. Evidenta Creditelor Bancare

CAPITOLUL I.

APARATUL SI SISTEMUL BANCAR

Aparatul bancar

Banca este socotită o instituție care se ocupă cu mijlocirea creditului; mijlocitoare de putere de piață; întreprindere care are drept scop să înlesnească și să mijlocească circulația monetară și a creditului.

Ïn legea bancară română din anul 1934 la art.1 se menționează:" prin întreprinderea de bancă se înțelege orice întreprindere comercială al cărui obiect principal este acela de a săvârși orice fel de operațiuni asupra sumelor de bani în numerar, creditelor, asupra efectelor de comerț asupra diferitelor valori negociabile, precum și orice alte operațiuni în legătură cu acestea".

O amplă și cuprinzătoare definiție a băncii este dată de dr. Costin C. Kiritescu: "Banca este o entitate de stat sau particulară ale cărei funcții principale, atragerea mijloacelor bănești temporar disponibile ale clienților în conturile deschise ale acestora; acordarea de credite pe diferite termene; efectuarea de viramente între conturile deschise la alte bănci; emiterea de instrumente de credit si efectuarea de tranzacții cu asemenea instrumente; vânzarea cumpărarea de valută și alte operațiuni valutare".

Aparatul bancar reprezintă un ansamblu coerent al diferitelor categorii de bănci care funcționează într-o tară, răspunzând cerințelor unui anumit mod de producție și unei anumite etape de dezvoltare socio-economică.

Aparatul bancar este organizat având în vârful piramidei o bancă centrală (la noi în tară, Banca Națională a României ), care realizează politicile monetară, valutară și de credit ale statului respective

În perioada de după 1989, odată cu apariția și dezvoltarea sectorului privat bancar, au fost înființate o serie de bănci comerciale cu capital privat, mixt și/sau de stat, precum si cu participarea de capital străin, Banca Națională a României având statutul de bancă centrală și de emisiune, adaptându-și obiectul de activitate în acest sens si în contextul economiei de piață.

. Sistemul bancar

Sistemul bancar, după V. Jinga, este "un ansamblu de bănci diferite, organizat în jurul și sub conducerea băncii centrale, în vederea coordonării activității de scont și reescont, de credite, de plasamente și de administrare a depozitelor bancare". Rezultă că sistemul bancar include toate băncile comerciale, băncile de afaceri, băncile de depozit, băncile de credit, băncile industriale, băncile agricole, băncile miniere și alte instituții de credit existente într-o tară.

Într-o economie de piață sistemul bancar îndeplinește funcția de atragere și concentrare a economiilor societății și de canalizare a acestora printr-un proces obiectiv si imparțial de alocare a creditului către cele mai eficiente investiții. În îndeplinirea acestei prime funcții, băncile, ca verigi de bază ale sistemului urmăresc modul în care debitorii utilizează resursele împrumutate.

Băncile asigură și facilitează efectuarea plăților, oferă servicii de gestionare a riscului și reprezintă principalul canal de transmisie în implementarea politicii monetare. Prin activitatea de colectare de resurse financiare concomitent cu plasarea lor pe piață, prin intermediul creditelor, a operațiunilor de scont și a altor operațiuni pe piața financiară băncile îndeplinesc rolul de intermediari între deținătorii de capitaluri și utilizatorii acestora.

Sistemul bancar, transformând resursele pe care mediul economic le pune la dispoziție, se constituie subsistem al macrosistemului economico-social. Sistemul bancar se află într-o continuă interacțiune cu mediul economic din care preia intrări sub diferite forme pe care le prelucrează în vederea obținerii ieșirilor (produse și servicii bancare, informații financiar-bancare). Altfel spus sistemul bancar este un sistem deschis și ceea ce este specific unui astfel de sistem este faptul că își reglează activitatea prin conexiune inversă capabilă de autoreglare.

În cadrul economiei de piața, băncile există nu numai pentru a satisface cerințele pieței, ci și pentru a participa ele însele pe piața. Astfel ele concurează în atragerea depozitelor, în a acorda împrumuturi atât clienților persoane juridice cât și clienților persoane fizice. Ele acordă împrumuturi firmelor în speranța că acestea vor fi suficient de profitabile încât să-și ramburseze creditele si sa plătească dobânda aferentă generând astfel un profit pentru bancă. Într-o economie de piață băncile concurează între ele. Concurența orientează activitatea bancară mai aproape de cerințele clientului prin dezvoltarea unei oferte de produse bancare, mai multe și mai bune, pentru atragerea și menținerea clienților. Concurența între bănci poate avea și efecte negative, când băncile își situează obiectivele privind obținerea de profit înaintea celor referitoare la etică, onestitate, etc. Banii clienților ar fi supuși riscului dacă băncile ar utiliza orice mijloace numai pentru un singur scop – maximizarea profitului. O astfel de practică ar avea consecințe dezastruoase, atât pentru clienții persoane fizice, dar și asupra economiei în general. De aceea se impun reglementări pentru protejarea clienților, care reglementări pot fi proprii sau legislative.

Datorită evoluției istorice si particularităților tranziției către o economie de piață, sistemul bancar românesc prezintă unele probleme și aspecte comune cu situația sistemelor bancare din alte țări est și central europene. Așadar, a fost creat un sistem bancar pe două niveluri, adică Banca Națională a României ca bancă centrală la nivelul I și bănci comerciale la nivelul II. Banca Națională a României și băncile comerciale sunt preocupate în permanentă să rezolve problemele specifice perioadei de tranziție, inclusiv cu sprijinul instituțiilor financiare internaționale, cum ar fi Banca Mondială, Fondul Monetar Internațional și Banca Europeană pentru Reconstrucție si Dezvoltare. În acest context, în cadrul reformei României este cuprinsă și reforma în sistemul bancar, care are ca obiectiv crearea unui sistem modern, corespunzător standardelor internaționale, prin surse financiare concomitent cu adoptarea unor măsuri de armonizare internă si externă.

Măsuri de armonizare internă:

fixarea unei limite superioare pentru împrumuturile individuale;

– elaborarea unor proceduri și cerințe pentru autorizarea noilor bănci;

limitarea nivelului creditelor interbancare;

reglementarea calității băncilor de acționari la instituțiile nebancare ;

interzicerea anumitor activități, cum ar fi angajarea directă pe sistemul piața titlurilor de valori sau formarea de carteluri bancare.

Măsuri de armonizare externă;

– tehnologia bancară;

– perfecționarea profesională;

– dezvoltarea infrastructurii financiare;

privatizarea și restructurarea economică.

1.3. Organizarea sistemului bancar

Sistemele bancare sunt organizate în general pe două nivele:

– banca centrală;

– băncile comerciale.

Banca centrală acționează ca o instituție din partea statului pentru a stabili și coordona politica monetară și de credit a economiei.,

1.3.1. Structura teritorială a băncilor comerciale

Conform Legii nr.3311991, art.4 "structura organizatorică, conducerea și administrarea societăților bancare se stabilesc prin statutele proprii".

Structura teritorială a băncilor comerciale:

– centrala băncii;

– sucursale județene și a municipiului București;

– filiale (subordonate organizatoric și funcțional sucursalelor) în unele orașe si la nivelul sectoarelor municipiului București;

– agenții (subordonate filialelor sau chiar sucursalelor).

Sucursalele, filialele, agențiile sunt unități operative care nu au personalitate juridică. Ele efectuează operațiuni bancare în limita competentelor stabilite de centrala băncii, și funcționează pe baza aprobării Consiliului de Administrație ai băncii respective.

Centrala băncii îndeplinește funcția de conducere pentru toate activitățile ce se desfășoară în sucursale, filiale și agenții asigurând aplicarea corectă a legilor, hotărârilor și a tuturor actelor normative ce guvernează activitatea bancară.

Sucursalele se constituie la nivel județean și au ca atribuții:

coordonarea, îndrumarea și controlul activității operative desfășurate în unitățile din subordine (filiale, agenții);

întocmirea situațiilor la nivelul județului privind evidenta, prognoza și

administrarea trezoreriei;

defalcarea plafoanelor de credite transmise de centrală pe unitățile din subordine;

întocmirea de lucrări de analiză și informare privind creditele acordate, verificarea garanțiilor, rambursare, credite restante;

analiza la nivel de județ și luarea de măsuri dacă este cazul și informarea centralei;

aprobarea propunerilor unităților din subordine pentru îmbunătățirea activității acestora;

urmărirea aspectului pregătirii profesionale a personalului;

acordarea de credite în valută până la un anumit plafon.

Filialele sunt unități teritoriale operative ale societăților bancare. Ele au o autonomie gestionară și operativă în limita competentelor acordate de centrala băncii. Au următoarele competente:

– răspund de activitatea popriri, cât și a unităților din subordine;

– se conformează cerințelor sucursalelor și a centralei;

– organizează și conduc activitatea în agenții;

– organizează relațiile cu clienții;

– îndeplinesc atribuțiile pe linie de personal, salarizare, organizare.

Agențiile reprezintă puncte de lucru ale sucursalelor sau filialelor fiind direct subordonate acestora. Ele au fost organizate pe baza apropierii de clienți și derulează un volum mare de operațiuni, dar de valori mici. Acestea asigură desfășurarea activităților de creditare și scont, conturi, viramente și casierie.

1.3.2. Structura funcțională a băncilor comerciale

Activitatea în cadrul societăților bancare se desfășoară pe direcții sau departamente, servicii, birouri, oficii specializate.

În cadrul centralelor activitatea este organizată pe direcții de specialitate sau departamente care la rândul lor au în subordine diferite servicii.

Direcțiile / departamentele de coordonare și strategie răspund de activitatea de ansamblu privind creditarea și decontările.

Direcțiile / departamentele de trezorerie prospectează posibilitățile de asigurare a resurselor de creditare, negociază și propun contractarea de credite pe piața interbancară și participă la licitațiile organizate de BNR pentru obținerea creditelor de refinanțare, stabilesc prognozele de trezorerie, realizează proiectele de emisiune de hârtii de valoare și se ocupă de plasarea acestora.

Direcțiile / departamentele de casierie se regăsesc în cadrul oricărei societăți bancare și au rolul de a asigura și a răspunde de coordonarea și urmărirea efectuării operațiunilor cu numerar și alte valori, efectuarea operațiunilor cu numerar, tinerea evidentei numerarului și păstrarea acestuia.

Direcțiile / departamentele de control asigură exercitarea controlului asupra activității de ansamblu la unitățile din teritoriu, efectuează periodic controlul patrimonial asupra gospodăririi valorilor materiale și bănești atât la centrale cât și la nivel teritorial.

Direcțiile / departamentele pentru operațiuni externe comerciale și necomerciale asigură prelucrarea documentelor referitoare la exportul și importul de mărfuri, servicii ale agenților economici, instituțiilor sau altor persoane fizice, asigură derularea operațiunilor de decontare cu străinătatea.

Direcțiile / departamentele de creditare întocmesc documentațiile de creditare și fac propuneri pentru conducerea băncii, urmăresc evoluția lor, propun măsuri de recuperare a creditelor când agentul nu le poate rambursa.

Direcțiile/departamentele de relații bancare internaționale răspund de îndeplinirea atribuțiilor în domeniul relațiilor externe de plăti și credite în conformitate cu reglementările legale în domeniu.

Direcțiillă a băncilor comerciale

Activitatea în cadrul societăților bancare se desfășoară pe direcții sau departamente, servicii, birouri, oficii specializate.

În cadrul centralelor activitatea este organizată pe direcții de specialitate sau departamente care la rândul lor au în subordine diferite servicii.

Direcțiile / departamentele de coordonare și strategie răspund de activitatea de ansamblu privind creditarea și decontările.

Direcțiile / departamentele de trezorerie prospectează posibilitățile de asigurare a resurselor de creditare, negociază și propun contractarea de credite pe piața interbancară și participă la licitațiile organizate de BNR pentru obținerea creditelor de refinanțare, stabilesc prognozele de trezorerie, realizează proiectele de emisiune de hârtii de valoare și se ocupă de plasarea acestora.

Direcțiile / departamentele de casierie se regăsesc în cadrul oricărei societăți bancare și au rolul de a asigura și a răspunde de coordonarea și urmărirea efectuării operațiunilor cu numerar și alte valori, efectuarea operațiunilor cu numerar, tinerea evidentei numerarului și păstrarea acestuia.

Direcțiile / departamentele de control asigură exercitarea controlului asupra activității de ansamblu la unitățile din teritoriu, efectuează periodic controlul patrimonial asupra gospodăririi valorilor materiale și bănești atât la centrale cât și la nivel teritorial.

Direcțiile / departamentele pentru operațiuni externe comerciale și necomerciale asigură prelucrarea documentelor referitoare la exportul și importul de mărfuri, servicii ale agenților economici, instituțiilor sau altor persoane fizice, asigură derularea operațiunilor de decontare cu străinătatea.

Direcțiile / departamentele de creditare întocmesc documentațiile de creditare și fac propuneri pentru conducerea băncii, urmăresc evoluția lor, propun măsuri de recuperare a creditelor când agentul nu le poate rambursa.

Direcțiile/departamentele de relații bancare internaționale răspund de îndeplinirea atribuțiilor în domeniul relațiilor externe de plăti și credite în conformitate cu reglementările legale în domeniu.

Direcțiile / departamentele de contabilitate asigură și răspund de organizarea și conducerea activității contabile; execuția de casă a bugetului public național- exercitarea controlului bancar asupra operațiunilor contabile privind creditarea; finanțarea și plățile efectuate de unitățile operative ale băncilor pentru clienții lor; asigură întocmirea bilanțurilor, a situațiilor lunare și, a bilanțului contabil anual al băncii; organizează și controlează decontările reciproce între unitățile teritoriale ale băncilor; întocmesc proiectele bugetelor de venituri și cheltuieli și urmăresc execuția lor.

Direcțiile / departamentele de informatică răspund de activitatea de informatică pe ansamblul băncii și asigură și derularea operațiilor privind telecomunicațiile.

Direcțiile / departamentele de organizare și resurse umane care stabilesc structura organizatorică a băncii, extinderea rețelei de unități, selecționarea încadrarea și utilizarea forței de muncă.

Direcțiile / departamentele juridice care asigură legalitatea în desfășurarea activității băncii și la apărarea intereselor patrimoniale și nepatrimoniale proprii activității bancare.

1.3.3. Conducerea societăților bancare

Organele de conducere ale unei bănci au responsabilitatea să asigure procesul de coordonare, conducere și decizie. Acestea sunt:

· Adunarea Generală a Acționarilor este organ cu rol deliberativ care hotărăște problemele generale privind activitatea băncii.

· Consiliul de Administrație asigură conducerea și administrarea băncii, este organ deliberativ și este format din președinte, vicepreședinți și membrii aleși de Adunarea Centrală a Acționarilor.

· Comitetul de direcție asigură conducerea operativă a băncii, este numit de Consiliul de Administrație și duce la îndeplinire hotărârile acestui consiliu; este format din președinte, vicepreședinte plus membri. Președintele Consiliului de Administrație conduce și Comitetul de direcție.

· Conducerea curentă este asigurată de către președinte, vicepreședinți și directorii direcțiilor din centrale.

· Comisia de cenzori are ca atribuții controlul asupra modului cum se efectuează operațiile băncii în cadrul legal și raportează Consiliului de Administrație.

CAPITOLUL II

BANCA – COMPONENTA A SISTEMULUI BANCAR

2.1. DATE GENERALE PRIVIND B.C.R. Sucursala Caransebes

Banca comercială este o societate pe acțiuni, persoană juridică română cu caracter privat, supusă legislației în vigoare în România.

Obiectivul de activitate al Băncii cuprinde toată gama de activități și servicii bancare care pot fi pe deplin legal prestate în România și / sau străinătate în conformitate cu legislația română aplicabilă, și autorizația de funcționare eliberată de Banca Națională a României.

B.C.R. Sucursala Caransebes are următorul obiect de activitate:

a) acceptarea de depozite în lei și valută de la persoane fizice și juridice române și străine;

b) contractarea de credite în lei și valută;

c) emiterea și gestiunea instrumentelor de plată și de credit;

d) plăti și decontări;

e) emiterea de garanții și asumarea de angajamente;

f) tranzacții în cont propriu sau în contul clienților cu instrumente monetare

negociabile;

g) tranzacții în cont propriu sau în contul clienților cu valută;

h) tranzacții în cont propriu sau în contul clienților cu metale prețioase;

i) tranzacții în cont propriu sau în contul clienților cu titluri de stat;

j) consultantă financiar bancară;

k) desfășurarea de acțiuni de depozitate pentru fondurile deschise de investiții și societăți de investiții – cod CAEN 6523.

Durata de funcționare a băncii este fixată la 50 de ani, de la data emiterii autorizației de funcționare de către Banca Națională a României, în afara cazului de dizolvare anticipată sau de prelungire prevăzute prin prezentul statut.

Capitalul social al băncii, subscris și realizat integral, este de 161.001.600.000 lei

împărțit în 1.731.200 acțiuni nominative cu valoarea de 93.000 lei fiecare.

Obligațiile băncii sunt garantate cu capitalul social al acesteia, iar acționarii săi răspund în limita valorii acțiunilor pe care le dețin.

2.2. Rolul și funcțiile băncii

Pe măsură ce băncile s-au dezvoltat, mulți experți au încercat să definească ce se înțelege prin termenul "bancă" provenit din limba italiană, dar încă nu s-a ajuns la o definiție unanim acceptată.

O primă definiție ar încerca să indice că o bancă este o instituție căreia i se acordă permisiunea în general sub forma unei autorizații de a efectua tranzacții cu bani.

În tara noastră a fost acceptată următoarea definiție: societățile bancare sunt persoane juridice al căror obiect principal de activitate îl constituie atragerea de fonduri de la persoane juridice și fizice sub formă de depozite sau instrumente negociate plătibile la vedere sau la termene, precum și, acordarea de credite Legea 33/1991.

Luând în considerare definiția de mai sus, rolul băncii se concretizează în următoarele-.

atragerea depozitelor bănești ale clienților (obținere de fonduri);

să permită clienților să-si retragă banii sau să-i transfere în alte conturi;

acordarea de împrumuturi clienților care solicită credite folosind depozitele atrase (plasarea fondurilor).

În ansamblul lor și la nivel macroeconomic băncile îndeplinesc următoarele funcții:

· atragerea disponibilităților monetare temporar libere ale diferiților agenți economici. În acest sens întreprinzătorii, diferite societăți, instituții, populația, chiar și statul apelează la bănci pentru a păstra Centurie și capitalurile, pentru care acestea plătesc o anumită dobândă;

· acordarea (distribuirea) de mijloace bănești suplimentare diferiților agenți la solicitarea acestora în vederea completării capitalurilor proprii. In felul acesta, băncile se dovedesc un sprijin real în susținerea proceselor economice pe care le desfășoară un agent economic;

· băncile și în special banca centrală, datorită poziției pe care o are în mecanismul economic emite și deci pune în circulație atât monedă de hârtie, monedă divizionară cât și monedă de cont, contribuind astfel la asigurarea proceselor de producție de aprovizionare, de desfacere și pe această bază la formarea masei monetare în circulație;

· crearea instrumentelor de credit ale circulației. Astfel băncile pot acorda credite prin mijloace proprii, din acumulările formate din diferite depuneri și prin emisiunea de bancnotă.

2.3. Politici bancare

Marketingul bancar cuprinde patru componente principale:

Politica produselor și serviciilor bancare;

Politica de preturi;

Politica de distribuție;

Politica de comunicație.

Politica produselor si serviciilor bancare

Politica produselor și serviciilor bancare este marcată de trei caracteristici majore:

– Prima caracteristică constă în multiplicarea considerabilă a produselor și serviciilor bancare propuse de bănci clientelei lor. Această diversitate mereu în creștere a contribuit la dezvoltarea băncilor în detrimentul sectorului comercial, în conceperea produselor și serviciilor noi.

– A doua caracteristică privește importanta rolului puterii publice asupra variabilei produs, considerată ca fiind esențială în mixul de marketing. Acest rol se manifestă din momentul producerii și până la dispariția produselor de piață. Ele sunt definite și modificate de către puterea publică.

– A treia caracteristică a politicii de produse și servicii bancare pare inerentă și comună tuturor activităților din domeniul serviciilor. Este vorba de modul în care clienții participă la selectarea serviciilor si produselor oferite pe diverse societăți.

Politica de prețuri

Politica de prețuri a unei bănci definește atitudinea acesteia fată de clienții săi prin utilizarea instrumentelor specifice diverselor categorii la care se referă: dobânzi, comisioane, taxe, speze, etc.

O idee esențială în materie de preț pentru serviciile bancare este legată de transparentă. Instituțiile de credit sunt obligate să aducă la cunoștința clientelei lor și a publicului condițiile generale pe care le practică pentru operațiunile pe care le efectuează. De îndată ce deschid un cont, băncile trebuie să-și informeze clientela asupra condițiilor de utilizare a contului, asupra diferitelor comisioane ce se aplică serviciilor și asupra obligațiilor reciproce ale băncilor și clienților lor.

Politica de distribuție

Politica de distribuție urmărește ca produsele și serviciile bancare să fie cât mai accesibile pentru client. Rețeaua de distribuție a produselor și serviciilor bancare se concretizează în: rețeaua de sucursale, filiale a băncii; telefonul, calculatorul, automatele bancare. Datorită progresului tehnologic și moneticii au fost puse în aplicare noi metode de distribuție a produselor și serviciilor bancare (ghișee bancare automate, banca la domiciliu, telemarketing-ul, etc.).

Politica de comunicație

Comunicația prezintă două dimensiuni: comunicația externă, destinată propriului

personal.

Comunicația externă poate fi informativă, referitoare la produse, sau instituțională, având obiective care vizează imaginea sau notorietatea băncii.

Comunicația bancară trebuie să reflecte imaginea actuală a fluctuațiilor de curs ale monedei naționale și să nu piardă din vedere importanta mesajului de transmis. Orice comunicare externă nu poate fi eficace decât dacă este însoțită, în același timp, de o bună comunicație internă și de o perfectă coerentă cu celelalte acțiuni de marketing.

2.4. Sisteme de plăti bancare

Caracteristicà principalà a sistemului de plăti din România este circulația bancnotelor și consecința instituirii între anii 1992 – 1997 a unui cadru legal omogen, bazat pe legile privind activitatea bancară. Începând cu aprilie 1995 moment de la care a devenit operațional noul sistem de plăti – Banca Națională a României a promovat în mod constant integrarea deplină între aceștia, astfel încât să se obțină o îmbunătățire a calității serviciilor bancare de plăti și o sporire a utilizării fondurilor băncii centrale ca sursă a siguranței și a stabilității întregului sistem financiar.

În conformitate cu Legea nr. 33/1991 privind activitatea bancară și legea nr. 34/1991 privind Statutul tării Naționale a României, în România numai societățile bancare pot efectua operațiuni bancare care să includă emiterea și administrarea de instrumente de plată. Patru instituții stat care nu fac obiectul legii nr. 33/1991 pot să ofere servicii de plăti: Trezoreria Statului, Casa de Economii și Consemnațiuni, Poșta Română și Banca Națională a României.

În domeniul reglementării sistemului de plăti, principalele politici și proiecte implementate sunt următoarele:

A) Reglementarea celor mai importante instrumente de plată și standardizarea acestora, precum și reglementarea procedurilor de urmărire a riscurilor asociate utilizării acestor instrumente de plată, în concordanta cu cele folosite pe plan internațional, au determinat reintegrarea în cultura și operațiile societăților bancare, agenților economici și persoanelor fizice a- cecului, ordinului de plată, cambiei, biletului la ordin, plătii prin ordin de plată la cererea directă a beneficiarului prin debitarea, cu consimțământ, a contului plătitorului (Direct

Debit) și a ordinului de plată programat (Standing Order). A fost creat totodată, cadrul unei evoluții sănătoase a operațiunilor cu carduri în lei.

Mijloace de plată:

· Plăti cu numerar.

· Plăti fără numerar.

Plățile cu numerar

Banca Națională a României emite bancnote și monede care sunt acceptate ca monedă legală în România, având un sistem propriu pentru conceperea și imprimarea bancnotelor, pentru înlocuirea celor uzate sau deteriorate, pentru detectarea falsurilor. Prin sucursalele sale BNR asigură circulația bancnotelor și monedelor în vederea echilibrării, cantitative și calitative a cererii de numerar, cu oferta.

Plățile fără numerar

Transferurile – credit

Ordinul de plată este instrumentul de plată fără numerar cel mai des utilizat în România. Baza legală a acestuia o constituie reglementările BNR din 1994 privind transferul – credit; care precizează că un transfer – credit poate fi efectuat în România fie pe suport hârtie, fie în mod electronic. Plățile și încasările fără numerar, indiferent de valoare, la/de la bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale se fac, în principal, cu ordin de plată pe suport hârtie pentru Trezorerie.

Cecurile

Plățile cu cecuri sunt reglementate prin legea nr. 59/1934 asupra cecului. Toate cecurile barate emise de/în favoarea persoanelor fizice sau juridice, clienți ai diferitelor societăți bancare, cu excepția cecurilor BNR – utilizate de societățile

bancare sau de diferitele direcții din BNR pentru a ordona plăti, sunt procesate prin compensarea interbancară multilaterală.

Cecurile în care trasul este BNR sunt decontate, pe bază bilaterală, în conturile curente ale societăților bancare deschise la banca centrală.

Circuitele interbancare pentru cecuri, inclusiv termenul limită până la care societățile bancare sunt obligate să pună sumele la dispoziția clienților beneficiari, sunt reglementate de BNR.

Durata de timp necesară unei societăți bancare pentru a credita contul beneficiarului unui cec este mai mare decât în cazul ordinului de plată pentru că cecurile sunt considerate încă de societățile bancare ca fiind mijloace de plată riscante, care impun costuri administrative sporite în vederea evitării fraudelor determinate de operațiunile de verificare a disponibilității sumelor și autenticității instrumentelor. Normele și reglementările în vigoare permit emiterea cecului pentru operațiuni cu numerar, a cecului de călătorie și a cecului circular.

Cambiile și biletele la ordin

Societățile bancare pot primi și efectua operațiuni cu cambii și bilete la ordin în baza Legii nr. 58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin, lege care a fost repusă în aplicare, cu minime modificări, în septembrie 1994.

Aceste două titluri de credit, care la scadență devin instrumente de plată, nu sunt încă utilizate pe scară largă de către clienții societăților bancare din cauza absentei unei infrastructuri financiare eficiente care să asigure încrederea publicului în ele. La scadență, cambia și biletul la ordin sunt prelucrate ca instrumente de plată de debit și sunt decontate ulterior prezentării lor la o casă de compensații interbancare a BNR.

Cardurile

Cărțile de plată în lei sub sigla VISA sau EUROPAY sunt emise de un număr restrâns de societăți bancare și utilizate în egală măsură de clienții lor.

B) In legătură cu modalitățile de transfer activitatea de reglementare a BNR a acoperit în perioada 1994 – 1997 toate instrumentale de plată rezultând astfel mai multe subsisteme de plăti, cu proceduri de operare distincte, care au ca obiect următoarele domenii:

Compensarea multilaterală a plăților interbancare pe suport de hârtie;

Compensarea bilaterală a plăților către/de la bugetul statului și bugetul asigurărilor sociale de stat;

Compensarea bilaterală a plăților către/de la BNR, inclusiv a operațiunilor de numerar;

Plățile de mare valoare ordonate de clienții societăților bancare;

Plățile aferente pieței monetare interbancare, pieței valutare interbancare, pieței primare a titlurilor de stat, efectuate prin conturile societăților bancare;

Plățile interbancare efectuate pentru închiderea zilnică a piețelor de capital;

Plățile interbancare efectuate pentru închiderea zilnică a operațiunilor cu carduri în lei;

Constituirea depozitelor societăților bancare la BNR

Managementul situațiilor de criză, respectiv procedurile speciale privind decontările societăților bancare aflate în încetare de plăti.

2.5. Plasamente bancare

Plasamentele în bănci reprezintă una din opțiunile pe care le au deținătorii de capital, alături de plasamentele în hârtii de valoare.

Plasamentele în depozite bancare pot fi structurale în funcție de criterii variate:

După natura social economică a deținătorilor de capital:

– Persoane juridice

– Persoane fizice

După termenul pentru care se constituie:

– Depozite la vedere

– Depozite la termen

După scadenta depozitului:

-1, 2, 3, 6, 9, 12 luni

După modul de calcul și înregistrare a dobânzii:

– Lunar

– La expirare

După clauzele de modificare a dobânzii pe durata contractului:

– Cu dobândă fixă

– Cu dobândă variabilă

După existenta unor restricții de rambursare a depozitului:

– Cu preaviz

– Fără preaviz

Din punct de vedere al contului în care se bonifică dobânda:

– În cont la vedere

– În contul de depozit

După moneda în care se constituie depozitul:

– În lei

– În valută

Ca o reacție la oferta de depozitare a băncilor, oferta deponenților este influențată de factori economici și psihologici.

Factorii economici influențează în mod categoric oferta băncilor. În primul rând tendința este de aliniere la factorii de influentă ai dobânzilor, dintre care nu în ultimă instanță este rata inflației. În momentul în care rata dobânzii este superioară ratei inflației se vorbește că avem de-a face cu o dobândă real pozitiva si invers o rată a inflației superioară ratelor dobânzii bonificate determină caracterul real negativ al dobânzii.

Factorii psihologici vin să-si aducă contribuția, de multe ori în mod substanțial, în elaborarea deciziei deținătorului de capital.

Este cazul să fie luate în considerare elemente direct cuantificabile cum ar fi:

– Mărimea ratei dobânzii;

– Oferta de tipuri de depozite;

– Facilități asigurate deponentului.

La aceștia se adaugă factori necuantificabili, dar care într-o economie de piață cu o concurentă reală nu sunt deloc de neglijat:

Poziția băncii pe piață ;

Stabilitatea băncii;

Calitatea serviciilor;

Publicitatea oferită produsului bancar: "depozit bancar".

Dacă problematica deciziei asupra constituirii sau nu a unui depozit, precum si a băncii la care se constituie depozitul este rezolvată , mai rămâne de stabilit opțiunea asupra tipului de depozit bancar. Alături de formele clasice de economisire, deținătorilor de capital le sunt oferite si alte opțiuni pentru sumele disponibile:

– Certificat de depozit;

– Certificat de depozit la purtător;

– Carnete de economii;

– Certificat discount;

– Carnete de investitor.

2.6. Profitabilitatea sistemului bancar

Conceptul de rentabilitate poate fi abordat sub forme diferite. Se poate vorbi despre:

Rentabilitatea capitalului propriu;

Rentabilitatea capitalului integral, capital ce conține în plus si capitalului străin;

Rentabilitatea vânzărilor (plasamente, activități bancare speciale).

In cadrul procesului de urmărire a rentabilității activității bancare si întâlnește și aplicarea conceptului ROI (Return on Investment). Acest concept definește rentabilitatea, atâta capitalului în ansamblu, cât si pe tipuri de activități. Este vorba de sectoare de activitate, tipuri de produse și servicii bancare. In condiții normale, se consideră ca întregul capital este investit, după care are loc valorificarea produsului, de unde rezultă și câștigul. Pornind de la această idee, indicele ROI se poate determina în două variante:

ROI = (Profit / Vânzări) x (Vânzări / Capital total investit) (1)

ROI = (cash -flow/ Vânzări)x (Vânzări /Capital total investit) (2)

În cazul capitalului total investit se poate vorbi despre o valoare brută a plasamentelor, cât si de o valoare netă a plasamentelor (costuri de achiziție minus amortizarea). Calculul rentabilității în conceptul ROI, aplicat într-o bancă, se poate afirma că, din punct de vedere al etapelor de lucru, se suprapune cu determinarea marjei dobânzii și este reprezentat în fig. nr. 2.

În vederea determinării marjei dobânzii este necesară existenta unei structuri corespunzătoare atât a evidentei contabile curente a băncilor, cât și a bilanțului bancar și a contului de profit și pierdere.

Ïn scopul determinării marjei dobânzii pe baza bilanțului contabil este necesara stabilirea în prealabil a dobânzii active și a acelei pasive. Dobânda activă se stabilește ca raport între veniturile din dobânzi și activele medii purtătoare de dobânzi. Dobânda pasivă se stabilește ca raport între cheltuielile cu dobânzile și pasivele medii purtătoare. Diferența dintre aceste două valori reprezintă ceea ce este cunoscut sub denumirea de "marja dobânzii".

Trebuie menționat că acest indicator de eficientă ne oferă informații doar asupra unui sector ai activității bancare si anume asupra activității de creditare. În plus, celelalte produse și servicii bancare asigură obținerea unor venituri sub forma taxelor și comisioanelor bancare, presupunând, în mod evident și cheltuielile aferente.

În structura sistemului bancar românesc dobânzile rămân încă principala sursă a profitului bancar. Pornind de la această premisă, considerăm că și în sistemul românesc de raportare contabilă trebuie acordată o mai mare atenție acestui indicator: "marja dobânzii".

2.7. Riscurile activității bancare

Pentru noțiunea de risc nu există o definiție unică. În schimb el poate fi prezentat prin trei caracteristici principale:

– cauzele riscului provin din instabilitate;

– punctul critic de manifestare a riscului este determinat de obiectivele întreprinzătorului;

– riscul reprezintă posibilitatea ca obiectivele stabilite să nu fie realizate.

În consecință, prin risc se înțelege manifestarea unei instabilități ce rezultă din alegerea unui obiectiv greșit.

Riscul poate fi privit și sub aspectul pericolului/ pierderii pe care îl/o generează o decizie greșită în opoziție cu o altă decizie ce ar fi fost mai bună .

Într-o altă accepțiune riscul poate fi privit si doar sub aspectul posibilității apariției unei pierderi.

În cadrul unei societăți bancare se poate realiza managementul riscului.

Un rol important în derularea acestei activități îl ocupă politica de fundamentare a deciziilor precum si politica asigurării veniturilor prognozate, respectiv de asigurare a acoperirii datoriilor.

Politica asigurării realizării veniturilor este o rezultantă a "aversiunii" sau "atașamentului" fată de risc, atitudine manifestată de către conducerea băncii. Această poziție este un factor hotărâtor în vederea atingerii unui nivel de siguranță și este concretizată în politica de securitate bancară , bază a celor două politici anterior menționate. Politica de siguranță se compune la rândul său din politica riscului și politica garantării rezervelor. Politica riscului oferă o protecție împotriva abaterilor de la veniturile viitoare prognozate, abatere care poate să ajungă până în zona de pierdere. În același timp politica garantării rezervelor urmărește realizarea unor măsuri de precauție suplimentare împotriva acestor riscuri. La rândul său, politica riscului vizează același obiectiv de evitare a intrării societății bancare în zona pierderii prin limitarea riscurilor, respectiv prin eliminarea în măsura în care este posibil a riscurilor sau prin derularea strategiei riscurilor nesemnificative.

În cazul protecție fată de risc, un rol important îl au garanțiile bancare și asigurarea solicitată clientului de către bancă . Dacă în cazul măsurilor organizatorice și a celor vizând activitatea de acordare si supraveghere a creditului se are în vedere o protecție fată de cauzele apariției riscului, în cazul celorlalte componente ale politicii de risc a băncii se are în vedere protecția împotriva efectelor manifestării riscurilor indiferent că este vorba de o atragere de resurse sau de un plasament de resurse poate avea loc manifestarea riscului. În literatura de specialitatea este avut în prim plan riscul activității de creditare și riscul operațiilor indiferente. La desfășurarea activității de creditare trebuie avute în vedere o serie de aspecte ce pot conduce la cumularea riscurilor.

Se impune supravegherea unor criterii în domeniul creditului cum ar fi:

– din punct de vedere al partenerului;

– din punct de vedere al domeniului de acordare al creditului;

– din punct de vedere al zonei geografice;

– riscul operațiilor indiferente.

Riscul marjei dobânzii

Analizând riscurile ce apar în legătură cu dobânda aferentă operațiilor bancare, în general apare riscul marjei dobânzii. În acest caz se utilizează noțiunea de marjă netă a dobânzii. Algoritmul de determinare al marjei dobânzii este:

Marja netă a dobânzii= Venituri din împrumuturi – Costul resurselor obținute unde:

Venituri din împrumuturi = Dobânda activă – Costuri de funcționare

Costul resurselor obținute= Costuri diverse + Dobânda pasivă

Făcând diferența dintre dobânda activă si cea pasivă se obține marja brută a dobânzii.

Pentru depozite, în special, apare "riscul modificării ratei dobânzii". El este definit ca fiind o deviație negativă de la contravaloarea aceleiași valori și apare în corelație cu elasticitatea ratei dobânzii. Elasticitatea este determinată de viteza de reacție a unei poziții bilanțiere, purtătoare de dobândă la modificarea dobânzii de piață.

2.8. Structura organizatorică si de conducere

C.Pop, P.Ungurean ,,Plasamentele bancare", Tribuna Economică , nr.2-3, 1998

.

NOUA STRUCTURA ORGANIZATORICA – GENERAL

NOUA STRUCTURA ORGANIZATORICA – DETALIU

CAPITOLUL III.

NOTIUNI GENERALE PRIVIND CREDITELE BANCARE

3.1. Definirea conceptului de "credit si împrumut"

Creditul este o relație financiară cu numeroase fațete, implicații și complicații, cu tot atâtea efecte economice juridice și de afaceri, încât despre el s-ar putea scrie la nesfârșit. Ca și știință contabilă , creditul este un peisaj bancar destul de arid ce nu se învață, în intimitatea și zonele pe care le acroșează nici în doua luni, nici în doi ani iar, de câte unii, niciodată.

Totuși este important a clarifica unele aspecte ce au o anume semnificație categorială mai des în legătură cu tratamentul lor contabil.

Înainte de toate poate că este bine venit a face distincția necesară între:

"Credite " reprezentând drepturi de creanță deținute de bancă asupra unui client al sau rezultat în urma actului prin care societatea bancar ă pune la dispoziție sau se obligă să pună la dispoziția acestuia sumele (fondurile, capitalul) solicitate sau își ia un angajament prin semnătură , de natura avatului, cauțiunii sau garanție în favoarea clientelei (operațiunile de creditare asimilează aici si leasing-ui, locațiile însoțite de cumpărare, etc.).

"Împrumuturi"- care este cam același lucru, dar privit de cealaltă parte a actului de acreditare și anume din punctul de vedere al beneficiarului principal de credite.

Altfel spus banca acordă "credite" clientului care se "împrumută" la bancă. În realitatea practică dar și în diverse reglementări normative cele două noțiuni se interferează, se acroșează reciproc sau chiar se suprapun, astfel că o clasare corectă a acestui gen de operațiuni trebuie privită prin prisma efectului său economic (spre exemplu și un depozit bancar atras poate fi privit ca un împrumut).

3.2. Clasificarea creditelor

În următoarea ordine de idei este importanta mențiunea că economia reală ne aduce în fată o mare diversitate de credite, astfel că pentru caracterizarea lor tehnică este necesar a avea în vedere câteva criterii si anume:

a) Clientela nebancară (întrucât cea bancară face obiectul unui tratament specific al relațiilor interbancare):

· agenți economici;

· instituții publice și administrative;

· mici întreprinzători și asociații familiale;

· persoane fizice.

b) Durata:

– credite pe termen scurt – cu o durată sub 1 an;

– credite pe termen mediu – cu o durată între 1 și 5 ani;

– credite pe termen lung – cu o durată de peste 5 ani.

c) Formele de creditare:

– punerea la dispoziție a fondurilor, operațiuni ce se înregistrează în conturi bilanțiere;

– angajamentul de a pune la dispoziție fonduri și angajamente prin semnătura în care caz operațiile respective afectează numai conturile extrabilanțiere.

d) Obiectul actului de creditare :

– facilități de casă pentru necesarul "scurt " de trezorerie;

– avans pe veniturile viitoare(în cazul agenților cu activitate sezonieră ); – finanțarea necesarului curent de exploatare;

– finanțarea investițiilor și echipamentelor;

– credite pentru bunuri de consum sau finanțări imobiliare -în cazul persoanelor fizice.

e) Forma, respectiv tehnica de creditare:

facilități de casa sau avansul de cont;

transferuri efective de sume în cont;

cesiunea de creanțe (scontare, factoring) ;

creditul pe semnătura sau angajamentul de garanție.

În acest ansamblu de combinații posibile se rețin principalele caracteristici ale operațiunilor de creditare și anume:

a) Creditul global sau specific poate fi acordat, de regulă , sub forma unui credit "total" de exploatare, sau pentru finanțarea unor necesități specifice, cum ar fi procurarea de echipament, stocuri etc.

b) Creditul acordat sub forma unei autorizații sau unui avans la termen fix, acestea din urmă materializându-se în:

– efecte de comerț, în general bilete la ordin subscrise de clientelă în favoarea băncii sale, care le scontează ;

– ordine de plată cu scadente prestabilite, întocmite de agenții economici sau de persoane fizice pe baza cărora, la datele convenite, se vor debita conturile acestora.

3.3. Protecția creditelor

Într-o economie reală cu numeroase greutăți și capcane, plină de incertitudini, în care avansul se realizează mai ales prin derapaj mai mult sau mai puțin controlat, riscul te pândește la orice pas, manifestându-se în general de la o anume afacere sau segment de activitate până la soarta de ansamblu a oricărui agent economic aparent prosper la un moment dat. Piața creditului, cu toate măsurile asigurătorii prealabile luate prin sistemul de garanții, datorită inflației, devalorizării și decapitalizării, dar și a neformării unei anume concepții manageriale în afaceri, riscul capătă dimensiuni nebănuite. De aceea protecția împotriva riscului general de credit trebuie privită în sistemul bancar cel puțin la fel de important ca derularea însă și a procesului normal de creditare, cu atât mai mult cu cât el reprezintă zona centrală a activității băncilor. Conform legii, dar și practicilor internaționale protecția creditelor în special, dar și a altor categorii de creanțe, pe lângă sistemul de gajare prealabilă se realizează pe două canale principale rezerva generală pentru riscul de credit și sistemul provizioanelor.

3.3.1. Rezerva generală pentru riscul de credit

Rezerva generală pentru riscul de credit este reglementată prin norme ale Băncii Naționale a României, care, actualmente se bazează pe următoarele proceduri:

– Societățile bancare au obligația să constituie rezerva generală pentru riscul de credit, în limita a 2% din soldul creditelor acordate, existent la sfârșitul anului.

– Sumele utilizate de societăți bancare pentru constituirea sau majorarea rezervei generale pentru riscul de credit în limita celor 2% sunt deductibile fiscal la determinarea profitului impozabil.

– Rezerva generală pentru riscul de credit se utilizează exclusiv pentru acoperirea de pierderi din creanțe și numai în situația în care au fost epuizate toate celelalte masuri legate de recuperarea creditelor și de acoperirea a eventualelor pierderi aferente acestora, inclusiv după consumarea provizioanelor constituite în acest scop.

3.3.2. Provizioane specifice de risc

Există numeroase posibilități de protecție pentru riscuri, deprecieri și pierderi, dar pentru societățile bancare, PROVIZIOANELE SPECIFICE DE RISC atașate creditelor și creanțelor generate de activitatea de creditare, au o dimensiune și un rol hotărâtor.

Capacitatea financiară este DIMENSIONAREA provizioanelor specifice de risc pentru credit și dobânda în așa fel de a fi admise ca deductibile fiscal prin imputarea cheltuielilor specifice.

1. Reglementările si practicile actuale prevăd clasificarea creditelor în următoarele categorii, în funcție de care se măsoară dimensiunea provizioanelor necesare, si anume:

Credite STANDARD

Credite IN OBSERVATIE

Credite SUBSTANDARD

Credite INDOIELNICE

Credite PIERDERE

Încadrarea fiecărui credit în una din categoriile menționate se face printr-o analiză profesională ținându-se seama de următoarele:

a) Evaluarea performantelor financiare ale clienților după care aceștia se pot încadra în următoarele categorii:

"A:'- performantele financiare sunt foarte bune și permit achitarea la scadență a dobânzilor și a ratei. Totodată se prefigurează menținerea și în perspectivă a performantelor financiare la un nivel ridicat.

"B"- performantele financiare sunt bune sau foarte bune, dar nu este certă menținerea lor si în perspectivă .

"C"- performantele financiare sunt satisfăcătoare dar au o tendință evidentă de înrăutățire.

"D"- performantele financiare sunt scăzute și cu o evidentă ciclicitate la intervale scurte de timp.

"E"- performantele financiare arată pierderi și există perspective clare că nu pot fi

plătite nici ratele creditului nici dobânzile.

b). "Serviciul datoriei", respectiv disciplina și capacitatea cu care clienții beneficiari de credite își achită obligațiile, acesta putând fi :

"BUN" – în situația în care ratele și dobânzile sunt plătite la scadență , sau cu o întârziere maximă de 7 zile;

"SLAB" – în situația în care ratele și dobânzile sunt plătite cu o întârziere de pănă la 30 zile;

"NECORESPUNZĂTOR" – în situația în care ratele și dobânzile sunt plătite cu o întârziere de peste 30 zile.

Pentru a încadra orice credit într-una din cele cinci categorii se iau in considerație cele două criterii menționate îmbinat după o "MATRICE" a cărei configurație este următoarea:

2. Calculul provizioanelor se face de două ori pe an la închiderea fiecărui semestru (30 iunie, 31 decembrie ) după următoarea procedură

a) Se stabilește, "EXPUNEREA" debitorului care este egală cu suma datoriei totale rămase de rambursat reprezentând întregul serviciu al creditului.

b) Din aceasta se deduc "GARANTII SI COLATERALE" apărute din:

– garanție necondiționate de la orice altă bancă romanească ;

– garanție necondiționate guvernamentale sau ale B.N.R;

– garanție necondiționate de la băncile din unele țări dezvoltate specificate expres de BNR;

– depozite gajate , plasate la banca însăși;

– colaterale acceptate pe riscul băncii : Garanții reale și personale reglementate de natura ipotecilor, gajării pe bunuri imobiliare, etc.

c) Diferența rămasă este "SUMA NETĂ DE PROVIZIONAT", la care se aplică "nivelul de provizioane specifice" reglementat de Banca Națională a României și care este următorul:

– pentru credite "standard" 0%

– pentru credite "în observație" 5%

– pentru credite "substandard" 20%

– pentru credite "îndoielnic" 50%

– pentru credite "pierdere" 100%

CAPITOLUL IV

CONTABILITATEA CREDITELOR BANCARE

4.1. Reguli de contabilizare a operațiunilor de creditare

Organizarea contabilității operațiunilor de acordare și recuperare a creditelor este conceput astfel încât sa urmărească fiecare credit si elementele atașate acestuia în funcție de destinație combinată cu tehnica bancară acceptată prin contractul de creditare încheiat cu clientela. În aceasta zona se face o distincție clară între diversele categorii de credite care imprimă specificități atât în tehnica și procedurile de lucru bancare cât și în economia agentului client al băncii.

4.1.1. Facilitățile de casă

Creditele de natura avansurilor de cont sau facilităților de casa sunt

constituite din suma pe care banca accept ă sa le dea împrumut anumitor clienți ai săi, efectuând plăti din conturile curente ale acestora, dincolo de disponibilul existent, în limitele și pentru perioadele fixate dinainte de către părți.

Mărimea creditului efectiv, va fi data la sfârșitul fiecărei zile de soldul contului curent al clientului care se va prezenta astfel:

2511 – CONTURI CURENTE

Debit Credit

20 nov. Sold inițial 16.500.000

Rulaj debitor 3.000.000 Rulaj creditor:

7.000.000

5000 8.000.000

6000 9.000.000

Total rulaj 14.000.000 Total rulaj

24.000.000

TOTAL 30.500.000 Sold debitor la 6.500.000

CREDIT

ACORDAT

Facilitățile de casă sunt acordate de bancă , fără sau cu constituirea prealabilă a unei garanți (cauțiune, gajare de titluri etc.) în funcție și de credibilitatea clientului. De asemenea, banca fixează de comun acord cu clientul, perioade pentru care se facilitează autorizația de a avea momentan un cont curent cu sold debitor și valoarea maxima pe care o poate atinge acest sold (plafon de creditare).

Clientul poate preleva din contul său, în funcție de nevoile pe care le are până la plafonul și data convenite, după care contul va trebui sa redevină cu sold creditor, evident pe seama încasărilor. Pe tot intervalul în cauza clientul suportă dobânzile calculate la sold, în funcție de utilizări ca si de condițiile convenite la deschiderea facilitaților.

4.1.2. Creditul comercial

Pentru creditul comercial în planul contabil general sunt prezervate următoarele conturi care explică si conținutul lui.

201- Creanțe comerciale

2011- Creanțe comerciale

20111 – Scont si operațiuni asimilate

20112 – Factoring

20119 – Alte creanțe comerciale

2017 – Creanțe atașate

CONTINUT:

20111 – operațiunile de scontare si asimilate, În special operațiuni de scontare a efectelor de comerț sub forma cambiilor si biletelor la ordin privind creanțele comerciale aferente livrărilor de bunuri sau prestărilor de servicii, operațiuni de scontare fără recurs, bilete de mobilizare a creanțelor comerciale subscrise periodic de un client la ordinul băncii;

– 20112 – creanțe comerciale achiziționate în cadrul contractelor de factoring de către băncile care efectuează aceste operațiuni;

– 20119 – alte creanțe comerciale;

– 2017 – creanțe din dobânzi, calculate si neajunse la scadență, aferente operațiunilor de scontare, de factoring si asimilate.

Așa cum se constată în conturile de creanțe comerciale se înregistrează creanțele clienților mobilizate de către bancă, sub forma operațiunilor de scont comercial si asimilate, factoring si alte creanțe comerciale.

Astfel, contul de activ 20111- "Scont si operațiuni asimilate", urmărește operațiunile de scontare a efectelor de comerț sub forma cambiilor si biletelor la ordin privind creanțele comerciale aferente livrărilor de bunuri sau prestări de servicii, operațiuni de scontare fără recurs, bilete de mobilizare a creanțelor comerciale subscrise periodic de un client la ordinul băncii în aceeași manieră, contul 20112 – "Factoring" evidențiază creanțele comerciale achiziționate în cadrul contractelor de factoring de către băncile care efectuează aceste operațiuni. Este un cont de activ. Se debitează cu valoarea nominală a creanțelor comerciale achiziționate în cadrul operațiunilor de factoring se creditează cu valoarea nominala a creanțelor în cadrul operațiunilor de factoring disponibil pentru care s-au constituit garanții, neâncasate la scadență, precum si cu valoarea creanțelor comerciale achiziționate în cadrul operațiunilor de factoring trecute la creanțe restante sau îndoielnice, precum si cu sume utilizate din rezerva generală pentru riscul credit, constituită din profitul net, pentru acoperirea Pierderilor privind creanțele comerciale achiziționate în cadrul operațiunilor de factoring. Soldul contului reprezintă valoarea nominală a creanțelor comerciale achiziționate în cadrul operațiunilor de factoring. Tot aici întâlnim si contul 2017 "Creanțe atașate" destinat să urmărească creanțele din dobânzi calculate si neajunse la scadență, aferente operațiunilor de scontare, de factoring si asimilate.

In legătură cu denumirea primelor doua conturi menționate, este necesar sa clarificăm si următoarele doua lucruri

SCONTUL comercial reprezintă operațiunea prin care în schimbul unui efect de comerț (cambie, bilet la ordin) banca pune la dispoziție posesorului creanței, valoarea efectului, mai puțin "taxa de scont " si comisioanele aferente fără a aștepta scadenta efectului respective

FACTORINGUL este operațiunea prin care clientul, denumit "aderent" transferă proprietatea creanțelor sale comerciale băncii, denumită "factor', aceasta având obligația, conform contractului încheiat de a asigura încasarea creanțelor aderentului, asigurându-si riscul de plată a acestora. Banca, pe baza documentelor primite, plătește valoarea nominală a creanțelor mai puțin "agio" fie imediat, fie la scadenta acestora sau la scadenta contractuală stabilită cu aderenții.

4.1.3. Creditul de trezorerie

Creditele de trezorerie acoperă gama creditelor acordate clientelei, pe termen scurt, pentru satisfacerea necesarului de lichidități privind activitatea de exploatare curentă a diverselor categorii de operatori economici. Dată fiind diversitatea acestora în planul contabil ele sunt desfășurate pe destinații după cum urmează:

202. Credite de trezorerie

2021 – Credite de trezorerie

20211 – Vânzări în rate

20212 – Credite acordate persoanelor fizice

20213 – Diferente de rambursat legate de utilizarea cărților de plată

20214 – Utilizări din deschideri de credite permanente

20215 – Credite globale de exploatare

20216 – Credite pentru finanțarea stocurilor

20217 – Credite garantate cu valori financiare

20218 – Credite acordate importatorilor

20219 – Alte credite de trezorerie

2027-Creanțe atașate

CONTINUT

-2021 creditele destinate asigurării nevoilor de trezorerie ale agenților economici si persoanelor fizice si care completează sau înlocuiesc alte tipuri de finanțare mai speciale;

-20211 – creditele destinate finanțării cumpărării sau vânzării de bunuri de consum de folosință îndelungată si care se rambursează prin vărsăminte periodice, cel mai adesea lunare sau trimestriale;

-20212 – creditele acordate persoanelor fizice, în baza unui contract de credit, în funcție de volumul si regularitatea veniturilor ale căror rambursări sunt efectuate prin vărsăminte periodice;

-20213 – facilități de trezorerie acordate titularilor cărților de plată, conform contractelor prin admiterea acoperii ulterioare a sumelor plătite;

-20214 – partea utilizată din credite acordate în baza unui contract prin care banca se angajează ca pe o anumită durată de timp să împrumute clientelei fonduri utilizabile în mod fracționat, în funcție de nevoile acesteia; partea neutilizată din creditele aprobate se înregistrează în conturi în afara bilanțului;

-20215 – creditele acordate clientelei, în limita unui nivel global de credit, care acoperă ansamblul nevoilor de exploatare ale acesteia si este stabilit potrivit bugetului previzional de trezorerie;

-20216 – creditele acordate clientelei pentru finanțarea -operațiunilor având un caracter ciclic;

-20217 – creditele acordate clientelei, garantate cu titluri emise de aceeași bancă sau de alte bănci, precum si cu valori financiare în depozit la bancă;

-20218 – creditele pe termen scurt acordate importatorilor consecutiv cu deschiderea de credite documentare, avansuri în devize acordate importatorilor, precum si alte credite acordate clientelei pentru importuri;

-20219 – credite acordate curtierilor care operează pe piața internațională si alte credite de trezorerie acordate clientelei;

-2027 – creanțe din dobânzi, calculate si neajunse la scadență, aferente creditelor de trezorerie acordate.

Contul 2021 "Credite de trezorerie" este un cont de activ care se debitează cu :

-credite de trezorerie acordate clientelei -plăti efectuate de clientelă, din credite de trezorerie acordate, pentru clienții cu cont la aceeași bancă;

-creditele de trezorerie acordate clientelei aferente operațiunilor cu cărti de plată;

…si se creditează cu :

-credite de trezorerie, rambursate;

-credite de trezorerie, nerambursate la scadență sau îndoielnice;

-sume utilizate din rezerva generală pentru riscul de credit, constituită din profitul net pentru acoperirea pierderilor din credite.

Are sold debitor si reprezintă creditele de trezorerie acordate, neajunse la scadență.

Toate conturile desfășurătoare ale creditelor de trezorerie funcționează după aceleași reguli, important fiind ca la contarea operațiilor să se aibă în considerație structura din tabloul conturilor potrivit tipului de credit corespunzător. În ceea ce privește contul de activ 2027 – "Creanțe atașate" el este destinat a urmări creanțele din dobânzi, calculate si neajunse la scadență, aferente tuturor categoriilor de credite de trezorerie.

Pentru aceasta el se debitează cu :

– creanțele din dobânzi în devize, calculate si neajunse la scadență aferente creditelor de trezorerie .

… se creditează cu:

– dobânzile încasate aferente creditelor de trezorerie;

– dobânzile restante sau îndoielnice aferente de trezorerie;

– sumele utilizate din rezerva generală pentru riscul de credit, constituită din profitul net, pentru acoperirea pierderilor din dobânzi.

Soldul debitor al acestui cont reprezintă creanțele din dobânzi aferente creditelor de trezorerie, calculate dar neajunse la scadență.

4.1.4. Creditul pentru export

În categoria creditelor acordate clientelei pentru activitatea de export se include : credite de mobilizare a creanțelor asupra străinătății, creditele furnizor, creditele cumpărător sau alte credite pentru export.

Creditele de mobilizare a creanțelor pe termen scurt asupra străinătății se acordă exportatorilor, sub forma plătii creanțelor deținute de aceștia asupra clienților străini din momentul efectuării exportului sau prestării serviciului.

Mobilizarea creanțelor se efectuează prin scontarea efectelor:

-trate trase de exportator asupra băncii si acceptate de aceasta

-bilete la ordin subscrise de exportator la ordinul băncii si eventual avalizate de aceasta.

Creditele furnizor se acorda exportatorilor rezidenți, de regulă pe termen mediu sau lung, prin scontarea cambiilor trase de furnizorul exportator asupra clientului importator sau prin bilete la ordin subscrise de clientului importator.

Creditele cumpărător se acorda, pe termen mediu sau lung, direct importatorilor nerezidenți, alții decât băncile si ele de regulă, fac obiectul unei garanții data de stat, dar si de o bancă corespondent agreată.

In planul contabil, evidenta creditelor pentru export – este prevăzută a se realiza cu ajutorul următoarelor conturi :

203 – Credite pentru export

2031 – Credite pentru export

20311 – Credite garantate cu creanțe asupra străinătății

20312 – Credite furnizori

20313 – Credite comerciale acordate nerezidentilor

20319 – Alte creanțe pentru export

2037 – Creanțe atașate

CONTINUT.

– 2031 – creditele acordate clienților pentru acoperirea nevoilor determinate

de operațiuni de export de bunuri sau de servicii;

– 20311 – credite acordate exportatorilor pentru desfășurarea corespunzătoare a activității curente, în situațiile în care aceștia au acordat clienților lor străini facilități în ceea ce privește termenele de plată. Acordarea acestor credite se face, în special, prin scontarea efectelor de comerț aferente creanțelor exportatorului asupra străinătății, respectiv a cambiilor trase de exportator asupra băncii si acceptate de aceasta, precum si a biletelor la ordin subscrise de exportator la ordinul băncii;

– 20312 – creditele acordate exportatorilor rezidenți pentru exportul de bunuri si de servicii. Acordarea acestor credite se face, în special, prin scontarea cambiilor trase de furnizorul exportator asupra clientului importator sau a biletelor la ordin emise de clientul importator;

– 20313 – creditele acordate direct agenților economici nerezidenti cumpărători, alții decât băncile pentru a plăti exportatorii români care sunt clienți ai băncii care a acordat creditele;

– 20319 – creditele acordate având ca destinație finanțarea necesităților curente sau excepționale ocazionate de activitatea exportului; (credite de prospectare si pentru finanțarea stocărilor în străinătate; credite acordate pentru perioada de până la încasarea despăgubirilor de la societățile de asigurare);

– 2037 – creanțe din dobânzi, calculate si neajunse la scadență aferente creditelor pentru export.

Deși clasate într-o grupă omogenă, conținutul si comportamentul acestor credite are multe particularități, așa că este util a le analiza în detaliu :

#Contul 20311 – "Credite garantate cu creanțe asupra străinătății", este destinat a urmări creditele acordate exportatorilor pentru desfășurarea corespunzătoare a activității curente, în situațiile în care aceștia au acordat clienților lor străini facilități în ceea ce privește termenele de plată. Acordarea acestor credite se face, în special, prin scontarea efectelor de comerț aferente creanțelor exportatorului asupra străinătății, respectiv a cambiilor trase de exportatori asupra băncii si acceptate de acesta, precum si a biletelor la ordin subscrise de exportator la ordinul băncii.

#Contul 20312 – " Credite furnizori" urmărește creanțele acordate exportatorilor rezidenți pentru exportul de bunuri, de servicii. Acordarea acestor credite se face, în special, prin scontarea cambiilor trase de furnizor asupra clientului sau a biletelor la ordin emise de acesta din urmă.

#Contul 20313 – "Credite comerciale asupra nerezidenților" evidențiază acele credite ce au fost acordate direct agenților economici importatori nerezidenți, pentru a plăti exportatorii români ce sunt clienți ai băncii care a acordat creditele.

#Contul 20319 – "Alte credite pentru export", are un conținut de rezervă semnificative pentru conținutul sau fiind creditele acordate având ca destinație finanțarea necesităților curente sau excepționale ocazionate de activitatea de export avansuri în devize acordate exportatorilor, credite pentru finanțarea realizării producției destinate exportului, credite de prospectare realizării producției destinate exportului, credite de prospectare si pentru finanțarea stocărilor în străinătate, credite acordate pentru perioadele de până la încasarea despăgubirilor de la societățile de asigurare etc.

Toate conturile menționate sunt conturi de activ. Cu păstrarea articulațiilor de conținut

ale fiecăreia, ele se debitează cu :

– credite acordate clienților pentru activitatea de export;

– plățile efectuate de clientela, în favoarea clienților cu cont curent la aceeași bancă, din creditele acordate pentru export;

… si se creditează cu :

-creditele acordate pentru activitatea de export, rambursate;

-rambursări de credite consorțiale acordate pentru activitatea de export;

-rambursări de credite pentru activitatea de export acordate în cadrul operațiunilor de mandat;

-rambursări de credite pentru activitatea de export acordate pe baza efectelor de comerț scontate;

-credite pentru activitatea de export, nerambursate la scadență sau

îndoielnică;

-sume utilizate din rezerva generală pentru riscul de credit, constituită din profitul net, pentru acoperirea pierderilor din credite.

Se alege astfel ca soldul acestor conturi va fi debitor, reprezentând creditele pentru export acordate si neajunse la scadență.

In ceea ce privește contul comun 2037- "Creanțe atașate", cont de activ, el este destinat a urmări creanțele din dobânzi, calculate si neajunse la scadență aferente tuturor categoriilor de credite pentru export, astfel ca el se va debita cu:

-venituri din dobânzi, calculate si neajunse la scadență aferente creditelor pentru export;

-contul de ajustare 3721 – "Poziție de schimb", pentru creanțele din dobânzi în devize, calculate si neajunse la scadență, aferente creditelor de export în devize.

…si se va credita cu:

-dobânzile încasate aferente creditelor pentru export dobânzile încasate de banca mandatară aferente creditelor consorțiale acordate pentru export dobânzi restante sau îndoielnice aferente creditelor pentru export – sumele utilizate din rezerva generală pentru riscul de credit, constituit din profitul net pentru acoperirea pierderilor din dobânzi.

Soldul contului 2037 "Creanțe atașate" va fi, evident, debitor, reprezentând creanțele din dobânzi calculate si neajunse la scadență, aferente tuturor categoriilor de credite pentru export.

4.1.5. Creditul pentru echipament

Creditele cu destinația "echipamente" se referă la acele categorii acordate, de regulă pe termen mediu si lung, având ca destinație finanțarea investițiilor productive efectuate de clienții băncii – achiziții, construcții sau amenajări de imobilizări corporale de uz profesional, achiziții de imobilizări necorporale etc. În această categorie se cuprind si creditele acordate agricultorilor pentru investiții productive, inclusiv creditele cu dobânda subvenționată de stat.

Evidența creditelor pentru echipament se realizează cu ajutorul următoarelor conturi

204- Credite pentru echipament

2041 – Credite pentru echipament

2047 – Creanțe atașate

CONTINUT:

-2041 – creditele, în general pe termen mijlociu si lung acordate clientelei pentru

finanțarea investițiilor productive; cumpărări de materiale, achiziții, constructiv sau amenajări de imobilizări corporale de uz profesional imobilizări necorporale;

-2047 – creanțe din dobânzi, calculate si neajunse la scadență, aferente creditelor

pentru echipament.

Contul de activ 2041 – "Credite pentru echipament" se debitează cu suma creditului direct acordat clientelei cu aceasta destinație precum si cu plățile efectuate de clientele din creditul deschis, pentru clienții titularului care au contul curent deschis la aceeași bancă. Se creditează cu rambursările de credite pentru echipament, rambursările de credite consortionale, rambursările de credite acordate în cadrul operațiunilor de mandat, precum si cu creditele trecute în categoria restante sau îndoielnice, inclusiv cu sumele utilizate din rezerva generală pentru riscul de credit, constituita din profitul net, în vederea acoperirii pierderilor din credite pentru echipamente.

Are sold debitor si reprezintă creditele pentru echipament acordate si neajunse la

scadență.

Contul de activ 2047 – "Creanțe atașate" se debitează cu creanțele din calculate si neajunse la scadență, aferente dobânzi, în lei sau în devize, creditelor pentru echipament si se creditează odată cu încasarea lor, trecerea în categoria restante sau îndoielnice, ori prin acoperirea din rezerva generală. Are sold debitor si reprezintă creanțele din dobânzi, calculate si neajunse la scadență, aferente creditelor pentru echipament.

Cele două conturi de "Credite " sunt de activ si funcționează identic, adică se debitează cu creditele acordate sau plățile efectuate pentru clienții investitorilor si promotorilor si se creditează prin rambursarea, trecerea în restantă/îndoială sau acoperirea din rezerva generală. Au sold debitor ei reflectă creditele pentru bunuri imobiliare acordate, dar neajunse la scadență.

Si contul de "Creanțe " funcționează încadrat în aceeași schemă ca cele similare sub aspectul rolului, enunțate mai înainte.

Spre a încheia această investigare mai trebuie să avem în vedere că planul contabil există si un pachet de conturi "Alte credite acordate clientelei" cu rol de rezervă pentru diverse alternative în sistemul de creditare, altele decât cele preconizate în momentul de față.

De asemeni aici se regăsesc relațiile de credit si împrumut de pe piața clientelei financiare, dar ea a făcut obiectul unui tratament special.

4.1.7. Reflectarea în contabilitate a creditelor la societățile bancare

Creditul de trezorerie

Se acordă S.C. "Desira lmpex" SRL Caransebes un credit de trezorerie, respectiv i se pune la dispoziție o sumă în contul său curent de client al băncii:

-Suma creditului – 6.000. 000 lei

-Data acordării – 9 aug. 1999

-Data scadentei – 8 nov. 1999

-Dobânda negociată – 70%

Suma dobânzii :

-august (23 zile) 264.657 lei

-septembrie (30 zile) 345.205 lei

-octombrie (31 zile) 356.713 lei

-noiembrie (8 zile) 92.055 lei

TOTAL (92 zile) 1.058.630 lei

1. Acordarea creditului

2021x = 2511 6.000.000

Credite de trezorerie Cont curent

2. La 31 august, la următoarele închideri contabile lunare si la 8 noiembrie, se contabilizează dobânda calculată si cuvenita băncii, care devine VENIT, indiferent dacă s-a încasat sau nu.

2027 = VENITURI 264.657

Creanțe atașate 7021 x 345.205

Dobânzi de la creanțe 356.713

Comerciale si credite 92.055

Acordate clientelei 1.058.630

3. Se încasează dobânda la termenele prevăzute

2511 = 2027 264.657

Cont curent Creanțe atașate 345.205

1.058.630

Dacă dobânda nu s-ar fi încasat la termen, atunci, deocamdată partea neîncasată ar fi rămas ca sold debitor al clientului în contul 2077 "Creanțe atașate".

4. Tot la termen se recuperează si creditul ajuns la scadență

2511 = 2021 6.000.000

Cont curent Credite de trezorerie

Dacă diversele rate lunare, ultima transă, sau o parte din întregul "interes" nu s-ar fi încasat la termen, tot pentru moment acestea rămâneau ca sold debitor al contului 2021 "Credite de trezorerie".

Dacă plata creanțelor reprezentând creditul -capital si sau dobânzile nu se achită la timp si restantă persistă după o primă somare a clientului, atunci noua stare se reflectă contabil astfel:

a) Pentru creditul restant

2811 = 2021 …

Credite restante Credite de trezorerie

b) Pentru dobânda neachitată

= 2027

Dobânzi restante Creanțe atașate

Dacă perioada de restanță continuă si inspectorul bancar constată imposibilitatea intrării în perspective în rambursare, atunci se trece la categoria creanțe îndoielnice.

a) Întâi se calculează dobânda datorată pe perioada restanței:

2817 = 7021 x

Creanțe atașate Dobânzi de la creanțe

comerciale si credite

acordate clientelei

b) Se trece creditul în stadiul celor îndoielnice.

2821 = 2811 …

Creanțe îndoielnice Creanțe restante

c) Se trec în stadiul îndoielnice atât dobânda venită din categoria celei în termen cât si cea scursă pe timpul înregistrării în stadiul restantei.

2822 = %

Dobânzi îndoielnice 2812 – Dobânzi restante

2817 – Creanțe atașate

Desigur creditele de trezorerie se pot acorda în numeroase condiții, cu numeroase clauze, facilități si restricții, dar atenție la cerințele de economie reală: dobânda se calculează lunar si devine "venit" participant, astfel ca înlesniri, amânări si reeșalonări la încasarea acesteia sunt contra productive pentru bancă sau trebuiesc anihilate prin negocierea unei rate a dobânzii compensatorie.

Evident că orice credit poate fi rambursat si eșalonat, caz în care dobânda se calculează pentru soldul nerambursat, dar si data rambursărilor.

Creditul pentru echipament rambursat prin rate constante

Aceste credite se pot rambursa:

– prin "anuități" constante cu periodicitate definitivă prin contractul de

credit: lunară, trimestrială, anuală.

– prin "anuități" degresive în care caz rambursarea capitalului este constante, în timp ce dobânda este calculată pe capitalul rămas de rambursat si evident va scădea ca sumă.

Revenind la cazul practic al unui credit pentru echipament cu convenția de rambursat în rate constante, se presupun următoarele caracteristici :

-Suma creditului – 4.000.000 lei.

-Dobânda – 80%

-Data acordării – 20 aprilie 1999

-Scadenta – 19 aprilie 2000

-Se rambursează în anuități trimestriale.

Calculul de eșalonare :

Acordare Capitalul

Tl Sold la Rambursat în Sold la Dobânda Rata

20.04.97-19.07.97 începutul cursul trim. finalul trim. Datorată totală

T2 trim. pe trimestrial

20.07.97-10.10.97 trimestru

T3 4.000.000 – – – –

20.10.97-19.01.98 4.000.000 750.000 3.250.000 800.000 1.550.000

T4 3.250.000 900.000 2.350.000 650.000 1.550.000

20.01.98-19.04.98 2.350.000 1.080.000 1.270.000 470.000 1.550.000

1.270.000 1.270.000 x 280.000 1.550.000

TOTAL 4.000.000 2.220.000

Reflectarea contabilă:

Acordarea creditului

2041 = 2511 4.000.000

Credit de echipament Cont curent

2.Dobănda se individualizează lunar, așa cum cere închiderea contabilă

2047 = VENITURI 87.671 – aprilie

Creanțe atașate 7021x 271.781 – mai

Dobânzi de la 263.014 – iunie

creanțe comerciale

si credite acordate

3. NOTĂ : Pentru trimestrul al 2-lea de rambursare, se calculează dobânda, după aceleași raționamente, având în vedere însă momentul rambursării primei rate din luna iulie:

1-19 iulie'97: 70 x 19 x 4.000.000 166.575 lei

365 x 100

20-31 iulie'97: 70 x 12 x 3.250.000 74.795 lei

365 x 100

Total 241.370 lei

și așa se merge mai departe până la rambursarea integrală a creditului.

4. La scadentele trimestriale se încasează anuitatea, conform eșalonării

(pentru trimestru: 19.07.1999):

– rata credit 750.000 lei

– rata dobânda 800.000 lei

Total 1.550.000 lei

2511 = % 1.550.000

Cont curent 2041 – Credit de echipament 750.000

2047 – Creanțe atașate 800.000

Pentru prima lună a următorului trimestru nu este necesară regularizarea în timp, întrucât chiar dacă pentru primul segment (1-19 iulie) se încasează în avans la finele lunii se calculează dobânda efectivă astfel ca contul 2047 "Creanțe atașate " va apare tot cu sold debitor.

În cazul acestor credite cu anuități constante trebuiesc urmărite cu atenție datele de rambursare și refăcute calculele dobânzilor pentru eventualele întârzieri, dar și plăti în avans.

3. Creditul pentru echipament rambursat prin rate degresive

Luând în considerare același credit derulat anterior, cu schimbarea caracteristicii de rambursare într-o rată cumulată degresivă, dar constante a părții de capital, vom avea următorul calcul de eșalonare

Sold la Rambursat Sold la Dobânzile Rata

începutul în cursul finalul datorate totală

trim. trim. trim. trim.

ACORDAREA 4.000.000 – – – –

Tl 4.000.000 1.000.000 3.000.000 700.000 1.700.000

T2 5.000.000 1.000.000 2.000.000 525.000 1.525.000

T3 2.000.000 1.000.000 1.000.000 350.000 1.350.000

T4 1.000.000 1.000.000 – 175.000 1.175.000

TOTAL 4.003.000 1.750.000 5.753.000

Mai departe, reflectarea contabilă a execuției, respectiv calculul lunar al dobânzii se face pentru fiecare exercițiu contabil, în funcție de rambursările efective.

În fond deosebirea dintre creditele în rate constante și cele în rate degresive, cel puțin sub aspectul calculelor contabile, este aceea că în primul caz suma rambursată la un moment dat trebuie rambursat după algoritmul prestabilit în rambursarea credit și dobânda, în timp ce pentru al doilea caz sumele plătite de clientul băncii sunt menționate pe alt palier: întâi se recuperează rata creditului și apoi dobânda.

Procedura creditului confirmat

Se mai numește și deschiderea "liniei de credit" respectiv punerea la dispoziția clientului a unui plafon maxim în limita căruia i se acordă sume la cerere, pe măsura necesităților, se alocă bani sau se achită obligații ale clientului, simultan făcându-se rambursări, calcului dobânzii operându-se la sfăr5itul fiecărei luni pe baza soldului mediu al contului de credit.

Caracteristici:

– Limita creditului confirmat – 5.000.000 lei

– Dobânda – 60%

– Comision de angajament – 0,2%

Data deschiderii 15 septembrie 1999 Termen 9 luni.

1. Se confirmă S.C. "Desira Impex" SRL Caransebes deschide o linie de credit până la incidența sumei de 5.000.000 lei.

CONTURI EXTRABILANTIERE:

9031 = 999 5.000.000

Deschideri de credite CONTRAPARTIDA

confirmate

2. Concomitent se încasează comisionul de angajament (0,2% x5.000.000 = 100.000).

2511 = VENITURI 15.000

Conturi curente 7071x

Venituri din angajamente de

finanțare în favoarea clientelei

3. Pe 5 octombrie, la cererea clientului i se pune la dispoziție, prin virarea în contul curent, suma de 3.000.000 lei:

(a)

2511 = 2021/4 3.000.000

Conturi curente Credite de trezorerie

și concomitent: în CONTURI EXTRABILANTIERE

(b)

999 = 9031 3.000.000

Contrapartidă Deschideri de credite

confirmate

4. In 26 octombrie clientul rambursează 1.000.000 lei din creditul utilizat

2021/4 = 2511 1.000.000

Credite de trezorerie Conturi curente

și concomitent în CONTURI EXTRABILANTIPRE:

9031 = 999 1.000.000

Deschideri de credite CONTRAPARTIDA

confirmate

5. La sfârșitul lunii se calculează și contabilizează dobânda cuvenită pentru creditul efectiv utilizat

D= 60 x [(3. 000. 000 x 21) + 2. 000. 000 x 26)] =……

365 x 100

2027 = VENITURI ……..

Creanțe atașate 70213

Dobânzi de la credite de trezorerie

6. In zilele următoare se încasează dobânda cuvenită

2511 = 2027 ……..

Conturi curente Creanțe atașate

7. Așa se operează în continuare până la scadență creditul confirmat, când suma din plafonul aprobat rămasă în sold se anulează din CONTURI EXTRABILANTIERE.

999 = 9031 ………

CONTRAPARTIDA Dobânzi de credite confirmate

4.2. Credite, si împrumuturi privind clientela financiară

În această categorie sunt clasate relațiile cu societăți și instituții financiare, altele decât băncile care au multe particularități negociabile în ceea ce privește acordarea/primirea, rambursarea garanțiilor, regimul dobânzii, etc., dar sub aspectul tehnicii de reflectare contabilă problemele ce se ridică sunt identice cu toate creditele. Ele pot fi în lei și/sau în devize, iar pentru a le evidenția separat, planul contabil general a rezervat conturi distincte:

231- Credite acordate clientelei financiare

2311 – Credite de pe o zi pe alta acordate clientelei financiare

2313 – Credite la termen acordate clientelei financiare

2317 – Creanțe atașate

CONTINUT. -2311- creditele acordate clientelei financiare, în baza unei convenții expres încheiate, pe o perioada de cel mult o zi lucrătoare;

-2312- creditele acordate clientelei financiare în baza unei convenții expres încheiate, pentru care durata inițială este mai mare de o lucrătoare-

-2317-creanțe din dobânzii calculate și neajunse la scadență, aferente creditelor acordate clientelei financiare.

Acestea sunt conturi de activ, din care primele două se debitează cu suma creanțelor acordate clientelei sau plățile efectuate de clientela financiară, din creditele deschise, pentru clienții diverși cu cont deschis la aceeași banca și se

creditează pe măsura rambursării directe sau în cadrul operațiunilor de mandat, trecerii lor în categoria restante ori îndoielnice și daca e cazul, prin afectarea rezervelor.

Au sold debitor și reflecta creditele acordate și neajunse la scadență.

În ceea ce privește contul 2317 – "Creanțe atașate ", el se debitează cu datoriile calculate și neajunse la scadență și se creditează la încasarea lor, trecerea în restantă sau în clasa îndoielnice, suportării pe seama resurselor etc. Are sold debitor și reflecta creanțele din dobânzi, calculate și neajunse la scadență aferente creditelor acordate clientelei financiare.

Dar banca se află și încă mai frecvent în postura de a se împrumuta de la clientelă financiară nebancară pentru a-și acoperi necesarul temporar suplimentar de resurse, în care caz, pentru evidentă sunt folosite-conturile:

232 – Împrumuturile primite de la clientela financiară

2321 – Împrumuturi de pe o zi pe alta de la clientela financiară

2322 – Împrumuturi la termen de la clientela financiară

2327 – Datorii atașate

CONTINUT.- 2321 – împrumuturile primite de la clientela financiară (societăți și

instituții financiare, altele decât băncile), pe baza unei convenții expres încheiate,

pe o perioadă de cel mult o zi lucrătoare;

– 2322 – împrumuturile primite de la clientela financiară (societăți și instituții financiare, altele decât băncile), pe baza unei convenții expres încheiate, pentru care durata inițială este mai mare de o zi lucrătoare;

– 2327 – datorii din dobânzi calculate si neajunse la scadență, aferente împrumuturilor primite de la clientela financiară.

Evident, acestea sunt conturi de pasiv, reflectând resursa lichidităților atrase.

Cele doua conturi de "Împrumuturi" se creditează cu suma împrumuturilor primite și se debitează pe măsura rambursării lor. Au sold creditor și reprezintă împrumuturile primite și neajunse la scadență rambursării. După aceeași regulă generală, contul de "Datorii atașate" se creditează cu dobânzile datorate și neajunse la scadență pentru respectivele împrumuturi angajate și se debitează pe măsura achitării lor. -Are sold creditor și exprima datoriile din dobânzi, calculate și neajunse la scadență.

1. Se acordă un împrumut pentru 30 zile unei instituții financiare,

2312 = %

Credite la termen acordate 111 – Cont curent la BNR

clientelei financiare 121 – Conturi de corespondent la

bănci

122 – Conturi de corespondent ale

băncii

2511 – Conturi curente

Se creditează un cont care ne arată modalitatea concretă de plată, în funcție de locul unde își are contul respectivul client financiar.

2. Rambursarea este o operație inversă cotată corespunzător

% = 2312

111

121

122

2511

3. Calculul și contabilizarea dobânzilor:

2317 = 7022x

Creanțe atașate Dobânzi de la creditele

acordate clientelei financiare

4. Încasarea, la termen, a creanțelor reprezentând dobânzile cuvenite pentru creditul acordat

% = 2317

121

122

2511

Pot apare aspectele de natura treceri drepturilor de creanța din credite și dobânzi curente în categoria "restante", "îndoielnice" sau chiar la rezerve", dar aceasta este o excepție, ușor rezolvabilă financiar, dar greu, de suportat sub aspectul efectelor.

4.3. Creanțe restante și creanțe îndoielnice

Clasarea creditelor în curente, restante și respectiv îndoielnice are importante mai ales sub aspectul înregistrării contabile, evident subordonate necesităților managementului bancar.

a) Creanțele RESTANTE sau neplătite la scadență sunt creanțe de orice natură, chiar însoțite de garanții, nerambursate la termenele prevăzute. Pentru evidenta lor se folosesc următoarele conturi.

A B C D

Operațiuni de Operațiuni cu Operațiuni cu Valori mobiliare

trezorerie și clientela titluri și diverse

interbancare

1811-Creante 2811-Creante 3811-Creante 4811-Creante

restante restante restante restante

1812-Dobănzi 2812-Dobănzi 3812-Dobănzi 4812-Dobănzi

restante restante restante restante

1817-Creante 2817-Creante 3817-Creante 4817-Creante

atașate atașate atașate restante

Operațiile pe aceste conturi se fac astfel:

1. La data constatări restante creanțele reprezentând CAPITALUL (creditul) nerambursat se virează la "CREANTE RESTANTE", contabil însemnând:

1811 = Conturi de împrumuturi și credite

2811 CREANTE ale clientelei bancare și nebancare

3811 RESTANTE

4811

2. La aceeași dată creanțele reprezentând DOBÂNZILE ATASATE restante la rambursare se virează la "DOBÂNZI RESTANTE" ceea ce se va reflecta printr-o formulă contabilă

1812 = Conturi de, creanțe atașate" pe

2812 DOBĂNZI lângă conturile de împrumuturi și

3812 RESTANTE credite ale clientelei

4812

3. Dobânzile calculate după înregistrarea la restantă a creditelor se contabilizează în conturile corespunzătoare de "creanțe atașate" adică:

Conturile curente și de corespondent = CREANTE RESTANTE

ale clientelei bancare și nebancare DOBĂNZI RESTANTE

CREANTE ATASATE

Acum intervin diverse aranjamente, renegocieri, reeșalonări, etc.

a) Clientul restant plătește cât și cum poate, de regulă o anumită sumă. Procedura însă trebuie să fie fermă: întâi se recuperează dobânzile restante, apoi creanțele atașate întrucât ambele au fost trecute la ,venituri" și au intrat în calculul profitului și al impozitului pe profit – și după aceea se operează și pe creanțe restante, respectiv pe diminuarea creditului datorat.

b) "Creanțele ÎNDOIELNICE" în care se include atât creanțele restante cât și creanțele obișnuite transferate aici din momentul în care prezintă un caracter contencios.

Conturile de evidenta utilizate sunt ordonate astfel:

A B C D

Operațiuni de Operațiuni cu Operațiuni cu Valori mobiliare

trezorerie și clientela titluri și diverse

interbancare

1821 – Creanțe 2821 – Creanțe 3811 – Creanțe 4821 – Creanțe

îndoielnice îndoielnice îndoielnice îndoielnice

1822 – Dobânzi 2822 – Dobânzi 3822 – Dobânzi 4822 – Dobânzi

îndoielnice îndoielnice îndoieinice îndoielnice

1827 – Creanțe 2827 – Creanțe 3827 – Creanțe 4827 – Creanțe

atașate atașate atașate restante

Când sunt îndeplinite condițiile de contencios se aplică o procedură similară ca regulă cu cea pentru creditele în restantă, adică:

1. Creanțele restante reprezentând CAPITALUL se transferă în conturi de "CREANTE ÎNDOIELNICE".

1821 = 1811 CREANTE

2821 CREANTE 2811 RESTANTE

3821 ÎNDOIELNICE 3811

4821 4811

2. Concomitent DOBĂNZILE RESTANTE se trec și ele în categoria DOBĂNZILOR ÎNDOIELNICE:

1822 = 1811 CREANTE

2822 DOBĂNZI 2811 RESTANTE

3822 ÎNDOIELNICE 3811

4822 4811

3. In ceea ce privește DOBĂNZILE ATASATE creditului restant, respectiv dobânzile calculate din momentul trecerii în restantă până când clientul debitor intră în contencios:

1823 = 1817 CREANTE

2822 DOBĂNZI 2817 ATASATE

3822 ÎNDOIELNICE 3817

4823 4817

0 astfel de soluție ne permite a evidenția exact sumele pretinse la acționarea în executare silită a clientului.

4. Dobânzile calculate după intrarea în contencios și transferul datoriilor clientului în categoria creanțelor și dobânzilor "îndoielnice" se calculează în continuare și se contabilizează în conturile specifice de CREANTE ATASATE creditelor îndoielnice

1827 = Conturi de venituri

2927 CREANTE ____

3827 ATASATE

4827

Includerea la "venituri" a unor dobânzi pentru creditele aflate în litigiu, aceste venituri sunt contabalansate prin constituirea provizioanelor și majorarea corespunzătoare a "cheltuielilor".

5. Dacă presupunem că clientul debitor reîncepe rambursarea datorilor, încasarea lor de către bancă se operează direct pe noile conturi ce reflectă scoaterea din litigiu, adică:

Conturile curente și de = CREANTE ÎNDOIELNICE

corespondent ale clientelei DOBĂNZI ÎNDOIELNICE

bancare și nebancare CREANTE ATASATE

și în acest caz respectând regula creditelor restante, adică se încasează întâi dobânzile îndoielnice, apoi creanțele atașate și în final creanțele îndoielnice.

Contabilitatea administrării riscului general de credit se realizează, pe lângă conturile corespondente, prin contul de gradul 1514 "Rezerva generală pentru riscul de credit", defalcat pe :

5141 – Rezerva generală pentru riscul de credit din profitul BRUT

5142 – Rezerva generală pentru riscul de credit din profitul NET

Pe lângă rezerva generală impusă, de Banca Națională (2%) deductibilă fiscal și operată firesc profitul brut, societățile bancare își pot constituie și o rezerva generală suplimentară, dar care afectează profitul net după impozitare, reținând aici ca ambele componente ale resursei generale au caracter de "capitaluri proprii și asimilate".

Problemele sunt simple, rezerva generală pentru riscul de credit având regimul contabil și fiscal al oricăror "rezerve".

1. Se începe activitatea, se acorda credite clientelei nebancare, iar la 31.12.1996 volumul creditelor în sold este de 600.000 mil. lei :

Rezerva legală 600.000 x 2% 12.000 mil. lei se reflectă contabil astfel:

591 = 5141 12,000 mil.lei

Profit sau pierdere Rezerva generală pentru riscul

de credit din profitul brut

2. Dacă societatea bancară are suficient profit își poate suplimenta această rezervă

din profitul net al respectivului an gestionar:

592 = 5142 800 mil.lei

Repartizarea profitului Rezerva generală pentru riscul

de credit din profitul net

b) din profitul net nerepartizat încă, reportat din anul precedent

581 = 5142 500 mil.lei

Rezultatul reportat Rezerva generală pentru riscul

de credit din profitul net

3. Am ajuns la 31.12.1999 și aveam două situații alternative:

a) Soldul creditelor la 31.12.1999: – 900.000 mil. lei

Soldul creditelor la 31.12.1998: – 600.000 mil. lei

CRESTERE + 300.000 mil. lei

Rezerva legală suplimentară de credit 300.000 x 2% = 6.000 mil.lei se contabilizează

după regula:

551 = 5141 6.000 mil.lei

Profit sau pierdere Rezerva generală pentru riscul

de credit din profitul brut

b) Soldul creditelor la 31.12.1999. – 500.000 mil. lei

Soldul creditelor la 31.12.1998-. – 600.000 mil. lei

SCĂDERE – 100.000 mil. lei

Rezerva legală de credit excedentară : 100.000 x 2% = 2.000 milioane, care trebuie anulată:

5141 = 591 2.000 mil. lei

Rezerva generală pentru riscul de Profit sau pierdere

credit din profitul brut

Acum excedentul de resurse, constituit din profit înainte de impozitare, majorarea profitului anului expirat și implicit vom avea impozit pe profit.

4.După aceeași metodologie se procedează an de an, se mai poate majora și rezerva proprie constituită din profitul net, dar consumarea "rezervei generale pentru riscul de credit din profitul brut", nu se poate face decât după ce au fost epuizate toate celelalte resurse: garanții, provizioane, etc. Dată fiind metodologia analitică de calcul a rezervei generale, se poate lua în calcul fiecare credit rămas definitiv ca nerecuperabil. În această ipostază consumarea părții în cauză din rezerva generală se va reflecta contabil prin înregistrarea sa la venituri:

5141 = 781

Rezerva generală pentru riscul de Venituri din reluarea

credit din profitul brut resursei generale

pentru riscul de credit

4.4. Provizioane specifice de risc

Odată finalizate calculele, în închiderea contabilă a gestiunii ultimei luni a semestrului putem avea una din următoarele ipostaze :

Provizioane calculate pentru 30 iunie 1999 ( să zicem) 250.000 mil. lei

Provizioane constituite și contabilizate anterior – 190.000 mil. lei

DIFERENTA de constituit provizion + 60.000 mil. lei

Conturile ce trebuiesc luate acum în considerație sunt:

291 – "Provizioane pentru creanțe din operațiuni cu clientela" care se împart în:

2911 – "Provizioane specifice de risc de credite;

2912 – "Provizioane specifice de risc de dobândă";

CONTINUT:

-2911 – provizioane specifice constituite pentru acoperirea riscului de credit din operațiuni cu clientela;

-2912 – provizioane specifice constituite pentru acoperirea riscului de dobândă din operațiuni cu clientela;

– 662 – "Cheltuieli cu provizioane pentru creanțe din operațiuni cu clientela", și el evident împart în:

-6621 – "Cheltuieli cu provizioane specifice de risc de credit"

-6622 – "Cheltuieli cu provizioane specifice de risc de dobândă"

CONTINUT:

6621 – provizioane specifice constituite pentru acoperirea riscului de credit din

operațiuni cu clientela;

– 6622 – provizioane specifice constituite pentru acoperirea riscului

de dobânda din operațiuni cu clientela;

Reflecția contabila este evidentă:

662 = 291 60.000 mil. lei

Cheltuieli cu provizioane pentru Provizioane pentru

creanțe din operațiuni cu clientela creanțe din operațiuni

cu clientela

Este fundamental necesar a se retine ca operarea trebuie făcută pe conturile de gradul II astfel că suma provizionului trebuie defalcată pe "capital" și respectiv "dobânda". Pentru aceasta fie se efectuează calculele după procedura descrisă pe fiecare din cele două elemente ale datoriei fie se apelează la separarea sumei globale pe baza ponderii ce o dețin componentele în cauză în totalul expunerii.

b) a doua ipostază:

Provizioane calculate pentru 30 iunie 1999 (să zicem): 160.000 mii lei;

Provizioane constituite și contabilizate anterior: 190.000 mii lei;

DIFERENTA: provizion de anulat: 30.000 mii lei.

Anularea provizioanelor în excedent, rezultate la calculele semestriale, se contabilizează, având în vedere și conturile de "venituri", respectiv:

762 – "Venituri din provizioane pentru creanțe din operațiuni cu clientela", despărțit, după aceleași raționamente:

7621 -"Venituri din provizioane specifice de risc de credit"

7622 – "Venituri din provizioane specifice de risc de dobândă"

CONTINUT:

-7621 – anulări sau diminuări de provizioane specifice de risc de credit pentru operațiuni cu clientela;

-7622 – anulări sau diminuări de provizioane specifice de risc de dobândă pentru operațiuni cu clientela;

Deci vom avea:

291 = 762 30.000 mil. lei

Provizioane pentru creanțe din VENITURI din

operațiuni cu clientela provizioane pentru

creanțe din operațiuni

cu clientela

Și în acest caz remarca anterioară, despre separarea provizionului pentru risc de credit de cel pentru risc de dobândă, rămâne atât ca necesitate cât și procedura de rezolvare.

4. Se pot constituie provizioane pentru protecția creanțelor din operațiuni cu clientela și dincolo de limita reglementată de Banca Națională, numai că ele nu sunt deductibile fiscal, deși, deocamdată multe societăți bancare fac fată cu greu și acestei limite. Sub aspectul tehnicii contabile, reflectarea în conturi este identică, întrucât este vorba de același fenomen economic, limita deductibilității fiind o chestiune de act normative

5. Consumarea provizioanelor are loc atunci când riscul s-a desăvârșit. in principiu aceasta însemnează ca pentru un anume credit acordat unui anume client al băncii s-au întreprins toate demersurile posibile de recuperare, a fost trecut în "restantă" și apoi în categoria "Creanțe îndoielnice"- concomitent cu acționarea în contencios.

S-a procedat la valorificarea garanțiilor, etc. partea rămasă nerecuperabilă regăsindu-se în debitul conturilor : 2821 "Creanțe îndoielnice", 2822 "Dobânzi îndoielnice" și 2827 – "Creanțe atașate". Aceste creanțe se trec în final pe "cheltuieli" existând două conturi prerezervate în planul contabil general, și anume :

667 -"Pierderi din creanțe nerecuperabile acoperite cu provizioane";

668 -"Pierderi din creanțe nerecuperabile neacoperite cu provizioane".

CONTINUT :

– 667 – creanțe sau părți din creanțe acoperite cu provizioane, devenite pierderi definitive;

668 – creanțe sau părți din creanțe devenite pierderi și care nu au făcut obiectul

unui provizion;

Să presupunem deci că pentru un credit, la data constatării definitive a

nerecuperabilității , după valorificarea gajului și a altor garanții, rămânem în următoarea situație în conturi

2821 2911

D Creanțe îndoielnice C D Provizioane specifice C

de risc de credit

.000 6.000.000

D 2822 C D 2912 C

Dobânzi îndoielnice Provizioane specifice

de risc de dobândă

4.000.000

2827 5141

D Dobândă atașată C D Rezerva generală C

pentru riscul de credit din

profitul brut

2.500.000

Total de control: 16.500.000 11.700.000

Procedura contabilă ar fi următoarea:

a) Se trece pe "cheltuieli" (pierderi) capitalul nerecuperat:

– total nerecuperabil : 10.000.000 lei

– acoperit prin provizion (inclusiv prin

rezerva generală ) :

(6.000.000 + 700.000) 6.700.000 lei

– neacoperit prin provizion (diferența): 3.300.000 lei

% = 2821 10. 000. 000 lei

667 – Pierderi din creanțe

nerecuperabile acoperite

cu provizioane 6.700.000 lei

668 – Pierderi din creanțe

nerecuperabile neacoperite

cu provizioane 3.300.000 lei

b) Se procedează la fel cu dobânzile îndoielnice:

(4.000.000 lei sunt acoperite de 5.000.000 lei provizion)

667 = 2828 4.000.000 lei

Pierderi din creanțe Dobânzi

nerecuperabile acoperite îndoielnice

cu provizioane

c) Urmează creanțele atașate nerecuperabile:

– total 2.500.000 lei

– acoperit cu provizion (diferența rămasă de la dobânzile îndoielnice):

2.500.000 – (5.000.000 – 4.000.000) = 1.500.000 lei

– neacoperit prin provizion : 1.000.000 lei

% = 2827 2.500.000 lei

667 – Pierderi din creanțe Dobânzi

nerecuperabile acoperite atașate

cu provizioane 1.500.000 lei

668 – Pierderi din creanțe

nerecuperabile neacoperite

cu provizioane 1.000.000 lei

Se consumă (se anulează, "se reiau") provizioanele, evident prin contrabalansarea

"veniturilor"

2911 = 7621 6.000.000 6.000.000

Provizioane specifice de Venituri din

risc de credit provizioane specifice

de risc de credit

2).

5141 = 781 700.000 700.000

Rezerva generală pentru Venituri din reluarea

riscul de credit din profitul rezervei generale

brut pentru riscul de credit

3). 2912 = 7622 5.5000.000 5.500.000

Provizioane specifice de Venituri din

risc de dobândă provizioane specifice

de risc de dobândă

Într-o situație bilanțieră incompletă prin obstrucționarea soldurilor inițiale și a altor operații colaterale, influenta administrației cantabile a provizioanelor ar fi următoarea:

667- Pierderi din creanțe nerecuperabile 7621- Venituri din provizioane specifice

acoperite cu provizioane 12.200.000 6.000.000

668 – Pierderi din creanțe nerecuperabile 7622 – Venituri din provizioane de risc

neacoperite cu provizioane 4.300.000 de dobândă 5.500.000

781 – Venituri din reluarea rezervei

generale pentru riscul de credit

700.000

SUBTOTAL 16.500.000

PIERDERE NETĂ – 4.800.000 11.700.000

TOTAL 11.700.000 11.700.000

Creanțe totale de recuperat însumând 16.500.000 (10.000.000 + 4.000.000 + 2.500.000) lei și am avut provizioane specifice, inclusiv rezerva generală, constituite în suma de 11.700.000 (6.000.000 + 5.000.000 + 700.000 lei).

Sub aspectul practicii economice generale, al realităților cu care se confruntă societățile bancare – pe de o parte din partea clienților – pe de alta parte datorită reglementărilor și procedurilor, apar mai multe aspecte cum ar fi:

a) Dacă există și o șansă minimă în viitor pe clientul ale cărui creanțe le-am anulat pe seama provizioanelor și a pierderilor (îndeosebi persoane fizice, mici întreprinzătorii S.R.L- uri care pot apare sub alt nume, dar și societăți care nu se desființează) atunci întreaga datorie se menține în evidenta cu ajutorul conturilor extrabilanțiere, ceea ce în cazul derulat anterior ar însemna:

993 = 999 16.500.000 16. 500.000

Creanțe scoase din activ CONTRAPARTIDĂ

urmărite în continuare

Dacă suma creanțelor nerecuperabile (luate separat, pentru capital si respectiv

dobânzi îndoielnice plus dobânzi atașate) este mai mică decât provizioanele constituite, excedentul de provizioane constituite se trece la "venituri" după aceleași formule contabile specifice provizioanelor în aceste cazuri nu se mai apelează la "rezerva generală pentru riscul de credit" care urmează a fi regularizată la prima recalculare globala a acesteia.

Imposibilitatea individualizării provizioanelor și a rezervei constituite pentru fiecare

credit în parte, la data trecerii lui pe "Cheltuieli" ca urmare a nerecuperabilității. Provizioanele sunt constituite analitic pentru fiecare credite în funcție de performantele lui și se regăsesc în balanța analitică de calcul la închiderea semestrului gestionar anterior lichidării creanței (dar și "dosarul creditului" existent la subunitatea bancară prin care s-a derulat). Rezerva generală pentru riscul de credit, chiar dacă a fost calculată global, o putem determina, ea fiind egală cu 2% din suma creditului (capital numai) existenta în sold la 1 ianuarie a anului când creditul trece în nerecuperabilitate.

Pe măsura consolidării societății bancare se mai pot constitui și alte categorii de provizioane (risc de credit și risc de dobândă din profitul net, risc general, etc.) de manieră ca insolvabilitatea unui client, de regulă mare, să nu influențeze rezultatele financiare ale băncii.

Protecția împotriva riscului este vitală, dar aceasta nu înseamnă slăbirea vigilentei în evitarea riscului încă de la acordarea creditului, dar și pe parcursul derulării lui.

CONCLUZII

Deși reglementată printr-o serie de acte normative ale Băncii Naționale a României, creditul – ca sursă fundamentală pentru dezvoltarea economică în actuala etapă – rămâne încă o necunoscută sub impactul a o serie de factori subiectivi, obiectivi, de evoluție imprevizibilă a capacității de reziliență a agentului client, de starea economica generală, de management și conduită a administratorilor, de încă multe altele, în care flerul bancherului poate deține o poziție cheie.

Acesta este și motivul pentru care, prudenta și protecția bancară impun: o cercetare și evaluare fundamentală a fiecărui client în momentul angajării operației de creditare.

– urmărirea periodică a clientului beneficiar de credite, nu numai în ceea ce privește rambursarea datoriei dar și a situației sale economice actuale și previzibile.

– o analiză foarte atentă a fiecărui credit în parte atunci când el trebuie trecut în categoriile restante și apoi îndoielnice, acționarea în contencios, executarea garanției.

– raportarea periodică a situației generale a creditelor și dobânzilor atașate, către Banca Națională a României, ca o măsură de analiză comparată și inițiere a unor măsuri prudențiale sau de sprijin necesare.

În fata acestor argumente credem că nu ar fi total lipsită de interes prezentarea unei proceduri comune de evaluare a clienților și creditelor, pornind încă din faza de solicitare a acestuia.

Din studiul efectuat la B.C.R. Sucursala Caransebes, privind problematica creditelor au rezultat următoarele concluzii privind modul de acordare, urmărire și de încasare a creditelor acordate.

În practica bancară se disting două momente de creditare:

a) Angajamentul de a pune la dispoziție fonduri și angajamente prin semnătură, operațiuni care se înregistrează în contabilitatea băncii folosind conturi în afara bilanțului;

b) Punerea la dispoziția clienților băncii a fondurilor necesare, operațiuni care se înregistrează în conturi bilanțiere.

Principalele caracteristici ale operațiunilor de creditare sunt următoarele:

– creditul poate fi acordat, de regulă sub forma unui credit global de exploatare sau pentru finanțarea unor necesitați specifice, cum sunt procurarea de echipament, stocuri etc.

– credite acordate sub forma unei autorizări sau unui avans la termen fix, care se materializează în efecte de comerț, în generai cambii și bilete la ordin subscrise de clientela în favoarea băncii sale care le scontează, și ordine de plata cu scadență prestabilită, întocmite de agenții economici, pe baza cărora, la datele convenite, se vor debita conturile acestora.

Agenții economici pot beneficia de următoarele categorii de credite:

– creanțe comerciale;

– credite de trezorerie;

credite pentru exporte;

credite pentru echipament credite pentru bunuri imobiliare;

alte credite acordate clientelei.

De asemenea, banca poate acorda clientelei financiare sau se poate împrumuta de la clientela financiară. Evidenta creditelor acordate agenților economici se tine cu ajutorul conturilor din grupa 20 "Credite acordate clientelei". Conturile de credite au funcție contabilă de activ, se debitează cu valoarea creditelor acordate și se creditează pe măsură ce creditele se rambursează. Soldul debitor reprezintă creditele acordate și încă nerambursate.

Verificarea garanției creditelor de către bancă se urmărește să existe o concordantă deplină între stocuri de valori materiale și cheltuieli de producție creditabile existente si volumul creditelor acordate și evidențiate.

Controlul utilizării, și garanției creditelor cuprinde două componente distincte.- controlul faptic și analiza financiară.

Controlul faptic se face prin sondaj și are ca obiective principale: respectarea graficului de acordare și rambursare a creditului, analiza realizării fluxului de numerar, utilizarea creditului potrivit destinației pentru care au fost

aprobate, modul de folosire a capacităților de producție, depozitarea și conservarea produselor realizate, concordanta datelor din documentele prezentate băncii cu cele din evidenta contabilă.

Analiza financiară constă în analiza graficului de acordare și rambursare a creditelor, analiza echilibrului financiar și determinarea bonității.

BIBLIOGRAFIE

– Conf. dr. D.Cotlet – Contabilitate bancară – Editura Mirton, 2000

– Dr. C.M. Drăgan – Sisteme avansate de contabilitate bancară – Ediția Universul 1998

– Fundamentele profesiunii bancare- Economia și rolul băncilor- Institutul Bancar Român

– Monitorul Oficial al României – 27 august 1997 – Ordin privind aprobarea Planului de

conturi pentru societățile bancare și a normelor metodologice de utilizare a acestuia.

– Anale seria 111 din 1996 – editura SEGA Internațional 1996

– Anale seria 111 din 1997 – editura SEGA Internațional 1997

– Revista Finanțe, bănci, asigurări, nr.6 din iunie 1999 – revista lunară editată de Tribuna

Economică.

– Revista Finanțe, bănci, asigurări, nr. 4 din aprilie 1999 – revista editată de Tribuna

Economică.

– Revista Finanțe, bănci, asigurări, nr.3 din martie 1999 – revista editată de Tribuna

Economică.