Evidenta Salariatilor Unei Firme

Evidenta salariatilor unei firme

Coordonator,

Asist. Univ. Dr. Critian Ion

Student,

Management

Anul 2, Grupa 1201

CUPRINS

SISTEME DE GESTIUNE A BAZELOR DE DATE

Sistemele de gestiune a bazelor de date (în limba engleză "database management system" – SGDB) reprezintă totalitatea programelor utilizate pentru crearea, interogarea și întreținerea unei baze de date. Include două categorii de module: module care sunt comune cu cele ale sistemelor de operare ale calculatoarelor și module cu funcții specifice bazei de date. Subsistemele monitor conțin programele de control al perifericelor și sistemul de gestiune a fișierelor. Subsistemele externe sunt alcătuite din procesorul de definiție și programul de administrare. Alături de acestea există programe de descriere a bazei de date și cereri de prelucrare.Între utilizator și sistem există două interfețe: definirea bazei de date și utilizarea bazei de date. Definirea unei baze de date se execută sub controlul procesorului de definiție (PD), capabil să prelucreze programe de descriere, formulate folosind limbaje specializate cunoscute sub denumirea de limbaje de definiție a datelor (LDD).

O baza de date (BD) este o multime structurata de elemente de date si de legaturi logice dintre ele  ce  descriu un univers real sau conceptual (o întreprindere, o organizatie, o societate de asigurari, eveniment etc.), ce pot fi accesate simultan de mai multi  utilizatori. Un sistem de gestiune al unei baze de date (SGBD) este un software utilizat pentru     crearea, întretinerea si exploatarea   a unei baze de date si care da posibilitatea mai multor utilizatori sa aiba acces simultan la datele care o compun.

1.1. Istoria sistemelor de gestiune a bazelor de date

Sistemele de gestiune a bazelor de date (SGBD) au o vechime de aproape patru decenii. În anul 1960 s-a realizat prima dezvoltare a sistemelor de gestiune ale fisierelor (SGF) pentru memoriile secundare direct accesibile si partajabile, care a constituit inima unui SGBD. Prima generare a unui SGBD a fost marcata de separarea descrierii datelor de programele de aplicatii si de aparitia limbajelor de manipulare. Aceste SGBD permit sa se caute date grupate în articole, în structuri arborescente si au ca obiectiv optimizarea memorarii datelor pe suport si   reducerea timpului de acces. Din aceasta generatie fac parte IMS, DBMS elaborate de IBM, SOCRATE elaborat de CII etc.

A doua generatie de SGBD  care a aparut dupa anul 1970  se bazeaza pe modelul relational dat de E.Codd vizeaza simplificarea întelegerii, optimizarea structurilor de date si optimizarea accesului la date pentru  utilizatorii externi. Ele ofera limbaje asertionale bazate pe logica care specifica datele pe care dorim sa le obtinem. Acest sistem da un mod eficient de structurare bazat pe teoria normalizarii si determina cel  mai bun plan de acces la informatiile pe care dorim sa le obtinem. La începutul deceniului al IX-lea al   secolului XX, termenii de model relational, baza relationala de date, calcul relational, au devenit uzuali în metodologia proiectarii si utilizarii bazelor de date. Aceasta generatie, a carei fundamentare teoretica se bazeaza pe teoria relationala a cunoscut cea mai rapida dezvoltare. Primele sisteme din aceasta generatie au fost comercializate dupa anul 1980. Pentru crearea modelului relational al bazelor de date E.F.Codd a primit în anul 1981 premiul Turing pentru informatica. La raspândirea rapida a modelului relational au contribuit factorii urmatori:

omogenitatea reliefata de structurile de date si de memorare;

bazele de date relationale pot fi imaginate independent de structura sistemului de calcul. Multimile utilizate cel mai mult în practica sunt tabelele bidimensionale. În acest caz cautarea si prelucrarea datelor nu depind de modul de organizare si memorare a datelor în    calculator.

din punct de vedere matematic, bazele relationale de date sunt instantieri distincte de scheme de relatii  definite anterior din multimi de atribute (elemente de date).

Cu alte cuvinte, o baza relationala de date este un model finit în sensul logicii elementare. Modelul relational permite realizarea de diferite operatii algebrice. Teoria bazelor relationale de date devine domeniul de aplicare a logicii matematice si al algebrei moderne, care opereaza cu un formalism exact.

O a treia generatie care s-a preconizat dupa anul 1990 este aceea a bazelor de date obiectuale ( orientate obiect). Sistemele de gestiune a bazelor de date obiectuale (SGBDOO) permit administrarea datelor complexe din domeniile: ingineria software, sisteme multimedia, gestiunea documentelor, CAD etc. Aceste sisteme trebuie sa integreze sistemele relationale de baze de date existente.   SGBD-urile relationale au fost dezvoltate pentru aplicatii de gestiune în care datele sunt separate de programe. Acestea nu cuprind notiunile de obiect si clasa. Limbajele de interogare ale SGBD-urilor furnizeaza multimi de tupluri programelor de aplicatii care sunt apoi transformate în structuri complexe. SGBDOO-urile din generatia aIII-a au fost realizate pe doua cai. Prima consta în extinderea modelului relational. Extensia se face prin introducerea de noi concepte ca: obiect, clasa, operator atasat unei proceduri,  integrare si generalizare. Operatorii sunt considerati ca atribute ale unei relatii si permit definirea de noi atribute. Operatorii pot fi  continuti în cererile de interogare exprimate prin procedurile  asociate. În acest caz, majoritatea SGBDOO concep atributele ca obiecte ne apartinând tipurilor elementare de baza, ceea ce face ca bazele de date orientate pe obiect sa nu respecte restrictia impusa de prima forma normala, deoarece atributele nu mai sunt atomice. Însa dependentele multivoce permit introducerea de forme normale adecvate.

A doua abordare, se bazeaza pe modele obiectuale în care un obiect este definit  fie de  o relatie, fie definit recursiv. Atributele unui obiect pot fi  alte obiecte. De exemplu, sintaxa lui Gem Stone integreaza majoritatea functiilor SGBDR si un limbaj orientat pe obiecte pentru a putea defini schema bazei de date, pentru a manipula obiecte  si a codifica aplicatii. Legatura dintre baza de date si limbajul de programare permite combinarea avantajelor programarii orientata pe obiecte a BDOO, cu proprietatile de integritate si partajare. Legaturile dintre obiecte sunt conservate la nivelul BDOO si permit luarea în considerare a dinamicii obiectelor din lumea reala, stocând o data cu obiectele si operatiile pe care le suporta.

1.2. Arhitectura globala a sistemelor de gestiune a bazelor de date

Un sistem de gestiune a bazelor de date (SGBD) este compus din module, fiecare având în cadrul sistemului sarcini specifice. Anumite functii pentru sistemul de baze de date sunt asigurate de nucleul   sau si de nucleul sistemului de operare. Cele mai multe SGBD asigura un minim de functii de baza cu ajutorul carora sunt dezvoltate alte functii. Astfel la conceperea unei baze de date trebuie sa se tina seama de interfetele dintre diverse module. Schema din figura 1.1 schiteaza structura unui SGBD.

În continuare se prezinta pe scurt functiile fiecarui modul din structura SGBD.

Gestionarul bazei de date realizeaza interfata dintre   programele de aplicatii sau de consultare si datele fizice ale bazei de date .

Gestionarul de fisiere specifica alocarile de memorie pe disc si  structurile   de memorare care servesc la reprezentarea informatiilor pe disc.

Procesorul de consultare traduce instructiunile limbajului de consultare în instructiuni întelese de gestionarul bazei de date. Transpune interogarile utilizatorului într-o forma echivalenta optimizata, în vederea determinarii celor mai bune strategii de cautare.

Definirea schemelor bazei de date (schemei conceptuale) si a legaturilor dintre ele se efectueaza de administratorul BD, cu ajutorul unui limbaj de definire a datelor (LDD) prevazut cu un compilator ce permite crearea dictionarului de date. Structura de date este o multime de elemente de date, de legaturi care exista între ele si de operatii efectuate cu ele.   

Precompilatorul LMD (limbaj pentru manipularea  datelor)  genereaza coduri obiect ale programelor realizate cu ajutorul LMD. LMD  permite ca programatorii de aplicatii si neinformaticienii sa manipuleze date puse în evidenta de   scheme de orice nivel.

Dictionarul de date este dat de o multime de scheme si de  legaturi dintre schemele asociate ale bazei de date, de descrierile semnificatiilor datelor si a restrictiilor pe care acestea trebuie sa le satisfaca. Dictionarul de date poate fi el însusi implementat ca o baza de date. El constituie atunci o metabaza, adica o baza care descrie o alta baza.

                               Fig. 1- Arhitectura SGBD

Utilizatorul este o persoana, care de la un terminal are acces la baza de date folosindu-se de o multime de programe de aplicatii sau de comenzile unui limbaj de consultare. Accesul la baza de date se realizeaza fie pornind de la un program de aplicatii redactat într-un limbaj (C, Java ,Pascal etc.) care accepta primitive (secvente de instructiuni de program) ce permit accesul la baza de date, fie de la un terminal utilizând un limbaj specific LMD. Pe de alta parte daca LMD de nivel înalt este utilizat într-o maniera interactiva atunci  acesta se numeste limbaj de interogare ( LI).  Administratorul BD raspunde pe lânga activitatea de definire a schemei BD, de creare si manipulare. Pentru aceasta administratorul BD dispune de un software specializat si are urmatoarele sarcini:

concepe schema bazei de date ( o descriere prin intermediul LDD).  Schema trebuie sa fie independenta de  structura de memorare (stocarea fizica) si de limbajul în care se descriu aplicatiile. El odata cu schema asociaza si  restrictiile de integritate si ce garanteaza consistenta    datelor ce sunt înregistrate în BD;

decide tehnicile de acces si  de implementare fizica;

stabileste legaturile SGBD-utilizator prin descrierea subschemelor care sunt     

  derivate din   schema BD. Subschema  permite definirea autorizatiilor de acces;

defineste strategiile de reluare în caz de incident;

realizeaza în consecinta modificarea structurii BD.

SGBD trebuie sa permita utilizatorului sa genereze versiuni de BD performante tinând cont de înmultirea utilizatorilor. El dispune de un software care îi restituie descrierea schemei BD ce este înregistrata în dictionarul BD.

1.3. Obiective

Abstractizarea si structurarea datelor

Prezentarea sub o forma abstracta si structurata a datelor constituie un important obiectiv al unui S.G.B.D. Elaborarea de structuri complexe de date înainte de memorarea lor în fisierele bazei de date este necesara pentru marirea eficientei acesteia. Structura bazei de date este determinata de o multime de scheme (tipuri de date), relatii, legaturi între date, restrictii pe care datele trebuie sa le satisfaca si de semantici. Descrierea unei baze de date trebuie judecata pe baza unei modelarii. Un model consta dintr-o multime de concepte ce permit descrierea corecta a structurii bazei de date. Cele mai multe din modele include si operatori specifici de cautare si actualizare într-o baza de date. Modelele de date bazate pe tipuri de concepte ce descriu baza se clasifica în:

modele de date fizice sau de nivel inferior   ce cuprind concepte ce descriu datele asa cum sunt memorate (ordinea înregistrarilor etc.);

modele logice ( conceptuale) sau de nivel înalt orientate pe "înregistrarii" sau pe "obiecte"   descriu datele pentru  clase mari de utilizatori.

Ele se caracterizeaza prin flexibilitatea descrierii si explicitarii structurilor si restrictiilor de date. Modele de date de nivel înalt utilizeaza concepte de:   atribute, relatii, entitati si obiecte. Entitatea este un obiect fizic sau conceptual care este reprezentat într-o baza de date. Legaturile dintre obiecte sunt usor de reprezentat cu ajutorul modelelor de nivel înalt numite modele orientate-obiect. Dintre modelele implementate pâna în prezent amintim: modele ierarhice, modele retea, modele relationale, modele orientate obiect. Primele trei reprezinta datele utilizând structura de înregistrare, de aceea sunt frecvent numite modele bazate pe înregistrarii.

Independenta fizica si logica

Independenta structurilor fizice permite stocarea structurilor de memorare dintr-un univers real sau conceptual, independent de structurile de date cu scopul realizarii unui acces simplu la date. Independenta logica se refera la posibilitatea de a adauga si a modifica înregistrarii si scheme fara a rescrie programele existente.

Reducerea redundantei si inconsistentei

Crearea fisierelor se face în general în perioade de timp diferite. Aceasta face ca aceleasi informatii sa fie replicate în mai multe fisiere. Aceste redundante cresc inutil volumul global al bazei de date. Timpul de acces creste. Creste si riscul de a avea inconsistenta în datele memorate. Faptul ca, copiile ale acelorasi date stocate în diverse locuri nu concorda între ele, deoarece ele nu au fost actualizate în acelasi timp determina inconsistenta.

Optimizarea accesului la date

SGBD-ul trebuie sa fie prevazut cu un procesor de optimizare a operatiilor exprimate de informaticieni  cu ajutorul unui limbaj de manipulare si  de neinformaticieni cu ajutorul unui limbaj neprocedural. Limbajele neprocedurale permit utilizatorilor sa descrie ceea ce vor sa obtina fara a indica modul cum se obtine.  Posibilitatea de a manipula date cu ajutorul unor limbaje neprocedurale si de neinformaticieni, independent de implementarea lor constituie  o generalizare a manipularii datelor.

Securitatea si confidentialitatea datelor

Datele trebuie protejate de accese neautorizate si rau intentionate. SGBD-ul trebuie sa gestioneze accesul la informatii si la tipurile de operatii pe care fiecare utilizator le poate efectua si sa valideze aceste operatii. De asemenea se realizeaza o protejare prin parolare si criptare împotriva accesului neautorizat.

Partajabilitatea datelor

Partajabilitatea datelor determina folosirea bazei simultan de mai multe aplicatii. Asigura gestiunea tranzactiilor si a prelucrarilor concurente. Tranzactia este o unitate de prelucrare care transforma o instanta consistenta  a bazei în alta instanta consistenta. SGBD-ul trebuie sa paralelizeze sau sa detecteze cazurile de interblocare (când o tranzactie asteapta date detinute de alte tranzactii).

1.5. Interfete

SGBD-ul trebuie sa suporte interfete si limbaje apropiate  pentru fiecare categorie de utilizatori. În acest paragraf se prezinta  pe scurt diverse tipuri de interfete pentru un SGBD. În mod frecvent, exista interfete prietenoase cu utilizatorii pentru interactionare cu baza de date. Interfetele prietenoase cu utilizatorii pot fi împartite în  urmatoarele categorii;

Interfete   meniu

Aceste interfete prezinta utilizatorului o lista de optiuni numita meniu, pe baza caruia utilizatorul îsi formuleaza cererea. Meniurile conduc pe de o parte la nevoia de a memora comenzile specifice si a sintaxei limbajului, pe de alta parte. Întrebarea este compusa pas cu pas prin precizarea optiunilor din lista meniului care este afisata de sistem.

Interfete grafice

O interfata grafica va afisa o schema pentru utilizator sub forma unei diagrame. Utilizatorul poate specifica întrebarea prin manipularea diagramei. În multe cazuri, interfata grafica poate fi combinata cu o interfata bazata pe meniu. Cele mai multe interfete grafice vor utiliza un dispozitiv de punctare cum ar fi mouse-ul sau stiloul luminos, pentru a puncta anumite parti ale afisarii diagramei schemelor.

Interfete bazate pe forme

O interfata bazata pe forme afiseaza o forma pentru utilizator. Utilizatorul poate sa obtina sub o anumita forma toate înregistrarile sau noi date. Multe din SGBD-uri au limbaje speciale numite limbaje de specificare a formelor care ajuta programatorii sa-si specifice cererile.

Interfete în limbaj natural

Aceste interfete accepta cererile scrise în limba engleza sau într-un alt limbaj care este înteles. Interfata într-un limbaj natural, în mod obisnuit are o schema proprie care este ca o schema conceptuala a bazei de date. Interfata face referinta la cuvintele schemei care fac parte dintr-o multime de cuvinte standard ce compun întrebarea. Daca interpretarea este realizata, interfata genereaza o întrebare la nivel înalt care corespunde cererii în limbaj natural admisa de SGBD pentru prelucrare; în caz contrar dialogul este început cu utilizatorul pentru a clarifica întrebarea.

Interfete pentru utilizatorii parametrici

Utilizatorii parametrici, ca de pilda functionarii de banca au la dispozitie o multime de aplicatii care sunt repetate de multe ori. Analistii de sistem si programatorii, în mod frecvent, proiecteaza si implementeaza o interfata speciala pentru o clasa cunoscuta de utilizatori. Frecvent se utilizeaza o multime mica de abrevieri ale comenzilor cu scopul de a minimiza numarul de taste apasate la fiecare cerere. Astfel de interfete pot fi numite limbaje de comanda.

Interfete pentru administratorul BD

Cele mai multe SGBD-uri au posibilitatea de a crea comenzi privilegiate care vor fi utilizate numai de administratorul BD. Aceste interfete includ comenzi pentru creare, setarea parametrilor sistemului; de asemenea garanteaza autorizarea, schimba schema si organizeaza structura de memorare a fisierelor BD.

EXEMPLE DE SISTEME DE GESTIUNE A BAZELOR DE DATE

1.

MySQL este un sistem de gestiune a bazelor de date relațional, produs de compania suedeza MySQL AB și distribuit sub Licența Publică Generală GNU. Este cel mai popular SGBD open-source la ora actuală, fiind o componentă cheie a stivei LAMP (Linux, Apache, MySQL, PHP). eși este folosit foarte des împreună cu limbajul de programare HP, cu MySQL se pot construi aplicații în orice limbaj major. Există multe scheme API disponibile pentru MySQL ce permit scrierea aplicațiilor în numeroase limbaje de programare pentru accesarea bazelor de date MySQL, cum are fi: C, C++, C#, Java, Perl, PHP, Python, FreeBasic, etc., fiecare dintre acestea folosind un tip spefic API. O interfață de tip ODBC denumită MyODBC permite altor limbaje de programare ce folosesc această interfață, să interacționeze cu bazele de date MySQL cum ar fi ASP sau Visual Basic. În sprijinul acestor limbaje de programare, unele companii produc componente de tip COM/COM+ sau .NET (pentru Windows) prin intermediul cărora respetivele limbaje să poată folosi acest SGBD mult mai ușor decât prin intermediul sistemului ODBC. Aceste componente pot fi gratuite (ca de exemplu MyVBQL) sau comerciale.

Licența GNU GPL nu permite încorporarea MySQL în softuri comerciale; cei care doresc să facă acest lucru pot achiziționa, contra cost, o licență comercială de la compania producătoare, MySQL AB.

MySQL este componentă integrată a platformelor LAMP sau WAMP (Linux/Windows-Apache-MySQL-PHP/Perl/Python). Popularitatea sa ca aplicație web este strâns legată de cea a PHP-ului care este adesea combinat cu MySQL și denumit Duo-ul Dinamic. În multe cărți de specialitate este precizat faptul ca MySQL este mult mai ușor de invățat și folosit decât multe din aplicațiile de gestiune a bazelor de date, ca exemplu comanda de ieșire fiind una simplă și evidentă: „exit” sau „quit”. Pentru a administra bazele de date MySQL se poate folosi modul linie de comandă sau, prin descărcare de pe internet, o interfață grafică: MySQL Administrator șiMySQL Query Browser. Un alt instrument de management al acestor baze de date este aplicația gratuită, scrisă în PHP, phpMyAdmin.

MySQL poate fi rulat pe multe dintre platformele software existente: AIX, FreeBSD, GNU/Linux, Mac OS X, NetBSD, Solaris, SunOS, Windows 9x/NT/2000/XP/Vista.

2.

Microsoft SQL Server este un sistem de gestionare de baze de date relaționale (RDBMS) produs de compania americană Microsoft Corp. Limbajele primare de interogare sunt MS-SQL și T-SQL.

Suportă versiunea companiei Microsoft de SQL (Structured Query Language – limbaj structurat de interogări), cel mai răspândit limbaj pentru bazele de date. Este un sistem pentru întreprinderi – se poate aplica bazelor de date de dimensiuni foarte mari.

Codul de bază pentru Microsoft SQL Server își are originile în Sybase SQL Server și a reprezentat intrarea Microsoft pe piața bazelor de date pentru întreprinderi, concurând cu Oracle, IBM și Sybase. Microsoft, Sybase si Ashton-Tate s-au unit pentru a crea și a scoate pe piață prima versiune numita SQL Server 4.2 pentru Win OS/2. Mai tarziu Microsoft a negociat pentru drepturi de exclusivitate la toate versiunile de SQL Server scrise pentru sistemele de operare Microsoft. Sybase și-a schimbat ulterior numele în Adaptive Server Enterprise, pentru a evita confuzia cu Microsoft SQL Server. SQL Server 7.0 a fost primul server de baze de date bazat pe GUI. O variantă de SQL Server 2000 a fost prima variantă comerciala pentru arhitectura Intel.

Microsoft SQL Sever foloseste o varianta de SQL numita T-SQL, sau Transact-SQL, o implementare de SQL-92 (standardul ISO pentru SQL) cu unele extensii. T-SQL in principal adauga sintaxa aditionala pentru procedurile stocate si pentru tranzactii. Standardele SQL necesita ACID; acesta este un acronim pentru cele 4 conditii pentru orice tranzactie: atomicitate, consistenta, izolare, durabilitate. MS SQL Server suporta ODBC (Open Database Connectivity).

3.

Visual FoxPro are o istorie lungă și glorioasă, fiind cunoscut drept cea mai flexibilă și mai puternică aplicație de pe piață în domeniul bazelor de date. Plecând de la originile sale ca FoxBASE, produs de Fox Software, "Fox" cum este denumit în comunitatea internațională a programatorilor, a fost cunoscut întotdeauna pentru viteza, flexibilitatea și eficacitatea sa ca produs de programare pentru bazele de date. La sfârșitul anilor '80, FoxBASE a apărut pe piață ca o copie a produsului dBASE, fiind proiectat să fie mai rapid și mai bun decât dBASE și mai ales, compatibil cu dBASE III. FoxPro 1.0 a marcat desprinderea de dBASE. A introdus noi concepte în proiectarea interfeței grafice cu utilizatorul (GUI) și a unor metode noi de dezvoltare a programelor, care l-au propulsat în fața dBASE-ului. 
FoxPro și-a dobândit adevărata identitate odată cu versiunea 2.0. Odată cu această versiune au fost incluse câteva tehnologii noi, care au revoluționat piața dezvoltării bazelor de date pentru calculatoarele personale.Introducerea algoritmului Rushmore a avut un efect neașteptat. Dintr-o dată, tabele de milioane de înregistrări puteau fi implementate în sistemele de baze de date pentru PC fără a recurge la alte tehnologii mai costisitoare. Instrucțiunile SQL au fost un alt element revoluționar. Pentru prima dată, utilizatorii de Fox foloseau instrucțiuni singulare care înlocuiau proceduri întregi. SQL era, și încă este, limbajul datelor. Foxpro 2.0 a mai adăugat o modalitate de realizare a rapoartelor și afișărilor prin adăugarea proiectanților de rapoarte și de desenare. Screen Designer genera cod sursă, dar deschidea o nouă cale în dezvoltarea interfețelor GUI într-un mediu bazat pe text.

În concluzie, FoxPro 2.0 a fost apariția hotărâtoare care a dus la posibilitățile de azi ale Visual FoxPro. Caracteristicile care îl făceau puternic erau: modul de proiectare a interfeței cu utilizatorul, limbajul SQL și viteza mare de acces la date. Suportul pentru Windows a fost introdus odată cu FoxPro 2.5. Suportul pentru schimbul dinamic de date (Dynamic Data Exchange) era în curs de implementare dar, așa cum o pot confirma cei care au lucrat cu el, FoxPro 2.5 pentru Windows era mai degrabă o aplicație DOS, cu aspect de Windows. Următoarea revoluție majoră a trebuit să aștepte apariția versiunii 3.0 a Visual FoxPro. Încă o dată, Fox a revoluționat lumea programării bazelor de date. Versiunea 3.0 a adăugat o serie de caractersitici, dintre care enumerăm câteva:

a) Containerul de baze de date (Database Container – DBC) care aducea suportul pentru proceduri memorate, reguli atașate la tabel și o mulțime de funcții suplimentare pentru lucrul cu datele
b) Vizualizările (Views) care sunt cursoare SQL actualizabile. Acestea au introdus o metodă cu totul nouă de acces la date în vederea prelucrării, a reprezentării GUI și a realizării rapoartelor. Erau două tipuri de vizualizări, locale și îndepărtate. O vizualizare locală este bazată pe orice sursă de date ODBC, inclusiv SQL Server, Oracle, Acces etc. Această implementare revoluționară a făcut din Visual FoxPro instrumentul cel mai de seamă în accesul la datele locale și îndepărtate. Crearea aplicațiilor la nivel de întreprindere, cu utilizarea datelor din surse îndepărtate, devenise acum o sarcină la fel de ușoară ca și utilizarea tabelelor proprii programului Visual FoxPro.
O implementare robustă, deplină, a orientării spre obiect a deschis calea utilizării din ce în ce mai largi a acestui mod de programare, bazat pe modelul-obiect și pe posibilitatea construirii propriilor clase și subclase.
Versiunea 5.0 era o actualizare a versiunii 3.0, cu rezolvarea multor nereguli și conținând trăsături noi și interesante. S-a introdus posibilitatea creării și utilizării serverelor COM. S-au adăugat câteva comenzi și funcții noi și se pot observa începuturile legării mediului Visual FoxPro de facilitățile Internetului.

4.

DB2 Connect asigură conectivitatea pentru bazele de date mainframe și midrange din sistemele de operare Linux, UNIX și Windows. Vă puteți conecta la bazele de date DB2 pe sistemele de operare z/OS, IBM® i, VSE și VM și pe hardware-ul IBM Power Systems. Vă puteți conecta la bazele de date pe care nu le-ați creat și prin folosirea produselor IBM dacă sunt conforme cu Distributed Relational Database Architecture (DRDA).

DB2 Connect este soluția lider industrial care integrează System z, System i și alte date de întreprindere cu aplicațiile client/server, web, mobile și cu arhitectură orientată pe servicii. DB2 Connect oferă îmbunătățiri semnificative ale caracteristicilor pentru a îmbunătăți productivitatea programatorilor, pentru a oferi o infrastructură mai robustă și pentru a activa implementarea tehnologiei DB2. DB2 Connect prezintă o ofertă de câteva produse:

DB2 Connect Personal Edition, DB2 Connect Enterprise Edition, DB2 Connect Application Server Edition, DB2 Connect Unlimited Edition for System z, DB2 Connect Unlimited Edition for System i, IBM DB2 Connect Application Server Advanced Edition, IBM DB2 Connect Unlimited Advanced Edition for System z.

Este recomandat să utilizați clientul DB2 Connect, în special driver-ele și clienții de servere de date IBM în locul serverului DB2 Connect. IBM Data Server Drivers and Clients oferă aceeași funcționalitate de conexiune și dezvoltare a aplicațiilor ca serverul DB2 Connect. Totuși, puteți reduce complexitatea, îmbunătăți performanța și implementa soluții pentru aplicații cu spațiu ocupat mai redus pentru utilizatorii afacerii dvs. Sunt necesare fișierele de licență DB2 Connect.

Serverul DB2 Connect oferă un singur punct de conectivitate către stații de lucru multiple care suportă o varietate de aplicații. Totuși, adaugă timp suplimentar de procesare pentru aplicații care accesează date DB2 for z/OS și crește timpul de rulare al aplicațiilor. Începând cu DB2 Connect Versiunea 8, clienții DB2 Connect utilizează protocolul DRDA nativ pentru a se conecta direct la DB2 pentru z/OS și DB2 pentru IBM i.

Serverul DB2 Connect este avantajos în următoarele situații: pentru comiteri în două faze, dacă folosiți manageri de tranzacții care utilizează un model de transport dual, pentru Federații omogene.

Puteți înlocui serverul DB2 Connect cu clientul DB2 Connect, alegând dintre diferitele driver-e de server de date IBM, IBM Data Server Runtime Client sau IBM Data Server Client. Driver-ele și clientul DB2 Connect oferă funcționalitate echivalentă sau superioară serverului DB2 Connect și include următoarele avantaje: performanță îmbunătățită.(puteți obține o performanță mai bună datorită unui trafic de rețea mai redus și a căilor de cod), clienții DB2 Connect simplifică topologia de rețea, din moment ce o conexiune directă este stabilită între serverul de aplicații și DB2 z/OS(aceasta va elimina și hopul de rețea și rutarea gateway DB2 Connect),c onsumul redus de resurse înseamnă că resursele hardware și software nu sunt necesare pentru mașinile server DB2 Connect, spațiu ocupat redus, disponibilitate îmbunătățită(accesul la aplicații, utilizând clienți sau driver-e de servere de date IBM, la DB2 pentru datele z/OS este egal sau superior configurației pe trei niveluri, datorită eliminării punctului de eșec), monitorizare îmbunătățită, determinarea problemei îmbunătățită, cele mai recente niveluri de cod, suportul de date pentru unele caracteristici, precum noile tipuri de date, este mai ușor de obținut.

Baza de date DB2 asigură o comprimare mai cuprinzătoare, pentru aproape orice tip de obiect de bază de date, inclusiv date de tabele, indecși, tabele temporare, documente XML, fișiere istoric și imagini copie de rezervă. În versiunile anterioare, comprimarea clasică a rândurilor a ajutat la scăderea costurilor de memorare și la îmbunătățirea performanței de interogare.Caracteristica de comprimare adaptivă îmbunătățește comprimarea de tabele printr-o tehnică avansată de comprimare pe rânduri care utilizează două niveluri de dicționare de comprimare (nivel de tabel și nivel de pagină) pentru a îmbunătăți rapoartele de comprimare, în special ca modificări de date. Dicționarele de comprimare la nivel de pagină sunt mai mici decât dicționarele la nivel de tabel astfel încât, pe măsură ce se modifică datele pe o pagină, sunt ușor de actualizat automat și repede și înlătură nevoia de a realiza reorganizări de tabele pentru actualizarea dicționarelor la nivel de pagină.

Comprimarea adaptivă vă ajută să:

realizați rapoarte cu comprimare înaltă fără a trece datele offline pentru a realiza reorganizări de tabele

îmbunătățiți și mai mult performanța interogării

economisiți și mai mult spațiu de stocare și să îmbunătățiți disponibilitatea sistemului

economisiți bani prin scăderea cerințelor de stocare.

Chiar dacă este mai ușor, în DB2 Versiunea 10.1, tabelele noi utilizează comprimarea adaptivă implicit. Tabelele existente din edițiile anterioare DB2 pot utiliza cu ușurință comprimarea adaptivă doar prin activarea acesteia.

5.

Microsoft Access este un program pentru crearea și administrarea unei baze de date relaționale, produs de Microsoft, care face parte din suita de programe Microsoft Office.

Conceptul original de Acces a fost pentru utilizatorii finali să poată să "acceseze" date din orice sursă. Alte caracteristici includ: importul și exportul de date de mai multe formate, cum ar fi Excel , Outlook , ASCII , dBase , Paradox , FoxPro , SQL Server , Oracle , ODBC , etc. De asemenea, Access are și posibilitatea de a folosi baze de date externe, neînglobate, în formatele: Microsoft Excel, Liste SharePoint, text, XML, Microsoft Outlook, HTML, dBase, Paradox, Lotus 1-2-3, ODBC -conforme cu containerele de date, inclusiv: Microsoft SQL Server, Oracle, MySQL, PostgreSQL – având aceleași posibilități de utilizare aceasta pentru vizualizare, interogare, editare, și de raportare. Acest lucru permite apelarea datelor existente cele mai recente date. Se pot efectua operații de join SQL între seturile de date de diferite formate, stocate pe diferite platforme.

Access stochează toate tabelele de baze de date, interogări, formulare, rapoarte, macrocomenzi și module în baza de date Jet Access ca un singur fișier. Microsoft Access utilizează atât formatul ACCDB, cât și MDB. Un fișier MDE / ACCDE este o bază de date Microsoft Access fișier cu toate modulele compilate și tot codul sursă editabil eliminat, care cuprinde toate componentele: tabele, interogări, module, macrocomenzi, formulare și rapoarte. Utilizatorii pot crea tabele, interogări, formulare și rapoarte și macrocomenzi Utilizatorii avansați pot folosi Visual Basic pentru a scrie soluții bogate cu avansate de manipulare a datelor și de control al utilizatorului. Există șabloane pentru baze de date, atât în cadrul programului cât și pe site-ul oficial. Acestea permit utilizatorilor să construiască o bază de date cu tabele, interogări , formulare, rapoarte și macrocomenzi predefinite. Șabloanele nu includ cod Visual Basic.De asemenea, are și modul de lucru în multiutilizator în rețea.

Tabele

Tipuri de date Datele din tabele sunt de următoarele tipuri:

TEXT – secvență simplă de caractere care poate include cifre, litere și simboluri. Un câmp text poate conține până la 255 de caractere.

MEMO – text simplu, obișnuit, exceptând faptul că nu stabilești o lungime maximă de câmp, așa că poți tasta aproape orice cantitate de text (64.000 de caractere).

NUMBER – destinat pentru valori întregi sau fracționare.

DATE/TIME – o dată calendaristică sau o oră.

CURRENCY – un număr formatat ca o valoare monetară.

AUTONUMBER – Access îl completează automat cu numere consecutive, pentru fiecare înregistrare.

YES/NO – poate primi valori logice de tipul YES/NO, TRUE/FALSE sau ON/OFF.

OLE OBJECT – câmp capabil a primi ca valoare un obiect (ex. imagine); obiectul poate fi legat sau inserat.

HYPERLINK – o legătură la o locație Web.

LOOKUP WIZARD – îți permite să creezi o listă selectând o valoare din alt tabel sau lista de valori într-o casetă combinată, pentru fiecare înregistrare. Este o caracteristică avansată.

Stabilirea cheii principale Fiecare tabel ar trebui să aibă cel puțin un câmp a cărui valoare este unică pentru fiecare înregistrare (câmp cheie principală). Acest câmp este util pentru a identifica în mod unic fiecare înregistrare. Pentru a stabili o cheie principală trebuie să parcurgi următorii pași:

Deschide tabelul afișând structura acestuia.

Selectează câmpul care vrei să fie cheie principală.

Alege din meniul EDIT opțiunea PRIMARY KEY.

Relațiile dintre tabele Relația între două tabele nu este obligatorie, dar este necesară, în general, pentru construirea interogărilor care acționează asupra acestor table (deși relația s-ar putea construi și când se construiește interogarea). Tipuri de relații:

Relația One-To-Many – Este cea mai frecventă în proiectarea bazelor de date ACCESS și are următoarele caracteristici:

Dacă T1 (Tabela CLIENTI) și T2 (Tabela Operatii) sunt două tabele în care există o relație One-To-Many atunci: Tabela T1 este tabela primară iar T2 este tabela legată. Cheia de legătură din tabela primară trebuie să fie declarată cheie primară. Tabela legătură poate avea cheie primară dar diferită de cea de legătură. Fiecărei înregistrări din tabela One îi corespunde 0, 1 sau mai multe înregistrări din tabela Many; Fiecărei înregistrări din tabela Many îi corespunde cel mult o înregistrare din tabela One.

Relația One-To-One – Este utilizată mai rar în proiectarea bazelor de date ACCESS și are următoarele caracteristici:

Cheile de legătură din ambele tabele sunt chei primare; fiecărei înregistrări din una din tabele îi corespunde cel mult o înregistrare din cealaltă. Una din tabele este primară iar cealaltă legată.

Relația Many-To-Many – Este nerecomandată în baze de date ACCESS dar existentă în realitate.

Doua tabele se află în relația Many-to-Many dacă fiecărei înregistrări din prima tabelă îi corespunde 0,1 sau mai multe înregistrări din a doua și invers. În ACCESS astfel de relații pot fi introduse prin crearea unei a treia tabele, numită de legătura (de joncțiune) cu existența a două relații de tip One-to-Many.

Indexarea tabelelor

Pentru un tabel, se poate preciza o cheie primară și una sau mai multe chei secundare. O cheie este formată din una sau mai multe coloane. Valorile unei chei se păstrează într-un index. Rolul unui index este ca al unui catalog într-o bibliotecă. Orice operație de actualizare într-un tabel generează și actualizarea indecșilor.În fereastra Indexes, se pot gestiona informațiile necesare unui index (ordine Ascending/Descending, Unique, Primary, Ignore Nulls).

Interogări

Pentru dezvoltarea de interogări, Access oferă un "Designer de interogare", o interfață grafică de utilizator, care permite utilizatorilor de a construi interogări fără cunoașterea limbajului de programare SQL. În Query Designer, utilizatorii se pot "arăta" sursele de date de interogare (care poate fi tabele sau interogări) și selecta câmpurile pe care le doresc, printr-un simplu clic de mouse. Unul dintre beneficiile Acces din perspectiva unui programator este compatibilitatea relativă cu SQL (structurat Query Language ) – interogări pot fi vizualizate grafic sau editat ca declarații SQL, iar declarațiile SQL pot fi folosite direct în Macrocomenzi și Visual Basic pentru a manipula tabele Access.

Interogările în Access pot fi de următoarele tipuri:

interogare de selecție este o interogare SQL care are ca efect numai afișarea datelor dintr-un tabel sau mai multe tabele conform unor criterii de selecție (comanda SQL SELECT fără INTO sau comanda din meniu echivalentă).

interogare de actualizare se folosește pentru actualizarea tabelei prin comanda SQL UPDATE (sau comanda din meniu echivalentă).

interogare de tip tabel încrucișat aranjează un set de înregistrări pentru a-l face mai simplu de vizualizat, utilizând atât anteturi de rând cât și anteturi de coloane. Datele pot fi văzute în același timp în raport cu două categorii.

Formulare

O metodă foarte bună pentru introducerea datelor în tabele este crearea de formulare. Cu ajutorul unui formular, poți aloca exact atât spațiu cât este necesar pentru fiecare câmp și poți introduce informații în mai multe tabele simultan. Formularele pot realiza interoga o bază de date MS Access, regăsirea înregistrărilor și afișarea pe browser.

O aplicație Access este, în general, o formă principală pe care se pot afla controalele.

Atunci când lucrăm cu date relaționale, (unde datele sunt stocate în tabele separate), de obicei este nevoie să vizualizăm datele din mai multe tabele sau interogări în același formular. De exemplu, doriți să vedeți date despre client, dar, în același timp, să vedeți și informații despre comenzile clientului. Subformularele sunt un instrument util pentru acest lucru.

Un subformular este un formular care se inserează în alt formular. Formularul primar se cheamă formular principal, iar formularul din interiorul formularului se numește subformular. O combinație formular/subformular este denumită uneori formular ierarhic, formular coordonator/detaliu sau formular părinte/fiu.

Formularul principal și subformularul din acest tip de formular sunt legate, pentru ca subformularul să afișeze doar înregistrări relaționate cu înregistrarea curentă din formularul principal. 

Poți crea un formular în trei moduri:

Autoforms oferă foarte rapid formulare care conțin toate câmpurile într-un singur tabel.

Form Wizard te ajută să creezi un formular furnizându-se o serie de casete de dialog din care poți alege câmpurile și stilul pentru formular.

Creând un formular pornind de la zero, ai la dispoziție o grilă de machetare în care plasezi câmpuri. Este modul cel mai dificil, dar asigură cel mai bun control (Design View). Aceasta este cea mai folosită metodă, și se aplicăinclusiv pentru editarea formularelor care au fost create cu primele două metode.

Rapoarte

Rapoartele sunt obiecte prin intermediul cărora generezi rezultate profesionale care pot fi afișate pe ecran, tipărite pe hârtie sau afișate pe Internet. Există următoarele metode de generare a rapoartelor:

Autoreport – indicat pentru crearea unui raport simplu, bazat pe un singur tabel sau pe o singură interogare.

Report Wizard asigură un compromis acceptabil între ușurința de utilizare și flexibilitate. Cu Report Wizard, poți utiliza mai multe tabele și interogări și poți alege o machetă și un format pentru raportul tău.

Creând un raport pornind de la zero, ai la dispoziție o grilă de machetare în care plasezi câmpuri. Este modul cel mai dificil, dar asigură cel mai bun control (Design View). Aceasta este cea mai folosită metodă, și se aplică inclusiv pentru editarea rapoartelor care au fost create cu primele două metode.

Lucrul cu controalele din raport în modul de vizualizare Report Design este similar cu modul de lucru cu controalele în modul Form Design. Selectarea controalelor se face executând un clic pe control. În jurul său apar mânere de selecție. Mutarea obiectelor – se selectează obiectul respectiv, apoi poziționează indicatorul mouse-ului deasupra unei laturi a chenarului astfel încât acesta să se transforme într-o palmă deschisă și neagră. Apoi execută clic și trage controlul în noua poziție. Redimensionarea obiectelor – selectează obiectul, apoi poziționează indicatorul mouse-ului deasupra unui mâner de selecție și trage-l pentru a redimensiona obiectul. Formarea obiectelor de text – utilizează listele derulante Font și Font Size de pe bara cu instrumente pentru a alege fonturi, apoi utilizează butoanele Bold, Italic sau Underline de pe bara cu instrumente pentru a aplica anumite atribute. Poți adăuga, de asemenea, linii și imagini în rapoarte, la fel ca în formulare.

Macrocomenzi

Macrocomenzile sau macro-urile permit utilizatorilor cu ușurință înlănțuirea de comenzi ușoare, cum ar fi rularea interogări, importul sau exportul de date, de deschidere și închidere forme, previzualizare și tipărirea de rapoarte, macrocomenzi etc Pot conține logica de bază (IF condiții) și capacitatea de a apela alte macro. Macro-urile pot contine, de asemenea, sub-macro-uri, care sunt similare cu subrutinele.

În Access 2007, au fost introduse macrocomenzile încorporate care sunt, în esență proprietățile de eveniment a unui obiect. Aceasta a eliminat necesitatea de a stoca macrocomenzi ca obiecte individuale. Macro-urile cu toate acestea, sunt limitate în funcționalitatea lor, de lipsa de bucle de programare și de logica avansate de codare. Dezvoltatorii cel mai profesionist de acces utilizează limbajul de programare Visual Basic pentru o mai bogată și mai puternic mediu de dezvoltare. Limbaj de programare disponibil în Access este, ca și în alte produse ale Microsoft Office Suite, Microsoft Visual Basic for Applications , care este aproape identic cu Visual Basic 6.0 (VB6). Cod

Module

Într-un program procedural clasic, execuția începe cu prima instrucțiunedin program și urmează un traseu bine determinat. În programarea dirijată pe evenimente, – așa cum este Access, – un eveniment este o tastare, acționare de maus, modificarea datelor unui form, închiderea unei ferestre etc. – ce duce la execuția unei părți de aplicație (macro, procedură, …). Ordinea în care se execută instrucțiunile depinde de ordinea în care au apărut evenimentele recunoscute de aplicație.

Într-o bază Access nu există un program principal; textul sursă este organizat în proceduri și funcții, și păstrat în module.

Orice modul conține o singură secțiune de declarații de variabile și constante, folosită în toate procedurile și funcțiile din modul, și una sau mai multe proceduri sau funcții.

Modulele pot fi:

atașate formularelor/rapoartelor (mai bine zis fiecărui formular/raport), – căruia se creează un modul automat; toate declarațiile și procedurile acestora sunt locale/private acestora;

modulele globale, care sunt obiecte separate în baza de date. Variabilele, constantele, procedurile, funcțiile, – se pot folosi în orice parte a aplicației, deci sunt globale.

Protecția bazei de date

Cea mai simplă formă de protecție este parolarea bazei de date. Aceasta este o formă relativ slabă de protecție care pot fi ușor de spart. Un nivel mai ridicat de protecție este folosirea unui grup de securitate, care necesită un nume de utilizator și o parolă. Utilizatorii și grupurile pot fi specificate împreună cu drepturile lor la tipul de obiect sau nivel de obiect individual.

STUDIU DE CAZ: EVIDENTA SALARIATILOR UNEI FIRME

Am ales ca tema pentru acest proiect “Evidenta Salariatilor Unei Firme “. Pentru aceasta am creat 4 tabele dupa cum urmeaza :

Salariati : IDSalariat, Nume, Adresa, Telefon, DataNastere, DataAngajare, Functia, Salariu

Departament : CodDepartament, DenDepartament, IDSalariat

Prezenta Salariati : NrFisa, Luna, Anul, OreLucrate, OreConcediu, IDSalariat

Penalizari : NrPenalizare, DataPenalizare, Motiv, Suma, IDSalariat

In cadrul acestor tabele am ales atat chei primare cat si chei externe dupa cum urmeaza :

in cadrul tabelei “Salariati” am ales “IDSalariat” ca fiind cheie primara

in cadrul tabelei “Departament” am ales “CodDepartament” cheie primara si “IDSalariat” cheie externa

in cadrul tabelei “Prezenta Salariati” am ales “NrFisa” cheie primara si “IDSalariat” cheie externa

iar in cadrul tabelei “Penalizari” am ales “NrPenalizare” cheie primara si “IDSalariat” cheie externa

Pentru tabela “Salariati” am optat pt un nr de 10 inregistrari de la tastatura.

Dupa ce se stabilesc toate inregistrarile tabelelor si relatiile la nivel de chei intre acestea se trece la implementarea unor interogari (queries) ale bazei de date dupa cum urmeaza :

1. Interogari de selectie

se afiseaza vechimea in ani a salariatilor din Bucuresti

se afiseaza angajatii care sunt contabili si sunt din Bucuresti

se afiseaza varsta in ani la angajarea fiecarui salariat

2. Interogari parametrizate

se afiseaza numele salariatilor care fac parte dintr-un anumit department introdus de la tastatura

3. Interogari de sintetizare a datelor

se afiseaza salariatii care au fost penalizati intre data 1/1/2003 si 12/12/2007

4. Interogari de analiză încrucișată (CrossTab Query)

se afiseaza salariul fiecarui angajat in functie de departament ; numele angajatilor vor fi ordonate pe linii, iar salariile pe coloane

5. Interogări tip acțiune

Make Table Query – se realizeaza o interogare pt a realiza o noua tabela intitulata Salariati_Nou, care sa contina IDSalariat, Nume, Adresa si Judetul insa numai pt salariatii din Braila

Update Query – se realizeaza o interogare pt a majora salariile cu 1,3 insa numai angajatilor mai vechi de 1/1/2004

In continuare am creat cateva formulare si rapoarte simple pe baza tabelelor de la inceputul bazei de date si in final am creat Formularul „Meniu Principal” care contine butoane pt DEPARTAMENTE, PENALIZARI, PREZENTA SALARIATILOR si vizualizarea directa a acestui document word.

BIBLIOGRAFIE

Anette Marquis, Gini Courter, Windows 95, Ghidul dumneavoastră pentru Access, traducere de Călin Suciu, Editura All, 1998

Eugen Maftei, Initiere in Visual FoxPro

Ms Access pentru programatori, Leon ?âmbulea, ProMedia Plus, Cluj-Napoca, 1997

Microsoft Access 2000 – manualul începătorului, traducere de Sorina Dumitru, Editura Teora, 2001

Microsoft Access 2003 – Programare fulger, Editura Teora, 2003

Ghidul utilizatorului DB2 Connect, Actualizat iulie 2013

***http://ro.wikipedia.org/wiki/MySQL

***http://ro.wikipedia.org/wiki/Microsoft_SQL_Server

*** http://ro.wikipedia.org/wiki/Microsoft_Access