Evidenta Informatizata a Urmaritilor Generali

Cuprins

INTRODUCERE

Lucrarea de față dorește să arate importanta sistemelor informatice din cadrul Ministerului Administrației si Internelor, și în special aplicația informatica a urmăriților general, ca un argument al necesitații informatizării Ministerului Administrației si Internelor (Politiei Romane) ca instituție specializată, căreia îi revin sarcini de maximă importanță în cadrul societății democratice în general și în special, în cadrul societății romanești.

Capitolul I al lucrării prezintă noțiunile de bază ale activității de urmărire, trăsăturile și obiectul urmăririi precum și clasificarea acestei activități. Subcapitolul următor analizează cea mai amplă activitate de urmărire, urmărirea generală, prezentând metodologia specifică acestei linii de muncă polițienești.

Subsidiar, sunt prezentate și celelalte elemente supuse urmăririi generale: infractorii cu mod de operare deosebit, persoanele dispărute, bunurile, documentele și obiectele corp delict.

Ultima parte a capitolului cuprinde modalitățile de revocare a activității de urmărire și alte dispoziții finale.

In capitolul al II-lea al lucrării, după ce se face o enumerare a tuturor actelor normative elaborate de Parlamentul României începând cu anul 1990 și până în prezent pentru reglementarea activității în domeniul informaticii la nivelul întregii societăți românești, se încearcă o succintă analiză a nivelului atins de țara noastră în acest domeniu.

Sunt analizate și relevate condițiile concrete ale societății românești și eforturile pe care aceasta le face in vederea integrării în structurile europene și din acest punct de vedere, în continuare sunt prezentate condițiile majore de dezvoltare în domeniul informatic în România până în anul 2003 așa cum reies ele din strategia națională de informatizare și implementare în ritm accelerat a societății informaționale, precum și din Programul de acțiune privind utilizarea pe scara largă si dezvoltarea sectorului tehnologiilor informației în România.

Sistemul informatic Ministerului Administrației si Internelor este prezentat in capitolul al III-lea al lucrării care este structurată pe trei probleme importante.

Este mai întâi analizat stadiul actual și nivelul informatizării, Ministerului Administrației si Internelor ca apoi să fie prezentat locul pe care îl ocupă Sistemul Informatic al Ministerului Administrației si Internelor în cadrul problemei globale a informatizării întregii societăți românești.

Sunt apoi relevate principalele obiective ce trebuie atinse în vederea realizării acestui sistem. Se subliniază aici, necesitatea cooperării Ministerului Administrației si Internelor cu celelalte componente ale administrației publice centrale și locale, pentru a se putea stabili, prin reglementări generale, norme tehnice obligatorii pentru toate instituțiile administrației publice, soluție ce trebuie să se conformeze celor deja adoptate pe plan internațional și european în instituțiile publice.

In acest demers, un rol deosebit de important revine Agenției Naționale pentru Comunicații și Informatică care, pentru o standardizare națională cu eforturi financiare minime, trebuie să colaboreze cu celelalte componente ale administrației publice.

Principalele direcții de realizare a obiectivelor informatizării Ministerului Administrației si Internelor sunt prezentate in continuare, punându-se accent pe integrarea sistemelor informatice sectoriale, optimizarea structurilor informatice atât din punct de vedere al tehnologiilor cât și din cel al resurselor umane, precum și pe realizarea rețelei de transmisie de date.

In capitolul al IV-lea al lucrării se face o analiză cuprinzătoare a stadiului informatizării Poliției Române, ca parte integrantă a structurii organizatorice a Ministerului Administrației si Internelor, instituție a statului căreia îi revin sarcini deosebit de importante în: menținerea ordinii publice, apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, a avutului public și privat, în prevenirea și descoperirea infracțiunilor, contribuind astfel la realizarea unei societăți democratice în România.

După ce se prezintă dinamica fenomenului infracțional în România ultimului an, se enumeră actele normative pe baza cărora s-a intensificat procesul de informatizare a poliției pentru ca aceasta să poată rezolva operativ și cu succes sarcinile deosebit de grele și multiple ce-i revin prin lege .

In acest context, un rol deosebit revine Inspectoratului General de Poliție, în special Centrului de Calcul, care a făcut eforturi deosebite pentru promovarea progresului tehnologic în munca Poliței și înzestrarea instituției cu cele mai noi și importante produse software și hardware, în condițiile alocării unor resurse financiare minime pentru acest lucru

Alături de realizarea unei moderne rețele de calculatoare, la care au fost conectate majoritatea direcțiilor ce-și desfășoară activitatea în cadrul inspectoratului general, cât și inspectoratele județene, cele mai importante aplicații informatice realizate de specialiștii Centrului de Calcul au contribuit la ridicarea standardului profesional al activității și la ușurarea muncii polițiștilor, au pus la dispoziția organelor operative un important instrument -rapid și eficient -de lucru .

Aceste aplicații și importanța lor pentru sprijinul acordat muncii polițiștilor și cadrelor de conducere din întreaga țară pentru rezolvarea rapidă a cauzelor și pentru cunoașterea, de ansamblu și în amănunt, a fenomenului infracțional, sunt prezentate in capitolul al V-lea al lucrării.

In partea finală a lucrării sunt prezentate perspectivele de realizare a unei informatizări unitare a Poliției și sunt propuse câteva soluții cum ar fi: crearea structurilor informatice necesare și încadrarea lor cu personal de specialitate, crearea de zone de deservire a publicului prin intermediul tehnicii de calcul, alocarea de fonduri sporite pentru înzestrarea cu produse noi și din ce în ce mai performante pregătirea unitară a cadrelor m unitățile de învățământ ale Poliției și ale Ministerului Administrației si Internelor cu personal specializat și tehnica avansată, precum și crearea unei structuri integrate de transmisiuni și informatică.

Ținând cont că din punct de vedere normativ, domeniul informaticii nu s-a bucurat în toată complexitatea lui de o atenție deosebită în țara noastră, am simțit nevoia ca în final să prezint câteva probleme ce ar trebui să stea în atenția legiuitorului. Astfel, problema securității informației și cu atât mai mult a celei specifice ,muncii de poliție, datorită caracterului ei primordial secret, ar trebui să determine legiuitorul să îi acorde o protecție deosebită printr-o lege specială care să prevadă și sancțiunile specifice.

Trebuie arătat că sub acest aspect, in legislația noastră actuală exista sancțiuni relativ neînsemnate pentru încălcarea dreptului de autor și norme privind apărarea secretului profesional, dar o reală protecție a informației s-ar putea realiza numai prin elaborarea unei legi complexe, specifică domeniului informatic și prevăzând pedepse suficient de aspre pentru a-și putea atinge scopul descurajator.

CAPITOLUL I

ACTIVITATEA DE URMARIRE ȘI

IDENTIFICARE. NOȚIUNI. OBIECTIVE. TRĂSĂTURI.

l. Considerații generale privind activitatea de urmărire și identificare.

Specificul activității poliției judiciare îl constituie lupta cu necunoscutul. Peste 70% din cauzele cu AN sunt soluționate de câtre formațiunile judiciare. In marea majoritate a situațiilor, infractorii nu acționează la întâmplare ci in baza unor pregătiri prealabile, minuțioase, care vizează nu numai ștergerea urmelor de la fața locului ci și dispariția rapidă a obiectelor și a valorilor sustrase ori a caracteristicilor de identificare.

Pregătirea prealabilă mai are în vedere și luarea unor măsuri care să le asigure scăparea în caz de identificare, inclusiv de măsuri care să le permită părăsirea urgentă a teritoriului țârii.

In multe situații, urmărirea penală "in personam " se începe înainte de a fi cunoscută întreaga activitate ilicită a învinuiților, aceasta vizând numai o faptă sau un grup de fapte pentru care sunt probe și indicii temeinice. Nu întotdeauna, după începerea urmăririi penale, se ia și măsura arestării preventive a învinuiților, acest lucru înfăptuindu-se numai atunci când organele de urmărire penală (procurorul) apreciază că este necesară luarea acestei măsuri. 0 mare parte din învinuiții aflați în această situație anticipează că într-un timp relativ scurt, împotriva lor vor fi emise mandate de arestare preventivă, si ca urmare, dispar de la domiciliu, sustrăgându-se urmăririi penale. Față de această categorie de infractori, polițiștii trebuie să ia măsuri de supraveghere pentru a fi în măsură să execute in timp util actul de urmărire (mandatul).

Studiile statistice ale poliției arată că peste 80% din actele de urmărire a unor categorii de persoane privesc pe cei care se sustrag executării pedepsei arestării preventive sau urmăririi penale. Aceleași statistici reliefează că peste 30% din urmăriții care aparțin acestei categorii săvârșesc, pe perioada cât se sustrag, noi infracțiuni.

In aceste categorii operativitatea poliției în direcția soluționării cauzelor cu AN și a altor cauze depinde în mare măsură de modul și rapiditatea cu care se desfășoară activitatea de identificare a obiectelor corp delict, de urmărire și prindere a infractorilor.

Orice greșeală, orice neajuns în activitatea de urmărire se repercutează negativ în munca de soluționare a cauzelor, conducând in același timp la creșterea permanentă a numărului de infracțiuni comise și implicit a sarcinilor ce trebuie soluționate de la o perioadă la alta de câtre poliție .

Pe lângă faptul că activitatea de urmărire a persoanelor și obiectelor contribuie nemijlocit la soluționarea unui număr neînsemnat de lucrări și cauze penale , prin aceasta se realizează și o însemnată muncă de prevenire, deoarece obiectele și persoanele sunt căutate in locuri și medii de interes operativ frecventate de elemente infractoare, la domiciliul suspecților și la gazdele de hoți, măsuri prin care se contracarează intențiile acestora de a comite noi infracțiunii.

2.Noțiunea și trăsăturile caracteristice ale activității de urmărire

Urmărirea și identificarea unor categorii de persoane, cadavre și obiecte, este o activitate complexă, informativ -operativă, criminalistică și de cercetare penală, care se organizează și se execută de către organele de poliție pentru aducerea la îndeplinire a unor dispoziții procedurale legale .

Analizând conținutul definiției, se pot desprinde unele trăsături caracteristice ale activității de urmărire și identificare:

-caracterul organizat al activității de urmărire: este evidențiat prin faptul că urmărirea oricărei persoane sau obiect se realizează în conformitate cu ordinele și instrucțiunile in vigoare, pe baza unei metodologii specifice, obligatorii pentru toate unitățile și formațiunile de poliție .Potrivit acestei metodologii, urmărirea persoanelor și obiectelor se realizează numai prin serviciile judiciare in competența I.P.J.(Inspectoratului de Poliție al Municipiului București). Întreaga activitate de urmărire și identificare este coordonată și controlată de către Direcția Judiciară din cadrul Inspectoratului General al Poliției prin serviciul "Urmăriri";

-caracterul complex: urmărirea persoanelor și obiectelor este o activitate prin însăși natura activităților întreprinse pentru prinderea urmăritului sau găsirea obiectelor (activități informativ – operative, criminalistice și de cercetare penală ), precum și prin diversitatea categoriilor de persoane și obiecte ce se urmăresc. Complexe sunt forțele și mijloacele folosite pe parcurs până la finalizarea urmăririi. Nu de puține ori, pentru prinderea operativă a unor infractori deosebit de periculoși, sunt angrenate în activitatea de urmărire, pe lângă forțe aparținând poliției, și forțe aparținând Ministerului Apărării Naționale, trupîn caz de identificare, inclusiv de măsuri care să le permită părăsirea urgentă a teritoriului țârii.

In multe situații, urmărirea penală "in personam " se începe înainte de a fi cunoscută întreaga activitate ilicită a învinuiților, aceasta vizând numai o faptă sau un grup de fapte pentru care sunt probe și indicii temeinice. Nu întotdeauna, după începerea urmăririi penale, se ia și măsura arestării preventive a învinuiților, acest lucru înfăptuindu-se numai atunci când organele de urmărire penală (procurorul) apreciază că este necesară luarea acestei măsuri. 0 mare parte din învinuiții aflați în această situație anticipează că într-un timp relativ scurt, împotriva lor vor fi emise mandate de arestare preventivă, si ca urmare, dispar de la domiciliu, sustrăgându-se urmăririi penale. Față de această categorie de infractori, polițiștii trebuie să ia măsuri de supraveghere pentru a fi în măsură să execute in timp util actul de urmărire (mandatul).

Studiile statistice ale poliției arată că peste 80% din actele de urmărire a unor categorii de persoane privesc pe cei care se sustrag executării pedepsei arestării preventive sau urmăririi penale. Aceleași statistici reliefează că peste 30% din urmăriții care aparțin acestei categorii săvârșesc, pe perioada cât se sustrag, noi infracțiuni.

In aceste categorii operativitatea poliției în direcția soluționării cauzelor cu AN și a altor cauze depinde în mare măsură de modul și rapiditatea cu care se desfășoară activitatea de identificare a obiectelor corp delict, de urmărire și prindere a infractorilor.

Orice greșeală, orice neajuns în activitatea de urmărire se repercutează negativ în munca de soluționare a cauzelor, conducând in același timp la creșterea permanentă a numărului de infracțiuni comise și implicit a sarcinilor ce trebuie soluționate de la o perioadă la alta de câtre poliție .

Pe lângă faptul că activitatea de urmărire a persoanelor și obiectelor contribuie nemijlocit la soluționarea unui număr neînsemnat de lucrări și cauze penale , prin aceasta se realizează și o însemnată muncă de prevenire, deoarece obiectele și persoanele sunt căutate in locuri și medii de interes operativ frecventate de elemente infractoare, la domiciliul suspecților și la gazdele de hoți, măsuri prin care se contracarează intențiile acestora de a comite noi infracțiunii.

2.Noțiunea și trăsăturile caracteristice ale activității de urmărire

Urmărirea și identificarea unor categorii de persoane, cadavre și obiecte, este o activitate complexă, informativ -operativă, criminalistică și de cercetare penală, care se organizează și se execută de către organele de poliție pentru aducerea la îndeplinire a unor dispoziții procedurale legale .

Analizând conținutul definiției, se pot desprinde unele trăsături caracteristice ale activității de urmărire și identificare:

-caracterul organizat al activității de urmărire: este evidențiat prin faptul că urmărirea oricărei persoane sau obiect se realizează în conformitate cu ordinele și instrucțiunile in vigoare, pe baza unei metodologii specifice, obligatorii pentru toate unitățile și formațiunile de poliție .Potrivit acestei metodologii, urmărirea persoanelor și obiectelor se realizează numai prin serviciile judiciare in competența I.P.J.(Inspectoratului de Poliție al Municipiului București). Întreaga activitate de urmărire și identificare este coordonată și controlată de către Direcția Judiciară din cadrul Inspectoratului General al Poliției prin serviciul "Urmăriri";

-caracterul complex: urmărirea persoanelor și obiectelor este o activitate prin însăși natura activităților întreprinse pentru prinderea urmăritului sau găsirea obiectelor (activități informativ – operative, criminalistice și de cercetare penală ), precum și prin diversitatea categoriilor de persoane și obiecte ce se urmăresc. Complexe sunt forțele și mijloacele folosite pe parcurs până la finalizarea urmăririi. Nu de puține ori, pentru prinderea operativă a unor infractori deosebit de periculoși, sunt angrenate în activitatea de urmărire, pe lângă forțe aparținând poliției, și forțe aparținând Ministerului Apărării Naționale, trupelor de jandarmi, formațiunile de pașapoarte;

-caracterul operativ :soluționarea cu operativitate a actelor de urmărire are drept consecință imediată soluționarea cauzelor în care sunt implicate persoanele urmărite și înfăptuirea justiției. Prin găsirea cu operativitate a obiectelor urmărite se asigură pe de o parte ,recuperarea prejudiciului cauzat prin infracțiune, iar pe de altă parte, probarea vinovăției făptuitorului. Adesea, persoanele urmărite sunt predispuse a săvârși infracțiuni, uneori dintre cele mai grave. Este lesne de înțeles ce înseamnă tergiversarea cercetărilor sau prinderea cu întârziere a unor infractori periculoși sau a dezertorilor înarmați. Prinderea cu operativitate a urmăriților are drept consecință împiedicarea acestora de a săvârși noi infracțiuni sau de a părăsi teritoriul țării.

-caracterul continuu: procesul de căutare a persoanelor și a obiectelor urmărite este continuu și nu încetează decât in momentul prinderii persoanelor sau găsirii obiectelor. Măsurile întreprinse pentru urmărirea persoanelor și obiectelor trebuie să se completeze reciproc și să se desfășoare într-o înlănțuire logică de idei specifice fiecărui caz în parte. Datele și informațiile obținute pe parcursul urmăririi vor trebui verificate și exploatate cu operativitate pentru a se asigura continuitatea procesului de căutare a persoanelor și obiectelor.

3. 0biectul activității de urmărire și identificare

A. Obiectul urmăririi îl constituie următoarele categorii de persoane și obiecte (art.2):

a) persoanele împotriva cărora au fost emise mandate de executare a pedepsei ori a sancțiunii închisorii contravenționale și se sustrag aducerii lor la îndeplinire;

b) persoanele împotriva cărora au fost emise mandate de arestare preventivă și se sustrag acestei măsuri;

c) persoanele împotriva cărora s-a început urmărirea penală, fiind suspecte de comiterea unor infracțiuni și se sustrag cercetărilor;

d) evadații din starea legală de reținere sau deținere;

e) dezertorii;

f) minorii care se sustrag de la executarea măsurii de internare într-un centru de reeducare, dispusă prin hotărâre judecătorească;

g) bolnavii psihic și toxicomanii care se sustrag executării măsurilor de siguranță prevăzute de art. 114 Cod Penal;

h) categoriile de persoane prevăzute la punctele f) și g) care au fugit din instituțiile de profil unde erau internate;

i) persoanele obligate la tratament medical in conformitate cu art. 113 Cod Penal, care nu se conformează prevederilor legale;

j) cetățenii străini urmăriți prin O.I.P.C.-INTERPOL, despre care există date că se află sau își pot face apariția pe teritoriul țării noastre:

k) cetățenii străini împotriva cărora autoritățile române au dispus expulzarea, ridicarea sau limitarea duratei de ședere in România sau au dispărut după aducerea la cunoștință a uneia dintre măsuri ori au părăsit fără încuviințare centrul de primire, triere și cazare pentru migrații legale;

1) persoane care se sustrag îndeplinirii obligațiunilor legale privind evidența populației pe o perioadă mai mare de 3 ani;

m) persoane care se sustrag de la îndeplinirea unor obligațiuni de familie ori de la plata unor despăgubiri câtre agenții economici sau persoane fizice, pentru daune provocate, dacă există o hotărâre judecătorească de executare silita, rămasă definitivă;

n) persoanele dispărute în împrejurări suspecte ori ca urmare a lipsei de discernământ datorită vârstei sau a unor afecțiuni psihice;

o) persoane cunoscute cu antecedente penale despre care există date operative ca părăsesc domiciliul , deplasându-se în diferite localități în scopul săvârșirii de infracțiuni;

p) documentele și bunurile din dotarea unor instituții ale administrației de stat ce au fost furate ori pierdute și care pot conduce la divulgarea unor secrete ori să fie utilizate în comiterea de infracțiuni , cât și obiectele corp delicte rezultate din sau folosite la comiterea unor fapte penale pe teritoriul României sau în străinătate.

.

B. Obiectul identificării (art.3):

De multe ori activitatea de urmărire are ca scop și identificarea unor categorii de persoane care fac obiectul unor sesizări sau dosare aflate în lucru .In principal, obiectul identificării în munca de urmărire îl constituie :

a) cadavrele cu identitate necunoscută;

b) persoanele cu identitate necunoscută;

c) autorii de infracțiuni grave sau cu mod de operare deosebit, ce prezintă semnalmente distincte și semne particulare care să permită stabilirea identității;

d) unele obiecte sau măsuri care au fost folosite la comiterea unor infracțiuni sau care provin din infracțiuni, fără a fi individualizate prin serie, număr de înmatriculare sau alte caracteristici.

C. Organe și unități abilitate să solicite urmărirea (art.4)

Urmărirea și identificarea unor categorii de persoane, cadavre și obiecte poate fi solicitată de :

a) I.P.J.(Direcția Generală de Poliție a Municipiului București)de la locul de domiciliu, în cazurile prevăzute de art.2, Literele a, f, g, I, l, o;

b) I.P.J. sau Transporturi(D.G.P.M.B.) pe raza căruia s-a produs evenimentul, care efectuează urmărirea penală ori instrumentează sesizarea /plângerea, conform art.2 literele b, c, d, h, m, n, p, și art.3;

c) Direcția Poliției Judiciare pentru toate categoriile prevăzute de art 2 și 3 , când cazul interesează IGPR, având competență generală;

d) Biroul Național Interpol pentru cazurile prevăzute de art.2, literele j, p, și art. 3

e) Celelalte direcții, unități centrale de linie și servicii independente, dacă motivul urmăririi persoanelor sau al obiectelor menționate la articolul 2 și 3, intră în sfera proprie de activitate.

Urmărirea persoanelor sau obiectelor poate fi executată și la solicitarea unor unități din structura M.Ap.N., I.G.P.R. de Frontieră, Direcției Generale de Pașapoarte, Străini și Probleme Migrări, Direcției Generale a Penitenciarelor, Comandamentului Național al Jandarmeriei,, Inspectoratului General al Corpului Pompierilor Militari, instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea ori altor instituții centrale ale administrației de stat, dacă motivul pentru care se solicită această măsură interesează domeniul propriu de activitate.

4. Clasificarea activității de urmărire

Activitatea de urmărire se desfășoară după următoarele criterii:

a) după obiect:

-persoane;

-obiecte cu caracteristici de individualizare;

b) după scop, urmărirea se desfășoară pentru:

-prinderea persoanelor care se sustrag urmăririi penale sau executării pedepsei;

-găsirea persoanelor dispărute in împrejurări suspecte;

-găsirea obiectelor sustrase prin săvârșirea de infracțiuni;

-identificarea cadavrelor și a persoanelor cu identitate necunoscută;

c)după unitatea la nivelul căreia se desfășoară:

-urmărire locală'. când se desfășoară pe teritoriul unui județ sau al municipiului București; se dispune direct sau la propunerea unităților și formațiunilor subordonate, de către adjunctul inspectorului șef, iar la nivelul D.G.P.M.B. de către adjuncții Direcției Generale sau șefii sectoarelor de poliție pentru unitățile din subordine;

-urmărire generală: când se desfășoară pe întreg teritoriul țarii;

-urmărire specială când se realizează pe cuprinsul întregii țări, dar dificultatea cazurilor sau periculozitatea persoanelor urmărite, impun luarea unor măsuri deosebite, inclusiv mobilizarea unor efective de intervenție din I.G.P.R. sau C.N.J., antrenate și dotate în acest sens.

Urmăririle generale și speciale se dispun prin intermediul Direcției Poliției Judiciare, cu aprobarea adjunctului Inspectorului General al Poliției Romane, la solicitarea șefilor inspectoratelor de poliție, directorului general al Direcției Generale de Poliție a Municipiului București ori a șefilor celorlalte direcții unități și instituții abilitate să solicite urmărirea

-urmărire internațională, când masurile specifice de urmărire sau identificare se întreprind prin intermediul Organizației Internaționale de Poliție Criminală – INTERPOL pe teritoriul unuia sau mai multor state afiliate la acesta. Se realizează prin Biroul Național Interpol, cu avizul Inspectoratului General al Poliției Romane, la solicitarea factorilor de decizie menționați la urmărirea generală și specială.

Revocarea urmăririi se aprobă de câtre șeful care a dispus această măsură, conform competențelor prevăzute de lege. In cazul urmăririi generale, speciale, internaționale, competența solicitării revocării revine oricăreia dintre structurile nominalizate în art.4, când a reușit prinderea ori clarificarea situației persoanelor sau recuperarea obiectelor urmărite indiferent de unitatea care a cerut instituirea acestor măsuri.

5.Urmărirea generală

Urmărirea generală se solicită prin telex, poștă militară sau în sistem automat, la I.G.P.R.- Direcția Poliției Judiciare cu aprobarea adjunctului inspectorului general al Poliției la solicitarea șefilor inspectoratelor de poliție, directorului general al DGPMB ori a șefilor celorlalte direcții, unități și instituții nominalizate de art.4.

Această măsură va fi cerută numai în cazul în care verificările întreprinse pe plan local nu au dus la prinderea ori clarificarea situației persoanelor astfel:

a)pentru toate categoriile prevăzute la art.2 literele a, b, c, m, în termen de 90 de zile de la primirea actului de urmărire ori apariția motivelor care au determinat începerea urmăririi penale. In cazul acelora împotriva cărora au fost emise mandate de executare a sancțiunii închisorii contravenționale, această măsură se va solicita numai dacă sancțiunea sau cuantumul mai multor mandate este de minim 50 de zile, ori sunt cunoscute cu antecedente penale pentru infracțiuni de competența poliției judiciare, indiferent de durata sancțiunii aplicate ;

b)persoanele prevăzute în art.2 literele 1 și o, vor fi puse în urmărire generală după cel mult 60 de zile de la declanșarea urmăririi locale;

a)pentru categoriile ce fac obiectul art. 2 literele f, g, I, și n, urmărirea generală se va solicita în termen de 30 de zile de la primirea actului de executare respectiv de sesizare a dispariției;

b)pentru autorii de infracțiuni ce au avut ca urmare decesul victimei ori au fost comise prin moduri de operare deosebite sau în alte situații când se consideră necesar, indiferent de categoria unde se încadrează aceștia, urmărirea generală se va solicita imediat.

In situația în care cu toate măsurile întreprinse, obiectele urmărite nu au fost găsite în termen de 10 zile se va proceda la solicitarea urmăririi generale .

Indiferent de formațiunea ce instrumentează cazul, raportul de aprobare a urmăririi generale va fi promovat numai prin intermediul serviciului poliției judiciare (Serviciul Urmăriri din D.G.P.M.B.), care va asigura coordonarea în continuare a activităților specifice până la soluționare.

Urmărirea generală se declanșează direct fără procedura prealabilă urmăririi locale în cazurile prevăzute de art.2 literele d, e, h, j și k imediat după ce a fost semnalat evenimentul și s-au stabilit datele complete de identificare, la solicitarea unităților prevăzute de art.4 conform competențelor pe care le au .

Raportul de solicitare a urmăririi generale va cuprinde următoarele:

a)datele de identificare ale persoanei în cauză, actul de identitate și codul numeric personal;

b)motivul pentru care se impune procedura urmăririi, cu precizarea în clar a denumirii infracțiunii comise, așa cum e prevăzută în Codul Penal sau alte legi speciale, pe baza criteriilor din nota anexă;

c)felul actului de urmărire penală(mandat, sentință penală, ordonanță), instituția emitentă, numărul, data emiterii și termenul de valabilitate(cuantumul măsurii aplicate);

d)date operative suplimentare : alte identități folosite, documente cu care se pot legitima, porecle ori diminutive sub care e cunoscută persoana, mijloace de transport utilizate, localitățile și legături frecventate, modul de operare, dacă urmăritul este înarmat, de cine poate fi însoțit, intenții manifestate, semne particulare, etc.;

e)data și locul dispariției, evadării sau dezertării, de când se află în arest. motivul. numărul mandatului. cuantumul pedepsei și instanța emitentă, data expirării termenului de amânare sau întrerupere a executării pedepsei.

In cazul categoriilor de documente, bunuri sau obiecte corp delict, pentru care se solicită urmărirea generală, se vor menționa caracteristicile de identificare, data furtului(pierderii), partea vătămată și adresa sau sediul acesteia.

In baza ordinului de urmărire generală I.G.P.F.R. și D.G.P.S.P.M. vor proceda la oprirea persoanelor prevăzute în art. 2, identificate de formațiunile subordonate, urmând a fi predate I.J.P. pe a căror rază de competență teritorială au fost depistate, in vederea preluării sub escortă de către unitatea care instrumentează cazul.

Se exceptează de la această dispoziție:

a) persoanele majore aflate în urmărire pentru dispariție conform art. 2 litera n, cărora li se pune în vedere să ia legătura cu membrii familiei, după care se va proceda la informarea unității care instrumentează cazul despre data si locul depistării, intențiile manifestate si mijlocul de transport utilizat;

b) persoanele care se sustrag îndeplinirii obligațiilor legale privind evidența populației

c) persoanelor menționate in art. 2 litera m, dacă nu sunt întrunite prevederile art. 14, teza 1, litera c din Legea216/98 privind regimul pașapoartelor în România;

d) persoanele prevăzute de art. 2 litera o;

După primirea ordinului de urmărire prin radio sau sistem automat, lucrătorii dispeceratului județean asigură transmiterea acestuia la subunități-prin fax, telex, notă telefonică ori prin rețeaua de calculatoare procedând totodată la completarea fișelor persoanelor urmărite general și cartarea lor în ordine alfabetică.

Pe baza comunicărilor primite la dispecerat, subunitățile de poliție vor lua măsura realizării unei cartoteci similare, care va fi păstrată în timpul programului de lucru la formațiunea evidența populației, iar în afara acestuia la camera ofițerului de serviciu.

Persoanele urmărite general, domiciliate pe raza de competență, indiferent de motiv și unitatea solicitată, vor fi comunicate și la formațiunea de pașapoarte în vederea opririi persoanelor prevăzute in art. 2, identificate de formațiunile subordonate, urmând a fi predate I.J.P. pe a căror rază de competență teritorială au fost depistate, pentru preluarea sub escortă de către unitatea care instrumentează cazul.

Inspectoratele de poliție care au instalate la serviciul dispecerat microcalculatoare pot realiza evidența persoanelor urmărite general și în sistem automat, asigurând însă transmiterea datelor necesare la subunitățile unde funcționează formațiuni de evidența populației.

Formațiunile de evidență a populației au obligația de înscriere a mențiunii "urmărit general" în fișa de evidență locală și în bazele de date automate pentru persoanele domiciliate pe raza de competență, iar serviciile cazier judiciar și evidența operativă vor lua această măsură pentru elementele cunoscute cu antecedente penale, născute in județul respectiv iar pentru cele cunoscute se va întocmi fișa tip cazier juridic, cu indicarea numărului și datei ordinului de urmărire, precum și a unității interesate, cartându-se în ordine alfabetică .

In vederea depistării și clarificării situației persoanelor urmărite se vor continua măsurile prevăzute de lege, activitățile desfășurate și actele procedurale întocmite formând obiectul unor mape de caz, păstrate la serviciul poliției judiciare(Serviciul "Urmăriri" din DGPMB), ca la polițistul care instrumentează dosarul să se regăsească o mapă anexă .

Mapa de caz va cuprinde raportul de solicitare a urmăririi generale cu verificările preliminare efectuate,, fotografia persoanei urmărite,, documentele de consemnare a activităților desfășurate de lucrătorii serviciului poliției judiciare notele-sinteză întocmite lunar de către polițistul care are direct dosarul în lucru precum și analizele efectuate de câtre cadrele cu atribuție pe această linie.

Activitatea de urmărire și prindere a persoanelor care fac obiectul acestei măsuri va fi condusă de către lucrătorii de linie din serviciul poliției judiciare al inspectoratului de poliție interesat(Serviciul "Urmăriri" din DGPMB).

Indiferent de unitatea care a solicitat dispunerea urmăririi generale, răspunderea pentru executarea principalelor activități revine după cum urmează:

a) inspectoratului de poliție (DGPMB) pe raza căruia figurează cu domiciliul urmăritul general, in cazurile prevăzute de art. 2, literele a, d, e, f, g, h, 1, m și o;

b) inspectoratului de poliție (DGPMB) pe raza căruia s-a produs evenimentul în cazul art. 2, literele b, c și n ;

c) Direcției Politiei Judiciare, pentru cazurile prevăzute de art. 2, literele j, k;

In cazul cetățenilor străini ce fac obiectul prevederilor art. 2, literele a și b, se aplică în mod corespunzător dispozițiile art. 11, aliniatul 4.

Evidența centralizată a persoanelor urmărite general se realizează la centrul Direcției Poliției Judiciare, pe județe și categorii de persoane, precum și la Direcția Evidenței Populației, Direcția Cazier Juridic și Evidență Operativă și Centrul de Comunicații și Informatică.

Toate formațiunile de poliție cât și cele din structura Inspectoratului General al Poliției de Frontieră și Direcției Generale de Pașapoarte, Străini și Probleme de Migrări care desfășoară activități de lucru cu publicul, au obligația ca anterior prestării serviciului solicitat, să procedeze la verificări în evidența persoanelor urmărite.

Orice schimbare intervenită în legătură cu situația civilă sau juridică a unei persoane , în perioada când acesta face obiectul urmăririi generale, va fi transmisă imediat unității /formațiunii care a solicitat instituirea măsurii respective.

Evidența și transmisia la unitățile interesate a documentelor, bunurilor și obiectelor corp delict urmărit general, se realizează în sistem automat, prin Centrul de Comunicații și Informatică, sub coordonarea Direcției Poliției Judiciare.

După dispunerea urmăririi generale împotriva cetățenilor străini care se sustrag arestării preventive sau executării pedepsei ori a sancțiunii închisorii contravenționale, un exemplar al mandatului va fi restituit -conform art.422 Cod Procedură Penală instituției emitente, celălalt înaintându-se, cu menționarea numărului ordinului de urmărire, la Direcția Cazier Judiciar și Evidența Operativă, care va realiza evidența și păstrarea acestora până la punerea în executare sau intervenirea termenului de prescripție ori a altei cauze legale.

Totodată, la serviciul poliției judiciare (Serviciul "Urmăriri" din cadrul DGPMB) se va păstra o copie a actului de arestare ce se va atașa la mapa de caz.

Schimbările survenite cu privire la motivul declanșării urmăririi generale ori modificările de competențe, eventuale erori intervenite în transmisie și implementare sau alte date de interes operativ, se vor raporta prin telex ori rețeaua de calculatoare la IGPR-Direcția Poliție Judiciare, pentru efectuarea mențiunilor corespunzătoare in evidența persoanelor urmărite general.

6. Identificarea și urmărirea infractorului după semnalmente și semne particulare a autorilor de infracțiuni grave sau cu mod de operare deosebit

In situația comiterii unor infracțiuni cu consecințe grave, repetate sau prin mod de operare deosebit, de către autori neidentificați, dar cu privire la care s-au obținut date operative privind semnalmentele, semne particulare și îmbrăcămintea acestora, polițistul care instrumentează dosarul va proceda la întocmirea unei note-sinteză, ce va fi difuzată direct la toate inspectoratele de poliție (DGPMB) în vederea identificării persoanelor în cauză.

Aceste date vor fi coroborate cu cele existente la fiecare unitate de poliție în cauzele penale soluționate sau rămase în lucru, când există similitudini în ceea ce privește participanții și modul de operare folosit.

In toate cazurile în care s-a realizat portretul-robot al făptuitorului, fotografia rezultată va fi anexată notei-sinteze, un exemplar al acesteia fiind înaintată și Direcției Poliției Judiciare.

Aspectele rezultate in urma exploatării datelor primite vor fi comunicate unității solicitante numai in situația obținerii unor informații cu caracter operativ, raportând despre aceasta și la Direcția Poliției Judiciare care va asigura coordonarea activităților ce se impun a fi desfășurate în continuare.

Dacă persoanele, care au săvârșit infracțiuni cu consecințe grave, repetate sau prin mod de operare deosebit au părăsit locul faptei folosind autovehicolul, identificat cert sau generic, se va proceda de îndată la solicitarea urmăririi generale.

7. Clarificarea situației persoanelor dispărute

Șefii unităților de poliție vor lua măsuri de asigurare a primirii sesizărilor privind disparițiile de persoane în condițiile prevăzute de art. 2 litera n, în timpul și în afara orelor de program, dispunând verificarea cu operativitate a acestora.

In mod obligatoriu, în actul de sesizare se va menționa identitatea petentului și în ce calitate îl depune, urmărindu-se cuprinderea datelor de stare civilă ale dispărutului, semnalmentele, îmbrăcămintea și semnele particulare, locul, timpul și împrejurările producerii evenimentului, precum și alte date de interes ce pot conduce la găsirea ori clarificarea situației persoanei dispărute.

Polițistul căruia i s-a repartizat cazul și specialistul criminalist desemnat vor proceda la efectuarea cercetării de specialitate a locuinței persoanei dispărute, sau, după caz, locul unde își desfășoară activitatea, în scopul relevării și ridicării de urme, obținerii de date ori alte elemente care să poată fi folosite ulterior în procesul activităților specifice.

In situația în care, cu toate activitățile desfășurate, nu s-a reușit clarificarea situației persoanei în termen de 15 zile de la primirea sesizării se va solicita urmărirea locală, concomitent cu întocmirea în trei exemplare a fișei persoanei dispărute.

Dacă activitățile desfășurate în faza de urmărire locală nu au condus la clarificarea situației dispărutului, in termen de 30 de zile de la primirea sesizării se va solicita punerea în urmărire generală, cu menționarea obligatorie a numărului raportului de înaintare la Institutul de Criminalistică a fișei tip de identificare.

După transmiterea ordinului de urmărire generală, polițistul cu atribuții pe linia muncii de urmărire va proceda la definitivarea unei note de caz, însoțită de clișeul foto și fotograma impresiunilor digitale la toate UP-urile (DGPMB).

Când în cursul activităților specifice se declară decesul pe cale judecătorească al persoanei dispărute, se va proceda la revocarea urmăririi, iar fișa tip de identificare va fi trecută în evidența pasivă pentru a fi comparată cu cadavrele și persoanele cu identitate necunoscută găsite ulterior.

8.Urmarirea unor documente, bunuri și obiecte corp delict.

Urmărirea categoriilor de documente, bunuri și obiecte corp delict prevăzute de art.2, litera p, se dispune numai dacă acestea prezintă elemente certe de identificare (serie, monogramă, produs unicat sau care a suferit modificări ce îl individualizează), iar evidența lor se realizează in sistem automat la dispeceratele inspectoratelor de poliție (DGPMB).

Dacă în termen de 10 zile de la producerea evenimentului, situația acestora nu e clarificată, se va proceda la solicitarea urmăririi generale.

Bunurile susceptibile a aparține patrimoniului cultural național, produs al unei infracțiuni, fac obiectul urmăririi chiar dacă nu prezintă caracteristici de identificare certe.

Concomitent cu solicitarea urmăririi, caracteristicile acestora vor fi transmise IGPR de Frontieră și la Direcția Generală a Vămilor pentru a fi date in consemn la unitățile din subordine, cu atribuții în domenii.

Pentru obiectele corp delict rezultate din comiterea unor infracțiuni sau care au servit la săvârșirea acestora, care prezintă doar elemente de identificare generică, se va solicita implementarea lor în evidența automată realizată de Centrul de Comunicații și Informatică, pe baza fișei tip a obiectului urmărit, transmisă prin poșta militară ori prin rețeaua de calculatoare.

Verificarea documentelor, bunurilor și obiectelor a căror proveniență prezintă suspiciuni sau nu poate fi justificată se realizează în bancă automată de date gestionată de Centrul de Comunicații și Informatică.

Bijuteriile cu caracteristici deosebite și obiectele de artă găsite în urma executării unor acțiuni vor fi supuse fotografierii, spre a fi difuzate la celelalte unități de poliție, în vederea verificărilor ce se impun în dosarele aflate în lucru.

.

9. Revocarea urmăririi

Urmărirea locală, generală sau specială se revocă în momentul în care au încetat cauzele care au determinat luarea acestor măsuri, ori au intervenit alte cauze legale (prescripția faptei, amânarea sau suspendarea executării pedepsei, grațierea, deces etc.).

După revocare, fișele vor fi scoase din evidență și distruse.

Revocarea urmăririi va fi comunicată prin telex sau rețea de calculatoare la IGPR- Direcția Poliției Judiciare sau, după caz, Biroului Național Interpol, aprobată de câtre șeful care a dispus această măsură în termen de 24 de ore de la încetarea motivelor care au stat la baza instituirii măsurii inițiale.

Când urmărirea a fost solicitată de câtre altcineva, unitatea care a realizat prinderea sau clarificarea situației va informa în prealabil și partea interesată cu privire la modul de soluționare a cazului. In situația în care o persoană face obiectul urmăririi penale la cererea mai multor unității, aceasta va putea fi interesată numai cu acordul tuturor părților interesate, în caz contrar procedându-se doar la radierea din evidență a solicitanților pentru care au încetat motivele.

Persoanele depistate și care s-au aflat în urmărire generală mai mult de 90 de zile de la dispunerea acestei măsuri, vor fi cercetate temeinic în legătură cu activitatea infracțională și locurile de ascundere, urmând ca declarațiile acestora să fie înaintate la Direcția Poliției Judiciare -Serviciul Urmăriri, specificându-se măsurile dispuse față de neajunsurile înregistrate pe raza de competență.

La solicitarea revocării urmăririi generale se vor menține datele de stare civilă ale persoanei, numărul și data ordinului prin care s-a dispus această măsură și modul concret de soluționare a cazului: introducerea în arest, cercetarea în stare de libertate, reîncarcerarea ori dispunerea la garnizoană, (re)internare în centrul de reeducare ori spital de neuropsihiatrie, s-a dispus reînceperea ori scoaterea de sub urmărire penală, retragerea actului penal, amânarea sau întreruperea pedepsei, comunicarea sau reîncredințarea familiei, a intervenit decesul persoanei ori moartea se prezumă, amnistia, grațierea, prescrierea sau alte motive.

Dacă urmărirea generală s-a desfășurat împotriva unei persoane care se sustrăgea urmăririi penale, această măsură va fi revocată și în situația în care dosarul a fost înaintat de către procuror, prin rechizitoriu, la instanța de judecată, fără a emite mandat de arestare preventivă în lipsă. In cazul obiectelor se vor preciza ordinul și data dispunerii urmăririi penale precum și modul de soluționare a cauzei.

Dacă pentru persoane, cadavre sau obiecte pentru care s-a dispus urmărirea ori executarea unor activități de identificare, au fost solicitate și măsuri specifice prin intermediul BNI, se va solicita și revocarea acestora.

10. Dispoziții finale

Șefii IJP-urilor (DGPMB) răspund de întreaga activitate de urmărire și identificare desfășurată de subordonați, in care se aplică instrucțiunile de linie.

Adjuncții inspectorilor șefi precum și șefii serviciilor de poliție judiciară (Serviciul Urmăriri din DGPMB) vor analiza simestrial ori când situația impune, activitatea de punere în executare a actelor de urmărire, modul de soluționare și măsurile întreprinse pentru prinderea persoanelor urmărite.

Direcția Poliției Judiciare asigură desfășurarea următoarelor activități:

a) redactarea și transmiterea (prin intermediul Centrului de Comunicații și Informatică) către toate unitățile teritoriale IGPF și Direcția de Străini, Probleme de Migrări și Pașapoarte a dispozițiilor privind declanșarea urmăririi generale și revocarea acesteia, cât și coordonarea activităților specifice la nivel național atunci când situația impune;

b) analizează permanent evoluția situației operative din acest domeniu, declanșează acțiuni pe plan zonal sau național, efectuează controale tematice, activități de sprijin sau îndrumare la nivelul tuturor unităților teritoriale iar periodic prezintă conducerii IGPR rapoarte- stadiul executării sarcinilor pe linia de urmărire;

c) preia sub control sau în lucru direct cazurile care privesc pe cei mai periculoși infractori care se sustrag executării pedepsei arestării preventive sau urmăririi penale, evadați sau dezertori înarmați, în scopul organizării și coordonăm activităților de prindere a acestora;

d) organizează activități de mediatizare prin intermediul posturilor centrale de televiziune, presă scrisă și alte mijloace de informare (rețea de televiziune prin cablu, Internet etc.) a persoanelor, cadavrelor și obiectelor ce fac obiectul urmăririi sau identificării pe plan național și internațional;

e) cooperează cu toate unitățile din compunerea Ministerului Administrației si Internelor, celelalte instituții ale statului și reprezentanții structurilor polițienești care funcționează pe lângă misiuni diplomatice acreditate in România, în vederea îndeplinirii sarcinilor care îi revin.

Documentele rezultate în urma activității de urmărire și identificare, cu excepția celor utilizate ca mijloace de probă, vor fi constituite în dosare și predate la arhiva unității, unde se vor păstra pe o perioadă de cinci ani.

Centrul de Comunicare și Informatică va asigura menținerea acestora in evidența automată timp de cinci ani de la data revocării măsurii instituite.

CAPITOLUL II

INFORMATIZAREA SOCIETAȚII ROMÂNEȘTI

l. Acte normative privind informatizarea societății în România

Pe plan național, având în vedere eforturile de integrare ale României în structurile europene, s-au luat deja unele măsuri în ceea ce privește infrastructura de telecomunicații și s-au făcut unii pași timizi spre liberalizarea accesului la informația publică și diseminarea ei corectă și la timp prin mass-media.

Guvernul și Parlamentul României s-au preocupat în permanență de realizarea unui standard ridicat și actual al informatizării societății românești, trasând sarcini precise în acest domeniu, prin următoarele acte normative emise de la Revoluția din decembrie 1989 și până in prezent:

• Decretul nr.105 din 8 februarie 1990 privind înființarea Comisiei Naționale de Informatică;

• Hotărârea nr.237 din 8 martie 1990 privind structura organizatorică a Comisiei Naționale de Informatică;

• Hotărârea nr. 548 din 17 mai 1990 privind realizarea Sistemului Informatic Național pentru Evidența Populației;

• Hotărârea nr.1366 din 29 decembrie 1990 privind atribuțiile și răspunderile în informatizarea societății românești;

• Hotărârea nr.490 din 16 iulie 1991 privind Concepția Generală a informatizării societății românești;

• Hotărârea nr.575 bis din 22 septembrie 1992 privind Realizarea unor nomenclatoare unitare de interes general prevăzute în concepția generală a informatizării în România;

• Hotărârea nr.386 din 4 august 1993 privind Organizarea și funcționarea Comisiei Naționale de Informatică;

Hotărârea nr.215 din 10 aprilie 1995 privind Organizarea și funcționarea Comisiei Naționale de Informatică;

Hotărârea nr. 308 din 23 iunie 1997 referitoare la Strategia Națională de Informatizare;

Hotărârea nr.58 din 2 februarie 1998 pentru aprobarea Strategiei Naționale de Informatizare și Implementare în ritm accelerat a societății informaționale și a Programului de acțiuni privind utilizarea pe scară și dezvoltarea sectorului tehnologiilor informațiilor în România;

Hotărârea nr. 973 din 28 decembrie 1998 privind Organizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Comunicații și Informatică;

Instituțiile administrației publice reclamă în permanență nevoia de informație, care în prezent se asigură majoritar prin mijloace tradiționale/ convenționale: suport de hârtie, telefon, seminarii, reuniuni, centre specializate pentru perfecționarea cadrelor. Se află in faza de proiectare și testare tronsoane ale rețelei guvernamentale, prin care se vor putea introduce servicii de teleconferința, consultare de baze de date, teleinstruirea etc.

Structura actuală a domeniului tehnologiei informatice în țara noastră se poate caracteriza prin:

-importanța mare acordată sectorului privat și mixt;

-implicarea redusă a statului datorită următoarelor motive:

• lipsa legislației specifice;

• lipsa procedurilor și a organizării activităților informatice;

• nerecunoașterea importanței strategice a domeniului tehnologiei informatice.

– lipsa de coordonare a domeniului administrației publice centrale și locale;

– lipsa de coordonare in ceea ce privește tehnologia informației, a acțiunilor de asistență tehnică și economică internațională;

– decalajul foarte mare cantitativ și calitativ (10 ani) între România și țările avansate;

– antrenarea redusă a sistemului de comunicații, considerat strategic, în dezvoltarea rețelelor naționale de calculatoare, precum și pentru conectarea la cele internaționale;

– nivelul de cunoștințe încă insuficient al multor utilizatori, ceea ce duce la:

• orientarea cererii spre echipamente și nu spre sisteme;

• orientarea aproape exclusivă spre microcalculatoare;

• tendința de realizare de rețele și sisteme dezvoltate autonom, fără o strategie comună și o concepție integratoare care să permită utilizarea eficientă a resurselor publice.

– ponderea încă redusă a conducerii asistate informatic în instituțiile statului și la agenții economici;

– tendința actuală a dezvoltării sistemelor informatice este una autonomă, care conduce la o eficiență scăzută, contribuind în realitate la o descentralizare de tip haotic a deciziei, aplicațiile comune mai multor sisteme având șanse reduse de generalizare.

In concluzie, domeniul utilizării tehnologiilor informatice nu are în prezent condițiile cele mai favorabile de dezvoltare, chiar dacă o parte a infrastructurii informaționale are condiții relativ bune în această privință. Se impune un act de voință, de efort financiar, pentru a evita o posibilă marginalizare a României din punct de vedere informatic în raport cu Uniunea Europeană.

2.Perspective de dezvoltare a informaticii în România.

Principalele tendințe majore, vizibile in România, aflate in perspectivă sunt următoarele:

a) in domeniul telecomunicațiilor, instalarea a aproximativ 7000 km de fibră optică, care asigură necesarul transportului de date la viteza medie (zeci de mii de caractere pe secundă);

b) in domeniul industriei producătoare:

-demararea unei producții parțial integrate de echipamente de tehnică de calcul și comunicații, precum și a unei producții de montaj;

-dezvoltarea unei instituții naționale de programe și servicii informatice;

-importul va fi în continuare principala sursă de dotare

c) în domeniul suprastructurii informaționale naționale:

-adoptarea legislației specifice;

-dezvoltarea rețelelor de calculatoare în:

^ sistemul instituțiilor de învățământ și cercetare;

^ sistemul administrației publice;

^ sistemul comunicațiilor.

-cercetarea/dezvoltarea vor beneficia în mare măsură de utilizarea tehnologiilor informatice;

-dezvoltarea, pregătirea și instruirea în domeniul informatic, în cadrul învățământului superior, se va face cu participare internațională.

d) în domeniul sistemelor informaționale:

-realizarea de proiecte pilot în domeniul administrației publice.

CAPITOLUL III

SISTEMUL INFORMATIC AL MINISTERULUI ADMINISTRATIEI SI INTERNELOR

1.Stadiul actual al informatizării Ministerului Administrației si Internelor

Situația actuală a informatizării activității Ministerului Administrației si Internelor caracterizată în principal de realizarea și punerea in funcțiune a unor subsisteme aplicații informatice autonome și incoerențe informaționale care schimbă foarte puține informații între ele starea generala la nivelul întregi administrații publice românești- conduce la nevoia stringentă de realizare a interoperabilității acestora, în vederea eficientizării sistemului informatic al ministerului.

In acest context, obiectivul principal al perioadei următoare îl constituie crearea Sistemului Informatic Integrat al Ministerului Administrației si Internelor (SIIMAI), capabil să asigure colectarea, transmisia, stocarea, prelucrarea și exploatarea informațiilor, in scopul pregătirii și transmiterii deciziilor privind desfășurarea și controlul îndeplinirii activităților, în vederea realizării sarcinilor și misiunilor specifice Ministerului Administrației si Internelor în condiții de maximă eficiență.

Realizarea acestui obiectiv s-a concretizat pe de o parte prin consolidarea informatizării la nivelul întregului Ministerului Administrației si Internelor, iar pe de altă parte prin integrarea treptată a SIIMAI în sistemul administrației publice și în mod special al domeniului apărării naționale, ordinii publice și a siguranței naționale.

2. Locul și rolul sistemului informatic integrat al Ministerului Administrației si Internelor în cadrul informatizării societății românești.

Informatizarea societății românești este obiectivul strategiei naționale de informatizare a societății românești, elaborată sub coordonarea Comisiei Naționale de Informatică în 1998, document care stabilește și defalcă sarcinile și răspunderile pe linia informatizării instituțiilor administrației publice centrale și locale, comisie ce a fost transformată în Agenția Națională pentru Comunicații și Informatică.

In acest context, Ministerului Administrației si Internelor îi revine sarcina dezvoltării unui sistem informatic propriu și al integrării acestuia în sistemul administrației publice și în special în cel al domeniului apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale.

Pentru integrarea Sistemului Integrat al Ministerului Administrației si Internelor (SIIMAI) în sistemul administrației publice, este necesară cooperarea cu celelalte componente ale administrației publice centrale și locale interesate, în vederea stabilirii- prin reglementări generale- a unor norme tehnice obligatorii pentru toate instituțiile administrației publice centrale și locale, care să țină cont de soluțiile deja adoptate pe plan internațional european în instituțiile publice și care să se refere la:

– protocolul pentru transmisii de date pe aparținând instituțiilor publice ori operatorilor naționali autorizați pentru transmisii de date;

– compatibilitatea organizării, formatului și codului de reprezentare a datelor prelucrate de aplicații identice ori similare in cadrul instituțiilor publice;

– modul de asigurare a confidențialității datelor care nu sunt destinate cunoașterii publicului, prin folosirea unor dispozitive/programe de criptare/ secretizare, după situațiile ce se vor crea:

– definirea și asigurarea modalităților de acces la datele de interes comun;

– platformele hardware și software recomandate/admise pentru instituțiile publice;

Responsabilitățile pentru stabilirea conținutului acestei norme revin, in principal, Agenției Naționale pentru Comunicații și Informatică care, pentru o standardizare națională cu eforturi financiare minime, trebuie să colaboreze cu celelalte componente ale administrației publice, acestea urmând a pune la dispoziție elementele globale referitoare la tipurile de soluții tehnice deja adoptate în baza proiectelor directoare de informatizare de instituție, precum și elementele cantitative ori valorice care să permită aprecierea eforturilor financiare deja făcute.

Unele consecințe negative ale nerealizării standardizării sunt următoarele:

– îngreunarea colaborării între instituțiile statului care rezolvă probleme comune ori înrudite;

– proiectarea și realizarea in paralel de aplicații informatice de utilizare comună;

– cheltuirea de fonduri suplimentare pentru compatibilizarea aplicațiilor de interes general în cadrul societății românești, precum și pentru alinierea cadrului societății românești, precum și pentru alinierea soluțiilor aplicate la cele cu valabilitate europeană și/sau mondială.

3. Direcții de realizare a principalelor obiective legate de informatizarea Ministerului Administrației si Internelor

Concretizarea acestor obiective principale se vor realiza prin efectuarea de acțiuni privind:

a) integrarea sistemelor informatice sectoriale;

b) optimizarea organizării structurilor informatice;

c) realizarea rețelei de transmisii de date a Ministerului Administrației si Internelor

a) Integrarea sistemelor informatice sectoriale

Ministerului Administrației si Internelor este un sistem mare, de nivel național, cu o ierarhie arborescenta, ceea ce conduce la un demers (din punct de vedere al realizării și al costurilor) de lungă durată pentru informatizarea fluxului informațional și implementarea de subsisteme de sprijin pentru luarea deciziilor.

Ținând cont de atribuțiile legal prevăzute, Ministerului Administrației si Internelor îi revine sarcina rezolvării problemelor informatizării diferitelor sectoare proprii de activitate:

– sectorul apărării liniștii și ordinii publice, al asigurării respectării legislației, care cuprinde sarcinile, misiunile și acțiunile specifice poliției (combaterea criminalității in toate formele de manifestare ale acesteia, controlul și siguranța circulației etc.);

– sectorul asigurării ordinii de drept, pazei și apărării obiectivelor economice, militare, social-culturale și administrative legal încredințate, asigurării transporturilor speciale, care include sarcinile, misiunile și acțiunile specifice trupelor de jandarmi;

– sectorul pazei și apărării frontierei de stat a României, care cuprinde sarcinile, misiunile și acțiunile specifice trupelor Poliției de Frontieră;

– sectorul prevenirii și stingerii incendiilor, al înlăturării urmărilor catastrofelor naturale ori provocate, care cuprinde sarcinile, misiunile și acțiunile specifice trupelor de pompieri;

– sectorul pașapoartelor, al poliției de frontieră, al străinilor și problemelor de migrări, care cuprinde sarcinile, misiunile și acțiunile specifice Direcției Generale a Pașapoartelor, Poliției de Frontieră, Migrări și Străini;

– sectorul protecției fondului arhivistic național, care include sarcinile, misiunile și acțiunile specifice Direcției Generale a Arhivelor Statului

– sectorul învățământului universitar, care cuprinde sarcinile, misiunile și acțiunile specifice Academiei de Poliție „Alexandru loan Cuza"

– sectorul informației și protecției informative, care cuprinde sarcinile, misiunile și acțiunile specifice unităților centrale de specialitate;

– sectorul conducerii Ministerului de Interne, cu atribuții legate de organizare, planificare, îndrumare și control al activităților tuturor sectoarelor de activitate a ministerului care include următoarele diviziuni:

1. strategie, integrare europeană și relații publice;

2. organizare, mobilizare, operații, transmisiuni și informatică;

3. asigurare logistică, financiară și cu personal;

4. sănătate, culturală și sport;

5.asigurarea și controlul respectării legislației in unitățile Ministerului Administrației si Internelor

Sistemul Informatic Integrat al Ministerului Administrației si Internelor are ca obiect de activitate asigurarea pentru factorii de decizii cu informații reale și în timp util, necesare fundamentării și elaborării operative a deciziilor. La rândul său, acesta e alcătuit din mai multe sisteme informatice sectoriale (SIS), corespunzătoare fiecărui sector de activitate din cele menționate.

Sistemele informatice sectoriale sunt în general foarte mari și necesită eforturi deosebite pentru a putea fi realizate. De aceea, se impune ca factorii de decizie la nivelul fiecărui sector să definească obiectivele specifice pentru sectoarele corespunzătoare și să stabilească ordinea prioritară de realizare a acestora prin intermediul sistemelor informatice sectoriale. Cum aceste sisteme există și funcționează in diferite stadii de dezvoltare, problema cea mai importantă este integrarea lor într-un sistem unitar, coerent și flexibil, SIIMAI, sau prin adaptarea aplicațiilor existente la noile exigențe cerute de integrare, sau prin reproiectarea acolo unde nu se poate altfel și prin elaborarea noilor aplicații în concordanță cu aceste exigențe.

In vederea integrării sistemelor informatice sectoriale (SIS) este necesar, pe de parte, realizarea nucleului de coerență informațională în cadrul SIIMAI și pe de altă parte, realizarea într-o concepție integrată a SIS, ambele in contextul alinierii la standardele europene privind echipamentele de tehnică de calcul și comunicații, transmisiile de date, metode de proiectare, securitate a informațiilor, limbaje de programare etc.

al. Aplicații informatice de bază în SIIMAI

Aplicațiile din cadrul sistemelor informatice sectoriale sunt proiectate după unele baze de date existente la nivel central in Ministerului Administrației si Internelor. Compatibilitatea sistemelor informatice implică și unitatea conținutului informatic respectiv, prin definirea și descrierea unitară a informației utilizate și asigurarea unei informații unitare, actualizată într-un fișier-sursă, cu privire la entitățile de bază ale SDMAI.

Strategia de informatizare a Ministerului Administrației si Internelor prevede instrumentele necesare realizării coerenței informaționale:

nomenclatoarele și bazele de date de interes general și registrele permanente, care vor reprezenta structuri de date și registrele permanente, care vor reprezenta structuri de date comune și unice.

Unicitatea acestora este necesară din mai multe puncte de vedere:

^ gestionarea optimă (din punct de vedere al memoriei externe- cea mai scumpă componentă hardware) a capacităților de stocare a datelor: informațiile sunt stocate și întreținute într-un singur nod al rețelei, eventual cu una sau două replici de rezervă, urmând a fi consultate de alte sisteme informatice, coordonate din alte puncte ale rețelei;

^ generarea sistemelor de codificare- nomenclatoare, algoritmi de codificare etc.

– care să permită interogarea rapidă coerentă și simplă a bazelor de date, prin intermediul cererilor SQL, fără elaborarea unor programe speciale de conversii, definiri suplimentare de relații etc.;

^ posibilitatea de a răspunde prompt la cereri lansate din alte relații etc.;

^ integrarea în standardele necesare informatizării Ministerului Administrației si Internelor și la un nivel superior, al întregii țâri precum și conectarea- după caz- la sistemele informatice internaționale/ europene;

^ necesități de ordin operativ și de răspuns în timp real la solicitările sistemului decizional etc.

Nucleul de coerență informațională vizează unicitatea informațiilor de interes general în cadrul SIIMAI. Acestea trebuie gestionate numai în unitățile desemnate să facă acest lucru și puse la dispoziția celorlalte, conform reglementărilor ce se vor stabili la nivelul ministerului. In afară de aceste informații care sunt gestionate in interesul SIIMAI, conceptul de coerență se extinde și în exteriorul Ministerului Administrației si Internelor, ceea ce implică utilizarea bazelor de date generate la nivel național. Dintre aceste se pot menționa:

– registrul agenților economici și social (juridic, fizic);

– registrul unităților teritorial-administrative;

– registrul de cadastru general (parcele, construcții);

– bază de date geografice de referință (model teren);

– bancă de date;

– dicționarul datelor administrative.

Coerența informațională implică și aspectul simplificării relațiilor dintre diferitele sectoare ale activității Ministerului Administrației si Internelor, în cadrul „ ghișeului unic", reprezentând unicitatea de loc a culegerii și furnizării informațiilor solicitate.

Necesitatea adoptării soluției „ghișeului unic" pentru problematica Ministerului Administrației si Internelor decurge din raționalitatea asigurării de câtre unitățile ministerului a unor servicii de calitate crescută către populație, simultan cu realizarea unor economii substanțiale de funcționare.

a2. Realizarea sistemelor informatice din sectorul Ministerului Administrației si Internelor

Realizarea unitară și flexibilă a sistemelor informatice sectoriale este o cerință ce decurge din necesitatea funcționării normale și optime a întregii activități și a asigura conducerii, la toate nivelurile, informații corecte și in timp real pentru fundamentarea și elaborarea deciziilor.

Acest mod de abordare a realizării SIS depinde direct de aplicarea unor concepte sau standarde dintre care le menționăm pe cele principale:

-existența nucleului de coerență informațională care vizează

in mod special diviziunile sectorului conducerii Ministerului Administrației si Internelor deoarece acestea se regăsesc la toate eșaloanele din structura organizatorică a ministerului; concluzia logică este că aceste diviziuni, fiecare in parte, trebuie să asigure programe/ aplicații specifice pentru structurile de profil, indiferent la ce eșalon se găsesc;

– conceptul de baze de date relaționale, având o secțiune centrală (asigurarea identificării unice a informației) și segmente teritoriale (de regulă, la nivelul județelor, cu posibilitatea extinderii la nivelul municipiilor și orașelor importante);

– standardul sistemelor deschise, indispensabil pentru realizarea interoperabilității și compatibilității sistemelor informatice, care prezintă in plus avantajul că nu se creează o dependență (costisitoare) de un furnizor unic.

Pentru materializarea celor de mai sus, este necesar ca în viitor:

• să se realizeze colaborarea specialiștilor in cadrul Consiliului Tehnico-științific al Comisiei de Informatică și/sau al colectivelor de lucru constituite pentru rezolvarea anumitor teme/proiecte comune, inclusiv pentru finalizarea acțiunii începute deja, de optimizare a fluxului informațional;

• să se prevadă organizarea și participarea sporită a specialiștilor și utilizatorilor la activități de învățământ privind in special sistemele deschise, bazele de date relaționale, rețele, metode de planificare, de concepție și de conducere a proiectelor informatice

b. Optimizarea structurilor informatice- organizare și

resurse umane

La organizarea/reorganizarea concretă a structurilor de informatică se au în vedere prevederile Instrucțiunilor nr. S/47/13.08.1995 privind activitatea de informatică in cadrul unităților Ministerului Administrației si Internelor (cu îmbunătățirile ulterioare), reglementările interne privind problemele de organizare și resurse umane, precum și cerințele de optimizare a sistemului informațional în ansamblu.

Propunerile de organizare/reorganizare a structurilor informatice vor fi obligatoriu prezentate pentru avizare în cadrul Comisiei de Informatică a Ministerului Administrației si Internelor, conform prevederilor Ordinului M.A.I. nr. 494/08.09.1995 privind organizarea, funcționarea și atribuțiile Comisiei de Informatică a Ministerului Administrației si Internelor (Capitolul n, secțiunea a I-a, articolul 4a).

La dimensionarea efectivă a structurilor informatice se vor mai avea în vedere și mutațiile de ordin calitativ, care implică:

– reducerea în ansamblu a necesarului de personal prevăzut pentru centrele și oficiile de calcul, având la bază:

– posibilitățile din ce in ce mai mari de achiziționare a unor produse software și de aplicații obligatorii (standardizate) sau aplicabile și în unitățile ministerului (financiar, logistică, juridic etc.);

– direcționarea activităților de analiză – proiectare-programare către aplicațiile specifice polițienești;

– eliminarea funcției de operator, controlor date prin preluarea atribuțiilor acesteia de către analistul (programator) ajutor și folosirea tot mai mare a tehnicii de calcul direct de câtre utilizatori instruiți corespunzător.

c. Realizarea rețelei de transmisii de date a Ministerului Administrației si Internelor

Rețeaua de transmisii de date a Ministerului Administrației si Internelor reprezintă ansamblul de mijloace tehnice deservit de personal calificat, care asigură comunicații de date între echipamentele informatice independente (microcalculatoare ori terminale) sau organizate în rețele informatice.

Suportul de transmisie asigură comunicația între echipamentele informatice independente și rețelele informatice sau între rețele informatice distincte.

Suportul de transmisie poate fi realizat, în condițiile legii, prin lucrări de investiții și telecomunicații, prin închiriere de la administratorul/ proprietarul legal al acestuia ori prin apelarea la serviciile calificate ale operatorilor naționali autorizați pentru transmisii de date (rețele virtuale).

Mijloacele tehnice aflate in structura rețelei de transmisii de date a Ministerului Administrației si Internelor sunt echipamente cu configurație hardware și software dedicată, care realizează următoarele funcțiuni:

– conectarea la suportul de transmisie;

– preluarea, secretizarea (după caz) și orientarea prin rețea a datelor;

– conversia (după caz) între protocoalele de comunicație specifice echipamentului care inițializează transmisia;

– protocolul rețelei de transmisii de date și protocolului echipamentului/rețelei informatice care recepționează datele;

-controlul și alocarea resurselor disponibile din rețeaua de transmisii de date;

– adaptarea resurselor la cerințele de trafic;

– validarea cererilor de acces la rețeaua de transmisii de date; identificarea încercărilor de acces neautorizat la date.

c.1. Arhitectura rețelei de transmisii de date

Dacă la început baza sistemului de transmisii de date pentru Ministerului Administrației si Internelor era considerată Sistemul Național Informatic pentru Evidența Populației (SNIEP), dezvoltarea în ultimii ani de noi tehnici, metode și echipamente pentru teleprelucrarea datelor au condus la necesitatea de reconsiderare a acestei opțiuni, în prezent SNGEP fiind tratat doar ca una din componentele, de primă importanță, desigur, a sistemului integrat de transmisii de date al ministerului, ce urmează a se realiza.

Criteriile luate acum în considerare sunt:

– localizarea geografică a sediilor unităților MAI;

– nevoile de comunicații de date ce rezultă din atribuțiile de serviciu legal prevăzute ale acestora;

– alinierea la standardele pentru comunicații de date stabilite prin lege pentru administrația publică;

– optimizarea folosirii suportului de comunicație prin definirea

– centrului național de comunicații;

– centrelor zonale de comunicații.

Întrucât în municipiul București sunt amplasate sediile unităților centrale ale Ministerului Administrației si Internelor, care concentrează datele care sunt prelucrate/gestionate în cadrul SIS, este necesară constituirea în primă urgență a rețelei metropolitane de transmisii de date (comunicații).

Se evidențiază centrul național de operare a rețelei de transmisii de date a Ministerului Administrației si Internelor, precum și centrele și oficiile de calcul ale unităților centrale ale ministerului.

Rețeaua teritorială este structurată în jurul centrelor de calcul zonale, la fiecare dintre acestea fiind arondate 2-4județe.

Având în vedere problematica existentă și concentrarea de forțe (poliție, jandarmi, pașapoarte și poliție de frontieră, pompieri, arhive ș.a.), precum și structura rețelei naționale de telecomunicații (cabluri cu fibră optică), s-a conturat necesitatea organizăm într-o primă etapă a unor servicii de informatică zonale (=centre de calcul zonale) la sediile inspectoratelor județene de poliție Constanța, Dolj, Timiș, lași, Bihor, Brașov, Cluj și Prahova, precum și in municipiul București.

Arondarea celorlalte județe (din punct de vedere al rețelei de transmisii de date) la centrele de calcul zonale se prezintă astfel:

Constanța= Tulcea, Brăila, Galați și Vrancea;

Dolj= Olt, Gorj și Mehedinți;

Timiș= Caraș-Severin și Arad;

Iași= Bacău, Vaslui, Suceava, Neamț și Botoșani;

Bihor= Sălaj și Satu-Mare;

Brașov= Covasna, Harghita, Sibiu și Mureș;

Cluj= Hunedoara, Alba, Bistrița-Năsăud și Maramureș;

Prahova= Buzău, Dîmbovița, Argeș și Vâlcea;

București (CC al IGP sau CC al DGPMB)= Giurgiu, Teleorman, Călărași și lalomița.

Intr-o etapă ulterioară, centrele de calcul (mari) ce se vor dezvolta la unele inspectorate județene de poliție cum sunt: Argeș, Giurgiu, Galați, Bacău, Suceava, Maramureș și Hunedoara pot deveni centre de calcul zonale, reconfigurând arhitectura rețelei de transmisii de date ce se va realiza în prima etapă.

c.2.Cerintele realizării rețelei de transmisii de date

In anul 1994, la recomandarea Comisiei Naționale de Informatică, s-a contractat cu Institutul de Cercetări în Informatică efectuarea unui studiu de fezabilitate pentru realizare rețelei de transmisii de date a Ministerului Administrației si Internelor.

Cerințele pentru studiul de fezabilitate au fost ca variantele de soluții să permită:

– actualizarea permanentă a bazelor de date;

– integrarea sistemelor informatice sectoriale;

– soluționarea in timp scurt a cererilor de date pentru rezolvarea problemelor operative;

– efectuarea de statistici și a altor prelucrări de sinteză pentru conducerea instituției;

– integrarea comunicațiilor de voce și de tip fax;

– optimizarea costurilor suportului de transmisie folosit;

– creșterea ulterioară a perturbanțelor întregului sistem prin investiții minime.

Realizarea rețelei de transmisii de date a Ministerului Administrației si Internelor urmărește asigurarea următoarelor funcțiuni:

> conectarea la suportul de transmisie prevăzut prin soluția adoptată;

> preluarea și, după caz, secretizarea datelor, orientarea prin rețea a acestora la adresele logice de destinație ale echipamentelor pentru care s-a definit dreptul de a le primi/prelucra;

> conversia, după caz, între protocoalele de comunicație specifice echipamentului care inițiază transmisia și protocoalele rețelei de transport a datelor și ale echipamentelor care recepționează datele;

> controlul și alocarea resurselor disponibile din rețeaua de transmisii de date, detectarea și corectarea erorilor, adaptarea resurselor la cerințele de trafic;

> validarea cererilor de acces la rețeaua de transmisii de date, în vederea asigurării accesului la date exclusiv utilizatorilor legal autorizați;

> identificarea și raportarea încercărilor de acces neautorizat la date.

Programul principal de monitorizare a rețelei trebuie să poată fi operat în mod centralizat (prin crearea operatorului național în structura Direcției de Transmisiuni și Informatică) și distribuit, la nivelul fiecărui județ (prin definirea centrului județean în cadrul inspectoratelor județene de poliție, care să preia problemele locale prin centrul de control al rețelei.

c.3. Funcțiile Centrului de comunicații pentru transmisii

de date

Funcțiile principale ale unui centru de comunicații pentru transmisii de date, indiferent de nivelul național, zonal sau județean sunt:

> gestionarea și preluarea/transmiterea traficului ce îi este adresat ori pe care îl generează de la/către centru superior ierarhic la care este arondat;

> concentrarea și distribuirea traficului de voce, tip fax și de date de la/câtre centrele inferioare ce îi sunt arondate și/sau pentru rețelele informatice ori utilizatorii a căror deservire o asigură;

> asigurarea administrării segmentelor de rețea care permit legătura cu centrele inferioare ierarhic ce îi sunt arondate și/sau pentru rețelele informatice ori utilizatorii a căror deservire o asigură;

> asigurarea funcționării echipamentelor proprii și/sau acordarea de sprijin din punct de vedere tehnic centrelor inferioare ierarhic ce îi sunt arondate.

c.4.CondițiiIe necesare realizării informatizării Ministerului Administrației si Internelor

Pentru realizarea obiectivelor privind informatizarea Ministerului Administrației si Internelor este necesară respectarea unor norme, convenții și priorități, dintre care menționăm următoarele:

– obligativitatea folosirii unor nomenclatoare de interes comun unic, a realizării de baze de date distribuite și relaționale care să permită cereri SQL, în vederea atât a realizării de sisteme informatice coerente, cât și a abordării cât mai curând a soluției „ghișeului unic informatizat" in relațiile unităților Ministerului Administrației si Internelor cu publicul. In acest scop este necesară o mai strânsă colaborare în cadrul Consiliului tehnico-științific a membrilor acestuia, pentru realizarea coerenței informaționale și a stabilirii celor mai eficiente și adecvate mijloace hardware și software ce urmează a fi achiziționate pentru îndeplinirea scopurilor propuse;

– acordarea unei atenții sporite în cadrul colectivelor de analiză-proiectare-programare pentru realizarea aplicațiilor specifice liniilor sectoriale de activitate, prin diminuarea efortului făcut pentru elaborarea de programe de interes general și prin disiparea activităților de implementare – exploatare la nivelul utilizatorilor; în acest sens, devine importantă alinierea la politica promovată de Agenția Națională pentru Comunicații și Informatică pentru instituțiile administrației publice de implementare/adaptare a unor aplicații elaborate pentru acestea în cadrul Programului național de cercetare – dezvoltare (cum sunt cele pe linie financiar-logistică);

– alinierea la standardul sistemelor deschise, atât din punct de vedere tehnic cât și din punctul de vedere al programelor /aplicațiilor informatice, care nu trebuie să devină închise, greu de întrebat în SIIMAI, dezvoltarea lor urmând a fi făcută într-o permanentă colaborare și punere de acord intersectorială;

-respectarea prevederilor Instrucțiunilor nr. S/497 din 13.09.1995 (cu modificările ulterioare) privind activitatea informatică in unitățile Ministerului Administrației si Internelor, în special in ceea ce privește elaborarea documentației aferente programelor/aplicațiilor, avizarea proiectelor generalizabile în colectivul constituit in cadrul Consiliului tehnico-științific, al Comisiei de informatică, precum și evidența aplicațiilor elaborate și/sau achiziționate în cadrul bibliotecii de programe din Direcția Transmisiuni și Informatică;

– exercitarea fermă a atribuției de îndrumare și control pe linie de specialitate de câtre structurile informatice sectoriale centrale asupra structurilor informatice din eșaloanele din subordine, pentru realizarea și aplicarea coerentă a sistemelor informatice sectoriale;

-colaborarea cu alte instituții ale administrației publice, în privința schimbului de date și al accesului la nomenclatoare și colecții de date să se facă numai în urma încheierii unor Convenții/protocoale cu acestea (cum s-a procedat, de exemplu, în cazul Convenției de colaborare în domeniul statisticii publice încheiată între Ministerului Administrației si Internelor și Comisia Națională pentru Statistică).

CAPITOLUL IV

STADIUL INFORMATIZARII POLITIEI ROMÂNE

1. Sistemul informatic al poliției române – componentă esențială a INFORMATIZARII POLITIEI Ministerului Administrației si Internelor.

Fiind parte integrantă a structurii organizatorice a Ministerului Administrației si Internelor Poliția Română este instituția specializată a statului care își desfășoară întreaga activitate pe baza și în executarea legii.

Poliția Română, prin activitatea pe care o desfășoară, urmărește realizarea practică a sarcinilor ce-i revin Ministerului Administrației si Internelor, cu privire la respectarea ordinii publice, apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, a avutului privat și public, prevenirea și descoperirea infracțiunilor, contribuind prin aceasta la realizarea unei societăți democratice în România; la apărarea independenței, suveranității naționale și a integrității teritoriale.

Rolul și sarcinile poliției evoluează în raport cu transformările ce au loc in societatea noastră în realizarea statului de drept, aceasta presupunând abordarea în mod științific a sarcinilor ce îi revin, stabilind pentru fiecare etapă metodele și formele de muncă corespunzătoare.

Necesitatea informatizării Poliției, ca parte integrantă in sistemul Ministerului Administrației si Internelor, s-a născut din obiectivele și sarcinile pe termen lung stabilite de Guvernul României prin Strategia de Informatizare a întregii societăți românești prevăzută în actele normative prezentate în capitolul anterior, care, prin numărul și obiectivele propuse, subliniază importanța pe care statul român o acordă acestui domeniu prioritar pentru integrarea României în structurile europene și în standardele internaționale.

Începând cu 1990, pe fondul reorganizării societății românești și a unui vid legislativ, fenomenul infracțional a cunoscut noi valențe, numărul infracțiunilor și al infractorilor cunoscând o creștere accentuată. Mijloacele și metodele folosite de infractori s-au diversificat îngrijorător, îngreunând simțitor activitățile de urmărire penală. Astfel, la sfârșitul anului 2003 au fost înregistrate 399.105 fapte cercetate și infracțiuni soluționate prevăzute de Codul penal și legile speciale, din care 40.817 au fost infracțiuni contra persoanei, 181.605 infracțiuni contra patrimoniului, 1.246 infracțiuni contra autorității, 25.095 infracțiuni care aduc atingere unor activități de interes public, 37.167 infracțiuni de fals, 3.525 infracțiuni la regimul stabilit pentru anumite activități economice și 128.746 infracțiuni in diverse sectoare ale economiei naționale. Parcul auto și numărul conducătorilor auto a crescut foarte mult, deplasarea infractorilor atât în interiorul țării cât și în afara acesteia realizându-se rapid. Numărul infractorilor a atins cifre deosebit de îngrijorătoare, la sfârșitul anului 2003 fiind raportat un număr de 263.939 infractori prinși și aflați în curs de cercetare.

In aceste condiții, informația și circulația ei rapidă între unitățile de poliție devine esențială, având un rol important în descoperirea și reținerea operativă a infractorilor.

In contextul arătat, în anul 1991, conform HG nr. 490 din 1991 s-a înființat Comisia de Informatică a Ministerului Administrației si Internelor, al cărui Consiliu științific a elaborat Proiectul director de informatizare a Ministerului Administrației si Internelor, document strategic, care definește etapele ce trebuie parcurse pentru informatizarea Ministerului Administrației si Internelor, mijloacele tehnice, resursele umane și financiare necesare realizării Sistemului informatic al Ministerului Administrației si Internelor

Tot în acest document se stabilesc și structurile organizatorice necesare îndeplinirii acestui scop, pe care le-am prezentat în detaliu în capitolul anterior.

Prin complexitatea organizatorică a poliției, problematica acesteia, a evidențelor și fluxului mare de date care se vehiculează și ținând cont de existența și dezvoltarea Sistemului Național informatic al Evidenței populației – proiect național, sistemul informatic al poliției devine unul de maximă importanță, o componentă esențială a Sistemului informatic al Ministerului Administrației si Internelor.

La stabilirea obiectivelor informatizării Ministerului Administrației si Internelor s-au avut în vedere și prevederile cuprinse în „Concepția optimizării sistemului informațional al Ministerului Administrației si Internelor " analizată și însușită în ședința Colegiului Ministerului Administrației si Internelor din 07.02.1996 și aprobată de domnul Ministru al Administrațiilor si Internelor, ca urmare a raportului (nr. 88004 din 13.02.1996) Direcției Generale de Strategie, Integrare Europeană și Relații Publice.

Conform prevederilor proiectului director pentru informatizarea Ministerului Administrației si Internelor la sfârșitul anului 1992 s-a înființat Centrul de Calcul al IGPR cu 36 de specialiști, în structura Institutului de Criminalistică, ulterior (1994) în a Direcției de informatică și evidență operativă.

In paralel, a luat ființă și Centrul de Calcul al Direcției evidenței populației (55 de specialiști), ambele structuri având o organizare asemănătoare, cu trei servicii respectiv analiză-programare, exploatare-operare date, întreținere-inginerie de sistem. In plus, față de prevederile Proiectului director pentru informatizarea Ministerului Administrației si Internelor au luat ființă și alte structuri informatice distincte, cum ar fi cele din Brigada de combatere a crimei organizate, Direcția financiară, Direcția de combatere a criminalității economico-financiare, Direcția Cercetări penale, Direcția Personal și învățământ, iar o seri de alte direcții și-au angajat specialiști informaticieni: Direcția Pază și Ordine, Direcția judiciară, Direcția Circulație etc.

La poliția capitalei, oficiul de calcul al Brigăzii Poliției Rutiere a trecut în cadrul Serviciului Informatică și evidență operativă (1994) iar in același an la fiecare Inspectorat județean de poliție au fost încadrați 3 specialiști informaticieni la fiecare Serviciu Informatică și evidența operativă. In afara acestora mai există specialiști la Serviciul Evidența populației din capitală și județe.

2.Suportul tehnic al sistemului informatic al Politiei Române

Datorită situației economice precare, a fondurilor bugetare insuficiente dar și a unei repartiții nu întotdeauna optime a fondurilor, înzestrarea cu tehnic de calcul s-a făcut cu întârziere față de prevederile programelor pentru informatizarea Ministerului Administrației si Internelor.

Datorită numărului de calculatoare rezultat din contractul SNIEP și cel pentru Direcția Poliției Rutiere (1995), gradul de înzestrare pare rezonabil (66,1%), dar acestea nu sunt încă în totalitate distribuite la unități (791 la Evidența populației – ceea ce reprezintă 43,3% din existent nedistribuit a 31.12.1995). Pentru necesitățile operative ale unităților de poliție numărul de calculatoare este încă insuficient.

La nivelul Inspectoratului General al Poliției Romane s-a finalizat o rețea modernă de calculatoare (cable structurate) cu viteză mare de transfer, pentru 280 de posturi de lucru, fiind posibil transferul de imagini și sunete (ex. videoconferințe), cu nod propriu de comunicații pentru 15 linii.

La nivelul poliției sunt instalate și funcționează un număr de 21 de rețele NOVELL locale din care 11 instalate la sfârșitul anului 1998 de câtre specialiștii Centrului de calcul din Inspectoratul General al Poliției Romane.

Mai există de asemenea la Direcția Generală a Poliției municipiului București și cele 24 de secții de poliție rețele OS/2 la formațiunile Evidența populației și, în curs de instalare, rețele WINDOWS NT la serviciile circulație din țară (până în prezent la B, TM, PH, AR, BH, CJ).

Prin circuite telefonice comutate, toate serviciile informatice și de evidență operativ sunt conectate la Centrul de calcul al Inspectoratului General al Poliției Romane, efectuându-se în prezent transmisii de date cu viteză redusă, cu excepția Inspectoratului de Poliție al județului Dîmbovița, care până in prezent nu a reușit acest lucru.

3.Stadiul informatizării la nivelul Inspectoratului General al Politiei

Principalele realizări obținute în informatizarea Inspectoratului General al Poliției Romane sunt următoarele:

a. Punerea in funcțiune a Sistemului Național Informatic de Evidență a Populației (SNIEP)

Plecând de la faptul că SNIEP constituie componenta de bază a Sistemului informatic al Poliției, în toate aplicațiile care compun acest sistem s-a prevăzut legătura informatică, prin Codul Numeric Personal, cu baza de date a Evidenței populației

b. Actualizarea și optimizarea sistemului de indicatori

Pentru cunoașterea fenomenului infracțional și al activității de combatere a acestuia de câtre organele de poliție, sistemul de indicatori privind activitatea de constatare și soluționare a infracțiunilor și cercetare a persoanelor a fost în continuu perfecționat astfel:

– atât indicatorii de constatare astfel: cât și de soluționare a infracțiunilor țin seama de modificările aduse Codului Penal și sunt aliniați în totalitate categoriilor de infracțiuni sancționate de Codul Penal și legile speciale;

– situațiile statistice evidențiază pe formațiuni aportul acestora la constatarea și soluționarea infracțiunilor;

– se fac demersuri pentru achiziționarea unor produse informatice de analiză statistică în timp real a datelor existente cu privire la activitatea organelor de poliție.

c. Punerea in funcțiune a rețelei de calculatoare

A fost pusă în funcțiune rețeaua structurată de calculatoare de la sediul Inspectoratului General al Poliției Romane, prevăzută cu 280 stații de lucru, ceea ce permite ca din orice birou să se poată consulta bazele de date constituite la nivelul central. Pentru a se folosi la întreaga sa capacitate această investiție, se impune completarea dotării cu tehnică de calcul începând cu Dispeceratul central și cabinetele comandanților direcțiilor centrale până la toate birourile din sediul Inspectoratului General al Poliției Romane. Astfel, se pot obține permanent informațiile cu privire la activitățile pe care le desfășoară organele de poliție, necesare fundamentării deciziei de către factorii de comandă.

d. Structura integrată de informatică și transmisiuni

Pentru realizarea în mod unitar al aplicațiilor informatice din structura Sistemului Informatic al poliției, se impune înființarea unei structuri specializate, de informatică și transmisiuni, structură care să răspundă de realizarea sistemului informatic pe de o parte și de integrarea în acest sistem a aplicațiilor deja realizate, pe de altă parte.

e. Punerea în funcțiune a aplicației de Cazier judiciar

Aplicația este proiectată în totalitate, iar modulul privind preluarea in sistemul automat a persoanelor din evidența operativă a fost implementat la nivel de județe. Pentru punerea în funcțiune a întregii aplicații este necesară dotarea cu tehnică de calcul atât la nivelul Direcției de Informatică și de Evidență operativă, cât și al județelor și stabilirea unor colective cu responsabilitatea directă de preluare a datelor de cazier judiciar.

4.Urmarirea generala pe Internet

Politia Romana prin activitatea pe care o desfășoară urmărește realizarea practica a sarcinilor ce îi revin prin lege, cu privire la respectarea ordinii publice, apărarea drepturilor si libertăților fundamentale ale cetățenilor, a avutului privat si public, prevenirea si descoperirea infracțiunilor: contribuind prin aceasta la realizarea unei societăți democratice in România, la apărarea independentei, suveranității naționale si integrității teritoriale.

Rolul si sarcinile politiei evoluează in raport cu transformările ce au loc in societatea noastră, în realizarea statului de drept: așadar s-a simțit nevoia tot mai acuta la crearea unei adrese pe Internet pentru Politia Romana.

Mai mult de 70% din cazurile cu autori necunoscuți sunt realizate cu ajutorul informațiilor: astfel consider ca este foarte necesar ca populația sa aibă o legătura cat mai directa, ușoara si transparenta cu politia in vederea realizării obiectivelor sale.

Totodată nevoia din ce in ce mai stringenta de a fi in pas cu evoluția statelor vest-europene precum si a cerințelor societății romanești si a volumului mare de încălcări ale legii au determinat apariția unei adrese a Politiei Romane unde putem găsi cele mai noi informații din acest domeniu in special despre mașini. Obiecte dispărute si persoane date in urmărire

Pagina principala a site-ului prezintă in partea stânga mai multe aplicații dispuse una sub ala printre care si aplicația “Urmăriri” care ne interesează in mod special. In centru este menționata adresa I.G.P.R. alături de un citat celebru al lui Honore de Balzac “Guvernele sunt trecătoare , societățile se schimba, politia române.” In partea dreapta apar alte cinci aplicații: ”Autovehicule furate “, ”Obiecte furate”, ”Urmariti general”, ”Radare”. Aceste aplicații din stânga si dreapta vor apărea pe fiecare pagina a site-ului. www.PolitiaRomana.ro.

Accesând aplicația “Autovehicule furate” vom deschide o pagina ce are in centrul ei un tabel care cuprinde: marca autovehiculelor furate ,tipul lor, seria caroseriei si numărul de înmatriculare. Apăsând cu mouseul pe una din autoturismele din tabel vom intra intr-o alta pagina unde vom primi date despre autovehiculul respectiv (anul de fabricație, seria motorului, data furtului, localitatea etc)

In pagina “Obiecte furate” accesata prin aplicația corespunzătoare, avem de asemenea un tabel ce cuprinde categoria obiectului furat si denumirea lui (după cum se observa in fotografiile atașate la sfârșitul lucrării). Cu un clic pe oricare din obiectele cuprinse in tabel vom primi mai multe informații despre respectivul obiect si anume: data furtului, o poza a acestuia, dimensiunile sale, ceea ce reprezintă, autorul, materialul din care este făcut etc.

Folosind aplicația ”Urmariti general” vom accesa o lista cu toate persoanele date in urmărire generala (in jur de 600); lista cuprinde pentru fiecare persoana urmărita o poza. numele sau, motivul pentru care este căutata, fapta săvârșită. Alături de fiecare persoana exista un buton intitulat “Detalii “ care apăsat ne furnizează mai multe informații despre respectiva persoana cum ar fi: porecla si descrierea faptei săvârșite iar poza acestuia este mărita.

Fiecare dintre aceste aplicații au si un motor de căutare rapida pentru o anumita persoana, mașina, obiect căutat; acest motor se afla deasupra tabelelor si este ușor utilizabil. Pentru a înțelege mai bine toate acestea sunt atașate la sfârșitul lucrării câteva fotografi.

Site-ul Politiei Romane este creat in 2003 având o grafica deosebita si o utilizare facila oricăreia ridicându-se la nivelul celorlalte site-uri recunoscute.

In coltul din dreapta sus al paginii principale dar si a celorlalte exista o aplicație care ne trimite către adresele Inspectoratelor Județene de Politie. Momentan in tara se bucura doar câteva Inspectorate Județene de Politie de site-uri proprii: Timiș, Arad, Bihor, Maramureș, Sibiu, Brașov, Harghita, Neamț si Iași; insa in viitorul apropiat se dorește uniformizarea acestui aspect la toate Inspectoratele Județene de Politie.

Bottom of Form 1

CAPITOLUL V

PRINCIPALELE APLICATII INFORMATICE REALIZATE DE SPECIALISTII CENTRULUI DE CALCUL AL INSPECTORATULUI GENERAL AL POLITIEI ROMANE

1.APLICATIA “URMARITI GENERAL”

Înregistrarea unei persoane urmărite

Înregistrarea persoanei urmărite este o operație ce se execută asupra bazei de date cu scopul de a înregistra principalele elemente de identificare ale unei persoane date în urmărire generală pe țară. De regulă, înregistrarea unei persoane dată în urmărire are loc pe o machetă-ecran, in regim interactiv. Cu excepția câtorva GET-uri (zone de editare) sau POPUP-uri (liste coloană pentru selectarea unei opțiuni) active la un moment dat, operatorul poate abandona în orice moment înregistrarea unei persoane cu ajutorul tastaturii (tasta Esc.). La încheierea completării unui ecran, devin accesibile „butoane" de abandon respectiv acceptare (OK implicit activ) a persoanei (articol in bază) în curs de introducere. Odată ce s-a optat pentru acceptarea unui articol, el este transferat bazei de date și nu se mai poate reveni asupra lui din meniul de introducere persoană urmărită pentru eventualele corecții, modificări sau pentru a provoca neînregistrarea lui. Aceste operații pot fi făcute (evident, ulterior introducerii) numai cu ajutorul altor meniu-uri ale aplicației, cu respectarea modului lor de funcționare.

Baza de date și nomenclatoarele aplicației sunt fișiere accesibile în general Fox Pro, precum și altor procesoare de text.

Pentru înregistrarea unei persoane dată in urmărire, trebuie în mod obligatoriu precizate:

– Inspectoratul Județean de Poliție care dă în urmărire o persoana

– cetățenia;

– numele persoanei;

– unul din prenume;

– data nașterii;

– țara de naștere;

– județul și localitatea nașterii;

– județul și localitatea de domiciliu;

– tipul, numărul și seria actului de identitate, în cazul in care persoana are cetățenie română și vârstă mai mare de 15 ani

– numărul și data emiterii ordinului de urmărire;

– solicitantul urmăririi;

– țara în cazul în care solicitantul este o ambasadă străină;

– organul de poliție care solicită urmărirea unei persoane în cazul in care solicitantul este poliția;

– biroul Interpol în cazul în care solicitantul este unul din birourile naționale de Interpol;

– numărul și data solicitării;

– motivul solicitării (mandat de arestare preventivă, mandat de executare a pedepsei cu închisoarea, persoane ce se sustrag urmăririi penale etc.);

– fapta: furt, omor, tâlhărie, viol, înșelăciune, infracțiuni economice, infracțiuni la regimul armelor și munițiilor, infracțiuni la regimul circulației etc. (mai puțin pentru dezertori și dispăruți).

In cazul în care motivul solicitării este mandat sau sentință penală următoarele câmpuri sunt obligatorii:

– numărul și data emiterii mandatului;

– instanța care a emis mandatul sau sentința penală.

Criterii de admitere in bază

In baza urma.dbf nu pot exista chei standard duble. La înregistrarea unei persoane dată în urmărire generala, dacă sistemul semnalează „cheie dublă", înseamnă că avem de-a face cu unul din cazurile:

1. persoana dată in urmărire a fost înregistrată anterior;

2. cel puțin una din persoane are cel puțin o cheie standard greșit introdusă;

Dacă opțiunea dorită nu figurează în listele de selecție (popup-uri), înseamnă că avem de-a face cu lipsa unui articol dintr-un nomenclator.

O înregistrare conține, în funcție de cetățenia persoanei, o cheie principală compusă (numită cheie-standard) și anume:

-nume+prenume+data nașterii, dacă este vorba de o persoană cu cetățenie română;

-nume+cetățenie+data nașterii, dacă este vorba de o persoană cu cetățenie diferită de cea română.

Modificarea unei înregistrări

Dacă, după înregistrarea unei persoane dată în urmărire, se constată o greșeală de introducere sau se dorește completarea anumitor atribute, atunci se va selecta „Modificare date personale" sau „Modificare motivul urmăriri din opțiunea „Introducere" a meniu-ului principal. Pentru a opera o modificare, trebuie in mod obligatoriu specificată cheia standard.

Revocarea

Revocarea unei persoane dată în urmărire se poate face numai dacă se specifică documentul (numărul ordinului) care atestă această revocare. Pentru a opera o revocare, trebuie in mod obligatoriu specificată cheia standard.

Ștergerea

Ștergerea se face doar pentru persoanele date în urmărire și care sunt revocate la o dată mai mică cu cel puțin doi ani față de data curentă.

Interogarea

Interogarea bazei se poate face în două moduri: „standard" și nestandard" astfel:

Interogarea standard

Interogarea standard se poate face după cheia standard căutându-se în baza de date acea persoană dată în urmărire care are cheia standard identică cu cea precizată. In cazul regăsirii persoanei căutate, pe ecran vor fi afișate informațiile despre persoană și despre motivul urmăririi, acestea putând fi listate și la imprimantă. Dacă persoana nu este găsită, există posibilitatea unei noi interogări sau renunțarea la interogarea standard, trecându-se la interogarea nestandard (acces indexat).

Interogarea nestandard (multicriteriu)

Căutarea nestandard (multicriteriu) se poate face după aproape orice atribut, iar răspunsul este o listă care conține persoanele date in urmărire, ce corespund atributelor specificate în interogare.

Alegerea întrebărilor puse în cadrul interogării nestandard, trebuie făcută cu discernământ, astfel încât răspunsul să conțină un număr relevant de articole. (De exemplu, selectarea tuturor cetățenilor români aflați în bază, va întoarce aproape întreaga bază de date).

Orice interogare a bazei de persoane date în urmărire oferă posibilitatea listării răspunsului pe ecran sau la imprimantă. Listarea se poate face fie pentru întreg răspunsul, fie pentru persoana curentă (persoane ale cărei date se găsesc pe ecran)

In prezent, se pot obține pe ecran sau la imprimantă:

> lista persoanelor date în urmărire (sau revocate) într-o anumită perioadă de timp este, practic, rezultatul unei interogări nestandard cu facilități suplimentare;

lista persoanelor urmărite (sau revocate) aflate pe un anumit ordin de urmărire sau de revocare dă posibilitatea utilizatorului să listeze ordinul de urmărire sau de revocare dorit.

Condiții de validare

a) condiții de validare pe câmpuri:

• codul numeric personal trebuie să respecte algoritmul de calcul al cifrei de control;

• seria actului de identitate trebuie să fie alfabetică;

• numărul actului de identitate trebuie să fie numeric;

• ordinul de urmărire să fie diferit de spațiu;

• data emiterii ordinului să fie mai mică sau egală cu data curentă;

• numărul solicitării să fie diferit de spațiu;

• data solicitării să fie mai mică sau egală cu data curentă;

" numărul mandatului să fie diferit de spațiu;

• data emiterii mandatului să fie mai mic decât data curentă.

b) condiții de unicitate:

• nu este permisă existența în baza de date a două articole cu aceeași cheie standard;

• pentru persoanele de cetățenie română nu se permite existența în baza de date a două acte de identitate identice (tip act+serie act+numar act).

2. APLICATIA „OBIECTE FURATE, OBIECTE

GASITE"

Varianta I.G.P.R.

Versiunea 1.3

Instrucțiuni de exploatare.

1.INTRODUCERE

Aplicația „Obiecte" este alcătuită dintr-un sistem de programe și un sistem de baze de date care conțin informații privind caracteristicile bunurilor ce fac obiectul unor infracțiuni cât și informații referitoare la partea vătămată sau locul găsirii obiectelor. Această aplicație se dorește a fi un mijloc eficient de soluționare a cauzelor și reclamațiilor penale cu autori necunoscuți asigurând în mod operativ date care pot conduce la identificarea.

Aplicația „Obiecte" poate funcționa fără nici o modificare și în teritoriu (inspectoratele județene de poliție) întrucât bazele centrale, la nivelul IGPR reprezintă suma bazelor de date teritoriale corespunzătoare. Concatenarea bazelor de date teritoriale în vederea constituirii bazelor centrale trebuie să se facă printr-un program de validare (care în prezent nu este realizat) pentru eliminarea înregistrărilor multiple.

2.Utilizare.

2.1. Fișiere de bază

Sunt considerate fișiere de bază acele colecții de date care conțin informații despre faptă (furt sau găsire) sau despre obiecte (furate sau găsite).

Fișierele de bază se află în subdirectorul c:\obiecte\obidbf al aplicației de pe stația locală (în cazul instalării aplicației monopost) sau in g:\database\obiecte din file server (în cazul instalării aplicației de rețea).

Structurile de date sunt de tip arborescent, bazele de date sunt separate pentru cele două categorii de fapte, furt respectiv găsire și de asemenea, bazele de date sunt separate pentru obiecte furate respectiv găsite. Rădăcinile celor doi arbori (furturi, găsiri) sunt constituite din bazele de date conținând obiectele, câte unul sau mai multe obiecte, din aceeași categorie sau din categorii diferite pentru fiecare faptă.

a) Fișiere de bază referitoare la furt și obiectele furate:

-RECLAMAN.DBF – conține datele referitoare la fapta: partea vătămată, perioada furtului, organul de poliție care cercetează cauza;

-ELECT.DBF – conține obiectele furate din categoria „electrice"

-BIJU.DBF – conține obiectele furate din categoria „bijuterii";

-OBIARTA.DBF- conține obiectele furate din categoria„obiecte de artă";

-BLANURI.DBF – conține obiectele furate din categoria„blănuri";

-DOCU.DBF – conține obiectele furate din categoria „documente";

-ARME.DBF – conține obiectele furate din categoria „arme";

-ANIMALE.DBF – conține referiri la animalele furate;

-ALTEOB.DBF – conține obiectele furate din categoria „alte obiecte":

b) Fișiere de bază referitoare la găsire și obiectele găsite:

-GRECLAMA.DBF – conține datele referitoare la (faptă) găsire: loc găsire, data găsire, organul de poliție sesizat;

-GELECT.DBF – conține obiectele găsite din categoria„electrice";

-GBIJU.DBF – conține obiectele găsite din categoria „bijuterii";

-GOBIARTA.DBF-conține obiectele găsite din categoria „obiecte de artă";

-GBLANURI.DBF -conține obiectele găsite din categoria „blănuri";

-GDOCU.DBF – conține obiectele găsite din categoria „documente";

-GARME.DBF – conține obiectele găsite din categoria„arme'";

-GANIMALE.DBF- conține date referitoare la animalele găsite;

-GALTEOB.DBF – conține obiectele găsite din categoria „alte obiecte" (care nu pot fi incluse în nici una din categoriile de mai sus).

2.2. Nomenclatoare

2.2.1.NomencIatoare generale

Nomenclatoarele de interes general se află în directorul c:\dict, pe stația de lucru (în cazul instalării aplicației monopost) sau în g:\database\dict din file server (în cazul instalării aplicației de rețea).

-JUDET.DBF- nomenclator de județe;

-TARI.DBF- nomenclator de țări;

-LOC.DBF- nomenclator de localități;

-ORGCLAR.DBF- nomenclator de organe de poliție;

-MARCA.DBF- nomenclator de mărci de arme;

-TIPARM.DBF- nomenclator de tipuri de arme;

2.2.2.Nomenclatoare specifice aplicației.

Nomenclatoarele specifice aplicației se află în subdirectorul c:\obiecte\obidic al aplicației, pe stația de lucru (în cazul instalării aplicației monopost) sau în g:\database\obiecte\obidic din file server (în cazul instalării aplicației in rețea).

-ANIM.DBF – nomenclator de specii animale;

-BUFORMA.DBF – nomenclator de forme bijuterii;

-BUMAT.DBF-nomenclator de materiale din care sunt confecționate bijuteriile;

-BIJPIETR.DBF – nomenclator de tipuri de pietre aplicate pe bijuterii;

-COLORS.DBF – nomenclator de culori;

-CROIELI.DBF – nomenclator de croieli pentru obiectele din categoria „blănuri";

-DALTEOB.DBF – nomenclator de tipuri de obiecte pentru categoria „alte obiecte";

-DBUU.DBF – nomenclator de denumiri obiecte pentru categoria „bijuterii";

-DBLANA.DBF – nomenclator de denumiri obiecte pentru categoria „blanuri";

-DDOCUM.DBF – nomenclator de denumiri obiecte pentru categoria „documente";

-DELECTR.DBF – nomenclator de denumiri obiecte pentru categoria „electrice";

-DOBARTA.DBF – nomenclator de denumiri obiecte pentru categoria „obiecte de artă";

-LOCGASIR.DBF – nomenclator de locuri găsire obiecte, altele decât la persoanele fizice;

-MARKA.DBF – nomenclator de mărci de obiecte electrice;

-NUANTA.DBF – nomenclator de nuanțe de culori;

-OBAMAT.DBF – nomenclator de materiale din care sunt confecționate obiectele de artă;

-PIFORMA.DBF – nomenclator de forme de pietre aplicate pe bijuterii;

-PVATAM.DBF – nomenclator de părți vătămate, altele decât persoanele fizice;

-RASE.DBF – nomenclator de rase de animale;

-SPECANIM.DBF – nomenclator de specii animale din care sunt confecționate obiectele din categoria „blănuri";

-TIPDOC.DBF – nomenclator de tipuri de documente din care se preiau datele de intrare.

Fișierele de bază și nomenclatoarele aplicației sunt baze de date accesibile în general Fox Pro, precum și altor procesoare. Facem recomandarea explicită de a nu se acționa asupra lor, dintr-un mediu exterior aplicației. Este de preferat ca, în schimbul violării fișierelor pe căi neprocedurale (pentru operarea unor introduceri, modificări,, revocări, precizarea unor atribute și/sau câmpuri neprevăzute în nomenclator, sau pentru obținerea unor informații), să se apeleze la șefii serviciului analiza-programare, pentru completarea meniu-ului aplicației cu module considerate necesare .

Toate fișierele .DBF sunt însoțite de fișiere .CDX corespunzătoare lor și dacă este cazul de fișiere .FPT.

Legătura dintre faptă (furt sau găsire), respectiv bazele de date obiectele se realizează printr-o cheie compusă formată din: cod județ+cod organ RECLAMAN.DBF sau GRECLAMA.DBF și bazele de date care conțin de poliție+anul +nr. documentului de înregistrare +tip document +un cod intern atribuit și gestionat prin program reprezentând secvența faptei în cadrul documentului de înregistrare.

Accesul la aplicație se face prin tastarea comenzii „obiecte" din directorul c:\obiecte când aplicația este instalată pe o stație locala, urmată de tastarea parolei (vezi fișierul read.me) de acces în aplicație în momentul în care se solicită în cazul instalării aplicației pe o stație locală sau tastând „login obiecte" la prompterul DOS, urmată de tastarea de către operator a parolei (parolelor) de acces în cazul instalării aplicației în rețea.

ieșirea forțată (abandon) din orice punct al aplicației se poate face prin apăsarea tastei <ESC>, ceea ce va determina revenirea în meniul de bază al aplicației.

Meniul de bază al aplicației conține următoarele opțiuni (bare de meniu):

-înregistrare furt;

-înregistrare găsire;

-actualizare;

-interogare;

-liste;

-revocare;

-exit;

In timpul exploatării aplicației este ușor de aflat care ramură a meniului este activă întrucât titlul ferestrei mari, care cuprinde tot ecranul și în care se desfășoară șirul operațiunilor specifice, indică acest lucru. De asemenea, pentru a sesiza mai rapid poziția cursorului și a avea instrucțiuni a ceea ce urmează să se introducă sau să se selecteze, pe ultima linie a ecranului va fi în majoritatea situațiilor un mesaj explicativ care trebuie urmărit.

2.3.Inregistrare furt

2.3.1.Inregistrare faptă

Înregistrare furt presupune cuprinderea în bazele de date atât a informațiilor referitoare la faptă cât și a obiectelor furate cu atributele lor de identificare.

Înregistrarea unui furt este o operație de scriere ce se execută o singură dată asupra bazei de date RECLAMAN.DBF și de una sau mai multe ori asupra a una sau mai multe baze de date conținând categoriile de obiecte, după cum infracțiunea de furt s-a săvârșit asupra unuia sau mai multor obiecte din aceeași categorie ori din categorii diferite. înregistrarea unui furt are la bază existența unui document emis la o anumită dată (dosar, lucrare, telex ș.a.).

Culegerea informațiilor referitoare la înregistrarea unui furt (faptă) are loc pe o machetă-ecran, în regim interactiv, prin deschiderea succesivă a trei ferestre: parte vătămată, perioadă furt, organul care cercetează cauza. După completarea informațiilor din fiecare fereastră, devin active 3 butoane în fereastra temporară „Corect ?" prin care se decide în funcție de răspunsul selectat, modul de continuare („da"- datele sunt corect introduse și se trece la fereastra următoare; „nu"- se reia introducerea informațiilor în ultima fereastră; „abandon"- abandonarea introducerii și revenire în meniul de bază). Partea vătămată poate să fie persoană fizică sau nu, lucru care va fi specificat de operator prin selecția opțiunii dorite din prima fereastră care se deschide în fereastra „parte vătămată" se vor culege următoarele informații

a)- când partea vătămată este persoană fizică:

-de naționalitate română: numele, prenumele, domiciliul (județul, localitatea, strada, numărul, apartamentul);

-străin: numele, prenumele, țara în care are domiciliul.

b)- când partea vătămată nu este persoană fizică, se selectează din popup tipul unității, după care se introduce liber denumirea acesteia. In continuare, se face diferențierea în maniera arătată la punctul a., după cum este vorba de România sau de străinătate. Este de menționat că prin această procedură vor fi înregistrate obiectele comunicate prin rețeaua „Interpol" (se alege pentru tip unitate „Interpol", se introduce liber la denumire numele organului Interpol, se selectează „străinătate", pentru a preciza apoi țara care a făcut comunicarea).

Dacă la încheierea completării informațiilor din fereastra „Organul care cercetează cauza" se selectează butonul DA la întrebarea „Corect ?", atunci se va scrie o înregistrare în fișierul de fapte (furturi), care va cuprinde toate informațiile introduse sau selectate până în acel moment în cele trei ferestre care conțin informații despre faptă. Odată ce s-a optat pentru acceptarea unui articol, el este transferat bazei de date, se afișează un mesaj de confirmare a înregistrării faptei și nu se mai poate reveni asupra lui din meniul de înregistrare furt pentru eventuale corecții, modificări sau pentru a provoca neînregistrarea lui. Aceste operații pot fi făcute (evident, ulterior introducerii) numai cu ajutorul altor meniuri ale aplicației, cu respectarea modului lor de funcționarea.

In afară de validările care se realizează pe fiecare câmp în parte, pentru a preveni introducerea de înregistrări duble sau culegeri de date greșite, după completarea informațiilor din primele două ferestre ale machetei de introducere este testată cheia standard formată din: nume + prenume +cod țară +cod județ + cod organ de poliție + anul + nr. document de înregistrare + tip document + secvență faptă. Secvența faptei se atribuie automat. In cazul existenței mai multor părți vătămate în același document operatorul este atenționat începând de la a doua parte vătămată că pentru documentul respectiv se va înregistra a n-a faptă. (n^2).

Această atenționare este menită să indice operatorului că se face o înregistrare corectă, când numărul părții vătămate corespunde cu poziția sa pe documentul de înregistrare, sau o înregistrare incorectă, când din întâmplare (tastare greșită) sau atribuire de număr de înregistrare incorect documentului primar, acest număr nu corespunde cu poziția părții vătămate în document, ceea ce înseamnă că se încearcă înregistrarea pe un document introdus anterior și peste care s-a nimerit din motivele arătate anterior. Trebuie precizat că din punctul de vedere al acestei aplicații nu interesează locul furtului ci înregistrarea cât mai fidelă a datelor de identificare a părții vătămate (căreia va trebui în momentul găsirii să i se restituie obiectul sau de la care se dorește obținerea ulterioară a unor informații lămuritoare) și ale organului care instrumentează cauza, care va avea un rol determinant în executarea revocărilor.

2.3.2. înregistrarea obiectelor furate

Înregistrarea unui furt mai cuprinde pe lângă înregistrarea faptei și înregistrarea obiectelor furate cu atributele lor de identificare. Condiția înregistrării obiectelor o reprezintă existența (înregistrarea) faptei, de care urmează să se lege acestea. înregistrarea obiectelor se realizează prin unul din următoarele moduri:

a) in continuarea înregistrării faptei se face înregistrarea obiectelor: unul, mai multe sau toate obiectele unei fapte, putând trece la înregistrarea altei fapte ș.a.m.d. fără a reveni în meniul de bază;

b) cu opțiunea „adăugare obiecte" din meniul „înregistrare furt". Cu această opțiune se introduc: unul, mai multe, toate obiectele pentru o faptă înregistrată anterior. Selecția faptei la care se vor adăuga obiecte se poate realiza prin: parte vătămată sau informațiile de pe documentul de înregistrare a faptei.

Indiferent care va fi modul de introducere a obiectelor (după introducerea faptei sau selecția faptei pentru adăugare de obiecte), în final operatorul are la dispoziție o fereastră cu butoane reprezentând categoriile de obiecte. Obiectele unui furt se înregistrează pe rând, unul câte unul, selectând mai întâi categoria din care face parte obiectul, după care se afișează o machetă specifică categoriei selectate in care se vor preciza atributele. Unele atribute se preiau din nomenclatoare iar altele se introduc conform specificației. Accesul la câmpuri se poate face atât cu mouse-ul cât și de la tastatură. Selectarea butonului OK determină înscrierea unei înregistrări în baza de date corespunzătoare categoriei din care face parte obiectul și revenire în fereastra faptei iar selecția butonului de ABANDON determină revenirea în fereastra faptei, solicitându-se încărcarea altui obiect pentru aceeași faptă, până se epuizează obiectele ce trebuie introduse, în continuare putându-se trece la înregistrarea sau selecția altei fapte (furt).

Un obiect este definit și acceptat în baza de date dacă i se precizează cel puțin două atribute semnificative (nuanța de culoare și câmpul de caracteristici individuale nu sunt atribute semnificative) sau la obiectele din categoriile electrice, documente, arme este suficientă precizarea seriei pentru acceptarea obiectului în baza de date. Pentru obiectele din categoriile arme și documente introducerea seriei este obligatorie. Introducerea seriei determină verificarea eventualelor înregistrări duble și respingerea de încercare a unei noi scrieri deoarece aceste 3 fișiere conțin chei standard formate din codul denumirii obiectului + seria. Dacă se selectează din cel puțin un nomenclator local opțiunea „inexist. in nomenclator" și apoi butonul OK, în loc de scriere înregistrare în fișier se va face o atenționare că nomenclatorul trebuie actualizat și se abandonează introducerea, urmând a se reveni pentru înregistrarea obiectului (cu opțiunea „adăugare obiect" din meniul „înregistrare furt"), după ce în prealabil s-a actualizat nomenclatorul. Orice informație legată de atributele obiectului, care nu poate fi selectată din nomenclator sau introdusă în câmpurile specifice, va fi introdusă prin descriere liberă în câmpul memo „caracteristici individuale".

După introducerea în baza de date specifică categoriei, fiecare obiect poate fi identificat după o cheie unică. Cheia unică (codul obiectului) pentru oricare obiect este format din 6 grupuri de caractere:

– codul județului – din care s-a emis documentul pe baza căruia se face preluarea informațiilor în baza de date;

– codul organului de poliție care a emis documentul;

– anul în care s-a emis documentul;

– numărul documentului;

– cod tip document;

– secvența obiectului in cadrul documentului de înregistrare și al categoriei din care face parte obiectul.

Acest cod va fi prezentat utilizatorului (pe grupele de caractere menționate anterior în urma unei operații de interogare pentru obiectele identificate sau în listele de obiecte extrase cu ajutorul meniului de liste. Codul obiectului este obligatoriu pentru efectuarea revocării dar poate fi utilizat și ca o modalitate de selecție a unui obiect pentru actualizare (ștergere, modificare).

2.4. Înregistrare găsire

In categoria găsiri și obiecte găsite sunt cuprinse:

– găsirile de obiecte de către orice cetățean și predarea acestora la poliție;

– găsirile de obiecte de către organele de poliție;

– ridicare unor obiecte în vederea confiscării de câtre organele de poliție de la cetățeni care nu le pot justifica proveniența sau le-au dobândit ilicit;

Practic se consideră găsite acele obiecte care sunt predate la camera de corpuri delicte (și nu oricare), numai cele care pot fi identificate și se crede că vor servi la rezolvarea unor cauze penale (infracțiuni de furt)

Înregistrarea faptei de „găsire" se referă la înregistrarea cât mai fidelă a locului găsirii și nu a persoanei care a găsit un obiect. După cum se observă, găsirile pot avea loc în locuri publice sau la persoane fizice. Interes deosebit îl prezintă înregistrarea persoanelor la care s-au găsit obiecte care se presupune că provin din infracțiuni, în prezenta lucrare acestea fiind denumite„persoane fizice".

Introducerea faptei și a obiectelor se realizează în maniera arătată la pct. 2.3, înregistrare furt.

2.5. Actualizare

Meniul de actualizare cuprinde modulele: nomenclator, faptă, obiect.

a). Actualizare nomenclator – permite operațiile: adăugare, modificare, ștergere pentru nomenclatoarele specifice aplicației iar accesul la acest modul se face pe bază de parolă. Nomenclatoarele MARKA.DBF, BUFORMA.DBF, RASE.DBF conțin pe lângă cod, denumire (pe care le conțin toate nomenclatoarele) și câmpul „obiectul deoarece se constituie in funcție de obiectul pe care-1 definește. Din fereastra care apare pe ecran după acceptarea parolei, se alege nomenclatorul care urmează să se actualizeze. Nomenclatoarele sunt grupate pe categorii de obiecte iar cele care servesc mai multor categorii sau au legătură cu fapta sunt marcate cu asterisc. Adăugarea și modificarea înregistrărilor se fac fără restricții, pe când operația de ștergere este permisă numai pentru înregistrările din nomenclator care nu sunt utilizate în bazele de date; prin urmare, înainte de ștergerea unei înregistrări din nomenclator se verifică toate bazele de date care utilizează nomenclatorul respectiv și se acceptă ștergerea dacă nu s-a întâlnit codul de nomenclator în nici o poziție din câmpul respectiv al bazei de date. De aceea la un volum considerabil al bazelor de date, o ștergere din nomenclator este de durată. Pentru uniformitate și consecvență, in nomenclatoare se vor introduce denumirile din punct de vedere gramatical la numărul singular genul masculin, respectând cu strictețe principiile de bază ale construirii și întreținerii nomenclatoarelor.

b). Actualizare faptă – permite operațiile de ștergere și modificare pentru faptele de furt sau găsire. Modificarea este permisă asupra oricărui câmp cu restricția că nu se poate trece de la persoana fizică la alt tip de parte vătămată sau loc găsire. La operația de modificare este necesar să se treacă prin toate câmpurile faptei deși poate este necesară modificarea numai a anumitor câmpuri. In popup-urile care se deschid, cu excepția celui de localități, se selectează în mod automat valoarea existentă, putând trece mai departe cu ENTER sau o altă selecție. Acceptarea sau respingerea modificărilor se face in final (după ieșirea din ultimul câmp al faptei) prin selecția butonului OK sau a butonului ABANDON sau renunțare în orice moment prin apăsarea tastei ESC. Ștergerea faptei determină ștergerea tuturor obiectelor care-i aparțin, din toate categoriile de obiecte. Terminarea corectă a operației de ștergere sau modificare este semnalată printr-un mesaj care confirmă acest lucru.

Selectarea faptei care se dorește modificată sau ștearsă se face in unul din cele două moduri arătate la înregistrare obiecte furate: partea vătămată, documentul de înregistrare a faptei.

In cazul optării pentru primul mod de selecție a faptei (parte vătămată), după selecția tipului de parte vătămată, se solicită introducerea câtorva caractere din numele acesteia când este persoană fizică, cu scopul de a deschide fereastra următoare pe un nume cât mai apropiat de cel căutat. Dacă nu se introduc caractere din numele părții vătămate, poziționarea se va face pe prima înregistrare în ordine alfabetică a părților vătămate din baza de date, la înregistrarea dorită urmând a se ajunge prin metodele uzuale de deplasare pe ecran (Page Up, Page Down, săgeți, Tab etc.).

c). Actualizare obiect – permite operațiile de ștergere și modificare pentru obiectele furate sau găsite. Selecția obiectului care urmează a fi șters sau modificat se realizează in următoarele moduri: prin intermediul faptei de care aparține obiectul (fapta identificată prin partea vătămată sau documentul de înregistrare) ori codul obiectului (ceea ce presupune cunoașterea dintr-o interogare sau listă extrasă a celor 6 grupuri de caractere care-1 compun). In primul caz, după identificarea și selecția faptei, se selectează categoria din care face parte obiectul căutat, moment în care se afișează lista tuturor obiectelor din acea categorie aparținând faptei, din care se selectează apoi obiectul dorit.

In continuare, obiectul cu atributele sale este adus într-o machetă pe ecran și se poate decide ștergerea lui sau modificarea atributelor. Operația de modificare permite schimbarea oricărui atribut al obiectului, accesul la câmpuri putându-se face cu ajutorul mouse-ului sau de la tastatură. La selecția butonului OK, care semnifică rescrierea obiectului în baza de date, se fac verificările de acceptare (minim 2 atribute semnificative, obligativitatea seriei pentru arme și documente, chei standard unice dacă este cazul). Terminarea cu succes a unei ștergeri sau modificare este semnalată printr-un mesaj de confirmare.

2.6. Interogare

Interogarea bazelor de date se poate face în două moduri: standard și nestandard.

2.6.1. Interogarea standard

Acest tip de interogare este valabil numai pentru bazele ce conțin obiecte din categoriile: electrice, arme, documente, deoarece numai acestea conțin în structura lor o cheie standard (care individualizează un obiect și au o semnificație definitorie pentru obiectul respectiv), formata din codul tipului de obiect + seria obiectului. Trebuie făcută distincție între codul obiectului (format din cele 6 grupuri de caractere, alcătuit și gestionat intern) și cheia standard care are semnificația arătată mai sus. Interogarea standard pentru obiectele din categoria electrice se poate face și pe bază de denumire neprecizată, situație în care vor fi identificate toate obiectele (cu denumiri diferite) din această categorie care conțin seria indicată.

In baza de date se va căuta acel obiect care are câmpurile cheii standard identice (egale) cu valorile introduse de la tastatură. Răspunsul în acest caz poate fi DA sau NU, adică dacă obiectul se află în bază, atunci vor apărea informațiile despre el și fapta de care aparține, aceste informații putând fi listate și la imprimantă.

Răspunsul la interogarea standard se obține într-un interval de timp foarte mic în comparație cu cel de la interogarea nestandard (acces indexat).

Dacă nu a avut succes căutarea standard, atunci obiectul căutat poate fi găsit totuși in bază, folosindu-se căutarea „nestandard" (multicriteriu).

2.6.2. Interogarea nestandard

Căutarea nestandard (multicriteriu) se poate face după orice atribut, iar răspunsul este o listă care conține obiectele ce corespund atributelor specificate in interogare.

Pentru a putea începe selectarea atributelor după care se va face căutarea, specificarea categoriei și a denumirii obiectului este obligatorie.

Căutarea se face” subșir în sir" pe câmpurile de tip șir caractere și pe coincidența datelor de tip nomenclator, restul câmpurilor (cu informații neprecizate) fiind luate în considerare la selecție indiferent de conținutul lor în baza de date. Interogarea nestandard se poate face pentru o perioadă de timp indicată, perioadă în care trebuie să se încadreze data faptei; acceptarea valorilor implicite determină interogarea întregii baze de date.

Cu cât atributele precizate sunt mai numeroase, filtrul este mai des și prin urmare numărul de obiecte identificate este mai mic. Neprecizarea nici unui atribut va determina identificarea tuturor obiectelor cu denumirea specificată din baza de date. Este recomandat să se înceapă interogarea cu precizarea mai multor atribute iar dacă răspunsul nu satisface se scade numărul acestora și se formează diverse combinații.

2.7. Liste

Această opțiune se referă la diferite rapoarte legate de bazele de date. Momentan, în afară de listele care se pot extrage în urma unei interogări, prin acest meniu se pot obține liste ale faptelor înregistrate și liste ale obiectelor aparținând unei fapte. Acest meniu urmează a fi completat cu alte tipuri de liste la apariția unor solicitări întemeiate.

2.8. Revocare

Revocarea unui obiect se poate face numai dacă se cunoaște numărul documentului care atestă această revocare. Pentru a opera o revocare, trebuie în mod obligatoriu specificat codul obiectului, format din cele 6 grupuri de caractere care-1 compun.

2.9. Exit

Determină ieșirea nominală, fireasca, din aplicația „Obiecte". Este posibil ca la selecția acestei bare de meniu să apară un mesaj de așteptare, în timpul căruia nu trebuie apăsată nici o tastă deoarece se execută ștergerea fizică a înregistrărilor marcate din unele fișiere. Nu trebuie să surprindă faptul că acest mesaj poate să apară la un utilizator care nu a făcut nici o ștergere de înregistrări de fișiere, deoarece înseamnă că în acel moment s-a găsit posibilitatea deschiderii exclusive a fișierului pe care se face ștergerea fizică a înregistrărilor marcate ca șterse de alt utilizator care a mai lucrat în rețea.

3.Conditii de validare

condiții de admitere:

a.1 al faptei:

-precizare tip parte vătămată sau tip loc de

-precizare nume, prenume respectiv tip unitate, denumire;

-precizare adresă (județul și localitatea pentru români, respectiv țară pentru străini);

-precizare perioadă furt/loc găsire;

-precizare organ care cercetează cauza: județul, organul;

-precizare document pe baza căruia se face înregistrarea în baza de date: tip, număr, an;

-precizare număr de înregistrare a documentului la D.I.E.O. (S.I.E.O.): număr, anul;

a.2). a obiectelor

-precizarea categoriei din care face parte obiectul;

-precizarea denumirii obiectului;

-precizarea a cel puțin două atribute semnificative pentru un obiect (orice atribut în afară de nuanță, culoare sau caracteristici individuale), sau cel puțin a seriei pentru obiectele din categoriile: electrice, documente, arme;

-selecția oricărei denumiri din nomenclator în afară de „inexist. în nomenclator".

Condiții de unicitate:

-nu se permite existența în banca de date a două articole care conțin chei standard identice. Cheia standard pentru faptă este formată din nume (tip unitate) + prenume (denumire imitate) + cod țară + cod județ + cod localitate + data faptă. Cheia standard pentru obiecte există numai pentru cele din categoriile: electrice, documente, arme, formată din codul denumirii obiectului + seria.

4. Observații generale

-ca modalitate de lucru, se recomandă înaintea înregistrării unui obiect furat verificarea lui (interogare standard și/sau nestandard) în baza de date de obiecte găsite și invers (obiect verificat in baza de obiecte furate) pentru că declararea furtului sau găsirii se face în mod aleatoriu. In acest sens nu trebuie confundată verificarea cu găsirea. înregistrarea unui obiect găsit presupune o verificare în funcție de răspunsul căreia se face o revocare (obiectul s-a identificat) sau înregistrarea lui (obiectul nu s-a identificat). 0 solicitare de verificare a unui obiect va avea ca urmare doar o revocare în cazul identificării;

-în orice moment există posibilitatea de abandonare a operației curente, printr-un buton de abandon sau apăsând tasta ESC (mai puțin recomandată);

-mesajele care anunță funcționarea anormală, trebuie notate și comunicate serviciului de Analiză-programare din cadrul D.I.E.O. împreună cu contextul în care a apărut acest mesaj sau eroare la execuție (este vorba de mesajele de eroare FOX PRO, pe fond roșu, ele nu trebuie confundate cu mesajele de exploatare neatenta a aplicației, care in general se afișează în interiorul unui scurt interval);

Versiunea 1.1.

Față de versiunea 1.0, au fost corectate unele erori din structurile bazelor de date, nomenclatoarelor și indecșilor și au fost adăugate următoarele opțiuni:

– în meniul de liste s-a adăugat „Statistică obiecte", prin intermediul căreia se obține pe ecran (sau la imprimantă apăsând tasta „Print Screen") o situație a numărului de obiecte pe total și/sau pe anumite categorii, pentru o perioadă indicată;

– la interogare (standard și nestandard), pentru obiectele revocate, se pot vizualiza date referitoare la revocare (organul de poliție care a cerut revocarea, nr, adresa, data) cu ajutorul tastei funcționale F12;

– în procedura de încărcare a documentelor, în situația în care sunt mai multe documente in secvență, se face o tastare a intervalului pentru serie document astfel încât să nu permită un interval mai mare de 999 poziții (cod maxim pentru câmpul secvență obiect din baza de date). Pentru un interval mai mare se segmentează acest interval de câtre operator în segmente de maxim 999 de poziții. Atenție ! -fiecare segment se atribuie altei fapte prin următorul artificiu: se adaugă pe ultima poziție în câmpul „prenume" (de la partea vătămată dacă aceasta este persoană fizică) sau „denumire parte vătămată" (dacă partea vătămată nu este persoană fizică câte un caracter m secvență (A- pentru primul segment, B- al doilea segment ș.a.m.d.). Același caracter în secvență se adaugă și pe ultima poziție a câmpului „nr. document". Acest artificiu este necesar datorită modului de constituire a cheilor (arătat la versiunea 1.0).

Versiunea 1.2

Față de versiunea 1.1 au intervenit următoarele modificări:

– în opțiunea „Liste" a meniului aplicației:

^ Obiectele aparținând unei fapte-fumizează informații și despre numărul obiectelor revocate din fiecare categorie, aparținând faptei, fără alte detalii;

^ Obiecte revocate / faptă- este opțiune nou introdusă și oferă detalii numai despre obiectele revocate (din fiecare categorie) pentru o faptă.

– în opțiunea „Revocare", pentru categoria de obiecte „documente", s-a operat modificarea astfel încât să poată fi revocate un grup de documente aflate în secvență (ordine strict secvențială a câmpului „secvență" din baza de date corespunzătoare acestei categorii). După ce se introduce codul obiectului cu secvența inițiala, este solicitată în continuare secvența finală, care trebuie să fie mai mare sau egală cu secvența inițială. Revocarea se face în mod automat, pentru fiecare obiect aflat în secvența din interiorul intervalului indicat. Dacă o secvență lipsește sau obiectul este revocat, operația de revocare se oprește iar operatorul este informat despre numărul (secvența la care s-a oprit revocarea. Este recomandat ca atunci când se face revocarea în grup pentru un număr de documente, operatorul să opereze in prealabil o vizualizare pe lista de obiecte aparținând unei fapte pentru a se convinge că intervalul pe care se face revocarea este compact (nu conține secvențe lipsă sau obiecte revocate).

– au fost modificate (mărite) la trei caractere dimensiunile câmpurilor: COD din nomenclatorul DELECTR.DBF, DENUMIRE. din bazele de date ELECT.DBF și GELECT.DBF, OBIECT din nomenclatorul MARKA.DBF și au fost efectuate modificările corespunzătoare în programe și s-au refăcut indecșii pentru noul context.

Versiunea 1.3

Față de versiunea 1.2 au intervenit următoarele modificări:

– In opțiunea „Liste" din meniul aplicației, în cazul realizării unei situații statistice pe obiecte, s-a introdus și o opțiune de listare la imprimantă a informațiilor afișate până acum doar pe ecran, oferindu-se posibilitatea tipăririi doar a anumitor categorii de informații și/sau statisticii obiectelor în ansamblu, în funcție de selecțiile făcute prin intermediul check-butoanelor;

– S-a modificat atât principiul cât și forma de tipărire a datelor despre obiecte în cazul interogării standard sau nestandard, in sensul tipăririi datelor doar aparținând obiectului afișat la un moment dat pe ecran;

S-a modificat aplicația pentru lucrul cu ani compuși din patru cifre, în perspectiva anului 2000.

3.ALTE APLICAȚII INFORMATICE

Datorită nerealizării la timp și în totalitate a structurilor informatice prevăzute, a dotării necorespunzătoare cu tehnică de calcul dar și a deficienței organizatorice în cadrul structurilor informatice, aplicațiile prezentate in Proiectul Director pentru informatizarea Ministerului Administrației si Internelor nu au putut fi realizate la termenele prevăzute.

Au fost realizate un număr de 28 de aplicații din care 18 de către specialiștii Centrului de Calcul al IGPR și sunt în faza de analiză- proiectare, patru mari aplicații:

– STATPOL (P30) asigură calculul statisticii activității desfășurate de poliție privind descoperirea infracțiunilor și a persoanelor cercetate în legătură cu comiterea acestora. Este în exploatare la DIEO-IGPR, SIEO-IJP;

– AMSF asigură evidența posesorilor legali de arme (inclusiv a permiselor, armelor și accesoriilor acestora). Este în exploatare la IGP- Direcția Arme, Explozibili, Substanțe toxice și în testare la UP;

– AUTO ține evidența parcului auto, eliberarea permisului de circulație. Este in exploatare la IJP;

– EPECO ține evidența conducătorilor auto. Este în exploatare la nivel central;

– SVACC ține evidența statistică a accidentelor de circulație. Este în exploatare la nivel central;

– DRAN ține evidența lucrărilor cu caracter penal. Este in analiză;

– CAZJUD, cazier judiciar, ține evidența persoanelor aflate in atenția poliției;

– SNIEP, evidența populației, în exploatare la DP;

– CAS, evidența contravențiilor; este în exploatare;

– CAIDU realizează compararea automată a impresiunilor și a urmelor digitale; este în exploatare la nivel central;

– OBFUR ține evidența obiectelor furate; este în exploatare;

– AUTOPIES ține evidența stocurilor de materiale in depozitele centrale și în teritorii, evidența mișcărilor, elaborează ordine de distribuție și transfer de material; este in exploatare;

– SECRETAR ține evidența lucrărilor secrete și/sau nesecrete, mișcarea lor (proveniența și destinația) și a datelor despre modul de rezolvare; generalizare in toate județele;

– STAT asigură crearea unor situații statistice necesare Institutului de Criminalistică; este în exploatare la Institutul de Criminalistică;

– INTERPOL asigură evidența infracțiunilor (faptă și autor) săvârșite de cetățeni români în afara țârii; este în exploatare la nivel central;

– DAES asigură evidența persoanelor suspecte pe linie de droguri, arme, explozibili, stupefiante care tranzitează țara; exploatare la nivelul județelor;

– EVID asigură evidența articolelor apărute în presă care interesează poliția; exploatare la nivelul UP;

– CAZURME asigură evidența cazurilor cu urme din cartoteca dactiloscopică centrală; în exploatare la nivel central;

– POLI_EVID asigură evidența activității desfășurate de ofițerii psihologi în laboratoarele de detecție a comportamentului simulat; generalizare la nivelul județelor;

– URMARIT asigură evidența persoanelor române și străine date în urmărire generală; este în exploatare;

-STRAINI asigură regăsirea rapidă a informațiilor despre cetățeni străini cunoscuți cu cazier și/sau în evidența operativă; în exploatare la toate IJP-urile și IPT-urile

-OCHIUL și TIMPANUL țin evidența persoanelor și obiectivelor supravegheate sau investigate; exploatare la nivel central

-M.O. permite regăsirea informațiilor în procesul complex de identificare a autorilor infracțiunilor și evidența infractorilor și infracțiunilor cu M.O.; exploatare pe microcalculatoare;

-PIN CIN asigură evidența persoanelor și cadavrelor cu identitate necunoscută; exploatare generală;

-EVIDECA asigură evidența fișierelor decadactilare; este in exploatare;

-EVINF asigură evidența informațiilor; este în exploatare;

-EVBL asigură evidența suspecților; este în exploatare;

Urmează ca în perioada următoare să se abordeze o aplicație importantă, respectiv evidența informațiilor obținute în activitatea polițiștilor.

Aceste aplicații in marea lor majoritate reprezintă componente esențiale ale marilor evidențe menționate în Proiectul Director pentru Informatizarea Ministerului Administrației si Internelor.

Trebuie menționat însă că aceste aplicații nu au eficiența scontată dacă nu există suportul tehnic (dotare și comunicații bune) și organizatoric adecvat.

CAPITOLUL VI

CONCLUZII SI PROPUNERI

1.PERSPECTIVE SI SOLUȚII PENTRU REALIZAREA INFORMATIZĂRII UNITARE A POLITIEI

Din cauza nerealizării la timp și în totalitate a structurilor informatice prevăzute, a dotării necorespunzătoare cu tehnică de calcul dar și a unor deficiențe organizatorice în cadrul structurilor informatice, aplicațiile prezentate în Proiectul Director pentru Informatizarea Ministerului Administrației si Internelor nu au putut fi finalizate în totalitate, la termenele prevăzute. Urmează ca în perioada imediat următoare să se abordeze o aplicație importantă, respectiv, evidența informațiilor obținute în activitatea polițiștilor. Trebuie menționat că această aplicație nu are eficiența scontată dacă nu există suportul tehnic (dotare și comunicații bine) și organizatoric adecvat.

In stabilirea necesarului real de specialiști și tehnică de calcul la nivelul anului 2002, s-a plecat de la o analiză a numărului de locuitori pe județe, municipii, orașe, capitală, a numărului de infracțiuni, participanți la săvârșirea lor și a ratei criminalității.

Astfel, atât I.P.J-urile, cât și polițiile municipale și orășenești au fost împărțite în trei categorii: mari (I), mijlocii (II) și mici (III), în funcție de aceasta stabilindu-se necesarul de specialiști și tehnică. Pentru dotare s-au stabilit o serie de configurații de echipamente standard și o grilă de prețuri pentru acestea, funcție de nivelul structurii organizatorice, și s-a ținut cont de actuala formă de organizare (structură) a unităților de poliție, la toate nivelurile.

A. Etapa I 2003-2004

In mare, etapa trebuie să se concretizeze prin:

– crearea structurilor informatice cu personalul necesar, etapizat, cu atribuții specifice unitare pentru unitățile de poliție;

– generalizarea aplicațiilor existente la toate unitățile și definitivarea și testarea celor care sunt în proiectare;

– instalarea de rețele la toate inspectoratele de poliție și interconectarea acestora la nivel local cu cele ale evidenței populației și ale circulației, completarea etapizată cu tehnică de calcul a tuturor structurilor;

– proiectarea și realizarea cablării structurate și la sediul Direcției Generale de Poliție a municipiului București;

demararea proiectării și realizării sistemului de transmisie de date al Ministerului Administrației si Internelor

B. Etapa a II-a 2004-2005

-consolidarea structurilor informatice existente, completarea schemei cu numărul de specialiști necesari;

– cablarea structurată a tuturor sediilor Inspectoratelor Județene de Poliție, pentru integrarea într-un sistem unitar a tuturor echipamentelor și aplicațiilor;

– realizarea de rețele locale la nivelul municipiilor, orașelor și secțiilor de poliție și interconectarea acestora;

– definitivarea rețelei de transmisie date a Ministerului Administrației si Internelor

– dotarea cu tehnică de calcul și echipamentele necesare realizării obiectivelor propuse.

C. Etapa a III-a după anul 2005

– dotarea posturilor de poliție comunale și posturilor de poliție transporturi cu stații de lucru independente și conectarea acestora în sistemul de transmisie a datelor;

cablarea structurată a polițiilor municipale și orășenești.

In primele două etape se va realiza și instruirea întregului personal al poliției în scopul utilizării adecvate a tehnicii de calcul, prin intermediul Scolii de Perfecționare a Cadrelor de Poliție, a Scolii de Subofițeri „Vasile Lascăr" și a Academiei de Poliție „Alexandru loan Cuza".

Perioada 1990-2000 se poate caracteriza ca o perioadă de „pionierat" în care, pe fondul resurselor financiare limitate, a inexistenței unor structuri inițiale informatice și lipsei unei legislații adecvate, a unor norme și metodologii care să reglementeze unitar activitatea informatică, aceasta s-a dezvoltat timid. neuniform. in salturi.

S-au creat structuri informatice, pe probleme, au fost încadrați specialiști informaticieni în diferite unități de poliție, fără a exista o coordonare unitară a acestora. Au apărut astfel și aplicații multiple pentru aceeași problema, rețele cu sisteme de operare și programare pentru baze de date diferite, echipamente diverse, ceea ce duce la eforturi și costuri suplimentare pentru interconectarea și in final realizarea sistemului unitar informatic al poliției.

In ultima perioadă, în condițiile creării unei structuri minime, organizate pe principii informatice, s-a reușit totuși demararea unor activități benefice, cum ar fi realizarea de rețele locale, elaborarea unor norme, metodologii de profil, realizarea unor aplicații utile pentru poliție și analizarea principalelor evidențe ale poliției în scopul informatizării acestora, pentru furnizarea operativă a informațiilor necesare unităților de poliție, pentru deservirea civilizată și rapidă a publicului.

Prin intermediul Comisiei de Informatică a Ministerului Administrației si Internelor s-a reușit în limite acceptabile, menținerea unui nivel de compatibilitate și, prin intermediul specialiștilor din Consiliul științific, întocmirea, împreună cu Institutul Central de Informatică, studiului de fezabilitate pentru Rețeaua de transmisii de date a Ministerului Administrației si Internelor.

In ansamblu, se poate aprecia ca pozitivă activitatea desfășurată pe linie de informatică însa, ținând cont de decalajele mari existente față de țările dezvoltate, precum și dorința României de aderare la structurile europene, se impune luarea unor măsuri urgente pentru atingerea unui nivel ridicat de informatizare, pentru atingerea unor standarde compatibile cu cele din vest, la nivelul societății românești și deci și a Ministerului Administrației si Internelor, implicit a poliției.

Nu trebuie uitat și faptul că este necesară interconectarea sistemelor informatice ale politiilor europene și accesul la bazele de date INTERPOL (Bancă de date la Lyon), Europol (GENEVA) sau pentru traficul de droguri (ROMA).

In acest sens pot fi propuse următoarele soluții:

1. Crearea structurilor informatice necesare și încadrarea cu personal de specialitate conform etapizării propuse. Aceste structuri să răspundă de toate problemele informatice, analizarea fluxurilor, proiectarea de aplicații, întreținerea și depanarea tehnicii de calcul, urmând ca exploatarea acestora să se facă direct de către beneficiari prin intermediul tehnicii de calcul distribuite la aceștia.

2. Crearea de zone de deservire a publicului pentru toate problemele la nivelul Inspectoratelor de Poliție Județene, municipii, orașe, care prin intermediul tehnicii de calcul să fumizeze în scurt timp (minute) informațiile sau documentele solicitate.

3. Alocarea de fonduri sporite pentru dotarea cu tehnică de calcul și transmisii de date, materiale consumabile și piese de schimb, pentru comunicații cât și pentru lucrări de investiții (cablări structurate, amenajări de oficii de calcul), astfel încât să se poată realiza suportul tehnic necesar dezvoltării sistemului informatic, conform etapizării propuse.

4. Pregătirea unitară permanentă, în cadrul unităților de învățământ ale poliției și Ministerului Administrației si Internelor a tuturor cadrelor de poliție, cu personal specializat și tehnică adecvată.

5. Ținând cont de tendința tot mai accentuată de îmbinare a informaticii cu transmisiunile, de faptul că logistica acestor domenii este asemănătoare se consideră necesară crearea de structuri integrate de transmisiuni și informatică astfel:

– la Inspectoratul General al Poliției Romane, Centrul de calcul să intre în componența unei direcții de informatică și transmisiuni, alături de serviciul de transmisiuni și alte compartimente logistice, în subordinea Adjunctului Inspectorului General al Poliției Romane;

la DGPMB, Inspectoratele județene de poliție și Inspectoratele de poliție transporturi, oficiile sau centrele de calcul să intre în componența serviciilor de informatică și transmisiuni, subordonate adjuncților.

Aceste structuri trebuie să fie cele care să asigure coordonarea unitară a informaticii și transmisiunilor pentru întreaga poliție.

3.NECESITATEA PROTEJARII SISTEMELOR INFORMATICE

Dezvoltarea economico-socială a României a dus la pătrunderea calculatorului pe piață și informatizarea majorității domeniilor de activitate și implicit la apariția pericolului criminalității informatice. Noile realități presupun adoptarea unui nou pachet de legi specifice cu caracter național și de cooperare internațională în acest domeniu.

O nouă doctrină a legii criminalității apare în sfera jurisprudenței, fondată pe continua dezvoltare a conceptelor, a „legii informației", care recunoaște acum informația ca fiind al treilea factor fundamental alături de materie și energie.

Două probleme principale sunt ridicate de utilizatorii de date sau informații. In primul rând, in ce măsură este legea penală un mecanism adecvat pentru garantarea integrității și corectitudinii datelor sau informațiilor. A doua problemă este: în ce moment ar trebui ca interesele proprietarilor sau deținătorilor în folosirea exclusivă sau păstrarea secretului datelor să fie protejate.

In puține coduri penale simpla ștergere a datelor fără deteriorarea mediului fizic nu cade sub incidența prevederilor legale privind deteriorarea proprietății, din moment ce impulsurile electrice nu sunt considerate a fi proprietate fizică, iar interferența cu folosirea mediului fizic nu este considerată a fi distrugere. Totuși opinia care prevalează în majoritatea țârilor este că deteriorarea sau distrugerea deliberată a datelor de pe benzi sau discuri este echivalentă cu deteriorarea proprietății sau folosirea neautorizată a proprietății, deoarece folosirea discului a fost afectată.

Pentru clarificarea situației a fost legiferată în mai multe țări o nouă legislație. Unele state mențin legislația tradițională privind vandalismul sau deteriorarea proprietății, în timp ce altele au creat prevederi specifice. Legislația unor țări acoperă toate tipurile de documente, nu numai datele stocate pe computer (în SUA, o parte a legislației anumitor state conține mai multe sancțiuni specifice pentru inserarea și introducerea unui virus pe computer, iar la nivel federal, o prevedere sancționează neglijența care a cauzat deteriorarea, când un sistem computerizat federal a fost accesat intenționat sau fără autorizație). Unele sisteme legislative includ și sabotajul computerelor, care duce la obstrucționarea unei afaceri sau securității naționale.

Unele din cele mai importante prevederi ale legii penale, care acoperă atât integritatea cât și corectitudinea datelor specifice, sunt cele care se referă la falsificări, care garantează autenticitatea conținutului unui document. Cu intenția de a oferi documentelor pe suport magnetic aceeași protecție juridică cu cea oferită declarațiilor scrise, unele țări au propus noi legi împotriva falsului, renunțându-se la perceptibilitatea vizuală.

Acțiunile dolosive în legătură cu falsurile nu necesită ca obiectiv deteriorarea sau distrugerea proprietății și crearea de avantaje pecuniare. Ele pot fi asociate, într-un sens extensiv, cu stocarea neautorizată de date în scopul obținerii unui efect perturbator asupra relațiilor licite sau alterării datelor stocate.

Începând cu anul 1980, odată cu amploarea luată de dezvoltarea tehnicilor informatice, în multe state prevederile generale ale legii secretului comerțului și ale legii proprietății intelectuale nu au mai fost considerate ca fiind suficiente. Ca răspuns la noile cazuri de infracțiuni, multe țâri au elaborat legi noi protejând „o sferă formală a secretului sau proprietății", a datelor computerizate, prin incriminarea accesului ilegal la computerul aparținând altei persoane – sau folosirea acestuia, prin aceasta protejând datele conținute de acesta. Noua legislație va deveni necesară deoarece, în majoritatea țârilor, protecția acestei sfere împotriva accesului ilegal la datele stocate pe computer și comunicația pe computer ar putea să nu fie garantată prin prevederile legii penale.

In prezent, practic nu există persoană fizică și cu atât mai mult persoană juridică care să nu-și pună problema utilizării în securitate a calculatoarelor personale sau a rețelelor de calculatoare locale ori interconectate de la care beneficiază de servicii. Temerea utilizatorilor este legată de siguranța programelor și a rezultatelor, de rezistența la atacurile virale și mai ales de accesul neautorizat la date private sau particulare și evident de utilizarea acestora în scopuri ilicite.

Securitatea calculatoarelor poate fi definită ca fiind un drept privat garantat de acces în siguranță la propriile date și resurse de calcul și de protecție a acestora pentru a asigura secretul operațiilor la acces neautorizat, accidental sau deliberat, precum și al încercărilor de diseminare și disimulare.

Securitatea calculatoarelor, ca drept privat reprezintă un mecanism complex de măsuri și contramăsuri în concordanță cu legile in vigoare, organizatorice, informaționale și tehnologice, astfel încât să se asigure secretul și integritatea informațiilor, siguranța procesării acestora și stabilirea resurselor de calcul, în limita unui risc operațional asumat și cu un preț de cost acceptat.

4. PROPUNERI DE LEGE FERENDA

Prejudiciile specifice decurgând din utilizarea infracțională a calculatorului atrage după sine reacția publică față de încurajarea acestei folosințe ca urmare a lipsei legislației in domeniu.

Legiferarea poate fi realizată fie prin stabilirea sancțiunilor pentru infracțiunile computerizate, fie printr-o tratare specifică a fiecărui tip de infracțiune informatică, prin definirea criminalității informatice, sau cel puțin a elementelor constitutive ale celor mai semnificative comportamente criminale de natură informatică.

Caracterul deosebit al infracțiunilor informatice necesită o politică legislativă atentă și coerentă. In mod deosebit infracțiunile vizând accesul neautorizat la facilitățile oferite de computer sunt adesea caracterizate ca fiind minore, iar pedepsirea lor s-ar putea să nu întrunească standardul minim stabilit pentru infracțiunile sancționate penal. Din experiența acumulată până în prezent, se constată că tocmai aceste cazuri banale de acces neautorizat sunt cele mai frecvente, afectând semnificativ importante rețele naționale dar și transnaționale.

Ar fi de dorit să se stabilească penalități serioase, cel puțin în cazurile în care sunt vătămate interese serioase ale victimei, fiind fără relevanță dacă aceasta este persoană fizică, juridică sau chiar statul.

De asemenea, pe plan intern se impune elaborarea unor norme privind utilizarea computerelor și îndrumarea aplicării acestor norme, încă de la sistemele de învățământ unde se predau lecții de informatică. Este necesară, totodată, implementarea unor politici de încurajare a victimelor criminalității informatice de a cere concursul organelor de poliție competente în vederea identificării și prinderii infractorilor și a descurajării acestora.

Ca necesități de primă urgență la nivelul organizării, administrării și utilizării sistemelor computerizate, ce vor trebui avute în vedere de viitoarea legislație privind domeniul informatic in România am putea enumera următoarele:

* elaborarea unei legi privind cercetarea și sancționarea infracțiunilor informatice (realizate prin intermediul computerelor);

* elaborarea unor legi speciale pentru protecția procesării informațiilor, calculatoarelor și a rețelelor;

* legile să nu vizeze numai proprietarii și realizatorii de calculatoare, ci și pe cei care le deservesc sau le utilizează;

* legile să prevadă clasificarea informațiilor și complexitatea protejării datelor private sau nominative;

* protecția legislativă a mediului de securitate cuprinzând elemente definitorii restrictive, metodologice, tehnologice și informaționale;

* modificările legislative nu trebuie să îngrădească dinamica proceselor, ci trebuie să o stimuleze.

Securitatea prelucrării informațiilor este doar o parte a securității naționale, ea reprezintă protecția unei tehnologii de mare viitor și calea de dezvoltare câtre societatea informațională. Deși tehnologia informației reprezintă vârful dezvoltării tehnologiei mondiale, prelucrarea, calculatoarele și rețelele se dezvoltă în grupuri, coexistând în procese, tehnici și procedee mai vechi și mai simple cu altele sofisticate, noi, și de aceea legea trebuie să le ocrotească pe toate proporțional cu aportul lor la rezultate și dezvoltare, nu cu vechimea sau cu noutatea lor.

Nu mai puțin se impune menținerea controlului autorităților statale asupra realizărilor de protecție criptografică, a informațiilor, prelucrării și telecomunicațiilor, dar și controlul tehnologiilor avansate pentru realizarea acestora. Este absolut necesar să se păstreze un echilibru între interesele securității naționale, potrivit cărora informațiile sunt protejate criptografic, iar accesul la acestea va trebui să fie strict limitat și controlat.

Apariția tehnologiilor sofisticate, de vârf, destinate realizării securității informațiilor și caracteristicile mecanismelor de securitate trebuie să stimuleze concentrarea eforturilor tuturor titularilor de informații spre securitatea acestora și lansarea inițiativei globale de securitate.

In instituțiile publice, unde au acces diverse persoane străine, trebuie stabilite zone de acces după principiul barierelor succesive, astfel: zona de acces public include publicul are acces liber, zona unde se recepționează serviciile și se primesc comenzile – zona de primire, unde se ia contact direct cu cei care doresc să intre in incinta protejată a resurselor de calcul, zona de control al accesului, de identificare și înregistrare a utilizatorilor sau angajaților, zona de utilizare de acces la resurse și de lucru, zona de securitate – strict delimitată, supravegheată permanent și supusă unor controale asupra drepturilor de acces și de utilizare, zona de strică securitate în care sunt depozitate informațiile cele mai sensibile, precum și zona de instalare a mecanismelor de securitate.

O altă cerință importantă este cea privind respectarea legislației, a politicii și normelor de securitate și a celor rezultate din caracteristicile procesului protejat, perfecționarea măsurilor și mecanismelor de securitate, atât la nivel tehnologic, cât și comportamental, precum și asigurarea că întreg personalul și utilizatorii cunosc reglementările pe linia securității informatice.

BIBLIOGRAFIE

Stan Emil – Introducere în teoria sistemelor, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1997

Stan Emil, Bozomală Georgiana – Bazele informaticii, Ed. M.A.I. 1997

Stan Emil, George Țical – Evidența informatizată, Ed. Fadrom, 1999

Stan Emil, George Țical – Specificul informațional al MAI, Ed. Fadrom, 2001

Stan Emil, Bozomală Georgiana – Informatica pentru polițiști, Ed. M.A.I., 2001

Decretul nr. 105 din 8 februarie 1990 privind înființarea Comisiei Naționale de Informatică;

Hotărârea nr. 237 din 8 martie 1990 privind Structura Organizatorică a Comisiei Naționale de Informatică;

Hotărârea nr. 548 din 17 mai 1990 privind realizarea Sistemului Informatic Național pentru Evidența Populației;

Hotărârea nr.1366 din 29 decembrie 1990 privind Atribuțiile și Răspunderile informatizării societății românești;

Hotărârea nr. 575 bis din 22 septembrie 1992 privind Concepția Generală a informatizării societății românești;

Hotărârea nr.386 din 4 august 1993 privind Organizarea și funcționarea Comisiei Naționale de Informatică;

Hotărârea nr.4980 din 16 iulie 1991 privind Concepția Generală a informatizării societății românești;

Hotărârea nr.215 din 10 aprilie 1995 privind Organizarea și funcționarea Comisiei Naționale de Informatică;

Hotărârea nr. 308 din 23 iunie 1997 referitoare la Strategia Națională de Informatizare;

Hotărârea nr.58 din 2 februarie 1998 pentru aprobarea Strategiei Naționale de Informatizare și implementare în ritm accelerat a societății informaționale și a Programului de acțiuni privind utilizarea pe scară largă și dezvoltarea sectorului tehnologiilor informației în România;

Instrucțiunile nr. S/497/13.09.1995 privind activitatea de informatică în cadrul unității Ministerului de Interne;

Administrarea rețelelor Microsoft Windows NT, Editura TEORA, 1999

Secrete

Fox Pro, Gabriel și Mihai Dinu, Editura TEORA, 1993;

Hotărârea nr. 973 din 28 decembrie 1998 privind Organizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Comunicații și Informatică;

Legea nr.40 din 18 decembrie 1990 privind Organizarea și funcționarea Ministerului de Interne;

Legea nr. 26 din 12 mai 1997 privind Organizarea și funcționarea Poliției Române;

Legea nr. 179 din 4 noiembrie 1997 pentru completarea legii 26/1994 privind Organizarea si funcționarea Poliției Române;

Instrucțiunile 162/1991 privind urmăriții generali și locali;

Legea nr. 216 din 17 noiembrie 1998 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 65/1997 privind regimul pașapoartelor în România.