Evolutia Asigurarii In Romania

CAPITOLUL I

Introducere

1.1. Evoluția asigurărilor în România

Activitatea din domeniul asigurărilor de bunuri, persoane și răspundere civilă, desfășurată în țara noastră, se întinde pe o perioadă de peste 120 de ani. O primă etapă a început în anul 1871, când s-a înființat prima societate de asigurări și s-a încheiat în anul 1948 când a fost introdus sistemul economiei planificate. Dezvoltarea asigurărilor în această etapă s-a făcut în condițiile specifice economiei de piață, atingând performanțele cele mai înalte în perioada interbelică.

Perioada celei de-a doua jumătăți a secolului al XIX-lea până la începutul primului război mondial, a fost epoca de proliferare a societăților autohtone de asigurări pe teritoriul țării noastre. Dintre cele mai reprezentative, enumerăm: Transilvania (1866), Dacia (1871), România (1873), Naționala (1882), Generala (1887), Agricola (1906), Unirea (1908), Prima Ardeleană (1911).

Evoluția societăților de asigurări este puternic marcată de pătrunderea și dezvoltarea capitalismului în Principatele Române, de concentrarea și centralizarea capitalului. Proliferarea asigurărilor și centralizarea capitalului pe plan intern a fost însoțită de o expansiune externă a celor mai puternice societăți din Principatele Române. Astfel, primele societăți de asigurare din Bulgaria au apărut ca filiale ale societăților Dacia – Ro-mânia (1881) și Naționala (1889).

În practica acestor societăți, riscurile cu specific agricol lipseau aproape complet din asigurări, cu toate că erau solicitate tot mai insistent, iar ocrotirea creșterii animalelor se impunea ca necesitate stringentă.

În perioada 1897–1915, unele societăți au practicat asigurări de animale, Asigurarea Românească și Vulturul, cât și de culturi agricole contra grindinii, Dacia–România, Naționala, Generala și Agricola, operațiunile menționate neocupând însă un loc important în volumul activității lor.

În perioada interbelică, s-a dezvoltat în țara noastră și activitatea în ramura asigurărilor de viață. Gradul de cuprindere al populației în asigurările de viață a fost totuși scăzut, majoritatea asigurătorilor orientându-și eforturile asupra categoriilor sociale avute, care nu a depășit niciodată 1% din populația țării, întrucât în condițiile accentuării procesului de pauperizare a maselor muncitoare, clientela era recrutată în mare parte din rândurile burgheziei. Forma cea mai răspândită era asigurarea mixtă, cu plata sumei asigurate la termenul de expirare a asigurării sau mai înainte, în cazul decesului asiguratului.

Ceea ce caracterizează perioada după primul război mondial este o pătrundere masivă a capitalului străin în activitatea de asigurare din România. Dacă până la primul război mondial societățile de asigurare străine participau numai ca acționari la societățile românești de asigurare, începând din 1918 acestea își deschid agenții și sucursale proprii pe teritoriul României.

Dintre acestea, cea mai largă activitate au avut Adriatica din Italia, Victoria din Berlin, Sun din Londra și Phoenix din Viena. Remarcăm influența capitalului german în activitatea de asigurare din România.

Multe societăți de asigurare din țara noastră ajunseseră sub influența capitalului german sau reprezentau interesele capitaliștilor germani. În preajma celui de-al doilea război mondial, 11 din cele 21 de societăți de asigurare existente în România, care reprezentau 70% din capitalul social al întregului sector de asigurări, erau sub controlul direct al marilor monopoluri străine, profiturile realizate fiind în cea mai mare parte expatriate.

Cea mai extinsă activitate de asigurare din perioada capitalismului în țara noastră s-a înregistrat în deceniul al patrulea al secolului al XX-lea, când s-au practicat toate formele de asigurări cunoscute și toate ramurile acestora.

Începutul celui de-al doilea război mondial a însemnat restrângerea substanțială a activității de asigurare, ca efect direct al urmărilor negative ale acestuia asupra întregii activități economice, sociale și politice din țara noastră. În anul 1945 mai funcționau numai 13 societăți de asigurare românești și 5 reprezentanțe străine.

În anul 1948, în urma actului de naționalizare a principalelor mijloace de producție, societățile de asigurare din țara noastră au fost naționalizate și trecute în proprietatea statului. Societățile de asigurare naționalizate au continuat să funcționeze în vechea lor organizare până la data de 1 septembrie 1949, când au fost puse în lichidare. Portofoliul lor și rezervele tehnice au fost preluate de Societatea Generală Sovietico-Română de asigurare pe acțiuni „Sovromasigurare” înființată în același an. În anul 1953, societatea Sovromasigurare a fost lichidată, iar ADAS a preluat sarcina asigurărilor facultative.

De la această dată se constituie monopolul statului în domeniul asigurărilor de bunuri, persoane, răspundere civilă, ADAS fiind singura instituție de asigurare din țara noastră, iar asigurările de bunuri, persoane și răspundere civilă devin asigurări de stat.

În perioada 1949–1990, în condițiile unei economii centralizate, activitatea de asigurare s-a caracterizat prin:

– Monopolul statului a împiedicat dezvoltarea și diversificarea asigurărilor. Accentul se punea pe eficientizarea activității de asigurare și nu pe satisfacerea cerințelor asiguraților.

– Asigurările prin efectul legii au deținut o pondere semnificativă (40-50%) până în anii ’70. Ulterior dezvoltarea asigurărilor facultative a determinat scăderea ponderii asigurărilor obligatorii.

– Sfera de cuprindere a asigurărilor era puțin diversificată. O serie de bunuri și riscuri asigurabile pe plan internațional nu erau cuprinse în asigurare.

Monopolul statului în domeniul asigurărilor a durat până în decembrie 1990 când prin HG nr. 1279/8 s-a desființat Administrația Asigurărilor de Stat. Activitatea acestuia a fost preluată de trei societăți comerciale pe acțiuni „Asigurarea Românească – ASIROM S.A.”, societate de asigurare și reasigurare „Astra S.A.” și agenția Carom.

Alături de acestea au luat ființă noi societăți de asigurare (exemplu: UNITA S.A., Nederlanden S.A., Atlasib S.A.) cu capital privat sau mixt. Numărul acestor societăți de asigurare este în continuă creștere de la una în 1990, la peste 70 actualmente, cu o gamă diversificată de polițe.

În prezent, societatea comercială ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ S.A. – ASIROM este liderul național în domeniul asigurărilor, rezultatele financiare reconfirmând această prestigioasă postură:

Capital social vărsat: 29,2 miliarde lei

Capitaluri proprii: 929,4 miliarde lei

Cifra de afaceri: 1044,7 miliarde lei

Total venituri: 1427,6 miliarde lei

Despăgubiri și sume asigurate plătite, rezerve: 1097,5 miliarde lei.

În plus, ASIROM deține o cotă de piață de peste 60% pentru asigurările auto (facultative și obligatorii); acoperirea teritorială maximă la nivelul întregii țări prin cele 230 sucursale, reprezentanțe și filiale.

Întreaga gamă de produse și servicii furnizate de ASIROM este aliniată la standardele occidentale.

1.2. Cadrul juridic și instituțional al asigurărilor

În România activitatea privind societățile de asigurare și supraveghere a asigurărilor este reglementată prin legea nr. 32/2000.

Prezenta lege reglementează:

– organizarea și funcționarea societăților comerciale de asigurare, de asigurare-reasigurare și de reasigurare a societăților mutuale, denumite în continuare asigurători, respectiv reasigurători, precum și a intermediarilor în asigurări.

– organizarea și funcționarea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, supravegherea asigurătorilor și reasigurătorilor care desfășoară activitatea în sau din România, supravegherea activității intermediarilor în asigurări și reasigurări, precum și a altor activități în legătură cu acestea.

Activitatea de asigurare în România poate fi exercitată numai de:

– societăți pe acțiuni, societăți mutuale, filiale ale unor asigurători străini, constituite ca persoane juridice române.

– sucursale ale unor asigurători, persoane juridice străine.

Înmatricularea în Registrul Comerțului a unui asigurător nu poate fi făcută fără autorizația prealabilă emisă de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, care poate acorda autorizația, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

a) din studiul de fezabilitate prezentat rezultă că societatea va dispune de marja de solvabilitate legală;

b) capitalul social vărsat la o bancă autorizată, de Banca Națională a României sau, în cazul unei societăți mutuale, fondul de rezervă liber vărsat este în conformitate cu prevederile legale;

c) societatea prezintă un program de reasigurare satisfăcător pentru activitatea sa de asigurare sau justifică faptul că în cazul său nu este necesar un astfel de plan;

d) societatea prezintă calcule specifice pentru activitatea de asigurări de viață;

e) numele societății nu duce în eroare publicul;

f) societatea va desfășura numai activități în legătură cu asigurarea;

g) în cazul unui asigurător străin, dacă face dovada că în țara în care este înregistrat s-a constituit legal și desfășoară de cel puțin 5 ani o activitate de asigurare similară cu cea pentru care solicită autorizarea în România.

Societățile comerciale din domeniul asigurărilor pot practica una sau mai multe categorii de asigurări și reasigurări, potrivit obiectului de activitate.

Capitalul social vărsat, al unei societăți comerciale din domeniul asigurărilor nu poate fi mai mic de 7 miliarde lei pentru activitatea de asigurări generale, exceptând asigurările obligatorii; 14 miliarde lei pentru activitatea de asigurări generale; 10 miliarde lei pentru activitatea de asigurări de viață.

De asemenea fiecare asigurător trebuie să-și mențină o marjă de solvabilitate. Această marjă de solvabilitate reprezintă suma cu care valoarea activelor depășește valoarea obligațiilor. În calculul obligațiilor unui asigurător se iau în considerare atât obligațiile certe, cât și cele probabile să se concentreze în viitor.

1.3. Funcționarea societăților de asigurare

Societățile comerciale din domeniul asigurărilor în România funcționează potrivit legii române și statutelor lor. Legea 32/2000 reglementează societățile de asigurare și activitatea de supraveghere a asigurărilor. Potrivit acestei legi capitalul fiecărei societăți de asigurare pe acțiuni este împărțit într-un număr de acțiuni. Acțiunile pot fi numai nominative. Fiecare acțiune subscrisă și vărsată de acționari conferă dreptul la un vot în Adunarea Generală a Acționarilor, dreptul de a alege și de a fi ales în organele de conducere, dreptul de a participa la distribuirea beneficiilor și altele.

Acționarii răspund în limita valorii acțiunilor pe care le dețin. Organul de conducere al societății este Adunarea Generală a Acționarilor, care decid asupra activității acesteia și asigură politica economică și comercială.

Asigurătorii pot investi sau fructifica capitalul social, rezervele de capital și rezervele tehnice în bunuri mobiliare și imobiliare, precum acțiuni, obligațiuni, alte titluri de participație, depozite bancare, clădiri destinate activității proprii sau închirierii.

Asigurătorul are obligația să conducă evidența contabilă și operativă care să permită întocmirea rapoartelor cerute de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor și analiza rezultatelor tehnice pe clase de asigurări, în scopul de a stabili dacă activitatea sa în ansamblu este rentabilă. Deasemenea mai are obligația să supravegheze activitatea unităților din subordine și a agenților săi, astfel încât să nu fie periclitată activitatea de asigurare desfășurată de asigurător și să își organizeze procedurile legale.

În termen de patru luni de la încheierea anului financiar, asigurătorul este obligat să depună la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, bilanțul contabil și contul de profit și pierdere, însoțite de raportul cenzorilor, precum și rapoartele financiare ale căror formă, conținut, informații, detalii și certificări sunt stabilite prin norme.

Punerea în executare a legii 32/2000, supravegherea și controlul respectării dispozițiilor sale revin Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor. Această comisie are scopul apărării drepturilor asiguraților și al promovării stabilității activității de asigurare în România.

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor are următoarele atribuții:

1. elaborează sau avizează proiectele de acte normative care privesc domeniul asigurărilor sau care au implicații asupra acestui domeniu și avizează actele administrative individuale, dacă au legătură cu activitatea de asigurare;

2. supraveghează situația financiară a asigurătorilor, în vederea protejării intereselor asiguraților sau ale potențialilor asigurați, scop în care poate dispune efectuarea de controale ale activității asigurătorilor sau brokerilor de asigurare;

3. ia măsurile necesare pentru ca activitatea de asigurare să fie gestionată cu respectarea normei prudențiale specifice;

4. participă în calitate de membru la asociațiile internaționale ale autorităților de supraveghere în asigurări și reprezintă România la conferințe și întâlniri internaționale referitoare la supravegherea în asigurări;

5. aprobă acționarii semnificativi și persoanele semnificative ale asigurătorului, în conformitate cu criteriile stabilite prin norme;

6. aprobă divizarea sau fuzionarea unui asigurător înregistrat în România;

7. aprobă transferul de portofoliu;

8. poate solicita prezentarea de informații și documente referitoare la activitatea de asigurare, atât de la asigurător, cât și de la orice altă persoană care are legătură cu activitatea acestora;

9. participă la elaborarea planului de conturi, a normelor și a metodelor contabile, după consultarea cu asociațiile profesionale ale operatorilor din asigurări;

10. îndeplinește alte atribuții prevăzute de lege.

Legea nr. 136 din 29 decembrie 1995, publicată în Monitorul Oficial nr. 303 din 30 decembrie 1995 și intrată în vigoare începând cu data de 1 februarie 1996, reglementează contractul de asigurare, tipurile de asigurări obligatorii și facultative, reasigurarea și fondurile de protecție.

În acest sens, în România, activitatea de asigurare se desfășoară sub forma asigurărilor facultative și obligatorii, precum și a operațiunilor de reasigurare de către societățile comerciale de asigurare, denumite asigurători, respectiv reasigurători.

Legea nr. 136/ 1995 instituie obligativitatea creării fondurilor de protecție, prin contribuția asigurătorilor și care sunt destinate plăților de despăgubiri și sume asigurate către asigurați în cazul falimentului societăților comerciale din domeniul asigurărilor. Dar, deși fac referiri la faliment și la insolvabilitate, nici una din cele două legi invocate, nu definesc noțiunea de faliment a societăților de asigurări și nici marja de solvabilitate, fiind necesară în acest sens armonizarea legislației românești la standardele de solvabilitate internaționale, în domeniul asigurărilor.

Potrivit legii, fondul de protecție al asiguraților se constituie și se administrează de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor care va stabili anual o cotă procentuală ce se va aplica asupra volumului de prime brute încasate de societățile de asigurare, de asigurare – reasigurare și de reasigurare și va elabora norme privind utilizarea acestuia.

CAPITOLUL II

Contractul de asigurare de bunuri

2.1. Subiecții de asigurări

De obicei la contractul de asigurare intervin două părți: asiguratul și asigurătorul.

Asiguratul este persoana fizică sau juridică ce își asigură diferitele bunuri împotriva anumitor calamități naturale sau accidente sau persoana fizică ce se asigură împotriva diferitelor evenimente ce pot apărea în viața sa; de asemenea persoana juridică sau fizică ce se asigură pentru prejudiciul pe care l-ar putea produce unor terțe persoane, în schimbul primei de asigurare plătite asigurătorului.

Asigurătorul este persoana juridică (societatea de asigurare) care își asumă răspunderea acoperirii pagubelor produse bunurilor asigurate de diferite calamități naturale sau accidente, de a plăti suma asigurată în momentul producerii unui anumit eveniment în viața persoanelor asigurate sau de a plăti o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde față de terțe persoane, în schimbul unei sume încasate de la asigurați, sumă numită primă de asigurare.

Contractul poate fi încheiat însă și prin intermediar.

În general, putem vorbi de trei categorii de persoane interesate de contractul de asigurare:

– semnatarul, sau contractantul asigurării, care semnează polița în nume propriu și se obligă față de asigurător cu privire la plata sumelor;

– asiguratul, cel al cărui persoane sau patrimoniu sunt supuse riscului;

– beneficiarul desemnat în caz de daună să încaseze beneficiul contractului.

Toate aceste calități pot fi reunite asupra unei singure persoane așa cum este proprietarul unui autovehicul care încheie asigurarea de avarii. El este contractantul asigurării, asigurat și beneficiar în caz de daună.

2.2. Obiectul asigurat

În esență obiectul contractului de asigurare îl constituie ceea ce s-a asigurat: anumite lucruri, la asigurarea de bunuri, despăgubirile datorate de asigurat unei terțe persoane la asigurarea de răspundere civilă, sau unele atribute ale persoanei, viața ori capacitatea de muncă, la asigurarea de persoane.

Pentru ca un bun să fie asigurat, el trebuie să existe, să fie determinat sau determinabil. Determinarea bunului respectiv se face în funcție de specificul asigurării, potrivit condițiilor de asigurare care fac parte integrantă din contract.

2.3. Riscurile asigurabile

Riscul constituie elementul esențial și caracteristic al contractului de asigurare. Dacă riscul lipsește, contractul de asigurare este lipsit de eficacitate, de propria sa substanță. Se poate defini riscul ca un eveniment incert, posibil și viitor, la producerea căruia asigurătorul va achita asiguratului despăgubirea sau suma asigurabilă.

Pentru a încadra un eveniment în risc asigurat sunt necesare anumite condiții:

a) producerea lui să fie posibilă – asigurarea nu ar avea nici o rațiune dacă existența unui lucru nu este amenințată de un anumit fenomen sau eveniment. Un eveniment deosebit de frecvent nu poate fi cuprins în asigurare deoarece ar presupune prime de asigurare deosebit de mari și deci s-ar justifica din punct de vedere economic. Riscul trebuie să existe în momentul contractării. Dacă în acel moment producerea evenimentului asigurat a devenit imposibilă contractul se reziliază de drept, iar primele plătite pentru perioada ulterioară rezilierii se restituie de către asigurător.

b) să aibă un caracter întâmplător, adică asupra producerii lui ulterioare să planeze incertitudinea, atât ca moment cât și ca intensitate, excepție de la această regulă face un singur eveniment, în cadrul asigurărilor de persoane și anume decesul.

c) producerea fenomenului să nu depindă de voința asiguratului sau beneficiarului; dacă aceștia au provocat distrugerea bunului pentru a încasa despăgubirea de asigurare aceasta decade din drepturile conferite de asigurare și urmează să răspundă penal sau contravențional, după caz.

d) anumite riscuri nu pot face obiectul unei asigurări pentru motive de ordine publică – deci riscul trebuie să prezinte și un caracter ilicit.

2.4. Evaluarea în vederea asigurării

Sumele asigurate în cadrul asigurărilor facultative se stabilesc la cererea asiguratului, luând ca bază de calcul valoarea reală a bunului în momentul cuprinderii în asigurare. Supraevaluarea acestei valori ar genera, în cazul producerii evenimentului asigurat, îmbogățirea fără just temei a asiguratului, iar subevaluarea nu i-ar permite acestuia înlocuirea bunului distrus sau avariat.

Există cazuri când, în mod deliberat, asiguratul se asigură la o sumă asigurată redusă, față de valoarea reală a bunului, caz în care, evident, la producerea riscului, el va fi indemnizat cu o valoare mai mică decât nivelul pagubei suferite, în temeiul faptului că și prima de asigurare a fost mai mică decât în cazul în care asigurarea s-ar fi făcut la valoarea reală a bunului.

2.5. Stabilirea pagubei

Paguba este expresia bănească a pierderii, survenită la un bun asigurat ca urmare a producerii evenimentului contra căruia s-a încheiat asigurarea.

Dacă bunul a fost distrus în întregime se folosește noțiunea de pagubă totală iar dacă paguba este inferioară bunului intervine noțiunea de pagubă parțială.

2.6. Plata despăgubirii. Principii de despăgubire

Despăgubirea de asigurare reprezintă suma acordată asiguratului de către asigurător (societatea de asigurare) la producerea riscului asigurat pentru acoperirea unei pagube la bunuri sau a unui prejudiciu material la asigurarea de răspundere civilă. Despăgubirea de asigurare nu poate depăși paguba ca valoare. Există două situații:

a) În caz de pagubă totală despăgubirea acordată asiguratului de către asigurător se limitează la valoarea bunului respectiv din momentul producerii evenimentului asigurat. Suma pentru care și-a asigurat bunul trebuie să fie egală sau mai mare cu valoarea bunului din momentul producerii evenimentului. Prin urmare se poate scrie relația:

D = P Sa Vmpea

Unde: D – despăgubirea

P – paguba

Sa – suma asigurată

Vmpea – valoarea bunului în momentul producerii evenimentului asigurat

b) În caz de pagubă parțială despăgubirea se stabilește ținând cont de sistemul de acoperire adoptat. Există, în acest sens, în literatura și practica de specialitate mai multe principii aplicate în calculul despăgubirii de primit de către asigurat și anume:

b1) Principiul (sistemul) acoperirii proporționale conform căreia despăgubirea de asigurare față de pagubă se stabilește în același raport în care se află suma asigurată față de valoarea bunului asigurat, adică:

=D = P

Prin urmare, paguba suferită la un bun asigurat va putea fi despăgubită într-o proporție cu atât mai satisfăcătoare pentru asigurat, cu cât raportul este mai aproape de 1.

b2) Principiul (sistemul) acoperirii limitate are caracteristic faptul că despăgubirea se acordă numai dacă paguba produsă în urma declanșării riscului asigurat depășește un anumit nivel prestabilit, denumit franșiză. Franșiza poate fi de două feluri: franșiza simplă (atinsă) (Fa) și franșiza deductibilă (Fd).

În cazul franșizei atinse asigurătorul suportă paguba în întregime, dacă aceasta depășește nivelul franșizei, adică D = P cu condiția ca P Fa.

În cazul franșizei deductibile asigurătorul suportă acea parte din pagubă care trece peste franșiză, adică D = P – Fd.

Paguba produsă în limita franșizei este suportată de asigurat, în ambele cazuri.

b3) Principiul (sistemul) primului risc se referă la faptul că despăgubirea acordată este egală ca mărime cu paguba, neputând însă depăși suma asigurată:

D = P = Sa

Aici raportul dintre suma asigurată și valoarea bunului nu mai influențează mărimea despăgubirii, aceasta fiind în funcție de suma asigurată și nivelul pagubei.

CAPITOLUL III

Tipuri de polițe practicate în asigurările de bunuri din țara noastră

3.1. Tipuri de polițe obligatorii pentru asigurări de bunuri practicate de ASIROM până la 31.12.2001

Conform decretului nr. 471/1971 în România s-au practicat asigurări obligatorii de tipul asigurări de bunuri, de persoane și răspundere civilă.

După 1989, ADAS-ul, societate ce deținea monopolul pe piața românească și administra aceste forme de asigurări, s-a transformat în ASIROM, societate pe acțiuni, și a menținut în continuare o perioadă de timp aceste forme de asigurări, până la aplicarea noii legi (Legea nr. 136/29 decembrie 1995 privind asigurările și reasigurările în România aplicabilă cu data de 01.02.1996). Fiind o societate cu capital de stat, nu putea modifica primele de asigurare și nici cuantumul despăgubirilor fără o hotărâre în acest domeniu a organelor de resort. Astfel în cazul producerii riscurilor cuprinse în asigurare despăgubirea primită de asigurat era o sumă derizorie. Poate și aceasta a fost cauza care a condus la eliminarea acestor forme de asigurare, păstrându-se doar asigurarea de răspundere civilă obligatorie,

Erau cuprinse în asigurare prin efectul legii următoarele bunuri: clădiri și alte construcții, bovinele, porcinele de la vârsta de 6 luni, cabalinele, catârii, ovinele, caprinele de la vârsta de 1 an (pentru persoane fizice); clădiri și alte construcții, motoarele, mașinile, instalațiile, materii prime și materiale, combustibili, produse animale, vegetale, viticole culturile agricole, rodul viilor, animalele (pentru persoane juridice).

Se acordau despăgubiri în următoarele cazuri:

– incendiu, trăsnet, explozie, ploaie torențială și efectele ei, grindina, inundațiile, furtuna, uragan, cutremur de pământ de minim 6 grade pe scara Richter, prăbușire sau alunecare de teren, avalanșe de zăpadă, distrugeri sau stricăciuni pricinuite de măsurile de salvare în timpul producerii evenimentului asigurat – pentru clădiri, alte construcții și bunurile prevăzute de acestea;

– ploaie torențială și efectele indirecte ale acesteia, grindină, furtună, uragane, incendiu, prăbușire sau alunecare de teren – pentru culturi agricole și rodul viilor;

– boli, epizootii, accidente sau ucideri de animale pentru prevenirea și combaterea epizootiilor, a bolilor infecțioase, alte boli grave incurabile – pentru animale.

Asigurarea începe:

– pentru clădiri și alte construcții, din momentul dobândirii lor și a punerii acoperișului;

– pentru motoare, mașini, instalații, inventar gospodăresc și unelte înregistrate în evidențe, materii prime și materiale, combustibili, semifabricate din momentul dobândirii lor, iar pentru recolta livezilor din momentul înmagazinării ei;

– pentru animale, din momentul dobândirii lor, iar dacă la acea dată ori când animalele au fost obținute în gospodăria proprie prin prăsire, nu au vârsta de cuprindere în asigurare, de la data când această condiție a fost îndeplinită.

Asigurarea încetează:

– pentru clădiri și alte construcții, de când nu mai aparțin asiguratului sau de când nu mai pot fi folosite pentru locuit ori pentru vreo altă destinație economică din cauza degradării sau ruinării;

– pentru culturile agricole și rodul viilor, din momentul recoltării lor;

– pentru toate celelalte bunuri cuprinse în asigurare, din momentul, după caz, al consumării, scoaterii din evidențe sau ieșirii lor din gospodării, ori de când nu mai pot fi folosite potrivit cu destinația lor din cauza degradării.

Sumele la care se face asigurarea se stabilesc pe baza normelor de asigurare. Primele de asigurare anuală pentru fiecare 1000 lei din suma la care se face asigurarea se stabilesc potrivit tarifelor de prime prevăzute. În cazul în care până la primul termen de plată operațiunile de înregistrare sau de reportare nu au fost efectuate, primele de asigurare pe anul în curs se plătesc în cuantumul datorat pentru anul precedent.

Pentru bunurile cuprinse în asigurare care nu au fost declarate sau au fost omise cu ocazia înregistrării ori reportării, primele de asigurare se stabilesc și se încasează pentru tot timpul cât bunurile nu au fost înregistrate cu primele reportate, însă pe cel mult doi ani în urmă, în afara anului în curs; revizuirea primelor stabilite se admite pe aceeași perioadă.

Primele sau diferențele de primă stabilite retroactiv se plătesc în două rate egale, prima rată în 30 zile și a doua în 60 zile de la data comunicării, înștiințării de plată. Pentru neplata în termen a primelor de asigurare se aplică pentru fiecare lună sau fracțiune de lună de întârziere o majorare de 1% pentru instituțiile de stat și 2% pentru celelalte categorii de asigurați.

3.2. Contractul de asigurare de bunuri

Asigurări de bunuri pot încheia persoane fizice și juridice cu domiciliul, sediul sau reședința în România.

În noile condiții ale legii, pot fi asigurate facultativ: bunurile aparținând persoanelor fizice și juridice, bunurile primite în folosință sau aflate la acestea spre păstrare, reparare, prelucrare, curățare, vânzare sau spre a fi expuse în muzee, bunuri care fac obiectul unor contracte de concesionare, închiriere sau locație de gestiune. Nu se pot asigura bunurile care din cauza degradării nu mai pot fi folosite potrivit destinației.

Bunurile se asigură pentru sumele declarate de asigurat și care nu trebuie să depășească valoarea lor la data asigurării. Prin valoarea bunurilor la data asigurării se înțelege:

– la mijloace fixe și obiective de inventar – valoarea de nou a acestora din care s-a scăzut uzura în raport cu vechimea, întrebuințarea și starea de întreținere a bunurilor respective;

– la materii prime și materiale, produse finite, mărfuri – prețul de achiziție al acestora;

– la obiectele de muzeu și lucrările de artă pe sticlă, din sticlă ori pe plăci din marmură – sumele corespunzătoare valorii lor din circulație.

Valoarea de nou și prețul de achiziție se stabilesc după prețurile practicate în comerț. În cazul în care pentru unele bunuri nu există prețuri practicate în comerț, valoarea lor se stabilește prin comparații cu valoarea unor bunuri asemănătoare.

Asigurarea se încheie pe o perioadă de un an, iar la cerere și pe perioade mai scurte; se consideră încheiată prin plata primelor de asigurare și emiterea de către asigurator a contractului de asigurare și este valabilă numai pentru bunurile și riscurile specificate.

Primele de asigurare se stabilesc de către asigurator și se achită anticipat și integral. La cererea asiguratului plata primelor se poate face și în rate sub-anuale ce se achită la termenele stabilite în contract astfel:

– în două rate: rata 1 = 6/10 din prima anuală, la încheierea contractului;

rata 2 = 4/10 din prima anuală, la 4 luni de la începerea asigurării;

– în trei rate: rata 1 = 5/10 din prima anuală, la încheierea contractului;

rata 2 = 3/10 din prima anuală, la 3 luni de la începerea asigurării;

rata 3 = 2/10 din prima anuală, la 6 luni de la începerea asigurării.

În caz de neplată la scadență a unei rate de primă, următoare celei dintâi, asiguratul are drept să o plătească în termen de două luni de la scadența ratei respective. Contractul se reziliază în cazul în care sumele datorate de asigurat cu titlu de primă nu sunt plătite în termen de două luni de la scadență.

Răspunderea asigurătorului începe după 24 de ore de la expirarea zilei în care s-au plătit primele de asigurare și încetează la ora 24 a ultimei zile din perioada pentru care s-a încheiat asigurarea.

Dacă se constată că primele de asigurare calculate și plătite nu corespund celor tarifare, deși declarația de asigurare semnată de asigurat este exactă și completă, când primele de asigurare sunt mai mici, asigurătorul solicită asiguratului prin scrisoare recomandată diferența de primă datorată de la începutul asigurării.

Dacă asiguratul nu plătește diferența de primă în termen de 15 zile de la data expedierii scrisorii, asigurătorul reduce suma asigurată cu efect de la începutul asigurării corespunzător raportului dintre primele calculate și plătite și primele cuvenite potrivit tarifului. Iar când primele sunt mai mari, se trece diferența de primă în contul ratelor următoare.

Asiguratul este obligat să întrețină bunurile asigurate în bune condiții în scopul prevenirii producerii evenimentelor asigurate, dacă prin nerespectarea acestor obligații s-ar produce pagube, asigurătorul are dreptul să denunțe asigurarea, fără restituirea primelor achitate. Asiguratul are obligația să înștiințeze în scris pe asigurător despre producerea riscului în termen de 24 de ore; să înștiințeze imediat în caz de incendiu sau explozie organele de poliție, unitățile de pompieri.

Despăgubirea datorată nu poate depăși valoarea bunului în momentul producerii riscului asigurat, cuantumul pagubei și nici suma la care s-a făcut asigurarea. Asigurătorul nu datorează despăgubirea dacă riscul asigurat a fost produs cu intenție de către asigurat, beneficiar ori de către un membru din conducerea persoanei juridice asigurate, de către persoanele fizice majore care în mod statornic locuiesc și gospodăresc împreună cu asiguratul.

Nu se acordă despăgubiri pentru:

a) pagube indirecte – reducerea valorii bunurilor asigurate după reparații, scăderea prețurilor bunurilor, întârzieri în livrarea bunurilor, chiar ca urmare a unei cauze cuprinse în asigurare;

b) pagube produse prin întreruperea folosirii bunurilor ori prin întreruperea producției, inclusiv salariile aferente pe perioada respectivă, chiar ca urmare a unei cereri cuprinse în asigurare;

c) pagube produse de operații militare în timp de război, dacă nu s-a convenit altfel;

d) cheltuielile făcute pentru transformarea sau îmbunătățirea bunurilor în comparație cu starea lor dinaintea producerii evenimentului asigurat, cele pentru repararea unor avarii sau distrugeri produse de cauze necuprinse în asigurare, și nici cele pentru reparații, recondiționări sau restaurări nereușite.

În condițiile de asigurare poate fi stipulată o clauză potrivit căreia asiguratul rămâne propriul său asigurător pentru o franșiză sau o sumă determinată, care nu se despăgubește de asigurător.

În cazul în care contractul de asigurare s-a încheiat pentru o sumă inferioară valorii bunurilor, despăgubirea cuvenită se poate reduce corespunzător raportului dintre suma prevăzută în contract și valoarea bunului, în conformitate cu principiul răspunderii proporționale.

Cuantumul pagubei se stabilește în funcție de faptul dacă paguba este totală sau parțială. Paguba totală înseamnă:

– la clădiri – distrugerea în întregime fără resturi valorificabile, distrugerea în așa măsură încât deși au rămas elemente de construcții valorificabile, refacerea prin reparații nu mai este posibilă sau costul reparațiilor mai puțin uzura depășește valoarea la data producerii riscului asigurat a clădirilor, din care s-a dedus valoarea resturilor valorificabile;

– la bunurile a căror cantitate se exprimă în diverse unități de măsură – acea parte din cantitatea totală care a fost distrusă în întregime;

– la celelalte bunuri – distrugerea în întregime fără resturi valorificabile sau distrugerea în așa fel încât deși au rămas resturi valorificabile bunurile nu mai pot fi folosite prin repararea părților componente sau înlocuirea pieselor valorificabile, iar la bunurile ce nu mai pot fi folosite prin repararea părților componente, costul de înlocuire sau repararea minus uzura depășește valoarea bunului la data producerii riscului asigurat.

Paguba parțială înseamnă:

– în clădiri – avarierea în cazurile în care clădirile se pot reface prin reparații;

– la bunurile a căror cantitate se exprimă în diverse unități de măsură – deprecierea la acea parte din cantitatea totală care a rămas după producerea riscului asigurat și care diminuează valoarea bunurilor respective;

– la celelalte bunuri – avarierea în cazurile în care bunurile respective mai pot fi folosite prin repararea părților componente.

În cazul de pagubă totală, mărimea acesteia reprezintă la construcții costul cosntruirii din nou din care se scad uzura și valoarea resturilor refolosibile, la bunurile a căror cantitate se exprimă în diverse unități de măsură valoarea părții din cantitatea totală care a fost distrusă în întregime, iar la celelalte bunuri distruse din care se scade valoarea recuperărilor.

În cazul de pagubă parțială, cuantumul acesteia reprezintă la clădiri – costul reparației din care se scad uzura și recuperările, la bunurile a căror cantitate se exprimă în diverse unități de măsură – valoarea pierderii de calitate a acelei părți din cantitatea totală care a rămas după pagubă și care diminuează valoarea bunurilor respective, la obiectele de muzeu – costul restaurării din care scade valoarea resturilor refolosibile, iar la celelalte bunuri – costul reparațiilor componente din care se scad uzura și valoarea resturilor refolosibile.

Valoarea de nou la data producerii evenimentului asigurat a bunurilor se stabilește astfel:

a) pentru clădiri – prețul unitar de articol de deviz pentru lucrări de construcții și instalații aferente lor, metodologia de întocmire a devizelor, în vederea stabilirii valorii de nou și dispoziții legale ce se aplică la întocmirea devizului pe categorii de lucrări, sunt cele valabile la data producerii evenimentului asigurat;

b) pentru bunurile cumpărate din comerț – prețul de vânzare practicat în comerț;

c) pentru bunurile producție proprie – prețul de producție, cel mult prețul de vânzare din comerț mai puțin adaosul comercial și TVA-ul aferent;

d) pentru produsele din cultura plantelor și creșterea animalelor:

– în cazul producției de import strategică, prețul de contractare și achiziționare stabilit de Ministerul Agriculturii;

– în cazul celorlalte produse, prețul de contractare și/sau achiziție cu care acestea sunt preluate de unitățile de specialitate, iar în lipsă, prețurile de vânzare pe piața locală.

e) pentru obiecte de muzeu – valoarea de circulație;

f) pentru bunurile de tipuri ce nu se mai fabrică – prețul stabilit în comparație cu bunurile asemănătoare, făcându-se scăderea corespunzătoare diferențelor de calitate și productivitate;

g) pentru bunurile destinate vânzării – prețul de vânzare mai puțin adaosul comercial și TVA-ul aferent acestuia.

În asigurările de bunuri și de răspundere civilă, dreptul persoanelor păgubite împotriva celor răspunzători de producerea pagubelor rămâne neștirbit potrivit dreptului comun pentru tot ceea ce nu se va fi plătit de ASIROM.

3.3. Asigurarea clădirilor, altor construcții și a conținutului acestora

(mijloace fixe și mijloace circulante materiale), pentru cazurile de

pagube produse de incendiu și alte calamități

1. Asigurătorul asigură :

a) clădirile și alte construcții (inclusiv instalații fixe aferente de încălzire, electrice, sanitare, ascensoare etc.) servind pentru: locuințe, birouri, magazine, bufete, restaurante, depozite de mărfuri, ateliere, teatre, cinematografe, cluburi, muzee, expoziții, dependințe etc.; clădirile în curs de construcții; împrejurimile etc.;

b) mașinile, utilajele, instalațiile, motoarele, uneltele, inventarul gospodăresc și alte mijloace fixe;

c) obiectele de inventar;

d) mărfurile, materiile prime și auxiliare, materialele, semifabricatele, produsele finite și alte mijloace circulante materiale.

Asigurarea clădirilor este în momentul de față facultativă, însă, datorită costurilor tot mai ridicate ale daunelor produse de calamități naturale, cum ar fi cutremurul și inundațiile, se speculează introducerea asigurării obligatorii a clădirilor și a conținutului acestora.

2. Nu se pot asigura în afară de cele prevăzute în condițiile generale de asigurare următoarele bunuri:

a) banii, hârtiile de valoare, documentele, registrele sau titlurile, actele, manuscrisele, pietrele scumpe, obiectele de platină, aur sau argint, mărcile poștale și altele. De asemenea, cu excepția bunurilor de acest fel, cele care constituie obiecte de muzeu sau de expoziție ori a celor care se asigură potrivit altor condiții speciale de asigurare;

b) bunurile din gospodăriile persoanelor fizice, autovehiculele și alte vehicule cu tracțiune mecanică, navele și animalele, care se asigură potrivit altor condiții speciale de asigurare;

c) solariile și tunelele – construcții speciale din stâlpi de lemn, beton, metal sau din alte materiale, cu pereți laterali și acoperișul în panouri de materiale de polietilenă, simple folii de polietilenă sau alte materiale.

3. Asigurătorul acordă despăgubiri în caz de pagube la bunurile asigurate, produse de incendiu, trăsnet, explozie chiar dacă trăsnetul sau explozia nu au fost urmate de incendiu, ploaie torențială inclusiv efectele indirecte ale acestuia, grindină, inundații, furtună, uragan, cutremur de pământ, prăbușire sau alunecare de teren, greutatea stratului de zăpadă sau gheață, avalanșe de zăpadă și cădere pe clădiri sau alte construcții a unor corpuri. Se acordă despăgubiri indiferent dacă bunurile avariate sau distruse se află sub acoperiș sau sub cerul liber.

4. În cazul clădirilor și altor construcții se mai acordă despăgubiri și pentru:

a) cazurile în care, pentru a se opri întinderea incendiului sau la o amenințare bruscă de o inundație, de prăbușire sau alunecare de teren, a fost nevoie, după caz, să se dărâme ori să se demonteze clădirea sau altă construcție, ori să fie mutată în alt loc, precum și în cazurile în care, în urma unui cutremur de pământ, inundații, prăbușiri sau alunecări de teren a devenit imposibilă folosirea clădirii sau altei construcții și este necesară, după caz, demontarea sau mutarea în alt loc a acestora;

b) pagubele produse clădirilor sau altor construcții prin izbirea lor de către un vehicul;

c) cheltuielile pentru lucrările de curățare a locului unde s-a produs paguba, în măsura în care sunt în legătură cu riscurile asigurate și sunt necesare pentru executarea lucrările de reparații.

5. În cazul mijloacelor fixe (cu excepția clădirilor sau altor construcții) și mijloace circulante materiale se mai acordă despăgubiri și pentru pagubele produse acestora ca urmare a:

a) carbonizării totale sau parțiale, ori topirii;

b) avarierilor accidentale produse la instalațiile de gaz, apă, canal sau încălzire centrală;

c) dărâmării, demontării sau mutării în alt loc a clădirilor sau altor construcții în care se află bunurile asigurate;

d) acțiunii unor cauze care au produs pagube bunurilor asigurate datorită avarierii sau distrugerii de către un risc asigurat, a clădirilor sau a altor construcții în care se aflau bunurile respective;

e) pierderii sau dispariției bunurilor asigurate;

f) prăbușirii clădirilor sau altor construcții în care se aflau bunurile asigurate.

6. Asigurătorul, în afară de cazurile prevăzute în condițiile generale de asigurare, nu acordă despăgubiri nici pentru:

a) pagube produse numai de fermentație, oxidare, căldură, precum și de afumare, pătare ori pârlire provenite dintr-o sursă normală de căldură;

b) pagube produse instalațiilor electrice numai prin acțiunea curentului electric (afară de pagubele cauzate de trăsnet);

c) pagube produse aparatelor electrice numai prin acțiunea curentului electric, dacă aceasta nu este urmată de incendiu;

d) pagube produse bunurilor puse la căldură sau la foc pentru prelucrare.

7. Sumele la care se face asigurarea se stabilesc conform cererii asiguratului, astfel:

a) separat pentru fiecare clădire sau altă construcție (depozite, ateliere etc.), precum și pentru fiecare obiect de muzeu sau de expoziție, lucrare de artă pe sticlă, din sticlă sau plăci de marmură;

b) pentru conținut (mijloace fixe și mijloace circulante materiale):

– global pentru toate bunurile din aceeași grupă prevăzută în tariful de prime, care se află în clădiri sau alte construcții, sau

– separat pentru fiecare bun sau pentru unele bunuri, din aceeași grupă prevăzută în tariful de prime, care se află în clădiri sau alte construcții (depozite, ateliere etc.).

8. Prima de asigurare se stabilește conform Anexei nr.1.

9. La stabilirea despăgubirii se aplică și prevederile din condițiile generale de asigurare cu excepția cazurilor de pagube produse clădirilor și alte construcții aparținând persoanelor fizice.

10. Se consideră culpă în producerea pagubei, pentru care asigurătorul nu acordă despăgubiri în următoarele cazuri:

a) incendierea intenționată a clădirilor sau altor construcții ori bunuri asigurate, carbonizarea sau topirea intenționată a bunurilor asigurate, dacă aceste fapte rezultă din actele încheiate de organele în drept;

b) folosirea focului deschis, inclusiv a unei surse de lumină cu flacăra deschisă în încăperi în care sunt depozitate sau manipulate produse ușor combustibile ori produse inflamabile;

c) aprinderea sau nesupravegherea focului deschis în apropierea unei clădiri sau alte construcții;

d) folosirea unor produse ușor inflamabile pentru curățarea parchetului, dușumelelor, hainelor etc. ori manipularea unor asemenea produse, în aceeași încăpere și în același timp în care este aprins focul, în care arde lumină cu flacără sau în care funcționează reșouri ori radiatoare electrice;

e) fumatul în încăperi în care sunt depozitate furaje sau produse ușor inflamabile;

f) construirea de clădiri sau alte construcții în zonele periclitate de inundații, prăbușiri sau alunecări de teren, dacă organele în drept au interzis prin acte publicate sau au comunicat în scris asiguratului – înainte de construire – interdicția de construire în acea zonă

11.1. La asigurările încheiate pe o perioadă de 1 an, dacă acestea se reînnoiesc pe noi perioade de câte 1 an primele de asigurare se reduc după cum urmează:

– pentru al 2-lea an consecutiv de asigurare, cu 10% din cota de primă stabilită pentru primul an de asigurare, dacă în anul precedent nu s-au plătit ori nu se datorează despăgubiri de asigurare;

– pentru al 3-lea an consecutiv de asigurare, cu 25% din cota de primă stabilită pentru primul an de asigurare, dacă în anii precedenți nu s-au plătit ori nu se datorează despăgubiri de asigurare;

– pentru al 4-lea an consecutiv de asigurare, precum și pentru anii următori, cu 30% din cota de primă stabilită pentru primul an de asigurare, dacă în anii precedenți nu s-au plătit ori nu se datorează despăgubiri de asigurare.

Se aplică reduceri de primă și în situațiile în care în anul anterior s-au acordat sau se cuvin despăgubiri de asigurare pentru pagube produse din vina unor terțe persoane, iar valoarea despăgubirii plătite face obiect al recuperării prin acțiune de regres.

Dacă la reînnoirea asigurării se solicită asigurarea și a altor bunuri decât a acelora pentru care s-a acordat asigurarea anterioară, pentru aceasta nu se acordă reducere de primă, încheindu-se asigurarea separată.

11.2. Directorii sucursalelor ASIROM pot aproba, la cererea scrisă a asiguratului, acordarea bonificațiilor de la pct.10.1. dacă asigurarea se reînnoiește în termen de 60 de zile de la data când răspunderea asigurătorului încetează cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:

a) să se efectueze în prealabil datei aprobării, o inspecție de risc, cu întocmirea unui proces-verbal semnat împreună cu asiguratul, din care să rezulte că bunurile pentru care s-a contractat asigurarea anterioară și pentru care se solicită acordarea de bonificații nu prezintă avarii;

b) să se confirme de către serviciul daune, în scris, pe referatul întocmit de serviciul asigurări că, în perioada de la data expirării asigurării precedente și până la data inspecției de risc menționată la lit. a) nu s-au produs pagube la asigurarea în cauză.

12. La asigurarea facultativă a clădirilor, altor construcții și a conținutului, pentru cazurile de pagube produse de incendiu și alte calamități, se aplică toate prevederile condițiilor generale de asigurare, în măsura în care nu contravin prezentelor condiții speciale.

3.4. Asigurarea mașinilor, utilajelor și instalațiilor, pentru cazurile de

avarii accidentale

1. Asigurătorul asigură mașinile, utilajele și instalațiile, atâta timp cât se află în incinta unității asigurate sau la domiciliul asiguratului, chiar și în curs de montare și demontare, inclusiv cele de rezervă.

2. Asigurătorul acordă despăgubiri în caz de pagube la mașinile, utilajele și instalațiile asigurate, produse în mod subit de:

a) ruperi sau deformări în timpul funcționării, ciocnirii, lovirii sau izbirii cu alte corpuri, explozie, lipsa apei în cazane sau alte recipiente, efectul unor substanțe chimice, acțiunea curentului electric, scurtcircuit, supratensiune, supraintensitate, formare de arcuri voltaice, inducție, trăsnet, cutremur de pământ, furtună, uragan, ploaie torențială, îngheț, gheață sau depunere de gheață, prăbușire sau alunecare de teren, revărsare de apă ca urmare a spargerii conductelor sau a ventilelor, grindină, cădere de mașini, utilaje, instalații a unor corpuri, greutatea stratului de zăpadă sau de gheață, sau avalanșe de zăpadă;

b) defecte de construcție, de material, de turnare sau de montare, cu excepția celor prevăzute la punctul 4.

3. Pagube produse uneltelor sau pieselor fixate numai temporar la mașină, utilaj sau instalație, ori care se schimbă, ca: burghie, unelte de sfărâmare, cuțite, pânze, forme, matrițe, ace, platine, pietre, site, curele de transmisie, cabluri, lanțuri, panglici, garnituri de coarde, de cilindri etc. se despăgubesc numai dacă acestea erau montate la mașină, utilaj sau instalație și dacă avarierile sau distrugerile s-au întâmplat odată cu cele produse din orice cauze cuprinse în asigurare, însăși mașinii, utilajului sau instalației.

4. Asigurătorul, în afară de cazurile prevăzute în condițiile generale de asigurare, nu acordă despăgubiri nici pentru:

a) pagube produse în mod lent și numai prin uzura sau întrebuințarea mașinilor, utilajelor sau instalațiilor;

b) pagube produse de inundații, incendiu, prin furt, precum și cele prilejuite de măsurile de stingere sau de dărâmare în timpul incendiului sau după producerea acestuia.

5. Sumele la care se face asigurarea se stabilesc conform cererii asiguratului, separat pentru fiecare mașină, utilaj sau instalație. Cotele de primă se stabilesc conform Anexei nr.2.

6. La stabilirea despăgubirii se aplică și prevederile din condițiile generale de asigurare.

7. În cazul în care după producerea evenimentului asigurat, mașina, utilajul sau instalația intră în reparație pe o perioadă de cel puțin 30 de zile, asigurarea mașinii, utilajului sau instalației respective – la cererea asiguratului – se suspendă la ora 24 a zilei în care asiguratul a anunțat intrarea în reparație a mașinii, utilajului sau instalației respective și reintră în vigoare la ora 24 a zilei în care a anunțat repunerea în funcțiune, expirarea asigurării prelungindu-se cu perioada în care a fost suspendată.

8. Se consideră culpă în producerea pagubei, pentru care asigurătorul nu acordă despăgubiri, următoarele cazuri:

a) provocarea cu intenție a pagubei sau prin neglijență gravă, dacă aceste fapte rezultă din actele încheiate de organele în drept;

b) producerea pagubei cauzată de explozie sau folosirea în încăperea în care se aflau bunurile asigurate a focului deschis, dacă în acea încăpere erau depozitate sau manipulate produse ușor combustibile ori produse inflamabile;

c) producerea pagubei cauzată de explozie prin folosirea în încăperea în care se aflau bunurile asigurate a unor produse ușor inflamabile pentru curățarea parchetului, dușumelelor, hainelor etc. și în același timp în care s-a aprins focul;

e) producerea pagubei cu prilejul avarierii sau distrugerii clădirilor sau altor construcții în care se aflau bunurile asigurate;

9. La asigurarea facultativă a mașinilor, utilajelor și instalațiilor, pentru cazurile de avarii accidentale, se aplică toate prevederile condițiilor generale de asigurare, în măsura în care nu contravin prezentelor condiții speciale.

3.5. Asigurarea bunurilor sau valorilor pentru cazurile de furt prin

efracție sau prin acte de tâlhărie

Obiectul asigurării

În baza acestei asigurări se acordă despăgubiri pentru cazurile de furt prin efracție sau prin acte de tâlhărie a bunurilor sau valorilor aflate în localul asiguratului. Asigurarea se poate încheia numai de persoane juridice. Încheierea asigurării este condiționată de încheierea pentru aceleași bunuri a asigurării de incendiu și alte calamități.

Limita teritorială

Limita teritorială este România.

Riscurile asigurate

ASIROM S.A. acordă despăgubiri pentru pagubele produse în urma furtului prin efracție sau prin acte de tâlhărie dacă sunt îndeplinite următoarele măsuri de protecție:

– ușile exterioare ale localului să fie dotate cu dispozitive de închidere;

– geamurile ușilor și ferestrelor de la parterul clădirii cu excepția vitrinelor dinspre stradă să fie apărate de obloane de lemn sau bare de fier sau grilaje de fier încuiate;

– încăperile în care se află bunurile/valorile asigurate să fie dotate cu sisteme de alarmă.

Alte acoperiri

a) pagube produse prin spargerea sau deteriorarea cu prilejul furtului sau tentativei de furt prin efracție a pereților, acoperișului, tavanelor, ușilor, ferestrelor și dușumelelor la clădiri sau alte construcții aparținând asiguratului, precum și a mobilierului și a sistemului de alarmă;

b) pagube produse prin furtul prin acte de tâlhărie a bunurilor sau valorilor înscrise în contractul de asigurare, aflate în localul prevăzut în contract, dacă acestea s-au săvârșit în localul menționat în contract, prin acte de violență sau amenințări, în condițiile prevăzute în codul penal, asupra uneia sau mai multor persoane din conducerea sau din serviciul asiguratului;

c) pagube produse bunurilor sau valorilor înscrise în contractul de asigurare, aflate în localul prevăzut în contract, prin întrebuințarea cheilor originale, însă numai dacă acestea au fost obținute prin acte de tâlhărie comise așa cum se prevede la litera b, în localul menționat în contractul de asigurare.

Suma asigurată

Se stabilește: – fie global pentru toate bunurile existente în local

– fie separat pentru fiecare bun sau pentru unele bunuri (stoc de

marfă, mobilier, aparatură electronică etc) existente în local.

Suma asigurată nu trebuie să depășească valoarea reală a bunurilor.

Principiul proporției

În cazul în care contractul de asigurare pentru o sumă inferioară valorii reale a bunurilor, despăgubirea cuvenită se reduce corespunzător raportului dintre suma prevăzută în contract și valoarea reală a bunului la data producerii evenimentului asigurat.

Prima de asigurare

Se calculează aplicând cota de primă conform Anexei nr.3 la suma asigurată. Prima de asigurare anuală se poate încheia și în rate.

Durata asigurării

Asigurarea se încheie pe o perioadă de 1 an. La cererea asiguratului, asigurarea se poate încheia și pe o perioadă mai mică, dar minim 3 luni.

Răspunderea ASIROM

Începe după 24 de ore de la expirarea zilei în care s-au achitat primele de asigurare, această perioadă se socotește de la data începerii răspunderii asigurătorului.

Plata despăgubirii

Constatarea și evaluarea pagubei se fac de către asigurător. În caz de pagubă se întocmește de către organele asigurătorului un proces-verbal de constatare a pagubelor produse, cu participarea asiguratului sau a unui membru major din familia acestuia, respectiv martori, despăgubirea nu poate depăși suma la care s-a făcut asigurarea, nici cuantumul pagubei și nici valoarea bunurilor din momentul producerii evenimentului asigurat.

3.6. Asigurarea geamurilor, oglinzilor și a altor bunuri casabile, pentru

cazurile de spargere sau crăpare

1. Asigurătorul asigură geamurile, oglinzile și alte bunuri casabile, pentru cazurile de spargere sau crăpare.

2. Nu se pot asigura următoarele bunuri:

a) geamurile, oglinzile sau orice alte bunuri casabile, care sunt sparte, crăpate, cu știrbituri sau alte asemenea defecte;

b) geamurile, oglinzile sau orice alte bunuri casabile care reprezintă pentru asigurat mărfuri sau materiale pentru executări de lucrări.

3. Asigurătorul acordă despăgubiri în caz de pagube la geamuri, oglinzi sau alte bunuri casabile asigurate, produse prin spargere, crăpare de:

a) incendiu, trăsnet, explozie, ploaie torențială, grindină, inundație, furtună, uragan, cutremur de pământ, prăbușire sau alunecare de teren, greutatea stratului de zăpadă sau de gheață, avalanșe de zăpadă și variațiune de temperatură;

b) faptele oamenilor;

c) accidente de orice fel, inclusiv cele produse prin acțiunea animalelor;

d) lucrările de montare, demontare sau mutare a bunurilor asigurate, precum și greșita montare inițială.

Se mai acordă despăgubiri – în limita sumelor asigurate – și pentru pagubele la inscripții, picturi, gravuri sau alte ornamentații, precum și la literele aplicate pe geamuri, oglinzi sau alte bunuri casabile, dacă aceste pagube s-au produs odată cu spargerea sau crăparea bunului asigurat.

4. Sumele la care se face asigurarea se stabilesc conform cererii asiguratului, astfel:

a) global pentru toate bunurile din aceeași grupă, sau

b) separat pentru fiecare bun sau pentru unele bunuri, din aceeași grupă.

Pentru lucrările de artă pe sticlă, din sticlă sau pe plăci de marmură, sumele la care se face asigurarea se stabilesc întotdeauna separat pentru fiecare bun în parte. Cotele de primă se stabilesc conform Anexei nr.4.

5. Asigurătorul în afară de cazurile prevăzute în condițiile generale de asigurare nu acordă despăgubiri nici pentru:

a) pagube conexe (avarierea sau distrugerea ramelor geamurilor sau oglinzilor asigurate, a părților metalice sau din lemn, a instalațiilor electrice la lămpile de neon, la lustre sau alte lămpi asigurate, a instalațiilor de apă sau canal la bunurile sanitare asigurate, precum și altele asemănătoare);

b) pagube produse la suprafața bunurilor asigurate (zgârieturi, așchieri, ciuntituri);

c) pagube produse becurilor electrice;

d) pagube produse bunurilor asigurate numai prin căldură provenită de la o sursă normală de căldură.

6. Se consideră culpă în producerea pagubei, pentru care asigurătorul nu acordă despăgubiri, următoarele cazuri:

a) provocarea cu intenție a pagubei, dacă faptul rezultă din actele încheiate de organele în drept (poliție, alte organe de cercetare, pompieri sau altele);

b) producerea pagubei cauzată de incendiu sau explozie prin folosirea în încăperea în care se aflau bunurile asigurate, a focului deschis, inclusiv a unei surse de lumină cu flacără deschisă, dacă în acea încăpere erau depozitate sau manipulate produse ușor combustibile ori produse inflamabile;

c) producerea pagubei cauzată de incendiu sau explozie prin folosirea în încăperea în care se aflau bunurile asigurate, a unor produse ușor inflamabile pentru curățarea parchetului, în aceeași încăpere și în același timp în care este aprins focul;

d) producerea pagubei cauzată de inundație, prăbușire sau alunecare de teren, în cazul în care clădirile sau alte construcții în care se aflau bunurile asigurate au fost construite în zone periclitate de inundație, prăbușire sau alunecare de teren, dacă organele competente au interzis prin acte publicate sau au comunicat în scris asiguratului – înainte de construire – interdicția de a se construi în acea zonă;

e) producerea pagubei cu prilejul avarierii sau distrugerii clădirilor sau alte construcții în care se aflau bunurile asigurate, în cazurile prevăzute la lit. a-d, precum și la pct. 47 lit. B din condițiile generale de asigurare.

7. La asigurarea facultativă a geamurilor, oglinzilor și altor bunuri casabile pentru cazurile de spargere sau crăpare se aplică toate prevederile condițiilor generale, în măsura în care nu contravin prezentelor condiții generale.

3.7. Asigurarea complexă a gospodăriilor persoanelor fizice

Bunurile ce pot fi asigurate

ASIROM asigură următoarele bunuri aparținând persoanelor fizice:

a) mobilier și obiecte casnice ca: mobile, perdele, oglinzi, lămpi, ceasuri, vesela, obiecte de bucătărie etc.; frigidere, răcitoare, încălzitoare electrice cu ulei, încălzitoare cu produse petroliere, sobe de orice fel cu excepția celor fixe, cazane de baie, boilere electrice, robotul de bucătărie, unelte, motoare și electromotoare ale meseriașilor și instrumente ale profesioniștilor aflate în locuințe, instrumente muzicale, aparate fotografice, optice, de radio și televiziune, magnetofoane, calculatoare electronice, obiecte de sport, cărți, note muzicale, covoare, scoarțe etc.; tablouri și obiecte de artă, reproduceri după tablouri de artă sau obiecte de artă, precum și jucării;

b) îmbrăcăminte inclusiv blănuri, lenjerie, saltele, perne, încălțăminte;

c) produse agricole (cereale, făină, legume etc.), viticole, pomicole, produse animaliere și alimente;

d) unelte agricole, viticole, pomicole; mijloace de transport (căruțe, vehicule cu tracțiune animală); combustibil, materiale de construcție pentru uzul gospodăresc.

Riscurile asigurate

a) incendiu, trăsnet, explozie, chiar dacă trăsnetul sau explozia nu au fost urmate de incendiu, ploaie torențială inclusiv efectele indirecte ale acesteia, grindină, inundație, furtună, uragan, cutremur de pământ, prăbușire sau alunecare de teren, greutatea stratului de zăpadă sau de gheață, avalanșe de zăpadă;

b) pagube produse în urma avariilor accidentale produse la instalațiile de gaze, apă, canal sau încălzire centrală;

c) pagube produse în urma furtului prin efracție.

Durata asigurării

Asigurarea se încheie pe 1 an.

Tariful de prime

La încheierea asigurării se folosesc cotele globale de:

0,5% – în cazul locuințelor care nu sunt dotate cu sistem de alarmă,

0,4% – în cazul locuințelor care sunt dotate cu sistem de alarmă.

Suma asigurată se stabilește global pentru tot conținutul locuinței asiguratului și nu este obligatoriu ca această sumă să fie egală cu valoarea tuturor bunurilor din locuință, adică asigurarea se poate încheia și la sume asigurate mai mici conform opțiunilor asiguratului, dar niciodată mai mari.

Rate

Dacă prima de asigurare anuală depășește 100.000 lei, această primă se poate achita și în două rate după cum urmează:

– 60% din primă la încheierea contractului;

– 40% din primă la patru luni de la încheierea contractului.

Pentru rata a doua asiguratul beneficiază de un termen de păsuire de 30 zile.

3.8. Asigurarea animalelor

Obiectul asigurării

ASIROM S.A. asigură animalele aparținând persoanelor fizice și persoanelor juridice cu domiciliul, sediul sau reședința în România. De asemenea ASIROM asigură animalele primite în folosință de persoane juridice și care aparțin altor persoane juridice, precum și animalele primite spre creștere sau îngrășare de persoane fizice și persoane juridice, pe bază de contractări cu persoane juridice.

Animale ce pot fi asigurate

a) bovinele în vârstă de 6 luni sau peste 6 luni;

b) porcinele în vârstă de 6 luni sau peste 6 luni;

c) porcinele având o greutate de cel puțin 40 kg indiferent de vârsta lor, aflate în îngrășătorie, aparținând persoanelor juridice;

d) ovinele și caprinele în vârstă de 1 an sau peste 1 an.

Riscurile asigurabile

ASIROM acordă despăgubiri pentru cazurile de pieire a animalelor asigurate aparținând persoanelor juridice, ca urmare a bolilor, inclusiv sub forma de epizootii sau a accidentelor.

În cazul porcinelor – la cererea asiguratului – se cuprinde în asigurare și riscul de trichineloză cu plata unui adaos de 20% asupra primei tarifare anuale de bază.

Se consideră accidente:

– incendiul, explozia, trăsnetul, acțiunea curentului electric, cutremurul de pământ, prăbușirea sau surparea de teren, inundația, furtuna, viscolul, grindina, înghețul;

– atacul animalelor sălbatice sau altor animale, mușcătura șerpilor, înțepătura insectelor veninoase, otrăvirea subită cu ierburi sau cu substanțe toxice ori medicamentoase, umflarea din cauza furajelor;

– insolația, asfixierea, înecul, lovirile sau rănirile subite, căderile, căderea pe animale a unor corpuri, leziunile interne provocate de înghițirea de obiecte, fătarea grea, castrarea făcută de organele veterinare.

Suma asigurată

a) la asigurarea animalelor aparținând persoanelor fizice suma asigurată este egală cu valoarea de pe piața locală a animalelor respective. La această asigurare, se va scădea din despăgubire o franșiză de 20% aplicată la suma asigurată;

b) la asigurarea animalelor aparținând persoanelor juridice, în cazul animalelor de rasă comună, suma asigurată este egală cu valoarea pe piața locală a animalelor respective;

c) la porcinele aflate în îngrășătorii, aparținând persoanelor juridice, suma asigurată se stabilește pe baza greutății medii a animalelor și a prețului de achiziție al cărnii în viu practicat de către societățile comerciale de industrializare a cărnii; greutatea medie se calculează ținând seama de limitele de greutate minimă și maximă, declarată de asigurat, care nu pot fi mai mici de 40 kg, respectiv mai mari de 140 kg;

d) în cazul animalelor de producție, procurate din import de către persoane juridice, precum și în cazul animalelor de rasă de proveniență indigenă, asigurarea se poate contracta la sume asigurate corespunzătoare valorii de procurare ori de inventar a animalelor respective.

Animalele din această gospodărie se primesc în asigurare numai pentru sumă egală de fiecare animal din aceeași grupă de vârstă și grupă de rasă.

Animalele intrate în gospodărie în cursul asigurării și care fac parte din aceeași grupă de vârstă cu animalele asigurate sunt cuprinse în asigurare, în caz de producere a evenimentului asigurat avându-se în vedere următoarele:

– în cazul în care numărul animalelor din aceeași grupă cu animalul pierit, aflate în gospodăria asiguratului la data producerii evenimentului asigurat este mai mare decât numărul animalelor asigurate, suma asigurată pentru fiecare animal se reduce, stabilindu-se în raportul dintre numărul animalelor asigurate și numărul animalelor din acea grupă, aflate în gospodăria asiguratului la data producerii evenimentului asigurat.

Prima de asigurare

Se calculează aplicând cota de primă conform Anexei nr. 6 la suma asigurată.

Prima de asigurare se poate achita și în rate:

a) în cazul persoanelor fizice:

– în 2 rate astfel: rata întâi 70% din prima anuală de plată la încheierea contractului de asigurare, iar rata a doua 30% din prima anuală de plată la 4 luni de la începutul asigurării;

b) în cazul persoanelor juridice:

– în 2 rate astfel: rata întâi 60% din prima anuală de plată la încheierea contractului de asigurare, iar rata a doua 40% din prima anuală de plată la 4 luni de la începutul asigurării;

– în 4 rate astfel: rata întâi 30% din prima anuală de plată la încheierea contractului de asigurare, rata a doua 30%, rata a treia 30%, rata a patra 10% din prima anuală de plată la o lună, 4 luni și respectiv 7 luni de la începutul asigurării.

Durata asigurării

Asigurarea se încheie pe o perioadă de 1 an.

Începe:

– în caz de accident după 5 zile de la expirarea zilei în care s-au plătit primele de asigurare și s-a emis contractul de asigurare;

– în caz de boală după 60 zile de la expirarea zilei în care s-au plătit primele de asigurare.

Încetează la ora 24 a ultimei zile din perioada pentru care s-a încheiat asigurarea; această perioadă se socotește de la expirarea celor 5 zile prevăzute anterior.

Obligațiile asiguratului

a) să-și întrețină animalele în bune condiții și în conformitate cu regulile zooigienice și sanitare veterinare de îngrijire, hrănire, întreținere și folosire a animalelor;

b) să înștiințeze în scris pieirea animalelor asigurate, cel mai târziu în 24 de la data producerii evenimentului asigurat, celei mai aproape unități a asigurătorului;

c) să păstreze cadavrele animalelor sau resturile lor în vederea examinării acestora pentru întocmirea procesului-verbal de constatare;

d) să pună la dispoziția asigurătorului toate actele și evidențele necesare pentru verificarea existenței și valorii animalelor asigurate, pentru constatarea producerii evenimentului asigurat și evaluarea pagubelor, precum și stabilirea dreptului la despăgubire.

Plata despăgubirii

În cazul pieirii animalelor se întocmește, în termen de cel mult 48 de ore de la data înștiințării producerii evenimentului asigurat, un proces-verbal pe formularul asigurătorului de către împuternicitul acestuia împreună cu medicul sau tehnicianul veterinar de circumscripție sau, după caz, tehnicianul veterinar comunal.

În procesele-verbale se stabilesc cauza și împrejurările îmbolnăvirii și pieirii animalului, precum și valoarea animalului pierit.

Despăgubirea acordată de ASIROM nu poate depăși suma la care se face asigurarea, nici cuantumul pagubei și nici valoarea animalului din momentul producerii evenimentului asigurat.

Prin cuantumul pagubei se înțelege valoarea animalului ce se despăgubește, din care s-a scăzut recuperările stabilite.

3.9. Asigurarea culturilor agricole și a rodului viilor

Obiectul asigurării

Asigurarea culturilor agricole și a rodului viilor se adresează producătorilor agricoli. În asigurare pot fi cuprinse culturile de pe terenurile agricole proprietate a persoanelor juridice, primite în folosință sau luate în arendă de către acestea. De asemenea pot fi asigurate culturile de floarea-soarelui, soia, sfeclă de zahăr, tutun proprietate a persoanelor fizice, a căror recoltă face obiectul contractelor încheiate, după caz, cu fabrici de ulei, fabrici de zahăr, fabrici de țigarete ori de fermentare a tutunului.

Riscurile asigurabile

ASIROM acordă despăgubiri pentru cazurile de pagube provocate :

-de grindină și incendiu

– numai de grindină

Se acordă despăgubiri numai pentru pagubele la valoarea producției suferite prin pierderi cantitative, cu excepția culturii de tutun la care se acoperă și pagubele suferite prin pierderi calitative de pe urma grindinei.

Din același fel de cultură sau vie pusă pe rod se asigură întreaga suprafață cultivată, respectiv exploatată în anul agricol în curs.

În situația în care cultura asigurată suferă o daună totală din cauze necuprinse în asigurare, asiguratului i se restituie o parte din primele de asigurare plătite, în funcție de data la care s-au produs acele cauze.

Suma asigurată

Suma la care se face asigurarea pe hectar se stabilește potrivit cererii asiguratului, dar nu poate depăși:

– suma obținută prin înmulțirea producției medii prevăzută a se realiza pe hectar la cultura respectivă – declarată de asigurat – cu suma maximă pe kg acceptată de S.C. ASIROM S.A.;

– la acele asigurări la care despăgubirile se cesionează în favoarea unei terțe unități, suma obținută prin înmulțirea producției medii pe hectar pentru cultura respectivă cu prețul pe kg prevăzut în contractul încheiat cu terța unitate.

Prima de asigurare

Se stabilește pentru anul agricol în curs, indiferent de data încheierii asigurării, pe feluri de culturi. Prima de asigurare se stabilește aplicând o cotă de primă conform Anexei nr.7 la suma asigurată, această cotă situându-se între 2-10% în funcție de felul culturii și de județ. Prima de asigurare se achită integral sau în două sau trei rate. În funcție de mărimea suprafeței se pot acorda importante reduceri ale cotelor de primă.

Durata asigurării

Asigurarea poate fi încheiată oricând în timpul anului și este valabilă pentru anul agricol în curs.

Răspunderea ASIROM

Începe – pentru culturile agricole însămânțate, în momentul răsăririi lor;

– pentru culturile agricole sădite, din momentul sădirii lor;

– pentru rodul viilor, din momentul înfloririi.

Încetează – din momentul recoltării, iar la recoltele a căror recoltă se treieră, răspunderea pentru pagubele produse de incendiu încetează din momentul în care recolta a fost treierată.

3.10. Asigurarea pentru cazurile de avarii pe timpul

transportului autovehiculelor

Obiectul asigurării

Asigurarea poate fi încheiată numai pentru autovehiculele cumpărate de persoane juridice din România, pe timpul transportului acestora pe rute definite, de la sediul unității furnizoare la cel al unității care le comercializează.

Durata asigurării

Asigurarea se încheie pe o perioadă de 1 an, putând fi reînnoită de drept – fără emiterea unui nou contract de asigurare – pe perioadă de un 1 an, dacă una din părți nu o denunță, prin scrisoare recomandată, cu 30 de zile înainte de expirarea asigurării în curs, datele termenelor de plată a primelor rămânând cele stabilite pentru anul anterior.

Suma asigurată

Autovehiculele se asigură pentru suma prevăzută în factura de cumpărare a acestora.

Riscurile asigurate

Asigurătorul acordă despăgubiri în cazurile de pagube produse de riscurile prevăzute de regulamentul nr. 17/1976, chiar dacă autovehiculele sunt neînmatriculate în circulație, precum și în cazurile de pagube produse în timpul transportului autovehiculelor pe calea ferată sau cu autovehicule, de accidente ale mijlocului de transport ca: loviri sau izbiri cu alte mijloace de transport, căderi, deraieri, răsturnări sau împotmoliri, acte de tâlhărie, dispariție sau furt total sau parțial dacă s-au produs ca urmare a unui accident al mijlocului de transport, accidente în timpul încărcării, așezării sau descărcării autovehiculelor.

În această asigurare este inclusă și asigurarea facultativă suplimentară pentru cazurile când autovehiculul este condus de alte persoane decât asiguratul.

Prima de asigurare

Cota de primă pentru 100 lei din suma la care se încheie asigurarea este de 0,50 lei.

Primele de asigurare se calculează lunar, prin aplicarea cotei de primă prevăzută mai sus asupra valorii autovehiculelor transportate în cursul lunii și se plătesc de asigurat, anticipat și integral, astfel:

– la încheierea asigurării, pentru numărul de autovehicule ce urmează a fi livrat de unitatea furnizoare și transportat în prima lună de asigurare;

– în prima zi a fiecărei luni de asigurare, pentru numărul de autovehicule transportate efectiv în luna precedentă celei pentru care se plătește prima.

Obligațiile asiguratului

Asiguratul este obligat să trimită asigurătorului cu 2 zile înainte de sfârșitul fiecărei luni de asigurare, un tabel în care să se înscrie, pentru fiecare autovehicul cumpărat care a făcut obiectul transportului în cursul lunii de asigurare ce expiră, următoarele date: tipul autovehiculului, numărul facturii și data, prețul de cumpărare, numărul de motor și șasiu. Pe baza acestei comunicări, asigurătorul va verifica justețea primelor de asigurare plătite de asigurat, pentru lunile de asigurare expirate și va putea efectua și eventuale operațiuni de regularizare a primelor de asigurare.

În caz de neplată a primei de asigurare în prima zi a fiecărei luni de asigurare, asiguratul are dreptul să o plătească în termen de până la 5 zile de la scadența de plată a primei respective. În cazul neplății primei nici în termenul de păsuire de 5 zile, răspunderea asigurătorului se suspendă la ora 24 a ultimei zile din luna de asigurare expirată și va reîncepe de la ora 0 a zilei următoare celei în care s-a făcut plata primei restante.

Asigurătorul are dreptul de a verifica trimestrial, la asigurat, situația reală a numărului autovehiculelor transportate, pe ruta definită, de la unitatea furnizoare la unitatea care urmează să le comercializeze și de a face operațiunile de regularizare a primelor, în funcție de situația constatată.

Plata despăgubirii

În caz de producere a evenimentelor asigurate, despăgubirile se acordă în limita pagubelor produse, fără însă a depăși:

– valoarea din nou atunci când, la autovehiculele de producție internă sau externă, pagubele s-au produs în timpul transportului acestora pe calea ferată sau cu autovehicule;

– 90% din valoarea din nou a autovehiculelor, în cazul când pagubele s-au produs în timpul deplasării acestora prin forță proprie.

3.11. Asigurarea autovehiculelor de producție externă

Obiectul asigurării

Asigurarea este valabilă numai pentru autovehiculele de producție externă (inclusiv autovehiculele din gama DAEWOO produse în România), înmatriculate în România, deținute de persoane fizice sau juridice cu domiciliul, sediul sau reședința în România.

Asigurarea este valabilă și pentru autovehiculele de producție externă, înmatriculate în străinătate, deținute de persoane fizice sau juridice cu domiciliul, sediul sau reședința în străinătate cu acoperirea numai a riscurilor de accidente de circulație.

Riscurile asigurate

a) accidente de circulație (ciocniri, loviri, zgârieri, derapări, răsturnări);

b) calamități naturale (incendiu, explozie, inundație, furtună, cutremur, prăbușire sau alunecare de teren);

c) furt total sau parțial,

Asigurarea se poate încheia și numai pentru anumite riscuri:

– accidente de circulație + furt;

– accidente de circulație + calamități;

– accidente de circulație.

Durata asigurării

Asigurarea se poate încheia pe 1 an sau 6 luni; în cazul autovehiculelor înmatriculate în străinătate, asigurarea se poate încheia și pe perioade mai scurte.

Suma asigurată

Autovehiculele se asigură numai la valoarea lor reală care se stabilește scăzându-se din valoarea din nou a acestora uzura corespunzătoare.

Prima de asigurare

Prima de asigurare se calculează, aplicând o cotă de primă la suma asigurată.

În cazul în care asigurarea se încheie numai pentru anumite riscuri primele de asigurare sunt:

– accidente + furt = 80% din prima integrală;

– accidente + calamități = 70% din prima integrală;

– accidente de circulație = 60% din prima integrală.

Prima de asigurare se poate plăti integral sau în rate.

Echipamentul suplimentar asigurat

Prin echipament suplimentar se înțelege: aparatul radio, radiocasetofonul, compact discul, televizorul, boxele, frigiderul, telefonul, portbagajul, aparatul de taxat, stația de emisie-recepție și alte asemenea, dacă sunt montate la autovehicul.

Suma asigurată la care se poate asigura echipamentul suplimentar se limitează la 5% din valoarea autovehiculelor la data asigurării.

Cota de primă anuală aferentă echipamentului suplimentar este aceeași cu cea la care se face asigurarea autovehiculului la care acesta este montat.

În cazul în care autovehiculul este dotat din construcție cu echipament suplimentar se va plăti suplimentar prima de asigurare pentru acesta. Asiguratul are obligația numai să precizeze pe declarația de asigurare existența echipamentului suplimentar

Asigurarea remorcilor, semiremorcilor, rulotelor și a altor vehicule asemănătoare, de producție externă se încheie la valoarea lor reală, cu aceeași cotă de primă ca la asigurarea autovehiculului de producție externă. Asigurarea se încheie și este valabilă numai în cazul în care există o asigurare facultativă de avarii și pentru autovehiculul tractor.

Răspunderea ASIROM

Începe la 24 de ore de la expirarea zilei în care s-a achitat prima de asigurare și s-a întocmit contractul de asigurare.

La asigurările încheiate concomitent cu livrarea din depozitele unităților care au în profilul lor de activitate vânzarea de autovehicule noi, răspunderea asigurătorului începe în momentul semnării contractului de vânzare-cumpărare.

Încetează la ora 24 a ultimei zile din perioada pentru care s-a încheiat asigurarea; această perioadă se socotește de la data începerii răspunderii asigurătorului.

3.12. Asigurarea cărăușului pentru mărfurile transportate

Obiectul asigurării

Asigurarea poate fi încheiată de persoanele fizice și persoanele juridice cu domiciliul sau sediul în România care organizează transporturi de mărfuri cu autovehiculele înmatriculate în România.

Răspunderea asiguratului

Transportatorul este răspunzător pentru pierderea totală sau parțială a mărfii sau pentru vătămarea acesteia care se produce din momentul primirii mărfii la transport și până la predarea acesteia, precum și pentru depășirea termenului de livrare.

Transportatorul este scutit de această răspundere dacă pierderea mărfii, vătămarea acesteia sau depășirea termenului de livrare a avut loc din vina persoanei prevăzută în contract din cauza unui ordin dat de aceasta și care n-a fost provocat de o vină oarecare a transportatorului, de un viciu propriu al mărfii sau de împrejurări pe care transportatorul nu le-a putut evita și nici nu putea să preîntâmpine urmările.

Transportatorul nu poate invoca, pentru a se descărca de răspundere, nici defecțiunea autovehiculului pe care l-a folosit pentru transport, nici vina persoanei de la care a fost închiriat autovehiculul.

Transportatorul este scutit de răspundere atunci când pierderea sau vătămarea mărfii constituie o consecință a unui risc special care este indisolubil legat de una sau mai multe fapte arătate mai jos:

a) utilizarea autovehiculelor descoperite și fără prelată, dacă acest mod de utilizare a fost convenit în mod expres în contract și menționat în scrisoarea de trosură;

b) lipsa sau defecțiunea ambalajului pentru mărfurile expuse prin natura lor la stricăciuni sau vătămări atunci când nu sunt ambalate sau sunt prost ambalate;

c) deplasarea, încărcarea, amplasarea sau descărcarea mărfii de către expeditor sau destinatar, sau de persoane care au acționat în numele expeditorului sau destinatarului;

d) natura unor mărfuri, expuse unor cauze inerente chiar a acestei naturi fie perimării complete sau parțiale sau vătămării din cauza ruperii, ruginirii, descompunerii spontane, uscării, scurgerii normale sau acțiunii paraziților și rozătoarelor;

e) încărcarea sau numerotarea insuficientă sau nesatisfăcătoare a coletelor;

f) de transportul animalelor vii.

Suma asigurată

Atunci când în conformitate cu dispozițiile prezentei convenții, transportatorul este obligat a despăgubi daunele provocate de pierderea totală sau parțială a mărfii, cuantumul sumei ce urmează să fie restituită se determină pe baza costului mărfii, în locul și la timpul primirii acesteia pentru transport.

Valoarea mărfii se determină pe baza cursului ei la bursă sau în cazul când aceasta nu există, pe baza prețului curent al pieței sau când nu există nici unul nici altul, pe baza unei valori uzuale a mărfii de același fel și calitate. Totuși, cuantumul despăgubirii nu poate depăși suma de 25 fr G pentru 1 kg de greutate brută lipsă.

În afară de aceasta se restituie taxa de transport, taxele vamale și celelalte cheltuieli în legătură cu transportul mărfii complet în cazul pierderii totale și proporționale în caz de pierdere parțială; alte daune nu se restituie.

În cazul depășirii termenului de livrare și dacă persoana prevăzută în contract va dovedi că depășirea termenului a provocat daune, transportatorul este obligat să plătească despăgubiri pentru aceste prejudicii care însă nu pot depăși cuantumul taxelor de transport.

Asigurarea se încheie la suma pe care asiguratul precizează că va constitui limita răspunderii sale pentru eventualele pagube provocate proprietarilor mărfurilor transportate, dar nu mai mult de 50.000 dolari USA sau echivalentul acestora în lei, la cursul de schimb la data încheierii asigurării.

În cazul când valoarea mărfurilor depășește de fiecare transport suma de 50.000 dolari USA, asiguratul poate solicita, înaintea efectuării transportului, încheierea unei asigurări suplimentare, achitând prima de asigurare ce se va calcula de ASIROM.

Durata asigurării

Asigurarea se poate încheia fie pe o perioadă de timp de 1 an sau cel puțin 1 lună, fie pentru o călătorie.

Prima de asigurare

Cota anuală de primă este de 3,00% din suma la care s-a încheiat asigurarea, de fiecare autovehicul inclusiv remorca.

Cota de primă pentru prima lună este de 0,05%.

Cotele de primă, pentru fiecare din lunile de asigurare următoare celei dintâi luni de asigurare, cu o continuitate neîntreruptă, sunt următoarele:

a) pe luna a 2-a, aceeași cotă de primă, ca pentru valabilitatea asigurării până la 1 lună;

b) pentru fiecare din lunile a 3-a – a 12-a, precum și pentru fiecare din lunile următoare primului an de asigurare, cotele de primă reprezintă câte 40% din cota de primă pentru valabilitatea asigurării până la 1 lună.

La asigurările încheiate pentru o călătorie, cota de primă care se aplică la suma asigurată, de fiecare autovehicul, inclusiv remorcă, în cazurile în care suma asigurată depășește 50.000 dolari USA, este de 0,04% din suma asigurată respectivă.

Plata despăgubirii

Evaluarea pagubelor, stabilirea despăgubirilor și plata acestora se face de asigurător. Plata despăgubirilor se face în lei sau valută, în care s-a încheiat asigurarea.

Răspunderea ASIROM începe din momentul în care mărfurile s-au încărcat – în vederea expedierii – în autovehicul și încetează în momentul descărcării mărfurilor respective la destinație.

ASIROM acordă despăgubirile cuvenite în termen de 1 lună din momentul când s-au primit toate actele probatorii necesare lichidării pagubei. În limitele despăgubirilor plătite, ASIROM este subrogată în toate drepturile asiguratului, contra celor răspunzători de producerea pagubelor.

Orice sumă încasată de asigurat pentru pagube la care a primit despăgubiri va fi remisă la ASIROM în limita despăgubirilor primite de la ASIROM

.

CAPITOLUL IV

Asigurarea de răspundere civilă

4.1. Asigurarea de răspundere civilă prin efectul legii pentru accidente auto

4.1.1. Condițiile de existență ale asigurării de răspundere civilă

Existența asigurărilor de răspundere civilă permite acoperirea unor prejudicii – fie ele pagube sau vătămări corporale – produse de asigurat unor terțe persoane – denumite generic terți păgubiți.

De regulă, prin asigurarea de răspundere civilă sunt acoperite numai acele prejudicii produse de asigurat unor terțe persoane ca urmare a unui accident, în anumite condiții care se cer a fi îndeplinite cumulativ și anume:

a) este necesară săvârșirea de către asigurat a unei fapte ilicite care contravine unor norme legale;

b) trebuie să se poată dovedi existența unui prejudiciu, a unei pagube produse de asigurat terței persoane;

c) între fapta ilicită a asiguratului care a produs paguba sau accidentul și prejudiciul adus terței persoane trebuie să existe un raport de cauzalitate;

c) este necesar să se constate culpa asiguratului care a săvârșit fapta ilicită, care a condus la producerea accidentului.

4.1.2. Aspecte generale

Prin legea 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România asigurarea de mai sus a rămas unica asigurare obligatorie din țara noastră. Motivația instituirii obligativității pentru asigurarea de răspundere civilă auto este legată de creșterea într-un ritm accelerat a numărului autovehiculelor care circulă pe drumurile publice și, corespunzător, de sporirea pagubelor sau vătămărilor corporale produse prin accidentele de circulație. În asemenea condiții, protejarea victimelor accidentelor de circulație a căpătat o arie de interes social, asigurarea de răspundere civilă neputând fi lăsată la opțiunea fiecărui proprietar de autovehicule. Din acest motiv, asigurarea de răspundere civilă pentru accidente auto a fost instituită prin lege, până în anul 1996, singura societate de asigurări autorizată să o practice fiind ASIROM S.A. De menționat însă, că ea a avut multă vreme un rol de protecție socială, legiuitorul neurmărind așezarea ei pe baze rentabile.

După 1996 s-a căutat rentabilizarea acestei asigurări prin lege, primele de asigurare fiind stabilite într-un raport mai bun față de nivelul maxim al despăgubirii acordate și adaptate la eroziunea monetară continuă.

Conform Hotărârii Guvernamentale nr. 906/1998, pentru obținerea autorizației de a practica asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule, în conformitate cu prevederile legii, asigurătorii solicitanți trebuie să îndeplinească, cumulativ, următoarele condiții:

a) să dispună de un capital social vărsat de cel puțin 10 miliarde lei;

b) să dispună de o rețea teritorială proprie, formată din cel puțin două unități (sucursale, reprezentanțe, agenții) în fiecare județ;

c) să dispună la fiecare sucursală (reprezentanță) de personal propriu specializat în activitatea de constatare și de lichidare a daunelor auto;

d) să practice asigurări facultative de autovehicule;

e) să dispună de rezerve de prime și rezerve de daune suficiente pentru acoperirea datoriilor rezultate din practicarea activității de asigurare în anii anteriori celui pentru care se solicită autorizația respectivă.

4.1.3. Cuprinderea în asigurare

În asigurarea prin efectul legii de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule sunt incluse toate persoanele fizice și juridice care dețin autovehicule, înmatriculate în România și autorizate să circule pe drumurile publice. Alături de acestea, sunt cuprinse în asigurare și persoanele care intră pe teritoriul României cu autovehicule înmatriculate în străinătate, dar neasigurate pentru răspunderea civilă sau ale căror asigurări expiră în perioada în care se află pe teritoriul țării noastre.

4.1.4. Prima de asigurare

Nivelul primelor de asigurare se diferențiază pe categorii de autovehicule și pe categorii de asigurați – persoane fizice sau juridice – în funcție de capacitatea cilindrică, masa maximă autorizată, numărul de locuri, utilizare, așa cum se poate observa din tabelul de mai jos și anexa 11.

Pentru anul 2001, ca și în anii precedenți legiuitorul a prevăzut posibilitatea plății primelor de asigurare pentru întregul an anticipat și integral sau fracționat astfel:

– pentru perioada 1 ianuarie – 31 mai 2001, până la data de 31 decembrie 2000;

– pentru perioada 1 iunie – 31 decembrie 2001, până la data de 31 mai 2001.

.

NIVELUL

Primelor de asigurare obligatori de răspundere civilă pentru pagube

produse terților prin accidente de autovehicule

În cazul plății anticipate și integrale a primelor de asigurare, asiguratul beneficiază de o reducere cu 10% a lor; neachitarea la scadență a primelor de asigurare are drept efect căderea din drepturile de asigurat, până la plata acestora, și suportarea răspunderii civile față de eventualele terțe persoane păgubite, pe cheltuiala proprie a asiguratului.

Pentru autovehiculele care se radiază din circulație, primele de asigurare aferente perioadei rămase pentru care s-a plătit asigurarea calculată în luni întregi, se restituie asiguratului, la cererea scrisă a acestuia însoțită de documentele doveditoare.

Dovada plății primelor de asigurare revine asiguratului, înscrisul constatator fiind chitanța, ordinul de plată sau alt document probator al plății.

Dovada existenței asigurării obligatorii de răspundere civilă o constituie tichetul de asigurare emis de asigurătorii autorizați să practice această asigurare în România sau documentele internaționale de asigurare de răspundere civilă auto, eliberate de societăți de asigurare din străinătate, cu valabilitate pe teritoriul României.

4.1.5. Răspunderea asigurătorului

În cazul asigurării de răspundere civilă pentru accidente auto răspunderea societății asigurătoare începe astfel:

a) după 24 de ore de la expirarea zilei în care s-a plătit prima de asigurare în numerar sau pe baza ordinului de plată vizat de banca la care asiguratul are deschis contul de disponibil și s-a eliberat documentul care atestă încheierea asigurării, în cazul neplății la termen a primei datorate;

b) din momentul plății primei de asigurare în numerar sau pe baza ordinului de plată și în conformitate cu data intrării în vigoare a asigurării înscrisă în tichetul de asigurare, pentru situațiile în care prima aferentă unei perioade este plătită la scadență;

c) din momentul plății primei de asigurare și al eliberării tichetului de asigurare, dar nu mai devreme de data eliberării autorizației provizorii de circulație sau a înmatriculării autovehiculului.

Răspunderea asigurătorului încetează la ora 24 a ultimei zile de valabilitate înscrise în tichetul de asigurare pentru care s-a plăti prima de asigurare datorată sau, anterior acestei date, în momentul radierii autovehiculului.

4.1.6. Despăgubirea de asigurare

În unul și același accident, indiferent de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea pagubelor, asigurătorul acordă despăgubiri, inclusiv pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil, în următoarele limite:

a) de la 900.000 lei până la maximum 300.000.000 lei, indiferent de numărul persoanelor păgubite, în caz de avariere ori de distrugere a bunurilor, pentru pagube materiale directe și indirecte de peste 900.000 lei;

b) până la 80.000.000 lei pentru fiecare persoană, dar nu mai mult de 400.000.000 lei, indiferent de numărul persoanelor accidentate, în caz de vătămări corporale sau de deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial.

Cu ocazia producerii unuia din evenimentele asigurate, inspectoratul de daune al societății de asigurare întocmește un dosar de daune al cărui piese componente de bază sunt dovezile și actele eliberate de autoritățile publice competente să constate și să cerceteze accidentele de circulație (de exemplu unitățile de pompieri, poliție rutieră ș.a.), înștiințarea făcută de asigurat privitoare la producerea evenimentului asigurat și procesul verbal de constatare a pagubelor. Din dosarul întocmit de către asigurător trebuie să rezulte circumstanțele producerii evenimentului asigurat, întinderea pagubelor produse terților păgubiți, stabilite pe baza unor acte doveditoare (devize de lucrări de reparații, certificate medicale, adeverințe de spitalizare ș.a.), mărimea despăgubirii cuvenite terțului păgubit și indemnizat pe baza asigurării de răspundere civilă pentru accidente de autovehicule. Înainte de a fi plătite despăgubirile calculate, dosarul de daune se supune controlului financiar preventiv, și avizării oficiului juridic și în final, se aprobă de către conducerea societății de asigurare.

4.1.7. Fondul de protecție a victimelor străzii

În vederea protejării victimelor accidentelor de circulație auto soldate cu vătămări corporale sau decese, în care autorul a rămas neidentificat sau autovehiculul este neasigurat, prin Legea 136/1995 a fost instituit fondul de protecție a victimelor străzii.

Fondul menționat se constituie și se administrează de către Biroul Asigurătorilor de Autovehicule și se stabilește într-o cotă procentuală asupra volumului de prime brute încasate pentru asigurarea obligatorie de răspundere civilă de către societățile de asigurare autorizate s practice această formă de asigurare.

4.2. Asigurarea de răspundere civilă a autovehiculelor cu valabilitate în afara teritoriului României (CARTEA VERDE)

4.2.1. Cuprinderea în asigurare

Asigurarea de răspundere civilă a autovehiculelor înmatriculate în România, cu valabilitate în afara teritoriului României, se încheie cu persoane fizice sau juridice care au domiciliul sau sediul în România.

În baza acestei asigurări, sunt acordate despăgubiri pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare pentru prejudicii produse terților păgubiți, printr-un accident produs de autovehiculul asigurat, ca urmare a vătămări corporale sau decesului, precum și avarierii ori distrugerii unor bunuri.

În despăgubire sunt cuprinse și cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil, însă nu sunt despăgubite cheltuielile făcute în procesul penal, chiar dacă o dată cu activitatea penală, se soluționează și latura civilă.

Contractul se încheie fără a se preciza o sumă asigurată, aceasta fiind dată de legislația țării în care are loc evenimentul asigurat.

4.2.2. Primele de asigurare

Sunt stabilite în funcție de perioada de asigurare, țara în care urmează să se facă deplasarea și felul autovehiculului.

Asigurarea este valabilă în toate țările menționate în documentul „Cartea Verde”, document care se eliberează odată cu încheierea contractului de asigurare.

În cazul în care urmează ca asiguratul să se deplaseze într-o țară limitrofă României, tariful perceput este diminuat cu 10-30%, diferențiat, în funcție de perioada de asigurare solicitată.

Pe Cartea Verde eliberată în această situație, se vor menționa toate țările cu excepția celor limitrofe, astfel încât asigurarea să fie valabilă numai în aceste țări.

În funcție de felul autovehiculului, tariful de prime se diferențiază pentru autoturisme până la nouă locuri, autovehiculele de transport persoane cu un număr de locuri cuprins între 10-17 locuri, 17-39 locuri și peste 39 locuri.

Pentru autovehiculele care transportă marfă inclusiv remorci, diferențierea se face în funcție de masa totală maximă autorizată.

Se acordă o clauză bonus, numită în mod curent, „reducere de fidelitate”, pentru reînnoirea contractelor la aceeași societate de asigurare. Aceste reduceri sunt de 10% la prima reînnoire, 15% la a doua reînnoire și 20% începând cu a treia reînnoire.

Perioada de valabilitate a Cărții Verzi poate fi de 15 zile, 20 zile, 1 lună sau 12 luni, în funcție de solicitarea asiguratului. Se poate elibera Carte Verde și pentru perioade cumulate, de exemplu 45 zile (o lună + 15 zile).

4.3. Alte asigurări de răspundere civilă

În afara asigurărilor de răspundere civilă auto care sunt obligatorii, în activitatea de asigurare s-au introdus și alte asigurări de răspundere civilă legală, de natură facultativă, prin care se acoperă prejudiciile produse de asigurat unor terțe persoane, cum ar fi:

– asigurarea managerului;

– asigurarea contabililor autorizați și a experților contabili în legătură cu desfășurarea profesiei lor, pentru prejudiciile provocate pe această cale terților clienți;

– asigurarea notarilor publici pentru prejudicii cauzate prin executarea meseriei;

– alte asigurări de răspundere civilă legală.

Întrucât, în cazul asigurării de răspundere civilă, nu există posibilitatea evaluării în vederea asigurării, sumele asigurate pentru care se solicită protecția sunt stabilite la cererea asigurătorului, dar în cadrul unor limite minime și maxime stabilite de asigurător.

Primele de asigurare sunt calculate pe baza cotelor tarifare procentuale, diferențiate pe tipul asigurării sau pe categoria de asigurați, după cum este vorba de persoane fizice sau juridice.

CAPITOLUL V

Studii de caz privind evaluarea pagubei și acordarea despăgubirilor la producerea riscului asigurat

5.1. Studiul 1 (asigurarea animalelor)

În studiul de caz de față se dorește a se demonstra eficiența asigurării animalelor pentru asigurat, respectiv modul cum prin intermediul unei polițe de asigurare încheiate la ASIROM , asiguratul își recuperează paguba produsă de un risc cuprins în asigurare.

Părțile implicate sunt: Ferma Zootehnică Iaz care încheie o poliță de asigurare privind „Asigurarea animalelor” la ASIROM Caransebeș , care este cealaltă parte implicată în acest caz.

S-au asigurat 24 bovine, rasa Hereford, tariful de prime pentru această rasă fiind de 7% din suma asigurată .Suma asigurată pentru animale s-a stabilit pe baza valorii de inventar a acestora, care a fost în valoare de 144.000.000 lei, respectiv 6.000.000 lei pe bovină.

Riscurile cuprinse în asigurare au fost pieirea animalelor ca urmare a bolilor, inclusiv sub forma de epizootii sau a accidentelor produse de: incendiu, explozie, trăznet, acțiunea curentului electric, cutremur de pământ, prăbușirea sau surparea de teren, inundație, furtună, viscol, grindină, îngheț. ASIROM nu răspunde de pieirea animalelor ca urmare a producerii unor riscuri care nu sunt cuprinse în asigurare și nici de rănirea animalelor, chiar dacă aceasta s-a produs ca urmare a unor riscuri cuprinse în asigurare.

Asigurarea s-a încheiat pe data de 25.05.2001 .Valoarea primei de asigurare a fost de 10.080.000 lei și s-a plătit în două rate: -prima rată la încheierea contractului și a fost în valoare de 6.048.000 lei reprezentând 60% din prima de asigurare

-a doua rată s-a plătit la patru luni de la încheierea contractului și a fost în valoare de 4.032.000 lei reprezentând restul de 40% din prima de asigurare

În data de 7.08.2001 s-a produs o explozie la centrala termică a fermei, care a afectat o parte a clădirii în care se aflau o parte din animale, 3 dintre acestea fiind găsite moarte. În termen se 24 ore de la producerea evenimentului, proprietarul fermei a anunțat ASIROM despre producerea riscului asigurat, întocmind o înștiințare (vezi pag.53). În 48 ore de la înștiințare, ASIROM întocmește un proces-verbal împreună cu medicul veterinar de circumscripție, în care se stabilesc cauza și împrejurările pieirii animalelor.

Toate acestea se trec într-un dosar privind pagubele produse la animale. În acest dosar se evaluează pagubele. În cazul de față 3 bovine*6.000.000 lei/bovină =18.000.000 lei . Acest dosar privind daunele produse la animale va trebui să aibă avizul jurist-consultului, acordul șefului serviciului contabilitate, șefului serviciului daune și a directorului ASIROM. Asiguratul încasează suma pe bază de borderou de la casieria ASIROM.

În cazul de față se poate observa că polița de asigurare încheiată la ASIROM și-a demonstrat eficiența, deoarece la o primă de asigurare de 10.080.000 lei, asiguratul datorită producerii riscului cuprins în asigurare și-a recuperat paguba de 18.000.000 lei. Dacă asiguratul nu ar fi avut încheiată polița de asigurare, ar fi avut de pierdut 18.000.000 lei , contravaloarea celor 5 bovine.

5.2. Studiul 2 (asigurarea bunurilor sau valorilor pentru cazurile de furt prin efracție sau alte acte de tâlhărie)

În acest studiu de caz se vor arăta etapele parcurse de la încheierea poliței de asigurare până la plata despăgubirilor și de asemenea eficiența asigurării facultative a bunurilor.

În acest caz sunt implicate două părți: S.C.”HORIA”SRL din Caransebeș și ASIROM Caransebeș. ASIROM acordă despăgubiri pentru cazurile de furt prin efracție sau prin alte acte de tâlhărie a bunurilor sau valorilor aflate în localul asiguratului.

Tariful de primă este împărțit în funcție de existența sau nu a unui contract de alarmă sau pază conectat la poliție, tariful de primă înjumătățindu-se dacă există acest contract și de asemenea în funcție de bunurile asigurate.

Polița de asigurare a fost încheiată la data de 14.05.2001, asiguratul asigurându-și aparatura electronică de la sediul firmei astfel:

-un calculator PC în valoare de 11.000.000 lei;

-un televizor color în valoare de 6.000.000 lei;

-o imprimantă în valoare de 4.000.000 lei;

-un xerox în valoare de 14.000.000 lei;

-un aparat video în valoare de 3.000.000 lei

suma asigurată ridicându-se astfel la valoarea de 38.000.000 lei. SC”HORIA”SRL neavând un contract de pază sau alarmă conectat la poliție și asigurându-și bunurile din categoria bunurilor electronice va plăti o cotă de primă de 2% din suma asigurată, aceasta însemnând 38.000.000*2%=760.000 lei. Durata asigurării a fost de un an, până la data de 14.05.2002.

În data de 29.09.2001, SC”HORIA”SRL este păgubită în urma furtului prin efracție de televizor, aparat video și numerarul aflat în sediul unității, paguba însumând 10.000.000 lei (televizor 6.000.000 lei, aparat video 3.000.000 lei, numerar 1.000.000 lei). În termen de 24 ore asiguratul aduce la cunoștința ASIROM despre producerea evenimentului , completând o înștiințare, de asemenea anunță poliția care întocmește un proces-verbal din care reiese data producerii evenimentului și cauza. ASIROM întocmește un proces-verbal de constatare a pagubelor produse împreună cu asiguratul. Toate aceste documente se trec în dosarul privind pagubele produse, în care se face și evaluarea pagubei. Paguba a fost evaluată la 9.000.000 lei, deoarece numerarul nu a fost asigurat, bunurile electronice fiind singura categorie de bunuri asigurate, în consecință ASIROM nu a acordat despăgubiri și pentru numerarul aflat la sediul unității SC „HORIA” SRL. După ce a fost dat și avizul jurisconsultului, semnătura șefului serviciului de contabilitate, șef serviciu daune și a directorului ASIROM, asiguratul ridică contravaloarea pagubei (9.000.000 lei) pe bază de borderou de la casieria ASIROM.

În prezentul caz privind „Asigurarea bunurilor sau valorilor pentru cazurile de furt prin efracție sau prin acte de tâlhărie” s-a putut vedea eficiența acestui tip de asigurare, la o primă de asigurare de 760.000 lei asiguratul recuperându-și contravaloarea pagubei care a avut valoarea de 9.000.000 lei.

5.3. Studiul 3 (asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto)

În data de 23.12.1998, SC „ALICOM” SRL, solicită sucursalei ASIROM Caransebeș încheierea unei asigurări obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule pentru un autoturism marca Mercedes având numărul de înmatriculare CS-02-FBL.

În vederea încheierii asigurării reprezentantul societății completează o declarație de asigurare care cuprinde atât datele de identificare ale proprietarului cât și ale autovehiculului care face obiectul asigurării.

Prima de asigurare este stabilită în funcție de capacitatea cilindrică și de statutul proprietarului, persoană fizică sau juridică. În situația dată pentru un autovehicul având 1300 cmc și aparținând unei persoane juridice, prima de asigurare conform tabelului de prime este de 940.000 lei. La această primă se acordă o reducere de 10% datorită faptului că prima a fost plătită înainte de 01.01.1999, deci prima achitată de asigurat a fost de 846.000 lei (940.000*0,90).

În data de 08.10.1999 se produce un accident din vina asiguratului, în urma căruia este avariat un alt autoturism.

Soluționarea evenimentului asigurat

În data de 09.10.1999 persoanele implicate în accident se adresează societății de asigurare, prezentând procesul verbal încheiat de reprezentantul Poliției rutiere, din care rezultă că asiguratul SC „ALICOM” SRL este vinovat de producerea accidentului. Este prezentat și tichetul de asigurare din care rezultă calitatea de asigurat a vinovatului. Păgubitul completează cererea de despăgubire și o declarație, prin care își face cunoscute pretențiile față de societatea de asigurare, în timp ce asiguratul completează înștiințarea cu privire la pagubele produse de accidente de autovehicule prin care aduce la cunoștința societății producerea evenimentului asigurat, precum și pagubele pe care le-a provocat.

În etapa următoare, se trece la constatarea efectivă a pagubelor care vor face obiectul despăgubirii. Constatarea se face de către inspectorul de daune, împreună cu reprezentantul atelierului la care urmează să fie făcută reparația și în prezența părților implicate în evenimentul rutier.

După efectuarea reparației, păgubitul revine la societatea de asigurare prezentând devizul de reparație și facturile care atestă cumpărarea pieselor care urmează a fi înlocuite. În cazul de față este vorba de distrugerea oglinzii retrovizoare în valoare de 923.000 lei. Datorită faptului că autovehiculul nu a suferit alte avarii decât spargerii oglinzii retrovizoare, păgubitul nu a cerut decât contravaloarea acesteia și, deci, valoarea despăgubirii se ridică la valoarea facturii și anume la 923.000 lei. Odată stabilită suma de despăgubire, dosarul de daune este înaintat spre avizare la Serviciul asigurării, pentru verificarea valabilității tichetului de asigurare și confirmării plății primelor de asigurare. Apoi, este prezentat Oficiului Juridic și în cele din urmă este aprobat de către directorul sucursalei. După parcurgerea acestor etape, se face plata către păgubit, plata efectivă fiind făcută în data de 20.10.1999, adică la nouă zile lucrătoare de la întocmirea înștiințării către societatea de asigurare.

Se observă că și în acest caz polița de asigurare și-a dovedit eficiența, în cazul în care nu ar fi fost asigurat vinovatul trebuind să suporte contravaloarea pagubelor.

CAPITOLUL VI

Eficiența activității de asigurare

6.1. Indicatori de apreciere a eficienței activității de asigurare

Evaluarea performanțelor unei societăți de asigurare trebuie să aibă în vedere atât rezultatele financiare obținute, raportul dintre efectul înregistrat și efortul depus pentru obținerea acestui efect, dar și evaluarea succesului asigurătorului în direcția satisfacerii nevoii clienților săi.

În acest sens vom analiza în continuare eficiența asigurătorului ASIROM la polița de asigurare „Asigurarea clădirilor, altor construcții și a conținutului acestora, pentru cazurile de pagube produse de incendiu și alte calamități”, la data de 31.12.2001.

Din tabelul de mai sus se observă că , în anul 2001 s-au încheiat un număr de 4985 de contracte de asigurare la „Asigurarea clădirilor, altor construcții și a conținutului acestora pentru cazurile de pagube produse de incendii și alte calamități”, dintre care 4896 de contracte s-au încheiat cu persoane fizice, ceea ce reprezintă 98,22% din totalul contractelor și 89 cu persoane juridice, reprezentând restul de 1,78%. ASIROM va trebui să acționeze în direcția măririi numărului de contracte încheiate cu persoane juridice prin campanii publicitare și prin intermediul agenților de asigurări care să informeze despre importanța încheierii unui astfel de tip de asigurare cât și despre facilitățile pe care le oferă ASIROM prin reducerile la primele de asigurare începând din al doilea an, în cazul în care în primul an de asigurare nu s-au produs pagube.

Numărul de daune avizate de ASIROM a fost de 590 la persoane fizice și 6 la persoane juridice. Vom analiza numărul de daune în corelație cu numărul de contracte încheiate. Putem observa că numărul de cazuri de daune avizate în numărul de contracte a fost de 12,05% în primul caz și de 6% în cel de-al doilea, dar procentul daunelor plătite de ASIROM în total daune, a fost mai mic decât cele avizate scăzând sensibil la persoane fizice de la 12% la 11,49% și de la 6% la 4,49% la persoane juridice. Aceste cifre ne indică la o primă vedere faptul că a fost mai avantajoasă activitatea de asigurare, din punctul de vedere al ASIROM în cazul persoanelor juridice decât în cazul persoanelor fizice.

În continuare pentru cuantificarea eficienței activității de asigurare vom folosi câțiva dintre indicatorii specifici acestei activități.

6.1.1. Rata daunei

Rata daunei este un indicator care evidențiază raportul în care se află despăgubirile plătite de asigurător față de primele încasate de acesta. Relația de calcul este:

Rd = unde

Rd – rata daunei

D – totalul despăgubirilor plătite de asigurător

Pa – totalul primelor încasate de asigurător

În cazul de față vom calcula rata daunei la totalul polițelor încheiate de asigurător pentru „Asigurarea clădirilor, altor construcții și a conținutului acestora pentru pagube produse de incendiu și alte calamități”, iar apoi separat pentru persoane fizice și persoane juridice.

În primul caz rata daunei este:

În cazul persoanelor juridice este:

În cazul persoanelor fizice este:

Pentru ca activitatea de asigurare să fie cât mai eficientă este necesar ca rata daunei să înregistreze valori mai mici de 100%. Se observă că valoarea acestui indicator este bună spre foarte bună. În cazul persoanelor fizice rata daunei este mai mare cu 4,1% față de rata daunei în cazul persoanelor juridice, ceea ce ne arată că a fost mai avantajos pentru asigurător încheierea acestui tip de poliță cu persoane juridice, dar oricum valoarea mică a ratei daunei, face ca practicarea acestui tip de asigurare să fie eficientă pentru activitatea asigurătorului. Am calculat acest indicator, deoarece Rata daunei are mare relevanță în cazul asigurărilor de bunuri.

6.1.2. Prima medie încasată pe un contract

Se calculează raportând totalul primelor de asigurare încasate de asigurător, la numărul contractelor de asigurare încheiate, conform relației de calcul:

Pm = unde:

Pm – prima medie încasată pe un contract

Pa – totalul încasărilor din prime de asigurare

Nc – numărul contractelor încheiate

La asigurătorul ASIROM prima medie încasată pe un contract a fost de 400.016, adică , iar separat pe persoane fizice și persoane juridice a fost de 11.208.512 lei în primul caz și de 203.538 lei în cel de-al doilea caz. Se poate observa diferența mare dintre prima medie încasată pe un contract în cazul persoanelor juridice și prima medie încasată pe un contract în cazul persoanelor fizice, lucru care ar fi explicabil dacă ne gândim că averea unei firme este mult mai mare decât cea a unei familii. Putem trage concluzia că și la acest indicator ASIROM stă destul de bine, dar în același timp eficiența asigurării în cazul persoanelor juridice a fost mult mai mare decât în cazul persoanelor fizice.

6.1.3. Productivitatea muncii unui angajat în asigurări

Se obține raportând totalul primelor încasate de asigurător la numărul total de lucrători, conform relației de calcul:

W = unde:

W – productivitatea medie a muncii unui lucrător

Pa – volumul primelor de asigurare încasate

Ls – numărul total de lucrători

Indicatorul Productivitatea muncii unui angajat în asigurări se poate calcula anual sau pe subperioade (lunar, trimestrial, semestrial) atât pentru angajații permanenți cât și pentru colaboratorii societății și relevă cantitatea muncii depuse de personal în vederea obținerii de noi contracte de asigurare.

În cazul de față am analizat acest indicator pe o perioadă de un an (2001), și am luat în calcul la numărul de lucrători, numărul de colaboratori ai societății de asigurare ASIROM. Numărul de colaboratori a fost în anul 2001 de 346 persoane. Productivitatea muncii a fost în anul 2001 pentru acest tip de asigurare de 5.763.237 lei pe colaborator. Defalcat pe persoane fizice și persoane juridice, productivitatea muncii a fost de 2.880.122 lei în primul caz și de 2.883.114 lei în cel de-al doilea caz, ceea ce înseamnă că în medie un angajat a încasat aproximativ aceeași sumă de la polițele de asigurare încheiate cu persoane fizice și cele încheiate cu persoane juridice.

6.1.4. Numărul mediu de asigurări contractate de un asigurător

Este un indicator care reflectă cantitatea și calitatea activității desfășurate de personalul care încheie polițe de asigurare. El se determină ca raport între numărul total al contractelor de asigurare încheiate într-o anumită perioadă și numărul de lucrători care încheie astfel de polițe, conform formulei de calcul:

Nac = unde:

Nac – numărul mediu de asigurări contractate de un lucrător

Ac – numărul asigurărilor contractate într-o perioadă

Lc – numărul lucrătorilor care încheie contracte

La ASIROM, pe perioada analizată numărul mediu de asigurări contractate de un asigurător a fost pentru polița de asigurare „Asigurarea clădirilor, altor construcții și a conținutului acestora, pentru pagubele produse de incendiu și alte calamități”, de 14, ceea ce înseamnă că fiecare colaborator a reușit în medie să încheie un număr de 14 contracte de asigurare. Numărul mediu al asigurărilor contractate de la persoane fizice din tipul de poliță mai sus amintit a fost de 14, iar cele contractate de persoane juridice a fost de 0,25.

Din activitatea analizată pe anul 2001 la ASIROM, polița de asigurare „Asigurarea clădirilor, altor construcții și a conținutului acestora, pentru cazurile de pagube produse de incendii și alte calamități” este o poliță de asigurare care este în general eficientă pentru ASIROM, dar după câte s-a putut observa polițele încheiate cu persoane fizice și-au dovedit mai mare eficiența, în comparație cu același tip de polițe încheiate cu persoane juridice.

6.2. Posibilități de creștere a eficienței activității de asigurare

Ținând cont de faptul că plățile privind despăgubirile dețin ponderea cea mai mare în totalul cheltuielilor legate de asigurările de bunuri, se poate spune că sporirea eficienței acestora depinde de găsirea unei posibilități de reducere a volumului despăgubirilor. Însă acesta nu poate fi redus decât până la o anumită limită deoarece apariția unor pagube legate de riscurile asigurate este inevitabilă, iar pe de altă parte menirea asigurării este tocmai acoperirea unor pagube cu caracter imprevizibil.

Dacă în general la toate categoriile de bunuri asigurate, despăgubirile pe care le plătește o societate de asigurări reprezintă sau nu limita care practic nu mai poate fi redusă, este problema esențială. Pentru a se putea răspunde, este necesară o analiză minuțioasă a evoluției despăgubirilor pe feluri de bunuri, pe categorii de asigurător și în profil teritorial. De exemplu, la bunuri cum sunt animalele, cauzele de ordin subiectiv joacă de multe ori un rol important în legătură cu volumul pagubelor ce se înregistrează.

În direcția reducerii volumului despăgubirilor, un alt mijloc ce poate acționa îl constituie luarea de către societățile de asigurare a unor măsuri de prevenire a pagubelor prin efectuarea la timp și în bune condiții a inspecției de risc. Organele asigurătorului care au dreptul să efectueze această inspecție trebuie să cunoască în permanență situația concretă pe teren în ceea ce privește modul de întreținere, îngrijire și păstrare a bunurilor asigurate , pentru a putea interveni la momentul oportun, evitând astfel înregistrarea unor pagube, sau refuzând plata despăgubirilor atunci când asiguratul se face vinovat de neluarea la timp a măsurilor de prevenire a pagubelor.

În aceeași direcție poate acționa utilizarea mijloacelor moderne de calcul, pentru efectuarea diferitelor operații (calculul primelor de asigurare, contabilizarea lor).

Societățile de asigurări ce practică asigurări în valută trebuie să fie și mai sensibile la prevenirea apariției pagubelor. O despăgubire plătită în valută, sau la echivalentul în lei la cursul zilei poate afecta mai mult societatea.

Pe de altă parte, unele studii făcute pe baza activității unor societăți de asigurare-reasigurare au dus la concluzia că probabilitatea obținerii unor rezultate pozitive din activitatea de primire în reasigurare este mai mare decât în cazul cedării în reasigurare.

Activitatea de asigurare este necesar să fie organizată în așa fel încât să se poată interveni prompt pentru înlăturarea urmărilor producerii riscurilor asigurate. Se impune ca activitatea de asigurare să fie astfel organizată și condusă încât să permită asigurătorului să obțină un anumit profit, din care o parte se cuvine bugetului de stat sub formă de impozit.

6.3. Concluzii

În prezenta lucrare am urmărit:

1. abordare de ansamblu a evoluției societăților de asigurare din România, legile care reglementează funcționarea societăților de asigurare din România și a organului care supraveghează piața asigurărilor di România, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor;

2. descrierea contractului de asigurare de bunuri;

3. prezentare a principalelor tipuri de polițe practicate de ASIROM;

4. prezentarea desfășurării contractului de asigurare de răspundere civilă auto obligatorie;

5. relatarea unor cazuri concrete privind asigurările de bunuri, evaluarea pagubei și plata despăgubirii la producerea unor riscuri asigurate;

6. prezentarea principalilor indicatori de apreciere a eficienței din domeniul activității de asigurare.

În urma analizei efectuate se poate observa că piața asigurărilor din România a evoluat în bine, de la o singură societate de asigurări existentă înainte de 1989 la 73 de societăți de asigurare în momentul de față.

ASIROM deține prin cifra de afaceri cea mai mare pondere pe piața asigurărilor din România. În domeniul legislativ a fost abrogată legea 47/1991 în locul său fiind aprobată legea 32/2000.

ASIROM oferă clienților săi o gamă diversificată de polițe de asigurare, fiecare tip de poliță protejând împotriva unuia sau mai multor riscuri, clienții putând să aleagă asigurarea numai împotriva unui anumit risc în funcție de opțiunea dorită, ASIROM oferind această posibilitate de a alege.

În ceea ce privește plata primelor ea se poate face și în rate, oferă posibilitatea acordării unor reduceri de primă și menținerea raporturilor de asigurare în cazul depășirii termenelor scadente de plată a ratelor.

Din studiile de caz s-a putut vedea foarte clar importanța asigurării și eficiența ei datorită faptului că ASIROM acordă despăgubiri, în caz de daune la nivelul real al pagubei, asiguratul putându-și astfel acoperi paguba.

Ideea care se poate desprinde din această lucrare este faptul că o primă de asigurare mică poate acoperi multe riscuri, fiind cel mai bun mijloc de protecție a locuinței, a bunurilor din gospodărie agonisite în munca de o viață.

ANEXA 1

Tarif de prime pentru asigurarea construcțiilor

ANEXA 2

Tarif de primă pentru asigurarea mașinilor, utilajelor și instalațiilor, pentru cazurile de avariere accidentală

I. Mașini, utilaje și instalații, după felul activității, (cu excepția celor de la cap. II)

II. Mașini, utilaje și instalații, indiferent de felul activității

ANEXA 3

Tarif de primă pentru asigurarea bunurilor sau valorilor pentru cazurile de furt prin efracție sau prin acte de tâlhărie

ANEXA 4

Tariful de prime privind asigurarea facultativă a geamurilor, oglinzilor și a altor bunuri casabile, pentru cazurile de spargere sau crăpare

ANEXA 5

Tarif de primă la asigurarea facultativă complexă a gospodăriilor persoanelor fizice

ANEXA 6

Tarif de prime pentru animalele aparținând persoanelor fizice și juridice

ANEXA 7

Tarif de primă la asigurarea culturilor agricole și a rodului viilor

ANEXA 8

Tarif de primă la asigurările facultative pentru cazurile de avarii pe timpul transportului autovehiculelor

I. pe rute terestre

II. pe rute aeriene și colete poștale

ANEXA 9

Tarif de primă la asigurarea facultativă autocasco

Tabelul coeficienților de uzură

Pentru autovehicule a căror greutate maximă autorizată depășește 3,5 t și cele ale căror număr de locuri pe scaune este mai mare de 9

Pentru autovehicule a căror greutate maximă autorizată nu depășește 3,5 tf și cele a căror număr de locuri pe scaune nu este mai mare de 9

Asiguratul poate opta pentru încheierea asigurării și în următoarele condiții:

Cotele de primă de asigurare

ANEXA 10

Tarif de primă la asigurarea facultativă a cărăușului pentru mărfurile transportate

ANEXA 11

Nivelul primelor de asigurare obligatorie pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule pentru anul 2002