de noi în studiu se încadrează în această clasă (ELLIS, R.H., E.H. ROBERTS, 1980a; ROBERTS E.H., 1973).

La sfârșitul anilor 1950 HARINGTON elaborează o teorie conform căreia longevitatea semințelor se dublează la fiecare scădere a umidității cu 1% sau cu fiecare reducere a temperaturii cu 5 C. Aceste reguli au fost ulterior confirmate la umidități de 6 – 16 % și temperaturi de 0 – 45 C. [NUME_REDACTAT] stabilește că pentru o păstrare sigură suma umidității relative a aerului și a temperaturii în grade Fahrenheit nu trebuie să depășească 100. Ca o constatare generală majoritatea semințelor își pierd germinația repede la temperaturi cuprinse între 25 – 30 C și umidități relative ale aerului de cca. 80 % (SINHA R. N., 1973b; ELLIS, R.H., E.H. ROBERTS, 1980a).

Proprietăți fizice care stau la baza condiționării și păstrării semințelor

Orice partidă de semințe posedă anumite proprietăți fizice, ca rezultantă a componențelor granulare independente și eterogene care o alcătuiesc, a proporției dintre acestea și a stării fiecărui component într-un anumit moment. Fiecare din aceste proprieiăți interesează direct păstrarea partidei respective, într-o măsură mai mare sau mai mică, complexul lor determinând posibilitățile și condițiile de pregătire și de păstrare a semințelor. Dintre aceste proprietăți mai importante sunt: capacitatea de curgere, autosortarea, densitatea, porozitatea, capacitatca de absorbție și desorbție, conductibilitatea termică și capacitatea caloric (DUNKEL, F. V. 1992; PROCTOR D.L., 1994; MARTINEZ, W.H., 1997).

1. Capacitatea de curgere. Principala însușire a maselor de semințe de a curge în mod liber atunci când cad liber în aer sau pe un plan înclinat.

Umiditatea ridicată micșorează capacitatea de curgere, cu excepția semințelor sferice și grele. Același fenomen se constată și la semințele încinse. Mult mai mult este micșorată curgerea în cazul când masa de semințe conține diferite impurități (M.D.A., 1987; BAKHELLA M., R.C. HOSENEY, G.L. LOOKHART, 1990).

Capacitatea de curgere poate fi apreciată prin unghiul taluzului natural, respectiv unghiul pe care-1 formează masa de semințe lăsate să cadă liber pe o suprafață plană; acest unghi este de 13° la fasole, 34° la grâu și 29° la floarea-soarelui și unghiul de curgere, respectiv unghiul până la care o suprafață plană trebuie să se încline pentru ca stratul de semințe de pe ea să alunece în jos. Acesta este influențat și de natura sau starea planului înclinat pe care se deplasează semințele (KREYGER, J., 1972; BANU C-TIN., 1999, 1998)

În locul unghiului de curgere, la curățirea semințelor se folosește și coeficientul de frecare pe anumite benzi fără sfârșit care se mișcă în sus cu o anumită viteză (de exemplu bandă de cauciuc cu 0,60 m/s).

2. Autosortarea este însușirea componentelor din masa de semințe de a se așeza spontan în straturi după masa lor specifică sau capacitatea de a pluti în aer, după formă și mărime, în timpul transportului, al descărcării sau al altor mișcări.

Dacă umplerea celulelor de siloz sau a magaziilor se face în etape, la orice întrerupere impuritățile foarte ușoare care mai plutesc în aer se depun treptat și formează straturi intermediare mai bogate în impurități. Fenomenul are loc nu numai la umplerea celulelor înalte de siloz (FLEURAT-LESSARD F., 2002a; FLEURAT-LESSARD F., 2002b).

Stratificarca componentelor are o importanță practică deosebită în păstrare. Zonele în care se adună componentele ușoare sunt cele mai expuse alterărilor, devenind focare de concentrare a dăunătorilor și de degradare pentru întreaga masă de semințe. (WHITE N. D. G., 1995; KRUGER J.E., 1997; JAYAS, D. S., , N. D. G. WHITE, W. E. MUIR, 1995; ABRAMSON D., W. E. MUIR, D. S. JAYAS, 1999)

3. Masa specifică a semințelor este greutatea lor în raport cu un volum egal de fluid. Aceasta variază cu specia, fiind determinată în special de raportul dintre diferitele componente chimice ale seminței și modul de așezare al diferitelor structuri în interiorul acesteia. Densitatea medie a semințelor la speciile studiate este la grâu 1,33-1,44, la mazăre 1,31 și la floarea-soarelui 0,937(LEONTE M., 2000; FLEURAT-LESSARD, F., 2002b).

Semințele cu masă specifică redusă sunt de obicei deteriorate și au însușiri fiziologice și de productivitate scăzută. Masa hectolitrică nu constituie un indice de calitate pentru semințele destinate însămânțărilor. Ea este însă avută în vedere la calcularea spațiilor de depozitare a semințelor (ABRAMSON D., W. E. MUIR, D. S. JAYAS, 1999; BORCEAN I., F. IMBREA, 2005).

4. Porozitatea masei de semințe este dată de mărimea spațiului intergranular, respectiv de gradul ei de afânare și variază în principal cu mărimea, forma și starea suprafeței semințelor, precum și cu natura și procentul de impurități. Neuniformitatea mărimii și formei componentelor micșorează gradul de porozitate; în timp ce asperitățile și diferitele formațiuni de pe tegument îl măresc. Porozitatea scade cu atît mai mult cu cît forma semințelor se abate de la forma sferică (MOGÂRZAN AGLAIA, A. RIZEA, M. HARAGA, N. BEREA, 2003).

Umiditatea semințelor și înălțimea stratului de depozitare influențează de asemenea gradul de porozitate; prin uscare, spațiul intergranular se mărește, prin umectare se micșorează. În straturi înalte, afânarea scade de la suprafață spre adîncime. Într-o masă afânată, se face mai ușor atît aerisire cât și încăzirea ei pentru uscare. Ca urmare porozitatea este avută în vedere la calcularea ventilatoarelor, la durata ventilării sau uscării artificiale la calculul bilanțului termic (CROISSANT R.L., 2007; COLIN WRIGLEY, HAROLD CORKE, CHARLES WALKER, 2005).

5. Conductibilitatea termică și capacitatea calorică. Prin conductibilitate termică (termoconductibilitate) se înțelege proprietatea unor corpuri de a conduce căldură, masa de semințe are o conductibilitate termică redusă, de cca. 500 ori mai mică decît a fierului (FARGERSON S.I., 1969).

Viteza cu care se schimbă temperatura semințelor este relativ mare când ele se găsesc în strat subțire sau se mișcă liber în aer. Suprafața de contact dintre semințe și aer fiind mare schimbul de temperatură se face ușor (KREYGER, J., 1973).

Masele de semințe însă sunt rele conducătoare de căldură datorită conductibilității termice scăzute a semințelor și a aerului din spațiul intergranular care are și el un coeficient de conductibilitate scăzut (de 5 ori mai scăzut decât al semințelor). În straturi înalte reacția semințelor la schimbarea temperaturii din mediul exterior este lentă și descrește pe măsură ce ne îndepărtăm de suprafața de contact. (GODON B., 1991; CROISSANT R.L., 2007)

Pentru păstrare conductibilitatea termică scăzută prezintă atît avantaje cât și dezavantaje. Așa de exemplu o masă de semințe răcită în timpul iernii se poate păstra în stare răcită mai mult timp după încălzirea vremii, dacă este izolată de mediul exterior; procesele biologice ale tuturor componentelor vii sunt frânate pe o perioadă mai lungă, dar și odată încălzită se răcește greu (HULEA ANA, GH. TAȘCĂ, C. BERATLIEF, 1982; MUSTE SEVASTIȚA, 2006).

O importanță practică prezintă faptul că odată cu creșterea umidității semințelor crește și conductibilitatea lor termică. Echilibrul de căldură cu mediul este mai facil la semințele umede unde apar riscuri în două situații extreme : când semințele suferă înghețuri și când sunt încălzite exagerat la uscarea artificială (MILNER, M., C.M. CHRISTENSEN, W.F. GEDDES, 1947; KREYGER, J., 1973; MILNER M., W.F. GEDDES, 2006).

Cu cât sunt mai umede, cu atât semințele se răcesc mai greu, fapt care îngreunează păstrarea. Schimburile de căldură și circulația aerului intergranular antrenează și vaporii de apă din acest spațiu (BAILEY C.H., 1940; KAMINSKI E., S. STAWICKI, E. WASOWICZ, R. PRZYBYLSKI, 1974).

6. Higroscopicitatea maselor de semințe. În masa de semințe au loc procese de absorbție și desorbție pentru vaporii de apă și pentru gaze, de importanță capitală pentru păstrarea viabilității acestora (NDIAYE A., F. FLEURAT-LESSARD, 1995).

Semințele, ca și celelalte corpuri solide, au capacitatea de a atrage si de a reține pe suprafața lor gaze și vapori de substanțe lichide, prin absorbție. Fiind corpuri poroase, cu o suprafața internă a porilor care depășește de câteva zeci de ori suprafața învelișului extern, semințele au o putere de absorbție considerabilă. Moleculele de apă având un caracter bipolar pronunțat, manifestă o tendință mai accentuată de a se asocia cu alte molecule sau grupări atomice cu caracter bipolar, moleculele glucidelor sau protidelor din semințe (FIELDS, P. G., N. D. G. WHITE, 1997; DUNKEL, F. V., 1991; GÂDEA ȘTEFANIA, 2003).

Moleculele de apă fixate în unul din polii de substrat atrag noi molecule la celălalt pol, formând un nou strat absorbant etc., până când porii se umplu de apă. Procesul, denumit condesare capilară, este caracterizat între altele prin faptul că numai moleculele de apă aderente direct la substrat sunt puternic reținute, moleculele din celelalte straturi, legate numai de alte molecule de apă, sunt mai slab reținute, formînd apa liberă a semințelor. Această apă constituie pentru păstrare un factor de importanță deosebită, datorită, in special, mobilității sale. Fiind slab reținută de celelalte molecule de apă, apa poate trece în interiorul celulelor, intensificând activitaiea biologică a semințelor și a microorganismelor de pe suprafața lor. Apa liberă creează condiții favorabile pentru activitatea și înmultirea diferiților dăunători eventual prezenți în masa de semințe (WILSON D. M., D. ABRAMSON, 1992; CAHAGNIER B., D. RICHARD-MOLARD, 1997; BUSUIOC M., 2003; MUSTE SEVASTIȚA, 2006).

Cantitatea de vapori și gaze absorbită depinde în special de concentrația acestora și de temperatură. Când acestea rămân constante, se stabileșie un echilibru, substratul devenind saturat. Dacă ulterior concentratia gazelor și a vaporilor din exterior se micșorează sau temperatura creste, atunci o parte din moleculele absorbite sunt eliberate; are loc procesul de desorbție (BUCURESCU N., 1969; BÎLTEANU GH., V. BÎRNAURE, 1989).

La o anumită temperatură are loc deci absorbție sau desorbție în funcție de umiditatea semințelor și de umiditatea relativă a aerului, respectiv încărcarea lui cu vapori de apă. Procesul se continuă până când se atinge o umiditate de echilibru. Ea crește cu cât conținutul de substanțe higroscopice (amidon și proteine) este mai mare în raport cu cele nehigroscopice, cu cât umiditatea relativă a aerului este mai ridicată și temperatura mai scăzută (MUREȘAN T., N.P. PANĂ, Z. CSERESNYES, 1986).

Referitor la procesele de absorbție-desorbție trebuie menționat fenomenul denumit histerezis de sorbțiune. Dacă după atingerea echilibrului, umiditatea relativă a aerului se schimbă masa de semințe va cîștiga sau va pierde apă pentru a ajunge la o nouă stare de echilibru. Dacă semințele au cedat anterior vapori de apă, în cazul revenirii aerului la umiditatea inițială, umiditatea lor de echilibru va fi mai mare decât în cazul când anterior au primit acești vapori. Diferența între cele două situații poate atinge 1,5 pînă la 2,0% (MUREȘAN T., N.P. PANĂ, Z. CSERESNYES, 1986).

7. Capacitatea de absorbție a gazelor prezintă o importanță mai mică la semințele destinate pentru consum decât la cele pentru însămânțre. Cele mai multe gaze absorbite se îndepărtează greu sau deloc. Cum la tratarea semințelor destinate consumului nu se folosesc gaze care intră în combinație cu substanțele din semințe eventualele mirosuri neplăcute sunt accidente (FLEURAT-LESSARD F., D. JUST, P. BARRIEU, J.M. LE TORC’H, P. RAYMOND, P. SAGLIO, 1994).

Capitolul II. material și metodă

2.1. MATERIALUL BIOLOGIC LUAT ÎN STUDIU

PORUMBUL, Zea mays L. ssp. [NUME_REDACTAT] este o cereală originară din [NUME_REDACTAT] cultivată azi în multe regiuni ale lumii ca plantă alimentară, industrială și furajeră, reprezintă alaturi de grâu 80% din producția de cereale. Porumbul aparține familiei Gramineae, subfamilia Panicoidae . Are tulpina înaltă și groasă, neramificată, care se numește pai, cu frunze lungi și ascuțite la vârf, aspre. Pe aceeași plantă se găsesc flori feminine și flori masculine pe aceeași tulpina. Florile masculine se găsesc în vârful tulpinii. Inflorescența este sub forma unui spic sau panicul. Florile feminine se găsesc la subsoara frunzelor.

Boabele de porumb sunt utilizate în industria amidonului, a spirtului, glucozei și dextrinei; germenii sunt utilizati pentru extragerea uleiului, utilizat in alimentatia dietetica. 

Randamente de extractie : 100 kg boabe – 77 kg mălai sau 63 kg amidon sau 71 kg glucoză sau 44 l alcool sau 50-60 kg izomeroză. 

Particularități fitotehnice : rezistentă bună la secetă și căldură, număr relativ redus de boli și dăunători, adaptabilitate la conditii diferite de climă, terenul rămâne curat de buruieni, este o bună premergătoare pentru multe plante, valorifică îngrășămintele organice și minerale, reacționează puternic la irigații, are coeficient de înmultire mare.

Condiții de calitate: puritate biologica: 99,0%; puritate fizică: min 98%; capacitatea de germinație min 90%; necesarul de sământâ- 15-25 kg/ha; masa hectolitrică (MH) (kg/hl) 70 – 82; masa a 1000 boabe (MMB) ( gr.) 200-450.

2.2 METODICA EXPERIMENTALĂ

Pentru realizarea lucrarii de licenta au fost efectuate următoarele experiențe:

Experiența 1. Cercetare privind valoarea masei a 1000 de boabe la porumb

Acest indicator permite aprecierea mărimii semințelor, fiind mult mai relevant comparativ cu masa hectolitrică. Relevanța lui se datorează numărului mic de factori care pot influența mărimea acestui indicator.

Masa a 1000 de semințe este influențată de masele specifice, proporțiile părților anatomice ale bobului și de umiditățile lor. Masa absolută a 1000 de semințe exclude influența umidității.

Masa relativă a 1 000 boabe se determină la semințele pure. Proba rezultată după îndepărtarea corpurilor străine se omogenizează și se întinde pe o suprafață plană, în strat uniform, de formă pătrată. Acesta se împarte prin două diagonale în patru triunghiuri egale din care două se îndepărtează iar din cele două rămase se numără fără alegere: două repetiții a 500 semințe pentru produsele la care masa relativă a 1000 boabe depășește 10 g și cîte 1000 semințe în cazul produselor la care masa relativă a 1000 boabe este sub 10 g.

Cînd proba pură, rămasă după îndepărtarea corpurilor străine este prea mică și nu se poate realiza numărul de semințe amintit și dacă nu sunt condiții pentru mărirea probei pure, se pot forma repetiții a câte 100 semințe fiecare, însă nu mai puțin de 4 repetiții.

Fiecare repetiție astfel constituită se cântărește la o balanță tehnică cu precizie de 0,01 g, când greutatea boabelor dintr-o repetiție este mai mare de 1 g, sau la o balanță analitică, dacă greutatea acestor boabe este sub 1 g.

Între rezultatul cîntăririi unei repetiții și media tuturor repetiților se admit diferențe.

Când între media repetițiilor și fiecare repetiție în parte există o diferență de greutate mai mare decât cea menționată, determinarea se repetă. În cazul când la aceste din urmă determinări diferențele sunt admisibile rezultatele sunt considerate valabile.

Modul de lucru:

Pentru determinare, se ia o cantitate de cereale corespunzătoare pentru aproximativ 5000 de semințe, se înlătură impuritățile, se cântăresc și se numără. Masa relativă a 1000 boabe se obține însumând rezultatele celor două repetiții a 500 respectiv 1000 boabe, sau înmulțind cu 10 media aritmetică a celor 4 repetiții a 100 boabe.

Rezultatul exprimă media aritmetică a două determinări paralele, între care nu există o diferență mai mare decâte cea permisă de STAS.

Pentru valori sub 10 grame, rezultatul se exprimă cu două zecimale. Pentru valori cuprinse între 10 și 15 grame, cu o zecimală, iar peste 15 grame, cu numere întregi.

Atunci când se utilizează masa relativă a 1000 de semințe, trebuie avută în vedere și umiditatea lor.

Calculul și exprimarea rezultatelor:

, grame

– este masa relativă a 1000 de boabe ;

M1-masa primei cântăriri de 500 de boabe,g ;

M2-masa cântăririi a doua de 500 de boabe,g .

Experienta 2. Cercetare privind valoarea masei specifice la porumb

Masa specifică sau masa unității de volum prezintă o importanță deosebită pentru industria morăritului. Diferența de masă specifică între cereale și impurități permite curățirea cerealelor în secțiile de pregătire în vederea prelucrării iar diferența de masă specifică între componentele anatomice ale cerealelor: endosperm, învelișuri, embrion, în procesele tehnologice de prelucrare.

Prezența apei, într-o proporție mai mică sau mai mare influențează masa specifică prin modificarea volumului bobului. Prin absorbția apei, cerealele își măresc volumul. Creșterea de volum este mai mare decât creșterea masei prin adăugarea apei de absorbție, ceea ce duce la scăderea masei specifice a cerealelor.

Utilaje:

Determinarea masei specifice a cerealelor sau a părților anatomice se poate face cu ajutorul picnometrului. Picnometrele sunt vase din sticlă sau cuarț de diferite capacități, între 5 – 50 cm3, etalonate, de mare precizie, meniscul nivelului lichidului stabilindu-se într-un tub capilar. Ca lichide se folosesc: toluen sau xilen, cu masa specifică cunoscută.

Masa specifică pentru principalele semințe, este prezentă în tabelul 2.2.1.

Tabel nr.2.2.1. Masa specific a principalelor semințe

Modul de lucru:

Pentru determinare se cântaresc la balanța analitică 100 boabe de probă, care se introduc în interiorul picnometrului.

Calculul și interpretarea rezultatelor:

Masa specifică a probei se va calcula cu relația:

, g/cm3

unde:

m1 – masa probei cântărită, g.

m2 – masa picnometrului cu lichid, g.

m3 – masa picnometrului cu probă și lichid, g.

– masa specifică a lichidului folosit, g/cm3.

Figura 2.2.1. Balantă tehnică (original)

Experiența 3. Cercetare privind evoluția pH-ului prin metoda potențiometrică

Măsurarea diferenței de potențial dintre un electrod de referință și un electrod de măsurare, introduși în probă de cercetat. Metoda electrometrică se bazează pe diferența de potențial între un electrod de sticlă și un electrod de referință introduși în probă de analiza. Diferența de potențial variază liniar cu pH-ul.

Mod de lucru:

Într-un pahar de laborator se cântăresc 10 g din proba de cercetat, se adăugă apă distilată până la volumul de 100 ml, se lasă la temperatura camerei 30 de minute omogenizând din când în când cu o baghetă de sticlă.

Pentru etalonarea aparatului se folosesc de obicei două soluții tampon care au pH-ul cel mai apropiat de cel propus la proba ce se analizează.

Cu 10-15 minute înainte de determinare, se deschide aparatul, se aduce la zero conform instrucțiunilor însoțitoare. Se introduce electrozii în extractul apos al probei de cercetat, se lasa 1-2 minute după care se citește temperatura aparatului și pH-ul.

După efectuarea determinării electrozii se spala cu apă apoi cel de calomel se introduce în soluția saturată de clorura de potasiu, iar cel de sticlă în apă distilată.

În continuare se citește pH-ul pentru probele testate prin scufundară electrodului în probă.

Figura 2.2.2. pH-metru Inolab WTW 720 (original)

Experiența 4. Cercetare privind evoluția conținutul de amidon prin metoda polarimetrică

Amidonul este principala substanță de rezervă a semințelor de cereale și constituie 50—70% din greutatea acestora. În endospermul cerealelor, amidonul apare sub formă de granule care au striațiuni concentrice dispuse în jurul unui punct. Forma și mărimea granulelor de amidon diferă de la o specie la alta.

Pe baza caracteristicilor granulelor de amidon, se pot stabili, în urma examenului microscopic al făinurilor, speciile de semințe care au intrat în amestec la măciniș.

În prezența iodului, amidonul formează o colorație albastră care dispare la încălzire și reapare la răcire.

Utilaje:

Concentrația de amidon în cereal se determină cu ajutorul polarimetrului folosind un tub (nicol) de 20 cm lungime.

Polarimetrul se compune din:

Capul analizatorului, care constituie partea principală a aparatului și cuprinde: discul fix, șurubul de rotire , două noniusuri, analizator și ocularul.. Capul analizatorului este legat de dispozitivul polarizator prin intermediul tubului cu fereastră în care se introduce nicolul cu soluție. Pentru împiedicarea pătrunderii luminii în tubul cu fereastră acesta este prevăzut cu un oblon.

Pe discul fix este trasată o scală gradată de la 0° la 360°. Spre centrul discului fix se află un disc mobil care are trasate 2 noniusuri dispuse la 180° pe circumferința discului. Aceste noniusuri servesc pentru determinarea exactă a unghiului de rotație.

Dispozitivul polarizator cuprinde lentila polarizatoare și placa de cuarț.

Luminatorul se compune dintr-un soclu pe care este fixată o dulie și o cutie cilindrică de culoare neagră prevăzută cu o ferestruică. În cutie se află un bec care luminează câmpul de polarizare.

Mod de lucru:

Pentru determinarea conținutului de amidon se procedează astfel:

Se aprinde becul și se reglează poziția acestuia astfel ca atunci când se privește prin ocular, câmpul de polarizare să apară luminat.

Cu ajutorul șurubului de rotire se reglează aparatul astfel ca diviziunea 0 de pe scară să coincidă cu diviziunea 0 de pe nonius. În această situație cele două jumătăți ale câmpului vizual sunt luminate în mod egal.

Se umple nicolul cu soluție, se introduce în tubul polarimetrului și se închide oblonul. După introducerea nicolului cu soluție, luminarea celor două jumătăți ale câmpului vizual se schimbă. Pentru restabilirea iluminării reale se rotește șurubul până când se obține o iluminare uniformă a câmpului vizual. Gradația indicată de polarimetru in urma restabilirii luminii egale corespunde unghiului de rotație.

Pentru calcularea conținutului de amidon se folosește formula:

,

Figura 2.2.3. Determinarea conținutului de amidon la [NUME_REDACTAT] P30001 (original)

C – concentratia substantei în gram/100 ml solutie

α – unghiul de rotatie măsurat la 20˚C

2 – grosimea monstrei (lungimea tubului) în decimetrii

(α) – unghiul de rotatie specific.

Experiența 5. Cercetare privind evoluția conținutul de substanță uscată, ulei, substanțe minerale și proteină cu [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] Instruments AgriCheck este o soluție rentabilă pentru cereale și semințe de analiză. Acesta oferă acuratețe și performanță într-un pachet compact. Calibrări universale sunt disponibile pentru proteine​​, umiditate, grăsimi, amidon, fibre, gluten, sedimentare.

Portul de reflexie permite măsurarea de pulberi fine, cum ar fi: făină, ceai, cafea, condimente, și alte pulberi. Temperatura cerealelor este încorporată în raport.

Figura 2.2.4. Determinarea evoluție conținutului de substanță uscată, ulei, substanțe minerale și proteină cu [NUME_REDACTAT] Agricheck (original)

Analizatoarele NIR Bruins sunt singurele instrumente de scanare din lume unde calibrările de produse pot fi transferate între toate instrumentele, fără nici o ajustare a etalonări. Ele sunt folosite în unele dintre cele mai solicitante aplicații, cum ar fi măsurarea de filtre optice cu laser, măsurătorile standard, precum și aplicațiile militare de control ale calității.

Folosind o singură parte în mișcare, cu excepția sistemelor de prelevare de probe, analizatoarele Bruins NIR sunt cunoscute pentru a rula în mod fiabil și precis fără nici o ajustare, la toate folosind aceleasi calibrări originale.

Utilizează un ecran tactil color de înaltă rezoluție pentru a ghida utilizatorul prin procesul simplu de funcționare a măsurătorilor. Toate datele de la fiecare măsură, inclusiv spectrul complet sunt conectate la baza de date. Spre deosebire de unele analizoare, la NIR calibrările sunt bazate pe modele statistice de sunet care oferă nu numai calibrări pe deplin transferabile, dar pot, de asemenea, identifica probele rele sau probleme instrumentale și poate elimina, practic, rezultate incorecte sau care duc la erori.

În concluzie metodica experimentală aleasă presupune simularea pe durata a 40 de zile a depozitării făinii și semințelor de porumb pentru a putea urmări modificările calitative care au loc.

Capitolul iii. REZULTATE șI DISCuțII

3.1. REZULTATE ȘI DISCUȚII REFERITOARE LA VALOAREA MASEI A 1000 DE BOABE LA PORUMB

Tabel nr. 3.1 [NUME_REDACTAT] a 1000 de boabe a probelor de porumb luate în studiu

În urma efectuarii Masei a 1000 de boabe s-a observat că o valoare mai mare s-a obținut la Proba 1, valoarea fiind de 361 g, iar valoare ce mai mica s-a obținut la Proba 2, valoare fiind de 353 g.

p1.1=182

p1.2=180

, grame

M R1000=361

p2.1=178

p2.2=175

M R1000=353

3.2. REZULTATE ȘI DISCUȚII REFERITOARE LA VALOAREA MASEI SPECIFICE LA PORUMB

Tabel nr. 3.2 Masa specifică a probei

Urmărind rezultatele obținute în urma efectuării masei specifice observăm că valoarea ce mai mare s-a obținut la Proba 2, valoarea fiind de 0.2556 g/cm³, iar cea mai mica valoare s-a obținut la Proba 2, aceasta fiind de 0.2361 g/cm³.

p1 : m1- 34.616 g ;

m2- 50 g ;

m3- 62 g ;

ρ – 1 g/cm³.

0.2361 g/cm³.

p2 : m1- 37.088 g ;

m2- 50 g ;

m3- 58 g ;

ρ – 1 g/cm³.

0.2556 g/cm³.

3.3. REZULTATE ȘI DISCUȚII REFERITOARE LA EVOLUȚIA VALORII PH-ULUI PRIN METODA POTENȚIOMETRICĂ

Tabel nr. 3.3. Valorile pH-lui obținute pe durata experienței

În urma rezultatelor obținute referitor la evolutia pH-lui pe durata experienței se constata ca cea mai mare valoare s-a obținut în cazul Probei 2, valoarea maximă obținută fiind de 6,5. Cea mai mică valoare s-a obținut la Proba 1, valoarea minimă fiind de 6,28.

Din aceste rezultate se poate considera că datorită activitații microbiologice stimulată de condițiile improprii de păstrare (umiditate relativă a aerului ridicată) s-a constatat o creștere a activitații pe fondul descompunerii glucidelor pe durata păstrării.

Figura 3.3.1. Valorile pH-lui obținute pe durata experienței

Ziua 1 : p1=6.41 , t1=20.3˚C

p2=6.46 , t2=20.3˚C

Ziua 20 : p1=6.45 , t1=20.1˚C

p2=6.50 , t2=20.1˚C

Ziua 30 : p1=6.33 , t1=19.7˚C

p2=6.40 , t2=19.7˚C

3.4. REZULTATE ȘI DISCUȚII REFERITOARE LA EVOLUȚIA CONȚINUTULUI DE AMIDON PRIN METODA POLARIMETRICĂ

Tabel nr. 3.4. Valorile coeficientului amidonului citite la polarimetru pe durata experienței

Privind rezultatele obținute în urma citirilor făcute pe durata experienței se poate observa că o cantitate mai mare de amidon se gasește în Proba 2,valoare maximă fiind de 2.670 %, iar cantitate cea mai mică se găsește tot în Proba 2, valoare minimă fiiind de 1.210 %.

Figura 3.4.2. Valorile coeficientului amidonului citite la polarimetru pe durata experientei

3.5. REZULTATE ȘI DISCUȚII REFERITOARE LA EVOLUȚIA CONCENTRAȚIEI AMIDONULUI

Tabel nr. 3.5. Valorile concentrației de amidon obținute pe durata experienței

În urma rezultatelor obținute referitore la evoluția amidonului pe durata experienței am constatat că cea mai mare valoare s-a obținut în cazul Probei 2, valoarea maximă obținută fiind de 66.253 %, iar cea mai mică valoare s-a obținut tot în Proba 2, valoarea minimă fiind de 30.024 %.

Din rezultatele obținute se poate constata că din cauza degradării amidonului și a absorbției de umiditate are loc o creștere a concentrației de amidon în făina luată în experientă.

Figura 3.5.3. Valorile concentrației de amidon obținute pe durata experienței

3.6. REZULTATE ȘI DISCUȚII REFERITOARE LA EVOLUȚIA CONCENTRAȚIEI DE SUBSTANȚEI USCATE

Tabel nr. 3.6. Valorile substanței uscate obținute pe durata experientei determinată din bobul întreg cu [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] rezultatele obținute cu [NUME_REDACTAT] Agricheck se poate observa că valoarea ce mai mare s-a obținut la Proba 1, valoarea maximă fiind de 87.50 g/ml în ziua 40, iar valoarea ce mai mică s-a obținut în Proba 2, valoarea minimă fiind de 85.30 g/ml în ziua 40.

Luând în considerare aceste rezultate se poate spune că diferența de valori obținute se datorează deshidratării produsului.

Figura 3.6.4. Valorile substanței uscate obținute pe durata experientei determinată din bobul întreg cu [NUME_REDACTAT] Agricheck

3.7. REZULTATE ȘI DISCUȚII REFERITOARE LA EVOLUȚIA CONCENTRAȚIEI DE ULEI

Tabel nr. 3.7. Valorile concentrației de ulei obținute pe durata experienței

În urma rezultatelor obținute referitore la evoluția concentrației de ulei pe durata experienței am constatat că cea mai mare valoare s-a obținut în cazul Probei 2, valoarea maximă obținută fiind de 4.32 %, iar cea mai mică valoare s-a obținut tot în Proba 1, valoarea minimă fiind de 3.45 %.

Luând în considerare aceste rezultate se poate spune că diferența de valori obținute se datorează deshidratării produsului în special a compușilor volatili, uleiuri esențiale și neesențiale.

Figura 3.7.5. Valorile concentrației de ulei obținute pe durata experienței

3.8. REZULTATE ȘI DISCUȚII REFERITOARE LA EVOLUȚIA CONCENTRAȚIEI DE SUBSTANȚE MINERALE

Tabel nr. 3.8. Valorile concentrației de substanțe minerale obținute pe durata experienței

Privind rezultatele obținute privind evoluția concentrației de substanțe minerale se poate observa că valoarea ce mai mare s-a obținut la Proba 1, valoarea maximă fiind de 1.69 % în ziua 40, iar valoarea ce mai mică s-a obținut în Proba 2, valoarea minimă fiind de 1.38 în ziua 1.

Luând în considerare aceste rezultate se poate spune că diferența de valori obținute se datorează deshidratării produsului și faptului că substanțele minerale nu se degradează în acest sens crescând ponderea lor.

Figura 3.8.6. Valorile concentrației de substanțe minerale obținute pe durata experienței

3.9. REZULTATE ȘI DISCUȚII REFERITOARE LA EVOLUȚIA CONCENTRAȚIEI DE PROTEINĂ

Tabel nr. 3.9. Valorile concentrației de proteină obținute pe durata experienței

Urmărind rezultatele obținute referitoare la concentrația de proteină observăm că valoarea ce mai mare s-a obținut la Proba 2, valoarea maximă fiind de 9.42 %, iar cea mai mica valoare s-a obținut la Proba 1, aceasta fiind de 8.72 % .

Luând în considerare aceste rezultate se poate spune că diferența de valori obținute se datorează deshidratării produsului dar și activității biologice a embrionului și a microflorei asociate.

Figura 3.9.7. Valorile concentrației de proteină obținute pe durata experienței

Capitolul iv. Concluzii și recomandări

Studiul a urmărit comparativ evoluția boabelor și a făinii de porumb pe parametrii complementari pe durata a 40 de zile, cu determinarea parametrilor luați în studiu din 10 în 10 zile.

În urma studiului s-a desprins evident faptul că pe termen lung la depozitare există modificări calitative la făina de porumb. Se modifică în special parametrii fizico – chimici dar și cei de natură ponderală ca expresie a primilor.

Astfel datorită deshidratării cât și datorită anumitor procese degradative are loc deteriorarea calității făinii. În acest sens procesele oxidative și cele de natură lipolitică și proteolitică, inclusiv probabil pe filiera bacteriană duc la deteriorarea calității și reducerea cantitativă a amidonului, conținutului de ulei și a conținutului de proteine.

Organoleptic nu există însă semne ale alterării.

Comparativ cu aceste modificări ale făinii, la boabele de porumb nu are loc o deteriorare atât de rapidă a parametrilor de calitate luați în studiu.

Deci putem concluziona că păstrarea sub formă de făină trebuie redusă cât mai mult.

Ca recomandări propunem monitorizarea parametrilor microbiologici și a activității enzimatice deoarece se pare că există o legătură directă între ele și fenomenele de degradare a făinii și chiar a boabelor de porumb.

BIBLIOGRAFIE

ABRAMSON D., W. E. MUIR, D. JAYAS, 1999. Multi-year monitoring for quality changes of grain stored in 550 tonne capacity grain bins in western Canada;

BAILEY J., 1974. Whole grain storage;

BAILEY C., 1940. Respiration of cereal grain and flax seed;

BAKHELLA M., R. HOSENEY, G. LOOKHART, 1990. Hardness of [NUME_REDACTAT];

BANU C., 1998. Manualul inginerului de industrie alimentară Volumul I, Edit. Tehnică, București;

BANU C., 1999. Manualul inginerului de industrie alimentară Volumul II, Edit. Tehnică, București;

BÎLTEANU GHEORGHE, 1993. [NUME_REDACTAT] II, [NUME_REDACTAT], București;

BORCEAN I., F. IMBREA, 2005. Condiționarea și păstrarea produselor agricole. Ed. Eurobit, Timișoara;

BUCURESCU N., 1969. Condiționarea și păstrarea produselor agricole, Edit. Agrosilvică;

BUSUIOC M., 2003. Dăunătorii produselor agricole depozitate și combaterea integrată a lor. [NUME_REDACTAT] de Stat, Chișinău;

CAHAGNIER B., D. RICHARD-MOLARD, 1997. Analyse microbiologique des grains et farines. [NUME_REDACTAT] & Doc, Paris;

CERNEA S., 1997. Fitotehnie. Ed. Genesis, Cluj-Napoca;

COLIN W., C. HAROLD, W. CHARLES, 2005. Encyclopedia of grain science, Elsevier;

CONSTANȚA MODORAN, 2002. Studiul influenței unor factori ecologici și tehnologici asupra însușirilor de panificație a grâului. Teză de doctorat, Cluj – Napoca;

CORNELIA PETROMAN, 1999. Procesarea produselor agricole, Edit. Mirton, Timișoara;

CROISSANT R.L., 2007. [NUME_REDACTAT] Grain;

DUNKEL, F. V., 1991. Grain storage, grain handling, and pesticide application. [NUME_REDACTAT] Spokesman;

ELLIS, R.H., E.H. ROBERTS, 1980a. Improved equations for the prediction of seed longevity. Annals of Botany;

FARGERSON S.I., 1969. Thermal degradation of carbohydrate, A review, J [NUME_REDACTAT] Chem;

FEHER ECATERINA, I. BORCEAN, A. BORCEAN, GH. MATEI, 2006. Tehnologii de păstrare a produselor agricole. Ed. Universitaria, Craiova;

FIELDS, P. G., N. D. G. WHITE, 1997. Survival and multiplication of stored-product beetles at simulated and actual winter temperatures, [NUME_REDACTAT];

FINCHER G.B., B.A. STONE, 1986. Cell walls and their components in cereal grain technology;

FLEURAT-LESSARD F., P. BARRIEU, J.M. LE TORC’H, P. RAYMOND, P. SAGLIO, 1994. Effect of modified atmosphere storage on wheat seed germination vigour and on physiological criteria of the ageing process. Proceedings of the [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] on [NUME_REDACTAT], Vol. 2., Canberra, Australia;

FLEURAT-LESSARD F., 2002a. The germinative value of seeds. Lavoisier publishing, [NUME_REDACTAT], USA;

FLEURAT-LESSARD F., 2002b. Qualitative reasoning and integrated management of the quality of stored grain: a promising new approach, Journal of [NUME_REDACTAT] Research;

GÂDEA ȘTEFANIA, 2003 Fiziologie vegetală, Ed. AcademicPres, Cluj-Napoca;

GODON B., 1991. constituants des cereales: nature, proprietes et teneurs, Biotransformation des produits cerealiers, Ed. INRA, Franta;

HAROLD A., R. CLOUD, MOREY VANCE, 2000. Dry aeration and in-storage cooling for corn drying;

HONSENEY R.C., 1986. Principles of [NUME_REDACTAT] and Technology. [NUME_REDACTAT] of [NUME_REDACTAT] Inc, St. Paul. Minnesota;

HULEA ANA, GH. TAȘCĂ, C. BERATLIEF, 1982. Bolile și dăunătorii produselor agricole și hortiviticole după recoltare. [NUME_REDACTAT], București;

KENNETH J., P.E. HELLEVANG 1998. [NUME_REDACTAT] Storage, [NUME_REDACTAT] of [NUME_REDACTAT];

KOZMINA N.P., 1976. Biochimia cerealelor și produselor lor de prelucrare. Izd. „Kolos”, Moscova;

KREYGER J., 1972. Drying and storing grains, seeds and pulses in temperate climates. Institute for Storage and Processing of [NUME_REDACTAT], Wageningen, [NUME_REDACTAT];

KREYGER, 1973. Practical observations on the drying of seed. [NUME_REDACTAT] and Technology;

KRUGER J.E., 1997. Wheat enzymes as a quality determinant. In: Steele, J.L., Chung, O.K., Proceedings of the [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]. Manhattan, KS, USA;

KUMAR R., R. SINGH, 1984. Levels of free sugars, intermediate metabolites and enzymes of sucrose-starch conversion in developing wheat grains. J [NUME_REDACTAT] Chem;

LEONTE M., 2000 . Biochimia și tehnologia panificației, Edit. Crigarux;

LEONTE M., 2003. Tehnologii și utilaje în industria morăritului, Edit. Millenium, [NUME_REDACTAT];

MARTINEZ, W.H., 1997. Wheat quality in the twenty-first century: the need and importance. In: STEELE J.L., O.K. CHUNG (Eds.), Proceedings InternationalWheat [NUME_REDACTAT]. [NUME_REDACTAT] Alliance, Manhattan, KS, USA;

MATZ. S., 1970. [NUME_REDACTAT], Westport. C.T.. The avi [NUME_REDACTAT] Inc.;

MIHALACHE, M., 2000. Carantina fitosanitară a produselor depozitate;

MILNER, M., C. CHRISTENSEN, W. GEDDES, 1947. Grain storage studies wheat respiration in relation to moisture content, mould growth, chemical deterioration and heating. [NUME_REDACTAT];

MILNER M., W. GEDDES, 2006. Grain storage studies, biological and chemical factors involved in the spontaneous heating of soybeans;

MOGÂRZAN AGLAIA, A. RIZEA, M. HARAGA, N. BEREA, 2003. Conservarea și păstrarea produselor agricole vegetale. Ed. „[NUME_REDACTAT] de la Brad”, Iași;

MORARU. C., 1988a. Tehnologia și utilajul industriei morăritului și crupelor. Universitatea din Galați ;

MORARU. C., 1988b. Tehnologia și utilajul industriei morăritului și crupelor. Universitatea din Galați;

MUSTE SEVASTIȚA, 2006. Depozitarea produselor vegetale. Ed. AcademicPres, Cluj-Napoca;

MUREȘAN T., N.P. PANĂ, Z. CSERESNYES, 1986. Producerea și controlul calității semințelor agrocole, Edit. Ceres, București;

MUNTEAN L.S. I. BORCEAN, M. AXINTE, GH. ROMAN, 2003. Fitotehnie. Ed. „[NUME_REDACTAT] de la Brad”, Iași;

NEAMȚU G., 1981. Biochimie vegetală, Ed. Ceres, București;

NDIAYE A., F. FLEURAT-LESSARD, 1995. Research on an expert system for appropriate management of the quality of stored grain for food and feed processing. Beijing, P.R. China;

PELHATE J., 1988. Microbiology of seeds in relation to conditioning: its influence on germinative capacity. Lavoisier publishing, [NUME_REDACTAT], USA;

PROCTOR D.L., 1994. Grain storage techniques, Evolution and trends in developing countries, FAO;

RICK HODGES, 2000. Use of inert dusts for protection of stored grain in Zimbabwe;

ROBERTS E.H., 1973. Predicting the storage life of seeds. [NUME_REDACTAT] and Technology 1, 499–514;

RUSKA LASZLO, A. TIMAR, 2009. Hermetic storage of barley in PVC-covered concrete platforms under Romanian conditions for Long-term. UNIVERSITATEA DIN ORADEA, ISSN 1224-625;

SALONTAI A., L. MUNTENU, 1982. Curs de Fitotehnie, Edit. TipoAgronomia, [NUME_REDACTAT];

SALONTAI A., L. MUNTENU, M. SAVATTI, M. BÂRSAN, 1988. Certificarea și controlul calității semințelor și materialului săditor la culturile de câmp, Edit. Dacia, [NUME_REDACTAT];

SINHA R. N., 1973b. Ecology of storage. Annals de [NUME_REDACTAT];

TIMAR A., 2005. Situația actuală a cunoștințelor privind influența sistemelor de condiționare și depozitare a semințelor asupra unor însușiri fizice, chimice și calitative, Referat doctorat USAMV Cluj;

THIERER L.V., 1976. Tehnologia recepționării, depozitării, condițonării și conservării produselor agricole, Ed. Ceres, București;

WHITE N.D.G., 1995. Insects, mites, and insecticides in stored-grain ecosystems. [NUME_REDACTAT], MARCEL DEKKER;

WILSON D. M., D. ABRAMSON, 1992. Mycotoxins. In D. B. Sauer (Ed.), Storage of cereal grains and their products.