Evolutia Bugetului Local pe Perioada 2008 2013 la Primaria Municipiului Bistrita

Economie

Evolutia Bugetului Local pe Perioada 2008 2013 la Primaria Municipiului Bistrita

Byadmin ianuarie 1, 2024

Evoluția Bugetului Local pe perioada 2008-2013 la Primăria Municipiului Bistrița

Cuprins:

Introducere

Capitolul 1. Sistemul Bugetar al României

Sistemul Bugetar

Structura sistemului bugetar

Capitolul 2. Procesul Bugetar în administrația publică din România

Definiția procesului bugetar

Etapele procesului bugetar

Alte definiții ale procesului bugetar

Principiile procesului bugetar

Reguli ale procesului bugetar

Capitolul 3. Bugetul local – instrument financiar în administrația publică locală

Definiții ale bugetului local

Rolul bugetului local

Etapele procesului bugetar local

Veniturile și cheltuielile bugetului local

Capitotul 4. Studiu de caz: Evoluția bugetului local la Primăria Municipiului Bistrița în perioada 2008-2013

4.1. Analiza veniturilor

4.2. Analiza cheltuielilor

Capitolul 5. Concluzii și Recomandări

Anexe

Bibliografie

Introducere

Am decis să aleg această temă, a analizei bugetului local, deoarece criza financiară din ultimii ani au influențat mai mult sau mai puțin bugetele statelor din întreaga Europă, cât și bugetele locale.

În cadrul acestei lucrări îmi doresc să ofer o imagine generală despre bugetele locale, fără a intra în toate categoriile de venituri și cheltuieli. Așadar am ales doar cele mai importante categorii de venituri și cheltuieli ale bugetului local și le-am analizat pe fiecare în parte pentru a vedea evoluția acestora puțin mai detaliat. Veniturile și cheltuielile pe care le-am analizat în lucrarea mea sunt din bugetul local al Municipiului Bistrița.

Prin intermediul acestei analize, doresc să observ dacă se realizează în mod constant încasări suficiente unui trai decent, astfel încȃt primăria să reușească să aducă la un nivel cȃt de înalt acest oraș. Potențialul este unul foarte mare de a realiza venituri destul de substanțiale, deoarece există firme private, există salariați într-un număr foarte mare în oraș. Se poate ca, criza financiară să fi afectat în mod vizibil veniturile bugetului local, totodată și cheltuielile, deoarece numărul șomerilor a crescut în ultimul timp, abia acum situația începȃnd să se rezolve. Totodată, numărul mare de școli care au avut nevoie de renovări a crescut pe parcusul anilor, tocmai de aceea mă aștept ca aceste cheltuieli să fie mai mari.

În primul capitol am vorbit despre sistemul bugetar în România și am descris ce semnifică termenul de buget, din ce este format un buget, care sunt componentele sale și structura acestuia, cât și care este cadrul legal care reglementează funcționarea administrației locale în România.

În al doilea capitol am descris procesul bugetar în administrația publică din România, unde am dat mai multe definiții ale acestuia, am descris etapele și am prezentat principiile procesului bugetar, vorbind despre fiecare principiu în parte.

În al treilea capitol am prezentat bugetul local ca instrument financiar în administrația publică locală, unde am descris etapele acestuia, am dat mai multe definiții ale bugetului local, precum am specificat și rolul acestuia și am descris veniturile si cheltuielile care îl compun.

Capitolul patru este destinat studiului de caz, unde am analizat evoluția veniturilor și a cheltuielilor bugetului local al Municipiului Bistrița, pe perioada 2008-2013

Capitolul 1. Sistemul Bugetar al României

1.1 Sistemul Bugetar

Resursele financiare depinde de un sistem financiar diversificat, care să fie într-o permanentă evoluție, creștere, care permite autorităților locale să atingă cu succes obiectivele propuse atât pe termen scurt, cât și pe termen lung.

„Bugetul” reprezintă acea situație a veniturilor și cheltuielilor pe o anumită perioadă de timp, de regulă un an. Bugetul este realizat atât de o țară, instituție, unitate administrativ – teritorială, cât și o familie. ( Tiron, 2002, pag. 17 )

Bugetul văzut cel mai simplu, reprezintă acea estimare a veniturilor necesare pentru a realiza cheltuielile propuse.

De aici reiese că și componentele de bază ale bugetului sunt:

Veniturile;

Cheltuielile.

Conform Studiului realizat de Institutul pentru Politici Publice din România, tema bugetelor locale este regăsită în legile următoare:

Constituția României;

Legea administrației publice locale (Legea nr.215 din 23 aprilie 2001);

Legea finanțelor publice (Legea nr 500/2002 privind finanțele publice);

Legea finanțelor publice locale (nr. 273 din 29 iunie 2006,);

Legea privind contenciosul administrativ (Legea nr. 554/2004);

Codul fiscal;

Legea anuală a bugetului de stat.

Conform legii finanțelor publice, resursele financiare publice sunt gestionate prin intermediul unui sistem unitar de bugete în care sunt incluse:

Bugetul de stat;

Bugetul asigurărilor sociale de stat;

Bugetul fondurilor speciale;

Bugetul local;

Bugetul trezoreriei statului;

Bugetele instituțiilor publice autonome;

Bugetele instituțiilor publice finanțate integral sau parțial din bugetul de stat;

Bugetul asigurărilor sociale de stat și bugetele fondurilor speciale;

Bugetele instituțiilor publice finanțate integral din venituri proprii;

Bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat și ale căror rambursări, dobânzi și alte costuri se acoperă din fonduri publice;

Bugetul fondurilor externe nerambursabile.

Sistemul acesta unitar formează de fapt bugetul general consolidat, în care sunt reflectate nevoile de resurse la nivelul societății și modalitățile de acoperire a acestor nevoi și care reprezintă bugetul prin care se dimensionează și compară veniturile și cheltuielile statului, precum și ale celorlalte instituții publice, la nivelul unui an.

Proiectele bugetului de stat, ale bugetului asigurărilor sociale de stat precum și cele ale bugetelor fondurilor speciale sunt elaborate de către Guvernul României care mai apoi le supune spre aprobare Parlamentului.

“Bugetul de stat cuprinde resursele financiare care se mobilizează anual, prin lege, la dispoziția statului în vederea finanțării acțiunilor social-culturale, instructiv-educative, asigurarea apărării țării, menținerea ordinii publice, înfăptuirea justiției, finanțarea unor investiții și a unor activități de interes strategic, asigurarea protecției și refacerii mediului înconjurător, asigurarea măsurilor de protecție socială a populației stabilite prin lege, realizarea programelor de cercetare și alte acțiuni de interes național. Bugetul de stat se stabilește și se adoptă anual prin lege.”

Conform autorului Tiron Tudor A., bugetul asigurărilor sociale de stat este bugetul care cuprinde:

Bugetul asigurărilor sociale de stat;

Bugetul fondului pentru plata ajutorului de șomaj.

Bugetele locale sunt bugetele unităților administrativ-teritoriale cu personalitate juridică, respectiv:

Bugetul comunei;

Bugetul orașului;

Bugetul municipiului;

Buhetul județului;

Bugetul municipiului București.

Bugetele fondurilor speciale sunt cele care sunt aprobate de către Parlament prin lege, odată cu bugetul de stat.

Structura bugetelor

Veniturile și cheltuielile bugetului sunt grupate în buget conform clasificației bugetare, care este utilizată de obicei în fazele de elaborare și de execuție a bugetelor și care presupune ca acestea să fie grupate într-o ordine obligatorie și după anumite criterii care sunt unitare și foarte precis determinate.

“Clasificația bugetară este instrumentul prin care veniturile și cheltuielile unui buget sunt grupate într-o ordine obligatorie și după criterii unitare și precis determinate și se utilizează atât în faza de elaborare, cât și în faza de execuție a bugetelor. Veniturile sunt structurate pe capitole și subcapitole, iar cheltuielile pe părți, capitole, subcapitole, titluri, articole, precum și alineate, după caz. Cheltuielile de capital se cuprind la fiecare capitol bugetar, în conformitate cu creditele de angajament și duratele de realizare a investițiilor.”

1.2 Structura sistemului bugetar

Conform unor autori, la nivelul statului sunt întâlnite mai multe categorii de bugete, împreună alcătuind un sistem, respectiv sistemul bugetar care diferă de la stat la stat, în funcție de structura organizatorică a acestuia.

Din punct de vedere al structurii organizatorice, statele pot fi de tip unitar și statele de tip federal.

Statele de tip unitar sunt state precum Franța, Marea Britanie, România, Italia, Suedia, Spania, Olanda, etc.și au o structură a sistemului bugetar care cuprinde un buget al autorităților publice centrale și bugete locale, care corespund unităților administrativ-teritoriale.

Sistemul bugetar al statelor federale precum S.U.A., Canada, Elveția, Austria, Germania, India, Brazilia, Australia, cuprinde bugetul federației, bugetele statelor, provinciilor sau regiunilor membre ale federației și bugetele locale.

Veniturile și cheltuielile statului sunt repartizate în funcție de modul în care atribuțiile aparatului de stat central și a celui de stat local au fost delimitate. De obicei, bugetul central sau federal cuprinde cele mai importante categorii de venituri și cheltuieli, iar veniturile și cheltuielile de o importanță mai mică fiind înscrise în bugetele statelor membre ale federației și în bugetele locale.

Structura veniturilor și cheltuielilor sistemului bugetar este influențată de sarcinile ce le revin organelor centrale și celor locale și poate fi diferită de la o perioadă la alta.

„Volumul și structura veniturilor și cheltuielilor bugetare diferă de la un stat la altul, în funcție de nivelul de dezvoltare economică a țării respective, de condițiile social-politice interne, precum și de conjunctura internațională. Ele nu sunt doar simpli indicatori ai bugetului de stat, ci îndeplinesc rolul unor pârghii folosite de stat pentru stimularea dezvoltării sau restrângerii unor activități, a producției și consumului anumitor produse, pentru influențarea anumitor categorii sociale în realiarea acțiunilor în care statul este direct interesat.”

Capitolul 2. Procesul Bugetar în administrația publică din România

2.1. Definiția procesului bugetar

“Procesul bugetar, sub aspectul conținutului, reprezintă ansamblul acțiunilor și măsurilor întreprinse de instituțiile competente ale statului în scopul concretizării politicii financiare aplicate de autoritatea guvernamentală.”

Conform autorului Tiron Tudor A., procesul bugetar se referă la:

Existența anumitor resurse financiare;

Furnizarea de bunuri și servicii publice către cetățeni prin alocarea acestor resurse financiare.

2.2. Etapele procesului bugetar

Procesul bugetar trebuie să parcurgă niște etape, cum ar fi:

Elaborarea proiectului de buget;

Aprobarea bugetului;

Execuția bugetului;

Încheierea execuției bugetului;

Controlul excecuției bugetului;

Aprobarea execuției bugetului.

2.3. Alte definiții ale procesului bugetar

Procesul bugetar poate fi definit și astfel:

decizional: care se referă la alocarea resurselor în conformitate cu nevoile cetățenilor

democratic: care se referă la puterea pe care o dețin grupurile majoritare de cetățeni în politica de decizie

preponderent politic: care se referă la puterea politică a forțelor majoritare, care impun tipul de politică aleasă

continuu ciclic: care se referă la etapele realizate continuu și cursiv, dat fiind și faptul că acestea sunt date de lege

de larg impact public macro și micro, deoarece are efecte atât la nivel economic cât și social.

2.4. Principiile procesului bugetar

Principiile bugetare sunt necesare deoarece gestiunile guvernamentale sunt mai ușor controlate de către Parlament și pentru o mai bună gestiune a finanțelor publice.

Pe parcursul derulării procesului bugetar indiferent ce buget vizează, trebuie respectate următoarele principii:

Principiul anualității bugetare;

Principiul universalității bugetare;

Principiul unității bugetare;

Principiul neafectării veniturilor bugetare;

Principiul specializării bugetare;

Principiul echilibrului.

Principiul publicității bugetare.

Principiul unității monetare;

Autorul Văcărel se referă la etapele realizate continuu și cursiv, dat fiind și faptul că acestea sunt date de lege

de larg impact public macro și micro, deoarece are efecte atât la nivel economic cât și social.

2.4. Principiile procesului bugetar

Principiile bugetare sunt necesare deoarece gestiunile guvernamentale sunt mai ușor controlate de către Parlament și pentru o mai bună gestiune a finanțelor publice.

Pe parcursul derulării procesului bugetar indiferent ce buget vizează, trebuie respectate următoarele principii:

Principiul anualității bugetare;

Principiul universalității bugetare;

Principiul unității bugetare;

Principiul neafectării veniturilor bugetare;

Principiul specializării bugetare;

Principiul echilibrului.

Principiul publicității bugetare.

Principiul unității monetare;

Autorul Văcărel I., vorbește în cartea sa despre fiecare principiu al procesului bugetar în parte, după cum urmează:

Principiul anualității bugetare

Acesta susține că anualitatea este primul principiu bugetar care s-a aplicat în practică, chiar dacă uneori conținutul său tradițional a fost reconsiderat din diferite motive tehnice, care de cele mai multe ori erau legate de asigurarea stării de echilibru, dar și din diferite cauze economice care se refereau la finanțarea cheltuielilor de investiții, deoarece necesita ca resursele să fie alocate pe o perioadă mai mare de un an. De-a lungul timpului acest principiu a reușit să se mențină. Inițial principiul anualității a fost impus din anumite considerente de natură politică și se poate spune că are două semnificații diferite: prima se referă la intervalul de timp pentru care se întocmește și aprobă bugetul, iar ce-a de-a doua, la perioada de timp în care se încasează veniturile și se efectuează cheltuielile înscrise în autorizația dată Guvernului de către Parlament.

Principiul universalității

Universalitatea este principiul care presupune ca veniturile și cheltuielile să fie înscrise în sumele lor totale în buget, fără nici o omisune, unde veniturile figurează cu sumele lor brute și cheltuielile cu sumele lor totale. Doar așa Parlamentul poate cunoaște atât valoarea veniturilor totale pe care statul urmează să le încaseze, cât și destinația pe care acestea o vor primi. Dacă acest principiu este aplicat strict, bugetul poate evidenția un rulaj artificial al sumelor care reprezintă venituri și cheltuieli publice.

Există și anumite excepții care sunt reglementate prin lege, de la principiul universalității, precum:

Anumite resurse care provin din donații și care nu ajută la majorarea resurselor publice totale, dar au o anumită afectație în ceea ce privește voința persoanei care a efectuat donația;

Fondurile de sprijin, care sunt resurse puse la dispoziția administrației publice de către anumiți particulari, dar doar dacă administrația realizează anumite lucrări publice sau prestații determinate;

Reconstituirea creditelor bugetare, care se face prin intermediul sumelor necuvenite sau acordate cu titlu provizoriu care vor fi restituite către buget.

Conform Ordonanței de Urgență a Guvernului, în România „veniturile și cheltuielile sunt incluse în buget în sumele lor totale brute, iar veniturile bugetare nu pot fi afectate direct unei cheltuieli bugetare anume, cu excepția donațiilor și sponsorizărilor, care au stabilite destinații distincte.”

Principiul unității bugetare

Principiul unității bugetare presupune ca toate cheltuielile și veniturile statului să fie înscrise într-un singur document, dar în sumele lor totale, deoarece această cerință duce la elaborarea unui buget clar, prin intermediul căruia se pot oține informațiile de ansamblu mult mai ușor, înformații referitoare la cum se utilizează resursele publice și la aprecierea importanței oarecum relativă a anumitor categorii de venituri și cheltuieli. Așadar un astfel de buget poate permite Parlamentului să aibe o decizie importantă în ceea ce privește structura și volumul cheltuielilor care sunt propuse de Guvern și poate emite judecăți de valoare pe baza cărora se poate decide dacă unele cheltuieli trebuie amânate sau respinse din cauza faptului că pot fi considerate inoportune și execuția veniturilor și a cheltuielilor publice poate fi controlată mult mai riguros.

Sistemul conturilor naționale este cel care asigură unitatea bugetului, iar în cadrul acestuia conturile administrației publice grupează atât veniturile și cheltuielile statului, cât și pe cele ale bugetului asigurărilor sociale și ale colectivitățiilor locale.

Pentru ca fondurile publice să poată să fie utilizate și monitorizate corect, veniturile și cheltuielile bugetare se înscriu într-un singur document.

Principiul neafectării veniturilor bugetare

Acest principiu presupune ca veniturile totale să fie utilizate pentru acoperirea tuturor cheltuielilor, deoarece este interzis ca oricare din veniturile bugetare să fie folosite pentru acoperirea unor anumitor cheltuieli.

În România, Legea privind finanțele publice prevede expres destinația resurselor publice, înțelese ca resurse totale, și care vizează: domeniul social, asigurarea cerințelor de apărare a țării și a ordinii publice, susținerea unor programe de cercetare fundamentale, domeniul economic și finanțarea administrației de stat centrale și locale și a altor cheltuieli prevăzute de lege. Neafectarea veniturilor bugetare este un principiu clasic, complementar cerințelor privind universalitatea bugetului.

Principiul specializării bugetare

Specializarea bugetară reprezintă principiul conform căruia veniturile bugetare trebuie să fie înscrise în buget și aprobate de către Parlament pe surse de proveniență, iar creditele bugetare pe categorii de cheltuieli, iar veniturile și cheltuielile sunt înscrise în buget după o schemă unitară, pentru ca Parlamentul să poată să aibe o imagine clară asupra acestora.

Această ordine a veniturilor și a cheltuielilor după niște criterii precise, se numește clasificația bugetară.

“Clasificația bugetară trebuie să fie astfel concepută, încăt să grupeze veniturile după provenineță, iar cheltuielile pe destinația lor efectivă și în funcție de conținutul economic.

Gruparea resurselor financiare publice și a cheltuielilor publice potrivit principiului specializării bugetare se face pe fiecare buget în parte, în funcție de specificul resurselor care se gestionează prin acel buget și de categoriile de acțiuni și obiective care se finanțează prin el.”

Principiul echilibrului

Conform principiului echilibrului, cheltuielile bugetului trebuie acoperite în totalitate din veniturile bugetului. Echilibrul bugetar reprezintă de fapt întocmirea unui buget echilibrat, dar se referă și la menținerea echilibrului în faza de execuție a bugetului.

Principiul publicității bugetare

“Procesul bugetar este deschis și transparent, acesta realizându-se prin:

publicarea în presa locală sau afișarea la sediul autorității administrației publice locale respective a proiectului de buget local și a contului anual de execuție a acestuia;

dezbaterea publică a proiectului de buget local, cu prilejul aprobării acestuia;

prezentarea contului anual de execuție a bugetului local în ședință publică.”

Publicitatea, în practica bugetară reprezintă principiul conform căruia bugetul după ce este dezbătut și aprobat de către Parlament, trebuie publicat într-o formă cât mai clară și mai concisă, pentru a fi adus la cunoștința populației și pentru ca aceasta să poată fi la curent cu starea financiară a statului.

“Publicitatea bugetului se impune ca o necesitate și în contextul participării fiecărei țări la relațiile economice, financiare și monetare internaționale, în cadrul cărora statele partenere solicită informații cu privire la situația finanțelor publice, evoluția veniturilor și a cheltuielilor bugetare, starea de echilibru sau dezechilibru bugetar, nivelul fiscalității, evoluția serviciului datoriei publice si alte asemenea date, pe baza cărora să poată fi stabilit gradul de bonitate și de risc al țării respective.”

Principiul unității monetare

Legea finanțelor publice stipulează atât principii cât și reguli de bază cu privire la elaborarea, aprobarea, executarea și raportarea indicatorilor bugetului de stat.

Principiul unității monetare este principiul conform căruia operațiunile bugetare trebuie făcute și prezentate în moneda națională.

Alte principii bugetare

În conformitate cu prevederile legii finanțelor publice locale, mai există câteva principii bugetare pe lângă cele menționate mai sus:

Principiul solidarității

Conform acestui principiu, unitățile administrativ-teritoriale cât și persoanele aflate în situații de o dificultate extremă, pot fi ajutate cu sume din fondul de rezervă al bugetului local atât la cererea primarilor, cât și din proprie inițiativă.

Principiul autonomiei locale financiare

Este principiul conform căruia autoritățile administrației publice pot utiliza resursele financiare la care unitățile administrativ-teritoriale au dreptul, cât și competența de a stabili nivelul taxelor și impozitelor locale, în scopul exercitării atribuților lor, dar doar în condițiile și limitele prevăzute de lege.

Principiul proporționalității

Este principiul conform căruia unitățile administrativ-teritoriale trebuie să dețină resurse proporționale cu responsabilitățile autorităților administrației publice locale.

Principiul consultării

Acest principiu presupune ca structurile asociative ale autorităților administrației publice locale să consulte pe acestea despre procesul de alocare a resurselor financiare de la bugetul de stat către cel local.

2.5. Reguli ale procesului bugetar

Reguli privind cheltuielile bugetare

Aceste reguli cu privire la cheltuielile bugetare se referă la faptul că toate cheltuielile au o destinație precisă șî fixă, neputând fi adăudate alte cheltuieli în plus fără a fi autorizate în legi specifice sau în legile bugetare anuale. Orice alte cheltuieli care nu sunt prevăzute în buget și trebuie să fie efectuate, trebuie să fie aprobate sau să existe o bază legală pentru acestea.

Limite privind micșorarea veniturilor și majorarea cheltuielilor bugetare

Aceste limite privind micșorarea veniturilor și majorarea cheltuielilor bugetare se referă la faptul că, în urma unor propuneri de realizare a unor proiecte de acte normative ar putea avea ca și consecință micșorarea veniturilor sau majorarea cheltuielilor care au fost aprobate prin buget, iar aceste consecințe urmând a fi rezolvate prin mijloacele necesare prevăzute.

Capitolul 3. Bugetul local – instrument financiar în administrația publică locală

Autorul Văcărel I., definește comunitățile locale ca fiind colectivități umane pentru care este absolut necesar să dețină autonomie financiară și care din punct de vedere administrativ și politic sunt delimitate teritorial și a căror autorități publice diferă de cele ale statului. Acestea necesită autonomie financiară deoarece autonomia administrativă nu poate fi posibilă fără cea financiară, pentru că aceasta din urmă îi asigură funcționarea ei prin suportul material.

Carta Europeană a Autonomiei Locale a fost întocmită pe baza unui proiect propus de Conferința Permanentă a Autorităților Locale și Regionale din Europa, de către Consiliul Europei și deschisă în anul 1985 în urma unei convenții încheiate între statele membre și care presupune ca toți semnatarii să respecte și să aplice regulile de bază ale acesteia, care garantează independența autorităților locale, atât cea politică și financiară, cât și cea administrativă.

„Principiile enumerate de Carta Europeană sunt următoarele:

Colectivitățile locale au dreptul la resurse proprii adecvate;

Resursele financiare ale colectivităților locale trebuie să fie proporționale cu responsabilitățile stabilite pentru ele prin Constituție sau lege;

Cel puțin o parte din resursele financiare ale colectivităților locale trebuie să provină din impozite și taxe locale;

Sistemul financiar din care fac parte resursele de care dispun comunitățile locale trebuie să fie diversificat și dinamic astfel încât să acopere costurile exercitării competențelor proprii;

Protecția colectivităților locale mai slabe din punct de vedere financiar impune proceduri de ajustare a efectelor repartiției inegale a surselor de finanțare cât și a sarcinii fiscale a acestora;

Colectivitățile locale trebuie să fie consultate asupra modalităților în care le vor fi alocate resursele redistribuite;

Subvențiile acordate colectivităților locale nu trebuie să fie destinate pe cât posibil finanțării unor proiecte expres specificate;

În scopul finanțării obiectivelor de investiții colectivitățile locale trebuie să aibă acces conform legii la piața națională de capital.”

Organizarea locală poate lua trei forme:

1. Autonomie completă, adică comunitățile locale au libertatea de a-și administra interesele după bunul lor plac.

2. Autonomie limitată, adică comunitățile locale sunt supuse unui control al autorităților centrale, deoarece dețin decizie limitată când vine vorba de rezolvarea principalelor probleme pe plan local.

3. Tutela, potrivit căreia administrațiile locale nu au puterea de a se implica decât în acțiuni de o importanță mică, deoarece problemele de la nivel local sunt rezolvate de către autoritățile locale.

Veniturile locale se pot forma în trei modalități:

„1. constituirea veniturilor proprii în virtutea dreptului de a percepe impozite și taxe;

2. completarea veniturilor proprii cu sume defalcate de la centru;

3. finanțarea integrală de la bugetul central.”

3.1. Definiții ale bugetului local

“Bugetele locale reprezintă bugetele unităților administrativ-teritoriale care au personalitate juridică.”

Este de datoria fiecărui oraș sau municipiu, comună sau sector al municipiului București să își întocmească propriul buget.

“Bugetele locale reprezintă instrumente de planificare și de conducere a activității financiare și reflectă fluxurile formării veniturilor și efectuării cheltuielilor, modalitatea de finanțare a cheltuielilor pe destinații și de acoperire a deficitelor, respectiv gradul de autonomie a administrației locale, respectiv față de administrația centrală.”

“Bugetul local reprezintă documentul prin care sunt prevăzute și aprobate în fiecare an veniturile și cheltuielile unităților administrativ-teritoriale.

Bugetul local pe ansamblul județului, respectiv al municipiului București reprezintă totalitatea bugetelor locale ale comunelor, orașelor, municipiilor și bugetului propriu al județului, respectiv ale sectoarelor și al municipiului București.”

3.2. Rolul bugetului local.

Bugetul local are rolul de a finanța mai multe domenii, însă mai ales pe cel de ordin social:

Finanțarea diferitelor activități ale instituțiilor de artă și ale celor de cultură locală precum biblioteci, teatre, muzee sau instituții de muzică;

Finanțarea asistenței sociale în cadrul căminelor pentru bătrâni sau pentru invalizi și bonlavi cronici, centre de plasament familial și de primire a minorilor și cantine de ajutor social;

Finanțări pentru întreținerea și repararea străzilor din fondul locativ de stat, pentru salubritate, iluminat stradal, în general pentru activități în domeniul gospodăriei și al locuințelor;

Finanțări pentru întreținerea consiliilor județene și a funcționării acestora, precum și pentru întreținerea și funcționarea organelor administrației locale;

Finanțări pentru transportul public în comun și pentru servicii de întreținere și construcții a drumurilor și a podurilor, precum și a altor servicii specifice;

Finanțări pentru plata ratelor care sunt scadente la împrumuturile publice, cât și a dobânzilor aferente acestor împrumuturi;

Constituirea unor rezerve.

Cheltuielile bugetelor locale se pot efectua doar pe baza unor acte care să justifice pe ce au fost cheltuiți banii respectivi, respectiv primirea bunurilor, serviciile care au fost prestate, etc.

3.3. Etapele procesului bugetar local

Etapele procesului bugetar local sunt următoarele:

Elaborarea proiectului de buget;

Aprobarea bugetului local;

Execuția bugetului local;

Încheierea execuției bugetului local.

Conform autorului Tiron Tudor A., etapele procesului bugetar sunt descrise astfel:

Elaborarea proiectului de buget

Proiectele bugetelor locale se elaborează pe baza proiectelor de bugete proprii ale autoritățiilor administrative, ale instituțiilor și ale serviciilor publice din subordinea acestora.

Pentru a putea fi incluse în buget, ordonatorii de credite sunt cei care propun programele specifice activităților care urmează a fi desfășurate.

În faza de elaborare, proiectul bugetului local trebuie publicat în presa locală sau se poate afișa la sediul Primăriei pentru a fi adus la cunoștința opiniei publice, după care, următorul pas este cel aprobare de către Consiliul local, județean și Consiliul General al Municipiului București, în termen de 15 zile.

Aprobarea bugetului local

Consiliul local este organul pe care legea l-a împuternicit să aprobe proiectul de buget.

Aprobarea prevederilor bugetare se face de către forul deliberativ, deoarece în cadrul acestuia interesele tuturor cetățenilor sunt reprezentate în mod absolut obiectiv.

Proiectul de buget este supus parcurgerii anumitor etape:

Primarul, președinte al Consiliului local, județean sau Consiliului General al Municipiului București, prezintă raportul pe marginea proiectului de buget în plenul Consiliului;

Crearea de comisii structurate care trebuie să examineze următoarele domenii:

Învățământ;

Sănătate;

Cultură;

Asistență socială;

Servicii și dezvoltare publică și locuințe;

Acțiuni economice (agricultură, transporturi).

Contestațiile primite trebuie analizate;

Amendamentele aduse proiectului de buget de către comisii trebuie aprobate sau respinse;

Proiectul de buget votat mai întâi pe capitole, subcapitole, articole și anexe, trebuie adoptat prin hotărâre.

În funcție de termenele legale în care se pot încasa veniturile și de perioadele în care cheltuielile se efectuează, veniturile și cheltuielile bugetelor locale se vor repartiza pe trimestre.

Execuția bugetului local

După adoptarea bugetului local, acesta se afișează la sediul Primăriei sau se publică în presa locală pentru a putea fi operațional și pentru a se putea trece la execuția acestuia care presupune de fapt efectuarea cheltuielilor aprobate și a veniturilor încasate și care se realizează pe durata întregului an bugetar.

Procesul de execuție a bugetului local este unul deosebit de complex și de amplu, care implică participarea unui număr mai mare de operatori bugetari.

Primarul sau președintele Consiliului județean este responsabil pentru execuția bugetară, care prin intermediul instituțiilor trebuie să dovedească că are capacitatea necesară de a administra atât procesul de colectare al veniturilor la un nivel cât mai înalt, cât și capacitatea necesară de a utiliza alocațiile bugetare în mod corespunzător.

În cadrul etapei de execuție bugetară, execuția veniturilor este un proces total diferit de cel al execuției cheltuielilor bugetare. În continuare le voi lua pe rând, atât execuția veniturilor, cât și execuția cheltuielilor.

Execuția veniturilor

Execuția veniturilor bugetare, după cum am specificat mai sus este diferită de execuția cheltuielilor bugetare, aceasta realizându-se prin intermediul compartimentelor de specialitate ale primăriilor locale și ale consiliilor județene.

În cazul impozitelor directe, există anumite faze ale execuției bugetare ca:

Constatarea și așezarea – prin care materia impozabilă a unei persoane fizice sau juridice este identificată și dimensionată și care potrivit legii fiscale, intră sub incidența impozitării;

Deschiderea rolului fiscal – al persoanei fizice sau juridice, în care îi este descrisă și specificată contribuabilului suma datorată;

Emiterea titlului de percepere a impozitului – respectiv titlul de încasare care este emis în momentul în care contribuabilul își achită o datorie din proprie inițiativă sau printr-o înștiințare de plată folosită pentru a avertiza persoana debitoare de obligația de plată pe care o are, precum și în cazul executării silite a persoanelor debitoare care nu și-au achitat obligațiile bugetare în termenele legale;

Perceperea impozitului – respectiv încasarea sumei pe care contribuabilul o datorează, precum și executarea silită în cazul în care contribuabilul nu își achită suma în termenele legale;

Execuția cheltuielilor

Execuția cheltuielilor presupune ca fiecare etapă procedurală să fie parcursă și respectată, la fel cum este necesară și respectarea destinației și a cuantumului aprobat pentru fiecare categorie de cheltuieli în parte, și anume:

Angajarea – reprezintă o obligație rezultată dintr-un act-contract sau orice alt act legal, obligație de a plăti unui terț o anumită sumă de bani;

Lichidarea – reprezintă operațiunea care are la bază acte ce justifică mărimea plății ce urmează a se efectua și prin care se verifică realizarea serviciului în favoarea instituției publice;

Ordonanțarea – reprezintă operațiunea prin care un ordin de plată a unei sume de bani este emis din bugetul local către persoana îndreptățită;

Plata – reprezintă operațiunea prin care instituția publică nu mai are nici o obligație față de persoana fizică sau juridică față de care a fost datoare.

Încheierea execuției bugetului local

Pentru a putea vedea concret modul de gestionare a bugetului, la sfărșitul fiecărui an bugetar se întocmește contul de execuție bugetară.

Contul de execuție bugetară prezintă operațiunile finale de executare a veniturilor și cheltuielilor bugetare și ajută la determinarea rezultatului execuției bugetare, care poate să fie excedent, adică unul favorabil, sau deficit, adică unul nefavorabil.

Dacă s-a realizat excedent, legea prevede ca acesta să se utilizeze astfel:

Să se ramburseze împrumuturile care sunt restante și să se plătească dobânzile și comisioanele aferente;

Să se constituie fondul de rulment care cu aprobare de la Consiliul local/județean poate fi utilizat pentru:

A acoperii golurile temporare de casă care au fost cauzate de decalajele între veniturile și cheltuielile anului curent;

A dezvolta serviciile publice locale în interesul cetățenilor sau finanțarea unor investiții care la fel să fie benefice colectivității;

A acoperii în totalitate deficitul bugetar care a reieșit la finalul exercițiului bugetar.

Structura conturilor anuale de execuție ale bugetelor locale se prezintă astfel:

„Venituri

Prevederi bugetare aprobate inițial;

Prevederi bugetare definitive;

Încasări realizate.

Cheltuieli

Credite aprobate inițial;

Credite definitive;

Plăți efectuate.”

În cazul stabilirii rezultatului exercițiului bugetar se iau în considerare numai operațiunile de încasări ale veniturilor și plăți în contul cheltuielilor realizate până la data de 31 decembrie, restul de venituri încasate sau de cheltuieli neefectuate se vor încasa sau efectua în contul bugetului local pe următorul an.

Controlul execuției bugetare

Specialiștii din compartimentele de audit intern verifică după întocmirea contului anual bilanțul și contul de execuție bugetară, precum și modul în care prevederile bugetului au fost îndeplinite, încasarea veniturilor și dacă resursele au fost utilizate în mod economic, eficient și eficace.

Tot în acest timp trebuie identificate neajunsurile și slăbiciunile pentru a se propune anumite măsuri de remediere ale acestora, iar dacă unele operațiuni sunt considerate nelegale și pot cauza pagube materiale, se fac anumite propuneri de recuperare a prejudiciilor.

Curtea de Conturi este cea care supune contul de execuție bugetară la un control, prin care decide dacă banii publici au fost gestionați corect, atât cei din instituții cât și cei din ansamblul bugetului, iar la final, dacă aceasta nu constată nelegalități sau prejudicii aduse fondurilor publice, acordă descărcarea de gestiune a ordonatorului de credite respectiv.

Aprobarea execuției bugetare

Procedura de dezbatere și aprobare a execuției bugetare se face pe baza raportului anual al contului de execuție bugetară, care este elaborat de către autoritatea executivă și pe baza raportului de audit intern.

În acesta se prezintă pe scurt evoluția economică din anul la care execuția bugetară se referă, care a avut loc la nivelul unității administrativ-teritoriale și factorii de care această evoluție a fost influențată, după care formațiunile politice își exprimă punctul de vedere privind calitatea gestiunii bugetare în raport cu bugetul aprobat.

În acest sens se pot aduce anumite propuneri care pot duce la creșterea resurselor financiare sau la utilizarea mult mai eficientă a banilor publici, iar încheierea etapelor procesului bugetar este marcată de votul final favorabil pentru aprobarea contului anual de execuție bugetară.

3.4. Veniturile și cheltuielile bugetului local

„Bugetele locale au o anumită structură, în cadrul administrațiilor publice locale, delimitate teritorial. Fiecare dintre acestea este autonom unul față de celălalt. Astfel, în România cele două verigi ale bugetelor locale sunt:

Bugetele proprii ale județelor și al municipiului București, administrate de către Consiliile județene;

Bugetele proprii ale comunelor, orașelor, municipiilor și ale sectoarelor municipiului București, administrate de către primării.”

Veniturile proprii sunt veniturile realizate de autoritățile locale, acestea având putere de decizie în ceea ce privește sursele, nivelul și pe ce sunt cheltuite, bineînțeles în limitele pe care legea le prevede.

Veniturile bugetului local au următoarea structură:

Venituri proprii – sunt cele care cuprind impozitele și taxele atât de la instituțiile publice, cât și de la agenți economici și de la populație;

Veniturile atribuite – sunt venituri defalcate din anumite categorii de venituri care i se cuvin bugetului de stat, precum impozitul pe salariu și cel pe venit;

Transferuri – sunt acordate pentru a finanța anumite obiective de interes național, de la bugetul de stat;

Împrumuturi contractate pe piața financiară internă sau externă.

Bugetele locale se formează în România din următoarele surse:

Taxe și impozite, precum și alte venituri de la bugetul de stat și cel local;

Sume obținute în urma vânzării sau valorificării unor bunuri materiale;

Sume obținute în urma vânzării unor bunuri care aparțin domeniului privat al unității administrativ-teritoriale;

Sume obținute în urma valorificării unor bunuri confiscate;

Anumite transferuri de la bugetul de stat;

Împrumuturi pe piața financiară internă sau externă.

Cheltuielile bugetelor locale sunt următoarele:

„Cheltuieli ale autorităților executive;

Acțiuni social-culturale (învățământ, sănătate, cultură, religie, asistență socială);

Servicii, dezvoltare publică și locuințe;

Acțiuni economice (transport și agricultură);

Alte acțiuni;

Datoria publică;

Rambursări de împrumuturi;

Fonduri de rezervă;

Cheltuieli cu destinație specială.”

Cele mai importante resurse sunt asigurate de către stat, însă acestea au o destinație special și comunitățile locale nu au libertatea necesară pentru a putea gestiona fondurile și în concluzie acestea nu pot să cheltuiască în funcție de necesitățile proprii.

Capitolul 4. Studiu de caz nr. 1 : Evoluția bugetului local la Primăria Municipiului Bistrița în perioada 2008-2013

Metoda de cercetare aleasă pentru a putea realiza acest studiu de caz este analiza documentelor. Am ales această metodă deoarece toate informațiile necesare acestei analize le-am găsit cu ușurință pe site-ul Primăriei Muncipiului Bistrița, mai exact în conturile de execuție bugetară ale fiecărui an analizat. Toate documentele găsite au fost valide și corecte.

Această metodă implică atât economie de timp, cât și de resurse, iar găsirea documentelor se face destul de ușor.

Analiza veniturilor.

Pentru a analiza veniturile bugetului Primăriei Municipiului Bistrița, voi porni de la o analiză de ansamblu a veniturilor din perioada 2008 – 2013.

Veniturile totale

Veniturile totale ale bugetului local sunt formate din venituri proprii, venituri curente, venituri din capital, operațiuni financiare și subvenții.

Toate informațiile prezentate în această analiză a veniturile le-am preluat de pe site-ul Primăriei Municipiului Bistrița, acestea aflându-se în conturile de execuție bugetară.

Analizând datele din tabelul nr. 1, putem observa că în fiecare an există diferențe destul de mari între sumele planificate a fi încasate și între cele încasate, gradul de colectare nedepășind în nici un an mai mult de 98%.

După cum reiese și din tabelul nr 1, în anul 2008 sumele planificate au fost de 117.092.000 ron, iar încasările realizate au fost de 114.184.142 ron. În acest an s-a reușit cel mai ridicat grad de colectare, realizându-se un procent de 97,52% din totalul de 100% propus. Deși din anul 2010 s-a intrat în criză, se poate observa că veniturile propuse și încasate nu au fost mai mici față de anii precedenți. Cea mai mare diferență între veniturile propuse și veniturile încasate se observă în anul 2013 când s-au propus a fi încasate 188.818.290 ron și s-au încasat abia 149.834.702 ron, care reprezintă doar 79,35% din veniturile totale propuse.

Tabel nr.1 – Veniturile totale pe perioada 2008-2013.

Se poate observa că în anul 2013 s-a realizat cel mai mic procentaj de încasare a veniturile, și anume de 79,35%, iar în anul 2008 s-a realizat cel mai mare, aceasta fiind în valoare de 97,52% . Consider că în anul 2012 procentul de colectare a veniturilor a scăzut foarte mult față de alți ani, deoarece o mare parte a firmelor aducătoare de venituri pentru muncipiului Bistrița s-au închis, dar și foarte mulți cetățeni și-au pierdut slujbele, astfel încasarea impozitelor și taxelor a scăzut foarte mult.

Grafic nr.1- Evoluția veniturilor totale.

Se poate observa ca veniturile încasate au crescut de la an la an, începând cu 2008 când veniturile au fost 114.184.142 ron, urmând ca în fiecare an să se observe câte o creștere destul de semnificativă. Între anii 2009 și 2010, veniturile încasate au fost aproximativ la fel, și anume diferența fiind una destul de mică în valoare de aproximativ 1.000.000 ron. Consider că această stagnare se datoreză și faptului că în anul 2010 criza financiară a avut un impact puternic asupra încasării veniturile, deoarece foarte mulți cetățeni au fost afectați. Deși și în anul 2011 și în anul 2012, criza financiară s-a menținut, creșterea veniturile a fost destul de substanțianlă, în 2011 crescând cu aproximativ 20.000.000 ron, iar în 2012 față de 2011 cu aproximativ 20.000.000, ajungând la suma de 159.245.000 ron. Anul 2013 a înregistrat o scădere semnficativă față de anii 2011 și 2012, scădere care este de aproximativ 100.000 lei.

Pentru a observa structura veniturilor, voi realiza tabele prin intermediul căruia vom observa ponderea veniturilor analizate mai jos din veniturile totale.

Tabelul nr. 2 – Structura veniturilor totale din care venituri proprii

Veniturile proprii pondere venituri totale

mii lei/%

Din tabelul nr. 2, observăm că veniturile proprii au o pondere semnficativă din veniturile totale, astfel: în anul 2008 acestea reprezintă 56,40%, în anul 2009 acestea reprezintă 55,80%, în anul 2010 acestea reprezintă 54,50%, în anul 2010 acestea reprezintă 61,70%, în anul 2012 acestea reprezintă 52,20% și în anul 2013 acestea reprezintă 57%. Se poate observa că în fiecare an veniturile proprii ale municipiului Bistrița depășesc 50% din veniturile totale.

Tabelul nr. 3 – Structura veniturilor totale din care venituri curente

Venituri curente pondere venituri totale

mii lei/%

Din tabelul nr.3, observăm că în anii 2008, 2009 și 2010 veniturile curente au o pondere de peste 95% din veniturile totale, iar în anul 2011 valoarea scăzând la 92%. În anii 2012 și 2013, veniturile curente prezintă o pondere de aproximativ 80% din veniturile totale.

Tot din tabelul nr.3, observăm că veniturile curente sunt formate din venituri fiscale, care în fiecare an au o pondere de peste 90% și veniturile nefiscale care în fiecare an au o ponedere mai mica de 7% din veniturile curente.

Venituri proprii

Veniturile proprii colectate de Primăria Municipiului Bistrița, au crescut în fiecare an, observând astfel că primăria este bine organizată și coordonată în ceea ce privește colectarea veniturilor.

Din tabelul nr. 4, observăm că în anul 2008 au fost încasate cele mai mici venituri proprii și anume în valore de 64.502.796 ron. Între anii 2009 – 2010, veniturile proprii încasate sunt asemănătoare, diferența între ei fiind de aproximativ 3.000.000 ron. Această diferență are o conotație negativă, deoarece în anul 2009 veniturile proprii au fost mai mari cu cele 3.000.000 ron față de anul 2010. Același lucru s-a întamplat și între anii 2011 – 2012, și anume între cei doi ani există o diferență de aproximativ 13.000.000 ron, diferență care este mai mare în anul 2010 față de anul 2012. Totodată mai observăm că în anii 2008 și 2011, veniturile proprii propuse au fost încasate in proporție de 100%, chiar peste.

Tabel nr.4 – Veniturile proprii pe perioada 2008-2013.

Tot din tabelul nr. 4 se observă că, în fiecare an s-a realizat o evoluție în ceea ce privește veniturile proprii încasate, evoluție care și-a pus amprenta cel mai mult în anul 2011, diferența fiind semnificativă față de anii anteriori. Chiar dacă timp de 4 ani s-au înregistrat creșteri în fiecare an, în anul 2012 se observă ca veniturile proprii au scăzut față de 2011 cu o sumă foarte mare. În anul 2013 veniturile proprii încasate au fost mai mari față de anul 2012, diferența între ele fiind de aproximativ 2.000.000 lei.

Tot în tabelul nr.4, mai observăm că sumele planificate și sumele încasate sunt aproximativ asemănătoare, și anume în anii 2008 și 2011, aceste sume sunt egale, chiar au depășit ceea ce s-a propus cu ceea ce s-a încasat. Anul în care sumele propuse și sumele încasate înregistrează o diferență destul de mare, și anume de aproximativ 10.000.000 este anul 2012, când veniturile proprii propuse au fost de 93.721.000 lei iar veniturile proprii încasate fiind în valoare de 83.196.000 lei.

Grafic nr.2 – Evoluția veniturilor proprii

Pentru a observa evoluția veniturilor proprii încasate de Primăria Muncipiului Bistrița, am realizat graficul cu nr. 2, în care se observă o creșterea continuă a veniturile, până in anul 2011. Această creștere se oprește în anul 2012 și anul 2013 când veniturile proprii au scăzut foarte mult față de anul 2011.

Veniturile curente

Veniturile curente sunt acele venituri formate din venituri fiscale și venituri nefiscale.

Tabel nr.5 – Veniturile curente pe perioada 2008-2013.

Veniturile curente înregistrează o creștere anuală, între anii 2008 – 2011, iar in anul 2012, la fel ca și la celelalte venituri, înregistrează o scădere față de ceilalți ani, urmând ca în anul 2013 să se înregistreze o creștere față de anul 2012 cu aproximativ 5.000.000 lei.

În anul 2009 se înregistrează o creștere față de anul 2008, anul 2009 având venituri curente suma de 130.533.032 RON, iar anul 2008 doar 109.123.768 RON.

Tot din tabelul nr.5 putem observa la fel ca la celelalte categorii de venituri diferența dintre sumele planificate și încasările realizate. Anul 2008 este singurul care a înregistrat venituri curente mai mari decât s-au planificat. Așadar încasările realizate au fost de 109.123.768 RON, iar suma planificată a fost mai mică, de 108.454.000 RON. În ceilalți ani, pe perioada 2009-2013, încasările realizate, au fost mai mici decât sumele planificate, totuși aceste diferențe nefiind foarte semnificative, deoarece în fiecare an s-a ajuns la un procentaj de peste 90%, sume planificate și sume încasate.

Procentul de realizare al veniturilor curente este ca și în cazul veniturilor proprii destul de mare, dar și diferit, în anul 2008 la 100,62%, dar scăzând în anul 2009 la 93,83%. Anul 2010 nu are un procent diferit față de anul 2009, și anume 96,79%, iar procentul de realizare al anului 2011 este aproape de 100%, adică 99,96%. Anul 2012 este cel care a înregistrat cel mai mic procent de realizare, și anume 92,06%, acest procent fiind unul mic, la fel ca și în cazul veniturilor totale și veniturilor proprii, iar în anul 2013 procentul de realizare este de 97,83%.

Din graficul nr.3, se poate observa că anul 2011 a fost cel care a înregistrat venituri curente cele mai mari, urmat de 2010, 2013, 2009, 2012, 2008.

Grafic nr.3 – Evoluția veniturilor curente.

Veniturile fiscale

Veniturile fiscale sunt formate din impozit pe venit, profit și câștiguri din capital- persoane fizice, impozite și taxe pe proprietate, impozite și taxe pe bunuri și servicii și alte impozite și taxe.

Tabelul nr.6 ne arată diferența sumele planificate a fi încasate și sumele încasate pe perioada anilor 2008 – 2013.

În anii 2008 și 2011, încasările realizate au fost mai mari decât sumele planificate,aceștia fiind singuri ani în care încasările realizate au fost mai mari față de cele propuse. Astfel că încasările pe anul 2008 au fost de 105.335.994 RON, iar suma planificată a fost de 104.384.000 RON, iar în anul 2011, încasările au fost de 144.037.000 RON, iar suma planificată de doar 142.806.000 RON. Așadar se poate observa că diferența dintre acestea este una semnificativă. În ceilalți ani încasările realizate au fost mai mici decât sumele planificate, totuși această diferență nu este chiar foarte mare, și anume procentul de încasare fiind de peste 90% în fiecare an.

Tabel nr.6 – Veniturile fiscale pe perioada 2008-2013

Din tabelul nr.6 putem observa că veniturile fiscale de-a lungul perioadei 2008-2013 nu au avut o evoluție semnificativă, singurul an în care s-a observat o creștere substanțială fiind în anul 2011, când încasările au fost depășite cu mult față de anii anteriori dar și față de anii 2012 și 2013.

Creșterile veniturilor fiscale pe perioada 2008-2013 se datorează în cea mai mare parte impozitelor pe venit, profit și câștiguri din capital și impozitelor și taxelor pe bunuri și servicii. Deși criza financiară a fost una destul de proeminentă în țara noastră, cetățenii au fost foarte punctuali cu plata impozitelor și a taxelor, lucru care își pune amprenta și pe veniturile fiscale.

Din graficul nr. 4 observăm o creștere între anii 2008 – 2009, creștere care stagnează în anul 2010, urmând ca în anul 2011 să fie încasate mult mai mulți bani față de anii anteriori. Singurul an care a avut de suferit în ceea ce privește colectarea de venituri fiscale, a fost anul 2012, când diferența față de anul 2011 este una semnificativă de aproximativ 30.000.000 ron iar față de anul 2013 este de aproximativ 5.000.000 ron.

Grafic nr.4 – Evoluția veniturilor fiscale.

Veniturile nefiscale

Veniturile nefiscale sunt a doua categorie de venituri care formează veniturile curente, și sunt formate din venituri din proprietate, vânzări de bunuri și prestări de servicii și donații și sponsorizări.

Putem observa din tabelul nr. 7 că sumele planificate în perioada 2008-2013 sunt mai mari decât încasările realizate. În anul 2012, este singurul an în care sumele planificate cât și cele încasate sunt cele mai mari față de toți anii analizați.

Tabelul nr. 7 ne arată că veniturile nefiscale în perioada 2008-20010 au înregistrat încasări care au crescut de la an la an, deși în anul 2009 încasările au fost cu mult mai mici față de sumele propuse. În anul 2011, se înregistrează cel mai mic nivel al încasărilor, și anume cu aproximativ 100.000 ron față de anul 2008, si cu un milion sau două față de anii 2009 și 2010. În anul 2012 încasările cele mai mari dintre toți anii, urmând ca în anul 2013 să se înregistreze o sumă de bani încasată aproximativ la fel cu cea din anul 2012, diferența fiind foarte mică între cei doi ani.

Tabel nr. 7 – Veniturile nefiscale pe perioada 2008-2013.

Cu ajutorul graficului nr. 5, observăm ca între anii 2008 – 2010 se înregistrează o evoluție semnificativă între aceste venituri, ele fiind mai mari de la an la an, iar în anul 2011 se înregistrează o scădere față de acești ani. Anul 2012 este unul care are o creștere semnificativă, în acest an veniturile planificate fiind foarte mari față de veniturile încasate, totodată veniturile nefiscale din anul 2012 fiind și cele mai mari din toți anii analizați. Anul 2013 este semnificativ în ceea ce privește veniturile nefiscale, deoarece în acest an s-au realizat printre cele mai mari venituri, față de anii 2008 – 2011.

Grafic nr.5 – Evoluția veniturilor nefiscale.

Pentru a putea fi observată diferența dintre ani, am realizat graficul cu nr. 5, grafic în care sunt prezentate creșterile, dar și scăderile semnificative între acești ani.

Analiza cheltuielilor

În continuare voi analiza cele mai importante categorii de cheltuieli publice pe perioada 2008-2013.

Cheltuieli totale

Cheltuielile totale ale bugetului local al municipiului Bistrița sunt formate din autorități publice și acțiuni externe, alte servicii publice generale, tranzacții privind datoria publică și împrumuturi, transferuri cu caracter general între diferite unități ale administrației, ordine publică și siguranță națională, învățământ, sănătate, cultură, recreere și religie, asigurări și asistență socială, locuințe, servicii și dezvoltare publică, protecția mediului, acțiuni generale, economice, comerciale și de muncă, transporturi și alte acțiuni economice. În cadrul acestui studiu, voi analiza cheltuielile totale pe perioada 2008 – 2013, cheltuielile cu autoritățile publice și acțiuni externe, cheltuielile pentru servicii publice și siguranță națională, cheltuieli pentru ordine publică și siguranță și cheltuielile în domeniul învățământului.

Tabel nr.8 – Cheltuielile totale pe perioada 2007-2011

Analizând sumele din tabelul nr. 8, observăm faptul că, creșterile cheltuielilor totale sunt semnificative, astfel că, în anul 2008 se înregistrează cele mai mici cheltuieli față de ceilalți ani, și anume 102.867.990 ron. În anul 2009 și 2010, cheltuielile sunt aproximativ la fel, cu o diferență destul de mică, și anume aproximativ 7.000.000 ron. Cele mai mari cheltuieli se înregistrează în anul 2012, când cheltuielile au depășit cu aproximativ 50.000.000 ron, cheltuielile realizate în anul 2008, urmând ca aceste cheltuieli să scadă în anul 2013 cu aproximativ 3.000.000 ron față de anul 2012.

Grafic nr.6 – Evoluția cheltuielilor totale.

După cum se poate observa în graficul nr.6, evoluția cheltuielilor totale de-a lungul perioadei 2008-2013 a fost una ascendentă. În fiecare an se observă o creștere a cheltuielilor, cea mai semnificativă fiind în anul 2012, când s-au realizat foarte multe cheltuieli.

Gradul de realizare al cheltuielilor totale are o evoluție crescătoare, de la 87,8% în anul 2008, crescând în anul 2009 la 90%, iar în 2010 la 94%, dar scăzând din nou la 85,5% în anul 2011. În anul 2012 acesta scade din nou, scădere care ne arată că s-au realizat cheltuielile în proporție de 70% față de cele propuse, urmând ca în 2013 acestea să crească la 81,77% cheltuieli realizate față de cele propuse.

Pentru a observa ponderea cheltuielilor analizate mai jos din cheltuielile totale, voi realiza un tabel prin intermediul căruia vom afla cât reprezintă fiecare tip de cheltuială realizată din totalul de cheltuieli.

Tabelul nr. 9 – Structura cheltuielilor totale

Cheltuieli totale din care cheltuieli pentru autorități publice și acțiuni externe, cheltuieli pentru alte servicii publice generale, cheltuieli pentru ordinea publică și siguranță națională și cheltuieli în domeniul învățământului

mii lei/%

Din tabelul nr. 9 observăm că în fiecare an, ponderea cea mai mare a cheltuielilor totale a fost înregistrată în cazul cheltuielilor în domeniul învățământului. Deșii cheltuielile în domeniul învățământului au înregistrat o pondere mare în primii ani analizați, și anume peste 40%, observăm că acestea au scăzut foarte mult în anii 2012 și 2013, nedepășind o pondere de 35% din totalul cheltuielilor. Cea mai mică pondere a cheltuielilor o înregistrează cheltuielile pentru alte servicii publice generale, pondere care în nici un an nu a depășit pragul de 2,5%. După acestea urmează cheltuielile pentru ordine publică și siguranță națională care și acestea au o pondere foarte mică din totalul de cheltuieli.

Cheltuieli pentru autorități publice și acțiuni externe

Tabel nr. 10 – Cheltuieli pentru autorități publice și acțiuni externe.

Tabelul nr.10 de mai sus, reprezintă cheltuielile de pe perioada 2008-2013 efectuate pentru autoritățile publice și acțiunile externe, observând totodată că în această perioadă cheltuielile prevăzute nu sunt cu mult mai mari față de cele realizate, diferențele fiind destul de mici între ele.

În anul 2008 cheltuielile pentru autorități publice și acțiuni externe sunt aproximativ la fel cu ele din anul 2009, urmând o creștere în anul 2010, creștere care mai apoi este lovită de o scădere în anul 2011, de la 10.100.000 la 8.981.000 ron. În anul 2013 s-au înregistrat cele mai multe cheltuieli în ceea ce privește autorițățile publice și acțiuni externe, și anume cheltuieli în valoare de 12.182.418 ron.

Grafic nr.7 – Evoluția cheltuielilor pentru autorităților publice și acțiunilor externe.

Graficul nr.7 prezintă cum sumele oscilează în funcție de ani, și putem observa că în anul 2009 s-a cheltuit cel mai puțin pentru autoritățile publice și că de la an la an plățile efectuate oscilează.

În anul 2008 procentul de realizare este de 88,98%, în 2009 crescând la 93%. Anul 2010 prezintă același grad de realizare ca anul 2008, 93%, însă în anul 2011 acesta scade la 89,53%. Gradul de realizare al anului 2012 scade puțin și ajunge la 88,83%, urmând o creștere în anul 2013 la 96,68%

Cheltuieli pentru alte servicii publice generale

Tabel nr.11 – Cheltuieli pentru alte servicii publice generale

Cheltuielile efectuate pentru serviciile publice generale nu sunt foarte mari, observând că în anul 2008 și 2009, cheltuielile sunt aproximativ asemănătoare, urmând o scădere imporantă în anul 2010, până la 1.542.000, față de 2.734.000 în anul 2009. Anii 2011 și 2012 sunt anii cu cele mai mici cheltuieli în legătură cu serviciile publice generale, cheltuieli care nu ai depășit pragul de 600.000 ron în anul 2012, și 400.000 ron in anul 2011, iar în anul 2013 înregistrându-se o creștere semnificativă față de anii 2011 și 2012, și anume o creștere în valoare de 1.034.716 ron.

Graficul nr. 8 ne arată evoluția cheltuielilor pentru serviciile publice în această perioada a anilor 2008-2013 și se poate observa cu ușurință că în primii doi ani acestea cresc, după care scad foarte mult, urmând ca în anul 2013 să se înregistreze o nouă creștere.

Procentul de realizare al cheltuielilor pentru servicii publice generale diferă de la an la an, și anume în anul 2008 este de 93,31%, în anul 2009 este de 89%, în anul 2010 are 95%. În anul 2011 se înregistrează cel mai mic procent de realizare și anume 55.68%, fiind urmat de anul 2012 cu 77,22%, mai apoi realizându-se o cea mai mare creștere în anul 2013, și anume 96,34%.

Grafic nr. 8 – Evoluția cheltuielilor pentru serviciile publice generale.

Cheltuieli pentru ordine publică și siguranță națională

În tabelul nr. 12 se poate observa în fiecare an faptul că s-a cheltuit mai puțin decât era planificat, diferențele fiind vizibile. De exemplu, în anul 2009 s-a estimat suma de 4.483.000 RON, dar s-a cheltuit doar 3.443.000 RON, ori domeniul siguranței naționale și a ordinii publice este unul dintre cele mai importante și care ar necesita cele mai multe cheltuieli. Un alt an în care cheltuielile estimate au fost cu mult mai mari față de cele realizate, este anul 2012 în care s-au estimat cheltuieli în valoare de 5.245.000 ron și s-au cheltuit 3.001.000 ron. În anul 2013, cheltuielile estimate și cele realizate sunt aproximativ la fel, diferența între ele fiind una în valoare de 300.000 ron.

Tabel nr. 12 – Cheltuieli pentru ordinea publică și siguranța națională

Se observă din graficul nr. 9 că în anii 2008 și 2011 sunt anii în care s-au cheltuit cei mai puțini bani pentru ordine publică și siguranță națională, iar cele mai mari cheltuieli se înregistrează în anul 2013, când acestea au valoarea de 5.167.101 ron.

Grafic nr.9 – Evoluția cheltuielilor pentru ordine publică și siguranță națională.

Deși domeniul siguranței naționale și a ordinii publice sunt printre cele mai imporante domenii, în cadrul bugetului local se alocă prea puțini bani pentru acestea.

Cheltuieli în domeniul învățământului.

Cheltuielile pentru învățământ cuprind cheltuieli pentru învățământ preșcolar și primar, învățământ secundar, respectiv învățământ postliceal.

Tabel nr.13 – Cheltuieli în domeniul învățământului.

Tabelul nr.13 ne arată că această categorie de cheltuieli este una dintre cele mai importante categorii. Aici putem observa că se realizează o multitudine de cheltuieli pentru învățământ, cheltuieli a căror pondere de realizare este la fiecare an analizat peste 90%, în anul 2013 depășindu-se sumele planificate cu sumele cheltuite. Datorită graficului nr.10 de mai jos, putem observa faptul că aceste cheltuieli, în domeniul învățământului au o evoulție ascendentă în perioada 2008-2010 și că de la an la an s-a cheltuit tot mai mult pentru acest domeniu, însă în anii 2011-2012- 2013 cheltuielile au înregistrat o scădere, astfel că în anul 2013 cheltuielile efectuate în domeniul învățământului sunt mai mici decât cele din anul 2011 și anul 2013, și chiar aproape la fel cu cele din 2008.

Grafic nr.10 – Evoluția cheltuielilor în domeniul învățământului.

În anul 2008 procentul de realizare a fost de 47,63%, anul 2009 având 44,94%, iar anul 2010 45,05%, anul 2011 având 96,64% iar în anul 2012 având 97,71% iar în anul 2013 având 103,2%

Domeniul învățământului este unul dintre cele mai imporante domenii din cadrul unui oraș, domeniu care merită cheltuieli mari.

Capitolul 5. Concluzii și recomandări

Lucrarea prezentă a avut drept scop analiza bugetului Local al Municipiului Bistrița pe perioada 2008-2013, pe care am abordat-o conform legislației și bibliografiei prezentate mai jos.

Tema aleasă de mine este o temă a cărei problematică este de o importanță și actualitate suficient de mare, deoarece comunitățile locale, viața publică și cetățenii depind de bugetul local pe care îl are alocat administrația, precum și de modul în care acesta este administrat și de capacitatea întregului aparat administrativ de a folosi acest buget într-un mod cât mai eficient și mai corect. Așadar resursele financiare regăsite în cadrul bugetelor locale ar trebui să fie suficiente, încât să poată acoperi cheltuielile propuse, iar astfel să se poată satisfacă nevoile și cerințele tuturor cetățenilor și colectivităților locale.

Se poate observa că deși se dorește ca în fiecare an, veniturile să fie mai mari decȃt cheltuielile, acest lucru este imposibil de realizat. Consider că unul dintre motivele care au împiedecat ca veniturile să fie mai mari, a fost și imposibilitatea orașului de a realiza mai multe colectări a veniturilor și a impozitelor, totodată a amenzilor, deoarece am observat foarte multe cazuri în viața de zi cu zi în care cetățenii nu și-au plătit la timp dările la stat.

În capitolul patru care cuprinde studiul de caz a lucrării mele am putut observa faptul că unor categorii de cheltuieli precum cele din domeniul sănătății sau din domeniul ordinii publice și a siguranței naționale li se acordă o importanță relativ mică, în situația în care acestea sunt unele dintre cele mai importante categorii de cheltuieli din cadrul unui stat.

În perioada analizată, perioada anilor 2008-2013 un lucru care s-a observat a fost creșterea cheltuielilor totale, de la an la an, ceea ce ne indică faptul că nevoile publice locale sunt într-o continuă creștere, dar nu doar ele, ci și prețurile bunurilor și serviciilor publice.

Ca și recomandări, aș putea spune ca în viitor cheltuielile în domeniul sănătății, în cel al ordinii publice și siguranței naționale, precum și în cel al învățământului să fie mai mari, deoarece aceste categorii de cheltuieli sunt foarte importante atât în cadrul unui stat, cât și în cadrul unei comunități locale, a unui Municipiu.

Așadar în funcție de capacitatea aparatului administrativ de a gestiona și de a folosi resursele financiare de care bugetul local dispune, comunitatea locală poate să se dezvolte într-un mod continuu și echilibrat, sau în cazul în care aparatul administrativ nu gestionează corect resursele, acestea pot fi pierdute fără nici un rezultat

Anexe:

Anexa 1:

Situația veniturilor și cheltuielilor pe anul 2008

Anexa 2:

Situația veniturilor și cheltuielilor pe anul 2009

Anexa 3:

Situația veniturilor și cheltuielilor pe anul 2010

Anexa 4:

Situația veniturilor și cheltuielilor pe anul 2011

Anexa 5:

Situația veniturilor și cheltuielilor pe anul 2012

Anexa 6:

Situația veniturilor și cheltuielilor pe anul 2013

– mii lei –

Bibliografie:

Didier, Michel, Economia: Regulile Jocului, Ediția a doua, Editura Humanitas, 1998.

Hoanță, Nicolae, Economie și finanțe publice, Editura Polirom, Iași 2000.

Inceu, A., M., Lazăr, D., T., Finanțe și bugete publice, Editura Accent, Cluj-Napoca. 2006.

Ionescu, L., Contabilitatea instituțiilor din administrația publică locală, Editura Economică, București 2001;

Tiron Tudor, A., Gherasim, I., Contabilitatea instituțiilor publice, EdituraDACIA,Cluj-Napoca 2002;

Văcărel, I., colectiv, Finanțe Publice, Editura Didactică și Pedagogică R.A., București 2007;

*** Legea 215/2001, legea administrației publice locale;

*** Legea 571/2003 coroborată cu HG 44/2004 privind Codul Fiscal cu normele metodologice de aplicare;

*** Legea nr.500/2002 privind finanțele publice. Legea finanțelor publice, [online] available at web page http://www.dreptonline.ro/legislatie/legea_finantelor_publice.php, accesat la 19.03.2015;

*** Guvernul României, Ordonanță de urgență privind finanțele publice locale, [online] available at web page http://www.cdep.ro/proiecte/2003/300/80/6/oug386.pdf, accesat la 20.03.2015.

*** Legea 273 din 29 iunie 2006 privind finanțele publice locale, [online] available at web page

http://legestart.ro/Legea-273-2006-finantele-publice-locale-%28MjAyMDQy%29.htm, accesat la 19.03.2015;

Macarie F., C., Finanțe și bugete publice, [online] available at web page http://www.apubb.ro/despre/cadre-didactice/felicia-cornelia-macarie/, slide-uri, accesat la data de 19.03.2015;

Institutul pentru Politici Publice, Bugetele locale între teorie și practică, p.13, [online] available at web page http://www.apd.ro/files/publicatii/Bugetele%20locale%20-%20Studiu%20IPP.pdf, accesat la 19.03.2015;

*** ScriGroup.ro, Definirea bugetlui local și rolul acestuia, [online] available at web page

http://www.scrigroup.com/finante/DEFINIREA-BUGETULUI-LOCAL-SI-R22938.php, accesat la 20.03.2015;