Evidențiați Trei Diferențe Importante Între Autoritarism și Totalitarism, Ca Forme de Regimuri Nedemocratice

=== 9808ddfbb91820996d96a7042819679cd8e4c626_556054_1 ===

Evidențiați trei diferențe importante între autoritarism și totalitarism, ca forme de regimuri nedemocratice.

Regimul politic constituie un raport politic prin care societatea este condusă, putând îmbrăca mai multe forme. Unii utori consideră că regimul politic este dependent de sistemul de guvernare, pe când alții consideră că determinante sunt aspectele legate de partidele politice, regimul politic fiind depenent de unicitatea sau pluralismul lor.

În autoritarism, principal caracteristică este reprezentată de nedisputarea puterii. Totalitarismul reprezintă o formă particulară a autoritarismului, diferențierea dintre cele două fiind dificil de realizat. Există două forme de autoritarism, prim fiind autoritarismul conservator, în care conducerea politică caută menținerea situației existente, împotrivindu-se schimbării, iar cea de-a doua este autoritarismul radical, care impune schimbări de structură la nivel social. Autoritarismul se caracterizează prin instabilitate, fiind marcat de conflicte la nivel politic, social și economic.

conservator in care elitele politice si regimul pe care il sprijina si caruia ii dau substanta incearca

Atât în autoritarism, cât și în totalitarism, puterea este deținută de niște elite politice reduse ca număr. In autoritarism este realizată o diferențiere netă între stat și societte, fiind permisă existența unor grupuri autonome, în general preexistente regimului autoritarist, cu scopul de a crea o impresie de pluralism. Totalitarismul se caracterizează prin anihilarea forțelor societale de către stat, impunându-se instituții nou create care să servească acestui scop, instaurându-se un control absolut asupra tuturor aspectelor, la nivel economic, cultural, educational, religios etc. Un regim totalitar caută să-și impună ideologia, cerând consensul populației, nu în sens democratic, ci al aprobării necondiționate.

Atât autoritarismul, cât și totalitarismul se opun democrației, ele concentrând puterea politică în mâinile unei elite sau ale unui singur individ. Deși ambele regimuri presupun guvernarea prin intermediul unei dictaturi, între ele există o serie de diferențe.

În autoritarism, deși puterea este exercitată de o persoană sau de o elită, există o serie de instituții socio-economice neaflate sub controlul guvernamental. Dacă puterea este exercitată de un dictator, acesta guvernează prin inducerea fricii celor care se opun și recompensarea celor loiali. De asemenea, în autoritarism, dictatorul urmărește exercitarea unui control deplin asupra populației, e o manieră individualistă, subliniind importanța partidelor,

În totalitarism, nu există decât conducerea prin intermediul unui dictator, neexistând instituții care să nu fie sub controlul guvernului, ca în cazul autoritrismului. Dacă în autoritarism dictatorul guvernează doar prin frică, în totalitarism dictatorul se bazează foarte mult pe carismă, pretinzându-se un salvator care urmărește obținere bunăstarea și siguranța poporului, atrăgând poporul printr-o conducere de tip prophetic și bazându-se pe o ideologie.

Sintetizând, principalele diferențe dintre autoritarism și totalitarism sunt reprezentate de: concentrarea puterii atât în mâinile unei elite, cât și în ale unei personae, în cazul autoritrismului, și doar în mâinile unei personae, în cazul totalitarismului; existența unor instituții cre nu se flă sub control guvernamental în autoritarism, pe cân în totalitarism acest lucru nu se întâmplă; în regimul autoritarist, dictatorul guvernează prin frică, pe când în sistemul totalitarist, guvernează prin carismă.

Definiți partidul politic și prezentați două variante de clasificare a partidelor, existente în literatura de specialitate

Partidul politic reprezintă o grupare de oameni, alcătuită prin decizia liberă a acestor, care desfășoară o serie de acțiuni, de o manieră programatică, deliberată și organizată, cu scopul îndeplinirii intereselor anumite grupuri, clase sociale sau comunități de a obține și păstra puterea politică, conform idealurilor enunțate în platforma program.

Sistemul de partide reprezintă ansamblul partidelor existente într-o anume perioadă, precum și raporturile funcționale principale existente între ele, care se referă la asumarea responsabilităților carcteristice la un anumit moment în cadrul societății și al sistemului politic.

Duverger a clsificat sistemele de partide în funcție de criterial numeric astfel: sisteme monopartidiste (unipartidiste), bipartidiste și multipartidiste (pluripartidiste).

Lapalombara și Winer au propus împărțirea sistemelor de partide în competitive (concurențiale), care răspund cerințelor democratice, și necompetitive (neconcurențiale), întâlnite în regimurile în care îndeplinirea acestor cerințe apare doar ca o fațadă instituțională, sau în cele totalitare, ce exclud alegerile libere întemeiate pe concurența politică.

Daniel-Loius Seiler propune cinci liberalisme: democratic, catolic, laic, national-liberalismul si social-liberalismul. Specialiștii preferă o clasificare în următoarea formulă: familia ecologistă; familia comunistă; familia social-democrată; familia agrariană minimalistă; familia liberală și conservatoare maximalistă și modernistă; familia agrariană maximalistă; familia partidelor populiste; partide susținătoare ale unor interese particulare; partide ce susțin interesele minorităților naționale.

Împărțirea partidelor pe dimensiunile stânga-dreapta este originară în maniera de adoptare a unei hotărâri impotante de către Adunarea Constiuantă din Franța, în 1789, când, pentru a simplifica numărarea voturilor, cei care susțineau conservarea prerogativelor regelui s-au poziționat în partea dreaptă a președintelui Adunării, iar cei care se opuneau s-au poziționat în partea stângă.

Ca rezultat, stânga politică este asociată cu schimbarea și progresul, contestând ordinea social existent. Această zonă a spectrului politic a fost ocupată de partidele socialiste, care s-au format spre finele secolului XIX. Stânga promovează o serie de valori precum libertate, reforma, egalitatea și dreptatea socială.

Dreapta spectrului politic susține menținerea stării actuale, punând accentual pe ordine social, tradiție și valori morale. Principalul reprezentant al acestei zone politice este liberalismul.

Partidele politice domină viața politică la ora actuală, reprezentând, în același timp, unul dintre principalele criterii de clasificare a tipului de regim politic, democratic, autoritarist și totalitarist. Cele din urmă sunt caracterizate prin prezența partidelor de tip communist, pe când regimul democratic se caracteizează prin pluripartidism și prezența unor doctrine variate.

Bibliografie:

Abraham, F., Transformarea României: 1989-2006: rolul factorilor externi, Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, 2006

Aron, R., Democrație și totalitarism, Editura ALL, 2001

Duverger, M., Les partis politiques, Armand Colin, Paris, 1976

Huntington, S.H., Ciocnirea civilizațiilor și refacerea ordinii mondiale, Editura Antet, București,1998

Lapalombara, J., Weiner, M., Political Parties and Political Development, Princeton University Press, Princeton NJ, 1966

Măgureanu, V., Sociologie politică, Editura RAO, București, 2006

Seiler, D.L., Partidele politice din Europa, Editura Polirom, Iași, 1999