Evidenta Contabila In Partida Simpla la Unitatile de Cult

Evidenta contabila in partida simpla la unitatile de cult

LISTA ABREVIERILOR

Alin.= alineatul/alineatele

Art. = articolul

Cap. = Capitolul

Cf. = conform

HG = Hotărârea de Guvern

lit. = litera/literele

MF = Ministerul Finanțelor

M.Of. = Monitorul Oficial

nr. = numărul

O. = ordinul

OG = Ordonanța de Guvern

OMF sau Ordinul MF = Ordinul Ministerului Finanțelor

OMFP = Ordinul Ministerului Finanțelor Publice

OUG = Ordonanța de Urgență a Guvernului

Pct. = punctul

urm. = următoarele.

INTRODUCERE

Realitățile societății moderne ne arată că, odată cu dezvoltarea economiei de piață și sporirea gradului de complexitate a acesteia, trebuie să se dezvolte corespunzător – ca arie, conținut și operativitate și informația economică, pentru ca ea să poată furniza elementele necesare luării deciziilor, să poată reflecta exact situația patrimonială a oricărei entități, inclusiv a celei de cult bisericesc.

Structurată în șapte capitole, lucrarea înglobează în ea fiecare etapă a conducerii contabilității unităților de cult. Începând cu descrierea contabilității în partidă simplă la unitățile de cult, prezentarea registrelor obligatorii de ținere a evidenței contabile, a modalităților de întocmire, verificare, certificare și până la procedura de înstrăinare a bunurilor și averilor Bisericii.

În primul capitol am tratat despre rolul sau calitatea Bisericii ca instituție în Stat. După cum bine știm Biserica n-a fixat o învățătură despre Stat și rapoartele cu acesta, însă avem numeroase îndemnuri pentru a respecta valorile Statului: Însuși Mântuitorul ne spune să dăm cezarului ce este al cezarului, iar canoanele Sfinților Părinți ne obligă să respectăm Statul și legile lui. Acesta ne oferă și ne asigură libertatea de credință.

Biserica este o instituție publică și viața religioasă manifestată prin credința religioasă a fiecărui cetățean nu se poate sustrage în cadrul unei societal de la procesul de instituționalizare care se concretizează în instituții proprii social-religioase și juridico-religioase.

Din punct de vedere juridic prin Biserică se înțelege cultul creștin ca instituție care se divide în diverse culte: ortodox, catolic, creștin-evanghelic, reformat sau unitarian etc..

Religia este deopotrivă o realitate socială și individuală și ea trebuie privită și tratată în viața de stat, atât ca o chestiune socială, cât și ca o chestiune particulară.

Fiecare stat, după ce adoptă teoretic o atitudine precisă față de religie, își traduce practic atitudinea prin legi juridice, fixând cadrele legale în care viața religioasă particulară se poate manifesta în condițiile vieții de stat ca o instituție publică în cazul că ea este colaboratoare a statului și-i este de folos în acțiunea sa de guvernare.

În lucrarea de licență, am încercat să prezint succint și secvențial principiile și normele metodologice prevăzute de literatura de specialitate și legislația economică națională, cu privire la activitatea economico-financiară din cadrul unei instituții de cult.

În capitolul III am prezentat pe lângă toate registrele și documentele justificative și normele generale privind completarea acestor registre și documente financiar-contabile, arătând importanța lor la prelucrarea, centralizarea și înregistrarea în evidență contabilă în partidă simplă a operațiunilor consemnate în documentele justificative.

În momentul efectuării operațiunilor economico-financiare se consemnează în documente justificative, care stau la baza înregistrărilor în registre și alte formulare contabile. Am prezentat apoi elementele principale pe care trebuie să le cuprindă documentele justificative.

În capitolul IV am tratat evidența bunurilor materiale ale parohiei, începând cu prezentarea modului de proveniență a bunurilor materiale, operațiunile ce privesc evidența bugetar-contabilă și cantitativ-valorică a materialelor și a bunurilor de inventar și procedura de achiziție și înstrăinare a bunurilor materiale ale unităților de cult.

În capitolul V am prezentat evidența financiară a bunurilor și a valorilor bănești ale parohiei. Operațiunea privind evidența valorilor bănești, proprietatea parohiei este împărțită în operațiuni de încasări și operațiuni de plăți. Am tratat apoi, în parte, evidența încasărilor și cea a plăților.

În capitolul VI am vorbit despre modul de întocmire a bugetului unei unități de cult, prezentând în detaliu procesul bugetar, conținutul și semnificația bugetului, principiile bugetare și încheind cu principalele surse de venituri și cheltuieli ale unei parohii.

În capitolul VII am prezentat inventarierea bunurilor materiale și am tratat mai întâi despre noțiunea și funcțiile inventarierii, apoi despre clasificarea inventarierilor și etapele care trebuie urmate în procesul de inventariere.

Pe parcursul lucrării am prezentat sistemul de contabilitate în partidă simplă, în sensul prezentelor norme metodologice și ansamblul registrelor și documentelor contabile, legal reglementate, care servesc la înregistrarea în contabilitate, în mod obligatoriu cronologic și sistematic, a operațiunilor economice consemnate în documentele justificative.

În urma parcurgerii materialului bibliografic, a indicațiilor primite de la coordonatorul și îndrumătorul acestei teze, am constatat că reflectarea reală și oportună a patrimoniului unei instituții de cult se poate realiza numai cu ajutorul unui sistem contabil bine organizat, care să țină seama, în primul rând, de legislația economică națională și, în al doilea rând, de particularitățile concrete ale unității de cult respective.

CAPITOLUL I

BISERICA, INSTITUȚIE ÎN STAT

Biserica și credincioșii nu pot să lucreze pentru mântuire fără a ține cont de realitatea materială a vieții, deoarece atât după natura lor materială, cât și după cea duhovnicească, trăiesc și lucrează în timp. Pentru îndeplinirea misiunii sale, Biserica își îndeplinește acțiunea prin oameni și de aceea a ținut cont de realitatea vremurilor în care a viețuit omul.

Biserica nu și-a fixat o învățătură sau o doctrina a ei despre stat și despre raporturile cu acesta, pentru că în Sfânta Scriptură, Sfânta Tradiție și în Sfintele Canoane nu se găsește vreo învățătură despre stat. În Sfânta Scriptură se vorbește numai despre stăpânirea pe care o reprezintă Statul în genere, de atitudinea pe care trebuie să o aibă credincioșii și biserica față de această stăpânire (Matei 22,21; Luca 20,25; Romani 13,1-5;I Petru 2,13,14,17; I Timotei 2,1-2; Ioan 19,11 ). Prin cuvintele : “Împărăția mea nu este din lumea aceasta” ( Ioan 18,36 ) se arată că Biserica deși organizată în chip de comunitate pământească, totuși ea nu se opune Statului, și nici nu concurează împărăția acestuia, ci servește doar pentru dobândirea împărăției cerurilor. În acest fel a înțeles, a crezut și s-a comportat totdeauna conducerea Bisericii Ortodoxe, care nu a căutat să se suprapună Statului. După învățătura Bisericii Ortodoxe, creștinii sunt datori să respecte Statul și rânduielile lui în mod conștient. La rândul ei, Biserica cere Statului să i se asigure libertatea de credință și libertatea religioasă. Aceasta relație dintre Biserică și Stat s-a reflectat și în normele ei legale, în canoane, și chiar în cultul public ( spre exemplu Can. 84 Ap. : Dacă va defăima cineva fără dreptate, pe împărat sau pe dregători să ia pedeapsă; și dacă va fi cleric să se caterisească, iar de va laic să se afurisească ).

În mod tradițional, relațiile dintre Biserică și Stat în țările majoritar ortodoxe au urmat principiul bizantin al armoniei, al înțelegerii și cooperării dintre cele două instituții distincte: una spirituală și alta politică, pe care le unea însă viața socială comună a credincioșilor Bisericii și a cetățenilor Statului.

Totuși, în Țările Române simfonia din Imperiul Bizantin a fost adaptată la realitățile Principatelor și apoi ale Statului Român modern, influențat de spiritul occidental secularizat. În plus, simfonia  Biserică-Stat n-a fost niciodată simetrică în sensul de egalitate de forțe similare, ci mai totdeauna asimetrică și denivelată. Biserica se ruga permanent pentru Stat, iar adesea ea se și ruga de Stat, ca să o ajute. Statul, la rândul său, sprijinea Biserica, dar era și tentat adesea să aservească Biserica.  

Oricum, în viața poporului român, Biserica Ortodoxă n-a fost niciodată un rival sau un concurent real al Statului, ci spațiul în care lumea trecătoare, a pământului, se întâlnește cu Împărăția veșnică, a cerului, arcul dintre "arșița" zilei de acum și speranța zilei de apoi.
Constituția României din 2003, ca și cea din 1991, definește relația Stat-Biserică sau, mai precis, relația Stat-Culte (Art. 29), folosind termenii următori: "Cultele religioase sunt libere să se organizeze potrivit statutelor proprii, în condițiile legii (…). Cultele religioase sunt autonome față de Stat și se bucură de sprijinul acestuia, inclusiv prin înlesnirea asistenței religioase în armată, în spitale, în penitenciare, în azile și în orfelinate" (Art. 29.5).

Autonomia Bisericii față de Stat și sprijinul din partea acestuia rezumă, de fapt, tradiția coexistenței Statului și Bisericii încă de la începutul primelor state românești medievale din secolul al XIV-lea.

Desigur, atât forma autonomiei Bisericii față de Stat, cât și intensitatea sprijinului acordat de către Stat Bisericii au variat de la un principe-domnitor la altul și de la o epocă la alta, astfel încât existau mari deosebiri între modul cum trata Biserica domnitorul Ștefan cel Mare și Sfânt (sec. XV), care a sporit averile mănăstirilor, în comparație cu domnitorul Alexandru Ioan Cuza, care a secularizat, sau etatizat, averile mănăstirești (sec. XIX), asigurând totuși salarizarea clerului.

Tradiția autonomiei Bisericii față de Stat și a sprijinului Statului față de Biserică a fost menținută într-o formă minimală chiar și în timpul regimului comunist, întrucât Constituția Republicii Populare Române sau a Republicii Socialiste România nu prevedea expres o separație între Stat și Biserică, iar Statul acorda un sprijin financiar minimal pentru salariile preoților.

Desigur, autonomia cultelor în regimul comunist era foarte limitată, iar controlul Statului asupra cultelor era opresiv, deoarece ateismul era ideologia oficială a Statului. Studii recente arată că niciodată Biserica n-a fost deplin autonomă față de Stat și nu a dispus de o situație materială suficient de consistentă și stabilă pentru a nu avea nevoie de sprijinul Statului român. Această situație se perpetuează și astăzi, mai ales datorită crizei economice. Astfel, sprijinul Statului față de cultele religioase, stipulat în Constituțiile României de după 1989, nu se datorează numai tradiției, ci și realității actuale concrete.

Totuși, ponderea tradiției contează mai mult decât situația economică. În acest sens, există țări europene occidentale cu o economie bogată, precum Italia, Germania, Belgia, dar cu toate acestea sprijinul Statului față de Biserică sau față de unele culte religioase tradiționale în țările respective se practică în baza tradiției multiseculare.

Însă tradiția aceasta de susținere a Bisericii de către Stat însemnează și o recunoaștere constantă de către Stat a rolului pe care Biserica l-a jucat de-a lungul timpului în viața unui popor, în promovarea limbii și culturii naționale, în viața spirituală și socială a unui Stat.

În acest sens, în România, noua Lege privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor pleacă de la premisa de bază a recunoașterii de către Stat a rolului pozitiv al cultelor în viața societății românești:

"Statul român recunoaște cultelor rolul spiritual, educațional, social-caritativ, cultural și de parteneri sociali, precum și statutul  acestora de factori ai păcii sociale" (Art. 7, 1).

"Statul român recunoaște rolul important al Bisericii Ortodoxe Române și al celorlalte Biserici și Culte recunoscute, în istoria națională a României și în viața societății românești"  (Art. 7, 2).

"Cultele recunoscute sunt persoane juridice de utilitate publică. Ele se organizează și funcționează în baza prevederilor constituționale și ale prezentei legi, în mod autonom, potrivit propriilor statute" (Art. 8, 1).

Ca urmare a acestei atitudini, o notă deosebită în noua Lege a cultelor este posibilitatea parteneriatelor sociale de interes comun încheiate între Stat și Biserică sau Culte (Art. 9, 5). În acest sens, se trece de la simpla respectare a libertății religioase și a autonomiei cultelor la cooperarea – parteneriat social  – dintre Stat și Biserică în viața societății românești. Tot în această perspectivă se menționează și faptul că "Statul sprijină activitatea Cultelor ca furnizor de servicii sociale" (Art. 10, 6).

Aceste accente noi privind cooperarea dintre Stat și Biserică în domeniul vieții sociale se explică nu numai prin încrederea de care se bucură Biserica în rândurile populației României, românii fiind unul dintre popoarele cele mai religioase ale Europei, ci și prin nevoia de a face față multor probleme de ordin social: sărăcia, sănătatea precară a populației, migrația, șomajul, ajutorarea bătrânilor, a copiilor, a persoanelor defavorizate etc.
Desigur, toate aceste probleme ale societății românești nu sunt numai probleme sociale ale Statului, ci și probleme pastorale ale Bisericii sau ale cultelor religioase.
Cu alte cuvinte, libertatea – autonomia cultelor și egalitatea cultelor religioase față de Stat nu exclude coresponsabilitatea și cooperarea lor cu Statul, în rezolvarea problemelor majore și urgente ale societății românești actuale.

În acest sens, tradiția trebuie înțeleasă ca fiind un proces dinamic al fidelității creatoare față de principiul de bază, iar nu simpla copiere a unor modele din trecut.

Pluralismul social și religios cere un efort sporit pentru o conviețuire pașnică între culte și chiar o cooperare a lor în acțiuni de interes comun. Dacă în Constituția României se precizează că "În relațiile dintre culte sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau acțiuni de învrăjbire religioasă" (Art. 29, 4), în noua Lege a cultelor același principiu este completat cu formularea: "Raporturile dintre culte se desfășoară pe baza înțelegerii și a respectului reciproc" (Art.13,1).

Noua Lege a cultelor precizează, de asemenea, că libertatea cultelor religioase este asociată cu obligația acestora "să respecte Constituția și legile țării și să nu aducă atingere siguranței naționale, ordinii, sănătății și moralei publice, precum și drepturilor și libertăților fundamentale ale omului" (Art. 5, 3).

O importanță deosebită este acordată, în această noua Lege a cultelor, și învățământului religios și teologic, organizat de culte și sprijinit de Stat  (Art. 32-35). În plus, este menționată și posibilitatea organizării unui învățământ confesional de toate gradele și formele, în condițiile legii învățământului național (Art. 39). Prin aceasta se accentuează, de fapt, recunoașterea rolului pozitiv al cultelor în domeniul educației. Și aici se vede legătura dintre tradiție și actualitate, dintre experiența pozitivă din trecut și necesitatea unor forme noi de aplicare a acesteia.

Este de remarcat că noua Lege a cultelor nu s-a limitat doar la experiența românească, ci a avut în vedere și contextul internațional european în care trăim, ținând cont și de necesitatea concordanței noii Legi cu tratatele internaționale la care România este parte (cf. Art. 1, 1).

Faptul că acest proiect a fost elaborat prin consultarea cultelor recunoscute din România, cu experți internaționali în domeniu, precum și cu diferite instituții (ministere) ale Statului român a constituit un proces, deodată complex, necesar și benefic.

În baza noii Legi a cultelor, relațiile dintre Stat și culte vor fi mai bine definite și cu rezultate practice multiple, favorabile societății românești actuale. Aceasta presupune însă un dialog sistematic între Stat și Biserică privind posibilitățile și domeniile de cooperare Stat-Biserică.

Din partea Bisericii este necesară o reflexie teologică profundă privind legătura dintre etică și politică, dintre spiritual și social, dintre național și universal, dintre local și global.

O atenție deosebită trebuie acordată reflexiei comune privind natura și finalitatea libertății, precum și asupra relației dintre libertate și responsabilitate în societatea de astăzi, și mai ales asupra relației dintre libertatea individuală și solidaritatea socială.

În timpul comunismului ne preocupa întrebarea: cum dobândim libertatea? Acum, trebuie să ne întrebăm mereu: cum folosim libertatea noastră? Îndeosebi pentru a deveni mai umani, pentru a apăra și promova demnitatea umană, creată după chipul lui Dumnezeu.

Pentru cultele religioase, viața omului nu are doar o dimensiune istorică, temporală, ci și una eternă. Totuși, viața eternă sau mântuirea depinde de faptele noastre săvârșite în istorie, în raport cu semenii noștri. De aceea, libertatea în acțiune are nu numai o consecință terestră sau socială, ci și una transcendentă sau spirituală.

Prin aceasta desfășurare a legilor statului cu privire la realitățile cu care confrunta Biserica în noua societate, se conturează intențiile Statului modern de a participa alături de Biserica la împlinirea dezideratelor Dumnezeiești. Relația Biserica Stat trebuie sa facă apel totdeauna la tradiție, căutând însă întotdeauna linia progresului.

Cu privire la raporturile dintre Biserică și Stat, Biserica Ortodoxa Romana a dovedit ca urmează calea tradițională evanghelică a Ortodoxiei, aceea de slujire a omului diaconia, deopotrivă și de slujire a lui Dumnezeu.

Biserica noastră ține seama și astăzi ca și în trecut de faptul că relațiile sociale dintre oameni se schimbă continuu, și că este de datoria ei să țină seama mereu de noile relații care le înlocuiesc pe cele vechi.

Pentru a fi utila oamenilor, și pentru a-și onora menirea sa în lume, Biserica ține cont de faptul că lumea se schimbă mereu, și mereu trebuie să aducă lumea la Dumnezeu. Pentru aceasta trebuie să se implice în toate aspectele vieții credincioșilor ei, dialogând și conlucrând cu statul pentru ușurarea și îmbunătățirea calității vieții omului.

CAPITOLUL II

PRINCIPII ALE ORGANIZĂRII ADMINISTRAȚIEI BISERICEȘTI

De la principiile și regulile privind organizarea evidenței contabile în partidă simplă în general sunt o serie de particularități determinate de specificul activităților care fac obiectul evidenței contabile, ceea ce se menționează și în art.12 al Regulamentului de aplicare a Legii contabilității, ultimul aliniat: „în baza planului de conturi general și a normelor de aplicare a acestuia, ministerele, departamentele, unitățile de cult, asociațiile profesionale și alte persoane autorizate pot elabora planuri de conturi și norme de utilizare specifice ramurilor și sectoarelor de activitate, cu avizul Ministerului Finanțelor".

Iar la art.18 din același Regulament se menționează: „Consiliile locale comunale, unitățile de cult, asociațiile de locatari (proprietari după Legea nr.114/1996), precum și asociațiile familiale și persoanele fizice autorizate să desfășoare activități independente pot conduce contabilitatea în partidă simplă, cu condiția să asigure:

a) înregistrarea cronologică și sistematică în contabilitate a operațiunilor
patrimoniale în funcție de natura lor, în mod unilateral, numai în debitul sau creditul unor
conturi, fără utilizarea unui cont corespondent;

b) stabilirea totalului debitului și al creditului, precum și a soldului fiecărui cont.

Deși unitățile patrimoniale care conduc contabilitatea în partidă simplă nu au obligația să întocmească bilanț contabil, Ministerul Finanțelor, prin norme metodologice, poate să impună întocmirea de bilanț contabil unor asemenea unități. Un astfel de exemplu îl constituie Secretariatul de Stat pentru Culte care administrând și fonduri primite de la buget sub formă de subvenții, primite în completarea veniturilor sale proprii (vezi art. 32 din Dec. nr. 177/1948) pentru finanțarea cheltuielilor de salarii și investiții, este obligat să raporteze prin bilanț și dare de seama contabilă, trimestrial, modul de folosire a acestora la Ministerul Finanțelor. Pentru aceasta se folosește planul de conturi al instituțiilor publice aprobat prin Ordinul MF nr. 324/1984 întrucât cel aprobat pentru organizații obștești, prin Ordinul MF nr. 315/1985, construit pe structura primului, a fost înlocuit cu planul de conturi aliniat la agenții economici și aprobat prin Ordinul MF nr. 1591/1998, dar care nu e aplicat la acest nivel, ci numai la episcopii și protoierii; pentru veniturile și cheltuielile lor acestea întocmesc bilanț anual ca persoane juridice fără scop lucrativ (nu persoane juridice de drept public). Acest sistem nu se aplică și parohiilor, care țin numai o evidență în partidă simplă pentru toate sumele pe care le administrează, atât din alocații de la buget transmise de Secretariatul de Stat pentru Culte, cât și din venituri proprii și raportează distinct pe cele pe care le primesc de la buget Secretariatului de Stat pentru Culte. Procedeul este reglementat în baza art. 18 din Regulament, completat acum prin pct.2.2, alin. 10 din Normele metodologice nr.460051/2001 (nepublicate în M.Of.) și pct.15 alin.1 din Normele anexă la Ordinul MF nr.1591/1998, care dă dreptul unităților de cult, ca prin opțiune să țină evidență contabilă în partidă simplă „potrivit hotărârilor proprii adoptate în acest sens". Potrivit art.18 din Regulament, Ministerul Finanțelor poate aproba conducerea contabilității în partidă simplă și altor unități patrimoniale, la cererea acestora, însușită de direcțiile generale ale finanțelor publice și controlului financiar de stat județene și a municipiului București.

Ca principiu general stabil de Regulament, evidența contabilă în partidă simplă o conduc cei care nu au personalitate juridică și nu desfășoară o activitate comercială, unde unitățile de cult nu se încadrează fiindcă sunt persoane juridice și desfășoară și activități comerciale pentru realizarea veniturilor proprii din valorificarea produselor primite în natură de la sectorul lor economic organizat distinct.

Unitățile de cult sunt organizate în baza Statutului, ca persoane juridice de drept public (art.186)" și în baza Dec. nr.177/1948 privind regimul juridic al cultelor, ca persoane juridice dar fără ,, de drept public" și a Legii nr.21/1924 a persoanelor juridice, ca persoane juridice de drept privat. De la bun început acestea au personalitate juridică, dar nu aplică evidența contabilă în partidă dublă decât de la protoierii (protopopiate) în sus. La parohii, așa cum am precizat deja, se aplică contabilitatea simplă,- ca urmare a unei decizii a Sfântului Sinod, pentru care există abia acum precizarea necesară acestui drept făcută prin Normele metodologice nr. 460.051 /20.01.2001 privind închiderea conturilor, întocmirea, verificarea și centralizarea bilanțurilor contabile ale persoanelor juridice fără scop lucrativ pe anul 2000, la pct.1.2 alin.10:„Unitățile de cult și asociațiile de proprietari (locatari) au obligația să organizeze și să conducă contabilitatea proprie potrivit Legii contabilității nr.82/1991, republicată și ale regulamentului de aplicare ale acesteia, aprobat prin HG nr. 704/1993, în partidă dublă (art. 5, alin. 1 din lege) sau în partidă simplă (art.5. alin.2 din lege; pct. 18 din regulament; pct. 15, alin. 1 din Anexa la Ordinul MF nr. 1591/1998) prin opțiune, potrivit hotărârilor proprii adoptate în acest sens". Și potrivit acestor norme au obligația să depună bilanț contabil numai acele unități de cult și asociații de proprietari (locatari) care în anul 2000 au organizat și condus contabilitatea proprie în partidă dublă, utilizând Planul de conturi pentru persoanele juridice fără scop lucrativ și normele metodologice de utilizare a acestuia, aprobate prin Ordinul MF nr.1591/1998-MOnr.480 bis/1998. Cele care au condus contabilitatea în partidă simplă vor raporta numai modul de utilizare a subvențiilor primite instituțiilor care le-au acordat.

Organizarea evidenței contabile în partidă simplă la unitățile de cult nu se încadrează în Ordinul nr.215/2000 pentru că ele nu se impun pentru excedentul de venituri realizat peste nivelul cheltuielilor în baza OG nr. 73/1999, ci în baza OG nr.70/1994 și numai dacă realizează profit din activități economice, cu excepția celor prevăzute la art.2(2) lit. f) din OG nr. 217/1999 care privește veniturile obținute din producerea și valorificarea obiectelor și produselor necesare activității de cult potrivit Legii nr. 103/1992 privind dreptul exclusiv al cultelor religioase pentru producerea obiectelor de cult. Nici la plata TVA nu sunt incluse aceste unități. Conform art.3 lit. b) din OUG nr. 17/2000, nu se cuprind în sfera de aplicare a TVA „organizațiile care desfășoară activitate de natură religioasă, publică sau civică". Nu se spune însă aici nimic de unitățile de cult care nu sunt organizații, ci persoane juridice așa cum prevede art.28 din Dec.nr.177/1948 sau persoane juridice de drept public, așa cum prevede Statutul din 1948, la art.186.

Pentru atelierele de producție organizate pe lângă unitățile de cult ca subunități fără personalitate juridică există anumite particularități cu privire la organizarea evidenței contabile în partidă simplă. Acestea sunt obligate să întocmească și să urmărească costurile pe comenzi, lucrări sau produse, cu ajutorul următoarelor formulare specifice:

Fișa limită de consum, cod 14-3-4/bA

Fișa limită de consum colectivă, cod 14-3-4/cA

Lista zilnică de alimente, cod 14-3-4/dA

– Jurnal pentru repartizarea și decontarea cheltuielilor de producție, cod 14-6-11 sau14-6-11/a

Fișa de cont analitic pentru cheltuieli efective , cod 14-6-21

Fișa de cont analitic pentru cheltuielile indirecte de producție, cod 14-6-21/a

Pentru aceste activități extragem din OUG nr.17/2000 privind TVA prevederile unor articole care interesează, cum ar fi:

„Art. 6. A, lit. k) sunt de asemenea scutite:

k) 4. editarea, tipărirea și/sau vânzarea de manuale școlare și/iau cărți, exclusiv cu caracter de reclamă și publicitate;

k) 11. activitatea contribuabililor cu venituri din operațiuni impozabile declarate la organul fiscal sau realizate, de până la 5000 RON anual"

Pentru sectorul de producție al subunităților fără personalitate juridică care desfășoară activități cu caracter economic este necesară cunoașterea structurii cheltuielilor indirecte – comune de secție și gospodărești – și a cheltuielilor de desfacere, precum și a modului lor de repartizare asupra produselor și serviciilor.

CAPITOLUL III

CONTABILITATEA ÎN PARTIDĂ SIMPLĂ LA UNITĂȚILE DE CULT

3.1. Legislația privind evidența contabilă în partidă simplă

În Legea contabilității, nr. 82 / 24.12.1991, republicată (14.01.2005), sunt precizate la Art. 1 persoanele juridice obligate să conducă contabilitate financiară:

“ART. 1

(1) Societățile comerciale, societățile/companiile naționale, regiile autonome, institutele naționale de cercetare-dezvoltare, societățile cooperatiste și celelalte persoane juridice au obligația să organizeze și să conducă contabilitatea proprie, respectiv contabilitatea financiara, potrivit prezentei legi, și contabilitatea de gestiune adaptata la specificul activității.

(2) Instituțiile publice, asociațiile și celelalte persoane juridice cu și fără scop patrimonial, precum și persoanele fizice care desfășoară activități producătoare de venituri au, de asemenea, obligația să organizeze și să conducă contabilitatea proprie, respectiv contabilitatea financiara si, după caz, contabilitatea de gestiune.”

Art. 5, al Legii contabilității acordă în condiții speciale posibilitatea organizării contabilității în partidă simplă:

“ART. 5

(1) Persoanele prevăzute la art. 1 au obligația să conducă contabilitatea în partida dubla și să întocmească situații financiare anuale.

(2) Categoriile de persoane care pot tine contabilitatea în partida simplă se stabilesc prin ordin al ministrului finanțelor publice.

(3) Pentru organizații patronale și sindicale, precum și pentru alte categorii de organizații fără scop patrimonial, care nu desfășoară activități economice, Ministerul Finanțelor Publice aproba un sistem simplificat de raportare financiara, având în vedere și cerințele organismelor europene de profil.”

OMFP Nr. 2329 / 28.12.2001 aprobă Normele metodologice privind organizarea și conducerea contabilității în partidă simplă de către persoanele juridice fără scop lucrativ.

Cap. 1, Sfera de aplicare, acordă dreptul unităților de cult să organizeze contabilitate în partidă simplă.

“1. Categoriile de persoane juridice fără scop lucrativ care pot organiza și conduce contabilitatea în partidă simplă, potrivit Ordinului ministrului finanțelor nr. 1.591/1998 privind aprobarea Planului de conturi pentru persoanele juridice fără scop lucrativ și a normelor metodologice de utilizare a acestuia, sunt următoarele:

a) unitățile de cult;

b) asociațiile de proprietari;

c) asociațiile și fundațiile cărora li se aplică regimul juridic prevăzut de Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, sau alte organizații de acest fel, cu excepția celor care, potrivit legii, sunt recunoscute ca fiind de utilitate publică.”

OMFP 1829 / 22.12.2003 ce aprobă Normele Metodologice privind aprobarea Reglementărilor contabile pentru persoanele juridice fără scop patrimonial, menționează la Art. 1, alin. 2, persoanele juridice obligate să respecte aceste reglementări:

“Art. 1

(2) Reglementările contabile aprobate prin prezentul ordin sunt obligatorii pentru asociații, fundații sau alte organizații de acest fel, partide politice, patronate, organizații sindicale, culte religioase, precum și pentru altele asemenea înființate în baza unor legi speciale în scopul desfășurării de activități fără scop patrimonial, care au obligația, potrivit legii, să conducă contabilitatea în partida dubla și să întocmească situații financiare anuale.”

OMFP 1829 / 22.12.2003, ce menționează obligativitatea conducerii contabilității în partidă dublă pare să îngrădească dreptul acordat de OMFP 2329/28.12.2001, de a conduce contabilitatea în partidă simplă.

În urma adresei nr. 1847/2004 formulate de către Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului și Clujului, Direcția de reglementări contabile a Ministerului Finanțelor Publice prin adresa nr. 460.900 / 30.07.2004, face următoarele precizări:

„Prevederile Ordinului ministrului finanțelor publice nr. 2329/28.12.2001 (…) sunt în vigoare. (…)

Potrivit prevederilor Cap. I pct. 1 din Anexa la Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 2329 / 2001, unitățile de cult pot organiza și conduce contabilitatea în partidă simplă.”

3.2. Evidența contabilă în partidă simplă

3.2.1. Dispoziții generale

Sistemul de contabilitate în partidă simplă, în sensul prezentelor norme metodologice, reprezintă ansamblul registrelor și documentelor contabile, legal reglementate, care servesc la înregistrarea în contabilitate, în mod obligatoriu cronologic și sistematic, a operațiunilor economice consemnate în documentele justificative. (OMFP 2329 / 28.12.2001, CAP. 2, A.)

Persoanele juridice fără scop lucrativ care conduc contabilitatea în partidă simplă nu întocmesc bilanț contabil.

Contribuabilii pot utiliza toate formularele prevăzute în prezentele norme metodologice sau numai o parte din acestea, în funcție de elementele specifice activității desfășurate.

Pentru determinarea veniturilor, în funcție de natura activității, de frecventa încasărilor/plăților sau de felul serviciilor prestate, precum și de alte elemente specifice activității desfășurate, contribuabilii pot utiliza și alte formulare cu regim special, care au fost aprobate prin ordine ale ministrului finanțelor publice, în baza prevederilor art. 1 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 831/1997, cu modificările și completările ulterioare, pentru aprobarea modelelor formularelor comune privind activitatea financiara și contabila și a normelor metodologice privind întocmirea și utilizarea acestora.

În funcție de necesități contribuabilii pot utiliza și alte formulare stabilite prin norme metodologice de întocmire și utilizare a formularelor tipizate, comune pe economie, care nu au regim special, privind activitatea financiara și contabila.

Contribuabilii vor folosi și alte formulare prevăzute în mod expres de acte normative care reglementează activitățile economice specifice (exploatarea masei lemnoase, prestările de servicii cu caracter internațional, jocurile de noroc etc.).

În cazul utilizării modelelor formularelor financiar-contabile comune pe economie, aprobate pentru persoanele juridice, acestea vor fi completate în conformitate cu normele legale în vigoare.

În condițiile utilizării sistemelor informatice financiar-contabile este necesar să fie respectate Criteriile minimale privind programele informatice utilizate în domeniul financiar-contabil, prevăzute de normele legale.

Contribuabilii pot edita formularele cu regim special cu ajutorul tehnicii de calcul, în condițiile prevăzute la art. 2 din Ordinul Ministrului Finanțelor nr. 1.177/1998 privind aplicarea prevederilor art. 1 alin. (4) și (10) paragraful 2 din Hotărârea Guvernului nr. 831/1997.

3.2.2. Norme generale privind documentele justificative și financiar-contabile

În conformitate cu prevederile legale evidenta contabila în partidă simplă se ține în limba română și în moneda națională.

Potrivit prevederilor art. 6 alin. (1) din Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, orice operațiune economică efectuată se consemnează într-un document justificativ.

“ART. 6

(1) Orice operațiune economico-financiara efectuata se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ.

(2) Documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat, precum și a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz.”

Documentele justificative cuprind, de regulă, următoarele elemente principale:

a) denumirea documentului;

b) denumirea și sediul persoanei juridice fără scop lucrativ care întocmește documentul;

c) numărul documentului și data întocmirii acestuia;

d) codul fiscal;

e) menționarea părților care participă la efectuarea operațiunii economice (când este cazul);

f) conținutul operațiunii economice, iar atunci când este cazul, și temeiul legal al efectuării acesteia;

g) datele cantitative și valorice aferente operațiunii efectuate;

h) numele și prenumele, precum și semnăturile persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat, după caz;

i) alte elemente menite să asigure consemnarea completă a operațiunilor efectuate.

Înscrisurile care stau la baza înregistrărilor în contabilitate pot dobândi calitatea de document justificativ numai în cazurile în care furnizează toate informațiile prevăzute în normele legale.

Documentele contabile – jurnale, fise etc. – servesc la prelucrarea, centralizarea și înregistrarea în evidenta contabila în partida simpla a operațiunilor consemnate în documentele justificative.

Înscrierea datelor în documente se face cu cerneală, cu pastă de pix, cu mașina de scris sau cu ajutorul tehnicii de calcul, după caz.

În documentele justificative și în cele contabile nu sunt admise ștersături sau alte asemenea procedee, și nici lăsarea de spații libere între operațiunile înscrise în acestea.

Erorile se corectează prin tăierea cu o linie a textului sau a cifrei greșite, pentru ca acestea să poată fi citite, iar deasupra lor se scrie textul sau cifra corectă.

Corectarea se face pe toate exemplarele documentului justificativ și se confirmă prin semnătura persoanei care a întocmit documentul justificativ, menționându-se și data efectuării operațiunii de corectare.

În cazul documentelor justificative la care nu se admit corecturi, cum sunt cele pe baza cărora se primește, se eliberează sau se justifică numerarul, ori al altor documente pentru care normele de utilizare prevăd asemenea restricții, documentul greșit se anulează și rămâne în carnetul respectiv (nu se detașează), cu excepția ordinului de deplasare (delegație), pe baza căruia se primește sau se restituie diferența dintre cheltuielile efective de deplasare și avansul acordat.

Contribuabilii au obligația să păstreze în arhiva lor registrele de contabilitate, documentele financiar-contabile, precum și documentele justificative, care stau la baza înregistrării în evidenta contabila în partida simpla.

Termenul de păstrare a Registrului-jurnal de încasări și plăti, a Registrului-inventar, precum și a documentelor justificative și financiar-contabile este de 10 ani, cu începere de la data încheierii anului fiscal în cursul căruia au fost întocmite, cu excepția statelor de salarii, care se păstrează timp de 50 de ani.

În caz de pierdere, sustragere sau distrugere a unor documente contabile și justificative persoanele juridice fără scop lucrativ vor lua măsuri de reconstituire a acestora în termen de cel mult 30 de zile de la constatare.

Documentele provenite din relațiile de cumpărare a unor bunuri de la persoane fizice pot fi înregistrate în evidența contabilă în partidă simplă numai în cazurile în care se face dovada intrării în patrimoniu a bunurilor respective, prin întocmirea Borderoului de achiziție (cod 14-4-13) sau a Notei de recepție și constatare de diferențe (cod 14-3-1/A), după caz, și a plății acestora pe baza de Dispoziție de plată-încasare către casierie (cod 14-4-4).

În cazul în care documentele respective se referă la cheltuieli pentru prestări de servicii efectuate de persoane fizice impuse pe baza de normă de venit, pentru a fi înregistrate în evidența contabilă în partidă simplă a contribuabililor prevăzuți la pct. 1, acestea trebuie să aibă la bază contracte sau convenții, întocmite în acest scop în conformitate cu reglementările legale în vigoare, și Dispoziție de plată-încasare către casierie (cod 14-4-4).

În cadrul categoriilor de venituri și cheltuieli contabilitatea se ține în mod obligatoriu pe feluri de activități, respectiv activități fără scop lucrativ și activități economice, iar în continuare se pot dezvolta în funcție de anumite reglementări sau potrivit nevoilor proprii.

Pentru asociațiile fără personalitate juridică evidența contabilă în partidă simplă a veniturilor se va ține în mod distinct.

Evidența contabilă în partidă simplă a operațiunilor efectuate în valută se ține atât în moneda națională, cât și în valută, potrivit reglementarilor elaborate în acest sens.

Orice sumă plătită, respectiv încasată, în numerar sau prin bancă se va înregistra în mod obligatoriu, cronologic, în Registrul-jurnal de încasări și plăți (cod 14-1-1/b).

Contribuabilii au obligația să efectueze inventarierea generală a patrimoniului: la începutul activității; cel puțin o data pe an; la încetarea activității, precum și în alte situații prevăzute de lege.

Inventarierea se face în conformitate cu normele privind organizarea și efectuarea inventarierii, aprobate prin ordin al ministrului finanțelor publice.

Veniturile și Cheltuielile se clasifică în funcție de Bugetul de venituri și cheltuieli, și se înscriu pe feluri de venituri respectiv cheltuieli în Registrul partizi de venituri și cheltuieli.

3.3. Registrele obligatorii de ținere a evidenței contabile simple

De la început trebuie subliniat că pentru unitățile de cult care țin evidența contabilă în partidă simplă privind activitatea fără scop lucrativ nu există nominalizate prin Ordinul MF nr.425/1998 sau alt ordin al ministrului finanțelor anumite registre sau formulare speciale, așa cum există pentru asociațiile de proprietari sau cum există pentru consiliile locale comunale, din Ordinul MF nr. 1801 /1995-MO nr. 268 bis/1995. De aceea toate registrele și formularele care le vom enumera mai jos sunt utilizate de Parohii prin asimilare cu cele ale acestor două categorii de persoane juridice sau cu persoanele fizice independente care, conform Legii contabilității nr.82/1991, republicată, țin contabilitatea în partidă simplă:

-Registrului-jurnal de încasări și plăți (cod 14-1-1/b ), introdus prin Ordin MF
nr.215/2000 pentru persoanele fizice independente impuse în baza OG nr.73/1999 sau:

-Registrul de casă cuprins ca Partea 1-a în Registrul pentru evidența operațiunilor
bănești (cod 14-6-27) și Registrul pentru mijloace bănești aflate în cont la bancă
sau CEC (cod 14-6-27) cuprins ca Partea a II-a în același registru, indicate în Ordinul M.F. nr.425/1998 pentru asociațiile de proprietari dar care se pot folosi și de unitățile de cult cu același succes ca și asociațiile de proprietari; în cazul când nu se depun bani în banca sau la CEC se poate folosi numai Registrul de casă (cod 14-4-7A) indicat prin același ordin ca registru general de evidență a operațiunilor în numerar;

-Registrul inventar (cod 14-1-2, și Registrul de inventar privind
investițiile, dotările și alte utilități cod 14-2-1/a din Ordin MF nr.425/1998 sau cod
14-1 -2/a,Ordin MF nr.215/2000);

-Registrul stocurilor (cod 14-3-11, Ordin MF nr.425/1998);

În locul Registrului inventar sau Registrului stocurilor se poate folosi foarte bine și Registrul pentru evidența bunurilor asociației (cod 14-6-26, Ordin MF nr.425/ 1998) sau Partea a II-a Registrului pentru evidența fondului de rulment și a altor fonduri cod 14-6-25 „Evidența constituirii și utilizării altor fonduri” indicat prin Ordinul MF nr.425/1998 pentru asociațiile de proprietari, care are următoarea componență:

Partea I- Evidența mijloacelor fixe

Partea II- Evidența obiectelor de inventar de mică valoare sau scurtă
durată și a materialelor

-Fișa mijlocului fix (cod 14-2-2/a, Ordin MF nr.215/2000);

-Bon de consum (cod 14-3-4A.14-3-4/aA- Ordin MF nr. 425/1998);

-Fișa de magazie (cod 14-3-8, Ordin nr.425/1998);.

-Chitanță pentru încasări (cod 14-4-1 )-HG nr.831 /1997;

-Ordin de plată tip trezorerie sau tip clasic, către bancă sau CEC, după caz;

-Ordin de deplasare (delegație), (cod 14-5-4, Ordinul nr.425/1998);

-Bon de predare, transfer, restituire (cod 14-3-3A, Ordin nr.425/1998)

-Proces-verbal pentru determinarea cantității de resturi de lumânări recuperate
(netipizat);

-Proces-verbal de scoatere din funcțiune a mijloacelor fixe / de declasare a unor
bunuri materiale (cod14-21-31/aA, Ordin nr. 425/1998);

-Lista de inventariere (cod 14-3-12, Ordin nr.425/1998);

-Nota de recepție și constatare de diferențe (cod 14-3-1 A, Ordin nr.425/1998)

-Dispoziție de plată – încasare către casierie (cod 14-4-4, Ordin nr.425/1998)

-Stat de salarii (cod 14-5-1 și 14-5-1/c, Ordin nr.215/2000);

-Stat de salarii pentru colaboratori (cod 14-5-1/j, Ordin nr.215/2000);

-Lista pentru plăți parțiale (cod 14-5-1 /d1 sau cod 14-5-1/d2, Ordin nr.903/2000-
MO nr.371/10aug.2000);

-Borderou de achiziții de la producători individuali (cod 14-4-13/b, Ordin MF nr.425/1998);

-Fișa de cont pentru operațiuni diverse (cod 14-6-22, Ordin nr.425/1998);

-Fișa de evidență a obiectelor de inventar în folosință (cod 14-3-9, Ordin nr. 425/1998);

-Documentul cumulativ (cod 14-6-24, Ordin nr.425/1998);

-Fișa pentru operațiuni bugetare {cod-6-23, Ordin nr.1801/1995-MO
nr.268 bis/20 nov.1995} pentru subvenții;

-Fișa de magazie a formularelor cu regim special (cod 14-3-8/b, HG nr.831/1997-
MOnr.368/19dec.1997);

-Declarație de inventar (cod 4-8-1, Ordin nr.425/1998);

-Decizie de imputare (cod 14-8-2, Ordin nr.425/1998);

-Balanța de verificare cu patru egalități (cod 14-6-30, Ordin nr.425/1998);

– Borderoul de achiziție (cod 14-4-13 și cod 14-4-13/b), Ordin nr. 425/1998);

-Registrul de casă în valută (cod 14-4-7/cA), Ordin nr.425/1998;

-Chitanță pentru operațiuni în valută (cod 14-4-1 /a), Ordin nr.425/1998;

-Bugetul de venituri și cheltuieli (BVC) al unităților de cult (netipizat) și registrele –
partizi de venituri și cheltuieli, netipizate oficial printr-un ordin al ministrului finanțelor.

Pentru modul de completare al registrelor obligatorii folosite se vor avea în vedere următoarele reguli:

În toate registrele evidența se ține de persoana desemnată în acest scop –
administrator sau contabil – potrivit normelor metodologice de aplicare a Legii contabilității
nn82/1991, republicată în MO nr.20/2000, a Regulamentului de aplicare al acesteia, aprobat
prin HG nr.704/1993-MO nr.303 bis/1993 și a precizărilor făcute prin Ordinul MF nr.425/
1998 pentru fiecare registru în parte (de ta paginile indicate mai sus) sau ordinele ministrului
finanțelor menționate.

Toate registrele se întocmesc într-un singur exemplar (deși registrul de casă era
bine să fie întocmit în 2 ex. din care 1 ex. se arhiva împreună cu documentele de casă în
dosarul în care se face recapitulația centralizată a operațiunilor bănești efectuate prin
casă și bancă) și se arhivează la unitatea de cult respectivă; pentru chitanțiere se ține „Fișa de magazie a formularelor cu regim special cod 14-3-8/b", care se procură obligatoriu;

Chitanțierele care privesc încasările făcute pentru fondul de reparații sau investiții
se emit dintr-un chitanțier distinct pentru care se ține o fișă cod 14-3-8/b distinctă;

Inventarierea elementelor patrimoniale se va face potrivit normelor legale aplicate
agenților economici, aprobate prin Ordinul MF nr.2388/1995-MO nr.292/1995;

Chitanțierele procurate se numerotează în dublu exemplar, în ordine
crescătoare, iar cele desperecheate se anulează prin barare și scrierea textului „Anulat",
dar se lasă la cotor în chitanțier (nu se rup) și se scrie pe cotorul chitanțierului:

„Cuprinde:

– chitanțe de la nr.……….la nr. ….", se pune data și se semnează și ștampilează de către casierul încasator (se ștampilează și toate filele din chitanțier și se semnează când se emit) și apoi se înscriu în fișa cod 14-3-8/b, la intrări, de unde se scot pe măsura consumării, evidențiindu-se la ieșiri scoaterea lor, sub semnătura persoanei care Ie-a primit;

– toate registrele și formularele se completează citeț și clar, cu toate datele cerute,
cu cerneală, cu pastă de pix, cu mașina de scris sau cu ajutorul tehnicii de calcul, după caz, și se arhivează la unitatea de cult, ca anexă la registrul de casă sau de bancă, după caz.

Neîntocmirea, întocmirea eronată și/sau neutilizarea registrelor, formularelor sau documentelor justificative și financiar-contabile conform Normelor metodologice ale MF aprobate prin Ordinul nr.425/1998, HG nr.831/1997 sau celelalte ordine date de MF, se sancționează potrivit dispozițiilor legale.

3.4. Registre și formulare folosite de unitățile de cult în contabilitate și normele de întocmire și utilizare

a) REGISTRUL-JURNAL DE ÎNCASĂRI Șl PLĂȚI (cod 14-1/b)

Servește la înregistrarea încasărilor și a plăților; este document de stabilire a situației financiare a contribuabilului care conduce evidența contabilă în partidă simplă. De asemenea poate constitui probă în litigii.

Se întocmește într-un singur exemplar de către contribuabili, persoane fizice, făcându-se înregistrarea operațiunilor efectuate pe baza documentelor justificative, distinct pe fiecare operațiune, fără a se lăsa rânduri libere, după ce a fost numerotat, șnuruit, parafat și înregistrat la organul fiscal teritorial.

În Registrul de încasări și plăți se înregistrează nu numai operațiunile în numerar, ci și cele efectuate prin contul curent de la bancă.

Contribuabilii plătitori de taxă pe valoarea adăugată vor înregistra sumele încasate sau plătite, exclusiv taxa pe valoarea adăugată.

Operațiunile înregistrate în Registrul-jurnal de încasări și plăți se totalizează anual.

Registrul-jurnal de încasări și plăți se numerotează și se șnuruiește. Numerotarea filelor se va face în ordine crescătoare, iar după completarea integrală se deschide un nou registru înregistrat și parafat, care va fi numerotat în ordine crescătoare.

Acest registru se parafează de organul fiscal teritorial la începerea și la încetarea activității.

În condițiile conducerii contabilității cu ajutorul tehnicii de calcul, fiecare operațiune patrimonială se va înregistra în ordine cronologică, în funcție de data de întocmire sau de intrare a documentelor. În această situație Registrul-jurnal de încasări și plăți se editează lunar, iar paginile vor fi numerotate pe măsura editării lor.

Registrul-jurnal de încasări și plăți parafat și înregistrat la organul fiscal teritorial va fi completat lunar, prin preluarea totalului sumelor din Registrul-jurnal de încasări și plăți obținut cu ajutorul tehnicii de calcul.

Se arhivează împreună cu documentele justificative care au stat la baza întocmirii lui.

b) REGISTRU DE CASĂ (Cod 14-4-7A și 14-4-7bA)

Format A4, tipărit pe o singura față, în carnete a 100 de file.

1. Servește ca:

document de înregistrare operativă a încasărilor și plăților în numerar efectuate prin casieria unității pe baza actelor justificative;

document de stabilire la sfârșitul fiecărei zile a soldului de casă;

document de înregistrare zilnică în contabilitate a operațiilor de casă.

2. Se întocmește în două exemplare, zilnic, de casierul unității sau de altă persoană împuternicită, pe baza actelor justificative de încasări și plăți. În cazul în care o sumă plătită se referă la doua sau trei conturi corespondente, în registrul de casă se trece
distinct fiecare operație în parte.

Se semnează de către casier pentru confirmarea înregistrării operațiilor efectuate și de către persoana din compartimentul financiar-contabil desemnată pentru primirea exemplarului 2 și a actelor justificative anexate.

Se completează zilnic, în ordinea efectuării operațiilor fără a lăsa spații libere.

La sfârșitul zilei, rândurile neutilizate din formularul cod 14-4-7A se barează. Utilizarea formularului se face cu respectarea prevederilor Regulamentului operațiilor de casă. Soldul de casă al zilei precedente se reportează pe primul rând al registrului de casă pentru ziua în curs. Se înregistrează toate încasările, după care acestea se totalizează (inclusiv soldul de casă reportat al zilei precedente), se înregistrează apoi toate plățile, iar totalul acestora se scade din sumele rezultate din însumarea încasărilor, pentru a se stabili soldul de casă al zilei respective.

Circulă la compartimentul financiar-contabil pentru verificarea exactității sumelor înscrise și respectarea dispozițiilor legale privitoare la efectuarea operațiilor de casă
(exemplarul 2). Exemplarul 1 rămâne în carnet.

Se arhivează:

-la casierie (exemplarul 1);

-la compartimentul financiar-contabil (exemplarul 2).

c) REGISTRUL-INVENTAR (Cod 14-1-2)

Format A4, prezentat sub formă de registru a 100 de file, tipărit pe una sau pe ambele fețe.

1. Servește ca document contabil obligatoriu de înregistrare a rezultatelor inventarierii patrimoniului, dar și ca probă în litigii.

2. Se întocmește de către regiile autonome, societățile comerciale, instituțiile publice, unitățile cooperatiste, asociațiile și celelalte persoane juridice, precum și persoanele fizice care au calitate de comerciant, într-un singur exemplar, după ce a fost numerotat, șnuruit, parafat și înregistrat la organul fiscal teritorial.

Se întocmește la începutul activității, sfârșitul exercițiului financiar sau cu ocazia încetări activității, fără ștersături și fără spații libere, pe baza datelor cuprinse în listele de inventariere și procesele-verbale de inventariere a elementelor patrimoniale prin gruparea acestora pe conturi sau grupe de conturi.

Registrul-inventar se completează pe baza inventarierii faptice a fiecărei poziții cuprinse în toate conturile din bilanț. În cazul în care inventarierea are loc pe parcursul anului, în Registrul-inventar se înregistrează soldurile evidențiate în listele de inventariere actualizate cu valoarea intrărilor și ieșirilor până la data închiderii exercițiului.

În cazul încetării activității, Registrul-inventar se completează cu valoarea elementelor patrimoniale inventariate faptic la acea dată.

În cazul în care o unitate patrimonială are subunități dispersate teritorial și care conduc contabilitatea până la balanța de verificare, Registru inventar se va conduce de către subunități în condițiile înregistrării acestuia la organul fiscal teritorial de care aparțin.

În coloana 1 se înscrie numărul curent al fiecărei operații înregistrate în registru, cronologic, de la deschiderea acestuia până la epuizarea filelor sau încetarea activității.

În coloana 2 vor fi recapitulate elementele inventariate, detaliat pe fiecare cont de activ și de pasiv, conturile de valori materiale putând fi defalcate pe gestiuni.

În coloana 3 se înscrie valoarea contabilă a conturilor inventariate.

În coloana 4 se înscrie valoarea de inventar a elementelor patrimoniale stabilită de membrii comisiei de inventariere (pe baza listelor de inventariere și a proceselor-verbale de inventariere).

În coloana 5 se trec diferențele din evaluare de înregistrat, calculate ca diferență între valoarea contabilă și valoarea de inventar.

În coloana 6 se menționează cauzele diferențelor (deprecieri, dezasortări etc.).

Acest registru se parafează de către organul fiscal teritorial la încetarea activității unității, precum și în cazul epuizării filelor și deschiderii unui nou registru.

Nu circulă, fiind document de înregistrare contabilă.

Se arhivează, la compartimentul financiar-contabil, împreună cu documentele
justificative care au stat la baza întocmirii lui.

d) REGISTRU DE INVENTAR PRIVIND INVESTIȚIILE, DOTĂRILE Șl ALTE UTILITĂȚI (Cod 14-2-1/a)

Format A4, tipărit pe o singură față în registre a 50 de file. Servește ca:

– document de înregistrare a mijloacelor fixe, obiectelor de inventar, a reparațiilor capitale, modernizărilor efectuate și a altor investiții pe baza documentelor justificative;

– document de stabilire a cheltuielilor efectuate cu investițiile, dotările și alte utilități, precum și valorilor de ieșire a acestora.

2. Se întocmește într-un singur exemplar, pe măsura efectuării investițiilor și a vânzării acestora de către cei care conduc contabilitatea în partidă simplă (asociații familiale, persoane fizice etc.).

În coloana 1 se înscrie numărul curent al operațiilor, de la începutul activității până la data încetării acesteia.

În coloana 2 se trece data (ziua, luna, anul) la care se face înregistrarea, care trebuie să corespundă cu data la care s-a efectuat achiziția.

În coloana 3 se înscriu felul și numărul documentului (factură, chitanță fiscală sau bon de vânzare), pe baza căruia se face înregistrarea.

În coloana 4 se înscrie numărul de inventar (sau de ordine) atribuit bunurilor achiziționate, în ordinea intrării lor în gestiune.

În coloana 5 se înscrie denumirea bunurilor.

În coloana 6 se înscrie valoarea de achiziție a bunurilor.

În coloana 7 se înscrie data (ziua, luna, anul) la care iese din gestiune bunul respectiv.

În coloana 8 se înscrie suma inclusă pe cheltuieli până la data ieșirii.

În coloana 9 se înscrie valoarea rămasă, nerecuperată la data ieșirii.

În coloana 10 se înscrie valoarea de ieșire (vânzare) a bunului.

În coloana 11 se dau explicații cu privire la identificarea bunului.

Acest registru se numerotează și se completează fără ștersături și fără a se lăsa spații libere.

Nu circulă, fiind document de înregistrare contabilă.

4. Se arhivează împreună cu documentele justificative care stau la baza întocmirii lui.

e) REGISTRUL STOCURILOR (Cod 14-3-11 și Cod 14-3-11/a)

Format A3 și A4, tipărit pe ambele fețe, sub formă de registru a 100 de file și în foi volante. Servește ca document de evaluare a stocurilor de valori materiale și de verificare a
concordanței înregistrărilor efectuate în fișele de magazie și în contabilitate.

Se întocmește manual de compartimentul financiar-contabil sau cu ajutorul tehnicii

de calcul, la sfârșitul fiecărei luni, pe feluri de materiale, obiecte de inventar și produse, grupate pe magazii (depozite), conturi, grupe, eventual subgrupe sau în ordine alfabetică, prin înscrierea stocurilor din fișele de magazie și evaluarea lor cu prețurile de înregistrare.

Nu circulă, fiind document de înregistrare contabilă.

Se arhivează la compartimentul financiar-contabil.

f) FIȘA MIJLOCULUI FIX (cod 14-2-2/a)

Servește ca document pentru evidența analitică a mijloacelor fixe.

Se întocmește într-un exemplar, pentru fiecare mijloc fix sau pentru mai multe mijloace fixe de același fel și de aceeași valoare care au aceleași cote de amortizare și sunt puse
în funcțiune în aceeași lună.

Se păstrează în cartotecă pe grupe de mijloace fixe, în ordinea codurilor din clasificarea fondurilor fixe conform Legii nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale și necorporale, cu modificările și completările ulterioare, iar în cadrul acestora fișele mijloacelor fixe se grupează pe locuri de folosință.

În cazul în care formularul este folosit ca fișă colectivă, nu se sortează pe locuri de folosință.

Fișele mijloacelor fixe scoase din funcțiune sau transferate se scot din cartotecă și se păstrează separat.

Se completează pe baza documentelor justificative privind mișcarea mijloacelor fixe sau modificarea valorii de inventar a acestora, ca urmare a completării, îmbunătățirii, modernizării sau reevaluării lor.

În coloana „Bucăți" intrările se înscriu „în negru", iar ieșirile „în roșu".

În rubrica destinată caracteristicilor tehnice de identificare a mijlocului fix, în afară de datele privind marca, numărul de fabricație și seria, în spațiul rezervat .Accesoriilor" se înscriu părțile componente ale mijlocului fix, De exemplu, la o clădire se completează instalațiile de încălzire centrală, sanitare, electrice etc.

Data amortizării complete și cota de amortizare se înscriu în spațiile rezervate.

g). BON DE CONSUM (Cod 14-3-4A)

BON DE CONSUM (colectiv – Cod 14-3-4/aA)

Format 112 A4, tipărite pe ambele fețe, în blocuri a 100 de file.

1. Servește ca:

– document de eliberare din magazie pentru consum a unui singur material, respectiv a
mai multor materiale, după caz;

– document justificativ de scădere din gestiune;

– document justificativ de înregistrare în evidența magaziei și în contabilitate.

2. Se întocmește în două exemplare, pe măsura lansării, respectiv eliberării materialelor din magazie pentru consum, de compartimentul care efectuează lansarea, pe baza programului de producție și a consumurilor normate, sau de alte compartimente ale unității,
care solicită materiale pentru a fi consumate. Bonul de consum se poate întocmi într-un
exemplar în condițiile utilizării tehnicii de calcul. Bonul de consum (colectiv), în principiu,
se întocmește pe formulare separate pentru materialele din cadrul aceluiași cont de
materiale, loc de depozitare și loc de consum. În situația când materialul solicitat lipsește
din depozit, se procedează în felul următor:

– în cazul bonului de consum se completează spațiul următor cu denumirea materialului
înlocuitor, după ce, În prealabil, pe verso formularului se obțin semnăturile persoanelor
autorizate să aprobe folosirea altor materiale decât cele prevăzute în consumurile normate;

– în cazul bonului de consum (colectiv) se taie cu alinie denumirea materialului înlocuit și se semnează de aprobare a înlocuirii, în dreptul rândului respectiv. După înscrierea
denumirii materialului înlocuitor se întocmește un bon de consum separat, aplicându-se
un semn distinctiv (in cazul unităților economice) sau materialul înlocuitor se înscrie pe un
rând liber în cadrul aceluiași bon de consum. în bonul de consum, coloanele „Unitatea de
măsură" și „Cantitatea necesară" de pe rândul 2 se completează în cazul când se solicită
și se eliberează din magazie materiale cu două unități de măsură. Dacă operațiile de
predare-primire a materialelor nu pot fi suspendate în timpul inventarierii magaziei de
materiale, comisia de inventariere trebuie să înscrie pe documentul respectiv mențiunea
„predat în timpul inventarierii".

3. Circulă:

– la persoanele autorizate să semneze pentru acordarea vizei de necesitate (ambele
exemplare);

– la persoanele autorizate să aprobe folosirea altor materiale, în cazul materialelor
înlocuitoare la unitățile economice;

– la magazia de materiale, pentru eliberarea cantităților prevăzute, semnându-se de
predare de către gestionar și de primire de către delegatul care primește materialele (ambele
exemplare);

-la compartimentul financiar-contabil, pentru efectuarea înregistrărilor în contabilitatea sintetică și analitică (ambele exemplare).

La unitățile economice, exemplarul 1 circulă la contabilitatea materialelor, ca document de scădere din gestiune, iar exemplarul 2 servește la înregistrarea în contabilitate a costurilor.

La instituții publice, exemplarul 2 rămâne la emitent. 4. Se arhivează la compartimentul financiar-contabil.

h) FIȘA DE MAGAZIE (Cod 14-3-8)

Format A5 și 1/12 X, tipărite pe ambele fețe, în foi volante, pe carton.

Servește ca document de evidență la locul de depozitare a intrărilor, ieșirilor și stocurilor de valori materiale, cu una sau cu două unități de măsură, după caz; ca document de contabilitate analitică în cadrul metodei operativ-contabile (pe solduri) și ca sursa de informații pentru controlul operativ curent și contabil al stocurilor de valori materiale.

Se întocmește într-un exemplar, separat pentru fiecare fel de material și se completează
de către: compartimentul financiar-contabil la deschiderea fișei (datele din antet) și la verificarea
înregistrărilor (data și semnătura de control)-. în coloana „Data și semnătura de control"
semnează și organul de control financiar cu ocazia verificării gestiunii sau de către gestionar sau persoana desemnată, care completează coloanele privitoare la intrări,ieșiri și stoc.

Fisele de magazie se țin la fiecare loc de depozitare a valorilor materiale, pe
feluri de materiale ordonate pe conturi, grupe, eventual subgrupe sau în ordine alfabetică.
Pentru valori materiale primite spre prelucrare de la terți sau în custodie se întocmesc fișe
distincte care se țin separat de cele ale valorilor materiale proprii.

În scopul ținerii corecte a evidenței la magazie, persoanele desemnate de la compartimentul financiar-contabil verifică inopinat, cel puțin o dată pe lună, modul cum se fac înregistrările în fișele de magazie. înregistrările în fișele de magazie se fac document cu document. Stocul se poate stabili după fiecare operație înregistrată și obligatoriu zilnic.

Nu circulă, fiind document de înregistrare.

Se arhivează la compartimentul financiar-contabil.

i) CHITANȚA (cod 14-4-1)

Formular cu regim special de tipărire, înseriere și numerotare. Tipărit în carnete cu câte 100 de file.

1. Servește ca:

-document justificativ pentru depunerea unei sume în numerar la casieria unității;

-document justificativ de înregistrare în registrul de casă (cu respectarea Regulamentului
operațiunilor de casă) și în contabilitate.

Se întocmește în două exemplare, pentru fiecare sumă încasată, de către casierul
unității și se semnează de acesta pentru primirea sumei.

Circulă la depunător (exemplarul 1, cu ștampila unității). Exemplarul 2 rămâne în
carnet fiind folosit ca document de verificare a operațiunilor efectuate în registrul de casă.

Se arhivează la compartimentul financiar-contabil, după utilizarea completă a carnetului
(exemplarul 2).

j) ORDIN DE DEPLASARE (DELEGAȚIE) – Cod 14-5-4

Format A5, tipărit pe ambele fețe, în blocuri a 100 de file.

1. Servește ca:

-dispoziție către persoana delegată să efectueze deplasarea;

-document pentru decontarea de către titularul de avans a cheltuielilor efectuate;

-document pentru stabilirea diferențelor de primit sau de restituit de titularul de avans;

-document justificativ de înregistrare în contabilitate.

Se întocmește într-un exemplar, pentru fiecare deplasare de persoana care urmează
a efectua deplasarea, precum și pentru justificarea avansurilor acordate în vederea procurării
de valori materiale în numerar.

Circulă:

– la persoana împuternicită să dispună deplasarea, pentru semnare;

– la persoana care efectuează deplasarea;

– la persoanele autorizate de la unitatea unde s-a efectuat deplasarea să confirme sosirea
și plecarea persoanei delegate;

– la compartimentul financiar-contabil pentru verificarea decontului, pe baza actelor justificative anexate la acesta de către titular la întoarcerea din deplasare sau cu ocazia
procurării materialelor, stabilind diferența de primit sau de restituit, avându-se în vedere
eventualele penalizări și semnând pentru verificare. în cazul în care la decontarea avansului
suma cheltuielilor efectuate este mai mare decât avansul primit, pentru diferența de primit
de titularul de avans se întocmește Dispoziție de plată (încasare) către casierie (cod 14-4-4 sau cod 14-4-4/a, după caz). în cazul în care, la decontare, sumele privind cheltuielile efective sunt mai mici decât avansul primit, diferența de restituit de către titularul de avans se depune ia casierie pentru care se emite Chitanța (cod 14-4-1);

– la persoana autorizată să exercite controlul financiar preventiv, pentru viză;

– la conducătorul unității pentru aprobarea cheltuielilor efectuate.
4. Se arhivează la compartimentul financiar-contabil.

k) BON DE PREDARE, TRANSFER,RESTITUIRE (Cod 14-3-3A)

Format 112 A4, tipărite pe ambele fețe; în blocuri a 100 de file.

1. Servește ca:

-document de predare la magazie a produselor finite și a materialelor refolosibile la magazie și de la aceasta la atelierele de prelucrare proprii (sau ale protoeriei);

-document justificativ pentru încărcare (descărcare) în gestiune;

-document de înregistrare în evidența magaziei și în contabilitate;

-sursă de date pentru urmărirea realizării produselor.

Se întocmește în două exemplare, pe măsura predării la magazie a produselor de
către atelier și invers de la magazie la atelier în cazul materialelor refolosibile;

Se arhivează la compartimentul financiar-contabil sau persoana care conduce evidența
(ex. 1) și la compartimentul care urmărește realizarea produselor (ex.2)

l) PROCES-VERBAL pentru determinarea cantității de resturi de lumânări recuperate

1. Servește ca document de constatare a cantității de resturi de lumânări recuperate la parohie; document de înregistrare a cantității rezultate în "Registrul pentru evidența materialelor-produselor" (acum Registrul stocurilor) la intrări; act de însoțire pe timpul transportului de la parohie la protopopiat; document de încărcare în gestiunea magaziei protopopiatului; document pentru înregistrarea ieșirii resturilor de lumânări de la parohie în "Registrul pentru evidența materialelor-produselor", după confirmarea primirii lor la protopopiat;

m) PROCES VERBAL DE SCOATERE DIN FUNCȚIUNE A MIJLOACELOR FIXE SAU DE DECLASARE A UNOR BUNURI MATERIALE

(Cod14-2-3/aA)

Format A4, tipărit pe ambele fețe, în blocuri a 100 de file.

1. Servește ca:

-document de constatare a îndeplinirii condițiilor scoaterii din funcțiune a mijloacelor
fixe, de scoatere din uz a obiectelor de inventar în folosință și de declasare a unor bunuri
materiale altele decât mijloacele fixe, potrivit dispozițiilor legale;

-document de consemnare a scoaterii efective din funcțiune a mijloacelor fixe, de scoatere
din uz a obiectelor de inventar în folosință sau de declasare a bunurilor materiale;

-document de predare la magazie a ansamblelor, subansamblelor, pieselor componente
și materialelor rezultate din scoaterea efectivă din funcțiune a mijloacelor fixe, precum și
din scoaterea din uz a bunurilor materiale propuse pentru declasare;

-document justificativ de înregistrare în evidența magaziilor (depozitelor) și în
contabilitate.

2. Se întocmește în două exemplare, separat pentru mijloacele fixe, obiecte de inventar
în folosință și bunuri materiale aflate în gestiunea unui singur gestionar, pe baza
documentației prevăzute în normele legate (notă privind starea tehnică a mijlocului fix propus a fi scos din funcțiune, deviz estimativ al reparației capitale, act constatator al avariei, avize, notă justificativă privind descrierea degradării bunurilor materiale, specificația bunurilor materiale propuse pentru declasare etc.).

Formularul se completează astfel:

– capitolele I și II, de către comisia constituită în acest scop, după caz (la unitățile cu capital privat responsabilitatea revine administratorilor), cu constatările și concluziile rezultate din analiza documentației primite și din verificarea stării mijloacelor fixe propuse a fi scoase din funcțiune, scoaterii din uz a obiectelor de inventar în folosință sau a bunurilor materiale propuse pentru declasare, se semnează de membrii comisiei;

– capitolul III, după aprobarea propunerilor și efectuarea scoaterii din funcțiune, din uz sau declasării, de către comisia de analiză și avizare a propunerii de declasare a bunurilor materiale
sau de delegații numiți de conducerea unității care semnează pentru realitatea operațiilor;
servește ca document de predare la magazie (depozit) a ansamblelor, subansamblelor, pieselor
componente și materialelor rezultate din scoaterea din funcțiune a mijloacelor fixe, scoaterea
din uz a obiectelor de inventar sau din declasarea bunurilor materiale.

Se menționează că, în cazul scoaterii din funcțiune a mijloacelor fixe, numărul de inventar se va trece la cap. II în coloana „Denumirea". în situația în care capitolul IU se completează în alte exerciții financiare, este necesar să se întrunească o nouă comisie care să întocmească un nou proces-verbal de scoatere din funcțiune a mijloacelor fixe/de declasare a unor bunuri materiale care să confirme datele completate în acest capitol. 3. Circulă:

– la persoana autorizată să aprobe scoaterea din funcțiune a mijloacelor fixe, scoaterea
din uz a obiectelor de inventar sau declasarea bunurilor materiale (ambele exemplare);

– la secție (serviciu, subunitate) pentru înregistrarea în evidență la locul de folosință a mijloacelor fixe scoase din funcțiune (ambele exemplare);

– la magazie (depozitul de materiale), pentru descărcarea gestiunii, respectiv înregistrarea în evidență a bunurilor materiale declasate (ambele exemplare);

– la magazia primitoare, pentru semnare de către gestionar a primirii în gestiune a
ansamblelor, subansamblelor, pieselor componente și materialelor recuperabile și
refolosibile, rezultate din scoaterea din uz a obiectelor de inventar în folosință sau din
declasarea bunurilor materiale (ambele exemplare);

– la compartimentul financiar-contabil sau persoana care conduce evidența contabilă,
pentru verificarea și înregistrarea operațiilor privind scoaterea din funcțiune a mijloacelor
fixe, scoaterea din uz a obiectelor de inventar sau declasarea bunurilor material

– la compartimentul care a făcut propunerile de scoatere din funcțiune, din uz sau de declasare, pentru înregistrare în evidență (exemplarul 2).

4. Se arhivează:

– la compartimentul financiar-contabil (exemplarul 1);

– la compartimentul care ține evidența mijloacelor fixe (exemplarul 2).

n) LISTA DE INVENTARIERE (Cod 14-3-12 și 14-3-12/b)

Format A4, tipărit pe ambele fețe, în blocuri a 100 de file.

1. Servește ca:

– document pentru inventarierea valorilor materiale aflate în gestiunile unității;

– document de bază pentru stabilirea lipsurilor și plusurilor de valori materiale (imobilizări, stocuri materiale) și a altor valori (elemente de trezorerie etc.);

-document justificativ de înregistrare în evidența magaziilor (depozitelor) și în contabilitate a plusurilor și minusurilor constatate;

– document pentru întocmirea registrului-inventar (cod 14-3-12);

-document pentru stabilirea provizioanelor pentru deprecieri (cod 14-3-12);
– document centralizator al operațiunilor de inventariere (cod 14-3-12).

2. Se întocmește într-un exemplar, la locurile de depozitare, de regulă anual sau
în situațiile prevăzute de dispozițiile legale, de comisia de inventariere, pe gestiuni, conturi
de valori materiale, eventual grupe sau subgrupe, separat pentru valorile materiale și
mijloacele fixe ale unității și separat pentru cele în custodie, aflate asupra personalului
unității la data inventarierii, primite pentru prelucrare etc. și se semnează de membrii
comisiei de inventariere și de gestionar.

În cazul unei gestiuni colective, cu mai multe schimburi, listele de inventariere se semnează de către toți gestionarii, iar în cazul predării-primirii gestiunii, acestea trebuie semnate atât de persoana (sau persoanele) care predă gestiunea, cât și de gestionarul (gestionarii) care primește gestiunea.

În listele de inventariere a valorilor materiale aflate în ambalaje originale intacte, a lichidelor a căror cantitate faptică nu se poate stabili prin transvazare și măsurare sau a materialelor de masă, în vrac etc., a căror inventariere prin cântărire sau măsurare ar necesita cheltuieli importante sau ar conduce la degradarea bunurilor respective se vor atașa notele de calcul privind inventarierea, precum și datele tehnice care au stat la baza calculelor.

Materiile prime, materialele, prefabricatele, piesele de schimb, semifabricatele etc. aflate la locurile de muncă și nesupuse prelucrării se înscriu separat în listele de inventariere. Materialele, obiectele de inventar, produsele finite și ambalajele se înscriu în listele de inventariere, pe feluri, indicându-se codul, unitatea de măsură, unii indici calitativi (tărie alcoolică, grad de umiditate la cereale etc.).

Listele de inventariere întocmite pentru bunurile în custodie trebuie să conțină, pe lângă elementele comune (felul materialului sau produsul finit, cantitatea, valoarea etc.), numărul și data actului de pred a re-primi re în custodie și a documentului de decontare (dispoziția de plată, dispoziția de încasare etc.)

Constatările făcute se soluționează de conducerea unității, în conformitate cu dispozițiile legale.

Produsele și mărfurile aflate în expediție se inventariază de către unitățile furnizoare iar valorile materiale achiziționate aflate în curs de aprovizionare se inventariază de unitatea cumpărătoare și se înscriu în liste de inventariere separate.

Formularele cu regim special se înscriu în listele de inventariere, în ordinea codurilor, pentru a se putea stabili cu ușurință integritatea acestora, în conformitate cu dispozițiile legale. Mărcile poștale și timbrele fiscale se înscriu în listele de inventariere la valoarea nominală. înainte de stabilirea rezultatelor Inventarierii se procedează la o verificare minuțioasă a exactității înregistrărilor efectuate în fișele de magazie și în contabilitate a tuturor evaluărilor, calculelor și totalizărilor din contabilitate. Greșelile descoperite cu această ocazie trebuie corectate înainte de consemnarea rezultatelor inventarierii.

În cazul valorilor materiale primite în custodie și/sau consignație, pentru prelucrare etc., listele de inventariere se întocmesc în două exemplare, copia se înaintează agentului economic în al cărui patrimoniu se află valorile respective.

Toate bunurile inventariate, grupate pe gestiuni și categorii de bunuri se înscriu în listele de inventariere, care se semnează de către persoanele împuternicite să efectueze inventarierea.

Valoarea de inventar se stabilește de comisie, cu respectarea prevederilor legale.

3. Circulă:

– la gestionar, prin semnarea fiecărei file, menționând pe ultima filă a listei că toate cantitățile au fost stabilite în prezența sa, că bunurile respective se află în păstrarea și răspunderea sa;

– la comisia de inventariere pentru stabilirea minusurilor, plusurilor și a deprecierilor constatate la inventar, precum și pentru consemnarea în procesul-verbal a rezultatelor inventarierii;

– la compartimentul financiar-contabil, pentru calcularea diferențelor valorice și semnarea listei privind exactitatea soldului scriptic, precum și pentru verificarea calculelor efectuate;

– la conducătorul compartimentului financiar-contabil și la oficiul juridic, împreună cu procesele-verbale cuprinzând cauzele degradării sau deteriorării bunurilor, inclusiv
persoanele vinovate, precum și procesul-verbal al rezultatelor inventarierii pentru avizarea
propunerilor făcute de comisia de inventariere;

– la conducătorul unității, împreună cu procesul-verbal al rezultatelor inventarierii pentru decide asupra soluționării propunerilor făcute;

– la unitatea căreia îi aparțin valorile materiale primite în custodie, pentru prelucrare
în scopul comunicării eventualelor nepotriviri.

4. Se arhivează la compartimentul financiar-contabil.

o) NOTĂ DE RECEPȚIE Șl CONSTATARE DE DIFERENȚE (Cod 14-3-1A și 14-3-1 /a A)

Format A4, X4 tipărit pe ambele fețe, în blocuri de 150 de file

1. Servește ca:

– document pentru recepția bunurilor aprovizionate;

– document justificativ pentru încărcare în gestiune;

– act de probă în litigiile cu cărăușii și furnizorii, pentru diferențele constatate la recepție;

– document justificativ de înregistrare în contabilitate. Se folosește ca document distinct de recepție în cazul:

a) bunurilor materiale cuprinse într-o factură sau aviz de însoțire a mărfii, care fac parte din gestiuni diferite;

– bunurilor materiale primite spre prelucrare, în custodie sau în păstrare;

– bunurilor materiale procurate de la persoane fizice;

– bunurilor materiale care sosesc neînsoțite de documente de livrare;

– bunurilor materiale care prezintă diferențe la recepție;

f) mărfurilor intrate în gestiunile la care evidența se ține la preț de vânzare cu amănuntul sau en-gros(cod 14-3-1/aA).

2. Se întocmește în două exemplare, potrivit prevederilor legale, la locul de depozitare sau în unitatea cu amănuntul, după caz, pe măsura efectuării recepției. În situația în care la recepție se constată diferențe, Nota de recepție și constatare de diferențe se întocmește
în trei exemplare de către comisia de recepție legal constituită.

3. Circulă la gestiune, pentru încărcarea în gestiune a bunurilor materiale recepționate (toate exemplarele); la compartimentul financiar-contabil, pentru întocmirea formelor privind lichidarea diferențelor constatate (toate exemplarele), precum și pentru înregistrarea în contabilitatea sintetică și analitică, atașată la documentele de livrare (factura sau avizul de însoțire a mărfii); la unitatea furnizoare (exemplarul 2) și la unitatea de transport (exemplarul 3), pentru comunicarea lipsurilor stabilite.

4. Se arhivează la compartimentul financiar contabil.

p) DISPOZIȚIE DE PLATĂ-ÎNCASARE CĂTRE CASIERIE (Cod 14-4-4)

Format A6 și A5, tipărite pe ambele fețe, în blocuri a 100 de file.

1. Servește ca:

– dispoziție pentru casierie, în vederea achitării în numerar a unor sume, potrivit dispozițiilor legale, inclusiv a avansurilor aprobate pentru cheltuieli de deplasare, precum și a diferenței de încasat de către titularul de avans în cazul justificării unor sume mai mari decât avansul primit, procurare de materiale etc.;

– dispoziție pentru casierie, în vederea încasării în numerar a unor sume, potrivit dispozițiilor legale;

– document justificativ de înregistrare în registrul de casă și în contabilitate, în cazul plăților în numerar efectuate fără alt document justificativ.

2. Se întocmește într-un exemplar de compartimentul financiar-contabil:

– în cazul utilizării ca dispoziție de plată – când nu există alte documente prin care se
dispune plata (exemplu: stat de salarii sau listă de avans chenzinal etc.);

– în cazul utilizării ca dispoziție de plată a avansurilor pentru cheltuielile de deplasare, procurare de materiale etc.;

– în cazul utilizării ca dispoziție de încasare, când nu există alte documente prin care se
dispune încasarea (avize de plată, somații de plată etc.).

Se semnează de întocmire la compartimentul financiar-contabil.

3. Circulă:

– la persoana autorizată să exercite controlul financiar preventiv, pentru viză în cazurile prevăzute de lege;

– la persoanele autorizate să aprobe plata sumelor respective (în cazul plăților);

– la casierie, pentru efectuarea operației de încasare sau plată, după caz, și se semnează
de casier; în cazul plăților sa semnează și de persoana care a primit suma. Când este
utilizată ca dispoziție de încasare, pentru sumele încasate, casierul trebuie să emită
„Chitanța" (cod 14-4-1).

– la compartimentul financiar-contabil, se anexează la registrul de casă, pentru efectuarea
înregistrărilor în contabilitatea sintetică și analitică.

Se arhivează la compartimentul financiar-contabil, anexă la registrul de casă.

q) BORDEROU DE ACHIZIȚII DE LA PRODUCĂTORI INDIVIDUALI

(Cod 14-4-13/b)

Format A4, tipărit pe o singură față, în carnete a 100 file.

1. Servește ca:

document de înregistrare în gestiune și în contabilitate a produselor cumpărate;

document pentru justificarea sumelor prevăzute ca avans (spre decontare) pentru achiziții
sau pentru decontarea sumelor plătite achiziții.

2. Se întocmește în 2 exemplare de către delegatul însărcinat să aprovizioneze unitatea
cu produse de pe piața țărănească, de la producătorii individuali sau de la alte persoane
fizice, în momentul achiziției.

Se semnează de delegatul care face achizițiile respective și de gestionarul care primește marfa.

3. Circulă:

– la gestiune, pentru semnarea de primire a produselor și întocmirea Notei de recepție și
constatare de diferențe (ambele exemplare);

– la compartimentul financiar-contabil(ex.1);

– rămâne la carnet (ex.2) – 4.

4. Se arhivează la compartimentul financiar-contabil (ex.1) și rămâne la carnet (ex.2)

r) FIȘA DE CONT PENTRU OPERAȚII DlVERSE

(Cod 14-6-22)

Format 1/12 X și X4, tipărite pe ambele fețe, în foi volante, pe carton.

1. Servește: la ținerea contabilității analitice a conturilor de clienți, debitori, furnizori, creditori etc.; la ținerea contabilității sintetice a operațiilor economice și financiare în unitățile care utilizează forma de înregistrare contabilă „maestru-șah" simplificat.

Se întocmește manual sau cu ajutorul tehnicii de calcul, după caz, într-un exemplar, pentru fiecare client, debitor, furnizor sau creditor și se sortează pe conturi analitice de grupare, potrivit planului de conturi. În cazul când se utilizează pentru ținerea contabilității sintetice a operațiilor economice și financiare, fișele de cont se deschid pentru fiecare cont sintetic de gradul I care nu se desfășoară pe conturi sintetice de gradul II și pentru conturile de gradul II prevăzute în planul de conturi. Se completează, la începutul anului, pe baza soldurilor de la sfârșitul anului precedent, iar în cursul anului, pe baza documentelor justificative referitoare la operațiile intervenite. La sfârșitul fiecărei luni, în fișele analitice se totalizează rulajele pe luna respectivă și cumulat de la începutul anului, în vederea întocmirii balanței analitice de verificare a operațiilor înregistrate sau a situațiilor de solduri, iar în fișele de cont sintetic se face totalul cumulat al rulajului pe debit și credit, precum și soldul contului.

Nu circulă, fiind document de înregistrare contabilă.

Se arhivează la compartimentul financiar-contabil.

s) FIȘA DE EVIDENȚĂ A OBIECTELOR DE INVENTAR ÎN FOLOSINȚĂ

(Cod 14-3-9)

Format X5, tipărit pe ambele fețe, în foi volante, pe carton.

1. Servește ca document de evidență a obiectelor de inventar de mică valoare sau scurtă durată, a echipamentului și materialelor de protecție date în folosință personalului, până la scoaterea lor din uz.

2. Se întocmește într-un exemplar, pe măsura dării în folosință a bunurilor pe fiecare persoană, de gestionarul care eliberează obiectele respective sau de persoana desemnată să țină evidența acestora. Formularul se completează în mod diferit, în funcție de organizarea depozitării acestora, și anume:

– când eliberarea obiectelor se face din magazia de obiecte noi direct personalului muncitor, coloanele destinate eliberărilor se completează pe baza bonului de consum, iar coloanele destinate restituirilor, pe baza bonului de restituire;

– când eliberarea se face din magazia de exploatare, atât eliberarea, cât și restituirea
obiectelor date în folosință personalului se fac pe bază de semnătură direct în fișă;

– în cazul obiectelor eliberate pe bază de nomenclatoare stabilite pe funcții, care nu se
întocmesc decât după restituirea obiectelor uzate, înregistrările în fișa de evidență a
obiectelor de inventar în folosință se pot face, pentru simplificare, numai o dată la eliberarea
inițială și la restituirea definitivă a obiectelor respective.

Nu circulă, fiind document de înregistrare.

Se arhivează la compartimentul financiar-contabil.

t) DOCUMENT CUMULATIV (Cod 14-6-24)

Format A4, cu 41 rânduri și 7 coloane, A4 cu 25 rânduri și 12 coloane, 1/3 A, cu 40 rânduri și 27 coloane și A3, cu 42 rânduri și 13 coloane, tipărite pe ambele fețe, în foi volante.

1. Servește ca: – document de centralizare a datelor din mai multe documente justificative care reflectă operații economice și financiare de același fel dintr-o anumită perioadă (intrări și ieșiri de materiale, produse sau mărfuri, operații bănești etc.);

– document justificativ centralizator de înregistrare în contabilitatea sintetică și analitică.

2. Se întocmește în cadrul compartimentului financiar-contabil, completându-se titulatura și conținutul coloanelor în funcție de natura operațiilor economice și financiare și de necesitățile de centralizare și de înregistrare. La instituțiile publice, în situația când, în cursul unei zile, există un număr mai restrâns de operații, se poate folosi un singur document cumulativ pentru operațiile unei zile. În acest caz, documentul cumulativ va avea două părți: în partea stângă, pe coloane distincte, se vor înscrie conturile care se debitează, iar în partea dreaptă, conturile care se creditează. Fiecare operație se înscrie pe un rând separat pentru a se urmări corespondența conturilor. Pe ultimul rând se face totalul sumelor pe fiecare coloană. Totalul conturilor debitoare trebuie sa corespunda cu totalul conturilor creditoare.

La fiecare cont se înregistrează totalul rezultat în coloana corespunzătoare.

Nu circulă, fiind document de înregistrare contabilă.

Se arhivează ia compartimentul financiar-contabil.

u) FIȘĂ DE MAGAZIE A FORMULARELOR CU REGIM SPECIAL

(cod 14-3-8/b)

Formular cu regim special de tipărire, înseriere și numerotare.

1. Servește ca:

– document de evidență a intrărilor, ieșirilor și stocurilor de formulare, care au un regim special de înseriere, numerotare, evidență și urmărire;

– document de evidență a formularelor anulate;

– document pentru stabilirea grupelor de numere (serii), pe compartimentele unității, în vederea numerotării formularelor;

– sursa de informații pentru controlul operativ curent și contabil al stocurilor de formulare.

Se întocmește într-un exemplar, separat pentru fiecare fel de formular cu regim special de către gestionar. Fișele de magazie ale formularelor cu regim special se țin în locul de depozitare a formularelor.

Nu circulă, fiind document de înregistrare

Se arhivează la compartimentul financiar-contabil.

v) DECLARAȚIE DE INVENTAR (Cod 14-8-1)

Format A5, tipărit pe ambele fețe, în blocuri a 100 de file.

Servește ca declarație scrisă a gestionarului răspunzător de gestionarea valorilor
materiale și bănești, pe care o prezintă comisiei de inventariere, potrivit normelor legale.

Se întocmește într-un exemplar, de gestionar, după sigilarea locurilor de păstrare a valorilor materiale și bănești de care răspunde gestionarul respectiv, sau, acolo unde nu
este posibil acest lucru, înainte de începerea operației de inventariere, și se semnează de
acesta.

Circulă la membrii comisiei de inventariere, care semnează pentru confirmare că declarația a fost dată în fața acesteia.

Se arhivează la compartimentul financiar-contabil, împreună cu lucrările comisiei de inventariere.

w) BORDEROU DE ACHIZIȚIE (cod 14-4-13 și cod 14-4-13/b)

1. Servește ca:document de înregistrare în gestiune a bunurilor cumpărate de la persoane fizice;document justificativ de înregistrare în evidența contabilă a valorii bunurilor cumpărate; document pentru justificarea sumelor primite ca avans (spre decontare) pentru achiziții sau pentru decontarea sumelor plătite pentru achiziții.

2. Se întocmește în două exemplare pentru aprovizionările cu bonuri de pe piața țărănească, de la producătorii individuali sau de la alte persoane fizice, în momentul achiziției.

3.Se atașează la compartimentul financiar-contabil

3.5. Modalități de întocmire, verificare, contare, certificare și corectare a documentelor justificative înscrise în registre și formulare

În momentul efectuării lor, operațiunile economico-financiare se consemnează în documente justificative care stau la baza înregistrărilor în registre, fișe și alte formulare contabile, după caz.

Documentele justificative trebuie să cuprindă următoarele elemente principale:

– denumirea documentului;

– denumirea și sediul unității patrimoniale care întocmește documentul;

– numărul documentului și data întocmirii acestuia;

– menționarea părților care participă la efectuarea operațiunii economice și
financiare;

– conținutul operațiunii economice și financiare, iar atunci când este necesar și
temeiul legal al efectuării ei;

– datele cantitative și valorice aferente operațiunii economice și financiare efectuate;

– numele și prenumele, precum și semnăturile persoanelor care răspund de
efectuarea operațiunilor economice și financiare patrimoniale, consemnate în documente;

– alte elemente menite să asigure consemnarea completă a operațiunilor în
documentul justificativ.

Înscrisurile provenite din relațiile de cumpărare a unor bunuri de la persoane fizice, pot fi înregistrate în contabilitate numai în cazurile în care se face dovada intrării în gestiune a bunurilor respective, în cazul în care documentele se referă la cheltuieli pentru prestări de servicii efectuate de persoane fizice, ele trebuie să fie însoțite de contracte sau convenții, întocmite în acest scop, pentru a putea fi înregistrate în contabilitate.

Toate documentele justificative care se prelucrează în vederea înregistrării lor în registre sau formulare trebuie să fie verificate din punct de vedere al îndeplinirii condițiilor cerute pentru calitatea de document justificativ și din punct de vedere al exactității cifrelor și calculelor înscrise în el, după care se face contarea înscriindu-se pe el contul și suma în care se va înregistra fiecare poziție de pe document care prezintă sume și în ce parte a contului – „Debit" sau „Credit" – fără să se facă un articol contabil, fiindcă se folosește forma de evidență contabilă în partidă simplă. Persoana care a făcut verificările și contarea va pune data și va semna pentru certificarea operațiunilor efectuate. În cazul în care va constata un calcul greșit, va tăia cifra greșită cu o linie și va scrie alături suma considerată corectă semnând și punând data și făcând demersurile scrise de recuperare a diferențelor în minus sau de restituire a diferenței încasate în plus, după caz.

Stornarea operațiunii greșit înregistrate în cazul metodei de evidență în partidă simplă se face prin repetarea operațiunii inițiate și înscrierea sumei în chenar sau cu semnul minus, sau cu cerneală roșie și înscrierea în continuare a înregistrării corecte cu cerneală neagră, încadrându-se numărul documentului, data, contul și pe ce parte a fost înregistrată suma – în debit sau credit – precum și formularul (le) în care s-a făcut înregistrarea inițială a operațiunii.

Înregistrările în contabilitate se fac cronologic, în ordinea datei de întocmire a documentelor sau de intrare a acestora în posesia persoanei autorizate și sistematic, în conturi sintetice și analitice, dar înregistrările făcându-se unilateral, numai în debitul sau numai în creditul conturilor, chiar dacă se fac simultan, nu însă pe baza unui articol contabil care să se înscrie într-o nota contabilă și aceasta în registrul-jurnal, ca în cazul contabilității în partidă dublă.

Registrele contabile, altele decât cele obligatorii, prevăzute de art.21 din Legea contabilității nr.82/1991, editate cu ajutorul tehnicii de calcul, vor fi numerotate, șnuruite, parafate și înregistrate în evidența persoanei autorizate.

Neîntocmirea, întocmirea eronată și/sau neutilizarea documentelor justificative și financiar-contabile, conform prevederilor Normelor metodologice ale Ministerului Finanțelor aprobate prin Ordinul nr.425/1998, se sancționează potrivit dispozițiilor legale.

Lipsa documentelor care să ateste natura și proveniența bunurilor, atât pe timpul transportului, cât și la locul de depozitare și vânzare, în momentul controlului efectuat de organele abilitate se sancționează potrivit legislației în vigoare cu amendă și confiscarea bunurilor respective, acestea fiind considerate bunuri fără documente justificative de proveniență.

Orice unitate de cult va avea un Registru de intrare-ieșire a corespondenței în care se vor înregistra toate documentele justificative primite și expediate sau dacă vrea să urmărească distinct operațiunile financiare își va deschide un registru de intrare-ieșire separat numai pentru documentele justificative referitoare la operațiuni prin casă, bancă, magazie (pentru care se dau numere la notele de intrare-recepție, prescurtat NIR, care se scriu pe documentul de primire al materialului, obiectului de inventar, mijlocului fix, mărfii, ca o condiție obligatorie și anterioară dispunerii la plată a documentului justificativ respectiv).

Persoana care completează acest registru de urmărire la plată a documentelor justificative intrate și ieșite este răspunzătoare de efectuarea la timp și o singură dată a plăților pentru același document justificativ în scopul eliminării plății duble sau triple a aceluiași document.

Înscrierea datelor în documentele, registrele și formularele întocmite, se face cu cerneală, cu pastă de pix, cu mașina de scris sau cu ajutorul tehnicii de calcul, după caz.

În documentele justificative, formularele și registrele contabile întocmite nu sunt admise ștersături, răsături și nici lăsarea de spații libere între spațiile înscrise în acestea.

Erorile comise sau constatate se corectează prin tăierea cu o linie a textului sau a cifrei greșite, pentru ca acestea să poată fi citite, iar deasupra lor sau alături (unde este spațiu liber) se scrie textul sau cifra corectă. Corectarea se face în toate exemplarele documentelor justificative sau formularelor utilizate și se confirmă prin semnătura persoanei care a făcut operațiunea, menționându-se și data efectuării.

În cazul documentelor justificative la care nu se admit corecturi, cum sunt cele privind primirea, eliberarea sau justificarea numerarului sau al altor documente pentru care normele de utilizare prevăd asemenea restricții, documentul greșit se anulează și rămâne în carnetul respectiv (nu se detașează), cu ambele exemplare, cu excepția ordinului de deplasare (delegație) pe baza căruia se primește s-au se restituie diferența între cheltuielile efective de deplasare și avansul acordat și care dacă este greșit calculat se corectează conform procedurii menționate anterior.

La corectarea documentului justificativ în care se consemnează operațiuni de predare-primire a valorilor materiale și a mijloacelor fixe este necesară confirmarea, prin semnătură și datare, a predătorului și a primitorului, alături de persoana numită prin decizie (ordin) de către administratorul patrimoniului să efectueze inventarierea.

În cazul completării documentelor cu ajutorul tehnicii de calcul, corecturile sunt admise numai înainte de prelucrarea acestora, menționându-se data și semnătura celui care a făcut corectura. Documentele înscrise în listele de erori, anulări sau completări (pe baza cărora se fac modificări în fișiere sau în baza de date a unității beneficiare), trebuie să fie semnate de persoanele împuternicite de unitatea beneficiară. Numele și prenumele acestor persoane se comunică unității de informatică prelucrătoare.

Pentru asigurarea circulației raționale și unitare a documentelor justificative, care stau la baza înregistrărilor în contabilitate, precum și pentru ținerea la zi a contabilității, se recomandă ca persoana împuternicită să îndeplinească funcția de contabil, să întocmească graficul de circulație a documentelor justificative, care se aprobă de administrator sau persoana care are obligația gestionării patrimoniului. Acest grafic trebuie să conțină: denumirea documentului, persoana obligată să le întocmească, data întocmirii, termenul de predare (periodicitatea întocmirii), numărul de exemplare și destinația sau persoana căreia se predă.

3.6. Reconstituirea documentelor justificative și contabile pierdute,

sustrase sau distruse

Operațiunile privind evidența și gestionarea mijloacelor fixe, a valorilor materiale și bănești și a altor valori ale unităților de cult , se consideră valabile numai dacă sunt justificate cu documente originale, întocmite sau reconstituite potrivit prezentelor norme.

Orice persoană care constată pierderea, sustragerea sau distrugerea unor documente justificative sau contabile are obligația să înștiințeze, în scris, în termen de 24 de ore de la constatarea pierderii, administratorul sau persoana care are obligația gestionării patrimoniului, Aceasta este obligată în termen de 3 zile de la primirea comunicării să încheie un proces-verbal care să cuprindă:

– datele de identificare ale documentului pierdut;

– numele și prenumele salariatului răspunzător de păstrarea documentului;

– data și împrejurările în care s-a constatat lipsa documentului respectiv.
Procesul-verbal se semnează de persoana care gestionează patrimoniul, persoana împuternicită să conducă evidența contabilă și persoana responsabilă de păstrarea documentului, care o dată cu semnarea procesului-verbal are obligația să dea și o declarație scrisă asupra împrejurărilor în care a dispărut documentul respectiv.

Ori de câte ori, pierderea, sustragerea sau distrugerea documentului constituie infracțiune, se înștiințează imediat organele de urmărire penală. Reconstituirea documentelor se face pe baza unui „dosar de reconstituire", întocmit separat pentru fiecare caz, care trebuie să conțină:

– sesizarea scrisă a persoanei care a constatat dispariția documentului;

– procesul-verbal de constatare a pierderii, sustragerii sau distrugerii și declarația
salariatului respectiv;

– dovada sesizării Parchetului General sau dovada sancționării disciplinare a
salariatului vinovat, după caz;

– dispoziția scrisă a persoanei care gestionează patrimoniul pentru reconstituirea documentului;

– o copie a documentului reconstituit.

În cazul în care documentul dispărut emană de la altă unitate, reconstituirea se va face de unitatea emitentă în maximum 10 zile de la primirea cererii scrise a persoanei solicitatoare.

Documentul reconstituit va purta în mod obligatoriu și vizibil mențiunea „RECONSTITUIT", cu specificarea numărului și datei dispoziției pe. baza căreia s-a făcut reconstituirea.

Pentru pagubele generate de dispariția, sustragerea sau distrugerea documentelor se stabilește răspunderea materială, care cuprinde și eventualele cheltuieli ocazionate de reconstituirea și găsirea acestora.

Nu se pot reconstitui documentele de cheltuieli nenominale (bonuri și bilete de călătorie nenominale), pierdute; sustrase sau distruse înainte de a fi înregistrate în evidența contabilă. în acest caz, vinovații de pierderea, sustragerea sau distrugerea documentelor, suportă paguba produsă, sumele respective recuperându-se potrivit legii.

Găsirea ulterioară a documentelor originale, care au fost reconstituite nu anulează sancțiunea disciplinară sau penală, însă poate constitui motiv de revizuire a acestora.

În cazul găsirii ulterioare a originalelor, documentele reconstituite se anulează pe baza unui proces-verbal, împreună cu care se atașează la dosarul de reconstituire.

Fiecare persoană fizică autorizată să desfășoare o activitate independentă trebuie să asigure înregistrarea și evidența curentă a tuturor lucrărilor întocmite, primite sau expediate și să stabilească persoana care răspunde de păstrarea acestora, de evidența și păstrarea dosarelor de reconstituire a documentelor, pe toată durata de păstrare a documentelor originale sau reconstituite.

3.7. Arhivarea și păstrarea documentelor justificative și contabile

Unitățile de cult au obligația păstrării în arhiva lor a registrelor de contabilitate, a documentelor contabile, precum și a documentelor justificative care au stat la baza înregistrărilor în contabilitatea în partidă simplă.

Termenul de păstrare a documentelor justificative și contabile este de 10 ani, cu începere de la data încheierii exercițiului în cursul căruia au fost întocmite, cu excepția statelor de salarii care se păstrează 50 de ani.

În caz de încetare a activității documentele se predau la arhivele statului în conformitate cu dispozițiile legale privind Fondul Arhivistic Național al României.

Arhivarea documentelor justificative și contabile se face cu respectarea următoarelor reguli generale:

– documentele se grupează în dosare, numerotate, șnuruite și parafate;

– gruparea documentelor în dosare se face cronologic și sistematic, în cadrul
fiecărui exercițiu financiar la care se referă acestea. În cazul fuziunii sau al lichidării,
documentele-aferente acestei perioade se arhivează separat,

– dosarele conținând documentele contabile se păstrează în spații amenajate în acest scop, asigurate împotriva degradării, distrugerii sau sustragerii, dotate cu mijloace de prevenire a incendiilor și a inundațiilor (nu se depozitează în subsoluri);

– evidența documentelor arhivate se ține cu ajutorul registrului numit „Registrului de evidență curentă", în care se ține evidența dosarelor și documentelor intrate în arhivă, precum și mișcarea acestora în decursul timpului.

Eliminarea din arhivă a documentelor al căror termen legal de păstrare a expirat se face de persoana responsabilă de gestionarea patrimoniului pe baza procesului verbal întocmit cu acest prilej și cu operarea scăderii documentelor eliminate din Registrul de evidență curentă al arhivei.

CAPITOLUL IV

EVIDENȚA CANTITATIV-VALORICĂ A BUNURILOR MATERIALE ALE PAROHIEI

1. Proveniența bunurilor materiale

Bunurile materiale se procură din mai multe surse:

– prin cumpărare, de la magazinul de obiecte de cult al Centrului, eparhia!, oficiul protopopesc, magazinele de stat sau fondul pieței, pe bază de documente justificative (factură, bon) elaborate de vânzător sau prin proces-verbal de constatare de la fondul pieței;

prin donație de la credincioși, pe baza actului de donație, semnat și datat de donator, cu arătarea actului de proprietate (CF4 contract etc.), și aprobat de consiliul parohial;

prin transfer de la altă unitate, pe baza Notei de transfer, aprobată de cele două părți, în care se arată modalitatea de transfer, cu valoare sau tară valoare.

2. Evidența cantitativ-valorică

Evidența contabilă a materialelor se ține:

sintetic în Registrul (Jurnalul) general de venituri și cheltuieli. În care se reflectă veniturile și cheltuielile efectuate ale parohiei în baza Bugetului-prevederi. în mod cronologic;

cantitativ-valoric. Registrele sau Fișele contabile, cantitativ-valorice. ale materialelor, pe categorii de materiale (obiectele pengar, obiecte de colportaj, materiale de construcții, alimente, bunuri de Inventar de mică valoare sau scurtă durată, bunuri de inventar de mare valoare sau lungă durată (mijloace fixe) și cele asimilate acestora etc.) individualizate pe feluri de materiale (lumânări, pe dimensiuni, tămâie, cruci, medalioane, cărămidă, țigle, ciment, fier, faină, vin etc.).

– analitic în Registrul partizi venituri și Registrul partizi cheltuieli sau Fișele, analitice pe capitole, subcapitole, articole și aliniate după Cadru? general al clasificației veniturilor și cheltuielilor al Bugetului prevederi al parohiei,

3. Operațiuni, privind evidența bugetar-contabilă, cantitativ-valorică

a) Operațiuni de evidență sintetică privind înscrierea (înregistrarea: veniturilor și cheltuielilor în conformitate cu prevederile bugetare.

Evidența, sintetică a înregistrării veniturilor și cheltuielilor parohiei se face de către preotul paroh în mod cronologic, în momentul producerii fenomenului economic. În Registrul (Jurnalul) generat de venituri și cheltuieli, pe baza documentelor justificative. întocmite, aprobate (control preventiv) și semnate de paroh și epitropul casier.

b) Operațiuni de evidență cantitativ-valorică a materialelor

Evidența cantitativ-valorică a materialelor se ține de epitropul sub îndrumarea parohului în Registrele sau Fișele de evidența cantitativ-valorică a materialelor, pe categorii și individual pe fiecare bun material. În fișe se înregistrează bunul pe baza documentului justificativ înscris în Registrul (Jurnalul) general de venituri și cheltuieli, cantitativ și valoric, și se ține evidența mișcărilor de intrare și ieșire, cu stabilirea soldului scriptic și confruntarea periodică cu stocurile faptice din fișele de magazie.

c) Operațiuni de evidență a bunurilor de inventar de mică valoare sau scurtă durată

Evidența bunurilor de inventar de mică valoare sau scurtă durată se ține în Registrul sau Fișa de evidență a obiectelor de inventar de mică valoare sau scurtă durată în care se menționează: data operațiunii, documentul, denumirea obiectului, unitatea de măsură, preț, cantitate, valoare, locul unde se află. În registru se operează cantitativ și valoric, pe baza documentelor justificative, înscrise în Registrul (Jurnalul) general de venituri și cheltuieli, confirmat prin Procesul-verbal de recepție de primire în magazie.

Bunurile de acest fel sunt păstrate în magazie și date în folosință pe baza raportului de necesitate.

d) Operațiuni de evidența bunurilor de inventar de mare valoare sau lungă durată și a celor asimilate acestei categorii (cărțile din bibliotecă și materialele în seturi etc.), sau mijloacele fixe.

Evidența mijloacelor fixe se ține în Registrul de inventar pe nouă categorii, după destinația lor (1. clădiri; 2. construcții speciale; 3. mașini de forță și utilaje energetice; 4. mașini, utilaje și instalații de lucru; 5. aparate și instalații de măsurare, control și reglare; 6. mijloace de transport; 7. animale de muncă; 8, plantații și terenuri; și 9. unele accesorii de producție și inventar gospodăresc, în care se înregistrează pe baza documentelor justificative, înscrise cronologic în Registrul (Jurnalul) general de venituri și cheltuieli, după ce au fost recepționate de primire, nominalizate în Registrul cronologic al numerelor de inventar și repartizat pe locuri de folosință prin înscrierea lor în Fișele de inventar de cameră și date în primire sub-responsabililor de inventar.

Registrul special de evidență a mijloacelor fixe cuprinde următoarele rubricaturi: Nr. inventar, categoria, data operațiunii, document, denumirea obiectului, unitate de măsură, cantitatea, valoarea, locul unde se află.

4.1. Metode de reevaluare a mijloacelor fixe și obiectelor de inventar

Ultima clasificare a mijloacelor fixe a fost făcută prin HG nr.964/23.12.1998-MO nr.520/30.12.1998 și cuprinde următoarele categorii principale:

Construcții;

Echipamente tehnologice, mașini, utilaje și instalații de lucru;

Aparate și Instalații de măsurare, control și reglare;

Mijloace de transport;

Animale și păsări;

Mobilier, aparatură de birotică, echipamente de protecție a valorilor umane și
materiale și alte active corporale.

Tot conform ultimei reglementări date, HG nr.424 /2001 -MO nr.228/2001, începând cu data de 1 iunie 2001 valoarea de intrare a mijloacelor fixe prevăzută în art.3, alin.2, lit.a) din Legea nr.15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale și necorporale la scoaterea din folosință se vor aplica regulile de casare a obiectelor de inventar. Nu se trec în categoria obiectelor de inventar, mijloace fixe ca: clădiri, construcții, mijloace de transport, la care se aplică regulile de scoatere din folosință a mijloacelor fixe.

Această nouă limită de încadrare a mijloacelor fixe reduce numărul acestora și reduce volumul de muncă în cazul în care se impune reevaluarea acestora de către o comisie tehnică de evaluare special numită prin ordin interior, conform art.12 lit.f, din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 909/1997-MO nr.4/18.1.1998 de aplicare a Legii nr.15/1994 (MO nr.80/1994), modificată și completată prin OG nr.54/1997 (MO nr.225/ 30.08.1997), care la art.2 menționează:

Agenții economici și persoanele juridice fără scop lucrativ, care imobilizează capital în active corporale și necorporale, supuse deprecierii, prin utilizare sau în timp, vor calcula, vor înregistra în contabilitate și vor recupera uzura fizică și morală a acestora, pentru refacerea capitalului imobilizat".

Însă OG nr. 54/1997 precizează la art. l că se introduce la art. 1 din Legea nr.15/ 1994 un alineat nou cu privire la: „Persoanele juridice fără scop lucrativ care au dreptul, potrivit legii, să desfășoare activități comerciale vor amortiza capitalul imobilizat numai pentru acele activități desfășurate în scopul obținerii de profit pentru care, potrivit legii, acestea sunt plătitoare de impozit pe profit"

Întrucât unitățile de cult la care ne referim în această lucrare nu sunt plătitoare de impozit pe profit vom concluziona că la acestea nu se amortizează mijloacele fixe, conform art.2 din norme, dar ele pot să aplice ca metode de evaluare metodele rezultate din definiția dată valorii de intrare la art.12 din aceste norme, care spune că prin această noțiune se înțelege:

valoarea de intrare, reevaluată în baza unor prevederi legale exprese;

costul de achiziție pentru mijloacele fixe achiziționate cu titlu oneros, așa cum
este definit la pct.19 din Regulamentul de aplicare al Legii contabilității nr.82/1991, aprobat
prinHGnr.704/1993;

costul de producție pentru mijloacele de producție construite sau produse de

unitatea patrimonială, așa cum este definit la art.19 din același Regulament;

valoarea actuală pentru mijloacele fixe dobândite cu titlu gratuit, estimată la
înscrierea lor în activ pe baza propunerilor făcute de specialiști și cu aprobarea
responsabilului cu gestionarea patrimoniului în cazul persoanelor juridice fără scop lucrativ. La
stabilirea valorii actuale se va ține cont de valoarea mijloacelor fixe cu caracteristici identice
sau similare și de gradul de uzură fizică a mijloacelor fixe primite;

valoarea de aport, acceptată de părți, pentru mijloacele fixe aflate în patrimoniu
cu ocazia asocierii, fuziunii etc. pe baza prevederilor din statute sau contracte;

f) în cazul mijloacelor fixe cumpărate cu durata normală de utilizare expirată, valoarea
de intrare este dată de costul de achiziție. Durata normală de utilizare în care se va recupera
valoarea de intrare, se stabilește de către comisia tehnică. În mod similar se va proceda și
în cazul mijloacelor fixe cu durata expirată, la care se fac cheltuieli de investiții;

g) în cazul investițiilor puse în funcțiune, parțial sau total, cărora nu li s-au întocmit formele de înregistrare ca mijloace fixe, valoarea stabilită prin situațiile de lucrări, la data punerii în funcțiune (consemnată în procesul verbal de punere în funcțiune). La terminarea
investițiilor și la trecerea lor în categoria mijloacelor fixe, valoarea de intrare se majorează
cu eventualele cheltuieli efectuate între data punerii în funcțiune și data întocmirii procesului-
verbal de punere în funcțiune.

Unitățile de cult au însă un specific propriu care privește asigurarea bunurilor mobile și imobile conform Regulamentului propriu elaborat în acest scop.

În vederea reevaluării bunurilor respective, pe lângă recomandarea de aplicare a art.12 din Normele metodologice amintite mai sus, propun să mai fie folosite ca metode de evaluare și una din următoarele soluții de specialitate:

metoda identificării mijlocului fix cu un alt mijloc fix existent pe piață cu preț de
producție sau de livrare și evaluării primului la același preț considerat valoare de înlocuire
și valoare contabilă a acestuia;

metoda asimilării mijlocului fix identificat cu acel mijloc fix care are principalii
parametrii tehnico-funcționali foarte apropiați, cu abateri de + (-) 5% și evaluarea la același
preț de producție sau de livrare de pe piață al celui de al doilea mijloc fix, ca valoare de
înlocuire și valoare contabilă, influențată de gradul de uzură estimat;

metoda corelării, aplicată mijloacelor fixe care nu pot fi asimilate cu cele existente
datorită unor abateri mai mari de +(-) 5% la principalele caracteristici tehnico-funcționale,
caz în care se aleg unul până la trei mijloace fixe cu prețul de producție și de livrare al
pieței și se face compararea parametrilor tehnico-funcționali ai acestora cu cei ai mijlocului
fix existent pe teren, extrapolându-se prețul acestuia în funcție de suma indicilor medii
ponderați calculați pentru mijloacele fixe luate ca etalon de comparare, aplicată la prețul
acestora, prețul cel mai mic rezultat, fiind cel cu care se va înregistra în contabilitate ca
valoare de înlocuire și valoare contabilă;

metoda evaluării prin alegerea de oferte de preț de la cel puțin 3 furnizori de
profil interni sau externi, după caz, conform procedurii stabilite prin art.18.05, lit. d) din OG nr.118/1999 privind achizițiile publice (MO nr.431/1999).

În vederea aprecierii metodei care trebuie să fie aplicată pentru evaluarea bunurilor mobile sau imobile ce vor fi inventariate sau asigurate, unitatea de cult interesată va constitui o comisie formată din cadre cu înaltă pregătire tehnică și economică, în care să existe și experți tehnici atestați, care va funcționa permanent, fiind folosită și pentru avizarea documentației în cazul în care bunurile respective nu vor mai fi utile și vor fi propuse la casare de comisia de casare, ca și în cel al documentației de valorificare la terți, conform Regulamentului intern al cultului religios respectiv. Comisia de evaluare va întocmi proces-verbal de evaluare și pentru toate mijloacele fixe la care nu există date cu privire la valoare în evidența contabilă. La evaluarea clădirilor se va avea în vedere și includerea instalațiilor sanitare, electrice, de încălzit etc., precum și covoarele, mocheta sau linoleumul, lipite pe pardoseli, care fac parte din valoarea acesteia. La mijloacele de transport se include în valoarea acestora și roata de rezervă cu cameră și anvelopă și trusa de scule.

Obiectul de inventar ca unitate de înregistrare în contabilitatea analitică îl constituie obiectul sau complexul de obiecte cu dispozitivele și accesoriile lui destinat să îndeplinească în mod independent, în totalitatea lui, o funcție distinctă.

Pentru asigurarea bunurilor mobile și imobile care alcătuiesc unitatea de cult se va aplica Regulamentul intern special adoptat în vederea constituirii Fondului de asigurare a bunurilor bisericești în baza art.164 din Statut, acesta funcționând la nivelul fiecărei Eparhii și fiind condus și administrat de serviciul economic al administrației eparhiale respective.

4.2. Procedura de achiziție și vânzare a mijloacelor fixe

4.2.1. Dobândirea averilor bisericești

Patriarhia, părțile componente locale și toate persoanele juridice ale Bisericii Ortodoxe Române pot dobândi bunuri, în conformitate cu dispozițiile Codului Civil, ale celorlalte legi, ale Statutului pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Romane și ale Regulamentului.

Donațiile de orice natură se acceptă numai dacă sunt de un real folos instituțiilor bisericești.

Acceptarea se va face după, următoarea procedură la parohii, parohul aduce la cunoștința Consiliului Parohial actul de donație. Consiliul Parohial, în cazul când hotărăște primirea donației, face cuvenitele propuneri Adunării Parohiale. Dacă și Adunarea Parohială acceptă donația, actul împreună cu încheierile Consiliului Parohial și ale Adunării Parohiale se înaintează, Consiliului Eparhial spre aprobare.

La mănăstiri, starețul sau stareța aduce la cunoștință Consiliului Economic actul de donație, care, în caz de acceptare, se supune deliberării Soborului Mănăstiresc. Dacă și Soborul Mănăstiresc acceptă donația, actul împreună cu încheierile Consiliului Economic și ale Soborului Mănăstiresc se înaintează Consiliului Eparhial spre aprobare.

La Protoierii și Eparhii, actele de donație se supun deliberării și aprobării Consiliului Eparhial de Protopop sau respectiv de Consilierul Administrativ Economic.

La Patriarhie, actul de donație se supune deliberării și aprobării Consiliului Național Bisericesc, de Consilierul Administrativ Economic.

În cazul când Consiliul Eparhial, respectiv Consiliul Național Bisericesc acceptă donația și se aprobă de Chiriarhul respectiv sau de Patriarh, se intervine prin Ministerul Cultelor pentru îndeplinirea formelor de procedură civilă privitoare la persoanele juridice.

Donațiile manuale se primesc de organele de administrație ale bunurilor bisericești, pentru fiecare instituție bisericească în parte.

În toate cazurile se vor respecta și prevederile legilor în vigoare.

Cumpărările de bunuri imobile se fac numai în caz de necesitate, constatată de organele statutare astfel:

a) La parohii, necesitatea se constată, de Consiliul Parohial prin proces-verbal special și se trimite Consiliului Eparhial spre aprobare și împuternicire de a trata cumpărarea.

b) La Protoierii, propunerea se face de Protopop și se aprobă, de Consiliul Eparhial;

c) La mănăstiri, necesitatea se constată, de Consiliul Economic, cu avizul Soborului Mănăstiresc. Procesele verbale ale Consiliului Economic și ale Soborului Mănăstiresc se supun spre aprobare și împuternicire Consiliului Eparhial ;

d) La Eparhii, necesitatea se constată, de Consiliul Eparhial, iar aprobarea se dă de Chiriarh;

e) La Patriarhie, necesitatea se constată de Consiliul Național Bisericesc, la propunerea Permanenței sale. Aprobarea hotărârii Consiliului Național Bisericesc se dă de Patriarh.

4.2.2. Schimbarea și înstrăinarea averii bisericești

Bunurile sacre și prețioase, oricăror instituții bisericești ar aparține, sunt inalienabile și imprescriptibile și ca atare nu pot fi schimbate, grevate, înstrăinate, urmărite sau sechestrate.

Bunurile sacre, de la bisericile desființate, în cazul că nu sunt de o valoare prețioasă, se vor folosi conform dispozițiunilor Chiriarhului. Altfel ele vor fi păstrate în muzeul eparhial.

Bunurile prețioase trebuiesc păstrate în încăperi speciale sau săli de muzeu.

În cazuri cu totul excepționale și numai pentru interese superioare bisericești, la propunerea Chiriarhului respectiv, Sinodul Permanent poate aproba ca unele bunuri prețioase sa fie dăruite.

Schimbarea, grevarea sau înstrăinarea averii bisericești imobile cu caracter comun sunt îngăduite numai când interesele vitale ale Bisericii le justifică și dacă astfel de operațiuni aduc avantaje reale Bisericii.

Când o parohie vrea să vândă un imobil, Consiliul Parohial va fi convocat anume în acest scop spre a delibera și hotărî asupra chestiunii cu cel puțin 2/3 din numărul membrilor care formează Consiliul Parohial. Această hotărâre va fi supusă aprobării Adunării parohiale, care va fi convocată în acest scop. La Adunare vor trebui sa fie prezenți numărul de membri cerut de art.57 din Statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Romane.

Procesele verbale, conținând toate elementele de mai sus, se vor încheia în două exemplare, din care unul se va păstra în arhiva parohiei, iar altul se va înainta Protoieriei respective cu raport deosebit din partea parohului, în care se va cere trimiterea lucrărilor la Consiliul-Eparhial pentru aprobare.

Consiliul Eparhial, primind lucrările, le va examina și va hotărî asupra înstrăinării cu majoritatea absolută de voturi a membrilor care compun Consiliul Eparhial..

Hotărârea trebuie să aibă avizul Contenciosului și aprobarea Chiriarhului.

Vânzarea unui imobil bisericesc nu se poate face decât prin licitație publică, după aprobarea dată, de Consiliul Eparhial, conform art. 32 de mai sus și potrivit condițiilor fixate de Consiliul Parohial prin proces verbal.

Licitația se va tine de către epitropii parohiei, sub președinția parohului. La condiții, legale, sunt preferați preoții parohiei în primul rând, iar în al doilea rând ceilalți slujitori ai bisericii.

Termenul de licitație va fi adus la cunoștința celor interesați, cu cel puțin 15 zile înainte de ținerea licitației, prin afișare la oficiile publice din localitate și prin publicarea datei și a condițiilor licitației într-un ziar cotidian, răspândit.

Licitația se va ține în cancelaria parohială. Procesul verbal de ținerea licitației va cuprinde toate elementele și datele necesare unei expuneri complete a modului cum a decurs licitația și va fi semnat de paroh, de epitropi și de doi martori asistenți, aleși de preferință, dintre membrii Adunării Parohiale.

La procesul verbal se vor atașa toate actele în cauza. Lucrările astfel încheiate se vor înainta Protopopului, spre a fi trimise Consiliului Eparhial.

Acesta le va examina în ședința, plenară și pe baza rezultatului obținut la licitație, va decide cum va găsi de cuviință.

Hotărârea Consiliului Eparhial se va supune aprobării Chiriarhului.

În cazul când Consiliul Eparhial nu aprobă licitația, el va putea hotărî să se țină, o nouă licitație, iar dacă după două licitații consecutive rezultatul nu este favorabil, Consiliul Eparhial va putea decide, cu aprobarea Chiriarhului vânzarea în bună-învoiala, fie amânarea vânzării imobilului în cauză.

În cazul când rezultatul licitației este aprobat, Consiliul Eparhial dispune încheierea contractului, care se va autentifica, fiind semnat de paroh ca președinte, și de epitropi.

După. încheierea contractului se va trimite o copie Consiliului Național Bisericesc, spre a se scoate imobilul respectiv din inventarul general de imobile bisericești prevăzut de acest Regulament.

Schimbarea vreunui imobil parohial cu alt imobil, sau grevarea lui în vreo formă oarecare, se va face prin bună-învoială, cu respectarea dispozițiilor.

CAPITOLUL V

EVIDENȚA OPERAȚIUNILOR DE TREZORERIE

5.1. Evidența mijloacelor bănești și a actelor de valoare

Evidența bugetară financiară a bunurilor valori bănești la parohie, ca de altfel la orice unitate administrativă bisericească, se ține și se face obligatoriu prin casa și prin contul curent al parohiei deschis la bancă.

Deschiderea contului curent la bancă se face la cererea oficiului parohial cu indicarea specimenelor de semnături autorizate a efectua operațiuni bănești cu banca (parohul și epitropul casier).

Operațiunea privind evidența valorilor bănești, a banilor, proprietatea parohiei sunt: operațiuni de încasări și operațiuni de plăți.

Operațiunea de încasare are ca efect sporirea mijloacelor bănești, specific modalității de încasare, prin casa parohiei, în numerar și prin contul curent de la bancă, prin virament.

Operațiunea de plată are ca efect scăderea mijloacelor bănești, ca modalitate de plată prin casa parohiei, în numerar și prin contul curent la parohiei de la bancă, prin virament.

Încasările prin casieria parohiei se fac pe bază de chitanță. Sumele încasate se vor evidenția în Registrul de încasări și plăți, la încasări. Se va stabili soldul, care pe baza Ordinului de depunere emis de paroh, se va depune în contul curent la parohiei la Bancă. Banca eliberează chitanță pentru suma depusă. Valoarea chitanței se înscrie în registrul de casă, la plăți prin depunere la Bancă pe bază de ordin de depunere.

Pentru diferitele nevoi ale parohiei se vor ridica din contul curent de la bancă, sume în numerar, pe baza Carnetului de CEC pentru plata în numerar (Fila CEC se completează de paroh cu toate datele prevăzute de formularul tipizat), se semnează de paroh. Fila completată, semnată și ștampilată se detașează din Carnet și se predă la bancă, în baza căreia ridică numerarul solicitat. Suma din cotorul fișei se înscrie de epitropul casier în Registrul de încasări și plăți, la încasări, în rubrica restituiri din Bancă pe bază de Carnet CEC pentru plata în numerar.

Pe lângă operațiile de depunere și ridicare din contul curent de la Bancă a sumelor în numerar, prin Contul curent al parohiei de la bancă se mai efectuează și operațiuni cu bani prin virament, și anume: operațiuni de încasare și operațiuni de plăți.

Operațiunile de încasări, prin virament, se fac pe baza ordinului de plată emis de altă unitate, în care se indică numărul contului curent al parohiei, pe baza documentelor depuse de justificare a plății (ex.: protopopiatul virează în contul parohiei contravaloarea cantității de resturi de lumânări depusă la protopopiat, pe bază de bon de predare-primire) sau pe bază de înscriere în contul parohiei de către bancă a dobânzilor după sumele disponibile din contul curent al parohiei în bancă.

Operațiunile de plăți, prin virament, se fac pe baza ordinului de plată emisă de paroh, cu indicarea numărului de cont al altei unități, în temeiul documentelor justificative a plății (ex.: plata impozitului, obligațiile către CAS, costul lumânărilor etc.).

Toate ordinele sau dispozițiile privind efectuarea de operațiuni de încasări și plăți în numerar prin casa parohiei sau prin virament prin contul curent al parohiei la bancă se emit pe bază de documente justificative (factură, bon, decontări, stat de plată etc.).

5.2. Evidența încasărilor bănești

Evidența încasării contribuției benevole a credincioșilor pentru întreținerea bisericii.

Credinciosul, cap de familie, se prezintă preotului-paroh și stabilește obligațiile bănești ce și le asumă, împreună cu familia sa, pentru întreținerea bisericii sub forma de contribuții benevole bănești. Parohul înscrie suma în Registrul unic (rol) de evidență a familiilor credincioșilor (fișa familială). Acesta întocmește chitanța în dublu exemplar și încasează banii. Emite originalul chitanței celui ce face plata și păstrează copia la cotorul Registrului chitanțier (ex. II, copia); înscrie suma încasată în Registrul de încasări și plăți, la încasări, rubrica încasări în numerar prin casă.

Evidența încasării contribuției, stabilită ca valoare maximă de consiliul parohial, pentru servicii religioase: botez, cununie, înmormântare.

Credinciosul solicită serviciul preotului și stabilește valoarea contribuției benevole. Preotul paroh sau epitropul emite chitanța și înscrie suma în Registru de încasări și plăți. Depune soldul la bancă la sfârșitul zilei pe baza Dispoziției de depunere la bancă.

Evidența încasării veniturilor ocazionale, pe bază de Proces-verbal, întocmit de epitropul casier (administrator) și doi oameni de încredere și vizat de paroh, provenite din vânzările prin pangar și colportaj, pomeniri, sfințirea apei, ș.a.

Procesul-verbal de venituri se încheie de obicei duminica sau în zi de sărbătoare. Pe baza procesului-verbal, parohul sau epitropul emite chitanța. Originalul chitanței îl atașează la Procesul-verbal și se depune la contabilitate, înscrie suma în Registru de încasări și plăți.

4. Evidența încasării veniturilor din valorificarea concesionării locurilor de veci, a folosirii stranelor, a evaluării fructelor și produselor din cimitir (sesie),(iarbă, fructe etc. ), se face pe baza unui Proces-verbal din care rezultă operația efectuată, suma datorată și modul achitării acestuia, semnat de paroh și epitropul administrator. Epitropul casier sau parohul în baza Procesului-verbal, taie chitanța. Originalul îl dă celui ce face plata, copia rămâne la cotorul Registrului chitanțier. Pe Procesul-verbal, epitropul casier face mențiune de plata sumei și depune documentul la contabilitate.

5. Evidența încasării chiriilor se face pe baza aprobării Consiliului parohial și a contractului de închiriere încheiat între parohie și chiriaș.

Parohul emite factura. Chiriașul face plata și primește chitanța. Preotul paroh sau epitropul casier urmează procedura legală de înregistrare și depunere a sumei.

6. Evidența încasării provenite din taxa de vizitare a expoziției de obiecte bisericești, a monumentelor etc. se face pe baza biletelor vândute.

Evidența încasării contribuției benevole a credincioșilor la cumpărarea prin colportaj a obiectelor de cult (cruciulițe ș.a.), tipăriturilor (cărți, calendare, pastorale etc.) destinate lor se face pe baza calculelor sumelor încasate de epitropul administrator, Parohul emite Ordinul de încasare. Epitropul casier încasează suma.

Evidența încasării contribuției benevole a credincioșilor la cumpărarea prin pangar a lumânărilor pentru trebuințe la administrarea cununiei, înmormântării, botezului ș.a. spre a le fi distribuite participanților, se face în baza calcului după cantitatea livrată.

Evidența încasării sub forma de contribuții ocazionate de anumite aniversări (ziua numelui, casă nouă, căsătorie, înmormântare etc., se face pe baza actului credinciosului (scris sau verbal) și a informării credincioși lor.

Evidența din valorificarea resturilor de lumânări. Evidența se face prin Proces-verbal de cunoaștere a cantității de resturi, încheiat de epitropul administrator și doi oameni de încredere, vizat de paroh, predate la protopopiat, prin Actul de predare-primire emis de protopopiat și consemnarea în contul curent al parohiei la bancă a contravalorii cantității de resturi predate la protopopiat, din partea oficiului protopopesc.

Încasări din valorificarea unor bunuri (materiale de construcții neutilizate; materiale recuperate din demolări etc.). Se întocmește un Proces-verbal de constatare cu menționarea cantității, valorii și modului de valorificare conform legilor în vigoare. Se valorifică prin licitație. Se dă ordin de încasare de paroh, se încasează suma și se operează în evidențele legale.

Încasări din valorificarea materialelor refolosibile (fier, hârtie, ambalaje, sticlă etc.). Epitropul administrator face referat de necesitate. Se supune consiliului spre aprobarea înstrăinării. Bon de predare DCA și valoarea produselor. Sumele se operează în evidența casei.

13. Încasările din dobânda sumelor (disponibilului) depuse în contul curent al parohiei la Bancă, se efectuează după constatarea înscrierii dobânzii în contul parohiei, evidențiată în extrasul de cont. Se înscrie suma în Registru de încasări și plăți, la intrate în bancă.

5.3. Evidența plăților

1. Evidența plății retribuției personalului încadrat se ține pe baza următoarelor acte:

Statul de plată al retribuției, formular tipizat, se completează de preotul paroh, pe baza actelor legale, și anume:

Schema de funcțiuni cu personalul încadrat, cu normă întreagă, jumătate de normă sau plata cu ora, din care rezultă categoria de încadrare pe post cu dreptul de retribuire;

Fișa de prezență, certificată de paroh, pe baza căreia se stabilesc., orele efectiv lucrate, concediile avute și efectuate în cursul lunii respective, zilele libere, zilele lipsă, motivată sau nemotivat.

Alte drepturi legale: indemnizația de conducere în funcție de categoria parohiei stabilită și aprobată de centrul eparhial

Sporul de vechime, în baza legislației în vigoare:

Partea de retribuție primită din fondul de stat primită, ce se dă de stat de plată alcătuit de Centrul eparhial, prin protopopiat:

Calculul impozitului asupra retribuției și virarea lui în contul Administrației financiare.

Calculul asigurărilor sociale de 19,75% de la parohie + 9,5% contribuție personală și virarea sumelor în contul Casei de Asigurări Sociale, prin contul Oficiului protopopesc, care prin centralizare le virează Casei de asigurări. Cotele pentru șomaj de 1% și 3% se depun la protopopiat prin primirea de chitanță-încasare.

Alte rețineri: rata lunară pentru cumpărarea de bunuri personale pe bază de contract de plată în rate: chirii pentru spațiile locative; amenzi contravenționale; asigurări etc.

Statul de plata al retribuției astfel întocmit, în două exemplare, la care se anexează actele justificative (chitanțe, dispoziții de plata impozitelor, asigurări sociale etc.) se semnează de paroh și se înaintează la Oficiul protopopesc, spre avizare, pentru controlul preventiv, unde se reține copia și se restituie parohiei originalul avizat. În baza acestuia, parohul ridică banii din cont cu Carnetul CEC de plata în numerar de la bancă suma efectiv de plată și face plata efectivă titularului retribuției prin luare de semnătură.

Statutul de plată achitat se păstrează în dosarul cu acte justificative, plăți efectuate. La sfârșitul anului se depune dosarul – împreună cu celelalte acte – la arhiva parohiei, unde se va păstra pe durată stabilită de legile în vigoare.

Evidența plăților premiilor anuale se ține astfel: premiile se calculează prin aplicarea cotei legale stabilite de Administrația parohială la totalul anual al drepturilor de retribuire a personalului din schema de funcțiuni, pe baza Statului de plată a premiilor. Se calculează impozitul de 16% după valoarea premiului acordat, care se virează la Administrația financiară și cota CAS de 19.5%, care se calculează la total premii plus impozitul, și se virează la Casa de Asigurări Sociale prin contul Oficiului protopopesc.

3. Evidența plății pentru activități ocazionale, sezoniere, se face pe baza următoarelor acte:

Convenția civilă încheiată conform legilor în vigoare;

Lista de pontaj semnată de epitropul administrator;

Statul de plată cu arătarea sumei cuvenite pentru munca prestată, stabilirea impozitului de 16% pentru ziler și 6,5% contribuția pentru asigurările sociale de sănătate, care va fi virat de parohie în contul Administrației financiare.

Plata cuvenită pentru deplasări se face în baza Delegației emisă de paroh și a Decontului de cheltuieli prezentat, vizat la locurile de destinație a deplasării, însoțit de Documentele justificative de transport (bilete) și ca zare, la care se adaugă diurna cuvenită.

Plata ajutoarelor acordate credincioșilor cu posibilități materiale nesatisfăcătoare se face în limita prevederilor bugetare (art. 16, o cheltuieli), la cerere, aprobată prin hotărârea Consiliului parohial. Plata se face pe stat de plată în numerar, de către epitropul casier sau paroh pe baza dispoziției de plată, beneficiarul semnând de primirea sumei.

Plata cheltuielilor efectuate pentru întreținerea mijloacelor de transport (hipo, auto) se face pe bază de Proces-verbal încheiat de paroh și epitropul administrator și a dispoziției de plată.

Plata prin virament a lucrărilor efectuate, materialelor procurate, serviciilor prestate (reparații capitale, reparații curente, investiții, procurări de obiecte de inventar și mijloace fixe, impozite, taxe, asigurări, subvenții acordate unităților administrative superioare de cult. Fondului solidarității internaționale etc.) se face pe baza documentelor justificative primare (factură, bon, cote fixe stabilite de Centrul eparhial, cote procentuale stabilite de Centrul eparhial, în funcție de veniturile proprii ale parohiei) și a ordinelor de plată emise de paroh și epitropul casier către Bancă cu indicarea contului unde se va vărsa suma și arătarea scopului plății.

Plățile tranzitorii potrivit Cadrului general al clasificației venituri lor și cheltuielilor la parohie privesc:

Plata efectivă a contravalorii cantităților de bunuri materiale procurate prin oficiul protopopesc sau magazinul de obiecte bisericești al centului eparhial (lumânări, calendare, cărți de cult, imprimate, icoane, veșminte, obiecte de cult: potir, disc, cădelniță, miruitor, cristelniță, clopoțel, antimis, tămâie, smirnă, coronițe pentru cununii, cruci, propori (steaguri) etc.).

Încasările efective efectuate în Duminica ortodoxiei cu ocazia colectei pentru Fondul central misionar și aceste venituri nu sunt însă venituri efective ale parohiei, ci numai încasări tranzitorii, pentru că ele ies din contul parohiei, ca cheltuieli tranzitorii, prin virarea lor efectiva în contul Casei de pensii, Institutului Biblic și de Misiune a Bisericii Ortodoxe Române în cadrul căruia funcționează Fondul central misionar și a Centrului eparhial, ca preț de cost a materialelor livrate prin magazinul de obiecte bisericești sau prin Oficiul protopopesc.

CAPITOLUL VI

ÎNTOCMIREA ȘI EXECUȚIA BUGETARĂ

6.1. Procesul bugetar

Procesul bugetar este o succesiune de faze, etape, cu privire la elaborarea proiectului bugetului, analiza și adaptarea lui, execuția bugetului și încheierea acestuia precum controlul asupra tuturor acestor operațiuni.

Ședința de lucru a consiliului parohial pentru întocmirea bugetului parohiei și raportului general de activitate, are temei legal art. 38, lit. a, i, ROD, art. 39-40.

Convocarea consiliului parohial se face de către preotul paroh cu 24 de ore înainte de ținerea ședinței. Convocatorul va cuprinde data și locul ținerii ședinței, ordinea de zi cu indicarea problemelor ce se impune a fi discutate și diverse, semnătura de luare la cunoștință.

Pentru ținerea ședinței trebuie să fie prezenți cel puțin jumătate din numărul total al membrilor care formează consiliul parohial, afară de președinte, iar hotărârile valabile se iau cu majoritatea voturilor membrilor prezenți.

Dacă sunt prezenți în număr regulamentar, se declară deschisă ședința și se trece la discutarea problemelor din ordinea de zi: Raportul general de activitate pe baza documentelor prezentate. În urma discuțiilor purtate se vor menționa realizările, nerealizările și insuficiențele din anul care a trecut, făcându-se referire la datele din contul de gestiune întocmit pe baza datelor din registrele partizi venituri și cheltuieli, Planul de venituri și cheltuieli pe anul viitor în care se vor menționa posibilitățile de venituri și nevoia de cheltuieli.

Astfel întocmite, documentele se vor supune aprobării adunării parohiale.

În urma discuțiilor și a hotărârilor luate se va încheia un proces verbal conform art. 41 ROD. Contestațiile împotriva hotărârilor consiliului parohial se fac în aceeași termeni și în aceleași condiții prevăzute de art. 37 ROD pentru adunarea parohială.

6.2. Conținutul și semnificația bugetului

Termenul de buget provine din latină veche unde cuvântul buget avea semnificația de sac sau pungă cu bani. Cu aceeași semnificație termenul apare și în limbile europene clasice. Englezii foloseau noțiunea de buget cu sensul de mapă din piele în care erau așezate documentele în care erau înscrise veniturile și cheltuielile statului și prezentate spre dezbatere și aprobare, Parlamentului.

Bugetul este o listă a veniturilor și cheltuielilor probabile ale parohiei, înscrise și comparate în ideea balansării lor și supuse aprobării Adunării Parohiale.

6.3. Principiile bugetare

Conținutul și configurația bugetului se conturează pe măsură ce sunt adoptate și consacrate așa-numitele principii de drept bugetar.

Principiile bugetare sunt reguli privind domeniul bugetar. Ele au fost introduse pentru prima dată, în Marea Chartă (Anglia, 1215).

Cu timpul pretențiile bugetare sporesc, regulile devenind principii de drept bugetar. Ele se referă la modul de înscriere în documentul bugetar al veniturilor și cheltuielilor, la dimensiunea în timp, la modul de prezentare în structură a veniturilor și cheltuielilor; la modul de gestionare a resurselor bugetare; la nevoia ca datele să ajungă la cunoștința credincioșilor, la încercarea de balansare a veniturilor și cheltuielilor.

Principiile bugetare sunt:

Principiul universalității

Principiul unității bugetului

Principiul anualității bugetului

Principiul neafectării veniturilor bugetare

Principiul realității bugetare

Principiul publicității bugetului

Principiul echilibrării bugetului

Universalitatea bugetului

Acest principiu dă bugetului dimensiunea sa în spațiu, pe verticală. El stabilește modul de înscriere a veniturilor și cheltuielilor parohiei în bugetul său. Principiul universalității bugetare pretinde că fiecare acțiune a parohiei, toate veniturile și cheltuielile, să se înscrie în buget cu suma lor totală (în două poziții distincte) și să nu apară numai ca sold (ca diferență între venituri și cheltuieli). În acest fel se asigură o transparență totală în domeniul bugetar.

Dacă se respecta principiul universalității, bugetele astfel întocmite sunt denumite bugete brute. Însă, în realitate pentru realizarea unui anumit venit se efectuează și anumite cheltuieli, iar instituțiile prin care se efectuează cheltuielile publice realizează și venituri. În cadrul bugetului brut fiecare unitate aducătoare de venituri, fiecare instituție ce ocazionează cheltuieli, trebuie înfățișate distinct (în două poziții) atât cu veniturile ocazionate cât și cu cheltuielile efectuate.

Regula universalității nu este respectată întocmai, pentru că a dispărut omogenitatea și uniformitatea ce caracterizează veniturile și cheltuielile parohiei.

b) Principiul unității bugetului

Principiul unității vine să întregească imaginea globală a bugetului de stat, să dea ordine și claritate documentelor bugetare. Principiul de față conturează dimensiunea, în spațiu, pe orizontală, a bugetului. Conform acestuia, toate veniturile și cheltuielile statului trebuie înscrise într-un singur document și după o schemă unică. Astfel sensul inițial al acestui principiu poate fi ilustrat prin existența unui buget unic. Rezultă astfel unitatea bugetară. Dacă veniturile și cheltuielile se reflectă într-un singur document atunci organizarea sistemului bugetar este mai ușoară.

c) Principiul anualității bugetului

Acest principiu conturează dimensiunea în timp a bugetului parohiei. El se referă la două probleme majore : anul bugetar – în acest caz, anualitatea bugetară pretinde ca documentul bugetar să fie întocmit în fiecare an și pentru o perioadă de un an. El trebuie dezbătut și aprobat anual și pentru un an de zile.

A doua problema este exercițiul bugetar, cere se referă la perioada de timp în care executivul trebuie să asigure încasarea veniturilor și să efectueze cheltuieli, pentru fiecare an bugetar, într-o perioada de un an de zile.

d) Principiul neafectării veniturilor

Principiile universalității și unității trebuie completate cu o altă regulă, privind modul în care sunt gestionate veniturile bugetare – neafectarea veniturilor bugetare. Potrivit principiului neafectării veniturilor, un venit odată încasat se administrează global fiind destinat acoperirii cheltuielilor privite în ansamblul lor; în principiu nu se admite ca pentru o anumită cheltuială să se instituie, încaseze și folosească un anumit venit.

Acest principiu reprezintă o modalitate adaptată bugetului, a principiului general, a depersonalizării, când nu se mai ține seama de proveniența și de cuantumul veniturilor, iar repartizarea se face pe activități aprobate.

În condițiile actuale nici acest principiu nu mai este respectat, existând numeroase abateri.

În unele materiale de specialitate, principiul neafectării veniturilor bugetare este privit ca o regulă, intrinsecă a principiului universalității, alături de regula non-contractării.

Principiul realității bugetului

Realitatea bugetului este o denumire sugestivă și acest principiu pretinde ca veniturile și cheltuielile bugetare să fie astfel evaluate încât să reflecte realitatea, să reflecte necesitățile activității reale ce trebuie susținute bugetar și să reflecte resursele ce realmente pot fi mobilizate prin buget pentru susținerea acestor acțiuni. Respectarea acestui principiu depinde de temeinicia calculelor de fundamentare, de veridicitatea informației preluate, de acuratețea metodelor folosite. Cu toate acestea trebuie remarcat, din capul locului, că realitatea cifrelor bugetare nu poate fi realizată perfect, oricare ar fi metoda ce s-ar folosii, dar aceasta nu ar trebui să limiteze eforturile de a căuta metode cât mai performante.

g) Principiul echilibrului bugetului

Prin definiție bugetul reprezintă un document, tablou în care se înscriu alături veniturile și cheltuielile parohiei, în vederea comparării și balansării lor pentru fiecare an. Balansarea, echilibrul veniturilor și cheltuielilor bugetare, este o trăsătura definitorie a bugetului. Școala clasică de finanțe consideră acest echilibru ca fiind „cheia de boltă a finanțelor publice".

Echilibrul bugetar presupune acoperirea cheltuielilor pe seama veniturilor obișnuite. Aceasta pentru că apelând la veniturile bugetare extraordinare, oricare ar fi situația inițială a bugetului acesta trebuie să apară în echilibru.

6.4. Principalele surse de venituri

A) VENITURI EFECTIVE

Aceste venituri provin în primul rând din:

1. Rezerve, adică disponibilul din anul precedent: numerarul în casă la 31 decembrie și suma aflată în contul parohiei, deschis la CEC, bancă etc.

2. Alte surse de venituri sunt cele din redevențe, locații de gestiune, chirii,adică sume ce se încasează din închirierea spațiilor locative sau cu altă destinație, potrivit contractelor de închiriere;

3. Veniturile din activități fără scop lucrativ sunt venituri din activitatea de cult.

Cu ajutorul acestui cont sa ține evidența veniturilor din contribuția credincioșilor la servicii religioase, distribuirea lumânărilor, tipăriturilor, obiectelor de cult, în locașul de cult, pentru concesionarea și îngrijirea locurilor din cimitire și din contribuția anuală a credincioșilor. Aceste sume sunt cele ce se încasează de la fiecare credincios sau familie de credincioși în cuantumul fixat.

Contribuția pentru diverse servicii religioase reprezintă suma ce se încasează din oficierea serviciilor religioase individuale (botezuri, cununii, înmormântări, masluri, sfințiri de case, trasul clopotelor etc.) în cuantumurile stabilite de Adunarea Parohială.

Încasarea sumelor se face prin emiterea de chitanța fiecărui depunător.

Din aceeași categorie fac parte și sumele ce se încasează din oficierea serviciilor religioase colective (Liturghii, parastase, pomeniri, Bobotează, umblatul cu icoana) conform procesului verbal întocmit pentru fiecare serviciu religios în parte.

Contribuția în locașurile de cult sunt sumele ce se încasează din colecte cu discul, cutia milei, plicul, coșulețul etc., conform procesului verbal întocmit pentru fiecare încasare în parte;

Venituri din distribuirea lumânărilor, adică sumele ce se încasează din vânzarea lumânărilor.

Venituri din distribuirea tipăriturilor, sumele ce se încasează din distribuirea calendarelor, cărților religioase, pliantelor, albumelor, casete, CD-uri etc. ce revine ca venit efectiv parohiei;

Venituri din distribuirea obiectelor de cult sumele ce se încasează din distribuirea obiectelor de cult (icoane, cruciulițe, medalioane, lănțișoare, candele, tămâie etc.) ce revin ca venit efectiv parohiei.

Contribuția pentru concesionarea și îngrijirea locurilor din cimitire sumele ce se încasează din concesionarea locurilor din cimitire pentru înmormântări, potrivit actelor de concesiune; de asemenea și sumele ce se încasează de la credincioși pentru îngrijirea locurilor din cimitire.

4. Venituri din sponsorizări sunt sumele ce se primesc de la diverse instituții, societăți, bănci, conform Legii sponsorizării nr.204/20.04.2001.

5. Venituri din ajutoare acordate. Acestea provin de la unități din cadrul cultului, adică sumele ce se primesc de la Centrul eparhial, protopopiat sau alte parohii, pentru acoperirea unor cheltuieli; de la Fondul Central Misionar, adică sumele ce se primesc pentru acoperirea unor cheltuieli; de la Comisia de pictură bisericească sunt sumele ce se primesc pentru acoperirea cheltuielilor ocazionate cu pictarea locașurilor de cult; de la Fondul de asigurare a bunurilor bisericești sunt sumele ce se primesc pentru acoperirea daunelor provocate de incendii a bunurilor asigurate și nu în ultimul rând sumele ce se primesc de la Fondul de asigurare a bunurilor Bisericești, sub formă de ajutoare pentru acoperirea unor cheltuieli.

6. Venituri din subvenții primite de la bugetul de stat. Cu ajutorul acestui cont se ține evidenta sumelor primite de la Bugetul de stat sau bugetele locale, după caz, reprezentând subvenții pentru acoperirea unor cheltuieli de construcții, reparații capitale și curente, lucrări de pictură etc. prin Ministerul Culturii și Cultelor, Consilii Municipale, județene sau locale;

7. Alte venituri din activități fără scop lucrativ

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența altor venituri realizate din valorificarea unor bunuri, resturilor de lumânări, a materialelor refolosibile, din activități agricole, taxe de vizitare, ajutoare primite de la credincioși și din alte surse, contribuții din pensii și salarii.

Din valorificarea unor bunuri scoase din inventar conform reglementărilor în vigoare; ajutoare primite de la credincioși pentru efectuarea de lucrări de construcții,
reparații capitale și curente, restaurări de monumente istorice și de arhitectură, pictură bisericească, cumpărări de case parohiale etc. Încasarea acestor sume se face pe baza emiterii de chitanțe fiecărui depunător .Alte venituri se realizează din valorificarea resturilor de lumânări (sumele ce se încasează din valorificarea resturilor de lumânări la prețul stabilit de Centrul Eparhial), din valorificarea materialelor refolosibile (sumele ce se încasează din valorificarea materialelor refolosibile (hârtie, fier vechi, materiale rezultate din demolări, ambalaje etc.); din activități agricole (sumele ce se încasează din valorificarea produselor agricole rezultate din suprafețele libere din cimitir, curtea bisericii, terenul aflat în proprietatea parohiei la prețul pieței, sumele încasate din licitarea terenurilor date în lucru la terțe persoane conform hotărârii Adunării parohiale; din taxe de vizitare, adică sumele ce se încasează din taxele de vizitare a colecțiilor de obiecte de valoare istorică, artistică și culturală, a monumentelor istorice și de arhitectură, conform reglementărilor în vigoare; din apicultură -sumele ce se încasează din valorificarea produselor de apicultura, la prețul pieții; din activități de producere obiecte de cult sumele ce se încasează din valorificarea obiectelor de cult (veșminte, icoane, colportaj – iconițe metalice, medalioane, cruciulițe etc.) realizate în atelierele proprii ale mănăstirii sau schitului; din alte surse: Contribuții din pensii și salarii-sumele ce se încasează la mănăstire sau schit din contribuțiile acordate din pensii și salariile viețuitorilor (monahi, monahii, frați, surori etc.) pentru acoperirea cheltuielilor de întreținere a acestora în cadrul așezământului de cult;

8. Venituri financiare – dobânzi financiare- sumele ce se încasează de la bănci, CEC etc., ca dobânzi pentru numerarul păstrat în cont

B) VENITURI TRANZITORII

Veniturile tranzitorii provin în primul rând din operațiunile de capital, din veniturile încasate pentru alte unități din cadrul cultului;

Alte venituri se încasează sunt sumele ce se încasează din contribuția benevolă a credincioșilor, colecta din "Duminica Ortodoxiei”și destinate constituirii Fondului Central Misionar; încasări pentru alte eparhii și sinistrați sunt sumele ce se încasează pentru Fondul Filantropia; sume ce se încasează din contribuția benevolă a credincioșilor în urma apelurilor făcute de Biserica Ortodoxă Română destinate ajutorării unor biserici surori, Centre eparhiale, sinistrați etc.;

6.5. Principalele surse de cheltuieli

Cheltuielile în cadrul unei unități de cult se împart în cheltuieli efective și cheltuieli tranzitorii.

CHELTUIELI EFECTIVE

1. Cheltuielile cu materii prime, adică cu carburanții și lubrifianții pentru parcul auto al parohiei, cheltuieli pentru exercitare cult, costul materialelor și alimentelor necesare exercitării cultului (lumânări, tămâie, ulei pentru candele, vin cultic, faină pentru litie și prescuri, grâu pentru colivă etc.).

Cheltuieli cu colecții acte normative și publicații costul abonamentelor la acte normative și publicații pentru biblioteca parohială (Monitorul Oficial etc.);

Cheltuieli materiale birotică și curățenie, costul rechizitelor și imprimatelor de birou (creioane, cerneală, hârtie scris, dosare, plicuri, formulare evidență contabilă, hârtie xerox, hârtie fax, toner etc.); costul materialelor pentru curățenie, întreținere uși, ferestre, mobilier, pardoseli și materiale dezinsecție, deratizări și deparazitări etc.

Cheltuieli cu achiziționarea lumânărilor costul lumânărilor ce se plătește unității ierarhic superioare furnizoare protopopiat sau Centru eparhial etc. potrivit documentelor de livrare;

Cheltuieli cu achiziția tipăriturilor costul calendarelor, cărților religioase, pliantelor, albumelor, CD-urilor, casetelor, ce se plătește unității ierarhic superioare (protopopiat, Centru eparhial etc.) potrivit documentelor de livrare

Cheltuieli cu achiziția obiectelor de cult costul obiectelor de cult (icoane, cruciulițe, medalioane, candele, lănțișoare, tămâie etc.) ce se plătește unității ierarhic superioare (protopopiat, Centru eparhial etc.) potrivit documentelor de livrare.

2. Cheltuieli cu obiectele de inventar

Obiecte inventar de mică valoare și scurtă durată costul obiectelor de inventar de mică valoare și scurt durată de uz administrativ-gospodăresc cu valoare individuală sub 1.500RON sau cu o durată de serviciu mai mică de un an, indiferent de valoare; echipament și uniforme de lucru, adică cota parte din valoarea ce se suportă de parohie, potrivit reglementărilor în vigoare; cărți pentru bibliotecă, costul cărților procurate pentru biblioteca parohială.

3. Cheltuieli cu energia, apa, gazele, întreținerea

În această categorie intră Cheltuielile cu încălzirea bisericii, a casei parohiale, adică costul combustibilului lichid, solid, gazos, folosit pentru întreținerea locașurilor de cult; costul agentului termic folosit pentru încălzirea locașurilor de cult – Biserică și casa parohială racordate la rețeaua de termoficare, în baza facturilor emise de furnizori; cheltuieli cu iluminatul și forță motrică – Biserică- costul energiei electrice folosită pentru iluminat și forță motrică în locașurile de cult – Biserică; taxele pentru contoare; costul becurilor și tuburilor fluorescente.

4. Cheltuieli cu iluminatul și forță motrică – Casa Parohială, costul energiei electrice folosită pentru iluminat și forță motrică în locașurile de cult – Casa Parohială; taxele pentru contoare; costul becurilor și tuburilor fluorescente.

Cheltuieli cu apa și salubritatea – Biserică costul consumului de apă, taxele pt. canalizare, salubritate, curățatul fântânilor la parohie.

Cheltuieli cu reparațiile curente, capitale la clădiri, auto, utilaje

Cheltuieli cu reparații curente la clădiri, adică costul lucrărilor de întreținere și reparații la clădiri (zugrăveli interioare și exterioare, vopsitorii tâmplărie, reparații la zidărie, acoperiș, pardoseli etc.) instalații sanitare, electrice și alte mijloace fixe executate în antrepriză; costul lucrărilor de întreținere, reparații curente la clădiri, instalații electrice, sanitare și alte mijloace fixe, executate în regie proprie cuprinzând: manopera achitată persoanelor angajate cu contract-convenție prestări servicii pe perioadă determinată vizat de Inspectoratul teritorial de muncă, costul materialelor și alte cheltuieli.

5. Cheltuieli cu reparații capitale la clădiri costul lucrărilor de reparații capitale la clădiri, construcții (consolidări, restaurări și alte mijloace fixe) executate în antrepriză; costul lucrărilor de reparații capitale la clădiri, construcții (consolidări, restaurări și alte mijloace fixe) executate în regie proprie, cuprinzând: manoperă achitată persoanelor angajate cu contract-convenție prestări servicii pe perioadă determinată, vizat de Inspectoratul teritorial de muncă, costul materialelor, alte cheltuieli.

6. Cheltuieli cu lucrări de pictură, restaurări pictură adică costul lucrărilor de pictură și restaurare a picturii bisericești, ce se vor executa numai în baza documentațiilor tehnico-economice aprobate, a avizelor și autorizațiilor eliberate de organele competente, potrivit reglementărilor în vigoare.

7. Cheltuieli cu reparații auto, cheltuieli ce se fac pentru întreținerea și repararea mijloacelor de transport auto aflate în inventarul parohiei, executate de către terțe întreprinderi de service; cheltuieli ce se fac pentru întreținerea și repararea mijloacelor de transport auto aflate în inventarul parohiei, în regie proprie cuprinzând: manopera achitată persoanelor angajate cu contract-convenție prestări servicii, pe perioadă determinată, vizat de Inspectoratul teritorial de muncă, costul materialelor și alte cheltuieli.

8. Cheltuieli cu redevențe, locații de gestiune și chiri, adică plățile reprezentând chirii pentru locașurile de cult, magazii etc., închiriate conform contractelor de închiriere.

9. Cheltuieli cu primele de asigurare, primele de asigurări imobile și alte bunuri conform polițelor de asigurare încheiate cu societatea de asigurare; primele pentru asigurarea bunurilor bisericești ce se plătesc anual la Fondul de asigurare a bunurilor bisericești conform polițelor de asigurare încheiate; Asigurarea Bisericii și Alte asigurări (auto, clădiri etc.)

10. Cheltuieli cu colaboratorii

În această categorie intră cheltuielile făcute pentru Plata cu ora și pentru activități ocazionale-sezoniere, traduceri, expertize etc.

Cheltuieli cu comisioane și onorarii, cheltuieli reprezentând comisioanele datorate pentru cumpărare sau vânzare de valori mobiliare, onorarii de consiliere, contencios, expertizare precum și a altor cheltuieli similare;

Cheltuieli de protocol sau costul alimentelor necesare meselor de obște, cu ocazia hramurilor și sfințirii locașurilor de cult; Cheltuieli cu transportul de bunuri și persoane, Cheltuieli de transport de bunuri și persoane executate de terți;

Cheltuieli de deplasare, adică drepturile bănești ce se plătesc personalului, potrivit reglementărilor legale pentru deplasări în interesul serviciului și persoanelor trimise la conferințe, instructaje etc. în țară și străinătate (transport, diurnă, cazare);

Cheltuieli poștale, taxe telecomunicații, telefon – plata abonamentelor și convorbirilor telefonice efectuate de parohie; Cheltuieli poștale, plata serviciilor poștale, taxe internet efectuate de parohie; abonament radio TV, cablu etc. la parohie;

Cheltuieli cu comisioanele bancare, plata comisioanelor și serviciilor bancare și asimilate pentru operațiunile din conturile parohiei; Alte cheltuieli prestări servicii executate de terți

Plăți efectuate pentru terți, pentru:

– materiale pentru prevenirea și stingerea incendiilor;

– materiale și servicii pentru amenajarea și întreținerea spațiilor verzi;

– costul documentațiilor tehnice efectuate pentru lucrări de reparații curente sau capitale, demolări, lucrări și restaurări de pictură;

– plăți pentru diferite prestări de servicii efectuate de alte unități pentru legătorie, multiplicare, arhivare;

– plata service pentru întreținere și reparații aparate xerox, fax, computere etc.;

Cheltuieli cu alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate, impozite și taxe pentru clădiri, terenuri și alte venituri impozabile;

11. Cheltuieli cu remunerațiile personalului.

Plata drepturilor de retribuire pentru personalul din schemă reprezentând –

– Remunerații tarifare- remunerații tarifare ale personalului, ce se plătesc din fondurile proprii ale parohiei, conform schemei de funcții și personal aprobată de Centrul Eparhial; indemnizațiile calculate pe perioada concediului de odihnă; indemnizație de paroh;

– Sporurile de vechime, sporurile calculate potrivit reglementărilor În vigoare.

– Premiile anuale

Premiile anuale calculate asupra fondului total de remunerații, ce se acordă personalului, potrivit reglementărilor legale;

– Alte drepturi de retribuire se acordă personalului, potrivit reglementărilor legale;

12. Cheltuieli privind asigurarea și protecția socială

Cheltuieli cu contribuția la asigurări sociale(CAS), adică contribuția parohiei la asigurări sociale (19.75%) pentru drepturile de remunerație plătite din fondurile proprii, personalului prevăzut în schema de funcții și personal aprobată;

Cheltuieli cu contribuția la ajutor de șomaj este contribuția parohiei la constituirea fondului pentru plata ajutorului de șomaj (3%) pentru drepturile de remunerație plătite din fondurile proprii, personalului prevăzut în schema de funcții și personal aprobată;

Cheltuieli cu contribuția la fondul de sănătate(CASS) – contribuția parohiei la constituirea fondului de sănătate (6%) pentru drepturile de remunerație plătite din fondurile proprii, personalului prevăzut în schema de funcții și personal aprobată;

13. Cheltuieli cu imobilizări corporale privind activitatea fără scop lucrativ, adică:

Cheltuieli cu imobilizări corporale pentru construcții (costul lucrărilor de construcții noi precum și costul lucrărilor noi ce se efectuează la construcțiile existente, executate în antrepriză, costul lucrărilor de construcții noi, precum și costul lucrărilor noi ce se efectuează la construcțiile existente, executate în regie proprie cuprinzând: manopera persoanelor angajate pe bază de contract-convenție civilă prestări servicii pe durată determinată, vizat de Inspectoratul teritorial de muncă, costul materialelor și alte cheltuieli.

Lucrările de investiții pentru construcții se execută numai în baza documentațiilor tehnico-economice aprobate, a avizelor și autorizațiilor eliberate de organele competente potrivit reglementărilor legale.

Plățile se efectuează pe baza situațiilor de lucrări efectiv executate, proceselor verbale de recepție, facturilor emise de furnizori pentru materialele livrate parohiei și altor documente justificative.

Cheltuielile se înregistrează global, fără a se defalca pe articole și alineate de cheltuieli.

14. Cheltuieli cu imobilizări corporale – mijloace fixe costul mijloacelor fixe (obiecte singulare sau complexe de obiecte) care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții: valoarea de inventar de cel puțin 1.500lei (valoare ce se modifică conform reglementărilor legale); durata de serviciu normată mai mare de un an; costul obiectelor de artă de valoare artistică, istorică sau documentară care constituie fond muzeistic; costul veșmintelor preoțești; alte obiecte care potrivit reglementărilor legale sunt considerate mijloace fixe.

15. Cheltuieli cu contribuții și cotizații datorate de persoane juridice fără scop lucrativ

Cheltuieli cu contribuții acordate Centrului Eparhial, contribuția parohiei ce se plătește pentru susținerea Centrului eparhial – conform reglementărilor în vigoare;

Cheltuieli cu contribuții acordate protopopiatului, constituie contribuția parohiei, ce se plătește pentru susținerea protopopiatului, potrivit reglementărilor legale;

Ajutoare și împrumuturi acordate credincioșilor, sprijinul material ce se acordă unor credincioși (bătrâni, bolnavi, văduve, orfani etc.) în baza cererilor individuale aprobate de Consiliul parohial;

16. Alte cheltuieli de exploatare

Cheltuieli cu activități agricole, adică cheltuielile ce se efectuează pentru activități agricole în suprafețele libere din cimitire, curtea bisericii, terenul agricol aflat în proprietatea parohiei, reprezentând: costul materialului săditor, plata diverselor servicii executate de diverși prestatori de servicii (societăți), remunerația personalului ocazional-sezonier și contribuțiile sociale ajutor șomaj și fond sănătate aferente, precum și alte cheltuieli specifice acestor activități. Se înregistrează global fără a se defalca pe articole și alineate de cheltuieli.

Cheltuieli cu spațiile locative închiriate, adică cheltuielile ce se efectuează la spațiile locative sau alte spații proprietatea parohiei închiriate, care potrivit reglementărilor în vigoare, cad în sarcina proprietarului. Se înregistrează global, fără a se defalca pe articole și alineate de cheltuieli.

Colecții de obiecte de valoare istorică, artistică și culturală, adică cheltuielile ce se efectuează pentru procurarea de material prestări servicii (dezinsecții, tratamente speciale la obiectele de patrimoniu) amenajări și alte cheltuieli specifice acestei activități. Se înregistrează global fără a se defalca pe articole și alineate de cheltuieli.

17. Donații și subvenții acordate

Donațiile acordate credincioșilor sunt ajutoare în natură (alimente, materiale, materii prime etc.) sau în bani credincioșilor în baza cererilor aprobate de consiliul mânăstirii – schitului; Alte destinații – filantropia, adică sumele ce se acordă sub formă de ajutoare altor unități de cult, pentru acoperirea unor cheltuieli de funcționare, reparații curente și capitale, precum și pentru lucrări de pictură; sumele ce se acordă de către parohie la Fondul Filantropia la Centrul eparhial și sumele ce se acordă de către parohie, la Fondul Filantropia – central – la Patriarhia Română;

B) CHELTUIELI TRANZITORII

Aceste cheltuieli sunt reprezentate de sumele cuvenite altor unități din cadrul cultului.

Plăți pentru Fondul Central Misionar, adică plata sumelor încasate din contribuția benevolă a credincioșilor în "Duminica Ortodoxiei" destinate constituirii Fondului Central Misionar, ce se plătesc la protopopiat.

Plăți cu alte destinații eparhii, sinistrați, adică plata sumelor ce se încasează pentru Fondul Filantropia – plata sumelor ce se încasează din contribuția benevolă a credincioșilor în urma apelurilor făcute de Biserica Ortodoxă Română destinate ajutorării unor biserici, mânăstiri, Centre Eparhiale, sinistrați etc.

Alte cheltuieli sunt constituite de Plățile pentru Societatea Femeilor Ortodoxe și Alte cheltuieli tranzitorii.

CAPITOLUL VII

INVENTARIEREA BUNURILOR MATERIALE

7.1. Noțiunea și funcțiile inventarierii

Inventarierea este un procedeu utilizat de către mai multe discipline economice, fiecare dintre acestea atribuindu-i o anumită accepțiune. Din punct de vedere al contabilității inventarierea este un procedeu de verificare faptică a existenței și stării mijloacelor economice, a creanțelor și datoriilor unei unități patrimoniale.

Unitățile patrimoniale au obligația legală să efectueze inventarierea patrimoniului: la începutul activității (pentru stabilirea și evaluarea aportului în natură), cel puțin o dată pe an pe parcursul funcționării lor, în cazul fuzionării sau încetării activității.

Inventarierea patrimoniului reprezintă ansamblul operațiunilor prin care se constată existența tuturor elementelor patrimoniale, cantitativ-valoric sau numai valoric, după caz, în patrimoniul unității, la data la care aceasta se efectuează.

Inventarierea are ca scop principal stabilirea situației reale a patrimoniului fiecărei unități și cuprinde toate elementele patrimoniale, precum și bunurile și valorile deținute cu orice titlu, aparținând altor persoane juridice sau fizice.

Organizarea și efectuarea inventarierii patrimoniului se efectuează potrivit prevederilor Legii Contabilității nr. 82/1991 și Normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii patrimoniului aprobate prin Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 2388 din 15 decembrie 1995 (MO 292/18.12.1995).

În temeiul articolului 8 alin. (1) din Legea Contabilității, unitățile patrimoniale au obligația să efectueze inventarierea generală a patrimoniului la începutul activității, cel puțin o dată pe an, de regulă la sfârșitul anului, pe parcursul funcționării sale, în cazul fuzionării, divizării sau încetării activității, precum și în următoarele situații:

în cazul modificării prețurilor;

la cererea organelor de control, cu prilejul efectuării controlului, sau a altor organe prevăzute de lege;

ori de câte ori sunt indicii că există lipsuri sau plusuri în gestiune care nu pot fi stabilite cert decât prin inventariere;

ori de câte ori intervine o predare-primire de gestiune;

cu prilejul reorganizării gestiunilor;

ca urmare a calamităților naturale sau a unor cazuri de forță majoră sau în alte cazuri prevăzute de lege.

Inventarierea, în calitatea sa de procedeu al metodei contabilității, îndeplinește mai multe funcții, dintre care cele mai semnificative sunt:

funcția de control;

funcția de stabilirea situației nete;
c) funcția de calcul și evidență a stocurilor.

Funcția de control a concordanței dintre informațiile furnizate de contabilitate și realitate. Oricât de riguros este organizată, activitatea de recepție, depozitare, gestionare și eliberare din gestiune a bunurilor economice, oricât de bine este organizată și ținută contabilitatea elementelor patrimoniale, în anumite situații pot să apară diferențe dintre soldurile scriptice și realitate.

7.2. Clasificarea inventarierilor

Inventarierile ca procedeu al metodei contabilității se clasifică după următoarele criterii: a) După momentul în care se efectuează se deosebesc inventarierile periodice și inventarierile anuale.

Inventarierile periodice se efectuează conform unei planificări proprii întocmită, de fiecare unitate patrimonială. Frecvența acestor inventarieri se stabilește în funcție de particularitățile fiecărei gestiuni și de ritmul mișcării elementelor patrimoniale. Astfel, gestiunile de mijloace bănești se controlează prin inventarieri lunare, iar mijloacele fixe se inventariază anual.

Inventarierile anuale sunt obligatoriu de efectuat înainte de închiderea conturilor. Inventarierile anuale sunt lucrări complexe care necesită un volum mare de muncă, ele neputându-se efectua concomitent asupra tuturor gestiunilor și elementelor patrimoniale dintr-o unitate.

b) După gradul de cuprindere a elementelor patrimoniale se deosebesc inventarierile generale și inventarierile parțiale. Inventarierile sunt ordinare și extraordinare.

Inventarierile ordinare au de regulă un caracter normal, planificat.

Inventarierile extraordinare sunt impuse de anumite situații de excepție.

Pentru asigurarea unei eficiente sporite a inventarelor acestea trebuie să aibă un caracter inopinat.

7.3. Etapele inventarierii

Inventarierea este o lucrare complexă care se derulează în mai multe etape: pregătirea inventarierii; constatarea și descrierea elementelor patrimoniale supuse inventarierii; stabilirea și înregistrarea în contabilitate a diferențelor constatate.

7.3.1. Pregătirea inventarierii

Este o etapă premergătoare inventarierii propriu-zise, etapă de care depinde eficiența tuturor lucrărilor ulterioare. În cadrul acestei etape se iau o serie de măsuri și se execută unele lucrări contabile.

Preotul Paroh este gestionarul unității, dar în același timp și administratorul acesteia.

Răspunderea pentru buna organizare a lucrărilor de inventariere, potrivit prevederilor art. 11 alin.(3) din Legea Contabilității, revine administratorului, care elaborează și transmite comisiilor de inventariere instrucțiuni scrise în acest sens, adaptate la specificul unității.

În calitate de administrator, Preotul Paroh va da o decizie de inventariere prin care este numită și comisia de inventariere.

În decizia de numire este se menționează, în mod obligatoriu:

componența comisiei;

numele responsabilului comisiei;

modul de efectuare a inventarierii;

gestiunile supuse inventarierii;

data de începere și terminare a operațiunilor.

Comisia de inventariere va fi formată din cel puțin două persoane. Din comisie nu pot face parte gestionarii depozitelor supuse inventarierii și nici contabilii care țin evidența gestiunii respective.

Membrii comisiilor de inventariere nu pot fi înlocuiți decât în cazuri bine justificate și numai prin decizie scrisă, emisă de cei care i-au numit.

După primirea deciziei scrise, responsabilul comisiei de inventariere ridică, sub semnătura Preotului Paroh Listele de inventariere, vizate și parafate de către acesta, după care comisia se prezintă la sediul gestiunii ce urmează a fi inventariată în vederea efectuării inventarierii fizice.

Înainte de începerea operațiunii de inventariere, se ia de la gestionarul răspunzător de gestiunea valorilor materiale o declarație scrisă din care să rezulte dacă:

gestionează valori materiale și în alte locuri de depozitare;

în afara valorilor materiale ale unității patrimoniale respective, are în gestiune și altele aparținând terților, primite cu sau fără documente.

are plusuri sau lipsuri în gestiune despre a căror cantitate sau valoare are cunoștință;

are valori materiale nerecepționate sau care trebuie expediate (livrate), pentru care s-au întocmit documentele aferente;

a primit sau a eliberat valori materiale fără documente legale;

deține numerar sau hârtii de valoare rezultate din vânzarea bunurilor aflate în gestiunea sa;

are documente de primire-eliberare care nu au fost operate în evidența gestiunii sau care nu au fost predate la contabilitate.

De asemenea gestionarul va menționa în declarația scrisă felul, numărul și data ultimului document de intrare și de ieșire a bunurilor în/din gestiune.

Declarația se datează și se semnează de către gestionarul răspunzător de gestiunea valorilor materiale și de către comisia de inventariere, care atestă care a fost data în prezența sa.

Comisia de inventariere are obligația să identifice toate locurile(încăperile) în care există valori materiale ce urmează a fi inventariate și să asigure închiderea și sigilarea acestora, în prezența gestionarului, ori de câte ori se întrerup operațiunile de inventariere și se părăsește gestiunea.

7.3.2. Constatarea și descrierea elementelor patrimoniale supuse inventarierii

Inventarierea propriu-zisă se face la locurile de depozitare a bunurilor respective, constatările trecându-se în listele de inventariere.

Listele de inventariere se întocmesc separat pe locuri de depozitare, pe categorii de bunuri și pe persoane responsabile de integritatea lor. De asemenea, se întocmesc liste de inventariere separate pentru: bunurile care nu aparțin gestiunii inventariate dar au fost găsite în cadrul acesteia; bunurile necorespunzătoare calitativ; bunurile fără mișcare și de prisos, creanțe și datorii incerte sau în litigiu.

Toate bunurile ce se inventariază se înscriu în Listele de inventariere, varianta simplificată (cod 14-3-12/b), care trebuie să se întocmească pe locurile de depozitare, pe gestiuni, și pe categorii de bunuri.

Bunurile aparținând altor unități (închiriate, în leasing, în custodie, cu vânzarea în consignație, spre prelucrare etc.) se inventariază și se scriu în liste separate.

La data intrării în unitate, bunurile se evaluează și se înregistrează în contabilitate la valoarea de intrare, denumită valoare contabilă, care se stabilește astfel:

bunurile obținute cu titlu gratuit (donații), la valoarea justă;

bunurile procurate cu titlu oneros (achiziționate), la cost de achiziție;

bunurile produse în unitate, la cost de producție.

Prin valoarea justă se înțelege suma pentru care un activ ar putea fi schimbat de bunăvoie între două părți aflate în cunoștință de cauză, în cadrul unei tranzacții, cu prețul determinat efectiv. În aceste cazuri valoarea justă se substituie costului de achiziție.

Costul de achiziție al unui bun este egal cu prețul de cumpărare, taxele nerecuperabile, cheltuielile de transport-aprovizionare și alte cheltuieli accesorii necesare pentru punerea în stare de utilizare sau intrarea în gestiune a bunului respectiv.

Costul de producție al unui bun cuprinde: costul de achiziție a materiilor prime și consumabilelor, celelalte cheltuieli directe de producție, precum și cota cheltuielilor indirecte de producție alocate în mod rațional ca fiind legate de fabricația acestuia.

Persoanele juridice fără scop lucrativ care au dreptul, potrivit legii, să desfășoare activități economice vor amortiza capitalul imobilizat numai pentru acele activități desfășurate în scopul obținerii de profit și pentru care, potrivit legii, acestea sunt plătitoare de impozit pe profit.

Astfel parohiile nu vor amortiza imobilizările deținute.

În același timp parohiile nu constituie provizioane pentru deprecieri.

Datorită acestui fapt, bunurile achiziționate sau primite donație vor fi înregistrate la costul lor de achiziție. Dacă acesta nu este cunoscut, acestea vor fi înregistrate la valoarea lor justă denumită în cazul inventarierii valoare de inventar sau valoare actuală.

Valoarea de inventar va fi stabilită în funcție de utilitatea bunului, starea acestuia și prețul pieței, similar cu valoarea justă. Valoarea de inventar se determină pe baza unor evaluări efectuate, de regulă, de evaluatori autorizați.

Lista de inventariere (cod 14-2-12) servește ca:

document pentru inventarierea valorilor materiale aflate în gestiune;

document de bază pentru stabilirea minusurilor și plusurilor de valori materiale (imobilizări, stocuri) și a altor valori (elemente de trezorerie);

document justificativ de înregistrare în evidența magaziilor și în evidența contabilă în partida simplă a plusurilor și minusurilor constatate;

document pentru întocmirea Registrului-inventar;

document centralizator al operațiunilor de inventariere.

Se întocmește într-un exemplar, la locurile de depozitare, de regulă anual sau în situațiile prevăzute de dispozițiile legale, de comisia de inventariere, pe gestiuni.

Toate bunurile inventariate, grupate pe gestiuni și categorii de bunuri de înscriu în listele de inventariere, care se semnează de către persoanele împuternicite să efectueze inventarierea.

a. Terenuri

Inventarierea terenurilor se efectuează pe baza documentelor care atestă proprietatea acestora și a schițelor de amplasare.

b. Clădirile se inventariază prin identificarea lor potrivit titlurilor de proprietate, a dosarului acestora prin inspectarea și compararea constatărilor cu datele prevăzute în documentele respective.

c. Inventarierea lucrărilor de reparații capitale neterminate, ale clădirilor, instalațiilor, mașinilor, utilajelor, mijloacelor de transport și a altor obiecte, în cazul în care are loc o creștere a valorii acestora sau o mărire a duratei de funcționare, se face prin verificarea la fața locului a stadiului fizic al lucrărilor. Lucrările de reparații capitale neterminate se consemnează într-o listă de inventariere separată, în care se indică denumirea obiectului supus reparației, gradul de executare a reparației, costul de deviz și cel efectiv al lucrărilor executate.

d. Stocuri, materii prime și materiale (materiale de birotică, menaj, lumânări etc.)

Formularele cu regim special se înscriu în listele de inventariere în ordinea codurilor, pentru a se putea stabili cu ușurință integritatea acestora, în conformitate cu dispozițiile legale.

Stabilirea stocurilor faptice se face prin numărare, cântărire, măsurare sau cubare, după caz. Bunurile aflate în ambalaje originale intacte nu se desfac decât prin sondaj, acest lucru urmând a fi menționat și în listele de inventariere respective.

Materiile prime, materialele, prefabricatele, piesele de schimb, semifabricatele etc., aflate la locurile de muncă și nesupuse prelucrării, se înscriu separat în listele de inventariere.

e. Cărți bibliotecă

Inventarierea bunurilor de patrimoniu culturale, artistice inclusiv a fondului de carte se face potrivit normelor Ministerului Culturii și Cultelor.

f. Imobilizări necorporale

Inventarierea imobilizărilor necorporale se efectuează prin constatarea existenței și apartenenței acestora la unitățile deținătoare, iar în cazul brevetelor, licențelor, mărcilor de fabrică este necesară dovedirea existenței acestora pe baza titlurilor de proprietate.

In listele de inventariere a imobilizărilor necorporale și aflate în curs de execuție se menționează pentru fiecare obiect în parte: denumirea obiectului, descrierea amănunțită a stadiului în care se află acesta, pe baza valorii din documentația existentă, precum și în funcție de volumul lucrărilor realizate la data inventarierii. Materialele și utilajele primite de la beneficiari pentru montaj și neîncorporate în lucrări se inventariază separat.

Pentru bunurile depreciate, inutilizabile sau deteriorate, fără mișcare sau greu vandabile, se întocmesc liste de inventariere separate, la care se anexează procesele-verbale în care se arată cauzele nefolosirii, caracterul și gradul deteriorării sau deprecierii, dacă este cazul, cauzele care au determinat starea bunurilor respective, precum și persoanele vinovate, după caz.

În cazul valorilor materiale primite în custodie și/sau în consignație, pentru prelucrare etc., listele de inventariere se întocmesc în două exemplare, copia înaintându-se agentului economic în al cărui patrimoniu se află valorile respective.

Bunurile inventariate se înscriu în listele de inventariere cu precizarea denumirii, Codului unității de măsură, indicilor calitativi, prețului unitar de evidență. Listele de inventariere se completează citeț, fără ștersături sau intercalări de rânduri. Spațiile, libere se barează, eventualele corecturi se certifică de către persoanele care urmează să semneze aceste liste.

7.3.3. Stabilirea și înregistrarea în contabilitate a diferențelor constatate la inventariere

Propunerile formulate de către comisiile, de inventariere, prin procesul verbal de inventariere, după ce sunt aprobate, servesc compartimentului de contabilitate pentru punerea de acord a datelor din contabilitate, cu realitatea constatată și consemnată în listele de inventar.

Plusurile și minusurile constatate la sortimentele confundabile între ele, datorită aspectului lor fizic, se pot compensa dacă privesc aceeași gestiune și aceeași perioadă de gestiune.

Plusurile constatate la inventariere se înregistrează în patrimoniu prin debitarea conturilor de activ corespunzătoare.

La terminarea inventarierii gestionarul va da o declarație în care trebuie să menționeze dacă toate valorile materiale și bănești din gestiune au fost inventariate și consemnate în listele de inventariere în prezența sa. Declarația gestionarului poate fi făcută și pe ultima filă a Listelor de inventariere.

Registrul Inventar (cod 14-1-2/a) se completează pe baza inventarului efectuat, bunurile achiziționate ulterior vor fi înregistrate în urma achiziționării pe baza documentelor justificative.

Servește ca document de înregistrare a bunurilor achiziționate sau realizate, pe baza documentelor justificative.

Se întocmește la contribuabili într-un singur exemplar, după ce a fost numerotat, șnuruit, parafat și înregistrat la organul fiscal teritorial. În momentul de față nu se mai înregistrează la organul fiscal teritorial.

În coloana 1 se înscrie numărul curent al operațiunilor, de la începutul activității până la data încetării acesteia.

În coloana 2 se înscrie denumirea bunurilor.

În coloana 3 se înscrie numărul de inventar al bunurilor.

În coloana 4 se trece data (ziua, luna, anul) la care se face înregistrarea bunurilor.

În coloana 5 se înscriu felul și numărul documentului pe baza căruia se face înregistrarea bunurilor.

În coloana 6 se înscrie valoarea de achiziție sau valoarea bunurilor rămasă de recuperat.

În coloana 7 se înscrie data (ziua, luna, anul) la care iese din gestiune bunul respectiv.

În coloana 8 se înscrie valoarea inclusă pe cheltuieli până la data ieșirii.

În coloana 9 se înscrie valoarea de ieșire (de vânzare) a bunului.

În coloana 10 se dau explicații cu privire la identificarea bunului.

Acest registru se numerotează și se completează fără ștersături și fără a se lăsa spații libere.

Se arhivează împreună cu documentele justificative care stau la baza întocmirii lui.

Pe măsura achiziționării bunurilor, acestea vor fi înregistrate pe baza documentelor justificative.

În urma deteriorării bunurilor sau înstrăinării acestora, se pot scoate din inventar pe baza unui proces verbal și se face înregistrarea în Registrul Inventar a scoaterii din inventar.

7.4. Metode de inventariere și evaluare a materialelor, produselor, mărfurilor stocate și disponibilităților în devize

Conform art.7 din Legea nr.82/1991 a contabilității „înregistrarea în contabilitate a bunurilor mobile și imobile se face la valoarea de achiziție, de producție sau la prețul pieței, după caz", iar conform art.3 din aceeași lege:

„(1) Contabilitatea se ține în limba română și în moneda națională.

(2) Contabilitatea operațiunilor efectuate în valută se ține atât în moneda națională, cât și în valută".

Totodată, evaluarea elementelor patrimoniale se face pe baza inventarierii și a normelor stabilite de M.F., se spune în lege (art.9).

În baza art.67 din Regulamentul de aplicare al legii, la intrarea în patrimoniu bunurile materiale se evaluează și înregistrează în contabilitate , astfel:

materiile prime, materialele consumabile, obiectele de inventar, mărfurile,
ambalajele, la costul de achiziție;

producția în curs de execuție (semifabricate, produse, obiecte de inventar,
ambalaje neterminate) în atelierul propriu, la costul de producție;

animalele și păsările, la costul de achiziție sau la costul de producție, după
caz.

La ieșirea din patrimoniu, art.68 din regulament, indică următoarele metode de evaluare și înregistrare în contabilitate:

costul mediu ponderat (C.M.P.);

prima intrare-prima ieșire (FIFO);

ultima intrare-ultima ieșire (LIFO).

Cea mai practicată metodă este însă aceea de deschidere de fișe pe fiecare preț al bunurilor aprovizionate sau produse în atelier și înregistrarea consumării (livrării) lor în aceeași fișă până la epuizare, în ordinea cronologică a datei intrărilor (ieșirilor), metodă denumită acum FIFO. Folosind această metodă nu apar diferențe de preț între prețul de înregistrare și cel de dare în consum (livrare).

Alegerea uneia din aceste metode de evaluare este facultativă și depinde de fiecare unitate patrimonială, dar o dată aleasă una din ele, ea nu mai poate fi schimbată în cursul anului întrucât art.109 din Regulamentul de aplicare ai Legii contabilității spune: „Metoda de evaluare adoptată la începutul anului pentru aceleași produse se menține până la sfârșitul anului".

În situația când se impune schimbarea metodei folosite, se cere unității patrimoniale să cuantifice diferențele ce rezultă din această operațiune și să facă precizări despre aceasta în declarația de impunere depusă la organul fiscal, pentru că bilanț nu întocmește.

Conform art.13(2) din Legea contabilității „contabilitatea valorilor materiale se ține cantitativ și valoric sau numai valoric", iar art.72 din Regulament adaugă: „prin folosirea inventarului permanent sau a inventarului intermitent".

În cazul folosirii inventarului permanent, în contabilitate se înregistrează toate operațiunile de intrare și ieșire, ceea ce permite stabilirea și cunoașterea în orice moment a stocurilor, atât cantitativ, cât și valoric.

Inventarul intermitent constă în stabilirea ieșirilor și înregistrarea lor în contabilitate pe baza inventarierii stocurilor la finele perioadei folosind formula:

Val.Ieșiri = Val. stocuri inițiale + Val. Intrări – Val. stocuri finale, obținută din formula bilanțieră: Si + lntrări = Sf + leșiri.

Această metodă se folosește în special pentru inventarierea mărfurilor și ambalajelor la care metoda de evidență analitică a stocurilor este cea global-valorică (ținerea evidenței se face valoric atât la nivelul gestiunii, cât și în contabilitate).

Conform art. 127 din Regulamentul de aplicare al legii contabilității, inventarierea are ca scop principal stabilirea situației reale a patrimoniului fiecărei unități și cuprinde toate elementele patrimoniale și bunurile deținute cu orice titlu, aparținând și altor persoane juridice sau fizice.

Inventarierea se efectuează la locurile de existență, de depozitare sau de păstrare a bunurilor, prin numărare, cântărire, măsurare sau prin alte mijloace de determinare a existenței faptice a acestora.

Toate bunurile inventariate, grupate pe gestiuni și categorii de bunuri, se înscriu în liste de inventariere, care se semnează de către persoanele împuternicite să efectueze inventarierea.

Bunurile aparținând altor persoane fizice sau juridice (în custodie, consignație, prelucrare, închiriere) se inventariază și se înscriu în liste separate, din care o copie se trimite și persoanei juridice sau fizice căreia îi aparțin bunurile.

Pentru bunurile depreciate, inutilizabile sau deteriorate, fără desfacere sau greu vandabile, comenzi în curs, abandonate sau sistate, precum și pentru creanțele (debitori, clienți) și obligațiile (furnizori/creditori), incerte sau în litigiu, se întocmesc liste de inventariere separate, evaluarea făcându-se la valoarea de utilitate stabilită în funcție de utilitatea bunului și de prețul pieței, iar a creanțelor și datoriilor incerte, în funcție de valoarea probabilă de încasat, respectiv de plată.

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Concluzii

Lucrarea „Evidența contabilă în cadrul administrației parohiale”, aș vrea să aibă menirea de a fi un ghid practic și actualizat în administrarea unităților bisericești, alături de lucrarea Pr. Prof. Ioan Floca, „Administrație bisericească parohială și legislație”, adevăratul ghid administrativ, indispensabil oricărui preot paroh.

Informația economică ne ajută să observam modul de utilizare a resurselor materiale și umane, să sesizăm și să examinăm critic aspectele pozitive dar și deficiențele existente, în vederea luării măsurilor ce se impun. Valorificarea deplină a informației economice se poate realiza numai în cadrul unui sistem informațional economic.

Contabilitatea reprezintă principala sursă de date a unui sistem informațional economic și totodată una din componentele de bază ale acestuia.

În teza de licență, am încercat să prezint succint și secvențial principiile și normele metodologice prevăzute de literatura de specialitate și legislația economică națională , cu privire la activitatea economico-financiară din cadrul unei instituții de cult.

În urma studiului efectuat pentru această teză de licență am constatat, că transpunerea acestor norme și principii metodologice ancorate în legislația economică națională comportă o oarecare experiență practică în domeniu, motiv pentru care nu am conceput o monografie contabilă cu operațiunile economico-financiare specifice unei instituții de cult.

Cu toate acestea, în urma parcurgerii materialului bibliografic, a indicațiilor primite de la coordonatorul și îndrumătorul acestei teze, am constatat că reflectarea reală și oportună a patrimoniului unei instituții de cult se poate realiza numai cu ajutorul unui sistem contabil bine organizat, care să țină seama, în primul rând, de legislația economică națională și, în al doilea rând, de particularitățile concrete ale instituției de cult respective.

Tocmai de aceea, actualul sistem contabil utilizat în instituțiile de cult poate fi reanalizat și conceput pentru a putea fi ancorat din toate punctele de vedere într-un nou sistem contabil care să reflecte în orice moment încasările, plățile, sponsorizările, donațiile și alte activități auxiliare (adiacente) care, chiar dacă nu sunt aducătoare de profit, ajută la susținerea financiară sau materială a activităților de bază din cadrul instituției de cult respective.

După părerea mea, sistemul de contabilitate în partidă simplă este depășit, în sensul că nu mai poate răspunde cerințelor actuale de management financiar-contabil. Argumentez aceste aspect având la bază următoarele considerente:

Instituțiile de cult sunt beneficiarele unor subvenții sau credite din partea statului; motiv pentru care acestea trebuie justificate prin situații financiare trimestriale și anuale.

Patrimoniul real al instituției de cult nu poate fi estimat în mod real, cantitativ și valoric, întrucât contabilitatea în partidă simplă permite o evaluare mai mult statistică a categoriilor de bunuri materiale și nu una valorică, raportată în permanență la schimbările de ordin legislativ apărute periodic în economia națională;

În perioada de după revoluția din decembrie 1989 au fost construite cu sprijinul populației locale, a unor organizații locale, asociații, oameni de afaceri, etc. mai multe biserici și unități de cult care pe lângă o evidență a sumelor primite au impus și impun cu strictețe o evidenta contabilă a modului de cheltuire a acestora, atât în ceea ce privesc serviciile prestate cât și consumurile de materiale, acestea din urma necesitând a fi fundamentate și efectuate pe baza unor norme și normative prevăzute de legislația economică în profil;

Existența unei documentații, a unei arhive cu documentele justificative pentru o execute bugetară planificată din timp și realizată în urma unor studii, analize, devize etc., ar permite o evaluare reală și corectă din punct de vedere patrimonial a unei construcții, a unor lucrări efectuate, concomitent cu reflectarea corecta a acestor valori în evidenta contabilă. De asemenea, ar preveni eliminarea oricăror situații divergente ce pot apărea atât din partea contribuabililor cât și din interiorul instituției de cult.

Acestea sunt doar câteva din concluziile mele referitoare la perfecționarea sistemului contabil din instituțiile de cult.

Propuneri

Inițierea unor propuneri către eșaloanele superioare în drept abilitate, pe linia înlocuirii actualului sistem contabil în partidă simplă cu un nou sistem de evidență contabilă în partidă dublă.

Evidența sponsorizărilor și donațiilor să se facă în strictă conformitate cu legislația economico-financiară națională, armonizată cu prevederile unor ordine clare date de instituțiile superioare bisericești.

Sistemul de planificare a activităților economico-financiare din Biserică să se facă pe baza identificării unor surse reale de venituri, concomitent cu posibilitatea utilizării lor legale (buget de venituri și cheltuieli)..

Să fie reflectate în evidența contabilă cantitativ-valorică toate bunurile materiale concomitent cu urmărirea în mod oportun a consumurilor corecte și legale de materiale.

Să se stabilească un îndrumar de încadrare a bunurilor materiale în cele trei categorii de bunuri materiale: active fixe, obiecte de inventar și materiale.

Încheierea execuției bugetare trimestriale și anuale să fie finalizată de către absolut toate instituțiile de cult printr-o situație financiară (dare de seama contabilă) astfel încât prin raportarea exacta a valorilor materiale și bănești să se poată oferi o imagine de ansamblu veridică a patrimoniului bisericesc național.

O contabilitate bine organizată ar impune necesitatea prelucrării în sistem electronic a datelor pentru toate instituțiile de cult, pe baza unui program informatic care să respecte toate principiile și normele economico-financiare ale legislației naționale, adaptate evident la particularitățile concrete ale fiecărei instituții de cult.

ANEXE

Registre și formulare folosite de unitățile de cult în contabilitatea, în partidă simplă

Anexa nr.1

REGISTRUL-JURNAL DE ÎNCASĂRI Șl PLĂȚI (cod 14-1/b)

Anexa nr.2

b) REGISTRU DE CASĂ (Cod 14-4-7A și 14-4-7bA)

Anexa nr.3

REGISTRUL-INVENTAR (Cod 14-1-2)

Anexa nr.4

REGISTRU DE INVENTAR PRIVIND INVESTIȚIILE, DOTĂRILE Șl ALTE UTILITĂȚI (Cod 14-2-1/a)

Semnificația coloanelor din tabelul de mai jos este următoarea:

A – Data achiziționării

B – Felul și numărul documentului

C – Nr. inventar

D – Denumirea investiției, dotării sau a altor utilități

E – Valoarea de intrare

F – Data ieșirii din gestiune

G – Valoarea inclusă pe cheltuieli până la data ieșirii

H – Valoarea rămasă nerecuperată la data ieșirii

I – Valoarea de ieșire

______________________________________________________________________________

| | INTRĂRI | IEȘIRI | |

|Nr. |_____________________________|_______________________| ALTE MENȚIUNI |

|crt.| A | B | C | D | E | F | G | H | I | |

|____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|___________________|

| 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 |

|____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|___________________|

|____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|___________________|

|____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|___________________|

|____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|___________________|

|____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|___________________|

|____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|___________________|

|____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|___________________|

|____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|___________________|

|____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|___________________|

|____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|___________________|

|____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|___________________|

Întocmit, 14-2-1/a X4

Anexa nr.5

f) FIȘA MIJLOCULUI FIX (cod 14-2-2/a)

Anexa nr.6

g) BON DE CONSUM (Cod 14-3-4A)

BON DE CONSUM (colectiv – Cod 14-3-4/aA)

Anexa nr.7

FIȘA DE MAGAZIE (Cod 14-3-8)

Anexa nr.8

CHITANȚA (cod 14-4-1)

_____________________________________________________________________________

| Unitatea …………………. |

| Cod fiscal ……………….. |

| Nr. ord. registrul com/an ….. |

| Localitatea …………. |

| Județul ………….. |

| |

| CHITANȚĂ PENTRU OPERAȚII ÎN VALUTĂ Nr. ……… |

| Data ………….. |

| Am primit de la ………………………………………………….. |

| următoarele sume în valută, reprezentând: …………………………… |

| ………………………………………………………………… |

|_____________________________________________________________________________|

|

| Casier, |

|_____________________________________________________________________________|

A6

Anexa nr.9

ORDIN DE DEPLASARE (DELEGAȚIE) – Cod 14-5-4

Anexa nr.10

BON DE PREDARE, TRANSFER,RESTITUIRE (Cod 14-3-3A)

Anexa nr. 11

l) PROCES-VERBAL pentru determinarea cantității de resturi de lumânări recuperate

Protopopiatul

Parohia :…

PROCES VERBAL

încheiat astăzi

Subsemnații:

Preot paroh

Epitrop

am procedat la determinarea cantității de resturi de lumânări recuperate în cadrul parohiei

și am constatat existența cantității de kg topite-netopite.

Resturile se predau la Protopopiatul în ziua de prin

delegatul

Drept pentru care s-a încheiat prezentul proces verbal, înregistrat la nr. din

în două exemplare, din care un exemplar rămâne la parohie și un exemplar la protopopiat. Semnături,

L.S . Primit cantitatea de kg resturi

de lumânări topite – netopite

Gestionar protopopiat,

L.S

(semnătura)

Anexa nr.12

m) PROCES VERBAL DE SCOATERE DIN FUNCȚIUNE A MIJLOACELOR FIXE/DE DECLASARE A UNOR BUNURI MATERIALE

(Cod14-2-3/aA)

Anexa nr.13

n) LISTA DE INVENTARIERE (Cod 14-3-12 și 14-3-12/b)

Anexa nr.14

o) NOTĂ DE RECEPȚIE Șl CONSTATARE DE DIFERENȚE

(Cod 14-3-1A și 14-3-1 /a A)

Anexa nr.15

p) DISPOZIȚIE DE PLATĂ-ÎNCASARE CĂTRE CASIERIE (Cod 14-4-4)

Anexa nr.16

q) BORDEROU DE ACHIZIȚII DE LA PRODUCĂTORI INDIVIDUALI

(Cod 14-4-13/b)

Anexa nr.17

r) FIȘA DE CONT PENTRU OPERAȚII DlVERSE

(Cod 14-6-22)

Anexa nr. 18

s) FIȘA DE EVIDENȚĂ A OBIECTELOR DE INVENTAR ÎN FOLOSINȚĂ (Cod 14-3-9)

Anexa nr.19

t) DOCUMENT CUMULATIV (Cod 14-6-24)

Anexa nr.20

v) FIȘĂ DE MAGAZIE A FORMULARELOR CU REGIM SPECIAL

(cod 14-3-8)

Anexa nr.21

w) DECLARAȚIE DE INVENTAR (Cod 14-8-1)

______________________________________________________________________________

| DECLARAȚIE DE INVENTAR |

| …………………… |

| (Unitatea) |

| |

| Subsemnatul ………………………. gestionar al ……………. numit |

| prin decizia nr. ……. din data de ……….. declar: |

| |

| 1. Toate valorile materiale și bănești aflate în gestiunea subsemnatului se |

| găsesc în încăperile (locuibile) ……………………………………. |

| …………………………………………………………………. |

| …………………………………………………………………. |

| 2. Posed (nu posed) valori materiale și bănești aparținând terților …….. |

| …………………………………………………………………. |

| …………………………………………………………………. |

| 3. Am (nu am) cunoștință de existența unor plusuri sau minusuri în valoare |

| (cantitate) de ……………………………………………………. |

| …………………………………………………………………. |

| 4. Am (nu am) eliberat valori materiale și bănești fără documente legale. |

| Beneficiar ………………….. Beneficiar ………………………… |

| …………………. Beneficiar …………………………………… |

| 5. Am (nu am) valori materiale nerecepționate sau care trebuie expediate, |

| pentru care s-au întocmit documentele aferente în cantitate de …………. |

| …………………………………………………………………. |

| 6. Am (nu am) documente de primire-eliberare care nu au fost operate în |

| evidența operativă sau nu au fost predate la contabilitate …………….. |

| …………………………………………………………………. |

|______________________________________________________________________________|

14-8-1 A5 t2

(verso)

______________________________________________________________________________

| …………………………………………………………………. |

| …………………………………………………………………. |

| …………………………………………………………………. |

| …………………………………………………………………. |

| …………………………………………………………………. |

| 7. Dețin (nu dețin) numerar din vânzarea mărfurilor aflate în gestiune, |

| de lei …………………………………………………………… |

| …………………………………………………………………. |

| …………………………………………………………………. |

| …………………………………………………………………. |

| 8. Ultimele documente de intrare sunt: |

| fel ……………….. nr. …………. din data de ………………… |

| fel ……………….. nr. …………. din data de ………………… |

| 9. Ultimele documente de ieșire sunt: |

| fel ……………….. nr. …………. din data de ………………… |

| fel ……………….. nr. …………. din data de ………………… |

| 10. Ultimul raport de gestiune a fost încheiat la data de ……………… |

| …………….. pentru perioada …………………………………… |

| …………………………………………………………………. |

| 11. Dacă mai aveți ceva de adăugat ………………………………….. |

| …………………………………………………………………. |

| …………………………………………………………………. |

| …………………………………………………………………. |

| …………………………………………………………………. |

| …………………………………………………………………. |

| …………………………………………………………………. |

| …………………………………………………………………. |

| …………………………………………………………………. |

|______________________________________________________________________________|

| Semnături | DATĂ ÎN FAȚA NOASTRĂ | GESTIONAR |

| |________________________________|_____________________________|

| |________________________________|_____________________________|

| | | Data ………… ora ….. |

|_______________|________________________________|_____________________________|

Anexa nr.22

x) BORDEROU DE ACHIZIȚIE (cod 14-4-13 și cod 14-4-13/b)

DECLARAȚIE

Subsemnatul PUȘCAȘ V. RAUL-MARIUS, student al Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, specializarea „Teologie Pastorală”, declar pe propria răspundere că lucrarea de față este rezultatul muncii mele, pe baza cercetărilor mele și pe baza informațiilor obținute din surse care au fost citate și indicate, conform normelor etice, în note și în bibliografie.

Declar că nu am folosit în mod tacit sau ilegal munca altora și că nici o parte din teză nu încalcă drepturile de proprietate intelectuală ale cuiva, persoană fizică sau juridică. Declar că lucrarea nu a mai fost prezentată sub această formă vreunei instituții de învățământ superior în vederea obținerii unui grad sau titlu științific ori didactic.

Semnătura,

_______________________

ANEXE

Registre și formulare folosite de unitățile de cult în contabilitatea, în partidă simplă

Anexa nr.1

REGISTRUL-JURNAL DE ÎNCASĂRI Șl PLĂȚI (cod 14-1/b)

Anexa nr.2

b) REGISTRU DE CASĂ (Cod 14-4-7A și 14-4-7bA)

Anexa nr.3

REGISTRUL-INVENTAR (Cod 14-1-2)

Anexa nr.4

REGISTRU DE INVENTAR PRIVIND INVESTIȚIILE, DOTĂRILE Șl ALTE UTILITĂȚI (Cod 14-2-1/a)

Semnificația coloanelor din tabelul de mai jos este următoarea:

A – Data achiziționării

B – Felul și numărul documentului

C – Nr. inventar

D – Denumirea investiției, dotării sau a altor utilități

E – Valoarea de intrare

F – Data ieșirii din gestiune

G – Valoarea inclusă pe cheltuieli până la data ieșirii

H – Valoarea rămasă nerecuperată la data ieșirii

I – Valoarea de ieșire

______________________________________________________________________________

| | INTRĂRI | IEȘIRI | |

|Nr. |_____________________________|_______________________| ALTE MENȚIUNI |

|crt.| A | B | C | D | E | F | G | H | I | |

|____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|___________________|

| 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 |

|____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|___________________|

|____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|___________________|

|____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|___________________|

|____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|___________________|

|____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|___________________|

|____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|___________________|

|____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|___________________|

|____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|___________________|

|____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|___________________|

|____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|___________________|

|____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|___________________|

Întocmit, 14-2-1/a X4

Anexa nr.5

f) FIȘA MIJLOCULUI FIX (cod 14-2-2/a)

Anexa nr.6

g) BON DE CONSUM (Cod 14-3-4A)

BON DE CONSUM (colectiv – Cod 14-3-4/aA)

Anexa nr.7

FIȘA DE MAGAZIE (Cod 14-3-8)

Anexa nr.8

CHITANȚA (cod 14-4-1)

_____________________________________________________________________________

| Unitatea …………………. |

| Cod fiscal ……………….. |

| Nr. ord. registrul com/an ….. |

| Localitatea …………. |

| Județul ………….. |

| |

| CHITANȚĂ PENTRU OPERAȚII ÎN VALUTĂ Nr. ……… |

| Data ………….. |

| Am primit de la ………………………………………………….. |

| următoarele sume în valută, reprezentând: …………………………… |

| ………………………………………………………………… |

|_____________________________________________________________________________|

|

| Casier, |

|_____________________________________________________________________________|

A6

Anexa nr.9

ORDIN DE DEPLASARE (DELEGAȚIE) – Cod 14-5-4

Anexa nr.10

BON DE PREDARE, TRANSFER,RESTITUIRE (Cod 14-3-3A)

Anexa nr. 11

l) PROCES-VERBAL pentru determinarea cantității de resturi de lumânări recuperate

Protopopiatul

Parohia :…

PROCES VERBAL

încheiat astăzi

Subsemnații:

Preot paroh

Epitrop

am procedat la determinarea cantității de resturi de lumânări recuperate în cadrul parohiei

și am constatat existența cantității de kg topite-netopite.

Resturile se predau la Protopopiatul în ziua de prin

delegatul

Drept pentru care s-a încheiat prezentul proces verbal, înregistrat la nr. din

în două exemplare, din care un exemplar rămâne la parohie și un exemplar la protopopiat. Semnături,

L.S . Primit cantitatea de kg resturi

de lumânări topite – netopite

Gestionar protopopiat,

L.S

(semnătura)

Anexa nr.12

m) PROCES VERBAL DE SCOATERE DIN FUNCȚIUNE A MIJLOACELOR FIXE/DE DECLASARE A UNOR BUNURI MATERIALE

(Cod14-2-3/aA)

Anexa nr.13

n) LISTA DE INVENTARIERE (Cod 14-3-12 și 14-3-12/b)

Anexa nr.14

o) NOTĂ DE RECEPȚIE Șl CONSTATARE DE DIFERENȚE

(Cod 14-3-1A și 14-3-1 /a A)

Anexa nr.15

p) DISPOZIȚIE DE PLATĂ-ÎNCASARE CĂTRE CASIERIE (Cod 14-4-4)

Anexa nr.16

q) BORDEROU DE ACHIZIȚII DE LA PRODUCĂTORI INDIVIDUALI

(Cod 14-4-13/b)

Anexa nr.17

r) FIȘA DE CONT PENTRU OPERAȚII DlVERSE

(Cod 14-6-22)

Anexa nr. 18

s) FIȘA DE EVIDENȚĂ A OBIECTELOR DE INVENTAR ÎN FOLOSINȚĂ (Cod 14-3-9)

Anexa nr.19

t) DOCUMENT CUMULATIV (Cod 14-6-24)

Anexa nr.20

v) FIȘĂ DE MAGAZIE A FORMULARELOR CU REGIM SPECIAL

(cod 14-3-8)

Anexa nr.21

w) DECLARAȚIE DE INVENTAR (Cod 14-8-1)

______________________________________________________________________________

| DECLARAȚIE DE INVENTAR |

| …………………… |

| (Unitatea) |

| |

| Subsemnatul ………………………. gestionar al ……………. numit |

| prin decizia nr. ……. din data de ……….. declar: |

| |

| 1. Toate valorile materiale și bănești aflate în gestiunea subsemnatului se |

| găsesc în încăperile (locuibile) ……………………………………. |

| …………………………………………………………………. |

| …………………………………………………………………. |

| 2. Posed (nu posed) valori materiale și bănești aparținând terților …….. |

| …………………………………………………………………. |

| …………………………………………………………………. |

| 3. Am (nu am) cunoștință de existența unor plusuri sau minusuri în valoare |

| (cantitate) de ……………………………………………………. |

| …………………………………………………………………. |

| 4. Am (nu am) eliberat valori materiale și bănești fără documente legale. |

| Beneficiar ………………….. Beneficiar ………………………… |

| …………………. Beneficiar …………………………………… |

| 5. Am (nu am) valori materiale nerecepționate sau care trebuie expediate, |

| pentru care s-au întocmit documentele aferente în cantitate de …………. |

| …………………………………………………………………. |

| 6. Am (nu am) documente de primire-eliberare care nu au fost operate în |

| evidența operativă sau nu au fost predate la contabilitate …………….. |

| …………………………………………………………………. |

|______________________________________________________________________________|

14-8-1 A5 t2

(verso)

______________________________________________________________________________

| …………………………………………………………………. |

| …………………………………………………………………. |

| …………………………………………………………………. |

| …………………………………………………………………. |

| …………………………………………………………………. |

| 7. Dețin (nu dețin) numerar din vânzarea mărfurilor aflate în gestiune, |

| de lei …………………………………………………………… |

| …………………………………………………………………. |

| …………………………………………………………………. |

| …………………………………………………………………. |

| 8. Ultimele documente de intrare sunt: |

| fel ……………….. nr. …………. din data de ………………… |

| fel ……………….. nr. …………. din data de ………………… |

| 9. Ultimele documente de ieșire sunt: |

| fel ……………….. nr. …………. din data de ………………… |

| fel ……………….. nr. …………. din data de ………………… |

| 10. Ultimul raport de gestiune a fost încheiat la data de ……………… |

| …………….. pentru perioada …………………………………… |

| …………………………………………………………………. |

| 11. Dacă mai aveți ceva de adăugat ………………………………….. |

| …………………………………………………………………. |

| …………………………………………………………………. |

| …………………………………………………………………. |

| …………………………………………………………………. |

| …………………………………………………………………. |

| …………………………………………………………………. |

| …………………………………………………………………. |

| …………………………………………………………………. |

|______________________________________________________________________________|

| Semnături | DATĂ ÎN FAȚA NOASTRĂ | GESTIONAR |

| |________________________________|_____________________________|

| |________________________________|_____________________________|

| | | Data ………… ora ….. |

|_______________|________________________________|_____________________________|

Anexa nr.22

x) BORDEROU DE ACHIZIȚIE (cod 14-4-13 și cod 14-4-13/b)

DECLARAȚIE

Subsemnatul PUȘCAȘ V. RAUL-MARIUS, student al Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, specializarea „Teologie Pastorală”, declar pe propria răspundere că lucrarea de față este rezultatul muncii mele, pe baza cercetărilor mele și pe baza informațiilor obținute din surse care au fost citate și indicate, conform normelor etice, în note și în bibliografie.

Declar că nu am folosit în mod tacit sau ilegal munca altora și că nici o parte din teză nu încalcă drepturile de proprietate intelectuală ale cuiva, persoană fizică sau juridică. Declar că lucrarea nu a mai fost prezentată sub această formă vreunei instituții de învățământ superior în vederea obținerii unui grad sau titlu științific ori didactic.

Semnătura,

_______________________