Evolutia Bibliotecilor Universitare de la Traditional Spre Modern
Evoluția bibliotecilor universitare de la tradițional spre modern
Teză de masterat
Cuprins:
Introducere
Cuvinte cheie, Abrevieri
Capitolul I. Biblioteca universitară între cultura tiparului și informația electronică. Abordări teoretice și aspectul metodologic
I.1. Scurt istoric al evoluției bibliotecii universitare
I.1.1. Evoluția funcției educaționale a bibliotecilor
I.1.2. Apariția și evoluția bibliotecilor universitare
I.2. Hibridizarea bibliotecii și a profesiei de bibliotecar
I.3. Servicii furnizate de bibliotecile universitare contemporane
I.4. Integrarea și adaptarea serviciilor bibliotecii universitare la fluxurile de lucru și modalitățile de informare ale utilizatorilor contemporani
Capitolul II . Bibliotecile universitare din Republica Moldova: Evoluție și perspective
II.1. Bibliotecile: evoluție și perspective
II.2. Funcțiile bibliotecii – perspectivă temporală
Capitolul III. Biblioteca științifică – pilon spre edificarea societății paradigme contemporane ale bibliotecii universitare în asigurarea calității învățământului superior: cazul Bibliotecii Științifice a Academiei de Studii Economice din Moldova, a Bibliotecii Științifice a Universității de Stat “A. Russo” din or. Bălți și a Departamentului Informațional Biblioteconomic al Universității Libere Internaționale din Moldova
III.1. Evoluția Bibliotecii Științifice a ASEM
III.2. Evoluția Bibliotecii Științifice a Universității de Stat „A. Russo”
III.3. Evoluția Departamentului Informațional Biblioteconomic ULIM
III.4. Propuneri de optimizare și dezvoltare a serviciilor furnizate de bibliotecile universitare din Republica Moldova
Strategia pentru modernizarea și optimizarea serviciilor bibliotecii universitare ULIM
Concluzii
Referințe bibliografice
Anexe
Introducere
Actualitatea temei de cercetare. În ultima jumătate de secol, bibliotecile s-au confruntat cu provocări majore, dar niciuna dintre ele nu a avut impactul generat de apariția și dezvoltarea Internetului, rețeaua globală de informații. Independența de suportul material și de locul de stocare pe care informația și-a câștigat-o în era digitală a făcut ca însăși rațiunea de a exista a acestor instituții destinate conservării memoriei înregistrate a omenirii să fie pusă sub semnul întrebării.
Întrebărilor cu privire la viitorul instituției bibliotecii nu li se poate răspunde prin sentințe definitive. Nici apelul la o retorică de tip romantic nu răspunde exigențelor unei abordări obiective, științifice. Din păcate, în literatura biblioteconomică românească abundă abordările teoretice, de tip eseistic. Scrierile „impresioniste”, literatura de opinie surclasează prin cantitate cercetările aplicate. Se vorbește adesea despre crizele produse în structurile infodocumentare, fără a se spune cum pot fi ele depășite sau măcar ținute sub control. Promovarea crizei ca marcă definitorie și nu ca o caracteristică tranzitorie a modului în care biblioteca evoluează în Societatea Informației n-ar trebui să excludă efortul cercetătorilor domeniului de a căuta și propune soluții pentru problemele identificate.
În lucrarea de față cu tema Evoluția bibliotecilor universitare de la traditional spre modern (elaborată sub coordonarea dr. conf. univ. Natalia Goian), ne-am propus să analizăm transformările suferite și contextul în care evoluează bibliotecile universitare contemporane, instituții purtătoare peste timp ale uneia dintre funcțiile fundamentale ale oricărei structuri infodocumentare: funcția educațională.
Biblioteca universitară se găsește în prezent la intersecția a două tipuri de culturi: una seculară, tradițională, cea a tiparului, în care instituția bibliotecii ocupa un loc privilegiat și una mult mai tânără, în formare, cultura digitală, în care biblioteca este doar unul dintre numeroșii furnizori de acces la informații și documente. Până a ajunge să graviteze între acești doi poli, biblioteca a cunoscut câteva milenii de evoluție.
Instituția bibliotecii a apărut înaintea primelor forme de învățământ superior și are o istorie mult mai îndelungată decât instituția universității. Bibliotecile răspund uneia dintre nevoile fundamentale ale societății, aceea de a păstra și de a transmite generațiilor viitoare cunoștințele dobândite de-a lungul timpului, înregistrate pe un suport durabil. Ele au avut întotdeauna (și) un rol educativ, întrucât, așa cum subliniază Mircea Regneală, „educația nu este altceva decât un proces social prin care moștenirea științifică, literară, artistică și morală a societății este transmisă de la o generație la alta”. Cum rolul principal al bibliotecilor a fost, mereu, cel de conservare și transmitere în timp a cunoștințelor, funcția educațională este așadar una implicită oricărui tip de bibliotecă.
În acest context, tema examinată este actuală și necesită studiere profundă și multilaterală.
Justificarea temei. În ultimele decenii, în contextul multiplicării modalităților și instrumentelor de comunicare electronică, numeroși profeți ai Apocalipsei digitale au prevăzut dispariția, într-un orizont de timp relativ redus, a mijloacelor tradiționale de transmitere a informației – precum publicațiile pe hârtie – și a instituțiilor care și-au justificat existența prin ele – printre care se regăsesc bibliotecile.
În literatura biblioteconomică din RM, acestor profeții li se răspunde deseori folosind un stil eseistic, bazat pe puține elemente concrete. Se vorbește despre crizele produse în structurile infodocumentare, fără a se spune cum pot fi ele depășite sau măcar ținute sub control. Scrierile „impresioniste”, literatura de opinie surclasează prin cantitate cercetările aplicate.
Întrebărilor cu privire la viitorul instituției bibliotecii nu li se poate răspunde prin sentințe definitive. Nici apelul la o retorică de tip romantic nu răspunde exigențelor unei abordări obiective, științifice. În lucrarea noastră am pornit de la premisa că statutul actual și perspectivele de dezvoltare ale bibliotecilor trebuie analizate prin cercetări cât mai aplicate, care trebuie să își propună, pe lângă identificarea crizelor, să caute soluții.
Scopul și sarcinile tezei. În cercetarea am pornit de la constatarea că acest tip de structură infodocumentară din învățământul superior se găsește în prezent la intersecția a două tipuri de culturi: una seculară, tradițională, cea a tiparului, în care instituția bibliotecii ocupa un loc privilegiat și una mult mai tânără, în formare, cultura digitală, în care biblioteca este doar unul dintre numeroșii furnizori de acces la informații și documente. Cercetarea noastră gravitează în jurul acestor doi poli, punând un accent deosebit pe schimbările produse în biblioteci de informația electronică și tehnologiile implicate în managementul ei.
Prezenta teză are ca scop evaluarea evoluției serviciilor în următoarele instituții: Biblioteca Științifică a Academiei de Studii Economice din Moldova, Biblioteca Științifică a Universității de Stat “A. Russo” din or. Bălți și Departamentul Informațional Biblioteconomic al Universității Libere Internaționale din Moldova .
Pentru realizarea scopului propus am elaborat următoarele sarcini:
Analizarea evoluției serviciilor în timp și spațiu în cadrul acestor instituții
Cercetarea rapoartelor de activitate a instituțiilor sus enumerate și evidențierea metodologiei evoluției serviciilor;
Formularea propunerilor pentru ameliorarea și optimizarea serviciilor bibliotecilor universitare din Republica Moldova;
Sarcinile incluse în această cercetare au determinat structura logică a tezei, constituită de necesitatea de a studia evoluția serviciilor din bibliotecile univeristare.
Suportul metodologic și teoretico-științific al tezei. Pe parcursul elaborării lucrării am consultat surse de informare diverse. Am acordat o importanță specială cercetărilor aplicate și statisticilor, în intenția de a ne fundamenta interpretările și concluziile pornind de la elemente concrete. Dincolo de contribuțiile specialiștilor din RM și România în domeniu, am pus un accent deosebit pe studierea literaturii de specialitate nord americane, britanice și franceze, deoarece provine din țări cu o bogată tradiție teoretică și practică în domeniul biblioteconomiei.
A propune soluții pentru problemele cu care se confruntă biblioteca universitară contemporană presupune înainte de toate cunoașterea acestor probleme, identificarea, sistematizarea și analiza lor. De aceea, lucrarea de față este împărțită din punct de vedere logic în două mari secțiuni: prima, analitico-sintetică (capitolul I), și cea de-a doua aplicată, în care am abordat starea unor biblioteci universitare din RM și am formulat propuneri de optimizare a activității acestora (capitolul II).
Cuvinte cheie: biblioteci universitare, servicii de bibliotecă, evoluția serviciilor, organizare și administrare, tehnologia informației, cultura informării.
Abrevieri:
IFLA – International Federation of Library Associations
FRBR – Functional Requirements for Bibliographic Records
ISBD – International Standard Bibliographic Description
MARC – Machine Readable Cataloging
OCLC – Online Computer Library Center
OPAC – Online Public Access Catalogue
RDF – Resource Description Framework
FRBR – Functional Requirements for Bibliographic Records
UNIMARC – Universal Machine Readable Cataloguing
BȘ ASEM – Biblioteca Științifică a Academiei de Studii Economice din Moldova
DIB ULIM – Departamentul Informațional Biblioteconomic al Universității Libere Internaționale din Moldova
Capitolul I. Biblioteca universitară între cultura tiparului și informația electronică. Abordări teoretice și aspectul metodologic.
I.1. Scurt istoric al evoluției bibliotecii universitare
Definițiile date bibliotecii universitare în literatura de specialitate se referă la unul sau mai multe dintre următoarele aspecte:
subordonarea administrativă a bibliotecii;
utilizatorii specifici ai bibliotecii;
principalele nevoi ale utilizatorilor cărora le răspunde biblioteca.
Astfel, conform definiției formulate de Mircea Regneala în al său Dicționar explicativ de biblioteconomie și știința informării, biblioteca universitară este о bibliotecă „destinată, în principal, studenților și cadrelor didactice din universități și alte institute de învățământ superior”. Această definiție menționează doar utilizatorii specifici ai bibliotecii universitare, categoriile de utilizatori cărora li se adresează ea în principal. Conform Online Dictionary of Library and Information Science (ODLIS), biblioteca universitară este „parte integrantă a unei facultăți, a unei universități sau a altei instituții de învățământ superior” și este destinată să răspundă „nevoilor de informare și cercetare ale studenților, cadrelor didactice și personalului acesteia”. Alături de utilizatorii specifici, aici sunt scoase în evidență subordonarea administrativă a bibliotecii unei instituții de învățământ superior, precum și nevoile cărora le răspunde aceasta (nevoi de informare și cercetare). Definiții similare celor de mai sus sunt întâlnite și în alte lucrări de referințe de specialitate: „Biblioteci anexate instituțiilor universitare […] servind nevoilor de învățare și cercetare ale studenților și personalului [universității]”; „0 bibliotecă servind nevoile de informare ale studenților și personalului unei universități sau ale unei instituții similare”.
În alte definiții, este accentuată misiunea bibliotecii de învățământ superior de sustinere a activitatilor de cercetare desfasurate in cadrul universitatilor. Importanta acordata acestei misiuni decurge din specificul sistemului de învățământ și al sistemului de biblioteci din anumite zone ale lumii. Astfel, în biblioteconomia nord-americană, marile biblioteci universitare, deținatoare ale unor colecții importante, sunt numite și biblioteci de cercetare. Biblioteca de cercetare este definită drept „о biblioteca care conține
o colecție cuprinzătoare de materiale dintr-un anumit domeniu, dintr-o disciplină sau dintr-un grză doar utilizatorii specifici ai bibliotecii universitare, categoriile de utilizatori cărora li se adresează ea în principal. Conform Online Dictionary of Library and Information Science (ODLIS), biblioteca universitară este „parte integrantă a unei facultăți, a unei universități sau a altei instituții de învățământ superior” și este destinată să răspundă „nevoilor de informare și cercetare ale studenților, cadrelor didactice și personalului acesteia”. Alături de utilizatorii specifici, aici sunt scoase în evidență subordonarea administrativă a bibliotecii unei instituții de învățământ superior, precum și nevoile cărora le răspunde aceasta (nevoi de informare și cercetare). Definiții similare celor de mai sus sunt întâlnite și în alte lucrări de referințe de specialitate: „Biblioteci anexate instituțiilor universitare […] servind nevoilor de învățare și cercetare ale studenților și personalului [universității]”; „0 bibliotecă servind nevoile de informare ale studenților și personalului unei universități sau ale unei instituții similare”.
În alte definiții, este accentuată misiunea bibliotecii de învățământ superior de sustinere a activitatilor de cercetare desfasurate in cadrul universitatilor. Importanta acordata acestei misiuni decurge din specificul sistemului de învățământ și al sistemului de biblioteci din anumite zone ale lumii. Astfel, în biblioteconomia nord-americană, marile biblioteci universitare, deținatoare ale unor colecții importante, sunt numite și biblioteci de cercetare. Biblioteca de cercetare este definită drept „о biblioteca care conține
o colecție cuprinzătoare de materiale dintr-un anumit domeniu, dintr-o disciplină sau dintr-un grup de discipline academice, incluzând surse primare și secundare, selectate pentru a răspunde nevoilor de cercetare ale cercetătorilor serioși”.
În Republica Moldova, Legea cu privire la biblioteci oferă, încă din primul său articol, definiții pentru bibliotecă, bibliotecă națională, bibliotecă universitară, bibliotecă specializată, bibliotecă publică și bibliotecă școlară. Astfel, biblioteca universitară este definită drept biblioteca care “funcționează în subordinea unei instituții de învățămînt, avînd colecții corespunzătoare programelor de studii și funcția de a sprijini procesul de instruire și cercetare”. Cum se poate remarca, este о definiție în care sunt scoși în evidență utilizatorii specifici ai acestui tip de bibliotecă. О bibliotecă universitară nu va putea niciodată să funcționeze ca bibliotecă publică, statutul și obiectivele ei fiind total altele decât cele ale bibliotecii publice, definită drept „o colecție enciclopedică ori instituție bibliotecară cu o astfel de colecție, este destinată unui public larg de beneficiari, îndeplinind funcții de promovare a unui nivel avansat de cultură, civilizare și instruire a societății” a aceluiași articol din Legea cu privire la biblioteci. Într-adevăr, în anumite condiții, bibliotecă universitară primește și alte categorii de utilizatori, asta neînsemnând însă că ea funcționează ca bibliotecă publică. О bibliotecă publică se raportează la nevoile de informare ale întregii comunități locale și are anumite obiective specifice care nu se pot regasi in oferta de servicii a bibliotecii universitare. Am tinut să facem aceste precizări pentru a arata că, deși definiția bibliotecii universitare cuprinsă în textul Legii cu privire la biblioteci conține un element de „originalitate”, care о diferențiază de celelalte definiții citate mai sus, în realitate acest element nu aduce nimic nou și nu face ca bibliotecile universitare din R.M. să aibă alt statut decât bibliotecile universitare din alte părți ale lumii.
Din multitudinea de funcții ale bibliotecii, prin prisma politicii de stat cu privire la biblioteci, definiția desigur urmează a fi cea din Legea R.M. cu privire la biblioteci (varianta originală) care ad literam declară prin Art. 2 că „Biblioteca este o colecție organizată, publică sau particulară, de publicații și nonpublicații care achiziționează, conservă și organizează astfel de colecții pentru satisfacerea cerințelor beneficiarilor privind lectura și informarea”. În 2001 legea modifică aceasta definiție și conferă bibliotecilor legitimitate, privindu-le drept „instituții de informare, cultură și învățământ”.
Chiar, înseși Art. 3 al Legii cu privire la biblioteci indică că „Principiile de funcționare – biblioteca își desfășoară activitatea potrivit strategiei în domeniul culturii, învățământului, științei, informației, promovate de fondator, în condițiile legislației în vigoare”. Aceeași lege stipulează că principiile de funcționare a bibliotecii sunt accesibilitatea, neangajarea politică și autonomia profesională.
Astfel la începutul anilor ’90 instituția bibliotecară era concepută drept un institut complex care întrunea trei funcții majore – de informare, culturalizare și educare. O astfel de statornicire a bibliotecii, care a primit și o legalizare a termenului, poate fi considerată și obiectivă. Deci biblioteca legitim poate fi oglindită într-o politică de stat orientată în mod special spre biblioteci.
Totodată, dacă ne referim la cele trei funcții ale bibliotecii stipulate în lege atunci bibliotecile trebuie să fie obligatoriu obiecte ale politicii de stat include în domeniul informării, culturii și învățământului. Responsabili de dezvoltarea bibliotecilor nu este doar statul și autoritățile publice locale, dar și societatea.
O politică unică, elaborată unanim de guvern, este un ideal către care trebuie să tindă întreaga societate, organele de administrare a bibliotecilor și înseși bibliotecile. Politica de stat referitoare la biblioteci într-o țară democratică, cu o putere descentralizată, administrarea și finanțarea, poate fi realizată doar dacă societatea percepe rolul bibliotecii în dezvoltarea comunității sau societății în general.
Termenul de politică culturală în Republica Moldova, în perioada de tranziție, s-a discutat sumar în documentul Politica culturală în Republica Moldova, la fel s-au elaborat traduceri sub egida Consiliului Europei care ofereau sugestii și practicii în implementarea unei politici culturale corecte. Însă atât politica propusă de guvernul R.M., cât și cel european tratau instituția bibliotecară în cadrul politicii culturale foarte evaziv, fără acțiuni bine definite.
Din definițiile de mai sus se pot desprinde câteva concluzii:
biblioteca universitară este subordonată administrativ, în cele mai multe cazuri, unei institutți de învățământ superior;
biblioteca universitară poate fi subordonată și unei alte autorități tutelare, beneficiind de un grad de autonomie mai mare;
utilizatorii specifici ai bibliotecii universitare sunt studenții și personalul didactic și de cercetare al universităților;
pe cale de consecință, nevoile cărora trebuie să le răspundă în primul rând biblioteca universitară sunt cele de studiu și de cercetare ale categoriilor de utilizatori menționate.
I.1.1. Evoluția funcției educaționale a bibliotecilor
Bibliotecile au apărut pentru a satisface о nevoie fundamentală a societății: aceea de a păstra și de a transmite generațiilor viitoare cunoștințele dobândite de-a lungul timpului, înregistrate pe un suport durabil. Una dintre funcțiile esențiale îndeplinite de biblioteci în decursul istoriei este funcția educațională. Bibliotecile au îndeplinit întotdeauna (și) un rol educativ, întrucât, așa cum subliniază Mircea Regneală, „educația nu este altceva decât un proces social prin care moștenirea științifică, literară, artistică și morală a societății este transmisă de la о generație la alta”. Cum rolul primordial al bibliotecilor a fost, mereu, cel de conservare și transmitere în timp a cunoștințelor, rezultă că funcția educațională este una implicită oricărui tip de bibliotecă.
În bibliotecile templelor sumeriene din Mesopotamia au fost găsite primele înregistrări scrise, datând din jurul anului 3000 i.H. Aceste biblioteci funcționau în mare parte ca niște arhive comerciale, în condițiile în care templele aveau, printre altele, rolul de centre economice ale comunităților sumeriene. Așadar, din perspectiva diacronică, prima funcție îndeplinită de о bibliotecă a fost aceea de a păstra о arhivă a înregistrărilor scrise (funcția custodială). Totuși, printre documentele păstrate aici se regăseau, pe lângă cele de natură comercială sau religioasă (colecții de imnuri, rugăciuni și incantații), și texte cuprinzând exerciții gramaticale pentru scribi, texte matematice, tratate de medicină și astrologie, așadar documente care aveau drept scop instruirea celui care le citea.
Bibliotecile egiptene, apărute probabil în jurul anului 2400 i.H., erau la rândul lor asociate cu templele, care îndeplineau simultan funcția de centre religioase și culturale. De asemenea, în Egipt, capetele încoronate sau oamenii înstăriți din Egipt dețineau importante colecții private de documente. Bibliotecile egiptene aveau atât о misiune religioasă, cât și una practică, păstrând colecții de scrieri privind administrația, magia, astronomia, astrologia, medicina, filosofia, religia etc.
Dupa cum se poate vedea, primele biblioteci ale omenirii, deși erau folosite ca locuri de învățare și formare, nu își datorau existența unei misiuni educaționale explicite. În acele vremuri nu funcționa nicio instituție destinată explicit studenților și profesorilor, chiar dacă există dovezi ale derulării unui proces de predare și învățare.
Prima încercare de a constitui о bibliotecă cu funcție educațională declarată se datorează regelui asirian Assurbanipal (sec. al VII-lea i.H.). Acesta a extins о bibliotecă începută de străbunicul său la Ninive, transformând-o în cea mai mare bibliotecă a vremii, care punea la dispoziție о bogată colecție de materiale și informații privind Mesopotamia și cultura ei. Assurbanipal a impus ideea că această bibliotecă nu trebuie să aiba doar un scop de arhivare, ci să dețina și surse actuale, care să contribuie la educația viitoarelor generații. Funcția educațională a bibliotecilor se dezvolta și mai mult о dată cu apariția Bibliotecii din Alexandria, în secolul al IV-lea i.H. Aid, în Egipt, Ptolemeu I împreună cu fiul lui, Ptolemeu Philadelphus (Ptolemeu II), înființează Muzeul și Biblioteca. Misiunea Bibliotecii din Alexandria era de a colecta integralitatea literaturii grecești, iar principalul său scop era unul educațional.
О dată cu dezvoltarea Imperiului Roman, misiunea bibliotecii pare să se schimbe. Pentru mulți generali și aristocrați romani, dupa cucerirea Greciei și jefuirea bibliotecilor acesteia, deținerea unei biblioteci a devenit un prilej de mândrie, un simbol al statutului social. Astfel, în primul secol d.H., în Roma existau foarte multe biblioteci private. Practica aducerii manuscriselor grecești la Roma a permis însă și constituirea unei biblioteci precum cea a lui Vespasian, în anul 75, în jurul căreia s-a dezvoltat un centru de învățământ superior numit Athenaeum.
Funcția educaționala a bibliotecii înflorește din nou în bibliotecile Bizantului și ale Islamului. În Constantinopol, capitala Imperiului Roman de Răsărit, condus de împăratul creștin Constantin, este creată Bibliotecă Imperială, în anul 353. Însă Constantinopolul nu va găzdui doar Biblioteca Imperială, ci și о mare bibliotecă universitară, Universitatea din Constantinopol fiind înființată în anul 425. În lumea islamică, datorită respectului arătat lecturii și scrisului, bibliotecile devin о prezență comună în casele private, palatele regale și universități. Mari universități, dotate cu biblioteci impresionante, funcționau în Bagdad, Cairo și Cordoba. În Bagdad, califul Al-Mam’un a înființat Casa Înțelepciunii, о universitate care avea mai multe facultăți și biblioteci, deschisă elevilor din 12 culturi diferite. Începând cu secolul al X-lea, dupa modelul Casei Înțelepciunii, alte universități au luat ființă în teritoriile controlate de arabi. În Cordoba funcționa cea mai mare dintre universitățile spaniole, ale cărei departamente, specializate fiecare pe câte un domeniu al cunoașterii, aveau propriile biblioteci. În Cairo, Universitatea Al-Azhar a fost înființată în anul 975 și deține și în prezent una dintre cele mai prețioase colecții de manuscrise și cărți rare.
În Europa, după căderea Imperiului Roman de Apus, haosul politic și social și declinul economic se repercutează și asupra bibliotecilor. Instituția occidentală care reușește să asigure în continuare condițiile necesare existenței lor este mănăstirea creștină, care își stabilește bazele între anii 500-550. Bibliotecile mănăstirești aveau trei roluri: să pună la dispoziție un loc pentru reflecția spirituală, să arhiveze textele religioase și să copieze texte religioase sau uneori chiar texte laice.
I.1.2. Apariția și evoluția bibliotecilor universitare
Misiunea educațională a bibliotecilor occidentale se reafirmă în Evul Mediu târziu, între anii 800-1200. Atenția crescândă arătată educației creează condiții fertile pentru biblioteci. După anul 1100, catedralele din marile orașe joacă și rolul de centre de formare pentru preoți și alți funcționari religioși. Misiunea bibliotecilor de catedrală era să sprijine procesul educațional desfășurat în interiorul lor și să încurajeze studiul. Bibliotecile de catedrală erau mai mari decât cele mănăstirești și mai puțin dominate de lucrările cu caracter religios. În aceeași perioadă, apar centre universitare la Bologna, Paris și Oxford, unde se urmau nu doar studii teologice, ci și studii clasice și de instruire în domenii precum dreptul, medicina și filosofia. La început, universitățile nu aveau biblioteci, studenții cumpărându-și singuri cărțile de care aveau nevoie. Se consideră că prima bibliotecă universitară, în accepțiunea modernă a termenului, este cea a Universității din Paris, înființată la jumătatea secolului al XIII-lea.
Subiectul apariției primelor universități necesită о paranteză explicativă. În înțelesul său originar, cuvântul latin „universitas” desemnează „asociații de studenți și profesori cu drepturi legale colective garantate prin acte emise de prinți, prelați sau de orașele în care aceștia se aflau”; ceea ce este definitoriu pentru aceste „asociații” (corporații), în învățământul occidental, este acordarea de titluri universitare. Dacă acceptăm acest sens al termenului, atunci Universitatea din Constantinopol poate fi considerată prima instituție care îndeplinește ambele condiții, în anul 849 d.H., când este reorganizată drept corporație studențească. Instituții de învățământ superior au funcționat însă mult înainte de aceasta dată: de pildă, Universitatea Takshashila din Pakistan (aprox. secolul al VII-lea i.H.) sau Universitatea Nalanda din India (aprox. secolul al V-lea i.H.). Indiferent de controversele privind apariția primei universități, un lucru este evident: instituția bibliotecii – cu funcția ei educațională implicită – a apărut înaintea primelor forme de învățământ superior și are o istorie mult mai îndelungată decât instituția universității.
Revenind la universitatea medievală, ea poate fi caracterizată prin două elemente esențiale: modalitatea de organizare și curriculumul. Primele universități erau organizate în principal de către studenți. Ei erau responsabili de finanțarea acestora (la început, salariile profesorilor au provenit din taxele pe care studenții și le-au stabilit și perceput lor înșiși), precum și de organizarea lor, de stabilirea legilor și regulamentelor și de angajarea personalului de predare. După un timp, controlul asupra universităților medievale a trecut în mâinile profesorilor, care au început să se organizeze în facultăți. Astfel, cadrele didactice au preluat responsabilitatea orgănizarii universității, a stabilirii continutului curriculumului etc.
Sfârșitul Evului Mediu marchează începutul transformării universităților, care va conduce în final la apariția universității de cercetare moderne. Începând din secolul al XVI-lea, și bibliotecile universităților evoluează din punct de vedere al colecțiilor deținute și al importanței care li se acordă. Învățământul din timpul Renașterii a avut în vedere, în primul rând, discipline precum arta, muzica, literatura și arhitectură, care se consideră că ajută la înflorirea personalității umane. Bibliotecile s-au adaptat, din punct de vedere al colecțiilor puse la dispoziția cititorilor, acestei tendințe care viza „о întoarcere la о Roma elenizată”, dar și laicizarea cunoașterii. În același timp, apariția tiparului a ușurat foarte mult accesul la carte, datorită înmulțirii numărului de exemplare disponibile, dar a avut ca efect și creșterea numărului titlurilor tipărite. Din această cauză, bibliografiile de curs au devenit mai selective, iar importanța bibliotecii ca sursă de lecturi suplimentare și de studiu individual a crescut.
În secolul al XIX-lea se impune treptat un alt model de universitate, modelul humboldtian, care propune о nouă filosofie a învățământului superior. Metodele de predare evoluează: iau avânt seminariile și laboratoarele, începând să se pună accentul pe aspectele practice ale educației. Drept urmare, studiul individual înlocuiește tehnicile de învățare care aveau drept scop memorarea și reproducerea mecanică a cunoștințelor. În acest fel, studenții sunt nevoiți să apeleze la mai multe documente decât înainte, să se deprindă să caute singuri informații, să învețe cum să utilizeze cărțile și, implicit, biblioteca. Procesul de laicizare a învățământului continuă. Rolul religiei în universități scade, iar curriculumul se extinde: el include discipline noi, adaptate cerințelor de specializare ale pieței forței de munca, sub influența dezvoltării industriale. În schimb, rolul cercetării în viața universității, care până atunci nu fusese unul tradițional, este reconsiderat. Încă din secolul anterior, universitățile își publicau propriile reviste științifice, ceea ce demonstrează atenția crescândă acordată cercetării. Cadrul didactic începe să fie considerat un cercetător independent. Faptul că procesul de cercetare implică accesul la surse de informare de actualitate conduce la creșterea rolului bibliotecii universitare. Astfel, începând din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, biblioteca este recunoscută drept un element esențial pentru sprijinirea învățământului și cercetării.
În paralel cu dezvoltarea funcției de cercetare a universităților, crește și atenția acordată personalului care asigură funcționarea bibliotecilor de învățământ superior. Dacă până atunci personalul care deservea biblioteca avea, de regulă, și alte sarcini de îndeplinit în cadrul universității, în ultima parte a secolului al XIX-lea profesia de bibliotecar începe să se dezvolte ca о profesie distinctă; acum apar și primele forme de organizare profesională și de învățământ biblioteconomic.
Sub presiunea progresului social, învățământul superior încetează să fie unul elitist și se transformă treptat într-unul de masă, deschis tuturor categoriilor sociale. Ca urmare a acestui proces de democratizare a învățământului, numărul utilizatorilor potențiali ai bibliotecii universitare creste în mod semnificativ.
Începând din secolul al XX-lea, progresul din ce în ce mai accelerat al cunoașterii umane a dus la creșterea exponențiala a cantității de informații și documente, implicit la о dezvoltare importantă a colecțiilor deținute de bibliotecile universitare. Tipologia utilizatorilor specifici și a nevoilor lor de informații s-a diversificat continuu. Astăzi, învățământul superior, și о dată cu el bibliotecă universitară, nu își mai pot îndeplini misiunea situându-se în afara unei logici a selecției (cunoștințelor/informațiilor) și a specializării (disciplinelor de studiu/colecțiilor și serviciilor), care nu le-a fost niciodată străină, dar care acum devine vitală. Dinamica informației se reflectă în creșterea capacității de adaptare a bibliotecii, instituție conservatoare prin tradiție. О dată cu apariția noilor media și cu pierderea statutului privilegiat de intermediar unic al accesului la memoria înregistrată a omenirii, această disponibilitate permanentă față de schimbare este unica șansă a bibliotecilor, în general, și a bibliotecii universitare, în special, de a-și păstra un loc important în Societatea Informației.
I.2. Hibridizarea bibliotecii și a profesiei de bibliotecar
Odată cu apariția și dezvoltarea tehnologiilor implicate în managementul informației, mediul informațional și social în care evoluează bibliotecile s-a schimbat în mod radical. În mod firesc, aceste transformări au generat dezbateri privind rolul bibliotecilor și noile funcții pe care trebuie să le îndeplinească în societatea contemporană. În același timp, revoluția tehnologică i-a obligat pe specialiștii din biblioteci să reflecteze asupra instrumentelor pe care le folosesc și a metodelor de lucru pe care le aplică, să regândească managementul informațiilor și documentelor și modalitățile de punere în valoare a acestora.
Pentru a surprinde într-un singur cuvânt transformările majore produse în bibliotecă datorită expansiunii informației electronice, specialiștii au definit biblioteca actuală drept o structură hibridă, în care sursele de informare pe suport tradițional coexist cu cele disponibile în format electronic sau pe alte tipuri de suporturi. Așa cum subliniază Agnes Erich, „biblioteca hibrid este acea bibliotecă în care se asigură accesul integrat la sursele informaționale pe orice suport, folosind tehnologiile informaționale”, adică biblioteca în care se realizează „integrarea armonioasă a documentelor pe hârtie cu cele electronice”. În opinia Catherinei Lupovici, biblioteca hibrid este „orice bibliotecă care adaugă resurselor sale tradiționale, în mod firesc, resurse electronice pe suport fizic, precum și accesul la resurse existente în Web și care gestionează toate aceste tipuri de achiziții prin aceeași politică documentară”.
Conceptul de bibliotecă hibrid a apărut și ca urmare a necesității de a diferenția biblioteca instituție de biblioteca definită drept o colecție de resurse informaționale. În contextul posibilităților oferite de Internet în ceea ce privește stocarea, editarea, organizarea și diseminarea informațiilor, diverse instituții (altele decât bibliotecile), organisme sau chiar persoane fizice au constituit colecții de resurse electronice, denumindu-le de cele mai multe ori „biblioteci digitale” sau „biblioteci virtuale”. Biblioteca hibrid, în schimb, este un model care înglobează caracteristicile perene și evoluțiile moderne ale instituției milenare numită„bibliotecă”, al cărei scop principal a fost și este păstrarea și transmiterea memoriei înregistrate a umanității. Astfel, biblioteca digital poate fi văzută și ca un subset al bibliotecii hibrid, deoarece biblioteca instituție pune la dispoziția utilizatorilor, pe lângă alte informații și documente, propria colecție de resurse electronice (i.e. o bibliotecă digitală proprie).
Hibridizarea bibliotecii prin integrarea unor resurse informaționale pe diverse suporturi a produs schimbări importante și la nivelul profesiei de bibliotecar. Prezența în biblioteci a noilor tehnologii, automatizarea unor operațiuni tradiționale, apariția altor instrumente de lucru, necesitatea adaptării bibliotecarilor la cerințele specifice unor noi categorii de utilizatori, problemele ridicate de prezervarea și conservarea resurselor pe suport electronic sunt tot atâtea motive de reflecție cu privire la evoluția profesiei.
În cultura tiparului, legătura cu locul de exercitare a profesiei și colecțiile de documente era un element constitutiv al identității profesionale a bibliotecarului. În era bibliotecilor digitale și a accesului de la distanță la documente, această legătură devine din ce în ce mai precară, de unde necesitatea reconstruirii unei identități profesionale în contextul diversificării ofertei documentare și a mijloacelor de acces la aceasta.
Maria D. D. Collins menționează trei factori principali care au determinat producerea unor schimbări importante la nivelul resurselor umane din biblioteci.
Proliferarea publicațiilor electronice necesită un număr mai mare de angajați care să se ocupe de managementul acestei categorii de documente, ceea ce presupune, în condițiile unor restricții bugetare, reconfigurarea posturilor existente, redistribuirea și reorientarea resurselor umane.
Al doilea factor generator al schimbării, în opinia cercetătoarei americane, este influența Internetului asupra comportamentului informațional al utilizatorilor. Cum în Internet ușurința căutării informațiilor se îmbină cu posibilitatea de accesare imediată a resurselor care trezesc interesul, utilizatorii se așteaptăca și biblioteca să le faciliteze un acces rapid la informațiile de care au nevoie. În fața acestei presiuni, multe biblioteci opun rezistență, justificând că alocarea de personal suplimentar pentru a răspunde nevoii de acces facil la resursele electronice ar afecta derularea fluxurilor de lucru și îndeplinirea atribuțiilor tradiționale.
Pentru a depăși blocajul, Collins consideră că bibliotecile trebuie să se autoevalueze și să elimine acele procese, fluxuri de lucru și proceduri care nu mai au valoare pentru utilizatori. În acest fel vor apărea noi fluxuri de lucru, mai adecvate momentului actual, iar o mai mare parte a personalului va putea să se ocupe de managementul resurselor electronice. Acest demers este facilitat, pe de o parte, de automatizarea anumitor operațiuni cu caracter repetitiv (de exemplu, grație tehnologiei RFID, bibliotecarul poate fi eliminat din tranzacțiile de împrumut al publicațiilor), și pe de altă parte de posibilitățile moderne de comunicare și de transfer rapid al datelor, care permit simplificarea unor proceduri (de pildă, achiziția/transferul de date bibliografice poate simplifica sau chiar înlocui prelucrarea locală a documentelor).
Nu în ultimul rând, comparativ cu activitățile specifice bibliotecii tradiționale, natura complex a activităților legate de resursele electronice necesită mai multă expertiză din partea personalului. Acest aspect este subliniat și de alți autori, care remarcă diferențe importante între fluxurile de lucru. Fluxul de lucru desfășurat în cazul publicațiilor tipărite este unul linear, în care procedurile se repetă, cu diferențe nesemnificative, pentru toate publicațiile comandate. În schimb, în cazul resurselor electronice procedurile sunt replicabile într-o mult mai mică măsură, deoarece depind de numeroase atribute variabile: diferite modele de stabilire a prețului, diverse restricții de utilizare stabilite prin licență, multiple modalități de accesare a conținutului, condiționări de natură tehnologică etc. Diversitatea implică abordări cu un pronunțat grad de specificitate. De exemplu, posibilitatea de a accesa conținut informațional pe dispozitive mobile precum telefoanele celulare necesită din partea bibliotecarilor să dețină un anumit tip de abilități și să utilizeze noi proceduri în vederea gestionării accesului la surse de informare prin intermediul acestor dispozitive.
Într-un studiu recent, Lori A. Goetsch identifică patru seturi de responsabilități emergente ale personalului bibliotecii universitare:
furnizarea de servicii de consultanță;
managementul ciclului de viațăal informației;
constituirea prin colaborare a unor colecții de publicații tipărite și electronice;
medierea și interpretarea informațiilor.
Prin furnizarea de servicii de consultanță, bibliotecarul se afirmă ca partener în procesul de cercetare, implicându-se alături de profesori și studenți în lămurirea unor chestiuni referitoare la copyright, drepturile de autor, proprietatea intelectuală, furnizându-le studenților alternative de publicare a lucrărilor și a rezultatelor cercetărilor sau punându-le la dispoziție posibilități de a le arhiva întrun depozit digital instituțional sau de alt tip.
Din cauza proliferării conținutului produs de universitate (documente administrative, curicule online, rezultate ale cercetării etc.), bibliotecarii vor fi din ce în ce mai implicați în managementul ciclului de viață al informației. Ei au sarcina de a colecta, de a prezerva și de a pune la dispoziție documentele și informațiile digitale native produse în cadrul procesului de învățământ și cercetare desfășurat în universități. De asemenea, ei trebuie să asigure managementul documentelor rezultate în urma procesului de cercetare, atât pe suport tradițional cât și pe suport digital, creând și administrând în acest scop arhive clasice și electronice. Pentru a îndeplini atribuțiile menționate, este necesar ca bibliotecarii să posede, pe lângă abilitățile necesare pentru managementul și dezvoltarea colecțiilor, cunoștințe privind arhivarea și managementul înregistrărilor electronice.
Biblioteca de azi abordează evaluarea dintr-o nouă perspectivă, care nu mai este centrată pe dimensiunea colecțiilor de documente pe care le deține. Inflația documentară a avut ca efect devalorizarea perspectivei cantitative, aducând în prim-plan modul în care biblioteca răspunde nevoilor utilizatorilor. Astfel, una dintre direcțiile în care bibliotecarii trebuie să se implice este constituirea prin colaborare a unor colecții de publicații, pe baza unor acorduri de cooperare cu instituții partenere sau consorții.
Nu în ultimul rând, bibliotecarul universitar poate acționa ca un „translator”, ca un mediator între studenți și profesori, asigurând astfel medierea și interpretarea informațiilor.
Goetsch consideră că este posibilă reunirea acestor patru responsabilități întrun „nou bibliotecar renascentist”, care ar deține concomitent abilitățile unui bibliotecar specializat pe domeniu, ale unui arhivist sau manager al înregistrărilor, ale unui bibliotecar de referințe și ale unui bibliotecar specialist în tehnologia informației.
În biblioteca hibrid, personalul de specialitate trebuie să posede, așadar, pe lângă abilitățile tradiționale, o multitudine de cunoștințe aprofundate privind utilizarea noilor resurse și tehnologii informaționale. Prin similitudine cu conceptul de bibliotecă hibrid, se poate vorbi de un „bibliotecar hibrid”, capabil să îndeplinească rolurile de „agent și educator în folosirea și diseminarea informației la cerere, în analiza și evaluarea acesteia, în structurarea și organizarea ei pentru aplicații practice, în instruirea beneficiarilor”. El trebuie să dea dovadă de o disponibilitate constantă față de schimbare, de o capacitate de adaptare rapidă pentru a acționa în mod adecvat într-un mediu informațional aflat în permanent transformare.
În plină manifestare a efectelor dezintermedierii, resimțite de multe profesii, rolul de intermediar pe care trebuie să îl joace bibliotecarul nu încetează să fie afirmat. Bibliotecarul este interfața informațională umană într-o lume dominate de tehnologie. Așa cum subliniază Susan Gibbons, „Internetul și Web-ul nu pot înlocui biblioteca universitară deoarece, deși tehnologia poate fi un mai bun furnizor de informații, ea nu poate ține locul rolului esențial al ființelor umane în crearea, transmiterea și diseminarea cunoștințelor”. Resursele și serviciile puse la dispoziție online de biblioteci transformă aceste structuri infodocumentare în instituții orientate către accesul la informație, indiferent de suportul informațional și independent de localizarea resurselor. Biblioteca nu mai oferă acces doar la propriile colecții, ci a devenit o interfață de acces delocalizat la resurse documentare și informaționale eterogene. Dispariția dependenței de spațiul fizic al bibliotecii accentuează necesitatea intermedierii informaționale: utilizatorii, atât cei care vin la bibliotecă, cât și cei care o folosesc de la distanță trebuie să aibă la dispoziție posibilități multiple de a beneficia de asistența bibliotecarilor.
În biblioteca hibrid, rolurile de intermediar între utilizator și noile tehnologii și resurse informaționale, de formator, de „consilier informațional” (information councelor) necesită din partea bibliotecarului să posede aptitudini pedagogice și de comunicare. El trebuie săsprijine utilizatorul în identificarea informațiilor care îi sunt necesare și să-i pună la dispoziție instrumente care să-l ajute să le evalueze și să le utilizeze. În fapt, utilizatorul este îndrumat, implicit sau explicit, să-și câștige propria autonomie în procesul de informare. Paradoxal, jucându-și bine rolul de intermediar, bibliotecarul îl face pe utilizator să aibă din ce în ce mai patina nevoie de serviciile lui de intermediere, într-un ciclu formativ care se reia, însă, odată cu fiecare nouă generație de studenți.
Rolul de intermediar nu trebuie să rămână doar la nivelul afirmațiilor, ca un produs al gândirii deziderative. Creșterea dramaticăa accesării resurselor online de la distanță, concomitent cu scăderea frecventării bibliotecilor, face ca de multe ori bibliotecarul să nu fie prezent acolo unde ar fi nevoie de ajutorul lui. Realitatea arată că foarte mulți utilizatori caută și regăsesc informații în mediul online fără să fie asistați de bibliotecar. Pentru a contracara efectele dezintermedierii, bibliotecarii trebuie să-și regândească strategiile de instruire în mod inovator și proactiv, astfel încât formarea să fie disponibilă oriunde se află utilizatorii, să-i urmeze pe utilizatori și nu să-i aștepte pe aceștia să pornească în căutarea ei.
În țările cu o tradiție bogată în domeniul bibliotecilor schimbările produse la nivelul profesiei se reflect inclusiv în denumirile posturilor. Acest fapt poate fi interpretat pozitiv, ca un semn al diversificării profesiei sau, dimpotrivă, ca un rezultat al nesiguranței, al incertitudinii privind rolul pe care ar trebui să-l joace bibliotecarul de azi. În studiul menționat mai sus, Goetsch întreprinde o analiză a evoluției profesiei pornind de la denumirile și cerințele posturilor scoase la concurs de bibliotecile din SUA în anii 1995, 2000 și 2005, extrase din anunțurile date de angajatori la mica publicitate. În intervalul de timp supus analizei s-au înregistrat progrese tehnologice remarcabile, care au avut un impact important asupra bibliotecilor și bibliotecarilor: în 1994 a apărut primul navigator Web (Netscape) și primele motoare de căutare a informațiilor în Internet, în 1998-1999 a fost creat și a pătruns pe piață Google, în 2001 a apărut iPod-ul, în 2004 a fost lansat proiectul Google Print, iar în 2005 serviciul YouTube. Goetsch pune în legătură aceste evoluții cu prezența în denumirile posturilor din biblioteci a unor elemente care fac trimitere la tehnologie. De pildă, analiza anunțurilor de angajare din anul 1995 arată că pentru posturile de bibliotecari de referințe apar denumiri precum „bibliotecar responsabil de serviciile electronice” (electronic service librarian), „bibliotecar de referințe electronice” (electronic reference librarian), „bibliotecar de referințe pentru resurse în rețea” (reference librarian for networked resources).
În cazul bibliotecarilor de sistem, în anunțuri se folosesc denumiri precum „bibliotecar specializat în tehnologia informației” (information technology librarian) sau „bibliotecar responsabil de resursele electronice” (electronic resources librarian). În anunțurile din 2000, termenii „digital” și „Web” sunt întâlniți frecvent în denumirile posturilor, iar în 2005 apar denumiri precum „bibliotecar pentru aplicații digitale și sistem” (digital applications and system librarian) sau „bibliotecar pentru inițiative digitale” (digital initiatives librarian).
I.3. Servicii furnizate de bibliotecile universitare contemporane
Timp de secole, finalitatea serviciilor furnizate de bibliotecă a putut fi rezumată într-o formulare generică: prezervarea și punerea la dispoziție a unor publicații și a unor spații în care acestea să poată fi citite. Prima schimbare cu adevărat semnificativă, conținând germenii mentalității moderne, s-a produs abia la sfârșitul secolului al XIX-lea, când serviciilor care gravitau în jurul furnizării publicațiilor li s-au adăugat serviciile de referințe. Acestea au avut menirea de a consolida funcția de intermediere pe care bibliotecile erau obligate s-o îndeplinească în condițiile creșterii cantității documentare.
Începând cu secolul al XX-lea, preocuparea pentru îmbunătățirea și diversificarea serviciilor furnizate utilizatorilor a devenit constantă. Fructificând evoluția tehnologică, bibliotecile și-au extins aria de furnizare a serviciilor dincolo de zidurile propriilor clădiri. Această depășire a constrângerilor legate de spațiile și colecțiile proprii s-a manifestat plenar după apariția Internetului, dar a cunoscut și anterior câteva momente semnificative. Împrumutul interbibliotecar, apărut mult înainte de era Internetului, este o formă prin care o anumită bibliotecă răspunde solicitărilor de publicații ale utilizatorilor, chiar dacă nu le deține în colecții, cooperând cu alte biblioteci. Serviciile de furnizare de documente – precum acela, binecunoscut, al British Library, a cărui istorie începe în 1961 – îndeplinesc o funcție similară. Mai mult, bibliotecile au început să furnizeze referințe la distanță înainte de apariția rețelelor informatice, folosind mijloacele disponibile la data respectivă: poșta, telefonul sau faxul.
Conturarea unei noi paradigme a serviciilor de bibliotecăa devenit evidentă odată cu expansiunea mediului online. Această nouă paradigmă s-a impus ca o necesitate pentru adecvarea bibliotecilor la cerințele Societății Informației, în condițiile în care:
tehnologiile informației evoluează rapid, permițând o interacțiune din ce în ce mai extinsă, atât asincronă cât și sincronă(în timp real), prin intermediul mijloacelor de comunicare electronice;
tehnologia digital a declanșat o revoluție nu doar în ceea ce privește modul în care stocăm și transmitem cunoștințele, ci și felul în care le căutăm și obținem acces la ele;
utilizatorii contemporani își încep adesea căutările de informații în afara bibliotecii, apelând la Internet;
Internetul a impus „modelul 24/7”: utilizatorii contemporani pot căuta informații pe Web 24 de ore din 24, 7 zile din 7, deci se așteaptă ca biblioteca să fie la fel de disponibilă nu doar în ceea ce privește accesul la colecții, ci și furnizarea online de asistență sau intermedierea sub orice formă, în orice moment este nevoie;
biblioteca și-a pierdut supremația și are din ce în ce mai mulți competitori în privința intermedierii accesului la informații și documente.
Sarah M. Pritchard subliniază că biblioteca contemporană trebuie să țină cont de schimbările produse în trei arii principale de interes: comunitatea utilizatorilor (modificarea comportamentelor informaționale generate de accesul la informația electronică), conținutul (transformările produse la nivelul creatorilor de conținut, al editorilor și al media) și interfața (evoluția sistemelor de organizare a informației, a tehnologiei, serviciilor și facilităților). Așadar, proiectarea serviciilor bibliotecii trebuie să se raporteze la caracteristicile actuale și direcțiile de evoluție ale utilizatorilor, colecțiilor și mijloacelor (instrumentelor).
I.4. Integrarea și adaptarea serviciilor bibliotecii universitare la fluxurile de lucru și modalitățile de informare ale utilizatorilor contemporani
În ultimul deceniu, bibliotecile universitare s-au orientat din ce în ce mai mult către furnizarea accesului la resurse electronice cu caracter științific. În condițiile în care multe dintre documentele și informațiile necesare studenților și cadrelor didactice sunt disponibile în rețea, contra cost sau gratuit, dimensiunea colecțiilor nu mai poate fi indicatorul principal al valorii unei biblioteci universitare. Mișcarea privind accesul deschis și apariția depozitelor digitale instituționale, popularitatea unor noi forme de partajare și comunicare a informațiilor precum blogurile, wiki-urile și alte instrumente Web 2.0, posibilitatea de creare a unor biblioteci digitale locale obligă la o reflecție în alți termeni asupra colecțiilor bibliotecii.
În acest sens, Heather Morrison observă că articolul de revistă și cartea ca elemente purtătoare de informație devin mai puțin importante în lumea de astăzi, caracterizată de inteconectare: „colecția viitorului poate fi o colecție de colecții de itemi interrelaționați și/sau interconectați” de toate formele de comunicare existente, în condițiile în care o opinie sau o idee împărtășită pe un blog sau pe o listă de discuții pot fi la fel de importante pentru munca unui cercetător ca acelea transmise prin canalele formale ale editării științifice.
Pentru a menține biblioteca universitară în zonele de interes ale utilizatorilor, cuvântul de ordine este integrarea, furnizarea accesului la informații și servicii într-un mediu eterogen și distribuit.
Înainte de toate, biblioteca universitară trebuie să urmărească integrarea în noile fluxuri de lucru educaționale, prin extinderea ariei de furnizare a serviciilor specifice. Astfel, bibliotecile își pot integra resursele și serviciile în platformele educaționale online (cunoscute și sub numele de „sisteme de management al cursurilor”) pe care studenții le folosesc pentru a accesa notele de curs, temele și lecturile indicate, pentru a comunica cu alți studenți ș.a.m.d. Ghidurile de căutare a informațiilor, link-urile spre serviciile de referințe digitale furnizate de bibliotecă, agregatoarele de știri, catalogul online și alte resurse trebuie să fie puse la dispoziție în secțiunile platformei dedicate anumitor cursuri.
Pe plan mai larg, biblioteca trebuie să-și facă oferta mai vizibilă, integrând în diverse baze de date conținutul pe care-l furnizează. Actualmente, multe biblioteci își pun la dispoziție datele bibliografice prin intermediul programului WorldCat al OCLC, ceea ce duce la creșterea ratei de consultare a cataloagelor lor online. Alte biblioteci folosesc programul Google Scholar Library Links pentru a furniza acces la conținutul full-text al revistelor electronice abonate. O altă opțiune constă în integrarea colecțiilor digitale ale bibliotecii în motoarele de căutare, având ca efect creșterea numărului de accesări ale acestora.
Integrarea în „cultura mobilității”, cu scopul de a introduce biblioteca în fluxurile informaționale care sunt accesibile prin intermediul dispozitivelor mobile, este o nouă direcție de dezvoltare a serviciilor. Numărul utilizatorilor care accesează Internetul folosind dispozitive mobile este în continuă creștere. Producătorii bazelor de date și editorii revistelor științifice și-au adaptat site-urile și își creează propriile aplicații pentru dispozitivele mobile (de exemplu, OCLC furnizează o aplicație pentru accesarea pe iPhone a WorldCat). La rândul ei, biblioteca se adaptează la această tendință furnizând conținut pe telefoane celulare, smartphone-uri, PDA-uri etc.
Conținutul pus la dispoziție pe dispozitive mobile trebuie să fie identic cu cel care poate fi accesat de pe un calculator obișnuit. Modul de furnizare a conținutului trebuie însă să fie adaptat specificului fiecărui dispozitiv, facilitând regăsirea accesarea și exportul informațiilor de pe platforma mobilă respectivă. Biblioteca trebuie să creeze variante simplificate, optimizate ale catalogului și site-ului bibliotecii, pentru a ușura vizualizarea pe ecranele mici ale dispozitivelor mobile. De asemenea, ea se poate implica în realizarea unor aplicații dedicate, cum sunt cele pentru smartphone-uri. Inclusiv dispozitivele de citire a cărților electronice, precum Kindle, au început să fie folosite în bibliotecile universitare pentru a furniza conținut studenților, sub forma unor materiale de curs. De asemenea, unele biblioteci practică împrumutul cărților electronice pe care le achiziționează. În concluzie, în fiecare etapă a operațiilor de bibliotecă, de la achiziție până la dezvoltarea unor platforme locale dedicate, bibliotecarii trebuie să aibă în vedere posibilitatea accesării informațiilor prin intermediul dispozitivelor mobile.
Integrarea în procesul de cercetare este o altă zonă fertile pentru dezvoltarea serviciilor bibliotecii universitare. Pornind de la constatarea că practica și comunicarea științifică au cunoscut transformări radicale în ultimii ani, iar cercetătorii de azi au nevoi de informații mai complexe, folosesc o gamă mai variatăde date și metode, produc rezultate științifice sub noi forme, utilizează noi modalități de cercetare și publicare, într-un manifest elaborat sub egida OCLC sunt indicate zece direcții de acțiune care ar trebui urmate de bibliotecile universitare pentru a continua să joace un rol fundamental în sprijinirea procesului de cercetare și publicare științifică:
să studieze permanent modalitățile de lucru și nevoile de informații în continua schimbare ale cercetătorilor, acordând o atenție deosebită particularităților care pot fi identificate în funcție de categoria de vârstă din care aceștia fac parte și de disciplina studiată;
să proiecteze servicii noi și flexibile în jurul acelor componente ale procesului de cercetare care creează cele mai mari dificultăți cercetătorilor;
să integreze în fluxul uzual de lucru al cercetătorilor informațiile și documentele furnizate de bibliotecă, precum și personalul și serviciile pe care aceasta le pune la dispoziție;
să integreze în oferta bibliotecii servicii furnizate de alte organisme și instituții, dacă sunt folositoare utilizatorilor ei;
bibliotecarii să-și însușească rolul de experți în informare și să reorienteze obiectivul procesului de referințe de la furnizarea unor informații punctuale către oferirea de consultanță pentru regăsirea informațiilor;
să reevalueze toate fișele de post, pentru a se asigura că în ele sunt specificate abilitățile, cunoștințele de specialitate și experiența pe care bibliotecarii trebuie să le dețină pentru a avea capacitatea de a sprijini noile modalități de cercetare;
să accepte faptul că utilizatorii accesează pe scară largă informații și documente disponibile în exteriorul bibliotecii, dar să înțeleagă că misiunea bibliotecii de azi este de a furniza modalitățile de organizare și metadatele care fac ca aceste informații și documente să poată fi regăsite;
să valorifice ocaziile pe care le are de a pune la dispoziție servicii și resurse unicat, căutând în același timp să intre în parteneriate în scopul de a optimiza utilizarea serviciilor și resurselor „obișnuite”;
să găsească cele mai adecvate modalități prin care să demonstreze autorităților finanțatoare și evaluatorilor universitari valoarea pe care serviciile și resursele bibliotecii o au pentru procesul de învățământ;
să stimuleze implicarea cercetătorilor în identificarea seturilor de date primare care merită să fie prezervate și accesate pe termen lung;
să ofere platforme alternative de publicare și diseminare a conținutului științific, integrate cu servicii adecvate de arhivare și prezervare digitală.
Problema unor noi forme de editare și diseminare științifică se pune din ce în ce mai acut. Implicarea bibliotecii a apărut ca o consecință a preocupărilor ei pentru constituirea unor colecții proprii de documente pe suport electronic, prin digitizare. Experiența constituirii unor biblioteci digitale, complementar achiziției accesului la resurse pe suport electronic (baze de date științifice, reviste și cărți electronice etc.), a condus însă la identificarea câtorva limitări importante. Bibliotecile digitizează în principal lucrări vechi, ieșite de sub incidența copyright-ului. În această situație, digitizarea are două obiective principale: să protejeze suportul original și să facă documentele respective mai accesibile. Fiind vorba de documente vechi, numărul utilizatorilor potențial interesați să le studieze este mic. Așadar, digitizarea operelor din domeniul public este în principal o soluție pentru conservarea pe termen lung a memoriei scrise și satisface doar întro mica măsură dezideratul lărgirii accesului la informații. O altă limitare a devenit evidentă odată cu proiectul Google Print: ambiția realizării unei biblioteci digitale universale, susținută de o implicare financiară pe măsură, pune sub semnul întrebării eficiența proiectelor de digitizare derulate de biblioteci.
În concluzie, digitizarea nu rezolvă problema accesului la informațiile și documentele curente, deoarece problema copyright-ului rămâne. În aceste condiții, ținând cont și de nemulțumirile cercetătorilor cu privire la costurile ridicate ale accesului la informația științifică și de piedicile puse de editori, prin politica de embargo, în calea circulației acesteia, bibliotecile s-au reorientat, implicându-se în gestionarea producției științifice a universității în cadrul depozitelor digitale instituționale. Bibliotecile universitare de azi au posibilitatea de a constitui asemenea structuri de stocare a informațiilor prin colectarea, organizarea și prezervarea unei game largi de conținut creat de membrii universității tutelare și de afiliații ei.
În contextul necesității de a sprijini activitatea de cercetare din cadrul universității, implicarea în managementul datelor rezultate în urma cercetării științifice constituie o altă posibilă direcție de dezvoltare a serviciilor bibliotecii. Volumul datelor generate de cercetători crește exponențial, iar finanțatorii proiectelor de cercetare solicit din ce în ce mai des ca aceste date să fie stocate și prezervate. În acest sens, Organizația pentru Cooperare Economică și Dezvoltare, în documentul intitulat Principles and Guidelines for Access to Research Data from Public Funding (2007), sublinia: „Partajarea și accesul deschis la datele cercetărilor finanțate din fonduri publice nu numai că ajută la creșterea potențialului de cercetare al noilor tehnologii și rețele digitale, dar oferă și o mai mare direcționare a investițiilor către cercetare”.
Implicarea bibliotecilor universitare în această direcție prezintă încă un grad ridicat de incertitudine. Cercetătorii ar putea să vizeze alte soluții pentru managementul datelor, care să excludă biblioteca, sau biblioteca însăși ar putea să descopere că nu are resursele necesare pentru a-și asuma o asemenea sarcină.
Cu toate acestea, bibliotecile ar trebui să fie pregătite în orice moment să se implice în managementul datelor științifice. Bibliotecarii ar putea dobândi, încă de la nivelul formării inițiale, cunoștințe privind managementul datelor, ceea ce le-ar permite să acorde consultanță cercetătorilor. Consultanța cu privire la managementul datelor ar fi o extensie naturalăa celei pe care multe biblioteci o oferă deja în privința accesului deschis și a altor aspecte ale comunicării științifice. De asemenea, ca o extensie a rolului ei în transmiterea culturii informației, biblioteca ar trebui să contribuie la creșterea nivelului de conștientizare în mediul universitar a provocărilor pe care le ridică managementul datelor, să introducă problematica datelor rezultate în urma cercetării științifice în curriculum și să urmărească transmiterea competențelor necesare. Implicarea directă în stocarea și prezervarea locală a datelor este o sarcină dificilă, în condițiile bugetelor de care beneficiază bibliotecile universitare, dar realizările lor în ceea ce privește gestionarea depozitelor digitale instituționale poate constitui un bun punct de pornire.
În fine, o altă direcție de acțiune care răspunde dezideratului integrării vizează optimizarea accesului la informații și documente prin intermediul unor instrumente și modalități evoluate de regăsire. Pe de o parte, putem vorbi de integrarea resurselor bibliotecii în platforme de căutare federată, cum este Metalib, iar pe de altă parte de folosirea unor servicii de explorare (discovery services) precum EBSCO Discovery Service.
Căutarea federată constă în căutarea simultană a informațiilor în mai multe resurse electronice, dintr-un singur punct de acces. Prin intermediul instrumentelor de căutare federată, o căutare simplă de informații este transpusă în orice format necesar pentru a investiga anumite baze de date. Înregistrările regăsite sunt extrase, sunt prelucrate (prin eliminarea dubletelor, asocierea înregistrărilor în funcție de dată și relevanță, gruparea lor în funcție de subiect ș.a.md.) și sunt afișate utilizatorilor. Bazele de date investigate pot fi atât externe (baze de date bibliografice și/sau full-text, motoare de căutare etc.) cât și interne (catalogul bibliotecii sau depozitul digital instituțional gestionat de aceasta).
Serviciile (instrumentele) de explorare reprezintă o evoluție față de căutarea federată. În vreme ce căutarea federate se face pe servere externe, instrumentele de explorare utilizează un index unificat de date, pe care și-l creează prin colectarea periodică a informațiilor din bazele de date investigate. În acest fel, serviciile de explorare permit efectuarea căutării pe propriile servere ale sistemului, ceea ce înseamnă în primul rând un câștig în rapiditate. Dintr-un singur punct de acces, se realizează căutări în întregul conținut electronic furnizat de bibliotecă: înregistrări bibliografice din OPAC, articole din reviste electronice, baze de date științifice, e-book-uri, depozite digitale instituționale, colecții digitizate etc.
Capitolul II . Bibliotecile universitare din Republica Moldova: Evoluție și perspective
Structuri info-documentare de tradiție, bibliotecile, au trecut de-a lungul timpului, prin mai multe etape ale dezvoltării.
Secole de-a rândul, bibliotecile au fost considerate păstrătoare ale memoriei umanității. Funcția de conservare era funcția lor primordială. De-a lungul timpului s-au adăugat, perfecționat și rafinat atribuții referitoare la achiziție, organizare, prelucrare și oferirea spre utilizare a fondului de documente deținute. Metodele de furnizare a serviciilor s-au schimbat, evoluând odată cu societatea. Ultimele decenii au relevat faptul că bibliotecile și-au deplasat centrul de greutate de la depozitare la valorificarea fondului de documente, de la un rol pasiv la un rol activ, de furnizare a informației, prin adăugarea de servicii specializate, aducând plus-valoare, prin identificarea nevoilor și comunicarea soluțiilor.
Odată cu apariția societății informaționale, structurile infodocumentare au devenit tot mai dependente de tehnologie, astfel încât, nu numai organizarea și activitățile acestor structuri se deosebesc față de cum erau în trecut, ci și gama de servicii pe care le oferă utilizatorilor.
Modalitățile de comunicare au cunoscut transformări majore în ultimele două decenii. Accesul tot mai extins la informație, viteza în creștere în obținerea informației, complexitatea sporită a procesului de analiză și regăsire a informației, progresul tehnologiilor în rețea sunt doar câțiva din factorii care au condus la modificarea mediului în care bibliotecile trebuie să funcționeze.
Refacerea pașilor, ce au constituit etape ale dezvoltării acestor entități, este importantă, pentru a putea aprecia corect situația fiecărei instituții în parte, dar și pentru a da posibilitatea evaluării și alegerii corecte a direcției viitoare de dezvoltare. Principalii factori ce determină trecerea de la un tip de bibliotecă la altul sunt:
– documente. Documentele, sau mai exact suportul de transmitere a informațiilor, constituie „materia primă” a bibliotecilor. Evoluția metodelor și tehnicilor de inscripționare, transmitere și comunicare a informațiilor conținute în documente au determinat apariția a noi modalități de prelucrare și organizare a fondului de documente în vederea unei regăsiri rapide a informațiilor.
– descrierea documentelor. Colectarea datelor de identificare ale unui document, în baza unor reguli standardizate pe plan internațional, constituie etapa premergătoare și indispensabilă prelucrării unui document în vederea transformării lui într-o unitate de bibliotecă utilă și accesibilă publicului. Bibliotecarii-catalogatori s-au confruntat cu problema standardizării descrierii bibliografice, în vederea unei regăsiri uniforme a documentelor.
– prelucrarea documentelor. Problema majoră în toate timpurile, în structurile infodocumentare, a fost volumul de mari proporții al documentelor acumulate și ritmul în continuă creștere al documentelor produse și nou achiziționate. Acest fapt a impus, pentru regăsirea informațiilor și valorificarea documentelor depozitate, metode de organizare și ordonare a fondului de documente.
– instrumente de comunicare și regăsire a documentelor. Procesul de regăsire a informației poate fi definit ca „demersul de identificare a tuturor documentelor existente într-o colecție mare de date și care se referă la același subiect sau răspund la aceeași întrebare.”
Adiacent acestor factori, într-un traseu ce se întâlnește și se influențează permanent, au cunoscut evoluții și transformări atât cei ce furnizează serviciile de bibliotecă cât și cei ce beneficiază de acestea.
II.1. Bibliotecile: evoluție și perspective
Biblioteca tradițională: acest tip de bibliotecă este localizat cu precizie în spațiu și timp. Colecțiile bibliotecii sunt în cea mai mare parte colecții tipărite. Accesul la aceste colecții centralizate este furnizat prin intermediul serviciilor specializate de bibliotecă: achiziție, prelucrare, evidență, depozitare și comunicare.
Documentele ce constituie fondul unei biblioteci tradiționale pot fi: cărți, periodice, manuscrise, documente cartografice, documente de muzică tipărite etc. Toate având în comun suportul de transmitere (hârtia) și mijloacele de imprimare pe suport (tipărirea). Fondul de documente este, însă, supus unei deteriorări rapide, datorită condițiilor de depozitare, consultărilor numeroase și datorită perisabilității suportului fizic de-a lungul timpului.
Descrierea documentelor: Normele ISBD au fost publicate în versiunea oficială începând cu 1961 sub patronajul IFLA.
Structura ISBD este divizată în opt zone principale (titlu, ediția, zona specifică anumitor documente, adresa bibliografică, descrierea fizică a documentului, colecție și monografii în mai multe volume, note, număr standard internațional).
Prelucrarea documentelor: Limbajele documentare întâlnite în biblioteci, limbaje ce permit reprezentarea conținutului unui document, pot fi împărțite în doua mari tipuri:
– limbaje sistematice (de clasificare)
– limbaje analitice (de indexare)
Din rândul limbajelor sistematice fac parte sistemele de clasificare a documentelor, clasificări ce constau în repartizarea sistematică a documentelor, pe clase (de regulă, notate prin indici de clasificare), după conținutul lor tematic. Acest mod de organizare a fondului documentar pornește de la general la particular și încearcă să sistematizeze toate subiectele previzibile din toate domeniile cunoașterii umane.
Principalele sisteme de clasificare de bibliotecă, ce au fost aplicate în biblioteci, sunt: Clasificarea Zecimală Universală (CZU), Clasificarea Zecimală Dewey, Clasificarea Bibliografică Bliss, Clasificarea Bibliotecii Congresului SUA, Clasificarea Colon a lui Ranganathan, Clasificarea Cutter.
Nevoia de a descătușa ordonarea informațiilor, implicit și a documentelor, de rigiditatea grupării ierarhice a conceptelor a dus, la mijlocul secolului XX, la crearea sistemelor de informare bazate pe limbaj natural. Din categoria acestor limbaje de indexare fac parte: listele de cuvinte cheie, listele descriptorilor liberi, listele de vedete de subiect și tezaurele de descriptori. Toate aceste forme de gestionare a informației se află sub controlul bibliotecarului, în încercarea acestuia de a le dezvolta și perfecționa continuu.
Regăsirea documentelor: Conceptul tradițional de bibliotecă este strâns legat, încă de la începuturi, de misiunea de a oferi acces la colecțiile locale. Instrumentele de regăsire a documentelor în colecțiile unei biblioteci tradiționale sunt construite tot pesuport scris și au drept scop localizarea acestuia. Cele mai cunoscute sunt cataloagele de bibliotecă și bibliografiile specializate. Furnizarea informațiilor este dependentă de abilitatea și priceperea bibliotecarului în a identifica și localiza documentele.
Catalogul de bibliotecă reprezintă liste de nume, de concepte sau de obiecte, orânduite după anumite norme de organizare și servind pentru scopuri de informare. După modul de așezare a fișelor în catalog există cataloage alfabetice, analitice, cronologice, de periodice, geografice, sistematice, speciale, tematice, topografice etc.
Bibliografiile sunt documente secundare ce sunt organizate sub forma unor liste ordonate, ce conțin elementele descrierii bibliografice a documentelor, indispensabile identificării lor. Bibliografiile pot fi reprezentate ca documente independente (repertoriu bibliografic) sau pot fi anexate unui document.
Furnizorul de servicii de bibliotecă este bibliotecarul. Meseria de bibliotecar a fost depusă, de-a lungul timpului, de oameni iubitori de carte, în general literați, fie că erau călugări (în bibliotecile monastice) fie că erau scriitori sau oameni de știință (în primele biblioteci universitare) iar mai apoi, începând cu secolul XX și odată cu răspândirea bibliotecilor publice, ea a devenit o meserie ale cărei taine se învățau în școli de specialitate. Primele școli de biblioteconomie au apărut în lume la sfârșitul secolului XIX-începutul secolului XX, iar în Republica Moldova în 1925.
Beneficiarul serviciilor de bibliotecă este, în biblioteca tradițională, cititorul.
Biblioteca automatizată: este o bibliotecă tradițională ce utilizează un software integrat, în scopul gestionării superioare a funcțiilor sale tradiționale (achiziție, prelucrare, circulație). Prin intermediul unei aplicații informatice operațiunile ce se executau manual în biblioteca tradițională au fost transpuse pe sisteme de calcul.
Documentelor tradiționale de bibliotecă li s-au adăugat documentele ce au ca suport de transmitere a informației suportul electronic.
Descrierea documentelor s-a adaptat apariției acestui nou tip de document, documentul electronic, prin apariția și dezvoltarea formatelor MARC (Machine Readable Cataloging). Datele înregistrate într-un sistem informatizat de bibliotecă trebuiau organizate într-o structură logică (format) și gestionate de software-ul de aplicație al sistemului. Structura generală a unui format de înregistrare a datelor bibliografice se compune din câmpuri și subcâmpuri ce grupează mai multe elemente de date la care se adaugă o serie de date codificate necesare unor prelucrări ulterioare sau regăsirii informațiilor (indicatori de prelucrare, identificatori).
Primul format MARC a fost elaborat în 1967 de către Biblioteca Congresului Statelor Unite. Asociațiile de bibliotecari care fac parte din IFLA au decis utilizarea unui format unic numit UNIMARC, care a apărut prima dată în 1977 și apoi a fost reeditat. UNIMARC este un format standard care fixează sarcinile și câmpurile utilizate pentru înregistrările bibliografice în format lizibil de calculator.
Prelucrarea documentelor a rămas în esență aceeași (bazată pe clasificare și indexare) dar a fost transpusă și integrată în noile sisteme informatice, reducându-se considerabil timpul alocat pentru această operațiune.
Comunicarea documentelor. Implicit, odată cu apariția soft-urilor de bibliotecă a apărut un nou instrument: catalogul electronic. Concomitent cu apariția și dezvoltarea Internetului acesta s-a transformat în catalog on line numit OPAC. Cataloagele on-line localizează documentele și arată stocul (depozitul) unei biblioteci. Ele se constituie ca liste de documente, dar informațiile oferite despre conținutul documentelor se rezumă la: indicele de clasificare zecimală acordat, cuvintele cheie și/sau descriptorii asociați.
Accesul la subiecte în OPAC se face pe bază de cuvinte cheie din titluri și/sau descriptori. Așadar, pentru o bună regăsire a documentelor, înregistrările trebuie să fie însoțite de descrierea subiectelor. Căutarea poate fi directă sau prin browsing, prima dă rezultate imediat după introducerea termenilor de căutare, cea de-a doua presupune că afișarea titlurilor este precedată de o căutare prin care utilizatorul parcurge titlurile care preced sau urmează documentul relevant (proces asemănător celui din catalogul pe fișe).
În fapt, informațiile conținute în cataloagele on-line sunt cele care se găsesc și în cataloagele tradiționale.
După cum se poate constata criteriile de regăsire și posibilitățile de interogare sunt sărace, limitate și nu mai corespund necesităților utilizatorului modern obișnuit cu simplitatea ecranului de interogare din Google și cu faptul că în Internet primește un răspuns (relevant sau nu, dar acest răspuns există).
Bibliografiile, un alt instrument de comunicare și diseminare a fondului de documente, au început să fie furnizate prin intermediul serviciilor electronice de referințe. Acestea sunt acordate în mod asincron sau sincron prin intermediul e-mailului, chat-ului sau mesageriei instant. În practică, prin implementarea serviciului „întreabă bibliotecarul” (ask a librarian) serviciul de referințe răspunde, în general, solicitărilor simple de informare, care necesită un răspuns succint, solicitări care necesită o cercetare bibliografică, dar fără aprofundarea domeniului.
Furnizorul de servicii de bibliotecă este bibliotecarul, dar acesta deține aptitudini și abilități în folosirea computerului.
Beneficiarul serviciilor de bibliotecă se „transformă” din cititor în utilizator. Utilizatorul este în esență „persoana sau instituția care beneficiază de serviciile unei biblioteci”. Se constată faptul că apare o nouă categorie a beneficiarilor serviciilor de bibliotecă și anume „utilizatorii de la distanță”. În cazul utilizatorilor de la distanță ai bibliotecii două sunt problemele care trebuie rezolvate: problema politicilor de acces și problema asistenței acordate acestora.
Biblioteca electronică: acest tip de bibliotecă nu mai este strict delimitată în spațiu. Ea se consideră a fi formată din mai multe biblioteci automatizate ce încep să funcționeze într-o rețea și își procură publicații în format electronic.
Documentele unei astfel de biblioteci sunt documente electronice, adică documentele ce au „un conținut dinamic, flexibil, nelinear, reprezentat de un set de informații interconectate, stocate în mai multe media fizice sau rețele, create și folosite de unul sau mai mulți indivizi în anumite procese sau proiecte.”
Descrierea documentelor. În descrierea resurselor electronice se folosesc metadatele. Metadatele, sau datele despre date, ajută la identificarea, descrierea și localizarea resurselor în rețea.
Există mai multe tipuri de metadate, dar, în timp s-a impus modelul DUBLIN CORE. Fără a fi un standard, Dublin Core este o aplicație metadată dezvoltată de OCLC la sediul din Dublin, Ohio, care conține 15 elemente descriptive și este destinat căutării informației pe Internet.
Un alt model de metadate ce se impune a fi menționat este RDF. RDF definește un mecanism de descriere a resurselor, independent de domeniul de folosire a datelor, fără a specifica apriori o semantică. Limbajul RDF are drept scop principal reprezentarea informațiilor privitoare la resursele web.
Prelucrarea documentelor se poate face printr-o indexare automată. Indexarea se poate efectua cu ajutorul unui limbaj documentar necesar pentru o normalizare a termenilor. Această indexare automatizată controlată, ce constă în extragerea automată de termeni (din titlu, metadate, abstract, primele paragrafe sau întregul text) și confruntarea lor cu un limbaj controlat, este un procedeu ce nu este incorporat, încă, în marea majoritate a software-urilor de bibliotecă.
Comunicarea documentelor: Dorința de regăsire exhaustivă a documentelor a condus la construirea Cataloagelor Colective, cataloage ce reunesc și administrează resurse informaționale eterogene din biblioteci aflate la distanță dar care sunt interconectate într-o rețea de calculatoare. Aceste resurse includ cataloage, baze de date de referințe, depozite de documente electronice și porți (gateways) bazate pe subiecte. Un alt instrument de lucru este Catalogul Colectiv Partajat. Principiul general este acela de a prelucra o singură dată un document, după norme și reguli unanim acceptate în țara unde acesta a apărut și difuzarea descrierii bibliografice către orice alt sistem de informare documentară interesat. Acest tip de catalog produce economie de resurse și timp prin eliminarea activităților redundante dar și obținerea unei descrieri uniforme fapt ce este în avantajul utilizatorului, ce nu mai trebuie să se obișnuiască cu diferite interfețe de lucru, specifice diverselor soft-uri de bibliotecă.
În privința serviciilor de referințe în mediu electronic acestea au cunoscut transformări pornind de la referințele acordate prin intermediul paginilor web proprii ale bibliotecilor până la servicii de referință în spațiul virtual Second Life. Mediile virtuale de genul Second Life oferă bibliotecilor șansa de a experimenta, de a oferi metode de acces la informație pe care utilizatorii le preferă, bazate mai mult pe elemente vizuale și audio decât pe elemente textuale, metode inovative de furnizare a serviciilor, posibilități noi de interacțiune cu utilizatorii, oportunitatea de a experimenta și explora noi modele de servicii sau dificil de oferit în lumea reală.
Tehnologiile Web 2.0 dau utilizatorilor această posibilitate de a se conecta virtual cu oricine, de a partaja informații și cunoștințe cu ceilalți și de a genera informații și cunoaștere.
Furnizorul de servicii de bibliotecă este specialistul în știința informării. Deoarece însăși Știința Informării este definită ca fiind o știință interdisciplinară ce traversează domenii precum biblioteconomia, muzeologia, documentarea, jurnalismul, psihologia, informatica, cibernetica, sociologia, științele comunicării, și bibliotecarul este supus transformărilor din domeniile amintite concomitent cu modificarea expectației beneficiarilor serviciilor de bibliotecă și a presiunii exercitate de concurență. Prin transformarea atât a obiectului muncii (cartea) cât și a metodelor și tehnicilor specifice, bibliotecarul devine un specialist ce trebuie să poată în permanență să răspundă la o serie de întrebări suplimentare precum: „cine sunt utilizatorii și de ce au ei nevoie, în ce fel au ei nevoie de informație, de ce aleg un numit serviciu și nu pe altul al concurenților, ce componente ale serviciului sunt importante pentru ei, ce factori influențează evaluarea de către utilizatoria serviciilor etc.”
Beneficiarul serviciilor de bibliotecă este utilizatorul dar acesta are un comportament de consumator, ce poate decide oricând schimbarea furnizorului de informații. Factorii care pot determina menținerea utilizatorului în preajma bibliotecii sunt: calitatea informațiilor furnizate (acuratețea, exactitatea și actualitatea informațiilor, autoritatea surselor, modul de prezentare a informațiilor și posibilitatea de preluare și prelucrare ulterioară a acestora, adnotarea pertinentă a surselor de informare) și timpul de răspuns la solicitări.
Biblioteca digitală și biblioteca virtuală sunt sintagme des întâlnite în literatura biblioteconomică a ultimilor ani, folosite mai ales pentru a exprima evoluțiile din domeniu. Utilizarea acestor termeni este de multe ori făcută fără o delimitare riguroasă a sensurilor.
Dicționarul explicativ de biblioteconomie și știința informării oferă definiții diferite pentru biblioteca digitală și biblioteca virtuală.
Biblioteca digitală este considerată o „bibliotecă care din punct de vedere în care documentele au fost stocate în format digital putând fi accesate prin rețea de la distanță”, în vreme ce pentru biblioteca virtuală sunt oferite trei accepțiuni: „bibliotecă care își are resursele în documente existente în format electronic”, „mediu coordonat de materiale multimedia în format digital, astfel structurat încât să permită accesul rapid al utilizatorilor la aceste materiale, și echipat cu instrumente de navigare în rețeaua globală” și „termen generic pentru desemnarea bibliotecii pe suport electronic”.
Alăturând cuvintele bibliotecă și virtual se obține o sintagmă, bibliotecă virtuală, ce sugerează faptul că experiența utilizării unei astfel de biblioteci este potențială, reprezintă o posibilitate, ceea ce contrazice realitatea concretă a actului de regăsire a conținutului informațional.
Din multitudinea definițiilor existente am reținut pentru biblioteca digitală următoarea: biblioteca digitală este definită drept „o entitate logică. Este biblioteca fără ziduri – biblioteca nu colecționează entități tangibile, purtătoare de informații, dar furnizează în schimb un acces mediat, lipsit de constrângeri geografice, la informații distribuite prezente în rețea”.
Deși, în lucrări de specialitate biblioteconomică, sunt folosite ambele expresii, respectiv bibliotecă digitală și bibliotecă virtuală, totuși se observă, în prezent, o folosire mai rezervată a celei din urmă.
În prezent se consideră bibliotecă digitală o structură nelocalizată fizic, care furnizează servicii specifice, folosind tehnologiile informației și comunicării și apelând în exclusivitate la informațiile disponibile în rețea, fiind o extensie în spațiu și timp a unei biblioteci electronice. [8]
Este de subliniat faptul că biblioteca digitală cuprinde trei elemente esențiale: biblioteca electronică, tehnologiile de informare și comunicare și beneficiarul.
Documentele – colecțiile bilbiotecilor virtuale nu sunt limitate la documente text, hypertext sau hypermedia, ci se extind la și la documente digitale care nu pot fi reprezentate sau distribuite în format tipărit. Sisteme informaționale disparate vor trebui integrate într-un mod unitar, fără diferențe între sursele de date.
Descrierea documentelor. FRBR este un model, deocamdată mai mult teoretic, care ar permite identificarea obiectelor (unităților), atributelor acestora, precum și a categoriilor de relații, stabilite între obiecte (unități). Acest model permite reflectarea structurii conceptuale a resurselor informaționale. Termenul esențial al concepției FRBR este „entitate”, care în contextul descrierii bibliografice semnifică „obiectul (sau unitatea) descrierii bibliografice”. Entitățile propuse de FRBR sunt reunite în 3 grupuri: entități bibliografice (lucrarea, expresia, manifestarea și exemplarul), entități nominative (persoanele și colectivitățile responsabile pentru conținut, producere, difuzare sau păstrarea entităților bibliografice) și entități subiect (reprezintă subiectul lucrărilor și include: conceptul, obiectul, evenimentul și locul). Relațiile servesc drept legături între entități și pot lega entități din grupe diferite, diferite entități ale aceleiași grupe, ca și instanțe de entități de același tip. [9]
Transformarea unor proprietăți importante ale unei descrieri bibliografice din atribute în relații cu alte entități reprezintă modificarea conceptuală majoră ce o aduce acest model.
Acestui model dezvoltat i se adaugă modelul RDF unde pentru a facilita definirea datelor este necesar un sistem de clase, similar celui din programarea orientată pe obiect. Caracteristici precum: încapsularea, polimorfismul sau moștenirea permit exploatarea, în maniere diverse a aceleiași informații.
Prelucrarea documentelor. În spațiul colaborativ creat de web 2.0, partajarea informațiilor și cunoștințelor, inteligența colectivă, permit transmiterea socială a informației, prin capturarea asociațiilor de concepte individuale și difuzarea lor publică. Prelucrarea partajată a documentelor și editarea colaborativă suprapuse unei descrieri a documentelor asemănătoare celei expuse anterior, va permite reprezentarea informației într-un mod propice reprezentării conceptelor și realizării de asociații mentale.
Comunicarea documentelor: va include cataloage personalizate (sau biblioteci individuale on-line) și răspunsuri personalizate, fiecare beneficiar al serviciilor de informare reprezentând o entitate unică de nevoi și dorințe de informare. În acest sens tehnologia își dovedește utilitatea prin intermediul unor aplicații ce generează răspunsuri la întrebări puse în limbaj natural (motoare de căutare) și permite organizarea informației în mod individual (social bookmark și tag-uri), informează în timp real (RSS) și probabil va schimba întreaga perspectivă asupra informării prin dezvoltarea web-ului semantic.
Furnizorul de servicii de bibliotecăeste brokerul de informații, cel care cercetează, la cererea și în interesul clienților săi, bazele de date locale și internaționale pentru a obține maximum de informații relevante în cel mai scurt timp posibil. Brokerul de informații nu creează informații ci doar regăsește, și eventual interpretează, informații utile clientului său. Brokerul de informații asigură servicii în mod diferențiat și de acuratețe ridicată. La limită, putem presupune faptul că, funcția brokerului de informații va fi eliminată (conform tendinței de eliminare a intermediarilor) și preluată de sisteme informatice dintr-o generație viitoare.
Beneficiarul serviciilor de bibliotecă este clientul sau, dacă dorim să evităm mercantilismul expresiei, publicul larg.
Aceasta ar fi prezentarea succintă a evoluției structurilor de informare și documentare – numite biblioteci – precum și a perspectivelor și provocărilor ce se conturează în viitor.
Realitatea ne arată, însă, că această transformare nu este nici pe de parte atât de liniară și de clar delimitată în toate aspectele sale. Bibliotecile zilelor noastre sunt structuri în care coexistă și se completează reciproc componente ce caracterizează biblioteca tradițională, automatizată sau electronică dând naștere așa numitelor biblioteci hibrid. Ele reprezintă un stadiu intermediar între biblioteca tradițională și cea digitală. Biblioteca hibrid este un model foarte răspândit, practic el regăsindu-se în orice bibliotecă ce își adaugă, prin achiziție, documentelor tradiționale, documente electronice și acces la Internet, gestionând unitar toate aceste resurse și diversificându-și serviciile cu ajutorul noilor tehnologii de comunicare.
II.2. Funcțiile bibliotecii – perspectivă temporală
În încheierea acestei scurte prezentări a evoluției structurilor de informare și documentare este important a observa și transformările care au avut loc asupra funcțiilor bibliotecilor.
Principalele funcții ale bibliotecii, distincte și identificabile sunt: achiziția, stocarea și conservarea; prelucrarea și organizarea colecțiilor; diseminarea (comunicarea) informațiilor cuprinse în documente. Deși toate aceste atribute au existat permanent și concomitent în bibliotecile tuturor timpurilor, putem observa cum anumite funcții au fost mai puternic dezvoltate, în anumite perioade de timp. Astfel, o perspectivă temporală ne va releva următoarele:
Funcția de achiziție și conservare era atributul principal al bibliotecilor din perioada antică și a evului mediu (bibliotecile monastice). Din dorința de a aduna toate scrierile ce formau bogăția culturală și științifică a umanității, aceste biblioteci și-au concentrat eforturile în sensul adunării, strângerii și concentrării tuturor lucrărilor importante date de omenire.
Funcția de prelucrarea câștigat în importanță începând cu secolul al XIX-lea, odată cu sporirea volumului de documente acumulate și creșterea ritmului de documente produse și nou achiziționate. S-a impus astfel, ca o necesitate, perfecționarea cataloagelor de bibliotecă și crearea unor sisteme de clasificare care să faciliteze organizarea colecțiilor într-o manieră care să reflecte structura și evoluția cunoașterii în ansamblul ei. Aceasta este perioada în care au apărut și s-au dezvoltat sistemele de clasificare (Dewey, Colon, Kyle sau Clasificarea Zecimală Universală).
Funcția de diseminare și comunicare a informațiilor cuprinse în documente este cea care, în prezent, sub directa influență a tehnologiilor web, cunoaște cele mai profunde și dramatice transformări.
Suportul și baza oricărei comunicări eficiente, în cadrul unui sistem de informare automatizat, este sistemul de regăsirea documentelor. În prezent toate sistemele de regăsire din cadrul sistemelor de informare se confruntă cu problematica noțiunii de relevanță. Conceptul de relevanță este deosebit de important în domeniul cercetării informației și a metodelor de procesare a informației. Necesitatea analizării și tudierii acestui concept s-a impus ca urmare a dezvoltării unor domenii precum: Data Minning, Text Minning, Information Retrieval, Human Computer Interaction sau User Computer Design.
Prin urmare, putem presupune faptul că, în viitorul apropiat, vechea ierarhie a bibliotecilor se va modifica, dezvoltându-se, în special, bibliotecile care vor oferi cel mai facil acces la informatie, indiferent de tipul documentului care o conține, de locul și momentul solicitarii, și nu bibliotecile cu cele mai complete fonduri.
Efectele acestor transformări, evolutive în esență, asupra bibliotecilor se vor reflecta în modul și mediul de lucru. În opinia noastră, posibilele schimbări la nivelul instituției bibliotecii și a profesiei de bibliotecar, ce pot fi previzionate, sunt:
acțiunile bibliotecii se vor concentra pe transferul de informații și date, față de situația actuală, când se oferă acces controlat la acestea;
reprezentarea colecțiilor bibliotecilor se va face prin intermediul unui catalog on-line interactiv, ce va putea fi puternic personalizat și individualizat;
prezența bibliotecii în spațiul virtual va presupune utilizarea acelorași aplicații și tehnologii precum întreaga comunitate și nu deprinderea abilităților de manevrare a unor soft-uri de bibliotecă specifice, care au o arie de răspândire limitată (într-o arie geografică, într-o instituție etc.);
portabilitatea aplicațiilor va fi maximă și va permite accesarea informațiilor personale (interfețe personalizate, acces la RSS-urile la care este abonat, acces la social bookmark-uri publice) din orice locație a globului și mai mult decât atât cu orice dispozitiv conectat la Internet;
datele furnizate de bibliotecă, din punct de vedere al tipului sau al formei, vor putea fi integrate cu ușurință în alte aplicații;
bibliotecarul nu se va mai concentra pe căutare, regăsire, identificare și acces la informații ci pe aflare și partajare de cunoștințe;
cea mai mare provocare pentru bibliotecari va fi aceea de a permite accesul nu doar asupra cataloagelor sau a colecțiilor ci accesul și asupra controlului pe care îl exercitau până acum. Dacă până acum se vorbea de taxonomie, de un sistem de clasificare impus de bibliotecar, în viitor se va vorbi de folksonomie. Această „taxonomie populară” poate furniza date prețioase despre utilizatori, informația dorită de aceștia, modul personal de căutare a informației conturându-se astfel un profil al utilizatorului. În baza acestui profil al utilizatorului se va putea face diseminarea informațiilor;
biblioteca va fi o comunitate virtuală centrată pe utilizator. Ea se va baza pe o arhitectură a participării.
Considerăm că bibliotecile, structuri de informare și documentare cu tradiție, se vor dezvolta și mai mult în anii următori. Multiplele implicații în viața socială a indivizilor și a comunităților necesită o regândire a funcțiilor și atribuțiilor bibliotecii în scopul unei optime integrări a acesteia în mediul social.
Întrebarea despre cum vor arăta ele în viitor rămâne deschisă, dar, refacerea pașilor, ce au constituit etape ale dezvoltării acestor structuri, este importantă, pentru a putea aprecia corect situația fiecărei instituții în parte, dar și pentru a da posibilitatea evaluării și alegerii corecte a direcțiilor viitoare de dezvoltare.
Capitolul III. Biblioteca științifică – pilon spre edificarea societății paradigme contemporane ale bibliotecii universitare în asigurarea calității învățământului superior: cazul Bibliotecii Științifice a Academiei de Studii Economice din Moldova, a Bibliotecii Științifice a Universității de Stat “A. Russo” din or. Bălți și a Departamentului Informațional Biblioteconomic al Universității Libere Internaționale din Moldova.
Toate tipurile de biblioteci au îndeplinit și îndeplinesc în mod explicit o funcție educațională, dintre toate însă biblioteca universitară este legată de procesul educațional în mod direct. Biblioteca reprezintă vectorul accesului la informația științifică în cadrul universității, prin urmare, este vădită contribuția importantă a bibliotecii la creșterea nivelului de competitivitate pe plan intern și internațional.
Nivelul de utilizare a bibliotecii de către studenți, cadrele didactice și cercetători vorbește despre nivelul sistemului de învățământ și cerințele acestuia. Asistăm cu toții astăzi la un proces greu de explicat, care are loc în bibliotecile universitare – frecventarea redusă a bibliotecii și o atenție scăzută din partea fondatorului față de procesul de dezvoltare a colecțiilor și serviciilor bibliotecii. Situația în cauză depinde în mare măsură chiar de calitatea procesului de învățământ universitar. Sistemul de învățământ din Republica Moldova este axat pe memorarea și reproducerea mecanică a informațiilor predate la curs, iar promovarea cadrelor didactice este bazată pe criterii formale.
Situația ar fi inversă, dacă absolvirea cursurilor ar fi condiționată de regăsirea și evaluarea critică a surselor de informare, iar promovarea academică ar depinde de noutatea și creativitatea contribuțiilor științifice. În așa caz, biblioteca ar fi mai mult frecventată, iar universitatea ar susține și ar stimula eforturile bibliotecii de a furniza surse de informare și servicii de calitate.
Nu putem afirma însă că evoluția unei biblioteci universitare depinde doar de direcțiile de dezvoltare a învățământului superior. Activitatea acesteia se bazează și este influențată de transformările majore care au loc la nivelul a trei actori principali: procesul de învățământ, spectrul infodocumentar și utilizatorii.
Spectrul infoducumentar actual este rezultatul manifestării în paralel a două paradigme importante: cea a tiparului și cea a informației electronice. În prezent, cultura digitală își impune propriile valori, care de multe ori intră în contradicție cu cultura tiparului. Cum trebuie să acționeze biblioteca universitară? Răspunsul poate fi doar unul – să acționeze pe două planuri, pe de o parte, să realizeze misiunea sa de păstrare a memoriei omenirii, să se asigure că suportul electronic oferă aceleași garanții de imuabilitate, obiectivitate și durabilitate ca și suportul tipărit. Pe de altă parte, biblioteca nu va ignora apariția noilor surse de informare specifice mediului online, care au un înalt grad de fluiditate și subiectivitate, dar au un conținut valoros și căutat de utilizatori.
Vorbind despre schimbare, integrare și adaptare, vom încerca să determinăm cât de departe poate merge o bibliotecă universitară adaptându-se mereu la nevoile utilizatorilor fără ca aceasta să nu-și piardă propria rațiune și existența. În literatura de specialitate întâlnim destul de des opinia că prin adaptarea la nevoile societății de consum, bibliotecile acționează împotriva istoriei și destinului propriu al său. Pe de altă parte, conservatismul și rezistența la schimbare care predomină în unele biblioteci o ține cât mai departe de utilizatori și chiar o scoate din aria de interes a utilizatorilor de informații.
La această dilemă apărută răspunsul este doar unul – schimbarea trebuie făcută, dar nu cu orice preț. Există o limită dincolo de care valorile perene ale unei biblioteci care este dedicată susținerii procesului academic de învățământ și cercetare nu pot supraviețui, iar acea bibliotecă nu mai poate fi numită bibliotecă universitară.
Societatea informațională produce schimbări și modificări majore în structura și serviciile bibliotecii. Noile tehnologii pun la dispoziția bibliotecilor multiple posibilități de modernizare și adaptare a serviciilor la nevoile utilizatorilor, asfel că paradigmele tradiționale ale activității de bibliotecă cedează celor noi. Care sunt paradigmele contemporane la nivelul bibliotecii ca instituție și al colecțiilor, serviciilor, personalului și utilizatorilor bibliotecii universitare în particular? În căutarea echilibrului schimbărilor vom compara paradigmele tradiționale și cele contemporane ale bibliotecilor.
Paradigme tradiționale. Așadar, tradițional biblioteca este un loc cu colecții și servicii care exclusiv se furnizează în localul ei, aceasta deține monopol asupra surselor de informare. Biblioteca este centrată pe colecții, pune accent pe conservarea publicațiilor care predominant sunt pe suport de hârtie, cu o evoluție lentă a colecțiilor și o tipologie documentară restrânsă și exhaustivitate în achiziție. De obicei, utilizatorul se adaptează la cerințele bibliotecii, iar interacțiunea acestora cu biblioteca este destul de rigidă. Nevoile utilizatorilor sunt relativ formalizate și reprezintă niște „servicii standard”. Toate serviciile utilizatorul le poate recepționa doar la bibliotecă, iar hiperspecializarea bibliotecilor îl face pe utilizator să piardă mult timp.
Astfel, biblioteca fortuit evaluată se prezintă ca o instituție cu o structură organizațională rigidă care prestează servicii standard.
Paradigme contemporane. Biblioteca este un serviciu prestat oricând și oriunde, se adaptează la nevoile utilizatorului, există o interacțiune dinamică a utilizatorilor cu biblioteca și informațiile. Biblioteca este centrată pe servicii și pune accent pe circulație și pe furnizarea accesului la publicații. Bibliotecarul posedă multiple atribuții, este disponibil acolo unde i se cere informația, adică este aproape de utilizator și poate furniza informație, biblioteca modernă deține multipli suporți informaționali, o colecție în continuă diversificare dezvoltată pe principiul selectivității în achiziție. O bibliotecă contemporană are o structură organizațională flexibilă cu multipli suporți informaționali și servicii diversificate. Cu alte cuvinte, biblioteca contemporană este un „VERB”, adică este dinamică și exprimă acțiune, aceasta fiind principala ei trăsătură – bibliotecă dinamică, pe când la celălalt pol a rămas o bibliotecă pasivă. Deci acceptarea schimbării și adaptabilitatea la necesitățile consum atorului nu reprezintă deloc un pericol pentru bibliotecă ca instituție.
Starea în care s-au pomenit bibliotecile universitare din Republica Moldova din ultimii ani – frecvența redusă, reducerea mijloacelor financiare pentru dezvoltarea colecțiilor, ignorarea de către fondatori a rolului bibliotecii în mediul academic etc. – poate fi schimbată și trebuie să fie schimbată. În acest scop conturăm următoarele direcții de evoluție care ar conduce la dezvoltarea și optimizarea serviciilor furnizate de bibliotecile universitare.
1. Dezvoltarea colecțiilor pe suport electronic. Nu putem ignora preferința accentuată a utilizatorilor pentru accesul la informații pe suport electronic, bibliotecile universitare sunt obligate să accelereze procesul de dezvoltare a acestei categorii de colecții, majoritatea lor fiind deficitară la acest capitol.
2. Dezvoltarea competențelor informaționale ale utilizatorilor. Biblioteca universitară este obligată să se implice activ în îmbogățirea cunoștințelor utilizatorilor privind domeniul informării. Biblioteca trebuie să joace un rol central în transmiterea conceptelor și tehnicilor culturii informației, astfel ca utilizatorii să poată singuri să găsească rapid și adecvat sursele de informare. Atunci când nivelul de competență informațională al utilizatorilor va fi înalt, aceștia vor fi mai conștienți de calitatea și diversitatea colecțiilor și serviciilor furnizate de bibliotecă, iar ca rezultat, în mod firesc, va crește și frecvența bibliotecii.
În Republica Moldova nu există o strategie privind introducerea Culturii informației ca obiect de studiu în cadrul programelor universitare. Este necesar ca predarea culturii informației să fie asumată drept un obiectiv strategic al bibliotecii și să fie integrată în pachetul de servicii pus la dispoziția utilizatorilor.
3. Prezența bibliotecii în mediul online. Studenții petrec mult timp în mediul online, iar acest moment trebuie să fie folosit de bibliotecă în scopul atragerii lor către folosirea resurselor bibliotecii. De exemplu, rețeaua de socializare Facebook poate fi folosită ca instrument de marketing și relații publice ale bibliotecilor universitare. Utilizarea site-urilor de partajare a imaginilor video pentru diseminarea unor filme de prezentare a bibliotecii poate constitui o metodă cu impact foarte mare. Concluzia ar fi următoarea –e necesară extinderea bibliotecii în mediul online.
4. Spațiile bibliotecilor universitare continuă să aibă aceleași funcții tradiționale – spații de lectură, pe când acestea se cer a fi diversificate.Transformarea spațiilor bibliotecii în spații dedicate studiului individual sau lucrului în grup, facilitarea socializării ar transforma biblioteca universitară într-un loc mai popular și mai atractiv.
5. Pledoaria pentru biblioteci. Bibliotecile universitar e din țara noastră au o problemă mare ce ține de vizibilitate și de imagine. Acestea nu știu să comunice constant și eficient cu mediul extern, nu știu să se pună în valoare, iar ca urmare, nu sunt percepute de factorii decizionali ca actori importanți ai sistemului educațional.
Astfel, chiar dacă scăderea gradului de frecventare a bibliotecilor universitare moldovenești se înscrie în tendințele raportate pe plan mondial, ea nu este determinată doar de concurența făcută de informațiile pe suport electronic. O cauză importantă a acestei stări de fapt este atitudinea față de bibliotecă manifestată de autoritățile finanțatoare. Însă modul în care factorii decizionali percep biblioteca și rolul ei în contextul informațional contemporan este și rezultatul metodelor de comunicare învechite și ineficiente pe care biblioteca le folosește pentru a -și promova activitățile. Astfel, politicile de marketing ale bibliotecii trebuie să fie însoțite de o pledoarie susținută pentru importanța bibliotecilor în cadrul procesului de învățământ, care să-i informeze și să-i sensibilizeze pe cei de care depinde finanțarea și definirea cadrului legislativ în care evoluează bibliotecile universitare.
Integrarea resurselor informaționale într-o bibliotecă hibrid
Fenomenul schimbării caracterizează în prezent întreaga societate, amplificând și schimbarea factorilor politici, sociologici, tehnologici, manageriali, economici și culturali prin transformarea normelor și valorilor, prin introducerea regulilor de acces pentru utilizatori și prin lărgirea politicii accesului la informație.
Conceptul de “Hybrid library” a apărut în contextul utilizării tehnologiilor informaționale noi și a noilor suporturi de informație. Biblioteca hibrid este acea bibliotecă în care se asigură accesul integrat la sursele informaționale pe orice suport, folosind tehnologiile informaționale. Aceasta ar însemna integrarea armonioasă a documentelor pe hârtie cu cele electronice.
Modelul bibliotecii hibrid are în atenție utilizatorul și posibilitatea acestuia de a regăsi resursele informaționale în diverse formate aflate local, în bibliotecă, sau la distanță, în alte instituții.
Deși există o astfel de tendință, biblioteca hibrid nu ar trebui să fie privită doar ca o formă de tranziție între biblioteca tradițională și biblioteca digitală. Ea există în prezent și multe biblioteci pot fi numite biblioteci hibrid, deoarece dețin resurse distribuite sub diverse forme și prin diferite mijloace. Conform clasificării propuse de către directorul programului Biblioteci Electronice (eLib), Chris Rusbridge, aceste resurse sunt:
resurse tradiționale – resurse non-digitale care includ manuscrise, tipărituri, slide-uri, hărți, înregistrări audio și video;
resurse de tranziție – resursele tradiționale care au fost digitalizate;
resurse digitale noi – resurse create doar în formă digitală sau în formă digitală în paralel cu cea tipărită: reviste și cărți electronice, baze de date bibliografice, baze de date full-text, imagini, audio/video, baze de date statistice etc;
resurse digitale integrate.
Toate aceste tipuri de resurse, cu particularitățile specifice fiecăreia, trebuie luate în considerație la dezvoltarea unei biblioteci hibrid. Problema care se pune este cea a integrării acestora, a facilitării accesului utilizatorului la sursele informaționale și a reducerii pe cât posibil a interfețelor de acces de tipul: catalogul electronic al bibliotecii, CD-ROM-uri, baze de date full-text, baze de date bibliografice, documente Web locale, documente Web la distanță, directoare și motoare de căutare.
Mediul web este deocamdată privit ca fiind cel mai potrivit pentru integrarea resurselor și a serviciilor prin utilizarea unor tehnologii care trebuie să fie asigurate de furnizorii de date sub formă de Application Programming Interface (API). În această situație, beneficiarul formulează cererea de căutare, o expediază serviciului respectiv prin API, care o prelucrează și o trimite înapoi beneficiarului, acesta putând-o vizualiza prin intefața locală.
În procesul de constituire a unei biblioteci hibrid au fost evidențiate următoarele probleme: autentificarea, profilul beneficiarilor, design-ul interfeței pentru beneficiari, interconexiunea bazelor de date, managementul digitalizării, dezvoltarea personalului.
Autentificarea. În cazul unei biblioteci tradiționale este suficientă o singură procedură de autentificare a beneficiarului – prezentarea permisului. În cazul mediului digital, autentificarea este o problemă majoră, mai ales în cazul în care fiecare sursă solicită o autentificare diferită.
Profilul beneficiarilor. În prezent, beneficiarii bibliotecilor de toate tipurile sunt eterogeni din punctul de vedere al necesităților informaționale și al cunoașterii tehnologiilor de informare și comunicare.
Interconexiunea bazelor de date și digitalizarea. Pe lângă faptul că oferă acces și la alte servicii, biblioteca trebuie să-și dezvolte propriile servicii, printre care și crearea bazelor de date și digitizarea. Strategia de digitizare trebuie să fie coordonată cu dezvoltarea bazelor de date, în prezent cercetându-se diferite metode și tehnici de digitizare. De asemenea, s-au făcut pași importanți în conservarea și organizarea materialelor digitizate, precum și în lămurirea aspectelor legate de metadate.
Dezvoltarea personalului. Pe lângă problemele tehnice, o bibliotecă hibrid are de înfruntat și probleme legate de managementul resurselor umane. Succesul în crearea unei biblioteci hibrid este asigurat de o cooperare între personalul bibliotecar și informaticieni. Conceptul bibliotecii hibrid aduce în discuție și ideea unui bibliotecar hibrid. Ceea ce i se cere unei astfel de persoane este capacitatea de a înțelege noile probleme care apar în contextul actual și să fie capabilă să-și dezvolte noi abilități. Odată cu apariția Internetului, s-a reafirmat și rolul bibliotecarului de agent și educator în folosirea și diseminarea informației la cerere, în analiza și evaluarea acesteia, în structurarea și organizarea ei pentru aplicații practice, în instruirea beneficiarilor.
De asemenea, sunt necesare anumite schimbări în structura serviciilor oferite de către bibliotecă; trebuie identificate barierele culturale, organizaționale, strategice, tehnice sau financiare care ar împiedica dezvoltarea unei biblioteci hibrid.
Cert este că procesul de informatizare a societății a schimbat natura cererii utilizatorului. Mutând atenția către informație, nu putem trece la expunerea nevoilor și modalităților de exploatare a acesteia fără a menționa faptul că, pentru a se susține pe sine, este necesară evidențierea valorii intrinseci deținute. Bineînțeles, schimbările afectează și penetrează fiecare segment al activității societății, precum și toate structurile de documentare și informare menite să împlinească nevoile utilizatorilor lor. Dacă aceste structuri nu se vor alinia curentului integrator, riscă să devină anacronice, destinate dispariției, tocmai din neputința de a răspunde cererilor pentru care au fost create.
Bibliotecile, centrele de informare și documentare cu toată diversitatea formelor în care acestea ființează, se constituie, de fapt, în instrumente de exploatare a informațiilor. În prezent, nu mai este de ajuns ca informația să fie generată și apoi stocată. Este foarte posibil ca o informație valoroasă să își piardă atributul prin simplul motiv că nu poate fi exploatată din imposibilitatea de a fi regăsită, din imposibilitatea acesteia de a relaționa pe baza nevoii unui utilizator în acord cu cererea sa.
Schimbările socio-politice și economice care au loc în Republica Moldova, începând cu anii ’90 ai secolului trecut au influențat sistemul administrativ public, structura politică și economică a societății, educația. Transformarea s-a produs în toate sectoarele economice, inclusiv pe piața informațională. Fundamentarea societății informaționale, bazate pe tehnologiile informaționale a schimbat natura pieței informațiilor: activitatea editorială, sistemele de comunicații, nevoile de informare ale utilizatorilor.
Subiecții pieței informaționale, inclusiv bibliotecile, reconsideră locul lor pe piață, noile oportunități și amenințări de funcționare în condițiile economiei de piață și noul mediu informațional bazat pe Internet. Îmbunătățirea infrastructurii de informare a statului este în prezent o prioritate în activitatea Guvernului RM, deoarece dezvoltarea economică în era postindustrială este bazată pe cunoaștere și accesul operativ la informație. Piața informațională în Republica Moldova se caracterizează printr-o structură complexă și o varietate de forme de furnizare a informației. Creșterea numărului de actori din această piață este datorată sporirii rolului informației ca resursă, creșterea cererii pentru informații și utilizarea activăa tehnologiei informației în producerea și transmiterea informațiilor.
În sistemul tradițional al comunicațiilor informaționale alături de editurile, comerțul cu carte și consumatorii, bibliotecile ocupă un loc principal de arhivator și sistematizator al cunoștințelor, încorporate în formă de documente. Biblioteca este și o instituție care oferă accesul public la această cunoaștere. Biblioteca, împreună cu comerțul cu carte, mediază interconexiunea între producătorii de informații și clienții săi. Biblioteci, în ciuda pierderii monopolului de furnizare a informațiilor, continuă să ocupe poziția de lider în asigurarea accesului liber la informații. Aceasta se datorează capacității scăzute de cumpărare a populației din Republica Moldova, precum și poziției clare ocupate de bibliotecă în percepția consumatorilor ca instituție de stat care oferă acces gratuit la informații.
Sistemul Național de biblioteci din Republica Moldova (SNB) numără cca. trei mii biblioteci, care variază ca structură, cantitate și calitate a resurselor disponibile și servesc diferite segmente de consumatori. Actuala situație a instituțiilor bibliotecare poate fi desprinsă din programele derulate la nivel național: „Modernizarea țării – bunăstarea poporului”; Planul de acțiuni „Republica Moldova – Uniunea Europeană”; Strategia Națională de edificare a societății informaționale „Moldova electronică”. Succesul bibliotecilor se datorează în mare măsură susținerii financiare a Fundației Soros Moldova, care a sprijinit diverse proiecte de dezvoltare a sistemelor informaționale. S-a intensificat activitatea legislativă în domeniul biblioteconomic, având în vedere că legea „Cu privire la biblioteci”, adoptată în anul 1994, a devenit inactuală și la moment se lucrează la un proiect de lege nouă.
În Republica Moldova se implementează tehnologiile de creare corporativăa resurselor informaționale. Astfel, problemele legate de dezvoltarea colecțiilor, precum și experiența internațională în rezolvarea acestei probleme, tendințele actuale de dezvoltare informațională au orientat bibliotecile spre crearea rețelei unice de informații, pe baza catalogului Național Colectiv și Bibliotecă Națională Digitală.
Specificul activității bibliotecare la etapa actuală este caracterizat de o orientare puternică spre cooperare, colaborare între biblioteci de diferite tipuri și utilizare comună a e-resurselor.
Participarea bibliotecilor la structuri asociative, precum este consorțiul eIFL Direct Moldova, condiționează creșterea competitivității bibliotecilor participante prin furnizarea operativă a informațiilor. Utilizarea comună a resurselor informaționale licențiate de înaltă calitate permite bibliotecilor să satisfacăcererea de informații științifice cu costuri minime.
Pierderea monopolului întransmiterea informațiilor, apariția organizațiilor comerciale concurente, cum ar fi companii editoriale, provideri de servicii informaționale, centre de informare, schimbă natura bibliotecilor. Tot mai frecvent biblioteca folosește instrumentele de marketing, urmărește schimbările din mediul de funcționare a organizației, realizează planificarea strategică, introduce serviciile plătite. Pentru a asigura competitivitatea organizației se folosesc instrumentele moderne de promovare. În ciuda dificultăților financiare ale bibliotecilor, sistemului arhaic de organizare care împiedică dezvoltarea dinamică, apariția concurenților, acestea sunt competitive la sistematizarea, organizarea și difuzarea cunoștințelor. Bibliotecile sunt puternice în orientarea consumatorilor de informații în torentul de resurse informaționale în creștere. Această caracteristică devine o prioritate din cauza reducerii resursei de timp a consumatorilor și creșterii fluxului de informații.
Bibliotecile universitare dețin poziția cheie pe piață informațională. Importanța lor va crește cu amplificarea rolului științei și educației în societatea modernă. Această situație este legată și cu politica de stat care sprijină inovarea în organizațiile de cercetare pentru implementarea în continuare a inovațiilor în producție. Numai în aceste condiții este posibilă o creștere economică stabilă, asigurarea competitivității țării noastre pe piața mondială. Misiunea bibliotecilor universitare este de a furniza informațiile necesare pentru dezvoltarea educației și științei. Astfel, biblioteca universitară, este astăzi un centru de bazăa informațiilor științifice, care satisface operativ nevoile profesionale ale cercetătorilor și contribuie la creativitatea activității lor. Nevoile de informare nesatisfăcute ale științei impune bibliotecii să caute noi posibilități pentru a le satisface prin oferirea produsului integrat via Internet.
Indiferent de cantitatea și calitatea resurselor informaționale deținute, bibliotecile universităților sunt sisteme mai flexibile, din cauza necesității constante de a satisface nevoile procesului de învățământ, modificările permanente pe piața educațională. Baza tehnico-materialăa bibliotecilor universitare, de regulă este mai dezvoltată decât a celor publice, ce contribuie de asemenea, la poziția competitivă a instituției de învățământ. În plus, accentul pus pe astfel de segmente ca studenți, cadre didactice și de cercetare, impune personalului operativitate, mobilitate, dezvoltare permanentă, fapt ce contribuie la creșterea potențialului intelectual al bibliotecilor.
III.1. Evoluția Bibliotecii Științifice a ASEM
Dezvoltarea Bibliotecii Științifice a ASEM se fundamentează pe ideea că biblioteca trebuie să devină un centru de importanță strategică, un suport real pentru procesul de învățământ, cercetare și sistemul de instruire continuă. Biblioteca Științifică a ASEM este o parte integrantăa sistemului informațional național, aflată prioritar în serviciul studenților, cadrelor didactice, cercetătorilor și altor categorii de utilizatori. Activitatea bibliotecii face parte din strategia generală a ASEM.
Calitatea procesului de servire este o latură a interfeței cu utilizatorii și necesită o orientare profundă către utilizator. Există o nevoie considerabilă pentru asistență în instruire, educare și informare a utilizatorilor. Pentru a-și îndeplini misiunea, Biblioteca Științifică a ASEM, are planuri pentru instituirea unor noi nivele de competență, pentru schimbarea atitudinii personalului și pentru a aduce noi îmbunătățiri serviciilor oferite utilizatorilor.
În ultimii ani schimbarea a fost constatată prioritară în domeniul biblioteconomic, au apărut diverse modalități competitive de satisfacere a nevoilor tuturor categoriilor de consumatori, precum și menținerea creșterii gradului de informare tehnologică. În acest context, marketingul reprezintă o politică de adaptare a bibliotecilor la schimbări.
Armonizarea activității tuturor subdiviziunilor Bibliotecii Științifice ASEM într-un sistem unic și flexibil, orientat spre inițierea inovațiilor în sfera serviciilor informaționale, colaborarea bibliotecii cu facultățile, catedrele, editura în activitatea de informare a utilizatorilor va avea un impact semnificativ în activitatea de cercetare și instruire economică. Această strategie realizată în urma analizei a situației reale și a planurilor anterioare de activitate, consolidează nevoile de dezvoltare a instituției noastre și va sta la baza întocmirii planurilor anuale de activitate ale Bibliotecii Științifice ASEM în următorii 5 ani.
Principiul de dezvoltare a Bibliotecii Științifice a ASEM se fundamentează pe ideea că biblioteca trebuie să devină un centru de importanță strategică, un suport real pentru procesul de învățământ, cercetare și sistemul de instruire continuă. Biblioteca Științifică a ASEM este o parte
Integrantă a sistemului informațional național, aflată prioritar în serviciul studenților, cadrelor didactice, cercetătorilor și altor categorii de utilizatori. Activitatea Bibliotecii Științifice ASEM păstrează identitatea și rolul vital de interfață între utilizator și informație și se va dezvolta ca o organizație modernă, care îmbină serviciile tradiționale cu cele electronice, dispunând de instrumente și căi de acces bazate pe noile tehnologii.
Calitatea procesului de servire este o laturăa interfeței cu utilizatorii și necesită o orientare profundă către utilizator.Există o nevoie considerabilă pentru asistență în instruire, educare și informare a utilizatorilor. Pentru a-și îndeplini misiunea, Biblioteca Științifică a ASEM, va avea planuri pentru instituirea unor noi nivele de competență, pentru schimbarea atitudinii personalului și pentru a aduce noi îmbunătățiri serviciilor oferite utilizatorilor.
Orientarea de marketing a Bibliotecii Științifice ASEM în scopul adaptării la cerințele comunității academice, formării cererii de servicii informaționale, constituie o maximă prioritate, oferind noi soluții învățământului economic. Utilizarea instrumentarului de marketing la etapa actuală este o condiție indispensabilă pentru funcționarea eficientă a bibliotecii, deoarece realizarea funcției informaționale pe baza noilor tehnologii devine prioritară și confirmă statutul unic al bibliotecii și misiunea ei importantă în dezvoltarea societății bazate pe cunoaștere.
În ultimii ani schimbarea a fost constatată prioritară în domeniul biblioteconomic, au apărut diverse modalități competitive de satisfacere a nevoilor tuturor categoriilor de consumatori, precum și menținerea creșterii gradului de informare tehnologică. În acest context, marketingul reprezintă o politică de adaptare a bibliotecilor la schimbări.
Abordarea activității bibliotecii în concepția de marketing este în întregime justificată pentru că implică relațiile dintre serviciile oferite și cererile diferențiate ale beneficiarilor, sau altfel spus relațiile de piață.
Armonizarea activității tuturor subdiviziunilor Bibliotecii Științifice ASEM într-un sistem unic și flexibil, orientat spre inițierea inovațiilor în sfera serviciilor informaționale, colaborarea bibliotecii cu facultățile, catedrele, editura în activitatea de informare a utilizatorilor are un impact semnificativ în activitatea de cercetare și instruire economică.
Biblioteca Științifică a Academiei de Studii Economice din Moldova (BȘASEM) este conștientă de rolul strategic pe care îl are în cadrul învățământului și cercetării economice. Aceasta este un subiect activ al pieței informaționale din Republica Moldova, reprezentând o biblioteca științifică universitară, care asigură procesul de învățământ și cercetare cu informații de profil economic. Analiza mediului intern de funcționare a BȘASEM este o componentă necesară a unui diagnostic complet al organizației, pe baza acestuia va fi oferită o strategie pentru dezvoltare. Biblioteca activ utilizează instrumentele de marketing: explorează nevoile de informare ale utilizatorilor, adaptează produsele și serviciile informaționale la nevoile consumatorilor, urmărește schimbările de pe piață informațională. BȘASEM s-a poziționat ca o organizație modernă din Republica Moldova, oferind o gamă largă de informații economice și care satisface nevoile informaționale educaționale, științifice și de afaceri. Benchmarkingul ca un instrument de marketing stă la baza ajustării și planificării bibliotecii.
BȘASEM a fost una dintre primele biblioteci în republică, care a evaluat serviciile informaționale oferite și a introdus taxe pentru servicii suplimentare și servicii pentru utilizatorii nespecifici. Această decizie a îmbunătățit calitatea serviciilor, bazate pe utilizarea tehnologiilor moderne de informare și a răspuns nevoii pentru informații economice de calitate. Cu participarea specialistului din BȘASEM au fost elaborate documentele reglementare care au fost implementate în SNB: Nomenclatorul serviciilor prestate de biblioteci; Regulament-cadru privind prestarea serviciilor contra plata în bibliotecă; Metodologia calculării tarifelor la serviciile prestate de bibliotecă. Aceste documente au fost reflectate și în Hotărârea Guvernului RM Nr. 1311 din 12.12.2005 „Cu privire la aprobarea nomenclatoarelor serviciilor cu platăprestate de către Ministerul Culturii și Turismului și instituțiile subordonate”.
Dinamica popularității a BȘASEM și serviciile informaționale furnizate de către aceasta pot fi urmărite prin analizarea statisticilor de utilizare a bibliotecii. Aceste cifre sugerează necesitatea de a consolida poziția bibliotecii pe piața informațională și de a dezvolta o strategie de promovare a resurselor deținute diferitor categorii de utilizatori.
BȘASEM asigură condiții favorabile pentru studiu, cercetare, informare și documentare a celor aproape 15000 utilizatori, tezaurizând un fond de peste 272 mii de volume. Colecțiile de publicații – cărți, reviste, ziare, seriale, teze de doctorat, publicații electronice etc. – cuprind o mare varietate de lucrări din țară și străinătate în diverse domenii. BȘASEM este dotată cu 6 spații de informare și un Centru Multimedia, capacitatea totală de primire fiind de 500 locuri.
Colecțiile Bibliotecii BȘASEM sunt organizate și dezvoltate în raport cu nevoile de informare ale utilizatorilor prin achiziții, donații, schimb și fundraising, asigurând creșterea numărului publicațiilor, îmbogățirea valorică și de conținut a bibliotecii. La 1 ianuarie 2010 colecția BȘASEM constituia 272047 volume (35355 titluri) (Fig.1). Valoarea totală a fondului este de 7806282,4 lei. Scăderea reală a acestei baze informaționale este cauzatăeliminării de proporție a publicațiilor dezactualizate. Ultimii doi ani s-a încercat o restructurare a fondului de documente prin eliminare, activitate complimentară și opusă achiziției curente, care trebuie percepută ca un proces firesc în activitatea bibliotecii. În comparație cu practicile și standardele internaționale BȘASEM a menținut un nivel scăzut de eliminare a publicațiilor aproape 15 ani.
Alocația bugetară, un cuantum din resursele extrabugetare și eventualele achiziții gratuite prin sponsorizări și donații au constituit resursele cu care a fost realizată dezvoltarea colecțiilor. Rata de înnoire a fondului constituie 57,0 și este un indice în creștere în ultimii ani. Cheltuielile pentru achiziții de documente per utilizator au scăzut față de anii precedenți de la 67,7 lei la 33,5 lei (22,2 lei din bugetul ASEM), intrările noi per utilizator sunt în descreștere și constituie 0,31 ex. (0,15 ex. din bugetul ASEM). Total bugetul pentru achiziții de documente în anul 2009 – 502497,97lei (333111,73 lei din bugetul ASEM); 120860 lei este rezultatul fundraisingului (Fig.2).
Disciplinele normative predate la ASEM în majoritate sunt acoperite cu un număr suficient de literatură didactică, care constituie 62% din numărul total al publicațiilor, reprezentând un indicator care corespunde normelor internaționale. Anual se produc modificări în planurile de învățământ, se introduc discipline noi, rectificând politicile de dezvoltare a colecțiilor. Având în vedere ritmul rapid al creșterii prețurilor la producția editorială, asigurarea noilor disciplini de studiu devine dificilă.
Publicațiile periodice reprezintă un suport important alături de materialele didactice pentru efectuarea studiilor și cercetărilor (810 titluri), biblioteca cheltuind anual pentru abonare cca. 200 mii lei. O sursă importantă de dezvoltare a colecțiilor este activitatea de colaborare și de schimb a publicațiilor. BȘASEM întreține relații de colaborare cu asemenea organisme internaționale ca Banca Mondială, Fondul Monetar Internațional, Comisia Europeană, cât și cu 42 (24 activi) parteneri din țară și de peste hotare. Fondul de Schimb este organizat pe baza publicațiilor corpului profesoral didactic, editate la Editura ASEM și edițiilor provenite din donații. Scopul acestei activități este completarea suplimentarăa colecției bibliotecii, precum și promovarea publicațiilor cercetătorilor din ASEM. La 1 ianuarie 2010 Fondul deschimb constituie 284 volume (valoarea totală 22502,92 lei).
BȘASEM realizează unele măsuri concrete de securitate și integritate a colecțiilor. Toate sectoarele ce adăpostesc colecțiile bibliotecii, se confruntă și în continuare cu lipsă de spațiu, cu toate că se exploatează spații noi de depozitare.
Publicațiile bibliotecii sunt prelucrate în sistemul automatizat, conform normelor internaționale. Baza de date centrală a bibliotecii conține astăzi un număr de 76633 de unități de înregistrare (41760 cărți, 32963 articole, 911 materiale AV, 999 seriale). Calitatea bazei de date trebuie optimizată prin redactarea și unificarea vedetelor de subiect. Procedurile clasificatorului devin tot mai complicate,având în vedere conținutul multidisciplinar al documentelor, progresul tehnologiilor informaționale și ajustarea permanentă a standardelor de prelucrare a informației. Sunt întreprinse analize și evaluări ale publicațiilor incluse în baza de date. La finele anului 2009 a fost efectuată cercetarea „Eficiența prelucrării analitico-sintetice a revistelor abonate de Biblioteca Științifică ASEM” care a constituit o primă încercare de a stabili recunoașterea internațională a revistelor științifice abonate și a circulației internaționale a contribuțiilor cercetătorilor. Impactul este extrem de redus, astfel din numărul total de abonamente numai o revistă se regăsește în Indexuri internaționale de reviste științifice recunoscute.
BȘASEM promovează accesul deschis la informație la nivel național prin coordonarea Programului Internațional eIFL-OA, care a elaborat Declarația Asociației Bibliotecarilor din Republica Moldova privind Accesul Deschis la informație, aprobatăla 16 octombrie 2009. Acest document promovează Accesul Deschis pentru diseminarea cunoștințelor științifice și determină măsurile care trebuie întreprinse de către instituțiile de cercetare, universitățile și bibliotecile din Republica Moldova. BȘASEM a înaintat propunerea de a organiza accesul prin intermediul siteului www.ase.mdla revistele științifice: „Economica” și „Drept, Economie și Informatică”. Prin acest demers, s-a contribuit la dezvoltarea conținutului digital în Acces Direct prin ilustrarea producției științifice și prestigiului ASEM.
Activitățile ce se desfășoară în sectoarele de lectură și informare sunt complexe și decalitatea executării acestora depinde și buna formare și informare a utilizatorilor, precum și îndeplinirea misiunii bibliotecii. Pentru o comunicare eficientă a colecțiilor de documente, BȘASEM a încercat să se adapteze următoarelor condiții de mediu: diversificarea utilizatorilor prin implementarea noilor servicii, creșterea ponderii studiului individual, necesitatea creșterii nivelului de asistență acordată utilizatorilor pentru regăsirea informației, promovarea unor noi tehnologii de căutare a informațiilor. S-au pus accente pe creșterea calității muncii și a profesionalismului, a comportamentului etic al bibliotecarilor antrenați în activitatea de comunicare a colecțiilor în vederea creării unei imagini adecvate a spațiilor de lectură și informare. Obiectivele acestui sector sunt legate de perfecționarea accesului la informații și dezvoltarea serviciilor bazate pe noile tehnologii ale informației; adoptarea de programe adecvate de formare și informare a utilizatorilor în raport cu structura anului universitar, dinamica lecturii și resursele umane ale bibliotecii; colaborarea constantă și eficientă cu alte structuri info-documentare în vederea satisfacerii nevoilor de informare ale utilizatorilor; realizarea periodică a unor studii asupra utilizatorilor și ale nevoilor lor de informare.
Direcțiile prioritare ale activității de asistență informațională sunt valorificarea colecțiilor și a bazelor de informații prin crearea unor instrumente specifice, necesare procesului de învățământ și cercetare; cunoașterea și satisfacerea la cel mai înalt grad așteptările utilizatorilor. Sunt întreținute relații permanente cu facultățile și catedrele pentru alcătuirea bazei de date a publicațiilor corpului profesoral-didactic al ASEM (contribuțiile profesorilor, cercetătorilor apărute în publicații locale și străine).
Prezența rețelelor de informare influențează demersul de căutare a informației, respectiv și procesul medierii documentare. Succesul unei căutări se datorează cunoașterii surselor existente. În acest context, angajații desfășoară o amplă activitate de asistență a utilizatorilor, de instruire pentru cultura informației, de informare selectivă a cadrelor didactice etc. Deschiderea colecțiilor în sălile de lecturăa favorizat accesul direct al utilizatorilor la publicații și a influențat calitatea serviciilor de referințe. Informarea utilizatorilor bibliotecii despre colecția ei, precum și despre noutățile editoriale are loc prin intermediul mai multor forme: difuzare culturală, expoziții tematice, de informare și online, liste electronice, Zile de Informare etc. În activitatea culturală și de promovare a bibliotecii s-a prezentat o ofertă atractivă, determinată de interesele principalelor categorii de utilizatori.
Regândirea și reașezarea activității de instruire a utilizatorilor pentru Cultura informației este de mare actualitate, luând în considerare locul care este atribuit instruirii pentru competența informațională de către UNESCO în contextul Programelor „Informație pentru toți”.
Fundamentarea activității de informatizare se concentrează în elaborarea de noi scheme privind desfășurarea proceselor de integrare a activității în regim automatizat. La momentul actual se lucrează la testarea unui nou soft de bibliotecă (TinRead), implementarea definitivă a TINLIBului și-a pierdut actualitatea. Dar, în timp cât biblioteca mai folosește acest soft, este necesar de menținut procesele de reorganizare, arhivare ș.a., atât pentru catalogarea efectivă a publicațiilor intrate în BȘASEM, cât și pentru conservarea înregistrărilor bibliografice.
În prezent s-a pus la dispoziția publicului WebOPAC-ul de la toate posturile de lucru pentru utilizatori, 6 posturi bazei de date „Jurist”, 110 posturi de lucru pentru bazele de date on-line. Un post de lucru pentru utilizator revine la 183 persoane. Numărul total de computere în bibliotecă– 114. Pentru optimizarea funcționării bibliotecii în sistem informatizat se impune o modernizare a echipamentelor informatice în toate sălile de lectură și Centrul Multimedia.
Activitatea științifică în BȘASEM se realizează în cadrul tuturor serviciilor în concordanță cu profilul activităților realizate și cu programul activității științifice. Rezultatele activității științifice și inovaționale sunt prezentate în formăde rapoarte, proiecte, documente reglementare, publicații, propuneri inovaționale și recomandări pentru implementarea rezultatelor cercetărilor. Biblioteca colaborează cu toate structurile de învățământ și de cercetare ale ASEM și cu toate centrele biblioteconomice din țară. Activitatea științifică își găsește reflectarea în programul anual de activitate a bibliotecii și programul cumulatival Sistemului Național de Biblioteci.
BȘASEM este integrată în 7 proiecte internaționale: The World Bank Depository and Regional Library Program, Centrul European de Documentare („Eui”), Consorțiul eIFL Direct Moldova, Programul INTAS PERI, Proiectul „The East and Central Europe Journal Donation Project”, Proiectul „Advocacy pentru îmbunătățirea Legii cu privire la dreptul de autor și drepturi conexe: rolul bibliotecilor”, Proiectul „Casa Cunoștințelor de la Chișinău”.
Direcțiile de activitate ale BȘASEM au vizat multiple obiective de asigurare a suportului infodocumentar pentru învățământul universitar și cercetarea științifică avansată. Astfel, planul managerial a conținut obiective de bază: Implementarea Sistemului de Management al calității; optimizarea tuturor activităților de bibliotecă ce va duce în mod implicit la creșteri considerabile atât cantitative, cât și calitative; gestionarea rațională a resurselor și a serviciilor; orientarea managementului resurselor umane la noile cerințe, implementarea sistemului complex de evaluare a muncii salariaților. BȘASEM are o structură organizatorică relativ funcțională, având 9 compartimente de activitate specializată. Structura organizatorică permite realizarea unui flux de activități, de la selecția de documente în vederea achiziționării și dezvoltării colecțiilor la prelucrarea documentelor, conservarea acestora și comunicarea informațiilor în săli de lectură și centru de împrumut, cu o schemă completăde 60 posturi.
Activitatea de coordonare a resurselor umane trebuie continuată din punct de vedere al calității comunicării și al climatului socio-profesional dobândite pană în prezent. La bibliotecă își desfășoară activitatea 59 angajați: 3 la Biblioteca CNC, 57 salariați au studii superioare, inclusiv de specialitate – 41 (82%). Diversitatea activităților executate de către angajații solicită numeroase tipuri de competențe, capacități de investigare, de cuprindere și de punere în relație a elementelor purtătoare de valoare, abilități pedagogice etc.
Integrarea BȘASEM în SNB este realizată prin participarea la proiecte comune, strategii, elaborarea documentelor programate de către Consiliul Biblioteconomic Național (CBN), elaborarea și aplicarea standardelor și instrucțiunilor, comunicări la reuniuni profesionale. Profesionalismul lucrătorilor este dovedit de diverse funcții în afara instituției noastre: în comisiile specializate ale Asociației Bibliotecarilor din Republica Moldova (ABRM), Consorțiul eIFL Direct Moldova, Programul eIFL-OA Moldova, Sistemul Informațional Integrat al Bibliotecilor din Moldova (SIBIMOL); Consiliul Director al bibliotecilor de învățământ din Republica Moldova etc.
BȘASEM oferă prin specialiștii săi și prin instrumentele moderne de informare o adevărată bază de practică de producție a studenților de la Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării.
Analiza mediului de funcționare a bibliotecii permite unele generalizări: pentru integrarea armonioasă în infrastructura informațională a țării și participarea activă la formarea spațiului informațional la nivel național și internațional este necesară stimularea cererii pentru servicii de bibliotecă și eliminarea obstacolelor în dezvoltarea promovării. Activitatea bibliotecii trebuie desfășurată în raport cu tendințele mondiale inerente piețelor informaționale avansate, pentru care sunt prioritare: diversificarea, personificarea și convergența serviciilor informaționale; estomparea distincțiilor între produsele și serviciile informaționale. Politica de stat asigurând un echilibru de interese ale statului, societății, persoanelor și actorilor pieței informaționale va permite bibliotecilor să aducă o contribuție semnificativă la dezvoltarea științei, educației și culturii, va accelera reformele socio-economice și creșterea competitivității pe piața mondială.
În prezent Biblioteca Științifică a Academiei de Studii Economice din Moldova are misiunea de a participa la procesul de instruire, formare și educare, precum și la activitatea de cercetare ce se desfășoară în cadrul Academiei de Studii Economice a Republicii Moldova, prin dezvoltarea unei baze documentare și de informații pertinente științific, destinate susținerii programelor de învățământ și cercetare ale studenților, cadrelor didactice, cercetătorilor și altor categorii socio-profesionale din mediul universitar; prin facilitarea accesului la aceste colecții de informații, conștientă fiind de rolul strategic pe care îl are biblioteca în cadrul societății informaționale.
Noile tehnologii facilitează apropierea imediată, directă a informației de utilizator. Pentru a găsi însă, într-un timp scurt, informația utilă unei nevoi particulare de informare este nevoie de o cultură informațională, de cunoaștere a metodelor și tehnicilor de informare și documentare specifice noului mediu,este nevoie, deasemenea, de abilități de utilizare ale noilor tehnologii. Însușirea și stăpânirea metodelor și tehnicilor de informare și documentare coroborate cu abilitățile specifice tehnologiilor și instrumentelor de lucru folosite reprezintă o condiție importantă în dezvoltarea culturii informaționale a utilizatorilor.
III.2. Evoluția Bibliotecii Științifice a Universității de Stat „A. Russo”
În Manifestul despre biblioteci și societatea informațională (Alexandria) se susține, că bibliotecile și serviciile nformaționale sânt elementele principale pentru crearea societăților informaționale.
În condițiile modificărilor importante care se produc în învățământul superior și în dezvoltarea științei, când informația devine tot mai solicitată, o deosebită responsabilitate le revine bibliotecilor instituțiilor de învățământ superior. Timp de secole colecțiile bibliotecilor, prin intermediul cărților, realizează legătura dintre generații și transmit esența spiritual a civilizațiilor. În secolul XXI accesul la sistemele informaționale globale transformă bibliotecile universitare într-un component fundamentalal demersului instructiv-educativ, reanimând procesele tradiționale și multiplicand inovațiile, sporind creativitatea colaboratorilor. Funcțiile bibliotecilor s-au îmbogățit în conținut cu noi structuri ce reflectă sarcini în domeniul aplicării tehnologiei informației.
Biblioteca Științifică a Universității de Stat „A. Russo”,care în anul acesta a marcat cea de-a 69-a aniversare, dispune de un potențial documentar tradițional și modern, care le oferă posibilitatea tinerilor să obțină studii calitative, cercetătorilor să-și organizeze efficient investigațiile științifice. Investițiile făcute în biblioteci dau rezultate de înaltă valoare nu numai la moment, ci peste mulți ani înainte. Dacă în dezvoltarea bibliotecii se investește un dolar, acesta va oferi un randament de 4-6 ori mai mare în viitor, susțin experții în domeniu. 70% din cunoștințele însușite de către tineri în anii de studenție au loc anume în biblioteci. S-a dovedit că cercetările științifice ar costa de 7 ori mai mult, dacă nu ar exista bibliotecile științifice cu colecțiile sale bine completate, cu infrastructura informațională judicios structurată, care ar permite accesul și regăsirea rapidă a informațiilor solicitate, cu resursele umane, competența cărora este mereu actualizată și care determină în mare parte calitatea și eficiența în toate activitățile și procesele.
Istoria Bibliotecii Științifice începe odată cu terminarea celui de-al doilea război mondial,când se deschide primul Institut Învățătoresc la Bălți,în anul1945. În demisolul Liceului de fete Domnița Ileana,(actualul bloc al rectoratului), pe o suprafață de numai 36,6 m2, cu o sală de lectură de 6 locuri și un fond de 101 exemplare își începea activitatea biblioteca, care astăzi a ajuns să fie una dintre cele mai mari biblioteci universitare din Europa de Est.
Biblioteca Universității din Bălți, clasată de Guvern la categoria superioară, Centru Biblioteconomic în Nordul Moldovei, este cunoscută în lume prin World Guide to Libraries (Munchen – Germania) și The Directoiry of University libraries în Europa (London and New York).Edițiile bibliografice ale Bibliotecii universității bălțene se regăsesc în colecțiile celor mai mari biblioteci din lume, inclusiv Biblioteca Congresului din SUA. În anul 1986 Biblioteca a intrat în posesia unei clădiri special proiectate și construite pentru ea,așezată pe patru nivele,cu o suprafață de 6 000 m2, 713 locuri în cele 12 săli de lectură, cu spații luminoase și condiții commode de lucru.Până în prezent, Biblioteca universitară bălțeană rămâne să fie unica posesoare a unui spațiu independent și integral de bibliotecă, edificat prin truda directoarei Faina Tlehuci (1961–2001), ghidată de Nicolae Filip, actualul rector, academician, pe atunci prorector pentru știință.
Primul laborator de muncă intelectuală este înzestrat cu echipament modern: 100 de calculatoare, scanere, imprimante, televizoare, audio și videocasetofoane, xeroxuri și alt utilaj tehnic, inclusive poșta pneumatică și lifturi, care facilitează operativitatea și promptitudinea serviciilor oferite.
Accelerarea / implementarea schimbărilor și modernizărilor în domeniul tehnologiilor, serviciilor, accesului la informație, dezvoltării colecțiilor în scopul optimizării servirii informațional–bibliotecare a procesului de studiu și cercetare au determinat necesitatea modificării structurii organizațional-funcționale a Bibliotecii, crearea a 14 servicii/centre, printre care Mediateca, Referințe bibliografice, Serviciul Documentare Informare Bibliografică, Activități Culturale și Promoționale, Cultura Informațională. Influențată cu desăvârșire de procesul reformării învățământului, statutul universității, noile standarde educaționale, demajorarea continua a numărului de elevi și studenți, Biblioteca evoluează, extinzându-și impactul asupra comunității pe care o deservește, intensificând ritmul de implementare a noilor tehnologii informaționale, se dezvoltă ca o resursă informațională pentru zona de Nord a Moldovei, încorporând Centrul de Documentare al ONU, prin care se asigură accesul la o colecție de documente legislative internaționale în limbile engleză, franceză, română, rusă, posibilități de accesare a bazelor de date ale ONU, Filiala Bibliotecii Institutului Goethe–București, de curând și Filiala Comitetului Helsinki.
Păstrând tradițiile și potențialul său de a achiziționa, prelucra și disemina informațiile pentru satisfacerea nevoilor elevilor, studenților și cercetătorilor, asimilând inovațiile tehnologice, Biblioteca diversifică mereu serviciile, efectuează un control calitatival resurselor, orientându-și întregul potențial spre utilizatorii săi.
Colecția enciclopedică, adunată timp de aproape 70 de ani, în 42 de limbi, constituie 1 019 789 ex., inclusiv 144 079de publicații periodice, 2 664 documente AV; 486 CD, DVD. Din ele documentele științifice formează 47,08 % (480102 ex. ), didactice –33,55% (342 116), beletristica –19,37 % (197 571 ex. ). Anual sânt abonate peste 500 titluri de publicații periodice și achiziționate peste 13 000 documente noi. Dezvoltarea colecției se desfășoară în concordanță deplină cu planurile și programele de studiu, tematica cercetărilor științifice, sinteza datelor statistice privind dotarea lectoratelor, analiza cerințelor neonorate, solicitărilor cadrelor didactice. Circa 60-70% din intrările anuale le constituie donațiile oferite de Ambasade, Fundații, instituții,organizații, biblioteci, edituri, profesori, scriitori, personae particulare.
În anul 2005, de exemplu, cantitatea donațiilor a deposit de 2 ori numărul de achiziții din sursele bugetare, cele mai importante fiind din partea Universității Fresno din California (SUA) – circa 9 000 exemplare pe diverse domenii; Cantonului Basel din Elveția (dr. Thomas Wilhelmi), Băncii Mondiale, Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), Comitetului Helsinki, Asociației Pro Basarabia și Bucovina, Filiala C. Negri, Galați (ing. Radu Moțoc); Ambasadei României, Băncii Mondiale, Amis Sans Frontiere (dr. A. Bondarenco).
Mai bine de 1 milion 300 mii tranzacții de împrumut efectuează anual bibliotecarii pentru 13 000 de utilizatori, care întreprind circa 600 000 de vizite în subdiviziunile Bibliotecii.
Oferta informațională este diversificată prin crearea continuă a produselor proprii: o nouă versiune a paginii web cu publicațiilor bibliotecare full-text: bibliografii, biobibliografii, revista Confluențe bibliologice. Aceasta fiind una din modalitățile de a ne promova biblioteca atât beneficiarilor interni cât și externi, s-a purces la editarea Contribuțiilor științifice ale profesorilor universitari, care conțin informații despre producția științifică a cadrelor universitare de la constituirea instituției până în prezent. Colecțiile de biobibliografii: Personalități universitare bălțene, Universitari bălțeni, Scriitori universitari bălțeni, Promotori ai culturii aduc în prim plan rezultatele activității didactice a profesorilor, contribuțiile lor la dezvoltarea științei naționale și mondiale. Dicționarul biobibliografic Universitari bălțeni,ce înglobează în cele 570 pagini numele a circa 300 cadre didactice de la toate cele 8 facultăți ale Universității este olucrare bibliografică de referință și constituie o contribuție substanțială la îmbogățirea tezaurului bibliografic național. Revista de biblioteconomie și știința informării Confluențe bibliologice editatăde Biblioteca Universității și Rectorata devenit un instrument eficient de comunicare profesională, de afirmare și promovare a imaginii instituției bibliotecare. În colaborare cu Biblioteca Naționalăa Republicii Moldova s-a realizat un număr special al revistei de specialitate Magazin Bibliologic (Nr. 3-4, 2005) consacrat aniversării a 60-a a Bibliotecii Științifice a Universității „A.Russo”din Bălți (articole semnate cu precădere de bibliotecarii de la Bălți).
Catalogul on-line conține 206588 de notițe bibliografice (inclusiv 85 166 analitice). În prezent catalogul electronic, expus pe Internet (http://libruniv.usb.md:7000) reprezintă mai bine de 50% din toată colecția deținută. Buletinele recentelor intrări, la fel, pot fi cercetate on-line ori vizualizate destructurile universitare prin Intranet. Peste 5 000 de publicații periodice în limba engleză sânt oferite pe suport electronic (baza de date EBSCO). Baza de date Legislația Republicii Moldova pune la dispoziția utilizatorilor legi, hotărâri, acte normative, regulamente, alte documente legislative în vigoare începând cu anul 1989 până în prezent.
Apropierea cititorului de conținutul publicațiilor în limbile germană și engleză s-a produs prin extinderea bazei de date Sumar scanat, un componental bibliotecii digitale, o bază tangențială celei principale, care face posibilă regăsirea articolului din orice document inclus. Găsind căutările foarte simple, după autor, titlu, cuvânt-cheie sau subiect, tinerii cercetători apelează frecvent la acest produs creat de bibliotecarii locali împreună cu informaticienii.
Amatorii de muzică clasică, folclor, muzică ușoară de pe discurile de vinil,care nu se mai produc astăzi, dar care conțin inedite înregistrări muzicale, le pot audia în urma unui alt Proiect al bibliotecarilor – realizări în MP3. După o sinteză și purificare acustică, beneficiarul se regăsește în atmosfera muzicală a anilor 60-80 ai secolului trecut. Colecția de discuri numără peste 1000 de unități, o selecție a celor mai representative lucrări constituie baza de date muzicală a bibliotecii digitale actuale.
O altă componentă a bibliotecii digitale constituie înregistrările efectuate de pe materialele AV privind învățarea limbilor engleză, franceză, germană în mod independent. În baza de date a fost trecut atât conținutul audio sau video-casetei, dar și documentele însoțitoare: ghidurile deconversații, conținutul lecțiilor. Acestea fiind plasate în rețea se utilizează simultan de mai mulți utilizatori și sporesc mult însușirea limbilor străine de către utilizatori.
Cea mai mare parte a colecției digitale o constituie monografiile, cursurile, programele de învățământ, întocmite de către profesorii universitari și transmise la bibliotecă în format electronic în vederea extinderii accesului la ele.
Realizarea unui nou proiect va permite stocarea încolecția digitală Universitaria a publicațiilor, articolelor profesorilor și bibliotecarilor, pe care nu le deține Biblioteca în format traditional din variate motive.
Asistența informațională, realizată cu preponderență în regim automatizat soldează anual cu îndeplinirea a 91 078 de referințe, OPACul fiind consultat de peste 100 000 ori, Internetul accesat de 38 745 ori, bazele de date naționale și străine -de126 889ori.
Anual, circa 13-17 bibliotecari-asistenți prin cumul la Catedra Electronică și Informatică promovează peste 1 500 de ore ale cursului Bazele Culturii Informaționale pentru studenții și elevii Liceului / Colegiului Ion Creangă.
Comunicarea/informarea membrilor comunității despre noile achiziții și colecțiile Bibliotecii se produce prin: întocmirea și difuzarea Buletinelor și e-Buletinelor informative la catedre; organizarea a 346 expoziții informative/tematice pe an; prezentarea a 50–60 de reviste bibliografice în grupele studențești și la catedre. De regulă, multe catedre universitare promovează ședințele în spațiile Bibliotecii pentru a se documenta concomitant asupra tot ce este nou la spațiul informațional. În regim DSI se difuzează circa 2000 de informații și peste 1600 pagini cu informații full-text din Internet; în regim SDC – peste 65 de titluri noi. În cadrul a 9-10 ședințe pe an ale Salonului Literar sânt prezentate cărțile autorilor – profesori universitari, scriitori dinMoldova și străinătate. În Salonul Muzical, Pridvorul Casei, Clubul ONU Nord pe lângă Centrul de Documentare a ONU, Clubul Bibliospiritus se produc manifestări culturale de anvergură. Prin Tele-informații și Breviarul Informativ care îl întâmpină la intrare, utilizatorii sunt ținuți la current cu datele remarcabile și evenimentele culturale desfășurate în Bibliotecă, vizionează prezentările interactive despre universitate, bibliotecă, despre alte biblioteci din lume.
Integrarea Bibliotecii în spațiul biblioteconomic național și internațional se realizează prin participarea la activitatea Asociației Bibliotecarilor din Republica Moldova, Consorțiul eIFL Direct Moldova, Consorțiul SIBIMOL și crearea catalogului partajat, Programul Memoria Moldovei și Cartea Moldovei,crearea Bibliotecii Naționale Numerice a Republicii Moldova; Activitatea Consiliului Biblioteconomic Național (CBN), Consiliului Director al bibliotecilor instituțiilor de învățământ superior; Consiliul reprezentanților bibliotecilor preuniversitare de învățământ.
III.3. Evoluția Departamentului Informațional Biblioteconomic ULIM
Activitatea informațional-bibliotecară este parte integrantăa procesului educațional și de cercetare universitar. Viziunea fondatorului se întemeiază pe principii clare, concrete, promițătoare, fundamentate pe prevederile Declarației de la Bologna, cerințele Societății Informaționale și Societății bazată pe Cunoaștere.
DIB ULIM își desfășoară activitatea potrivit politicilor în domeniul învățământului, științei, culturii, informației, promovate în spațiul educațional european și național. Principiile de funcționare a DIB ULIM (caracteristice bibliotecilor din învățământ) se întemeiază pe: accesibilitate, neangajare politică, unitate de opinii în comunitate, îmbinate organic cu autonomia profesională, gestionarea rațională a resurselor și serviciilor informaționale, calitatea și cooperarea în domeniul resurselor și activităților. Activitatea DIB se desfășoară în afara oricăror preocupări de ordin politic sau confesional, având la bază principiul schițat în art.19 al Declarației Universale a Drepturilor Omului: libertatea de expresie și accesul liber la documente și informații.
Codul de valori al DIB se armonizează cu misiunea și obiectivele strategice ale dezvoltării bibliotecilor, definite de Comisia Europeană și stipulate în proiectul „Strategiilor de dezvoltare a bibliotecilor din instituțiile de învățământ (2005-2010)” (5).: a pune la dispoziția utilizatorilor cel mai amplu patrimoniu informativ și cognitiv posibil, rețele și suporturi pentru navigare pe Internet, pachete educaționale informative pentru studii la distanță și asistență în utilizarea lor; a fi un spațiu de concentrare a tuturor dimensiunilor (socială, politică, economică etc.).
DIB acționează ca liant între diverse subdiviziuni educaționale, contribuind la comunicarea și colaborarea dintre ele. Aplicând regulile autonomiei profesionale, dar îmbinându-le organic cu necesitățile informațional-documentare ale comunității universitare, DIB ULIM a implementat o politica de dezvoltare a resurselor documentare și informaționale, a accesului la acestea, a serviciilor prestate. Eficacitatea activității info-documentare este determinatăde unitatea în opinii a fondatorilor, utilizatorilor și a comunității profesionale. Gestionarea raționalăa resurselor și a serviciilor DIB inserează două aspecte esențiale: buna organizare, gestionarea și utilizarea eficientă a resurselor documentare și informaționale, identificarea și valorificarea creativității personalului, folosirea rațională a spațiilor funcționale disponibile; accelerarea schimbărilor și a modernizărilor în domeniul tehnologiilor, serviciilor, accesului la informație în scopul optimizării asigurării informaționale și documentare a proceselor de studiu și cercetare.
Respectarea principiului calității în funcționarea DIB ULIM ține de conformarea acesteia cerințelor utilizatorilor, asigurarea calității prin prevenire, promovarea conceptului „zero defecte”. Acestea sunt acoperite prin anumite dimensiuni legale, profesionale, organizaționale etc. Activitatea info-documentară nu poate fi efectuată numai cu mijloace și surse locale (aparținând unei instituții).
Dezvoltarea resurselor, transferul electronic de informații, conservarea, implementarea tehnologiilor și tehnicilor informaționale – toate acestea constituie direcțiile prioritare, care necesită colaborare și cooperare la nivelul sistemului biblioteconomic și educațional.
Poziția fondatorilor DIB ULIM, a administrației acestuia la poziția resurse umane este – capitalul uman este forța, dar și condiția principal în asigurarea funcționării eficiente a instituției.
La 1 ianuarie 2013 numărul angajaților DIB constituia 25 persoane, inclusiv cel profesional de bibliotecă și specializat – 22. Angajații cu formare profesională în biblioteconomie/știința informării constituie 52,4% din numărul personalului profesional. DIB ULIM nu se confruntă cu problema „îmbătrânirii” personalului.
În anul 2004 a fost inițiat programul „DIB ULIM – instituție care învață”. Dintre realizările la acest capitol pot fi menționate: crearea unui sistem rațional de integrare profesională a noilor angajați; condiții optime identificării și valorificării creativității bibliotecarilor; sprijinirea instruirii continue; amplificarea comunicării profesionale și asigurarea transparenței; prezența culturii organizaționale; automatizarea locurilor de muncă a bibliotecarilor și reducerea muncii de rutină, promovarea personalului DIB ULIM.
Dar, ca și în cadrul sistemului național, în ultimii ani DIB ULIM se confruntă cu fluctuația personalului calificat. Fluctuația cadrelor este provocatăde diverse motive: sarcini complexe și dificile; neacceptarea specializării înguste a bibliotecarilor (tendință ce predomină în bibliotecile din Republica Moldova); căutarea persoanelor flexibile și deschise schimbărilor; lipsa unui concept fundamentat științific de motivare a salariaților. DIB ULIM a pierdut poziția de lider la capitolul cuantumul salariilor (sunt lipsă și unele suplimente legale etc.). Acesta este și motivul, pentru care concursurile de angajare la DIB ULIM, pe lângă dezavantajul de a nu prea avea mulți pretendenți, oferă mai rar satisfacția selectării unor viitori performeri.
Dezvoltarea colecțiilor DIB ULIM este reglementată de ”Politica de dezvoltare a resurselor documentare și informaționale DIB ULIM”. Structura și conținutul resurselor documentare și informaționale (RDI) corespund profilului procesului universitar: jurnalism, comunicare publică (0,3 din fondul total); psihologie, asistență socială (0,9%); economie (12,8%); drept (19%); medicină, științe ale naturii (25,3%); filologie, lingvistică, literatură(18%) inginerie, informatică (0,4%); alte domenii (20%).
Din punct de vedere a genurilor documentelor predomină cele tradiționale: cărți, broșuri – 85,3%; seriale – 13,4%; non-publicații – 0,7%; autoreferate – 0,3%; documente electronice, AV – 0,3% etc. În acest sens orientarea prioritară a DIB ULIM ține de îmbinarea organică a documentelor pe hârtie și pe suport netradițional, utilizând avantajele fiecăreia dintre categoriile menționate. Din punct de vedere a limbii RDI DIB sunt repartizate după cum urmează: 49% din cantitatea totală constituie resursele în limba română; 28% – în limba rusă, 23% – în alte limbi străine.
Nu este satisfăcătoare rata de înnoire a colecției DIB ULIM. În acest sens se impune ameliorarea pârghiilor de completare a colecțiilor, dar și de curățire, eliminare a documentelor vizavi de accesul la resursele documentare și informaționale DIB ULIM reprezentativi sunt următorii indicatori (situația la 1 ianuarie 2013): total utilizatori serviți – 5.162; total vizite – 225.274; vizite per client – 44, per zi – 782, per angajat DIB ULIM – 8.664. Cei mai activi utilizatori pe parcursul anului 2005 au fost reprezentanții departamentelor Limbi străine, Medicină, Istorie și Relații Internaționale, Psihologie și AsistențăSocială.
Cerințele utilizatorilor privind funcționarea DIB ULIM țin de: organizarea activității în spații adecvate; acces Internet gratuit; acces la baze de date în sprijinul procesului educațional și de cercetare; îmbunătățirea serviciilor existente și dezvoltarea serviciilor noi; taxe mici pentru servicii prestate contra plată; dezvoltarea colecțiilor; asigurarea unei infrastructuri informaționale adecvate; promovarea unor proiecte de incluziune socială.
Orientarea prioritară a DIB este menținerea și atragerea utilizatorilor în baza extinderii și diversificării serviciilor infobibliotecare, efectuând cercetări de marketing, implementând tehnici și tehnologii informaționale și de comunicare, elaborând și implementând politici promoționale adecvate.
DIB ULIM este unul dintre primele compartimente universitare care a acceptat și a implementat noile tehnici și tehnologii informaționale: soft specializat de bibliotecă, crearea paginii WEB, constituirea catalogului electronic, oferirea serviciilor informaționale în format electronic. DIB oferă acces la baze de date locale, internaționale atât în spațiile funcționale, cât și în Internet. Toți angajații DIB ULIM dețin abilități de utilizare a noilor tehnici și tehnologii (WORD, Power Point, lucru în Internet, acces baze de date etc.), precum și de promovare a acestora (formarea culturii informaționale a utilizatorilor, activitatea bibliotecarilor – contact).
Dar menționăm slaba capacitate a DIB ULIM de a întreține, precum și de a fortifica potențialul tehnic.
Suprafața totală de amplasament a DIB ULIM constituie 2023,7 m2 (la 1 ianuarie 2013). Spațiile sunt delimitate după cum urmează: Sala de Lectură nr. 1; Sala Polivalentăde Lectură nr. 2; Sala de Lectură nr. 3 Filologie romano-germanică; Mediateca ULIM; Depozit DIB ULIM. Simultan DIB ULIM oferă beneficiarilor 800 de locuri.
În anul 2012 în colecțiile DIB au intrat 2 690 exemplare / 1 417 titluri. Acest indicator semnalează o descreștere pe parcursul ultimilor doi ani a numărului de exemplare achiziționate, și un spor față de anul 2011 a numărului de titluri (cu 63 titluri).
Achizițiile anului 2012 pot fi caracterizate după cum urmează. În funcție de genul documentelor au fost achiziționate cele mai multe cărți – 65 % din numărul total exemplare achiziționate, seriale – 24 %. Cuantumul maxim de achiziții aparține documentelor în domeniul literaturii, filologiei și lingvisticii– 28%, urmând domeniile drept– 20,2 % , istorie și relațiilor internaționale, economie – 11% din numărul total achiziții ale anului 2012. Caracteristica lingvistică a stocului adăugat este următoarea: în limba română au fost achiziționate 53 %, în limbile străine – 47%, inclusiv în lb. rusă– 24,2 %, lb. fr. – 4,2%, lb. engl. – 3,1% etc.
Documentele de caracter didactic constituie 32,3% din lotul documentelor achiziționate pe parcursul anului 2012. Indicatorii relaționali (de performanță) ai anului 2012, la capitolul achiziții, relevă o situație similară anului 2011. Astfel, pentru un utilizator DIB în anul 2012 au fost achiziționate 0,2 titluri / 0,4 exemplare documente. În medie, fiecare titlu a fost procurat în număr de 2 exemplare.
Colecția Seriale în anul 2012 este prezentată prin următorii indicatori statistici. În anul 2012 DIB a recepționat 278 titluri seriale, semnalând o majorare cu 145 titluri în comparație cu anul 2011. În anul 2012 au fost achiziționate prin diverse surse (abonamente,DIB ULIM oferă acces Internet, acces la mai mult de 20 de baze de date în cadrul Consorțium-ului EIFL Direct Moldova, precum și a Rețelei Internaționale de Asigurare cu Publicații Științifice (INASP). Catalogul electronic DIB este accesat la 9 puncte OPAC, inclusiv prin intermediul paginii WEB (www.library.ulim.md).
La 1 ianuarie 2013 colecțiile DIB constituie 122 630exemplare / 31 124 titluri. Indicatori relaționali la acest capitol sunt: colecții per utilizator: 18 exemplare / 5 titluri (anul 2011: 17 exemplare / 7 titluri); circulația colecției – 1,0 (în anul 2011 – 1,2). Rata de înnoire a colecției (rata de actualitate, de viață a resurselor) constituie la DIB 45 de ani (în anul 2011 – 43). Ultimul indicator, fiind în creștere în comparație cu ultimii ani (la nivel internațional norma constituind 7-10 ani) ne orientează asupra necesității de optimizare a procesului de achiziții a documentelor, precum și asupra organizării raționale a casării (eliminării) documentelor din colecțiile DIB în baza prevederilor legislației în vigoare (a serialelor, a cărților uzate moral, a celor pierdute de către cititori etc.).
De unde obține DIB surse financiare pentru achiziții? Pentru o contabilizare comparată, acestea sunt divizate în două categorii: cheltuieli pentru achiziții din contul ULIM și alte surse (donații, schimb etc.). Din cuantumul total al numărului de exemplare cheltuielile ULIM au acoperit 34%, iar din alte surse au fost achiziționate 66% de exemplare publicații. Privind titlurile achiziționate semnificăm următoarea situație: ULIM a acoperit 10% din cuantumul total al titlurilor de publicații, din alte surse au fost achiziționate 90%. ULIM a asigurat financiar funcționalitatea DIB ca membru al Consorțiu-lui Resurse Electronice pentru Moldova, astfel asigurând accesul studenților și cadrelor didactico-științifice la 12 baze de date international cu text integral.
DIB este inclus în rețeaua universitară Intranet. Automatizarea locurilor de muncă a bibliotecarilor a avut un impact un impact pozitiv atât asupra calității și diversificării serviciilor oferite, cât și asupra creativității, utilizării raționale a potențialului profesional și intelectual al bibliotecarilor.
La 1 ianuarie 2013 patrimoniul tehnic al DIB (inclusiv Serviciul Multimedia) includea: computere – 33, inclusiv conectate la Internet – 29; server – 4; imprimante – 6; xerox – 2; scanner – 2; fax – 1; proiector digital – 4; laminator – 1; binder – 1 și alt echipament. În anul de referință au fost depuse eforturi considerabile privind întreținerea echipamentului tehnic disponibil și a rețelei interne. Pe parcursul anului a fost efectuată evaluarea tehnică a echipamentului deținut, în scopul decontării parcului vechi. Renovarea spațiului Serviciului Multimedia a provocat noi necesități de echipament tehnic. Este stringentă necesitatea de înnoire a computerilor la punctele de servire, fiind îngreunat accesul catalogului electronic, a bazelor de date, funcționarea soft-ului de bibliotecă și a catalogului electronic etc.
Misiunea DIB orientează pentru dezvoltarea sistemului de servicii și crearea resurselor de învățare. Pe parcursul anului au fost dezvoltate și consolidate următoarele servicii/resurse pentru formarea/dezvoltarea/gestionarea culturii informației și a învățării:
programe de învățare: de ex.: „Grija pentru Noii utilizatori” – program complex, destinat studenților anului I de la toate facultățile, fiind realizat în primul semestru al anului academic;
„Utilizatorul nostru – Partenerul nostru” – program care asigură interacțiunea utilizatorilor cu personalul specializat al DIB în procesul de formulare a necesității informaționale, de căutare și selectare a informației, de dezvoltare a resurselor etc.;
programul „Citește Cartea Profesorului Tău” – realizat în scopul promovării apartenenței la școala didactic-științifică ULIM, formarea interesului continuu pentru cercetare etc.
curs universitar opțional „Bazele culturii informației”: inclus în curriculumul universitar pentru I semestru al anului academic și fiind destinat studenților anului I, ciclul Licență, de la toate facultățile, incluzând 10 ore/per grupă: 4 ore/prelegeri și 6 ore/practicumuri.
pachete de alfabetizare informațională: oferite în formă de mini-cursuri, gen : „Cum se lucrează cu catalogul electronic”, „Servicii informaționale on-line, oferite de către DIB”, „Resurse WEB”, „Colecția e-Books” etc.
campanii informațional-documentare: de ex. “Campania în sprijinul Absolventului ULIM” – o activitate complexă de informare, documentare și consultare, orientată pentru satisfacerea cerințelor și necesităților informaționale, provocate de perioada de finalizare a studiilor de licență și master. Grup-țintă al Campaniei – studenții ultimului an de studii de la ciclurile licență și masterat. Campania este organizată, de regulă, în semestrul doi al anului academic. În total în anul 2011 au fost organizate trei campanii informaționale.
salon Scientia „Publicații ale cadrelor didactico-științifice ULIM”: organizat în scopul prezentării și promovării rezultatelor cercetării fundamentale și aplicative universitare, stimulării creativității, efectuării analizelor și contabilizărilor patrimoniului documentar universitar; oferirea posibilităților de învățare a prevederilor standardizate pentru editarea revistelor, scrierii textelor științifice, a gestionării bazei de date bibliografice personale, a elaborării, prezentării și citării referințelor bibliografice
proiecte info-metrice în colaborare cu institutele de cercetare universitare: de ex.: proiectul instituțional “Publicațiile cadrelor didactico-științifice ULIM: analize bibliografico bibliometrice” (anii 2009-2012) oferă posibilități de învățare a categorisirii documentelor, a metodelor de citare a publicațiilor etc.
elaborarea și promovarea tutorialelor (a se vedea http://library.ulim.md/ro/tutoriale.html)
Clinica Informațională: constituită în scopul facilitării adaptării studenților (și altor categorii de utilizatori) la mediul informațional universitar și național (oferirea informațiilor utile privind sistemul național de biblioteci, centrele de informare și documentare), promovării liberului acces la informație, realizării dimensiunilor informaționale ale Procesului Bologna ( de ex.: informarea comunității universitare privind oportunitățile de mobilitate universitară)
alte proiecte instituționale (de ex.: proiect în parteneriat cu Centrul de Cooperare Internațională ULIM „Aule Universitare ale Ambasadelor acreditate la Chișinău- centre de cultură și informare” – oferă posibilități de învățare a limbilor, de cunoaștere a valorilor culturii și științei țărilor corespunzătoare, inclusiv prin constituirea colecțiilor speciale ale documentelor intrate prin sprijinul ambasadelor etc.).
Cursul „Bazele culturii informației” – total 10 ore/per facultate), fiind inclus în planurile de studiu pentru studenții anului I ale tuturor facultăților. A fost actualizată programa disciplinei, revăzut conceptul ciclului de sarcini practice în vederea aplicării principiului „pas cu pas”, elaborate variante noi pentru lucrările practice. În procesul de predare au fost utilizate tehnologii moderne (prezentări Power Point, baze de date etc.). Practicumurile au fost axate pe subiectele: elaborarea, prezentarea și orânduirea referințelor bibliografice; utilizarea catalogului electronic; utilizarea resurselor electronice (servicii online, baze de date etc.).
Sunt necesare implicații diverse ale DIB pentru formarea culturii documentare și a informației a altor categorii de utilizatori: cadre didactice, audienți ai altor cicluri de studii universitare etc. Cursul „Bazele culturii informației” necesită o finalizare din punct de vedere didactic, aceasta amplificând responsabilitatea audienților. Cursul, deținând statutul de opțional, nu se înscrie în sistemul de creditare a procesului educațional. O modalitate ar fi încadrarea acestuia ca parte integrantă a unui curs complex modular.
Drept concluzii la nivel universitar specificăm următoarele rezultate /beneficii: facilitarea procesului de reformare a sistemului educațional universitar; sprijinirea educației formale și neformale, inclusiv a celei la distanță, prin amplificarea dimensiunilor informaționale; crearea mediului informațional adecvat cerințelor Procesului de la Bologna; dezvoltarea deprinderilor pentru instruirea pe parcursul întregii vieți, gestionarea corectăa cunoștințelor etc.
La nivel institutional se produce/amplifică mutațiile în filosofia, climatul, mecanismele, serviciile DIB ULIM, care afectează benefic performanțele și competitivitatea celui din urmă. Impactul politicii instituționale ține de: asigurarea unității de concepție și de acțiune la toate nivelurile DIB; anticiparea problemelor viitoare, a oportunităților și a amenințărilor; asigurarea cadrului necesar pentru implicarea profesionalăa întreg personalului; îmbunătățirea prestației profesionale a DIB; amplificarea apartenenței angajaților etc.
Impactul și viabilitatea se reflectă în: adăugarea de valoare reală DIB ULIM prin realizarea obiectivelor și mărirea satisfacției beneficiarilor, factorilor de decizie, a administrației, a angajaților; înțelegerea clară a ceea ce trebuie făcut la DIB, când trebuie făcut, de ce și de către cine; identificarea, dar mai ales depășirea obstacolelor; crearea la DIB ULIM a mediilor organizaționale și umane restructurate, care să asigure schimbări de lungă durată, elaborarea concepției unitare privind servirea informațional – bibliotecară a comunității universitare; crearea condițiilor optime de păstrare, conservare, digitizare și promovare a patrimoniului documentar universitar; crearea unor instrumente de informare și comunicare moderne; creșterea eficienței activităților DIB ULIM.
III.4. Propuneri de optimizare și dezvoltare a serviciilor furnizate de bibliotecile universitare din Republica Moldova
Analiza stării actuale a bibliotecilor universitare din RM permite conturarea câtorva direcții de acțiune care ar conduce, în opinia noastră, la optimizarea și dezvoltarea serviciilor pe care le furnizează.
Finalizarea procesului de informatizare a proceselor de bibliotecă. Fiecare bibliotecă trebuie să ajungă la un nivel minim de informatizare, indispensabil pentru o structură infodocumentară a începutului de secol XXI. Acest nivel minim presupune utilizarea unui sistem integrat de bibliotecă, transferul în mediul electronic a activităților care alcătuiesc fluxul de prelucrare a colecțiilor, constituirea constituirea bazei de date bibliografice proprii (catalogul electronic) și furnizarea accesului la distanța la ea, via Internet. Pe această bază se poate începe proiectarea unor servicii cu un grad mai mare de complexitate.
Dezvoltarea colecțiilor pe suport electronic. Preferința din ce în ce mai accentuată a utilizatorilor contemporani pentru accesul la informații pe suport digital obligă bibliotecile universitare din RM să accelereze procesul de dezvoltare a colecțiilor electronice, majoritatea lor fiind deficitară la acest capitol.
Implicarea în dezvoltarea competențelor informaționale ale utilizatorilor specifici. Concomitent cu dezvoltarea colecțiilor pe suport electronic, biblioteca universitară trebuie să joace un rol central în transmiterea conceptelor și tehnicilor culturii informației, astfel încât utilizatorii să devină autonomi și să ajungă rapid la cele mai adecvate surse de informare. În același timp, ridicarea nivelului de competență informațională îi va face pe utilizatori să fie mult mai conștienți de calitatea și diversitatea colecțiilor și serviciilor furnizate de bibliotecă, ceea ce în mod firesc ar trebui să conducă la o creștere a frecvenței cu care vor apela la ele.
În RM nu există încă o strategie privind introducerea culturii informației ca obiect de studiu în cadrul programelor universitare. Pentru ca bibliotecile din RM din învățământul superior să aibă un cuvânt de spus în acest domeniu, este necesar ca predarea culturii informației să fie asumată drept un obiectiv strategic al bibliotecii și să fie integrată în oferta de servicii pusă la dispoziția utilizatorilor.
Extinderea prezenței bibliotecii în mediul online. Și aici se poate vorbi de un nivel minim acceptat al serviciilor: existența unui site propriu al bibliotecii. Categoriile de informații/facilități pe care ar trebui să le furnizeze orice site de bibliotecă sunt enumerate în studiul Doinei Ostafe, menționat mai devreme.
Cum serviciile de referințe prin e-mail cunosc actualmente o răspândire destul de largă în bibliotecile noastre universitare, următorul pas ar trebui să fie dezvoltarea serviciilor de referințe furnizate prin mesagerie instantanee, care pot constitui o soluție pentru facilitarea accesului la informații al utilizatorilor aflați la distanță, ținând cont și de faptul că acest tip de comunicare este foarte popular în rândul studenților. Mai evoluate, serviciile de referințe furnizate pe dispozitive mobile sunt și ele de luat în calcul într-o perspectivă apropiată.
Integrarea serviciilor Web 2.0 în oferta bibliotecilor universitare este într-o fază incipientă. Ținând cont de popularitatea de care se bucură și în RM rețeaua de socializare Facebook, estimăm că în viitorul apropiat ea va fi din ce în mai folosită ca instrument de marketing și relații publice al bibliotecilor universitare. În același timp, utilizarea site-urilor de partajare a imaginilor video pentru diseminarea unor filme de prezentare a bibliotecii, a unor tutoriale etc. poate constitui o metodă de promovare cu impact foarte mare. Într-un cuvânt, timpul pe care studenții îl petrec în mediul online ar trebui să fie mult mai bine valorificat în scopul de a-i atrage către folosirea resurselor bibliotecii.
Diversificarea funcțiilor îndeplinite de spațiile bibliotecii. Bibliotecile universitare ar trebui să susțină procesul de învățământ inclusiv punând la dispoziția utilizatorilor spații dedicate studiului individual și/sau lucrului în grup. În același timp, asumarea unei misiuni de facilitare a socializării ar face din biblioteca universitară un loc mult mai popular și mai atractiv, în special pentru tudenți.
Dezvoltarea cooperării interbibliotecare. Rămânerile în urmă care se pot constata în evoluția de după 1989 a bibliotecilor universitare din RM sunt cauzate, printre altele, de lipsa de coordonare și corelare a demersurilor, de comunicarea profesională defectuoasă sau inexistentă, de interesul scăzut pentru cooperare și pentru implicarea în proiecte comune. Descentralizarea produsă în perioada postcomunistă la toate nivelurile, deci și în domeniul bibliotecilor, a fost interpretată de unii manageri de bibliotecă sau chiar simpli bibliotecari drept o invitație la izolare profesională, la redescoperirea pe plan local a unor soluții deja descoperite de alții, la „secretizarea” exemplelor de bune practici. Și din această cauză, rezultatul pe care îl vedem astăzi este un mozaic de biblioteci aflate în stadii foarte diferite de dezvoltare și modernizare.
Cum este de prevăzut că schimbarea acestor mentalități nu se va produce de la sine într-un orizont de timp foarte apropiat, soluția este, în opinia noastră, ca organismele de coordonare prevăzute în Legea bibliotecilor și Legea educației – Comisia Națională a Bibliotecilor, respectiv Consiliul Național al Bibliotecilor Universitare – să elaboreze strategii, politici și metodologii aplicabile la nivel național și să urmărească punerea lor în practică.
În același timp, repetăm, modul în care factorii decizionali percep biblioteca și rolul ei în contextul informațional contemporan este și rezultatul metodelor de comunicare învechite, ineficiente pe care biblioteca le folosește pentru a-și promova activitățile. Pentru a depăși această stare de fapt, adoptarea unor politici de marketing și relații publice este indiscutabil necesară, dar nu suficientă.
Bibliotecile universitare și reprezentanții acestora la nivelul asociațiilor profesionale trebuie să întreprindă acțiuni concrete prin care să pledeze cauza structurilor infodocumentare, evidențiind importanța pe care o au pentru procesul didactic desfășurat în instituțiile de învățământ superior. Aceste acțiuni au drept scop mai buna informare și sensibilizarea celor de care depind finanțarea și definirea cadrului legislativ în care evoluează bibliotecile universitare. Pledoaria pentru biblioteci este unul dintre instrumentele pe care IFLA le folosește cu succes la nivel mondial.
Transformarea evaluării dintr-un eveniment într-un un proces continuu. În bibliotecile universitare din RM, evaluarea politicilor, proceselor, colecțiilor, serviciilor are un caracter aleator. Bibliotecile RM, indiferent de tipul lor, nu au o cultură a evaluării, ceea ce constituie o piedică importantă în calea modernizării. Evaluarea, în rarele ocazii când se produce, este de cele mai multe ori formală și nu este urmată de decizii în direcția îmbunătățirii activității. Și mai grav, cunoașterea nevoilor și comportamentelor informaționale ale utilizatorilor proprii, care ar trebui să fie o component esențială a politicilor oricărei biblioteci, este o preocupare la fel de puțin întâlnită. Chestionarele, sondajele, studiile de caz având ca obiect satisfacția utilizatorilor, motivațiile acestora, modul în care folosesc și receptează serviciile furnizate de bibliotecă, practicile lor de informare în interiorul și în afara bibliotecii sunt excepția și nu regula.
Pentru ca modernizarea bibliotecilor din învățământul superior din RM să se așeze pe niște baze solide, evaluarea trebuie asumată ca o activitate cu caracter periodic. Ea trebuie să se materializeze într-un efort susținut, neîntrerupt de cunoaștere și analiză a rezultatelor tuturor proceselor de bibliotecă, implicit a nevoilor și comportamentelor informaționale ale utilizatorilor. În lipsa acestui demers, managementul bibliotecilor se va baza în continuare pe iluzia că, în luarea deciziilor, „bunul-simț” sau intuiția pot ține locul analizei obiective și sistematice. Consecințele acestui mod de gândire se regăsesc în realitatea bibliotecilor universitare din RM de azi.
În continuare vrem sa prezentăm o Strategie alternative de modernizare și optimizare a serviciilor Departamentului Informațional Biblioteconomic ULIM.
STRATEGIA PENTRU MODERNIZAREA ȘI OPTIMIZAREA SERVICIILOR BIBLIOTECII UNIVERSITARE ULIM
Elaboratorul strategiei: Axenia Bascacova
Chișinău, 2014
Sumar
CONSIDERAȚII GENERALE
OBIECTIVE STRATEGICE
PLAN DE ACȚIUNE
IMPACTUL STRATEGIEI
CONSIDERAȚII GENERALE:
Produs al umanității creatoare, biblioteca a traversat veacurile și a ajuns în contemporaneitate o instituție fundamentală a unui anumit tip de "bunuri simbolice" (Pierre Bourdieu).
De la aspirația renascentistă de "colecție universală", biblioteca este concepută astăzi ca sistem deschis, supus transformărilor și continuu perfectibil, cu o structură orientată spre un scop bine definit, pentru a cărui realizare aplică noi strategii de dezvoltare. Impactul cu o societate acut tehnologizată și informatizată, căreia îi oferă produsele și serviciile, silește biblioteca să-și redefinească, să-și multiplice și să-și perfecționeze funcțiile pe principii de cerere și ofertă din ce în ce mai imperative.
Depășind de mult stadiul de depozit de cărți mai mult sau mai puțin organizat, biblioteca revendică astăzi statutul de structură infodocumentară aptă să satisfacă solicitările unui câmp social cu interese de cunoaștere de o complexitate fără precedent și tot mai avizate.
Biblioteca universitară nu mai este doar un altar pe care sunt slăvite cărțile și nici un templu unde devoțiunea față de carte este exprimată ritualic. O bibliotecă este locul în care se nasc idei vii, locul de unde se poate călători în timp și spațiu, locul în care diferențele sociale nu contează, locul în care oamenii trebuie să absoarbă și să dăruiască ceva din ceea ce știu, simt și sunt.
Biblioteca Universitară ULIM reprezintă o instituție culturală de interes național: este o verigă între o tradiție elitistă pecetluită, un prezent în care orice instituție cu profil cultural reușește cu greu să se insereze armonios și proiecția unui viitor în care va fi nevoie de certitudini, modele axiologice autentice și izvoare de inspirație care să marcheze dezvoltarea noilor generații.
Securizarea unei societăți nu presupune doar lupta împotriva amenințărilor clasice sau asimetrice. Cele mai eficiente mijloace și procedee de luptă nu te definesc identitar, și se poate ajunge să obții victoria dar să nu mai știi cine ești de fapt.
Așadar, pe componenta cultural-axiologică, Biblioteca Universitară ULIM este de interes național și poate reprezenta un vector de susținere și promovare a modelului valoric al Republicii Moldova într-o lume interconectată, globalizată, în care competiția pentru resurse este acerbă, o lume în permanentă schimbare și redefinire, o lume în care resursele simbolice nu și-au dat încă măsura.
OBIECTIVE STRATEGICE
1. Redenumirea Departamentului Informațional Biblioteconomic în Centru de Informare Academică; schimbarea siglei organizaționale.
2. Redefinirea viziunii, misiunii și funcției Bibliotecii Universitare ULIM.
3. Evaluarea managementului resurselor umane în cadrul Bibliotecii Universitare ULIM.
4. Creșterea calității și a gradului de inovare în învățământul superior, prin implementarea soluțiilor software menite să îmbunătățească activitatea educațională, serviciile de documentare și cercetare științifică oferite de biblioteca universitară.
5. Facilitarea accesului utilizatorilor la documentele digitale deținute de către Biblioteca Universitară ULIM precum și digitizarea colecției cu respectarea pe deplin a dreptului de autor și drepturile conexe prin crearea Bibliotecii Digitale Universitare ULIM.
6. Creșterea calității serviciilor oferite, modernizarea acestora, precum și sporirea accesibilității prin folosirea intensivă a mijloacelor electronice.
7. Dezvoltarea de parteneriate menite să asigure schimburi de informații și acces la resursele infodocumentare existente și construirea de parteneriate și consorții pentru accesarea programelor de finanțare.
8.Reproiectarea arhitecturală a Bibliotecii Universitare ULIM în baza celor trei deziderate ale arhitecturii moderne: funcționalitate, flexibilitate (interioară și exterioară), intimitate.
9. Abonarea la baze de date academice; gestionarea rațională a bazelor de date abonate.
10. Transformarea Bibliotecii Universitare ULIM într-un pol de viață culturală atractiv și modern, de anvergură națională și internațională.
PLAN DE ACȚIUNE
Obiectiv strategic 1. Din motivul denumirii greu de memorat și inaccesibilă pentru comunitatea universitară este necesară redenumirea Departamentului Informațional Biblioteconomic în Centru Infomediatic; schimbarea siglei organizaționale.
Măsuri:
1.1. Denumirea Departamentului Informațional Biblioteconomic în Centru Infomediatic (CIM).
1.2. Crearea și aprobarea siglei instituționale.
Obiectiv strategic 2. Redefinirea viziunii, misiunii și funcției Bibliotecii Universitare ULIM.
Măsuri:
2.1. Viziunea
În mod direct, dar și mediat, Biblioteca Universitară ULIM, oferă acces la cunoaștere comunității de studenți, cadre didactice și cercetători pe care îi deservește cu prioritate. Procedând astfel, Biblioteca Universitară ULIM sprijină nemijlocit lumea universitară în misiunea asumată public de aceasta. Prin rolul și istoria sa, Biblioteca Universitară ULIM devine o verigă credibilă și eficientă între trecut și viitor, între lumea academică și societate în ansamblu.
2.2. Misiunea
Rolul principal al Bibliotecii Universitare ULIM este de a sprijini activitatea științifică și didactică a lumii universitare. În același timp, Biblioteca Universitară ULIM își dezvoltă rolul de instituție culturală de elită, inserându-se activ și coerent în viața spirituală a societății Republicii Moldova, a capitalei în special, bazându-se în mod fundamental pe:
1. Dobândirea, gestionarea, conservarea și asigurarea unui acces complet la materialele științifice cu valoare durabilă, în cât mai multe formate și limbi străine, acoperind o tematică amplă.
2. Promovarea permanentă a informațiilor privind programele educaționale; promovarea colaborării în vederea inițierii de noi programe de instruire; integrarea conținutului cu tehnologii de instruire și noi forme de predare.
3. Sprijinirea lumii universitare prin servicii adecvate de organizare a unor colecții tematice a materialelor culturale și academice; inițierea unor forme moderne de comunicare academică și dezvoltarea promovării materialelor științifice; dezvoltarea de parteneriate complexe între Biblioteca Universitară ULIM și universități din țară și străinătate, alte instituții culturale precum și cu promotorii altor tehnologii educaționale moderne.
4. Repartizarea eforturilor și resurselor pentru creșterea randamentului economic al serviciilor și facilităților oferite, utilizând noi tehnologii, precum și prin exploatarea noilor tehnologii pentru a sprijini deschiderea cât mai mare către public.
5. Asigurarea accesibilității la resursele academice și informațiile disponibile pentru cât mai multe categorii sociale.
6. Crearea premiselor pentru extinderea accesului la resurse infodocumentare aflate în patrimoniul sau administrarea unor instituții similare din țară și din străinătate.
Obiectiv strategic 3. Evaluarea managementului resurselor umane în cadrul Bibliotecii Universitare ULIM.
Măsuri:
3.1. Evaluarea personalului în baza unui test-tip: cunoștințe în domeniul biblioteconomic și cunoștințe de bază a utilizării calculatorului personal;
3.2. Eliberarea din funcție a persoanalului care nu a acumulat punctajul minim de trecere;
3.3. Angajarea în perspectivă a personalului în baza testului menționat în punctul 3.1.
Obiectiv strategic 4. Creșterea calității și a gradului de inovare în învățământul superior, prin implementarea soluțiilor software menite să îmbunătățească activitatea educațională, serviciile de documentare și cercetare științifică oferite de biblioteca universitară.
Măsuri:
4.1. Modernizarea activității de studiu și cercetare prin trecerea la o bibliotecă de tip hibrid (hybrid library).
4.2. Exploatarea informațiilor pe suport clasic și digital prin realizarea unei platform informatice integrate.
4.3. Reorganizarea eficientă a serviciilor bibliotecii, care să permită optimizarea timpilor de acces la informație pentru utilizatori.
4.3. Promovarea metodelor inovative de asimilare a informației în vederea creșterii calitătii resurselor umane, sporind șansele de angajare și integrare în viața activă a absolvenților.
Obiectiv strategic 5. Facilitarea accesului utilizatorilor la documentele digitale deținute de către Biblioteca Universitară ULIM precum și digitizarea colecției cu respectarea pe deplin a dreptului de autor și drepturile conexe prin crearea Bibliotecii Digitale Universitare ULIM.
Măsuri
5.1. Procurarea echipamentului specializat în digitizare;
5.2. Crearea spațiilor de lucru;
5.3. Reprofilarea angajaților actuali sau angajarea personalului specializat.
Obiectiv strategic 6. Creșterea calității serviciilor oferite, modernizarea acestora, precum și sporirea accesibilității prin folosirea intensivă a mijloacelor electronice.
Măsuri
Revizuirea și modernizarea site-ului
6.1. Introducerea unor soluții informatice de management al fondului infodocumentar și a relației cu cei care îl accesează (Entreprise Resource Planning și Costumer Relation Management) astfel încât calitatea serviciilor furnizate să crească prin gestionarea optimă a fondului infodocumentar prin raportarea la nevoile utilizatorilor.
6.2. Introducerea de aplicații informatice care să asigure disponibilitatea on line (inclusiv în format multimedia) a resurselor infodocumentare, diferențiat pe niveluri de acces, precum și tipuri de utilizatori (studenți, profesori, etc.).
6.3. Implementarea unor proceduri de colectare, prelucrare și valorificare a fondurilor digitale în vederea eliminării redundanței și asigurării unei informări coerente și consistente a utilizatorilor.
6.4. Dezvoltarea unui centru de date (cu soluții de back up și securitate informatică adecvate) interoperabil cu rețelele și resursele informatice ale instituțiilor similare naționale și internaționale.
Obiectiv strategic 7. Dezvoltarea de parteneriate menite să asigure schimburi de informații și acces la resursele infodocumentare existente și construirea de parteneriate și consorții pentru accesarea programelor de finanțare.
Măsuri
7.1. Identificarea actorilor instituționali relevanți la nivel național și internațional în vederea dezvoltării de parteneriate care să asigure accesul reciproc la resurse infodocumentare (schimb, transfer etc.).
7.2. Dezvoltarea unei rețele de promovare a cooperării interinstituționale pentru accesarea de surse alternative de finanțare.
Obiectiv strategic 8. Reproiectarea arhitecturală a Bibliotecii Universitare ULIM în baza celor trei deziderate ale arhitecturii moderne: funcționalitate, flexibilitate (interioară și exterioară), intimitate.
Măsuri:
8.1. Renovare generală în toate spațiile funționale ale bibliotecii.
8.2. Amenajarea spațiilor cu mobilier atractiv și înlocuirea actualelor rafturi metalice și greoie cu altele, preferabil din lemn.
8.3. Unificarea Mediatecii cu Biblioteca
8.4. Crearea serviciului de multiplicare (xerox, printer, scaner).
8.5. Protejarea patrimoniului bibliotecii prin amplasarea sistemului specializat (anexa 2 )
8.6. Crearea spațiilor destinate relaxarii, cu jocuri IQ, jocuri de grup
Obiectiv strategic 9. Abonarea la baze de date academice; gestionarea rațională a bazelor de date abonate.
Măsuri:
9.1. Evaluarea reprezentativității bazelor de date prezente actual în gestiunea Bibliotecii Universitare ULIM în baza profilului educațional universitar;
9.2. Refuzul bazelor de date necorespunzătoare programului educațional universitar;
9.3. Selectarea și propunerea noilor baze de date potrivite.
Obiectiv strategic 10. Transformarea Bibliotecii Universitare ULIM într-un pol de viață culturală atractiv și modern, de anvergură națională și internațională.
Măsuri
10.1. Dezvoltarea unui plan eficient de comunicare al Bibliotecii Universitare ULIM, printr-un mix modern de evenimente și politici de imagine (regăsirea identității instituționale a Bibliotecii Universitare ULIM, repoziționarea în viața culturală a orașului).
10.2. Creșterea numărului de evenimente de tipul conferințe, mese rotunde, etc., pe subiecte de larg interes și audiență.
10.3. Adaptarea inițiativelor de promovare a activității Bibliotecii Universitare ULIM la diferitele tipuri de public (Newsletters, presă, televiziune, radio ).
10.4. Asocierea cu diferite evenimente organizate de alte instituții culturale și mass media.
10.5. Colaborarea cu institute culturale, trusturi media și alte instituții cu profil cultural.
IMPACTUL STRATEGIEI:
Strategia vizează creșterea calității și a gradului de inovare în învățământul superior, prin implementarea soluțiilor software menite să îmbunătățească activitatea educațională, serviciile de documentare și cercetare științifică oferite de biblioteca universitară, ceea ce va permite o colaborare rapidă și eficientă între biblioteca universitară și comunitatea universitară.
Rezultatul implementării strategiei constă în modernizarea activității de studiu și cercetare prin trecerea de la o bibliotecă de tip clasic la o bibliotecă de tip hibrid (hybrid library), conform direcțiilor prioritare stabilite la nivelul Comunității Europene, care să permită exploatarea tuturor tipurilor de informații, atât clasice, cât și digitale și realizarea unei platforme informatice integrate care să permit accesarea atât a informațiilor din bazele de date proprii, cât și a resurselor electronice disponibile pe Internet. Într-un context mai larg, strategia va contribui la armonizarea practicilor din biblioteca universitară cu cele similare din spațiul european, precum și la creșterea calității procesului educațional și promovarea metodelor inovative de asimilare a informației, sporind astfel șansele de angajare și integrare în viața activă a absolvenților.
UNIVERSITATEA LIBERĂ INTERNAȚIONALĂ DIN MOLDOVA
MODERNIZAREA ȘI OPTIMIZAREA SERVICIILOR BIBLIOTECII UNIVERSITARE ULIM
Concluzii
Toate tipurile de biblioteci îndeplinesc, în mod implicit sau explicit, o funcție educațională. Dintre toate însă, biblioteca universitară este legată de procesul de învățământ la nivelul cel mai înalt de complexitate. Interdependența dintre biblioteca universitară și instituția de învățământ superior care o tutelează se manifestă, în mod ideal, printr-un efort continuu de adaptare a celei dintâi la nevoile de acces la informații și documente generate de procesul de predare, învățare și cercetare, pe de o parte, și pe de altă parte prin sprijinul acordat de către universitate pentru creșterea calității colecțiilor și serviciilor propriei biblioteci. Biblioteca este vectorul accesului la informația științifică în cadrul universității și, în acest fel, are o contribuție importantă la creșterea competitivității acesteia pe plan intern și internațional.
Relația cu sistemul de învățământ se reflectă, printre altele, în nivelul de utilizare a bibliotecii. Utilizatorii ei specifici au, pe lângă motivațiile intrinseci de a o frecventa, niște motivații extrinseci care decurg din exigențele procesului academic. Altfel spus, gradul de utilizare a serviciilor și colecțiilor de către publicul foarte bine delimitat al bibliotecii universitare este determinat, în bună parte, de cerințele procesului de învățământ superior. Un sistem de învățământ axat pe memorarea și reproducerea mecanică a informațiilor, în care atât promovarea studenților, cât și cea a cadrelor didactice și a cercetătorilor presupun îndeplinirea unor criterii formale va avea ca efect o frecventare mai redusă a bibliotecii, dar și o atenție scăzută acordată de instituția tutelară dezvoltării colecțiilor și serviciilor acesteia. Dimpotrivă, acolo unde absolvirea cursurilor este condiționată de regăsirea și evaluarea critică a surselor de informare, iar promovarea academică de noutatea și creativitatea contribuțiilor științifice, biblioteca va fi mult mai frecventată, iar universitatea va fi stimulată să îi susțină în mod constant eforturile de a furniza surse de informare și servicii de calitate.
Biblioteca universitară contemporană are în atenție un spectru infodocumentar care este rezultatul manifestării simultane a două culturi: cultura tiparului și cultura digitală. Cultura tiparului, predominantă timp de cinci secole, interferează cu o cultură digitală emergentă, caracterizată printre altele prin dematerializarea suportului informației. În consecință, biblioteca a devenit o structură de tip hibrid, care integrează toate tipurile de documente pe toate tipurile de suporturi șifurnizează servicii atât local, cât și la distanță, folosind mijloace tradiționale dar și electronice.
Interferența culturii tiparului cu cultura digitală dă naștere unei noi paradigme a colecțiilor și serviciilor de bibliotecă, ale cărei principale caracteristici am încercat să le surprindem mai jos:
Dezintermedierea pe care o facilitează evoluția tehnologiilor informației și comunicării în toate domeniile activității umane pare a fi principalul pericol pentru viitorul bibliotecii universitare. Omul de azi s-a obișnuit să aibă acces de la distanță, via Internet, la numeroase servicii, în mod neintermediat. În acest context, se pune întrebarea dacă biblioteca, un intermediar prin excelență, își mai justifică prezența între cei care au anumite nevoi de informații și sursele de informare care răspund acestor nevoi.
Pe parcursul lucrării, am analizat transformările suferite de cei doi poli între care intervine acțiunea mijlocitoare a bibliotecii și am oferit câteva argumente în favoarea ideii că ea rămâne o necesitate.
Afirmația că orice informație poate fi regăsită și accesată gratis pe Internet, deci rolul intermediarului a devenit caduc, nu acoperă realitatea surselor de informare științifică de calitate. În realitate, costurile accesului la informația științifică disponibilă pe suport electronic sunt foarte ridicate și nu pot fi asumate la nivel individual de marea majoritate a utilizatorilor.
Mai mult, în condițiile în care oricărui om, indiferent de cât de restrâns ar fi domeniul în care își desfășoară activitatea, îi este dificil să administreze cantitatea de informații disponibile în domeniul respectiv, bibliotecile furnizează o expertiză solidă în domeniul selecției, achiziției, diseminării și regăsirii surselor de informare de calitate, deținute în colecțiile proprii sau accesibile în rețea, gratuit sau contra cost. Necesitatea evaluării surselor de informare, a navigării conștiente într-un ocean de cunoștințe este mai stringentă decât oricând, mai ales în cadrul comunității universitare și de cercetare, unde accesul la surse de informare de calitate este o condiție de bază a progresului.
Sub zodia intermedierii stă și misiunea bibliotecii de conservare a memoriei înregistrate a umanității, reafirmată în cultura digitală în condițiile dematerializării suportului informației. Suportul electronic s-a dovedit a nu fi atât de sigur pe cât se prevedea la începuturile erei digitale, din cauza dependenței de tehnologie, aflată într-o continuă schimbare. Rolul pe care-l poate juca biblioteca universitară în asigurarea accesului pe termen lung a accesului la publicațiile electronice are o miză importantă, constituind o nouă dovadă a utilității ei.
În relația directă cu utilizatorii de informații, intermedierea își regăsește din ce în ce mai puțin utilitatea în activitățile cu caracter rutinier. Valoarea ei este conferită în primul rând de calitatea asistenței acordate utilizatorilor în diversele etape ale interacțiunii lor cu informația.
În contextul „noii alfabetizări”, alfabetizarea informațională, biblioteca se situează într-o poziție privilegiată, deoarece personalul ei stăpânește și poate transmite mai departe conceptele de bază ale culturii informației. Aici, rolul de intermediar se traduce prin regândirea și reafirmarea dimensiunii formative a bibliotecii.
În mod evident, intermedierea asigurată de bibliotecă nu (mai) poate fi una pasivă. Imobilismul, conservatorismul, rezistența la schimbare reprezintă cea mai sigură cale de a scoate biblioteca din aria de interes a utilizatorilor de informații. Supraviețuirea bibliotecii ca instituție poate fi pusă în pericol dacă ea rămâne insensibilă la transformările din jur sau dacă nu se adaptează la ele cu suficientă rapiditate.
Biblioteca trebuie să-și adapteze colecțiile și serviciile în funcție de comportamentul informațional al utilizatorilor contemporani, fără însă a-și nega specificul și propria rațiune de a exista. Faptul că pentru cei mai mulți dintre studenți comoditatea primează asupra valorii în alegerea canalelor și surselor de informare nu înseamnă ca biblioteca universitară să-și abandoneze standardele de calitate în această privință. Preferința utilizatorilor pentru serviciile dezintermediate nu înseamnă ca biblioteca să se mulțumească cu statutul de furnizor pasiv de informații și documente, după cum dezvoltarea colecțiilor de resurse electronice nu se poate face în detrimentul continuității accesului la documentele pe alt tip de suport. Biblioteca trebuie să răspundă cerințelor utilizatorilor contemporani, dar și să gândească în perspectivă, pentru utilizatorii din viitor.
Așadar, adaptarea este necesară, dar nu se poate face cu orice preț. Există limite dincolo de care valorile specifice unei biblioteci care are ca misiune să sprijine procesul de învățământ și cercetare nu pot supraviețui, iar acea instituție nu mai poate fi numită bibliotecă universitară.
Alături de adaptare, integrarea este un alt cuvânt-cheie pe care l-am folosit pentru a descrie serviciile furnizate de biblioteca universitară contemporană. Grație tehnologiei digitale, biblioteca are oportunitatea de a furniza documente, informații și servicii la distanță, în rețelele frecventate de utilizatorii specifici și de a le integra în instrumentele de căutare, explorare, organizare și redare a informațiilor pe care aceștia le folosesc. De asemenea, ea își poate întrepătrunde serviciile cu cele furnizate de alte organisme din mediul universitar sau și le poate integra în servicii externe. Implicarea în gestionarea producției științifice a universității sau în managementul datelor rezultate în urma cercetărilor, promovarea principiilor accesului deschis, aducerea în atenția cercetătorilor a celor mai moderne produse informaționale sunt tot atâtea direcții de integrare a bibliotecii în procesul de cercetare.
Demersul integrativ, facilitat de adaptarea serviciilor la mediul informațional distribuit, are ca efect transformarea bibliotecii dintr-o instituție într-o entitate prezentă oriunde utilizatorii au nevoie de informații și documente, dintr-un intermediar pasiv, care acționează local, într-un intermediar difuz, disponibil – în mod ideal – pretutindeni.
Caracterul difuz, distribuit al intermedierii nu este suficient în absența unei abordări calitative. Calitatea intermedierii este la fel de importantă și necesită un nivel ridicat de adaptabilitate și dinamism, atipic pentru modul tradițional de practicare a profesiei. Formarea bibliotecarilor trebuie să țină pasul cu aceste schimbări. Profesia de bibliotecar a devenit una mult mai diversă și mai complexă, în care abilitățile tradiționale se împletesc cu cele necesare desfășurării activităților specifice într-un mediu amprentat de tehnologie.
Unde se situează bibliotecile universitare din RM în raport cu aceste transformări de esență?
Bibliotecile instituțiilor de învățământ superior au avut o evoluție similară cu aceea a altor instituții de pe teritoriul actual al RM, în sensul acumulării unor decalaje față de occidentul european. La fel cum școlile superioare au fost înființate aici mai târziu decât în alte țări, apariția bibliotecilor și continuitatea lor au fost afectate de numeroasele avataruri ale istoriei.
Momentul 1989 a găsit bibliotecile universitare din RM într-o stare de înapoiere materială și de izolare față de evoluțiile din domeniul bibliotecilor. Direcția în care s-au îndreptat a fost, volens nolens, una a modernizării, dar ritmul în care s-a produs și se produce această modernizare a rămas, în ansamblu, unul scăzut.
Pentru ca bibliotecile noastre universitare să poată intra pe deplin pe drumul modernizării, este nevoie de o schimbare de atitudine față de informație și cunoaștere care să se producă la nivelul întregii societăți, în particular la nivelul politicilor educaționale.
Este nevoie, în același timp, de modificarea unei mentalități încă prezente la nivelul multor instituții bugetare furnizoare de servicii pentru cetățeni, printre care se numără și bibliotecile, care așază beneficiarul la margine și nu în centru.
Preocuparea pentru modernizarea bibliotecilor trebuie să vizeze nu doar asigurarea unor condiții materiale mai bune, care să permită achiziția de echipamente IT, dezvoltarea colecțiilor, diversificarea serviciilor, extinderea spațiilor, ci și un mai bun management al resurselor umane. În absența unor programe de formare și perfecționare profesională a bibliotecarilor, investiția în dotări nu va putea fi valorificată la adevăratul ei potențial.
De persoane cu o bună cunoaștere a domeniului este nevoie și la vârful bibliotecilor. Bibliotecile universitare din RM au nevoie de lideri, nu de șefi, de specialiști ai domeniului, nu de directori numiți politic sau pe sinecură, așa cum din păcate se întâmplă în multe locuri.
Sintetizând, biblioteca universitară de azi este doar unul dintre numeroșii furnizori de informații care se străduiesc să capteze atenția utilizatorilor. Ea este un intermediar aparent privilegiat, din perspectiva statutului și tradiției sale milenare, dar care nu poate supraviețui fără să se adapteze la dinamismul erei digitale. Parafrazând o celebră afirmație lui Malraux, se poate spune că bibliotecile erei digitale se vor transforma sau nu vor mai fi deloc. Soarta lor nu este legată de supraviețuirea sau dispariția publicațiilor tipărite, ci de utilitatea serviciilor pe care le furnizează.
În ciuda vocilor care prevestesc transformarea bibliotecilor fie în muzee ale publicațiilor tipărite, fie în depozite de servere, riscăm să afirmăm că instituția bibliotecii va continua să joace rolul de intermediar atât între informații și utilizatori, cât și între diverse tipuri de surse de informare, îmbinând în servicii personalizate stabilitatea conferită de suportul tradițional cu virtualitatea și ubicuitatea celui digital.
REFERINȚE BIBLIOGRAFICE
PUBLICAȚII MONOGRAFICE
1. AUDOIN, AGNÈS, KOTALSKA, BARBARA, LOUVEAU, MARIE-AMÉLIE. Construction de l’identité professionnelle des bibliothécaires, première étape. Lyon : ENSSIB, 2005. 161 p.
2. BAILEY, JR., CHARLES, W. Open Access and Libraries : [online], 11.01.2006. [36] p. [Accesat : 26 decembrie 2013].
Disponibil la adresa : http://www.digital-scholarship.com/cwb/OALibraries2.pdf
3. BERCOVICI, SANDA. Biblioteca universitară între tradiție și mondializare uniformizantă. Constanța : Ex Ponto, 2007. 249 p.
4. BERGONZI, AGNÈS, BERTHOMIER, FRANÇOISE, GALICHE, CÉCILE. Les bibliothécaires face au changement technologique : le cas des CD-Rom et des DVD. Lyon: ENSSIB, 2006. 91 p.
5. BULUȚĂ, GHEORGHE. Scurtă istorie a bibliotecilor din România. București : Editura Enciclopedică, 2000. 238 p.
6. CALENGE, BERTRAND. Politicile de achiziție : constituirea unei colecții într-o bibliotecă. București : Editura Biblioteca Bucureștilor, 1999, 399 p.
7. CARRIERE, JEAN-CLAUDE, ECO, UMBERTO. Nu sperați că veți scăpa de cărți. București : Humanitas, 2010. 253 p.
8. CÂMPEANU, REMUS, VARGA, ATTILLA, DORNER, ANTON. În pragul Europei : instituțiile transilvane în epoca prereformistă. Cluj : Presa Universitară Clujeană, 2008. 297 p.
9. CHARTIER, ROGER. The culture of print : power and uses of print in early modern Europe. Oxford : Polity Press, 1989. 351 p.
10. CLYDE, LAUREL A. Weblogs and libraries. Oxford; New Hampshire: Chandos Publishing, 2004. 181 p.
11. CORNEA, PAUL. Interpretare și raționalitate. Iași : Polirom, 2006. 598 p.
12. DUȚU, ALEXANDRU (ed.). Dimensiunea umană a istoriei. Direcții în istoria mentalităților. București : Meridiane, 1986, 302 p.
13. EDUCATION, AUDIOVISUAL AND CULTURE EXECUTIVE AGENCY (EURYDICE). Focus on Higher Education in Europe 2010 : The Impact of the Bologna Process. Bruxelles : EURYDICE, 2010. 160 p.
14. ENACHE, IONEL. Managementul în structurile infodocumentare. București : Editura Universității din București, 2008. 215 p.
15. ENACHE, IONEL, MAFTEI, MIHAELA. Marketingul în bibliotecă. București : Editura Universității din București, 2003. 188 p.
16. ENGARD, NICOLE C. (ed.). Library mashups : exploring new ways to deliver library data. London : Facet Publishing, 2009. 344 p.
17. ESCARPIT, ROBERT. The book revolution. London ; Toronto ; Wellington ; Paris : George Harrap & Co. : UNESCO, 1966. 151 p.
18. FEATHER, JOHN, STURGES, PAUL (eds.). International Encyclopedia of Library and Information Science. London ; New York : Routledge, 2003. 688 p.
19. FEBVRE, LUCIEN, MARTIN, HENRI-JEAN. L’apparition du livre. Paris : Albin Michel, 1971. 538 p.
20. GERE, CHARLIE. Digital Culture. 2nd ed. London : Reaktion Books Ltd., 2008. 240 p.
21. GILCHRIST, ALAN (ed.). Information science in transition. London : Facet Publishing, 2009. 401 p.
22. GIOVANNINI, GIOVANNI (ed.). De la silex la siliciu : istoria mijloacelor de comunicare în masă. București : Editura Tehnică, 1989. 272 p.
23. JOUGUELET, SUZANNE, VAYSSADE, CLAIRE. Comparaison internationale de bibliothèques universitaires : étude de cas : [online] . Paris : Ministère de l’Enseignement Supérieur et de la Recherche, 2010. 84 p. [Accesat : 17.03.2014].
Disponibil la adresa :
http://media.enseignementsuprecherche.gouv.fr/file/2010/78/0/Rapport_etude_comparative_18_fevrier_2010_definitif_137780.pdf
24. KELLER, ALICE. Reviste electronice : baze și perspective. Cluj-Napoca : Argonaut, 2006. 324 p.
25. KROSKI, ELLYSSA. On the Move with the Mobile Web : Libraries and Mobile Technologies : [online] . 60 p. [Accesat : 10.02.2014].
Disponibil la adresa : http://eprints.rclis.org/bitstream/10760/12463/1/mobile_web_ltr.pdf
26. KYRILLIDOU, MARTHA, YOUNG, MARK (eds.). ARL Statistics : 2003-04 : [online] . Washington, DC : Association of Research Libraries, 2005. 142 p. [Accesat : 16.02.2014].
Disponibil la adresa : http://www.arl.org/stats/arlstat/graphs/2004/pubser04.pdf
27. LABARRE, ALBERT. Istoria cărții. Iași : Institutul European, 2001. 144 p.
28. LEE, Sul H. (ed.). Print vs. Digital : the future of coexistence. New York : The Haworth Information Press, 2007. 138 p.
29. MANOLACHE, ANGHEL, PÂRNUȚĂ, GHEORHE (coord.). Istoria învățământului din România. Vol. II : 1821-1918. București : Editura Didactică și Pedagogică, 1993. 535 p.
30. MĂTUȘOIU, CONSTANTIN, DINU, MIHAELA HÉLÈNE. Istoria bibliotecilor din România în legi și documente (1817-1944). Vol. I. Constanța : Ex Ponto, 2001. 595 p.
31. MĂTUȘOIU, CONSTANTIN, DINU, MIHAELA HÉLÈNE. Istoria bibliotecilor din România în legi și documente (1945-2000). Vol. II. Constanța : Ex Ponto, 2001. 345 p.
32. MCKNIGHT, SUE (ed.). Envisioning the future of academic library services: initiatives, ideas and challenges. London : Facet Publishing, 2010. 272 p.
33. MCLUHAN, MARSHALL. Galaxia Gutenberg. Omul și era tiparului. București : Editura Politică, 1975. 456 p.
34. MICLEA, MIRCEA. Educație și cercetare pentru Societatea Cunoașterii: [online], 2008. [41] p. [Accesat : 24.03.2014].
Disponibil la adresa :
http://www.presidency.ro/static/ordine/Educatie_si_Cercetare_pentru_Societatea_Cunoasterii.pdf
35. RADU, MĂRIUCA, REPANOVICI, ANGELA. O istorie a tiparului și a tipăriturilor. Brașov : Editura Universității „Transilvania”, 2004. 202 p.
36. REGNEALĂ, MIRCEA. Dicționar explicativ de biblioteconomie și știința informării. 2 vol. București : Federația Asociațiilor de Bibliotecari din România, 2001. 410+426 p.
37. REGNEALĂ, MIRCEA. Noi studii de biblioteconomie. București : Asociația Bibliotecarilor din România, 2009. 585 p.
38. REGNEALĂ, MIRCEA. Studii de biblioteconomie. Constanța : Ex Ponto, 2001. 389 p.
39. ROMIȚAN, CIPRIAN-RAUL, BUTA, PAUL-GEORGE. Drept român și comunitar al proprietății intelectuale. Vol. 1: Dreptul de autor și drepturile conexe: culegere de acte normative. București : Editura ASDPI, 2006. 356 p.
40. ȘCHIAU, OCTAVIAN. Cărturari și cărți în spațiul românesc medieval. Cluj-Napoca : Editura Dacia, 1978. 157 p.
41. STOICA, ION. Interferențe biblioteconomice. Constanța : Ex Ponto, 1997. 207 p.
42. STUEART, ROBERT D., MORAN, BARBARA B. Library and information center management . Ed. a 7-a. Westport ; London : Libraries Unlimited, 2007. 492 p.
43. TOMESCU, MIRCEA. Istoria cărții românești de la începuturi până la 1918. București : Editura Științifică, 1968. 215 p.
44. TORRAS, MARIA-CARME, SAETRE, TOVE PEMMER. Information literacy education : a process approach. Oxford : Chandos, 2008. 126 p.
45. TREDINNICK, LUKE. Digital information culture : the individual and society in the digital age. Oxford : Chandos Publishing, 2008. 205 p.
ARTICOLE DIN PUBLICAȚII SERIALE
1. ALEXANDRESCU, CARMEN GABRIELA. Karl Kurt Klein – întemeietorul unei biblioteci moderne. În: Biblos, nr. 7, 1998, p. 5-10.
2. BARBU, DANIEL. Infrastructurile – sau ce nu poți să faci atunci când nu știi. În: Dilema veche, an VI, nr. 296, 2009, p. 9.
3. BEDARIDA, MARC. L’utile est-il le beau? În: Bulletin des Bibliothèques de France, t. 45, nr. 3, 2000, p. 27-30.
4. BINDER, RODICA. Internetul – o nouă cutie a Pandorei? În: Dilema veche, anul VI, nr. 272, p. 19.
5. CORAVU, ROBERT. „Blogalizarea” bibliotecilor. În: Biblio Brașov 2007.Conferința internațională de biblioteconomie și știința informării. Brașov : Editura Universității „Transilvania”, 2007, p. 130-133.
6. CORAVU, ROBERT. Bibliotecă automatizată, bibliotecă digitală, bibliotecă virtuală, bibliotecă hibridă. Delimitări conceptuale În: Biblioteca, an 16, nr. 1, 2005, p. 10-11.
7. CORAVU, ROBERT. Library Spaces : New Values, New Functions. În: Biblio 2010. Conferința internațională de biblioteconomie și știința informării. Brașov : Editura Universității „Transilvania”, 2010, p. 59-62.
8. CORAVU, ROBERT. Servicii de referințe prin e-mail. În: Buletin ABIR, vol. 11, nr. 1, 2000, p. 9-14.
9. CORAVU, ROBERT. Standardizarea și imuabilitatea textelor în era Internetului : câteva reflecții. În: Biblio 2009. Conferință internațională de biblioteconomie și știința informării. Brașov: Editura Universității „Transilvania”, 2009, p. 89-92.
10. CORAVU, ROBERT. To Google or not to Google? În: Biblioteca, an 16, nr. 5, 2005, p. 239-240.
11. CORAVU, ROBERT. Utilizatorii de la distanță ai bibliotecii. În: Biblio-Brașov 2006. Conferința internațională de biblioteconomie și știința informării. Brașov : Editura Universității „Transilvania”, 2006, p. 69-72.
12. ERICH, AGNES. Integrarea resurselor informaționale într-o bibliotecă hibrid. În: Revista Română de Biblioteconomie și Știința Informării, an 1, nr. 2, 2005, p. 40-41.
13. FILIPOIU, ONISIM. Biblioteca Institutului Medico-Farmaceutic din Cluj. În: Studii și cercetări de documentare și bibliologie, vol. 8, nr. 1, 1966, p. 75-84.
14. GEROLIMOS, MICHALIS, KONSTA, RANIA. Librarians’ skills and qualifications in a modern informational environment. În: Library Management, vol. 29, nr. 8-9, 2008, p. 691-699.
15. GEROLIMOS, MICHALIS. Services for Academic Libraries in the New Era. În: D-Lib Magazine: [online], vol. 17, nr. 7-8 July, August 2011. [Accesat : 18.04.2014].
Disponibil la adresa : http://www.dlib.org/dlib/july11/gerolimos/07gerolimos.html
16. GIURA, MARIA GERALDINA. Colecționari și biblioteci din Transilvania în sec. XVI-XVIII. În: Studia Universitatis Cibiensis. Series Historica, vol. I, 2004, p. 173-189.
17. GLACE, JOHN et. al. Ghid pentru implementarea și susținerea serviciului de referințe virtuale. În: Revista Română de Biblioteconomie și Știința Informării, an 1, nr. 4, 2005, p. 49-54.
18. GROSS, LIDIA. The „Lucian Blaga” Central University Library (short history). În: Philobiblon, vol. II, nr. 2, 1997, p. 163-180.
19. HARRIS, HOWARD. Retraining librarians to meet the needs of the virtual library patron. În: Information Technology and Libraries, vol. 15, nr. 1, 1996, p. 48-52.
20. HICKS, MATT. Google’s Library Project Could Drive Contest Contest. În: Eweek : [online], 14 decembrie 2004. [Accesat : 4.01.2005].
Disponibil la adresa : http://www.eweek.com/article2/0,1759,1741231,00.asp
21. HUDSON, ALEXIA. Next Step in Virtual Reference. În: Interview : [online], vol. 1, nr. 15, 2007, p. 1-4 . [Accesat : 19.08.2008].
Disponibil la adresa : http://www.libraries.psu.edu/news/interview/Interview04162007.pdf
22. JANE, CATHERINE, MCMILLAN, DAWN. Online in real-time? Deciding whether to offer a real-time virtual reference service. În: The Electronic Library, vol. 21, nr. 3, 2003, p. 240-246.
23. JARDINE, LISA. The future began in 1455. În: The Spectator, vol. 283, nr. 8932, 1999, p. 42-43.
24. JEANNENEY, JEAN-NOEL. Quand Google défie l’Europe. În: Le Monde: [online], 23 janvier 2014.
Disponibil la adresa : http://www.aidh.org/Europe/quelle-eur001.htm
25. KENNEY, BRIAN. Live, digital references. În: Library Journal, vol. 127, nr. 16, 2002, p. 46-50.
26. KIBBEE, JO, WARD, DAVID, MA, WEI. Virtual service, real data : results of a pilot study. În: Reference Services Review, vol. 30, nr. 1, 2002, p. 25-36.
27. LALLEMAND, CARINE, BOUDOT, AUDREY, DINET, JÉRÔME. Réaménagement ergonomique de la signalétique d’une bibliothèque universitaire : la Bibliothèque Universitaire de Metz. În: Bulletin des Bibliothèques de France, t. 53, nr. 4, 2008, p. 50-56.
28. LANKES, R. DAVID, SHOSTACK, PAULINE. The necessity of real-time : fact and fiction in digital reference systems. În: Reference & User Services Quarterly, vol. 41, nr. 4, 2002, p. 350-355.
29. Library is intellectual and technological heart of campus and community.În: Facilities Design & Management, vol. 21, nr. 6, 2002, p. 8.
30. LUPOVICI, CATHERINE. De la bibliotheque classique a la bibliotheque numerique: continuité et rupture. În: Documentaliste-Sciences de l’information, vol.37, nr. 5-6, 2000, p. 286-297.
31. MANOFF, MARLENE. The Materiality of Digital Collections : Theoretical and Historical Perspectives. În: Portal : Libraries and the Academy, vol. 6, nr. 3, 2006, p. 311-325.
32. MIHALACHE, ADRIAN. E-Plagiatul. În: Dilema veche, anul IV, nr. 190, 2007, p. 9.
33. OSTAFE, DOINA. Bibliotecile universitare din România pe web. În: Revista Română de Biblioteconomie și Știința Informării, an VI, nr. 1, 2010, p. 21-26.
34. PINFIELD, STEPHEN. The changing role of subject librarians in academic libraries. În: Journal of Librarianship and Information Science, vol. 33, nr. 1, 2001, p. 32-38.
35. REGNEALĂ, MIRCEA. Colapsul bibliotecilor românești. În: Revista 22 : [online], nr. 745, 2004, p. 8-10. [Accesat: 12.04.2014].
Disponibil la adresa : http://www.revista22.ro/colapsul-bibliotecilor-romanesti-949.html.
36. REPANOVICI, ANGELA. Evaluarea în biblioteci. În: Revista Română de Biblioteconomie și știința Informării, vol. 7, nr. 2, 2011, p. 5-6.
37. RIZZO, JOSEPH C. Finding your place in the information age library. În: New Library World, vol. 103, nr. 11-12, 2002, p. 457-466.
38. Science & technology: c1045 : hang on lads, I’ve got an idea.În: The Economist, vol. 353, nr. 8151, 1999, p. 97.
39. SCHULTZE, QUENTIN J. Going digital. În: The Christian Century, vol. 118, nr. 4, p. 16-21.
40. SERVET, MATHILDE. Les bibliothèques troisième lieu : une nouvelle génération d’établissements culturels. În: Bulletin des Bibliothèques de France, t. 55, nr. 4, 2010, p. 57-63.
DOCUMENTE LEGISLATIVE
1. Hotărârea nr. 343 din 03.06.93 cu privire la aprobarea Programului de Stat pentru dezvoltarea culturii pe anii 1993-2000 și asigurarea protecției sociale a oamenilor de cultură. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 1993, nr 006, pp. 14-21.
2. Hotărârea nr. 610-XIII din 02.07.1997 cu privire la aprobarea Programului de dezvoltare a bibliotecilor în RM (1997-2000), Depozitul legal de publicații și componenței Consiliului Biblioteconomic Național. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 1997, nr. 54-55, pp. 10-16.
3. Hotărârea nr. 672 din 18.07.97 cu privire la Programul de stat Dezvoltarea și ocrotirea culturii și artei în Republica Moldova pentru anii 1997-1998. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 1997, nr. 057, pp. 17-35.
4. Legea culturii nr. 413-XIV din 27.05.1999. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 1999, nr. 83-86/401, pp. 13-21.
5. Legea cu privire la biblioteci nr. 286-XIII din 16.11.1994. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 1995, nr. 15, pp. 4-11.
6. Lege privind dreptul de autor și drepturile conexe: nr. 293-XIII din 23.11.1994. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 1995, nr. 13, pp. 15-25.
7. Legea R.M. pentru aprobarea Clasificatorului general al legislației nr. 1325-XIII. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 1998, nr. 47-48/344, pp. 10-22.
RESURSE ELECTRONICE
1. ACCES Național Electronic la Literatura Științifică de Cercetare (ANELiS): [online]. [Accesat : 08.04.2014].
Disponibil la adresa : http://www.anelis.ro
2. AMERICAN LIBRARY ASSOCIATION Website : [online]. [Accesat : 06.04.2014].
Disponibil la adresa : http://www.ala.org
3. ASSOCIATION OF COLLEGE & RESEARCH LIBRARIES. Standards for Distance Learning Library Services: [online] . 2008. [Accesat : 05.04.2014].
Disponibil la adresa :
http://www.ala.org/ala/mgrps/divs/acrl/standards/guidelinesdistancelearning.cfm
4. AVRAM, SORIN. Provocări privind Accesul Național Electronic la Literatura Științifică : [online], 22.10.2010 . [Accesat : 03.12.2013] .
Disponibil la adresa:
http://www.infocercetare.ro/admin/editor/assets/Prezentare%20ANELiS%20%20Sorin%20Avram_rom.pdf
5. BERLIN Declaration on Open Access to Knowledge in the Sciences and Humanities.: [online]. 22 October 2003. [Accesat : 01.04.2014].
Disponibil la adresa : http://oa.mpg.de/openaccess-berlin/berlindeclaration.html
6. BETHESDA Statement on Open Access Publishing: [online] . [Accesat : 06.03.2014].
Disponibil la adresa : http://www.earlham.edu/~peters/fos/bethesda.htm
7. BUDAPEST Open Access Initiative: [online], February 14, 2002 . [Accesat : 01.04.2014].
Disponibil la adresa : http://www.soros.org/openaccess/read.shtml
8. CORAVU, ROBERT. Library Literacy : the Step before Information Literacy. Comunicare susținută în cadrul First International Conference in Romania on Information Literacy, Cultura Informației : [online] . Sibiu, 21-23 aprilie 2010. [Accesat : 14.04.2014].
Disponibil la adresa : http://eprints.rclis.org/handle/10760/14540
11. HARNAD, STEVAN. Grasping What Is Already Within Immediate Reach : Universal Open Access Mandates : [online] . [Accesat : 26.04.2014].
Disponibil la adresa : http://users.ecs.soton.ac.uk/harnad/Temp/pei-1.ppt.mov
12. HARNAD, STEVAN. Lecture et écriture scientifique “dans le ciel”: une anomalie post – gutenbergienne et comment la résoudre : [online], 14.11.2001-30.11.2001 . [Accesat : 02.04.2014].
Disponibil la adresa : http://www.text-e.org/conf/index.cfm?ConfText_ID=7
13. IFLA COMMITTEE ON COPYRIGHT AND OTHER LEGAL MATTERS. Draft Treaty on Copyright Exceptions and Limitations for Libraries and Archives : [online], Aprilie 2011. [Accesat : 08.05.2014].
Disponibil la adresa : http://www.ifla.org/files/clm/publications/tlib.pdf
14. INTERNATIONAL COALITION OF LIBRARY CONSORTIA (ICOLC). Revised Guidelines for Statistical Measures of Usage of Web-Based Information Resources: [online], October 4, 2006. [Accesat : 28.02.2014].
Disponibil la adresa : http://www.library.yale.edu/consortia/webstats06.htm
15. TEACH Terms Computer Dictionary: [online] . [Accesat : 08.05.2014].
Disponibil la adresa : http://www.techterms.com
16. THE EUROPEAN Commission's Open Access Pilot for Research Articles : Frequently Asked Questions : [online], 2008. [Accesat : 19.04.2014].
Disponibil la adresa : http://europa.eu/rapid/pressReleasesAction.do?reference=MEMO/08/548
17. WORLD SUMMIT ON THE INFORMATION SOCIETY. GENEVA 2003-TUNIS 2005. Declaration of Principles : Building the Information Society : a global challenge in the new Millennium : [online],12 December 2003. [Accesat: 01.04.2014].
Disponibil la adresa : http://www.itu.int/wsis/docs/geneva/official/dop.html
Anexe
Anexa 1
Implementarea în cadrul Bibliotecii Universitare a unui
Sistem Integrat de Biblioteca Open Source – KOHA
Bibliotecile universitare încotro?
Informatizarea bibliotecilor nu mai este o simpla opțiune, în contextul actual, în care există o explozie informațională în lume, aceasta devine o necesitate.
Tranziția de la biblioteca tradițională la cea electronică duce la o noua viziune sistemică asupra bibliotecilor, în particular și a bibliotecilor universitare.
Bibliotecile universitare trebuie integrate într-un sistem la nivel național și internațional, creându-se conexiuni cu lumea întreagă.
Din acest motiv se impune echiparea cu tehnică de calcul, conectarea acestora la internet și dotarea cu softuri performante care să le permită să-și gestioneze propriile fonduri de carte, să le pună în valoare și să ofere cititorilor săi acces de oriunde către propriile colecții.
Ce să alegem?
În prezent, s-au dezvoltat foarte multe produse software, dedicate bibliotecilor. Softuri care au incluse module pentru achiziția documentelor de bibliotecă, catalogarea acestora, gestionarea propriilor cititori și, ceea ce este deosebit de important, oferă un catalog online pentru public.
Există numeroase produse comerciale, însă, în paralel au fost elaborate și dezvoltate softuri de către persoane individuale sau comunități care permit accesul, instalarea și utilizarea acestor softuri în mod gratuit, este vorba de software-ul ”open source”.
Open Source?
Programele (software-ul) cu sursă deschisă (open source) sunt programe dezvoltate de către o comunitate, de către o companie sau de către o persoană și oferite spre folosire sub o licență liberă, ele sunt caracterizate de libertatea acordată utilizatorilor săi de a-l utiliza, copia, redistribui, studia, modifica și îmbunătăți.
Softul Open source este gratuit, dar, cel care dezvoltă acest soft poate să ofere contra cost anumite servicii, cum ar fi instalarea sistemului, instruire, suport tehnic, conversia datelor.
Avantajele Softului Open Source :
Abilitatea de a fi adaptat și potrivit nevoilor locale :
Codul sursă al softului poate fi modificat și îmbunătățit, astfel încât să poată fi adus cât mai aproape de necesitățile proprii ale utilizatorului
Nu există restricție în utilizare :
Nu există restricții contractuale în privința modului în care este utilizat acest soft .
Costuri reduse :
Softul propriu-zis nu costa nimic, există costuri doar pentru o dezvoltare ulterioara, training, conversie date etc.
Dezavantajele Softului Open Source:
Eforturi mari, neanticipate: O bibliotecă va descoperi că, pentru a realiza un lucru bun, vor fi necesare eforturi mult mai mari decât cele presupuse inițial pentru adaptarea unui astfel de soft necesităților sale.
Lipsa unei coordonări : Dezvoltarea descentralizată de software open source se face oarecum haotic și există întârzieri în rezolvarea erorilor de programare.
Suport tehnic inadecvat : Documentația tinde să fie limitată și destinată în special dezvoltatorilor. Există limitări în ceea ce privește documentația pentru utilizatorii acestor software-uri.
Personalizare : Software-ul open source poate să nu ofere nivelul de personalizare dorit comparativ cu un soft comercial.
Cum să alegem un soft dedicat de biblioteca – open source?
Să existe dezvoltări active curente ale acestui produs.
Să conțină modulele de catalogare, circulație, acces utilizatori, achiziție și controlul serialelor.
Să suporte standardele MARC.
Codul sursă curent și documentația să poată fi folosite sub licență GNU (General Public License)
Produsul să fie deja folosit în biblioteci.
Scalabilitate – să suporte un volum mare de încărcare a datelor și să permită extinderea acestuia.
Să poată fi adaptat și în același timp să fie un sistem prietenos pentru utilizator.
Ce este KOHA ?
Koha este un Sistem Integrat de Biblioteca. Este un sistem complet. Fiind un soft ”open source” nu există costuri pentru licență. Poate fi instalat și utilizat în mod liber, poate fi adaptat nevoilor locale, are aceleași caracteristici cu ale unui soft comercial.
A fost dezvoltat inițial în Noua Zeelandă de către Katipo Communications împreună cu Horowhenua Library Trust.
În prezent este menținut de către o echipă dedicată de furnizori de software și de către personalul tehnic al unor biblioteci din întreaga lume.
Prin adoptarea acestui soft, clientul devine un fel de ”proprietar în comun” al acestui produs. Poate să instaleze versiunile noi, dacă dorește, sau nu. În particular poate sa finanțeze o dezvoltare ulterioară a produsului sau o poate face prin eforturi proprii.
Koha a fost încercat și testat și și-a demonstrat stabilitatea și scalabilitatea, acum este folosit în sute de biblioteci din întreaga lume
Este o alternativa economică vis-a-vis de softurile comerciale care sunt scumpe. Costurile pentru un soft comercial includ: achiziția softului cu toate modulele, achiziția ulterioară de licență și costuri pentru instruire și asistență tehnică. Pentru Koha nu există un cost inițial.
Caracteristici: Koha are toate caracteristicile unui soft comercial complet.
Motivează și încurajează personalul tehnic să fie creativ!
Cine utilizeaza KOHA?
Peste 300 de biblioteci din întreaga lume utilizează Koha , biblioteci universitare, publice, școlare sau biblioteci speciale din Africa, Australia, Canada, SUA, Franța, India și bineînțeles, din Noua Zeelanda.
Arhitectura sistemuluiKOHA:
Koha se bazează pe o arhitectura client – server.
Network Server: Koha poate fi instalat pe un server pe care rulează Linux, Unix, Mac sau Windows. Sistemul de operare recomandat pentru Koha este o versiune stabilă de Debian Linux, de altfel Koha poate rula pe orice sistem de operare modern
Stațiile de lucru client: Koha are nevoie doar de un browser web pe stația de lucru (un browser grafic, sau măcar un browser tip tex pentru OPAC). Koha funcționează pe stații de lucru ce rulează Windows, Linux, Macs, sau UNIX.
Koha versiune stabilă 3.0 gratuit (descărcare de la adresa http://www.koha.org/
Server Web Apache, 2.0.58 gratuit (descărcare de la http://www.apache.org
MySQL. Relational Database Management System http://www.mysql.com gratuit
Module Perl 5.8 http://www.cpan.org gratuit.
Zebra 2.0 http://www.indexdata.com/zebra gratuit
Linux (RHEL 3.0, 4.0, 5.0) sau oricare altă variantă de LINUX sau WINDOWS Server
Cerințe ale sistemului KOHA
Cerințe de îndemânare ale operatorului:
Interfețele Koha sunt proiectate logic și sunt extrem de ușor de utilizat.
Personalul și cititorii au nevoie doar de competențele de bază în utilizarea calculatorului, care sunt repede însușite pentru a utiliza eficient sistemul.
Modulul de catalogare necesită o înțelegere a practicii de catalogare, cum ar fi cunoașterea standardelor MARC, de asemenea să folosească instrumentele de regăsire cu Z39.50.
Administratorii trebuie să cunoască sistemul de operare (Linux, etc) pentru întreținere, să aibă unele cunoștințe de catalogare utile la setările inițiale ale sistemului de preferințe (pentru setare filiale, drepturi de acces, tipuri de documente, tipuri de împrumuturi, categorii de cititori etc).
Module KOHA
Interfața sistemului KOHA:
Întrebări frecvente:
Mărimea colecțiilor: Câte cărți pot fi înregistrate în Koha?
Cititori: Câți cititori poate suporta Koha?
Circulație: Câte tranzacții pot fi efectuate cu Koha pe an?
Cea mai mare bibliotecă: care este cea mai mare bibliotecă dintre cele care utilizează Koha?
Răspunsuri de la utilizatori și dezvoltatori:
Toate datele: înregistrări, cititori, tranzacții de împrumut sunt stocate în baze de date mysql. Orice limitare este dată de bazele de date, de hardware-ul pe care îl dețineți, de conexiunea la internet și nu de software-ul în sine.
Sistemul de la Nelsonville Public Library, Ohio, SUA are 7 filiale; 300.000 înregistrări; 50.000 cititori; 600.000 tranzacții anual.
Sistemul de la Harward County Library a fost trecut recent pe Koha și fac 5000000 tranzacții pe an.
North East University Library, Cipru, au 2 millioane de accesări OPAC.
Anexa 2
Porți de detecție (3M™ Detection System)
Intensifică aria de securitate cu stil și multifunctionalitate
Sistemul de identificare 3M combină flexibilitatea și stilul cu tehnologia de ultimă oră pentru a furniza o identificare excelentă și performanță.
Acest sistem este disponibil în multe variante pentru a se potrivi cu decorul bibliotecii.
Compatibil cu cerințele ADA, sistemul contine o mulțime de posibilități de montare – montare directă sau pe platforme.
Identificare excelentă
Utilizează ultimele technologii RFID pentru o identificare de performanță
Alarme video și audio reglabile
Contor integrat pentru monitorizarea traficului
Design atractiv
Design tip piedestal elegant pentru o vizibilitate excelentă a echipamentului în biblioteca
Disponibil în aceleași finisaje de lemn laminat ca și statia de auto-împrumut, pentru un decor compatibil
Disponibil și în finisaje neutre
Opțiunile de montare
Montare directă sau pe platforme
Se potrivește pe diverse tipuri de podele
Culoar cu lățime compatibil cu cerințele ADA
Dimensiuni
1040 mm x 1780 mm x 660 mm
Ambele modele sunt disponibile în varianta pentru coridoare cu un singur acces sau cu acces dublu (dimensiunile se modifică corespunzător).
Anexa 3
Prezentarea bazei de date ProQuest
Baza de date ProQuest Central oferă acces la textul integral și la rezumate din reviste științifice de cercetare în format online, de la edituri academice de prestigiu, edituri universitare, societăți academice și asociații profesionale din întreaga lume.
Totalizând peste 17.350 de titluri periodice, dizertații, ziare, rapoarte, documente, clipuri video, ProQuest Central este una dintre cele mai vaste surse de documentare enciclopedice online, cu text integral. Regăsiți aici peste 17.350 de titluri academice, dintre care aproximativ 11.300 cu text integral și peste 3.080 de reviste cotate în baza de date Thomson ISI. Alături de revistele științifice, se pot regăsi și peste 800 ziare în text integral din SUA., Canada și din întreaga lume, aproximativ 55.000 de disertații în text integral, informații economice din 21.000 de rapoarte de piață din peste 300 de industrii din 40 de tari, peste 43.000 profile de companii, 3.600 rapoarte de piață furnizate de Snapshots, 40.000 rapoarte Oxford Analytica.
Pe platforma online ProQuest Central sunt disponibile 26 dintre cele mai populare baze de date ProQuest, care acoperă peste 160 de domenii, inclusiv de afaceri, știință și tehnologie, medicină și sănătate, literatură, societate și cultură, artă, istorie, religie, informatică, educație etc.
Facilități oferite cercetătorilor:
Articolele științifice cu text integral și cele numai cu rezumat sunt identice cu cele din varianta tipărită.
Acces online la platforma de reviste cu text integral și rezumate ProQuest Central pentru anul curent și pentru o perioadă de arhivă până în 1971, în funcție de periodicitatea de publicare a revistelor.
Posibilitatea de a accesa online articole științifice acceptate spre publicare de editorii revistelor înainte ca acestea să apară în varianta tipărită a revistei.
Actualizare zilnică, săptămânală, lunară sau trimestrială, conform periodicității revistelor.
Se oferă facilități de tipărire, de salvare, de exportare și de trimitere pe e-mail a textului integral, a informațiilor bibliografice și a rezultatelor obținute în urma căutărilor;
Posibilitatea programării unor „alerte prin e-mail” (instrument de lucru care generează și transmite la cerere un e-mail către utilizator ori de câte ori apare un nou articol care satisface cumulul de criterii definit de utilizator la configurarea alertei);
Pentru informații suplimentare puteți accesa pagina de web: http://www.proquest.co.uk/en-UK/support/default.shtml
Prezentarea bazei de date Springerlink
SPRINGER http://www.springerlink.com
eBooks http://ebooks.springerlink.com
Reference Works http://reference.springerlink.com
SpringerLink este o bază de date interactivă care reunește 11 biblioteci virtuale grupate pe domenii: Social Sciences and Law, Humanities, Architecture and Design, Behavioral Science, Biomedical and Life Sciences, Business and Economics, Chemistry and Materials Science, Computer Science, Earth and Environmental Science, Engineering, Mathematics and Statistics, Medicine, Physics and Astronomy, Professional Computing and Web Design.
Domenii acoperite: arhitectură și design, științe comportamentale, științe biomedicale și medicale, afaceri și economie, chimie și știința materialelor, știința calculatoarelor, mediu înconjurător, inginerie, științe umane, sociale și drept, matematică și statistică, medicină, fizică și astronomie.
Documentele pot fi trimise prin e-mail, se pot imprima, pot fi exportate în alte programe sau se pot crea bibliografii. Oferă posibilitatea creării unui cont personal ce va pune la dispoziție multe alte facilități, precum crearea unei liste personale sau sisteme de alertare pe e-mail etc.
REFERINȚE BIBLIOGRAFICE
PUBLICAȚII MONOGRAFICE
1. AUDOIN, AGNÈS, KOTALSKA, BARBARA, LOUVEAU, MARIE-AMÉLIE. Construction de l’identité professionnelle des bibliothécaires, première étape. Lyon : ENSSIB, 2005. 161 p.
2. BAILEY, JR., CHARLES, W. Open Access and Libraries : [online], 11.01.2006. [36] p. [Accesat : 26 decembrie 2013].
Disponibil la adresa : http://www.digital-scholarship.com/cwb/OALibraries2.pdf
3. BERCOVICI, SANDA. Biblioteca universitară între tradiție și mondializare uniformizantă. Constanța : Ex Ponto, 2007. 249 p.
4. BERGONZI, AGNÈS, BERTHOMIER, FRANÇOISE, GALICHE, CÉCILE. Les bibliothécaires face au changement technologique : le cas des CD-Rom et des DVD. Lyon: ENSSIB, 2006. 91 p.
5. BULUȚĂ, GHEORGHE. Scurtă istorie a bibliotecilor din România. București : Editura Enciclopedică, 2000. 238 p.
6. CALENGE, BERTRAND. Politicile de achiziție : constituirea unei colecții într-o bibliotecă. București : Editura Biblioteca Bucureștilor, 1999, 399 p.
7. CARRIERE, JEAN-CLAUDE, ECO, UMBERTO. Nu sperați că veți scăpa de cărți. București : Humanitas, 2010. 253 p.
8. CÂMPEANU, REMUS, VARGA, ATTILLA, DORNER, ANTON. În pragul Europei : instituțiile transilvane în epoca prereformistă. Cluj : Presa Universitară Clujeană, 2008. 297 p.
9. CHARTIER, ROGER. The culture of print : power and uses of print in early modern Europe. Oxford : Polity Press, 1989. 351 p.
10. CLYDE, LAUREL A. Weblogs and libraries. Oxford; New Hampshire: Chandos Publishing, 2004. 181 p.
11. CORNEA, PAUL. Interpretare și raționalitate. Iași : Polirom, 2006. 598 p.
12. DUȚU, ALEXANDRU (ed.). Dimensiunea umană a istoriei. Direcții în istoria mentalităților. București : Meridiane, 1986, 302 p.
13. EDUCATION, AUDIOVISUAL AND CULTURE EXECUTIVE AGENCY (EURYDICE). Focus on Higher Education in Europe 2010 : The Impact of the Bologna Process. Bruxelles : EURYDICE, 2010. 160 p.
14. ENACHE, IONEL. Managementul în structurile infodocumentare. București : Editura Universității din București, 2008. 215 p.
15. ENACHE, IONEL, MAFTEI, MIHAELA. Marketingul în bibliotecă. București : Editura Universității din București, 2003. 188 p.
16. ENGARD, NICOLE C. (ed.). Library mashups : exploring new ways to deliver library data. London : Facet Publishing, 2009. 344 p.
17. ESCARPIT, ROBERT. The book revolution. London ; Toronto ; Wellington ; Paris : George Harrap & Co. : UNESCO, 1966. 151 p.
18. FEATHER, JOHN, STURGES, PAUL (eds.). International Encyclopedia of Library and Information Science. London ; New York : Routledge, 2003. 688 p.
19. FEBVRE, LUCIEN, MARTIN, HENRI-JEAN. L’apparition du livre. Paris : Albin Michel, 1971. 538 p.
20. GERE, CHARLIE. Digital Culture. 2nd ed. London : Reaktion Books Ltd., 2008. 240 p.
21. GILCHRIST, ALAN (ed.). Information science in transition. London : Facet Publishing, 2009. 401 p.
22. GIOVANNINI, GIOVANNI (ed.). De la silex la siliciu : istoria mijloacelor de comunicare în masă. București : Editura Tehnică, 1989. 272 p.
23. JOUGUELET, SUZANNE, VAYSSADE, CLAIRE. Comparaison internationale de bibliothèques universitaires : étude de cas : [online] . Paris : Ministère de l’Enseignement Supérieur et de la Recherche, 2010. 84 p. [Accesat : 17.03.2014].
Disponibil la adresa :
http://media.enseignementsuprecherche.gouv.fr/file/2010/78/0/Rapport_etude_comparative_18_fevrier_2010_definitif_137780.pdf
24. KELLER, ALICE. Reviste electronice : baze și perspective. Cluj-Napoca : Argonaut, 2006. 324 p.
25. KROSKI, ELLYSSA. On the Move with the Mobile Web : Libraries and Mobile Technologies : [online] . 60 p. [Accesat : 10.02.2014].
Disponibil la adresa : http://eprints.rclis.org/bitstream/10760/12463/1/mobile_web_ltr.pdf
26. KYRILLIDOU, MARTHA, YOUNG, MARK (eds.). ARL Statistics : 2003-04 : [online] . Washington, DC : Association of Research Libraries, 2005. 142 p. [Accesat : 16.02.2014].
Disponibil la adresa : http://www.arl.org/stats/arlstat/graphs/2004/pubser04.pdf
27. LABARRE, ALBERT. Istoria cărții. Iași : Institutul European, 2001. 144 p.
28. LEE, Sul H. (ed.). Print vs. Digital : the future of coexistence. New York : The Haworth Information Press, 2007. 138 p.
29. MANOLACHE, ANGHEL, PÂRNUȚĂ, GHEORHE (coord.). Istoria învățământului din România. Vol. II : 1821-1918. București : Editura Didactică și Pedagogică, 1993. 535 p.
30. MĂTUȘOIU, CONSTANTIN, DINU, MIHAELA HÉLÈNE. Istoria bibliotecilor din România în legi și documente (1817-1944). Vol. I. Constanța : Ex Ponto, 2001. 595 p.
31. MĂTUȘOIU, CONSTANTIN, DINU, MIHAELA HÉLÈNE. Istoria bibliotecilor din România în legi și documente (1945-2000). Vol. II. Constanța : Ex Ponto, 2001. 345 p.
32. MCKNIGHT, SUE (ed.). Envisioning the future of academic library services: initiatives, ideas and challenges. London : Facet Publishing, 2010. 272 p.
33. MCLUHAN, MARSHALL. Galaxia Gutenberg. Omul și era tiparului. București : Editura Politică, 1975. 456 p.
34. MICLEA, MIRCEA. Educație și cercetare pentru Societatea Cunoașterii: [online], 2008. [41] p. [Accesat : 24.03.2014].
Disponibil la adresa :
http://www.presidency.ro/static/ordine/Educatie_si_Cercetare_pentru_Societatea_Cunoasterii.pdf
35. RADU, MĂRIUCA, REPANOVICI, ANGELA. O istorie a tiparului și a tipăriturilor. Brașov : Editura Universității „Transilvania”, 2004. 202 p.
36. REGNEALĂ, MIRCEA. Dicționar explicativ de biblioteconomie și știința informării. 2 vol. București : Federația Asociațiilor de Bibliotecari din România, 2001. 410+426 p.
37. REGNEALĂ, MIRCEA. Noi studii de biblioteconomie. București : Asociația Bibliotecarilor din România, 2009. 585 p.
38. REGNEALĂ, MIRCEA. Studii de biblioteconomie. Constanța : Ex Ponto, 2001. 389 p.
39. ROMIȚAN, CIPRIAN-RAUL, BUTA, PAUL-GEORGE. Drept român și comunitar al proprietății intelectuale. Vol. 1: Dreptul de autor și drepturile conexe: culegere de acte normative. București : Editura ASDPI, 2006. 356 p.
40. ȘCHIAU, OCTAVIAN. Cărturari și cărți în spațiul românesc medieval. Cluj-Napoca : Editura Dacia, 1978. 157 p.
41. STOICA, ION. Interferențe biblioteconomice. Constanța : Ex Ponto, 1997. 207 p.
42. STUEART, ROBERT D., MORAN, BARBARA B. Library and information center management . Ed. a 7-a. Westport ; London : Libraries Unlimited, 2007. 492 p.
43. TOMESCU, MIRCEA. Istoria cărții românești de la începuturi până la 1918. București : Editura Științifică, 1968. 215 p.
44. TORRAS, MARIA-CARME, SAETRE, TOVE PEMMER. Information literacy education : a process approach. Oxford : Chandos, 2008. 126 p.
45. TREDINNICK, LUKE. Digital information culture : the individual and society in the digital age. Oxford : Chandos Publishing, 2008. 205 p.
ARTICOLE DIN PUBLICAȚII SERIALE
1. ALEXANDRESCU, CARMEN GABRIELA. Karl Kurt Klein – întemeietorul unei biblioteci moderne. În: Biblos, nr. 7, 1998, p. 5-10.
2. BARBU, DANIEL. Infrastructurile – sau ce nu poți să faci atunci când nu știi. În: Dilema veche, an VI, nr. 296, 2009, p. 9.
3. BEDARIDA, MARC. L’utile est-il le beau? În: Bulletin des Bibliothèques de France, t. 45, nr. 3, 2000, p. 27-30.
4. BINDER, RODICA. Internetul – o nouă cutie a Pandorei? În: Dilema veche, anul VI, nr. 272, p. 19.
5. CORAVU, ROBERT. „Blogalizarea” bibliotecilor. În: Biblio Brașov 2007.Conferința internațională de biblioteconomie și știința informării. Brașov : Editura Universității „Transilvania”, 2007, p. 130-133.
6. CORAVU, ROBERT. Bibliotecă automatizată, bibliotecă digitală, bibliotecă virtuală, bibliotecă hibridă. Delimitări conceptuale În: Biblioteca, an 16, nr. 1, 2005, p. 10-11.
7. CORAVU, ROBERT. Library Spaces : New Values, New Functions. În: Biblio 2010. Conferința internațională de biblioteconomie și știința informării. Brașov : Editura Universității „Transilvania”, 2010, p. 59-62.
8. CORAVU, ROBERT. Servicii de referințe prin e-mail. În: Buletin ABIR, vol. 11, nr. 1, 2000, p. 9-14.
9. CORAVU, ROBERT. Standardizarea și imuabilitatea textelor în era Internetului : câteva reflecții. În: Biblio 2009. Conferință internațională de biblioteconomie și știința informării. Brașov: Editura Universității „Transilvania”, 2009, p. 89-92.
10. CORAVU, ROBERT. To Google or not to Google? În: Biblioteca, an 16, nr. 5, 2005, p. 239-240.
11. CORAVU, ROBERT. Utilizatorii de la distanță ai bibliotecii. În: Biblio-Brașov 2006. Conferința internațională de biblioteconomie și știința informării. Brașov : Editura Universității „Transilvania”, 2006, p. 69-72.
12. ERICH, AGNES. Integrarea resurselor informaționale într-o bibliotecă hibrid. În: Revista Română de Biblioteconomie și Știința Informării, an 1, nr. 2, 2005, p. 40-41.
13. FILIPOIU, ONISIM. Biblioteca Institutului Medico-Farmaceutic din Cluj. În: Studii și cercetări de documentare și bibliologie, vol. 8, nr. 1, 1966, p. 75-84.
14. GEROLIMOS, MICHALIS, KONSTA, RANIA. Librarians’ skills and qualifications in a modern informational environment. În: Library Management, vol. 29, nr. 8-9, 2008, p. 691-699.
15. GEROLIMOS, MICHALIS. Services for Academic Libraries in the New Era. În: D-Lib Magazine: [online], vol. 17, nr. 7-8 July, August 2011. [Accesat : 18.04.2014].
Disponibil la adresa : http://www.dlib.org/dlib/july11/gerolimos/07gerolimos.html
16. GIURA, MARIA GERALDINA. Colecționari și biblioteci din Transilvania în sec. XVI-XVIII. În: Studia Universitatis Cibiensis. Series Historica, vol. I, 2004, p. 173-189.
17. GLACE, JOHN et. al. Ghid pentru implementarea și susținerea serviciului de referințe virtuale. În: Revista Română de Biblioteconomie și Știința Informării, an 1, nr. 4, 2005, p. 49-54.
18. GROSS, LIDIA. The „Lucian Blaga” Central University Library (short history). În: Philobiblon, vol. II, nr. 2, 1997, p. 163-180.
19. HARRIS, HOWARD. Retraining librarians to meet the needs of the virtual library patron. În: Information Technology and Libraries, vol. 15, nr. 1, 1996, p. 48-52.
20. HICKS, MATT. Google’s Library Project Could Drive Contest Contest. În: Eweek : [online], 14 decembrie 2004. [Accesat : 4.01.2005].
Disponibil la adresa : http://www.eweek.com/article2/0,1759,1741231,00.asp
21. HUDSON, ALEXIA. Next Step in Virtual Reference. În: Interview : [online], vol. 1, nr. 15, 2007, p. 1-4 . [Accesat : 19.08.2008].
Disponibil la adresa : http://www.libraries.psu.edu/news/interview/Interview04162007.pdf
22. JANE, CATHERINE, MCMILLAN, DAWN. Online in real-time? Deciding whether to offer a real-time virtual reference service. În: The Electronic Library, vol. 21, nr. 3, 2003, p. 240-246.
23. JARDINE, LISA. The future began in 1455. În: The Spectator, vol. 283, nr. 8932, 1999, p. 42-43.
24. JEANNENEY, JEAN-NOEL. Quand Google défie l’Europe. În: Le Monde: [online], 23 janvier 2014.
Disponibil la adresa : http://www.aidh.org/Europe/quelle-eur001.htm
25. KENNEY, BRIAN. Live, digital references. În: Library Journal, vol. 127, nr. 16, 2002, p. 46-50.
26. KIBBEE, JO, WARD, DAVID, MA, WEI. Virtual service, real data : results of a pilot study. În: Reference Services Review, vol. 30, nr. 1, 2002, p. 25-36.
27. LALLEMAND, CARINE, BOUDOT, AUDREY, DINET, JÉRÔME. Réaménagement ergonomique de la signalétique d’une bibliothèque universitaire : la Bibliothèque Universitaire de Metz. În: Bulletin des Bibliothèques de France, t. 53, nr. 4, 2008, p. 50-56.
28. LANKES, R. DAVID, SHOSTACK, PAULINE. The necessity of real-time : fact and fiction in digital reference systems. În: Reference & User Services Quarterly, vol. 41, nr. 4, 2002, p. 350-355.
29. Library is intellectual and technological heart of campus and community.În: Facilities Design & Management, vol. 21, nr. 6, 2002, p. 8.
30. LUPOVICI, CATHERINE. De la bibliotheque classique a la bibliotheque numerique: continuité et rupture. În: Documentaliste-Sciences de l’information, vol.37, nr. 5-6, 2000, p. 286-297.
31. MANOFF, MARLENE. The Materiality of Digital Collections : Theoretical and Historical Perspectives. În: Portal : Libraries and the Academy, vol. 6, nr. 3, 2006, p. 311-325.
32. MIHALACHE, ADRIAN. E-Plagiatul. În: Dilema veche, anul IV, nr. 190, 2007, p. 9.
33. OSTAFE, DOINA. Bibliotecile universitare din România pe web. În: Revista Română de Biblioteconomie și Știința Informării, an VI, nr. 1, 2010, p. 21-26.
34. PINFIELD, STEPHEN. The changing role of subject librarians in academic libraries. În: Journal of Librarianship and Information Science, vol. 33, nr. 1, 2001, p. 32-38.
35. REGNEALĂ, MIRCEA. Colapsul bibliotecilor românești. În: Revista 22 : [online], nr. 745, 2004, p. 8-10. [Accesat: 12.04.2014].
Disponibil la adresa : http://www.revista22.ro/colapsul-bibliotecilor-romanesti-949.html.
36. REPANOVICI, ANGELA. Evaluarea în biblioteci. În: Revista Română de Biblioteconomie și știința Informării, vol. 7, nr. 2, 2011, p. 5-6.
37. RIZZO, JOSEPH C. Finding your place in the information age library. În: New Library World, vol. 103, nr. 11-12, 2002, p. 457-466.
38. Science & technology: c1045 : hang on lads, I’ve got an idea.În: The Economist, vol. 353, nr. 8151, 1999, p. 97.
39. SCHULTZE, QUENTIN J. Going digital. În: The Christian Century, vol. 118, nr. 4, p. 16-21.
40. SERVET, MATHILDE. Les bibliothèques troisième lieu : une nouvelle génération d’établissements culturels. În: Bulletin des Bibliothèques de France, t. 55, nr. 4, 2010, p. 57-63.
DOCUMENTE LEGISLATIVE
1. Hotărârea nr. 343 din 03.06.93 cu privire la aprobarea Programului de Stat pentru dezvoltarea culturii pe anii 1993-2000 și asigurarea protecției sociale a oamenilor de cultură. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 1993, nr 006, pp. 14-21.
2. Hotărârea nr. 610-XIII din 02.07.1997 cu privire la aprobarea Programului de dezvoltare a bibliotecilor în RM (1997-2000), Depozitul legal de publicații și componenței Consiliului Biblioteconomic Național. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 1997, nr. 54-55, pp. 10-16.
3. Hotărârea nr. 672 din 18.07.97 cu privire la Programul de stat Dezvoltarea și ocrotirea culturii și artei în Republica Moldova pentru anii 1997-1998. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 1997, nr. 057, pp. 17-35.
4. Legea culturii nr. 413-XIV din 27.05.1999. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 1999, nr. 83-86/401, pp. 13-21.
5. Legea cu privire la biblioteci nr. 286-XIII din 16.11.1994. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 1995, nr. 15, pp. 4-11.
6. Lege privind dreptul de autor și drepturile conexe: nr. 293-XIII din 23.11.1994. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 1995, nr. 13, pp. 15-25.
7. Legea R.M. pentru aprobarea Clasificatorului general al legislației nr. 1325-XIII. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 1998, nr. 47-48/344, pp. 10-22.
RESURSE ELECTRONICE
1. ACCES Național Electronic la Literatura Științifică de Cercetare (ANELiS): [online]. [Accesat : 08.04.2014].
Disponibil la adresa : http://www.anelis.ro
2. AMERICAN LIBRARY ASSOCIATION Website : [online]. [Accesat : 06.04.2014].
Disponibil la adresa : http://www.ala.org
3. ASSOCIATION OF COLLEGE & RESEARCH LIBRARIES. Standards for Distance Learning Library Services: [online] . 2008. [Accesat : 05.04.2014].
Disponibil la adresa :
http://www.ala.org/ala/mgrps/divs/acrl/standards/guidelinesdistancelearning.cfm
4. AVRAM, SORIN. Provocări privind Accesul Național Electronic la Literatura Științifică : [online], 22.10.2010 . [Accesat : 03.12.2013] .
Disponibil la adresa:
http://www.infocercetare.ro/admin/editor/assets/Prezentare%20ANELiS%20%20Sorin%20Avram_rom.pdf
5. BERLIN Declaration on Open Access to Knowledge in the Sciences and Humanities.: [online]. 22 October 2003. [Accesat : 01.04.2014].
Disponibil la adresa : http://oa.mpg.de/openaccess-berlin/berlindeclaration.html
6. BETHESDA Statement on Open Access Publishing: [online] . [Accesat : 06.03.2014].
Disponibil la adresa : http://www.earlham.edu/~peters/fos/bethesda.htm
7. BUDAPEST Open Access Initiative: [online], February 14, 2002 . [Accesat : 01.04.2014].
Disponibil la adresa : http://www.soros.org/openaccess/read.shtml
8. CORAVU, ROBERT. Library Literacy : the Step before Information Literacy. Comunicare susținută în cadrul First International Conference in Romania on Information Literacy, Cultura Informației : [online] . Sibiu, 21-23 aprilie 2010. [Accesat : 14.04.2014].
Disponibil la adresa : http://eprints.rclis.org/handle/10760/14540
11. HARNAD, STEVAN. Grasping What Is Already Within Immediate Reach : Universal Open Access Mandates : [online] . [Accesat : 26.04.2014].
Disponibil la adresa : http://users.ecs.soton.ac.uk/harnad/Temp/pei-1.ppt.mov
12. HARNAD, STEVAN. Lecture et écriture scientifique “dans le ciel”: une anomalie post – gutenbergienne et comment la résoudre : [online], 14.11.2001-30.11.2001 . [Accesat : 02.04.2014].
Disponibil la adresa : http://www.text-e.org/conf/index.cfm?ConfText_ID=7
13. IFLA COMMITTEE ON COPYRIGHT AND OTHER LEGAL MATTERS. Draft Treaty on Copyright Exceptions and Limitations for Libraries and Archives : [online], Aprilie 2011. [Accesat : 08.05.2014].
Disponibil la adresa : http://www.ifla.org/files/clm/publications/tlib.pdf
14. INTERNATIONAL COALITION OF LIBRARY CONSORTIA (ICOLC). Revised Guidelines for Statistical Measures of Usage of Web-Based Information Resources: [online], October 4, 2006. [Accesat : 28.02.2014].
Disponibil la adresa : http://www.library.yale.edu/consortia/webstats06.htm
15. TEACH Terms Computer Dictionary: [online] . [Accesat : 08.05.2014].
Disponibil la adresa : http://www.techterms.com
16. THE EUROPEAN Commission's Open Access Pilot for Research Articles : Frequently Asked Questions : [online], 2008. [Accesat : 19.04.2014].
Disponibil la adresa : http://europa.eu/rapid/pressReleasesAction.do?reference=MEMO/08/548
17. WORLD SUMMIT ON THE INFORMATION SOCIETY. GENEVA 2003-TUNIS 2005. Declaration of Principles : Building the Information Society : a global challenge in the new Millennium : [online],12 December 2003. [Accesat: 01.04.2014].
Disponibil la adresa : http://www.itu.int/wsis/docs/geneva/official/dop.html
Anexa 1
Implementarea în cadrul Bibliotecii Universitare a unui
Sistem Integrat de Biblioteca Open Source – KOHA
Bibliotecile universitare încotro?
Informatizarea bibliotecilor nu mai este o simpla opțiune, în contextul actual, în care există o explozie informațională în lume, aceasta devine o necesitate.
Tranziția de la biblioteca tradițională la cea electronică duce la o noua viziune sistemică asupra bibliotecilor, în particular și a bibliotecilor universitare.
Bibliotecile universitare trebuie integrate într-un sistem la nivel național și internațional, creându-se conexiuni cu lumea întreagă.
Din acest motiv se impune echiparea cu tehnică de calcul, conectarea acestora la internet și dotarea cu softuri performante care să le permită să-și gestioneze propriile fonduri de carte, să le pună în valoare și să ofere cititorilor săi acces de oriunde către propriile colecții.
Ce să alegem?
În prezent, s-au dezvoltat foarte multe produse software, dedicate bibliotecilor. Softuri care au incluse module pentru achiziția documentelor de bibliotecă, catalogarea acestora, gestionarea propriilor cititori și, ceea ce este deosebit de important, oferă un catalog online pentru public.
Există numeroase produse comerciale, însă, în paralel au fost elaborate și dezvoltate softuri de către persoane individuale sau comunități care permit accesul, instalarea și utilizarea acestor softuri în mod gratuit, este vorba de software-ul ”open source”.
Open Source?
Programele (software-ul) cu sursă deschisă (open source) sunt programe dezvoltate de către o comunitate, de către o companie sau de către o persoană și oferite spre folosire sub o licență liberă, ele sunt caracterizate de libertatea acordată utilizatorilor săi de a-l utiliza, copia, redistribui, studia, modifica și îmbunătăți.
Softul Open source este gratuit, dar, cel care dezvoltă acest soft poate să ofere contra cost anumite servicii, cum ar fi instalarea sistemului, instruire, suport tehnic, conversia datelor.
Avantajele Softului Open Source :
Abilitatea de a fi adaptat și potrivit nevoilor locale :
Codul sursă al softului poate fi modificat și îmbunătățit, astfel încât să poată fi adus cât mai aproape de necesitățile proprii ale utilizatorului
Nu există restricție în utilizare :
Nu există restricții contractuale în privința modului în care este utilizat acest soft .
Costuri reduse :
Softul propriu-zis nu costa nimic, există costuri doar pentru o dezvoltare ulterioara, training, conversie date etc.
Dezavantajele Softului Open Source:
Eforturi mari, neanticipate: O bibliotecă va descoperi că, pentru a realiza un lucru bun, vor fi necesare eforturi mult mai mari decât cele presupuse inițial pentru adaptarea unui astfel de soft necesităților sale.
Lipsa unei coordonări : Dezvoltarea descentralizată de software open source se face oarecum haotic și există întârzieri în rezolvarea erorilor de programare.
Suport tehnic inadecvat : Documentația tinde să fie limitată și destinată în special dezvoltatorilor. Există limitări în ceea ce privește documentația pentru utilizatorii acestor software-uri.
Personalizare : Software-ul open source poate să nu ofere nivelul de personalizare dorit comparativ cu un soft comercial.
Cum să alegem un soft dedicat de biblioteca – open source?
Să existe dezvoltări active curente ale acestui produs.
Să conțină modulele de catalogare, circulație, acces utilizatori, achiziție și controlul serialelor.
Să suporte standardele MARC.
Codul sursă curent și documentația să poată fi folosite sub licență GNU (General Public License)
Produsul să fie deja folosit în biblioteci.
Scalabilitate – să suporte un volum mare de încărcare a datelor și să permită extinderea acestuia.
Să poată fi adaptat și în același timp să fie un sistem prietenos pentru utilizator.
Ce este KOHA ?
Koha este un Sistem Integrat de Biblioteca. Este un sistem complet. Fiind un soft ”open source” nu există costuri pentru licență. Poate fi instalat și utilizat în mod liber, poate fi adaptat nevoilor locale, are aceleași caracteristici cu ale unui soft comercial.
A fost dezvoltat inițial în Noua Zeelandă de către Katipo Communications împreună cu Horowhenua Library Trust.
În prezent este menținut de către o echipă dedicată de furnizori de software și de către personalul tehnic al unor biblioteci din întreaga lume.
Prin adoptarea acestui soft, clientul devine un fel de ”proprietar în comun” al acestui produs. Poate să instaleze versiunile noi, dacă dorește, sau nu. În particular poate sa finanțeze o dezvoltare ulterioară a produsului sau o poate face prin eforturi proprii.
Koha a fost încercat și testat și și-a demonstrat stabilitatea și scalabilitatea, acum este folosit în sute de biblioteci din întreaga lume
Este o alternativa economică vis-a-vis de softurile comerciale care sunt scumpe. Costurile pentru un soft comercial includ: achiziția softului cu toate modulele, achiziția ulterioară de licență și costuri pentru instruire și asistență tehnică. Pentru Koha nu există un cost inițial.
Caracteristici: Koha are toate caracteristicile unui soft comercial complet.
Motivează și încurajează personalul tehnic să fie creativ!
Cine utilizeaza KOHA?
Peste 300 de biblioteci din întreaga lume utilizează Koha , biblioteci universitare, publice, școlare sau biblioteci speciale din Africa, Australia, Canada, SUA, Franța, India și bineînțeles, din Noua Zeelanda.
Arhitectura sistemuluiKOHA:
Koha se bazează pe o arhitectura client – server.
Network Server: Koha poate fi instalat pe un server pe care rulează Linux, Unix, Mac sau Windows. Sistemul de operare recomandat pentru Koha este o versiune stabilă de Debian Linux, de altfel Koha poate rula pe orice sistem de operare modern
Stațiile de lucru client: Koha are nevoie doar de un browser web pe stația de lucru (un browser grafic, sau măcar un browser tip tex pentru OPAC). Koha funcționează pe stații de lucru ce rulează Windows, Linux, Macs, sau UNIX.
Koha versiune stabilă 3.0 gratuit (descărcare de la adresa http://www.koha.org/
Server Web Apache, 2.0.58 gratuit (descărcare de la http://www.apache.org
MySQL. Relational Database Management System http://www.mysql.com gratuit
Module Perl 5.8 http://www.cpan.org gratuit.
Zebra 2.0 http://www.indexdata.com/zebra gratuit
Linux (RHEL 3.0, 4.0, 5.0) sau oricare altă variantă de LINUX sau WINDOWS Server
Cerințe ale sistemului KOHA
Cerințe de îndemânare ale operatorului:
Interfețele Koha sunt proiectate logic și sunt extrem de ușor de utilizat.
Personalul și cititorii au nevoie doar de competențele de bază în utilizarea calculatorului, care sunt repede însușite pentru a utiliza eficient sistemul.
Modulul de catalogare necesită o înțelegere a practicii de catalogare, cum ar fi cunoașterea standardelor MARC, de asemenea să folosească instrumentele de regăsire cu Z39.50.
Administratorii trebuie să cunoască sistemul de operare (Linux, etc) pentru întreținere, să aibă unele cunoștințe de catalogare utile la setările inițiale ale sistemului de preferințe (pentru setare filiale, drepturi de acces, tipuri de documente, tipuri de împrumuturi, categorii de cititori etc).
Module KOHA
Interfața sistemului KOHA:
Întrebări frecvente:
Mărimea colecțiilor: Câte cărți pot fi înregistrate în Koha?
Cititori: Câți cititori poate suporta Koha?
Circulație: Câte tranzacții pot fi efectuate cu Koha pe an?
Cea mai mare bibliotecă: care este cea mai mare bibliotecă dintre cele care utilizează Koha?
Răspunsuri de la utilizatori și dezvoltatori:
Toate datele: înregistrări, cititori, tranzacții de împrumut sunt stocate în baze de date mysql. Orice limitare este dată de bazele de date, de hardware-ul pe care îl dețineți, de conexiunea la internet și nu de software-ul în sine.
Sistemul de la Nelsonville Public Library, Ohio, SUA are 7 filiale; 300.000 înregistrări; 50.000 cititori; 600.000 tranzacții anual.
Sistemul de la Harward County Library a fost trecut recent pe Koha și fac 5000000 tranzacții pe an.
North East University Library, Cipru, au 2 millioane de accesări OPAC.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Evolutia Bibliotecilor Universitare de la Traditional Spre Modern (ID: 121139)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.