Evaziunea Fiscala Si Forme de Manifestare
CUPRINS
Introducere………………………………………………………………………….…..pag.2-4
Capitolul1. Noțiunea și formele de manifestare ale evaziunii fiscale…..………pag.5
1.1. Noțiunea de evaziune fiscală……………………..……….…………………..…….pag.6-8
1.2. Formele de manifestare ale evaziuni fiscale…………………………………….….pag.8-9
Capitolul 2.Evaziunea fiscală -scurt istoric și cauzele
care generează acest fenomen economico-social…………………………………………pag.9
2.1.Scurt istoric al evaziuni fiscale în materie de legislație……………………..pag.9-10
2.2.Cauzele care generează acest fenomen economico-social………………..pag.10-11
Capitolul 3. Definirea și formele evaziunii fiscale………….………………..pag.13
3.1. Definirea evaziunii fiscale……………………………………………………….…..………..pag.12
3.1.1.Evaziunea fiscală la nivel național……………….……………………………….……pag.12-14
3.1.2.Evaziunea fiscală la nivel internațional………….……………..……………………..….pag.14
3.2.Evaziunea fiscală licită (legală)…………………………………………………………….…pag.15
3.3.Evaziunea fiscală ilicită (frauduloasă)…………………………………………………..pag.15-16
3.4.Frauda fiscală……………………..……………………………………………………….…….pag.17
3.4.1. Frauda fiscală națională………………………..………………………………….….…pag.17-18
3.4.2. Frauda fiscală la regimul TVA…………………………………………………………..pag.18-19
3.4.3.Frauda fiscală în domeniul produselor accizabile…………………………………….pag.19-20
3.4.4. Frauda fiscală în legătură cu alte impozite și taxe
datorate bugetului de stat și bugetelor locale
de catre contribuabili –persoane juridice…………………………….………………….…pag.20
3.4.5. Frauda fiscală în legatură cu alte impozite și taxe datorate bugetului de stat și bugetelor locale de către contribuabili –persoane fizice………………………………….…………………pag.21
Capitolul 4. Infracțiuni de evaziune fiscală………….………………………..pag.22
4.1 Ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile
(art.9 ali.1) lit.a)……………………………………………………………………pag.22-26
4.2.Desfășurarea activități neautorizate …………………….……………………….…pag 27-28.
5.3.Lipsa mărfurilor din stoc- evaziune fiscală…………………………………………pag.28-30
Capitolul 5.Obiective și posibilități de combatere a evaziunii fiscale………..pag.31
5.1. Măsurile de prevenire și combatere a evaziunii fiscale ……………………….…..pag.31-34
5.2.A.N.A.F-organism de prevenire și combatere a evaziuni fiscale…………………..pag35-36.
5.2.1. Prezentarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală…………………..…..….pag.36-38
5.2.2.Obiectivele strategice ale ANAF-ului 2013-2017……………………………………pag.39-40
5.2.3.Obiectivele ANAF-ului 2014-2015…………………………………………..……………..pag.39
5.2.4 Structura organizatorică ANAF…………………………………………………………pag.40-42
5.2.5 Desfășurarea activității de control fiscal în cadrul ANAF…………………………..…pag.43
5.2.6.Realizarea controalelor de catre inspectorii antifraudă………………………….…pag.44-46
5.2.7.Documentele pe care inspectorii le întocmesc
în cadrul efectuării controlului…………………………………………………….………..pag.46
Capitolul 6. Studiu de caz………………………………………………..……pag.50
Concluzii………………………………………………………………………pag.51
Bibliografie………………………………………………………………..….pag.54
Declarație……………………………………………………………………………
INTRODUCERE
Lucrarea a fost concepută pe baza acestei teme deoarece sunt foarte multe de spus despre aceasta infracțiune denumită evaziune fiscală deoarece toți contribuabilii încearcă să se sustragă de la plata impozitelor și a taxelor locale pentru a duce prejudiciu statului.
Lucrarea este constituită pe înțelesul tuturor cititorilor interesați in materie de evaziune fiscal.În ceea ce priveste acest subiect pe evaziune fiscală, am făcut o analiză de ansamblu ale acesteia, fiind prezentat studii de caz care au ca obiect să evidentierea si impactul evaziunii fiscale asupra veniturilor și economiei la nivel național și internațional.
Conținutul lucrării este constituit pe baza unui material amplu de documentare: lucrări teoretice de specialitate, informare electronică, publicații cotidiene și periodice, legislație și acte normative în vigoare.
Lucrarea este structurata pe baza celor șase capitol prin care se încearcă o abordare închegată a evaziunii fiscale, susținută cu informații de actualitate, urmărind evoluția acesteia în decursul anilor, precum și sublinierea actualelor tendințe în abordarea evaziunii fiscale.
În primul capitol a fost analizată notiunea de “Evaziune fiscală” și formele de manifestare ale acesteia.
În al doilea capitol am dorit să prezint un scurt istoric al acestui fenomen economico- social atâta de întâlnit în zilele noastre și am analizat cauzele care generează evaziunea fiscală.
În al treilea capitol care este structurat în mai multe subcapitole am definit “evaziunea fiscală” și am prezentat într-un mod amănunțit formele evaziunii fiscale cum ar fi evaziunea fiscală ilicită, frauda fiscală, evaziunea fiscală internațională etc. Pentru ca cititorii să înțeleagă cum și de ce este așa de important să ne ferim de acest fenomen economic-social atâta de vicios, care atrage după sine consecințe atât de grave am analizat amănuntit fiecare forma a acestei infractiuni din punct de vedere legislativ și economic.
Capitolul patru este destinat pentru prezentarea și analizarea câtor-va infracțiuni care duc la generarea evaziunii fiscale degradând economia bugetului de stat. Deasemenea prin unele exemple practice aceste infracțiuni pot fi înțelese mult mai ușor de către cititori.
Capitolul cinci este destinat doar analizării organelor de control care combat cu precizie evaziunea fiscală.Ca exemplu am ales să analizăm ca și organ de control Agenția Național Antifraudă care prin mijloacele sale dorește să înlăture acest fenomen economic-social care dăunează bugetului economic al statului.
În al șaselea capitol am dorit să prezint sub formă de studiu de caz niște cazuri concrete a ceea ce înseamnă evaziunea fiscală.
Totodată în ultima perioadă întalnim din ce în ce mai multe societăți care intră în faliment, iar la intrarea acestora în faliment este determinată de cele mai multe ori din cauza unor manopere frauduloase care conduc atât la prejudiciul bugetului de stat prin neplata datoriiilor fiscale cât și la prejudicierea creditărilor prin neplata datoriilor către aceștia, am analizat situația achizițiilor și a vânzărilor fictive care diminuează fraudulos patrimonial societății debitoare.
Din sesizările primite de la organele judiciare se poate observa faptul că modalitățile de sustragere de la plata taxelor și a impozitelor datorate statului au devenit din ce în ce mai sophisticate. Principalele cauze ale evaziunii fiscale sunt: prevederile legale care favorizează eludarea fiscului, modalitatea de aplicare a legilor ce permite sustragerea de la impozitare, contribuabilii care, cu o mentalitate nesanatoasă care recurg la tot felul de metode pentru a-și ascunde materialul impozabil, corupția organelor fiscale, repartizarea inechitabilă a cotelor de impozite pe grupe de venituri și categorii sociale.
Sistemul de impozitare actual poate duce chiar la scăderea muncii, oamenii nu mai sunt impulsionați să presteze muncă suplimentară căci veniturile astfel câștigate le vor fi luate la impozitare, ceea ce impulsionează munca la negru și implicit sustragerea de la impozite.
Gradul ridicat, al infracțiunilor de evaziune fiscală este combătut prin serviciile puse în practică a mai multor instituții ale statului: Direcția general antifrauda, Direcția Generala a Finanțelor Publice și Controlului Finaciar de Stat, Departamentul de combatere a crimei organizate și serviciul economic din cadrul Poliției, departamentele economice ale serviciilor secrete.Deasemenea direcțiile de acțiune care pot contribui la limitarea ariei evaziunii fiscale trebuie să acopere trei domenii: legislativ, administrativ și social.
România, prezintă o creștere semnificativă a evaziunii fiscale care devine tot mai dramatică. Faptele de evaziune fiscală se nasc din simplul joc al interesului, oricare ar fi cota impozitului pus în sarcina, iar oamenii au întodeauna tendința să pună interesul general în urma interesului particular. Aceștia consideră plata impozitul mai mult ca pe un prejudiciu și nu ca pe o contribuție la cheltuielile publice și doresc să vadă întodeauna ca o micșorare a patrimoniul. Din timpurile vechi, contribuabilii au căutat să reducă obligațiile fiscale, recurgând la tot felul de metode ingenioase. Principala problemă cu care se confruntă România în materie de reglementări fiscale este lipsa corelațiilor dintre aceste legi.
Legile concepute pentru inlăturarea acestei infracțiuni nu sunt destul de clare în privința prevederilor și a instrucțiunilor de implementare. Astfel persoanele care trebuie să plăteasca obligatiile finaciare către bugetul de stat prin plata impozitelor și a taxelor, dar și controlorii financiari au mai multe posibilități de a înțelege legea fiscală și achitarea obligațiilor financiare.
Din vorbele anterioare în legatură cu evaziunea fiscala putem să deducem că adoptarea și aplicarea unui cadru legislativ modern și transparent în colaborare cu motivarea personalului din instituțiile respective ar fi de natură să diminueze efectele nocive ale acestui adevărat flagel economic al lumii contemporane, dar și să creeze premise pentru o mai bună cooperare cu fiecare contribuabil, pentru dezvoltarea constiinței civice a acestuia în ceea ce privește obligațiile față de statul pe care trebuie să-l perceapă ca pe un protector și nu ca pe un spoliator.
CAPITOLUL 1
1. NOȚIUNEA ȘI FORMELE EVAZIUNI FISCALE
1.1 Noțiunea de evaziune fiscală.
Evaziunea fiscală reprezintă fenomenul economico-social complex, de maximă importanță cu care statale se confruntă din cele mai vechi timpuri, a cărui consecință nedorite trebuie limitate eradicarea fiind practic imposibilă. Efectele evaziuni fiscale se repercutează direct asupra veniturilor fiscale, conducând la distorsiuni în mecanismul pieței si contribuind la inechități sociale.
Evaziunea fiscală constituie „sustragerea de la plata impozitelor si taxelor” din partea unor agenți economici, inclusiv a celor ce acționeaza în economia subterană și constă în nedeclararea sau declararea în fals a veniturilor supuse impozitării.Evaziunea fiscală este generată de o creștere a ratei de impunere fiscală.
Evaziunea fiscală mai poate fi definită și prin totalitatea procedeelor licite și ilicite cu ajutorul cărora cei interesați se sustrag în totalitate de la plata obligațiunilor sau în parte de la plata obligațiunilor stabilite de stat prin legile fiscale.Statul trebuie să se ocupe sistematic și eficient de preîntâmpinarea și limitarea fenomenului de evaziune fiscală.Prin puterile sale publice statul poate și să incite la evaziune fiscală, urmărind în principal două scopuri:un scop pozitiv argumentat de dorința de a stimula formarea capitalului și un scop negativ reflectat în sprijinirea unor grupuri de interese. Geneza evaziunii fiscale este indisolubil legată de stat și apariția lui. De-a lungul istoriei, formele de manifestare au evoluat odată cu dezvoltarea economico-socială.Sustragerea de la plata obligațiilor a fost o preocupare istorică a celor care trebuiau să le plătească.
Spre deosebire de sintagma ,,economie subterană" care are origine relativ recentă, activitățile sale componente: frauda, contrabanda, munca la negru, producția clandestină, care fac parte din nucleul dur al activităților subterane, au origini vechi, însoțind, în forme de manifestare adaptate diverselor etape istorice, evoluția societății omenești.
Virgil Condescu pe baza cercetărilor sale în materie de evaziune fiscala prezintă că obligațiile pe care legile fiscale le impun contribuabililor sau mai ales, povara acestor obligații nu a putut decât să stimuleze, în toate timpurile, ingeniozitatea contribuabililor în a inventa procedee diverse de eludare a obligațiilor fiscale: ,,Evaziunea fiscală a fost întotdeauna în special activă și ingenioasă pentru motivul că fiscul lovind indivizii în averea lor, îi atinge în cel mai sensibil interes: interesul bănesc".
Există o psihologie a contribuabililor, amplificată de lipsa unei educații fiscale, la care se adaugă dimensiunea presiunii fiscale, deficiențele legislative și administrative ale gestionării impozitelor, de a se sustrage parțial sau total de la plata obligațiilor fiscale care le revin.Aceasta cu atât mai mult, cu cât omul prin natura sa mentală, emoțională și educațională, este înclinat în general, să pună interesul individual înaintea celui general al societății, chiar atunci când acceptă necesitatea existenței impozitului.
Implicațiile evaziunii fiscale sunt de natură economică și socială.Pe plan economic aceasta influentează desfășurarea normală a concurenței.Sub aspect social determină creșterea obligațiilor fiscale suportate de restul contribuabililor și nemulțumirii în rândul membrilor societății.
Evaziunea fiscală este capitolul cel mai studiat din dreptul fiscal atât de tehnicieni cât și de teoreticieni, jurnaliști. Cu toate acestea și în pofida a tot ce se scrie în cauzele, modalitățile, amploarea, controlul sau sancțiunile privitoare la evaziunea fiscală, cuvintele care desemnează acest fenomen sunt imprecise iar domeniul pe care îl explorează este incert.” Dacă se vorbește într-adevăr de fraudă se vorbește în aceeași măsură de frauda legală sau legitimă, de frauda ilegală, de evaziunea internațională, de abuzul dreptului de a fugii din fața impozitului, de libertatea alegerii căii celei mai puțin impozitate sau subestimarea fiscală, frauda la lege sau economia subterană.”
1.2. Metode de comitere a infracțiunilor de evaziune fiscală.
În practică, fiecare speță aflată în atenția oraganelor de control financiar –fiscale și a ofițerilor de investigare a fraudelor, în măsura în care întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de legea care sancționează evaziunea fiscală, reprezintă o formă de manifestare particulară a fraudei fiscale, sens în care este foarte greu pentru teoreticieni să determine toate formele de evaziune fiscală frauduloasă.
Clasificarea de infracțiuni în domeniul evaziunii fiscale:
În funcție de categoria de contribuabili:
Frauda fiscală savârșită de persoane fizice;
Frauda fiscal savarsita de personae juridice
În funcție de categoria de venituri :
Evaziunea fiscală prin sustragerea de la plata impozitului pe profit;
Modalități de săvârșire a infracțiunii referitoare la stabilirea plata și rambursarea T.V.A ;
Metode de sustragere a contribuabilului de la stabilirea și plata impozitului pe salarii ;
Săvârșirea unor fapte penale legate de stabilirea și plata accizelor;
Utilizarea instrumentelor oferite de contabilitate în frauda fiscală;
Alte fapte prin care se fraudează bugetul de stat și fondurile speciale extrabugetare.
c) Alte forme de manifestare.
O altă clasificare a formelor de manifestare a evaziunii fiscale frauduloase este:
Din punct de vedere al sancțiunii, există o distincție între:
frauda fiscală administrativă –supusă penalităților fiscale, care, de obicei, este săvârșită de contribuabilul ocazional, iar acesta invoca obscuritatea textelor legale;
frauda fiscală penală – prevăzută și sancționată penal, care se manifestă la persoanele care au intenii frauduloase evidente.
Din punct de vedere fiscal, există:
frauda la așezarea venitului, care reprezintă diminuarea bazei impozabile prin orice mijloc;
frauda în momentul plății obligației fiscale, se referă în special la taxele vamale și la TVA.Existența mai multor cote de impozitare incită la realizarea trecerii unor mărfuri de la o rubrica impusă mai strict la o rubrică mai puțin impusă. Este cazul întalnit la declarația vamală procedeu cunoscut sub denumirea de dublă facturare, sau subfacturare.
Dupa criteriul material, se disting două mari tehnici de fraudă:
Cele care presupun un comportament activ , de exemplu folosirea unui înscris fictiv:
Frauda prin disimularea materiei impozabile;
Frauda prin majorarea cheltuielilor deductibile;
Cele care se limitează la abstinență, cum ar fi nedeclararea unui venit:
Frauda prin acțiune;
Frauda prin omisiune;
În funcție de autorii fraudei, există o distincție interesantă sub aspect sancționator:
Fraudele comise de personae fizice ;
Fraude comise de persoane juridice;
După criteriul cantitativ, care delimitează:
Frauda artizanală, foarte rar răspândită;
Frauda industrială, care este apanajul structurilor criminalității oraganizate, care deși nu reprezintă decât un numar redus de infracțiuni fiscale, are totuși un prejudiciu foarte mare.
Sunt cazuri în care se anticipă dreptul de deducere;
Neevidențierea, nevirarea taxei pe valoare adaugată aferentă avansurilor încasate de la clienți;
neînregistrarea ca plătitor la atingerea plafonului legal.
sustragerea de la plata taxei pe valoarea adaugată aferentă importurilor de bunuri prin prezentarea în vamă a unor acte fictive de donație, de la parteneri externi, în loc de acte de cumpărare, precum și neincluderea în deconturi a taxei pe valoare adaugată la plata în vamă;
În ceea ce privește impozitul pe salarii, faptele ce conduc la evaziunea fiscală se referă la :
neimpozitarea tuturor sumelor plătite salariaților cu titlul devenituri salariale (diverse ajutoare în bani sau în natură, alte drepturi acordate în natura, prime, semne reprezentand participări la beneficiu, stimulente);
aplicarea incorectă a tabelelor de impozitare a drepturilor salariale;
nereținerea și nevirarea impozitului pe salariu datorat pentru persoanele angajate pe bază de convenții civile sau pentru zilieri;
neinregistrarea impozitului pe salariu suplimentar pentru depășirea fondului de referință;
necalcularea și nereținerea impozitului pe salarii;
nerespectarea legislației privind stabilirea bazei de impozitare, cumul, scutirile și reducerile de impozit;
În ceea ce privește accizele constitue evaziunea fiscală faptele privitoare la:
necuprinderea în baza de impozitare a tuturor sumelor impozabile;
utilizarea unor cote inferioare celei impozabile;
necalcularea accizelor aferente modificării concentrației alcoolice;
sustragerea de la plata accizelor prin schimbarea denumirii alocoolice în facturile de import;
neevidențierea în contabilitate a obligației de plată a accizelor.
În ceea ce privește celalalte impozite și taxe datorate bugetului de stat și bugetelor locale de către contribuabili, persoane juridice, abaterile cele mai frecvente se referă la:
evidențierea în contabilitate a unor cladiri la valori inferioare celor reale;
nedepunerea la organelle fiscale a declarațiilor privind clădirile aflate în patrimoniul, a mijloacelor de transport aflate în posesie și a terenurilor deținute sau aflate în administrarea agenților economici;
declararea unor date eronate, neactualizate sau nesîncere în ceea ce privește impozitul pe clădiri, taxa asupra mijloacelor de transport, pentru folosirea terenurilor proprietate de stat;
neconstituirea și nevirarea impozitului pe dividente, calcularea eronată a acestuia;
Organele financiar-fiscale, indentifica evaziunea fiscală atât la persoanele fizice cât și la asociațiile familiale fiind localizate, în principal:
la impozitul pe venit;
impozite și taxe locale;TVA;
accize;
.
CAPITOLUL 2
EVAZIUNEA FISCALĂ – SCURT ISTORIC ȘI CAUZELE CARE GENEREAZĂ ACEST FENOMEN ECONOMICO-SOCIAL
2.1. Scurt istoric în materie de legislație a evaziunii fiscale
În cadrul acestui istoric am început cu prezentarea Regulamentului Organic din 1831 și 1832 care realizează prima unificare fiscală a Țării Românești și Moldovei, punând la baza sistemului fiscal incipient principii ale fiscalității valabile și astăzi.
Am continuat cu Legea din anul 1877 privind urmărirea realizării veniturilor publice ale statului, județelor și comunelor, a administrațiilor și stabilimentelor publice și cele de binefacere. Reforma fiscală a României reîntregite propusă în anul 1921 de Nicolae Titulescu în calitate de ministru de finanțe și Noua reformă fiscală înfăptuită de Vintilă Brătianu prin Legea nr. 661/1923.
Prima lege care se ocupă exclusiv de evaziunea fiscală a apărut însă abia în anul1929, sub denumirea de “Legea pentru represiunea evaziunii fiscale la contribuțiile directe” iar un adevărat cod al evaziunii fiscale a fost introdus prin Legea contribuțiilordirecte, adoptată în anul 1933. Ultimele acte normative care reglementează fenomenul evaziunii fiscale până la evenimentele din decembrie 1989 sunt Legea nr. 344/1947 și Decretul nr. 202/1953 privind modificarea Codului penal al Republicii Populare Române care a introdus Titlul III bis, intitulat “Infracțiuni contra sistemului economic”, unde regăsim art. 268 indice 35 și art. 268 indice 36, articole care nu mai apar însă în Codul penal de la 1 ianuarie 1969.
Nu trebuie uitată nici Legea nr. 18/1968 privind controlul unor bunuri ale persoanelor fizice, care au fost dobândite în mod ilicit, lege care îi urmărea pe cei cu veniturile mari nejustificate și care poate fi considerată o variantă simplificată și adaptată la condițiile de atunci a viitoarelor legi de combatere a evaziunii fiscale și corupției. Legislația referitoare la combaterea evaziunii fiscale în România după 1989.
Prima reglementare în domeniul evaziunii fiscale după anul 1989 a fost Ordonanța de Guvern nr. 17 din 20 august 1993 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor la reglementările financiar-gestionare și fiscale. Nu trebuie să uităm totuși Legea nr. 82/1991 a contabilității, care a incriminat “efectuarea cu știință de înregistrări inexacte” precum și “omisiunea cu știință a înregistrărilor în contabilitate, ce au avut drept consecințe denaturarea rezultatelor financiare și elementelor patrimoniale ce se reflectă în bilanțul contabil”, aceasta constituind infracțiunea de fals intelectual, pedepsităconform art. 289 Cod penal cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.Legea nr. 87/18 octombrie 1994 privind combaterea evaziunii fiscale reprezintă primul act normativ adoptat după evenimentele din 1989 prin care sunt sancționate în mod expres faptele de evaziune fiscală.
Cadrul legislativ creat de acest act normativ în domeniul faptelor de evaziune fiscală a fost completat și de alte legi sau ordonanțe de urgență. Prin Legea nr. 241/15 iulie 2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscal legiuitorul încearcă să corecteze deficiențele constatate în aplicarea Legii nr. 87/1984. În cadrul tezei am arătat însă că, din păcate, acest lucru a fost reușit doar parțial, noua lege prezentând numeroase lipsuri și inadvertențe care generează probleme în lupta eficientă a organelor de justiție penală împotriva fenomenului evaziunii fiscale.
Legea nr. 241/2005 a fost completat prin Hotărârea de Guvern nr. 873/28 iulie2005 privind aprobarea unor măsuri speciale pentru prevenirea și combaterea faptelor de evaziune fiscală în domeniul alcoolului etilic de origine agricolă, băuturilor spirtoase, produselor din tutun și uleiurilor minerale. Legea nr. 241/2005 care prevede combaterea evaziunii fiscale a fost modificată în data de 23 iunie 2010 prin Ordonanța de Urgență nr. 54/2010 care privește unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale.
2.2 Cauzele care generează acest fenomen economico- social
Fenomenul de evaziune fiscală este generat de mai mulți factori de origine variată.Sunt factori subiectivi care constau în faptul de a dobândi sume mari de bani sau bunuri de valoare în timp cât mai scurt pentru a-și satisfice nevoile personale la un nivel cât mai ridicat de cele mai multe ori fiind vorba de cheltuieli voluptorii care depășesc cu mult standardul unei vieți decente.
Dorința de a fi considerați oameni de success, de a dobândi notorietate publică de a-și permite cheltuieli exorbitante, face ca subiecții activi ai infracțiunii de evaziune fiscală să nesocotească principiile concurenței recurgând la fals și fraudă pentru a –și asigura câștiguri ilegale în dauna statului, a celorlați factori economici și nu în ultimul rând a întregii populații care nu poate beneficia de servicii adecvate în domeniul sănătății învățămantului, asistentenței sociale, datorită subfinanțârii a sistemului administrativ.
O cauză esențială o constituie și corupția manifestată în domeniul financiar fiscal dar și ca fundal al întregii activități a societății, ceea ce slăbește exigența și calitatea actului de supraveghere și control și implicit a prevenirii unor astfel de activității din afara legii și totodată mărește toleranța și fermitatea aplicării actului de justitie prin sancțiunii nejustificate de ușoare în special de natura administrativă care nu are efectul disuasiv necesar, ci din contră, încurajează la repetarea unor astfel de acte ilegale.
Factorii care favorizează cauza de evaziune fiscal sunt de origine legislative, organizatorica,profesională sau socială. Posibilitatile de eludare a legii fiscale în această materie diferită de la o categorie la alta în funcție de natura și proveniența veniturilor, de modul corect de stabilire a materiei impozabile, de modul de organizare a controlului fiscal, de alți factori care pot fi împărțiți în două categorii:
Lacune legislative sau incertitudini legislative ceau însoțit mutațiile economice;
Alte cauze favorizatoare comiterii faptelor de evaziune fiscală ;
Cauzele care favorizează comiterea faptelor de evaziune fiscală sunt urmatoarele:
Divizarea economică necontrolată, apariția unor mici întreprinderi cu activitate temporară, speculative;
Atitudinea tolerantă atât a autorităților cât și a populației față de încălcarea reglementărilor, o oarecare reticență față de disciplină;
Birocratismul exagerat;
Implicarea superficială a oraganelor de control;
Necunoașterea ori ignorarea legislației fiscale și deci a obligațiilor care decurg din aplicarea acesteia;
Aplicarea eronată și chiar abuzivă a legislației fiscale ;
Operatorii economici nu respectă reglementările care privesc organizarea evidenței patrimoniului, veniturilor, cheltuielilor și rezultatelor financiare, neconducerea corectă și la timp a evidenței contabile.
Munca clandestină manifestată cel puțin sub două forme:
Activitate pe cont propriu;
fară autorizație ;
așa numită munca la negru.
Actele de evaziune fiscală sunt generate prin anumite cauze, lipsa de personal calificat cunoscător al metodologiei de control, cauza care duce la o morală îndoielnică a organelor fiscale de control și cu o remunerație nesatisfăcătoare, care creează și alimentează un fenomen mult mai nociv și periculos pentru economia românească.
Organele de control fiscal dispun de un personal redus , fiecare inspector financiar având în competența lui un număr foarte mare de obiective de controlat și dotări vechi care nu permit efectuarea unei prestații cu rezultatele cele mai bune.
CAPITOLUL 3
DEFINIREA ȘI FORMELE EVAZIUNII FISCALE
3.1. Definirea evaziunii fiscale
Evaziunea fiscală este definită ca fiind totalitatea procedeelor licite sau ilicite cu ajutorul cărora persoanele fizice sau juridice, sustrag în total sau în parte materia impozabilă și constă în neîndeplinirea voită a obligațiilor fiscale de către contribuabil.
Legea pentru combaterea evaziunii fiscale prevăzută în art.1, definea evaziunea fiscală ca fiind ”orice mijloace sustrase de la impunerea sau plata impozitului, taxelor, contribuțiilor sau a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat și fondurilor speciale de către persoanele fizice și persoanele juridice române sau străine.
O altă definiție aparține lui Maurice Dverger, care considera că evaziunea fiscală e un termen generic, și desemnează manifestarea de fugă din fața impozitelor. Această definiție în sens larg a evaziunii fiscale înglobează și frauda fiscală.
Iulian Văcărel definește evaziunea fiscală ca fiind sustragerea de la impunere a unei părți din materialul impozabil.
În lucrarea “Investigarea criminalității economico-financiare” evaziunea fiscală e definită ca formă de manifestare importantă a criminalității economico – financiare, cu două componente:
Frauda fiscală – faptă de natură penală prevăzută și pedepsită de lege.
Evaziunea permisă sau evaziunea legală – care poate fi contravenție sau nu a fost prevăzută de legiuitor.
3.1.1.Evaziunea fiscală la nivel național.
În ceea ce privește evaziunea fiscală la nivel național, am arătat că există o problemă din punct de vedere conceptual cu privire la distincția pe care unii autori, în special în domeniul dreptului fiscal, o fac între evaziunea fiscală licită sau legală și evaziunea fiscală ilicită sau ilegală.
De aceea, în cadrul lucrării am încercat să fac o clarificare a celor două concepte care se folosesc în doctrină, mai ales în dreptul fiscal. În doctrina franceză, activitățile care au ca scop sustragerea de la impozitare sunt analizate separat, făcându-se distincție între evaziunea fiscală și frauda fiscală.
Această distincție se face prin raportare la legile fiscale, în sensul că în cazul fraudei fiscale este înfrântă o dispoziție legală, ceea ce nu se întâmplă în cazul evaziunii fiscale, care se caracterizează prin faptul că sunt speculate dispozițiile legale pentru diminuarea masei impozabile.
De asemenea, și țările anglo-saxone fac distincția între evitare fiscală (tax, avoidance), care se realizează prin ocolirea dispozițiilor legale fiscale și evaziune fiscală (tax evasion), care constă în sustragerea de la impozitare prin încălcarea efectivă a legii fiscale. În literatura română de specialitate, deosebirea dintre evaziunea fiscală licită și evaziunea fiscală ilicită s-a făcut încă de la începutul secolului XX. În momentul de față opinia celor care susțin necesitatea unei distincții între evaziune fiscală licită sau legală și evaziune fiscală ilicită sau frauduloasă este predominantă în materia dreptului fiscal.
Cu toate acestea, există și autori care consideră pe bună dreptate că susținerea existenței unei evaziuni fiscale legale și a uneia ilegale (denumită și fraudă fiscală) este artificială și chiar lipsită de suport legal, având în vedere legislația românească în domeniu. În continuare, am prezentat argumentele pentru care nu sunt de acord cu opinia care susține necesitatea delimitării evaziunii fiscale licite de evaziunea fiscală ilicită.
Susținerea existenței unei evaziuni fiscale legale (sau licite) este fără suport logic din moment ce a sustrage înseamnă “a-și însuși un lucru ce aparține altei persoane”, iar evaziune înseamnă “sustragere de la obligațiile fiscale”.
De asemenea, trebuie spus că în condițiile în care valorificarea portițelor legislației fiscale nu contravine dispozițiilor acesteia, înseamnă că o astfel de acțiune este permisă de legiuitor, deci nu se justifică folosirea noțiunii de evaziune fiscală. Deși nu sunt de acord cu delimitarea pe care o fac unii autori între evaziunea fiscală licită (sau legală) și evaziunea fiscală ilicită (sau ilegală), am considerat că este în interesul cercetării științifice prezentarea acestei delimitări conceptuale.
Astfel, criteriul după care se face această delimitare a evaziunii fiscale îl reprezintă modalitatea de săvârșire a faptei, în sensul raportului dintre aceasta și legislația în vigoare.
3.1.2 Evaziunea fiscală la nivel internațional
Evaziunea fiscală internațională este rezultatul regimurilor fiscale naționale împovărătoare precum și al autonomiei reglementărilor fiscale naționale care generează deseori o dublă impunere.
Evaziunea fiscală internațională este încurajată de existența unor zone libere din punct de vedere fiscal, denumite și paradisuri fiscale, adevărate enclave teritoriale care beneficiază de extrateritorialitate vamală și care ies de sub incidența legislațiilor naționale, unele din ele având chiar regimul juridic al unor adevărate entități statale.
Paradisurile fiscale nu au, în sine, nimic ilegal, deoarece toate procedurile, scutirile sau confidențialitățile sunt prevăzute în lege. Prin urmare, o companie nu poate fi acuzată că face evaziune fiscală pentru simplul fapt că își desfășoară activitatea într-un paradis fiscal. Îngrijorător este faptul că, profitând de acestea, unele companii off shore recurg la spălarea banilor proveniți din frauda fiscală la nivel național. Cele mai răspândite forme de manifestare a evaziunii fiscale la nivel internațional sunt abstinența și disimularea.
Alte metode de realizare a evaziunii fiscale internaționale constau în:
transferul profiturilor către state cu impozitare redusă prin metoda manipulării prețurilor de transfer;
scoaterea din țară a unor venituri obținute de societăți comerciale, prin plata unor servicii fictive prestate de companii aflate în state paradisuri fiscale.
3.2.Evaziunea fiscală licită (legală)
Evaziunea fiscală legală exprimă acțiunea contribuabililor de a ocoli legea, recurgând la o combinație neprevăzută de legiuitor și deci permisă, prin scăparea din vedere.Ea nu poate fi posibilă decât datorită unei inadvertențe ori lacune a legii și este frecventă mai ales în timpul când apar noi forme de intreprideri sau noi categorii de impozite.
Contribuabili găsesc anumite mijloace și exploatând insuficiențele legislației, eludează în mod legal sustragându-se în total sau în parte plății impozitelor tocmai datorită acestei insuficiențe a legislatiei. În practică faptele de evaziune fiscală bazate pe interpretarea favorabilă a legii, sunt foarte diversificate, în funcție de inventivitatea contribuabilului și de larghetea legii dar cele mai frecvent folosite sunt urmatoarele:
Practica unor societati comerciale de a investi o parte din profitul realizat în achiziții de mașini, utilaje și echipamente tehnice pentru care statul acorda reduceri ale impozitului pe venit, masură menită să stimuleze acumularea;
Scăderea din venitul impozabil a cheltuielilor de protocol, reclamă și publicitate ;
Practica donațiilor filantropice, și a sponsorizărilor care au avut sau nu loc, și care micșorează masa de impozitare conducând în acest fel la sustragerea unei părți din veniturile realizate de agentul economic ;
Constituirea de fonduri de amortizare sau de rezervă într-un cuantum mai mare decât cel justificat din punct de vedere economic micșorând în acest fel baza de impozitare;
Contribuabilul are posibilitatea de a exclude din masa impozabilă cheltuielile legate de forța de muncă de pregatirea profesională a personalului, a sumelor plătite pentru contractele de cercetare cu obiect în programele prioritare de interes național.
Evaziunea fiscală legală este acțiunea contribuabilului de a ocoli legea recurgând la o combinație neprevăzută de legiuitor, deci tolerată prin scăpare din vedere. Aceasta nu este posibilă decât prin depistarea de către evazionist a unei lacune în cadrul legii, care apare ca urmare a apariției unei spețe noi legal posibile.
Un exemplu: reprezentativ și bine cunoscut, în România, de utilizare a facilităților fiscale pentru sustragerea de la impozitare este reprezentat de procedeul înființări de societăți în lanț de către același patron sau grup de asociati, după ce o societate a acestora ieșea din perioada de scutire de la plata impozitului pe profit.
De exemplu, persoanele fizice care au autorizație pentru producția de băuturi alcoolice, în perioada 1993-1995, au fost omise din categoria subiecților impozabili, combustibilul M și unele derivate ale motorinei nu au fost supuse accizarii, etc. Evaziunea fiscală licită, prezintă o altă sursă importană la îndemâna persoanelor fizice este constituită de neimpozitare. Până în 2004, a unor venituri realizate de acestea (veniturile realizate din vânzarile imobiliare, câștigurile de capital, veniturile ocazionale).
Prin urmare evaziunea fiscală licită va acționa ori de câte ori prin legile fiscale care sunt lăsate posibilități de opțiune, de excepție de la regulă, de omisiune, de interpretare în mai multe modalități a legii, acolo unde există exprimate facilități fiscale, în anumite cazuri definite de lege, evaziunea licită fiind favorizată de existența unei legislații paralele pentru o firmă, care își poate, astfel, reorganiza activitatea în așa fel încât să profite de pe urma acesteia.
Forma aceasta a evaziunii fiscale poate fi evitată prin corectarea și îmbunătățirea cadrului juridic prin care a devenit posibilă, însă, de multe ori, existența unor interese politice, economice și sociale, determină tolerarea tacită a unor situații evazioniste.
3.3. Evaziunea fiscală ilicită (frauduloasă).
Evaziunea fiscală ilicită rezultă din faptul că, contribuabilii se împotrivesc, prin orice căi și mijloace, prelevărilor fiscale obligatorii care trebuie achitate la stat. Evaziunea frauduloasă se face în funcție de categoria socială, de natura veniturilor lovite de impozit, de modul în care se stabilește mărimea materiei impozabile, de gradul deinstrucție a subiectului impunerii, depinde și de posibilitățile și tehnicile de eludare fiscală.
Legea 87 din 1994 este legea care privește combaterea evaziunii fiscale, se pot deduce formele prin care se manifestă evaziunea fiscală ilicită.
Frauda fiscală, (evaziunea fiscală frauduloasă) reprezintă o formă de eludare agravantă, fiind studiată, analizată, legiferată și sancționată, prin măsuri pecuniare și privative de libertate, ori de câte ori este depistată. Aceasta constă, deci, în ascunderea ilegala, totală sau parțială, a materiei impozabile către, contribuabili în scopul reducerii sau eliminării obligațiilor fiscale ce le revin.
Evaziunea fiscală frauduloasă se prezintă sub urmatoarele forme:
a) evaziunea tradiționalã (prin disimulare), care constă în sustragerea, parțială sau totală, de la plata obligațiilor fiscale, fie prin întocmirea și depunerea de documente incorecte, fie prin neîntocmirea documentelor cerute de legislația în vigoare.
Evaziunea fiscală frauduloasă cuprinde o serie de procedee, cum ar fi:
realizarea unor declarații fiscale false sau neîntocmirea acestora;
reducerea încasarilor, în scopul reducerii T.V.A. si a profitului impozabil, prin încasari în numerar fara chitante si vânzari fara factura;
cresterea dorita a cheltuielilor pentru a diminua profitul impozabil;
producerea și comercializarea de bunuri și servicii în mod fraudulos;
desfășurarea unor activități profesionale recompensate în mod clandestin (la negru);
scăderea valorii moștenirilor primite și a tranzacțiilor cu bunuri imobiliare, etc.
b) evaziunea juridicã, reprezintă ascunderea adevarată, a unui contract (spre exemplu, când un contract de asociere este transformat, în mod ascuns, într-un contract de munca, pentru ca beneficiarul acestuia sa obțină anumite avantaje din calitatea de salariat sau invers) pentru ca să scapa de anumite consecințe fiscale.
c) evaziunea contabilã, fiind foarte greu de descoperită în practică, constă în a crearea unei evidențe contabile corecte, utilizându-se documente false,cu scopul creșterii cheltuielilor, diminuării veniturilor, reducerii profitului impozabil și a obligațiilor fiscale datorate statului.
d)evaziunea prin evaluare, constă în scopul săderii valorii stocurilor, supraestimarea amortismentelor și provizioanelor în scopul deplasării profitului în viitor. Domeniile cele mai propice fraudei fiscale sunt comune tuturor țărilor, ele fiind reprezentate, în special, de activitățile terțiare (comerțul și serviciile) și de constructii. Comerțul deține, primul loc în cadrul activităților provocate de economie subterană. Frauda este extrem de extinsă în cazul veniturilor declarate de contribuabili, cum este cazul impozitului pe venitul global și a impozitului pe societate (pe profit). Pentru impozitele reținute la sursă, precum și în cazul impozitelor locale, când administrația stabilește bazele de impozitare, posibilitățile de fraudă sunt mai reduse.
Se consideră pe categorii de contribuabili, că cele mai mari posibilități de fraudare le au contribuabilii care desfășoară activități industriale și comerciale precum și cei care desfășoară activității libere (avocati, medici, arhitecti, etc).
Actele de evaziune fiscală frauduloasă prezintă numeroase aspecte dintre care, principalele se referă la:
sustragerea de la plata impozitelor printr-o înregistrare incorectă a operațiunilor economice
în actele contabile;
înființarea "companiilor fantomă" și conducerea de activități evazioniste în numele
acestora;
distrugerea documentelor importante și a evidențelor contabile;
conducerea unor evidențe contabile duble;
elaborarea și prezentarea unor date nereale, în balanțele contabile;
nedeclararea anumitor activități comerciale sau a unor surse de impozitare;
subzistența unor activități economice fără declararea subsidiarilor, punctelor de lucru și
antrepozitelor;
prezentarea de documente false privind operațiunile de import-export.
3.4.Frauda fiscală
Evaziunea fiscală frauduloasă este realizată prin neinregistrarea veniturilor realizate, nedeclararea veniturilor reale realizate, ascunderea unei părți sau în totalitate a întregii averi obținute având ca scop neplata în totalitate a masei impozabile către stat.
Pe lângă legea combaterii evaziunii fiscale se află Codul Fiscal și Codul de Procedură Fiscală, din conținutul cărora putem desprinde fapte și infracțiuni ce țin deevaziunea fiscală ilicită.
Evaziunea ilegală se întâlnește în cazul activităților producătoare de venituriascunse, subterane; în neînregistrarea, respectiv nedeclararea întregii mase impozabile;supraevaluarea cheltuielilor aferente veniturilor obținute din activități la vedere, cuscopul diminuării, sustragerii unei părți din masa impozabilă; înregistrarea unor fluxuride venituri și cheltuieli și de încasări și plăți fictive, având ca finalitate diminuarea masei(veniturilor) ce intră sub incidența impunerii. Evaziunea fiscală ilegală este întâlnită în timp și spațiu. În spațiu începând cu granița, frontiera țării, la punctele vamale, pe drumurile interioare ale țării, la locul undese creează valoare adăugată, unde se desfășoară activități generatoare de venituri.Evaziunea fiscală ilicită, frauda fiscală este atât națională cât și internațională.
3.4.1 Frauda fiscală națională
Tipul acesta de fraudă este prezentat în forme diferite în funcție de maniera în care se produce. Ea poate fi: individuală (în perimetrul propriu al afacerii, organizației), artizanală, industrială, prin persoanele implicate (fizice sau juridice) și procedeele complexe folosite pentru săvârșirea fraudei fiscale.
Rezultatul acestei acțiuni de fraudă fiscală, reprezintă sustragerea fizică, reală a obiectului impunerii în baza unor documente ce reflectă operațiuni și fluxuri fictive, dar redate cu mare exactitate de către documentele comerciale și de cele contabile (întocmirea unor declarații false, venituri mai mici celor reale, vânzări fără documente, cheltuieli alocate costurilor, dar neefectuate în realitate, ori nefiind aferente veniturilor ci fiind în interesul managerilor, patronilor, documente de plată fictive, evidență dublă, etc.). Evaziunea complexă, industrială este de două feluri de natură fiscală și industrială. Ea se desfășoară prin segmentarea acțiunii de comitere a faptei în cadrul unei rețele ascunse, subterane în scopul acoperirii operațiunilor fictive. Pentru depistarea operațiunilor nereale sunt specializați experții contabili și auditorii financiari.
Neplata obligațiilor fiscale către stat, către fondurile speciale duce la producerea infracțiunii de evaziune fiscală și este pedepsită de lege. De exemplu, neonorarea la termen,cu regularitate a obligațiilor la fondul pentru asigurări sociale (protecție socială)generează deficite, generează incapacitatea fondului de a-și realiza menirea și pentru a nu se produce această nerealizare, bugetul statului alocă fonduri, sume importante, necesareacoperirii plăților spre beneficiarii acestui fond. Lipsa de voință în atenuarea evaziunii, prin neplată, din partea decidenților legislativi s-a materializat prin norme juridice care eșalonau datoriile către bugete sau fondurile speciale, iar majorările de întârziere, penalizările se radiau dacă plățile reeșalonate erau efectuate potrivit graficului de plăți (de exemplu OG nr. 13/1996).
Astfel de reglementări induc inechitatea între contribuabili, care antrenează la rândul său indisciplina în rândul plătitorilor. Înlesnirile la plată sunt o componentă a elementelor impunerii, având însă caracterconjunctural de excepție în scopul redresării și consolidării economice a unor entitățieconomice ce se află într-un dezechilibru temporar. Dar dacă starea este cea de faliment de durată. Mai este eficientă o asemenea intervenție fiscală a statului.
De asemenea o alta formă de fraudă fiscală care a fost utilizată de anumiți agenți economici privati, până la introducerea impozitului forfetar în anul 2009,o reprezenta plata drepturilor salariale cuvenite anagajaților, în baza unuor contracte de prestări servicii între două persoane juridice. În speță angajatul își deschide o micro-intreprindere, pentru care plătea un impozit de 3% pe cifra de afaceri și încheie un contract de prestări servicii cu anagajatorul, diferența de aproximativ 54% (taxe și impozite aferente salariului ) nefiind virată bugetului de stat. De precizat că, pentru a beneficia de serviciile medicale gratuite pe teritoriul național și de plata pensiei, „angajatul” își putea plăti impozitele datorate bugetului asigurărilor sociale și de stat. Motivația acestor inginerii financiare o reprezintă fiscalitatea foarte mare la nivelul României atât angajatorul cât și angajatul trebuia să plătească în anul 2011, aproximativ 113 taxe și impozite.
3.4.2 Frauda fiscală la regimul T.V.A
Aplicarea greșită a regimului deducerilor reprezintă frauda fiscală la regimul de T.V.A. Astfel de abateri sau constatat la agenții economici care realizează atât operațiuni supuse taxei pe valoarea adaugată, cât și pe operațiuni scutite, prin nerespectarea prevederilor în ce privște calcularea raportului în care participă bunurile și serviciile la realizarea operațiunilor impozabile și influențarea în acest mod a taxei pe valoarea adaugată deductibilă.Sunt cazuri în care se fac deduceri de fază pe valoarea adaugată pe bază de documente nelegale.S-au constata situatii de de duceri duble ca urmare a inscrieirii repetate a unor facturi în jurnale de cumpărăturii și chiar deducerii de taxa pe valoarea adaugata din documente aparținând altor societăți.
Necuprinderea unor operatii care intră în sfera taxei pe valoarea adaugată în baza de calcul a taxei pe valoarea adaugată a tuturor facturilor.
Aplicarea eronată a cotei 0 pentru operațiunile de export, în cazul operațiunilor derulate prin intermediari care efectuează operațiuni de export în nume propriu.
Sustargerea de la plata taxei pe valoarea adaugată aferentă importului de bunuri prin prezentarea în seamă a unor acte fictive de donație,de la parteneri externi,în loc de acte de cumpărare, precum și neincluderea în deconturi a taxei pe valoarea adaugată amânată la plata în vamă.
Emiterea de chitanțe fără ca agentul economic să fie plătiror și fără să înregistereze și să vireze taxa pe valoarea adaugată în evidența contabilă.
Neinregistrarea sau utilizarea defectuoasă a formularisticii tipizate, cu inregistrari incomplete în jurnale sau înregistrări repetate în jurnalele de cumpărări, facturi pierdute,amânarea întocmirii facturilor fiscale în scopul amânării plății taxei pe valoarea adaugată, necuprinderea în baza de calcul a tuturor elementelor din factură (ambalaj, cheltuieli de transport etc.)
Necalcularea de către bănci a taxei pe valoarea adaugată aferentă veniturilor obținute din valorificarea bunurilor gajate.
Sustaragerea de la plata taxei pe valoarea adăugată prin declararea unor importuri ca fiind temporare.
Erori de calcul.
3.4.3 Frauda fiscală în domeniul produselor accizabile
Necuprinderea în baza de impozitare a tuturor sumelor impozabile;
Utilizarea unor cote de accizare inferioare celor legale;
Neincluderea accizelor în prețul de vânzare a produselor pentru care se datorează accize(bijuterii vandute prin consignatii, bauturi alcolice cumparate de la pariculari etc.);
Neevidențiere în contabilitate a oligației de la plata a accizelor;
Producerea de produse accizabile în afara antrepozitelor fiscale autorizate.
A)Produse din tutun
Importul sub acoperirea unor firme „fantoma” de la care nu s-au putut incasa taxele si impozitele datorate statului urmata de comercializarea ilegala pe piata interna;
Comercializarea țigărilor declarate în tranzit vamal;
Prelucrarea și producția clandestină de țigări contrafacute în fabrici legale sau ilegale;
Comercializarea ilegală a țigărilor nemarcate sau marcate cu timbre false;
Lichidarea fictivă a stocurilor de țigări din magazinele duty-free.
Comercializarea de țigarete contrafăcute fabricate în țările vecine și transportarea către piața din România ori fabricate în România, în laboratoare clandestine, cu ajutorul mijloacelor fixe:
Achiziționate din exterior, în urma importurilor efectuate din Republica Moldova și Rusia a utilajelor dezafectate din fostele fabrici de țigarete de pe teritoriul celor două țări;
Achiziționate din interior în urma reorganizării S.N.T.R și a personalului indisponibilizat de la această societate
Comercializarea de țigarete contrafăcute, fabricate ilicit în cadrul fabricilor autorizate pe teritoriul țării, în paralel cu producția licită.
B)Alcool și bauturi alcoolice
Necalcularea accizelor aferente modificarii concentratiei alcoolice;
Achiziționarea de alcool etilic sau alte distilate vrac din alte locuri decat antrepozitele autorizate;
Producerea de alcool din materii prime primite spre prelucrare (porumb), cu plata contravalorii, sub forma de uium retinut din productia realizata;
Sustragerea de la plata accizelor prin schimbarea cantității produselor alcoolice în facturile de import ;
Comercializarea de băuturi alcoolice utilizând în acest scop banderole de ținute fără drept;
Utilizrea de banderole de marcare, falsificate aduse fie din străinatate, fie produse în tipografii din România, fiind ulterior utilizate de aceleași persoane care produc și comercializeaza băuturile la negru;
Comercializarea băuturilor alcoolice fără banderole de marcare;
Distribuirea de produse marcate corespunzator, ocazie cu care la destinației se deslipesc banderolele de marcare de către delegații sau agenții de vânzări ce sunt înapoiate producatorului în vederea reutilizării acestora.
Ulterior, produsele astfel marcate sunt comercializate în baza aceluiași aviz de însoțire a mărfii sau factură sau fără documente de proveniență.
Crearea de plusuri în gestiunea de alcool etilic prin folosirea unei concentrații de alcoool sub cea indicată pe etichetă, plusurile fiind ulterior utilizate pentru producerea de băuturi alcolice;
Utilizarea ca materie primă de alcool tehnic , urmată de folosirea unor etichete aparținând unor producători autorizați în vederea comercializării rapide a acestora;
În acest sens, infractorii folosesc drept complici agenți de vânzări sau delegați ai producătorilor autorizați care, în schimbul unor foloase materilale consistențe distribuie odată cu produsul original și produsele contrafăcute, mai ales că există o cere din partea beneficiarilor de produse de acest gen fără documente de proveniență.În ultima perioadă se constată o creștere a acestui fenomen în mediul rural unde există un număr mare de cârciumi, controalele sunt mai rare ca urmare a stării de trai precare, iar consumul produselor vrac la suta de grame sau litru de către o parte din populație este ridicat.
Declararea ca pierdute, furate, distruse în incendii a banderolelor de marcare originale și apoi utilizarea sau comercializarea la negru acestora;
Utilizrea alcoolului achizitioanat legal in producerea bauturilor alcoolice care ulterior sunt vandute la negru, iar apoi administratorul declara la directia Monopol din cadrul Directiei Generale a Finantelor Publice pierderi pe fluxul de productie sau din bazinele de stocare ca urmare a neetansietatii unor garnituri;
Creearea de plusuri de alcool prin instalarea de canale, robineti,furtunuri, tevi, etc; inaintea controalelor, fapt ce permite sustragerea de la inregistrare a unor mari cantitati din productia realizata;
Achizitionarea de bauturi alcoolice produse in diverse gospodarii individuale care ulterior sun imbuteliate in antrepozite fiscale si comercializate in paralel cu bauturile alcoolice autentice;
Reutilizarea unor recipiente apartinand unor producatorii celebrii de bauturi alcoolice pentru contrafacerea produselor comercializate de acestia in vederea ascunderii contrafacerii cu ocazia verificarii elementelor de siguranta;
Introducerea prin micul trafic în țară, în special din Republica Moldova, de băuturi alcoolice distilate contrafăcute și comercializarea lor clandestină cu complicitatea unor distribuitori sau persoane fizice autohtone;
Folosirea în procesul de producție al bauturilor alcoolice a unor cantități de alcool, care au fost scăzute din contabilitate cu sanse de încercare la punerea în funcțiune a unei linii de producție sau după efectuarea de reparații.
3.4.4 Frauda fiscală în legatură cu alte impozite și taxe datorate bugetului de stat și bugetelor locale de către contribuabili persoane juridice.
Evidențierea în contabilitate a unor clădirii la valori inferioare celor reale;
Nedepunerea a declarațiilor la organele fiscale,documente privind clădirile aflate în posesie și a terenurilor deținute sau aflate în administrarea agenților economici;
Declararea unor date eronate neactualizate sau nesincere în ce privește impozitul pe clădiri taxa asupra mijloacelor de transport și taxa pentru folosirea terenurilor propritate de stat;
Neconstituirea și nevirarea impozitului pe dividente, calcularea eronată a acestuia;
Nereținerea impozitului pe dividente aferent avansurilor acordate în cursul anului, care după repartizarea profitului și aprobarea bilanțului au avut destinația de dividente.
3.4.5 Frauda fiscală în legatură cu alte impozite și taxe datorate bugetului de stat și bugetelor locale de către contribuabili persoane fizice.
Neînregistrarea la administrațiile financiare a contractelor de închiriere pentru bunurile mobile și imobile precum și neplata impozitelor datorate;
Înregistrarea contractelor de închiriere pentru bunurile mobile și imobile cu valori nereale;
Munca la negru;
Nedeclararea în vederea sustragerii de la plata TVA a veniturilor realizate ca urmare a vânzării de imobile construite în nume propriu cu destinație de locuința multiplă sau birouri.
CAPITOLUL 4
INFRACȚIUNI DE EVAZIUNE FISCALĂ
4.1. Nedeclararea bunurilor, a surselor impozabile sau taxabile (art.9 ali.1) lit.a)
Norma de incriminare
Conform art.9 alin.1 lit.a, din lege, constituie infracțiune de evaziune fiscală și se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 8 ani și interzicerea unor drepturi, ascunderea bunului ori a sursei impozabile ori taxabile în scopul doririi sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.
Obiectul infracțiunii
Obiectul juridic este reprezentat de colectarea taxelor și impozitelor. La această infracțiune nu există obiect material .
Subiect activ al acestei infracțiuni poate fi orice persoană fizică sau juridică care acționează în numele sau în interesul contribuabilului, ori în realizarea obiectului de activitate al acestuia,în funcție de obligațiile instituite în sarcina sa prin lege sau contract.
Subiect pasiv este statul sau după caz, unitatea administrativ –teritorială la bugetul căruia se colecteză taxele și impozitele aferente .
Latura obiectivă
Elementul material reprezinta ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile. După cum se poate observa , elementul material este unul foarte general, astfel încat în practică, modalitatea de comitere a acestei infracțiuni se poate prezenta sub diferite forme.
Atunci când contribuabilul are obligația de a declara veniturile sau bunurile supuse impozitării, nedeclararea acestora reprezintă o formă de ascundere a bunului ori a sursei impozbile sau taxabile. De asemenea, atunci când contribuabilul are obligația de a consemna în anumite documente justificative sau de a înregistra în documentele de evidență contabilă operațiunile economice desfășurate, neîntocmirea documentelor ori neevidențierea tuturor operațiunilor reprezintă o formă de ascundere a bunului ori a sursei impozabile ori taxabile . O altă formă de ascundere a bunului sau a sursei impozabile sau taxabile este și sustragerea de la controlul vamal a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal în scopul de a nu plăti taxe vamale. Din acest motiv, în practică infracțiunea prevăzută de art.9 alin.1 lit a din legea nr. 241/2005 a fost reținută în concurs ideal cu alte infracțiuni care sancționau diferite modalități de ascundere a bunului ori a sursei impozabile sau taxabile.
Un exemplu relevant în acest sens este Decizia I.C.C.J nr .17 din 18.11.2013 prin care a fost admis, recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de apel Bacău și în consecință, s-a stabilit că „Fapta de a deține în afara antrepozitului fiscal produse accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzator ori cu marcaje false, peste limitele prevăzute de lege, cunoscând că acestea provin din contrabandă constituie infracțiunea prevăzută în art. 270 ali.(3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României”.
Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea prezentului recurs în interesul legii, sa stabilit termen de judecată la 18.11.2013, dată la care completul competent să judece recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lânga Înalta Curte de Casație și justiței a reținut dosarul în pronunțare asupra recursului în interesul legii stabilind urmatoarele:
Art.9 (1) lit.a din Legea nr. 241/2005 incriminează fapta de evaziune fiscală, constând în ascunderea bunului ori a sursei impozabile ori taxabile, săvârșită în scopul sustragerii de la împlinirea obligațiilor fiscale.
Potrivit art. 270 alin. (3) Codul Vamal, sunt asimilate infracțiunii de contrabandă și se pedepsesc potrivit ali.1 al aceluiași articol, colectarea, deținerea producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia. Infacțiunea din Codul fiscal, prevazută de art. 296 alin.1 lit 1, constă în deținerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor acizabile supuse marcării, potrivit titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzator ori cu marcaje false peste limita a 10000 de țigarete și se sancționează cu închisoarea de la 1 an la 4 ani .
Pentru combaterea evaziunii fiscale legiuitorul a incriminat în mod general sustragerea de la plata taxelor și impozitelor în legea nr 241/2005, și respectiv a incriminat în alte legi speciale modalități concrete de sustragere de la plata taxelor infracțiunile din aceste legi constituind forme specifice de evaziune fiscală.
Ascunderea plății taxelor datorate este, așadar, incriminată atât în Codul fiscal cât și în legea nr. 241/2005 respectiv în Codul Vamal . Astfel, infracțiunea din Codul Fiscal art.296 ali.(1) lit.1, deținerea de bunuri acizabile în afara antrepozitului fiscal este un act preparator al evaziunii fiscale incriminat distinct. Această situație se referă la depozite clandestine de produse accizabile rezultate din producerea fără forme legale sau scoaterea din antrepozite fiscale fără forme legale a unor produse supuse acizării. Dacă proveniența acestor bunuri este contrabanda se va reține numai aceasta infracțiune art.270 Cod vamal, în conținutul său alin .3 intrând și depozitarea bunurilor accizabile sustrase de la controlul vamal.
Evaziunea fiscală reprezintă incriminarea generală în cazul omisiunii plății taxelor și impozitelor cu privire la bunuri aflate pe teritoriul Romaniei, iar infracțiunea de contrabandă reprezintă o infracțiune complexă cu privire la omisiunea plății acelorași taxe și impozite dacă bunurile au fost introduse în țară în mod fraudulos .
Contrabanda este reprezentată de o nouă, normă complexă de incriminare a unei modalități specifice de sustragere de la plata taxelor și anume prin introducerea bunurilor cu încălcarea regimului juridic al frontierei. Obiectul juridic al acestei infracțiunii de evaziune fiscală este diferit de cel al infracțiunii de contrabandă doar prin faptul că în cazul infracțiunii de contrabandă se apară și regimul frontierei de stat nu numai regimul administrării impozitelor, taxelor, contributiilor și altor sume datorate bugetului general consolidat.
Obiectul juridic al infracțiunii de contrabandă este diferit de cel al infracțiunii de deținere de bunurii accizabile în afara antrepozitului fiscal, fără a fi marcate ori marcate necorespunzator sau cu marcaje false peste limita a 10000 de țigarete doar prin faptul că în cazul infracțiunii de contrabandă se apără și regimul frontierei de stat, nu numai regimul administrării impozitelor , taxelor, contribuțiilor și altor sume datorate bugetului general consolidat.
Astfel obligațiile fiscale definite de legea nr.241/2005 în art.2 lit.e obligațiile fiscale sunt obligațiile prevăzute de codul fiscal și de codul de procedură fiscală includ taxele vamale prevăzute de Codul vamal.Taxele vamale sunt incluse în codul de procedură fiscală, în art.1alin.2 prevăzându-se că prezentul cod se aplică și pentru administrarea drepturilor vamale, iar în art.2 alin.2 că prezentul Cod constituie procedura de drept comună pentru administrarea impozitelor taxelor, contributiilor și altor sume datorate bugetului general consolidat.
TVA și accizele intră în bugetul general consolidat al României
Obiectul juridic complex al infracțiunii de contrabandă apare ca evidențiat prin compararea infracțiunilor prevăzute în art.1 ali.1 din O.U.G. nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României și infracțiunile din codul vamal. Astfel, art.1 alin . 1 din O.U.G. nr .105/2001 prevede că prin infracțiune de frontieră se înțelege fapta prevazută de lege ca infracțiune, săvârșită în scopul trecerii ilegale peste frontiera de stat a persoanelor, mijloacelor de transport, mărfurilor sau altor bunuri, iar art.8 alin.4 din O.U.G. nr 105/2001, ca trecerea frontierei de stat a mijloacelor de transport mărfurilor și altor bunuri se face cu respectarea legilor care reglementează regimul vamal.
Cele două infracțiuni presupun o conduită ilicită comună, descrisă ca atare în elementul material din conținutul constitutiv.
Elementul material al infracțiunii de contrabandă constă în introducerea sau scoaterea din țară prin orice mijloace a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal .
Elementul material al infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută în art.9. ali.1. lit.a din Legea nr. 241/2005 constând în ascunderea bunului sau a sursei impozabile sau taxabile se realizează prin deținerea bunurilor cunoscând că provin din contarabandă deci că au fost sustrase de la control vamal.
Contrabanda este o infracțiune complexă, prin care se incriminează o modalitate specifică de sustragere de la plata taxelor și anume prin introducerea sau deținerea bunurilor( atât a produselor accizabile, cât și a celor care nu sunt purtătoare de acize care au intrat în țară cu încălcarea regimului juridic al frontierei).
Încălcarea regimului vamal prin omisiunea declarării la frontieră (primul birou vamal) a bunurilor provenind din afara Uniunii Europene este dupa caz, un act preparator al evaziunii fiscale sau un act consumat de evaziune fiscală, motiv pentru care reținerea infracțiunii de contrabandă art.270 Codul Vamal numai poate face incidente prevederilor art.9 din Legea nr. 241/2005 elementul material al evaziunii fiscale, ca și scopul săvârșirii infracțiunii (obținerea unor avantaje patrimoniale prin neplata sumelor datorate ca obligații fiscale) fiind incluse în elementul material și scopul infracțiunii de contrabandă.
Un exemplu practic care este analizat din perspectiva dispozițiilor legale:
Astfel de la 1.10.2013, o persoană este depistată de organele de poliție în afara antrepozitului fiscal, 20 de baxuri cu țigări (200.000 tigarete) , marca V nemarcate. În plus, în cursul cercetărilor se dovedește faptul că țigările au fost introduse în țară prin contrabandă iar persoana depistată cunoștea faptul că țigările provin din contrabandă. La importul țigărilor, persoana este obligată să platească taxe vamale, accize și TVA.
Prin urmare , prejudiciul creat bugetului de stat prin comiterea infracțiunii de contrabandă asimilată, prevăzută în art.270 alin.3 din Codul vamal, este alcătuit din taxe vamale, accize și TVA. În schimb la infracțiunea prevăzută de art.296 ali.1 lit.1 din Codul Fiscal prejudiciul este alcătuit doar din accize.
Practic prejudiciul reținut la infractiunea prevăzută de art.296 alin.1 lit.1 Codul Fiscal reprezintă o parte din prejudiciul obținut la infractiunea prevăzută de art.270 alin.3 Codul vamal, respectiv aceea componentă reprezentată de accize.
Taxele vamale și TVA-ul sunt calculate în funcție de valoarea în vamă a mărfurilor valoare determinată conform art.56-59 din Codul vamal. În schimb, pentru țigarete accizele sunt calculate fără a se ține seama de valoarea mărfurilor în vamă, conform art.177 din Codul fiscal.În acest sens art.177 din Codul Fiscal prevede urmatoarele:
Pentru țigarete, acciza datorată este egală cu suma dintre acciza specifică și acciza ad valorem.
Aciza ad- valorem se calculează prin aplicarea procentului legal asupra prețului de vânzare cu amănuntul al țigaretelor eliberate pentru consum, procent prevăzut în anexa nr.6
Acciza specifică exprimată în echivalent euro/1000 de țigarete se determină anual, pe baza prețului mediu ponderat de vânzare cu amănuntul, a procentului legal aferent accizei ad -valorem și a accizei totale al cărei nivel este prevăzut în anexa nr.6.
Aceasta acciză specifică se aprobă prin Hotărâre a Guvernului la propunerea Ministerului Finanțelor Publice.H.G. se publică în monitorul oficial al României, partea I cu cel puțin 15 zile înainte de intrarea în vigoare a nivelului accizei totale.
Aciza datorată determinată potrivit alin.1 nu poate fi mai mică decât nivelul accizei minime exprimate în echivalent euro/1000 de țigarete prevăzute în anexa nr 6.
Pentru anul 2013 în anexa nr.6 din Codul fiscal este prevăzut un procent de 19% pentru calculul accizei ad- valorem.
Acest procent de 19 % se aplică asupra prețului de vânzare cu amănuntul declarat de importatorul – distribuitorul autorizat care, pentru marca de țigări V. Începând cu 30.08.2013, este de 12,30 lei pentru un pachet de țigari.
Prin urmare acciza ad- valorem, pentru 200.000 de mii de țigarete(10.000 pachete), marca V. Va fi de 23.370 lei (10.000 x 12,30 lei = 123.000 lei x 19% = 23.370 lei).
Conform H.G.nr. 50/2013 nivelul acizei specifice exprimată în echivalent euro/1000 țigarete, prevăzută în coloana 2 din anexa 6 la Titlul VII „Acize și alte taxe speciale” din legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și complectările ulterioare, este de 56,71 euro pentru 1000 țigarete.
Astfel fiind, pentru 200.000 mii de tigarete (10.000) pachete marca 5 acciza specifică va fi de 11.342 euro (200.000 mii de tigarete) pentru( 1000 = 200 x 56,71 euro = 11.342 euro.)
Potrivit art.218 din Codul fiscal valoarea în lei a accizelor stabilite în echivalent euro pe unitatea de măsură se determină prin transformarea sumelor exprimate în echivalent euro pe baza cursului de schimb valutar stabilit în prima zi lucrătoare a lunii octombrie din anul precedent, publicat în jurnalul oficial al Uniunii Europene.
Chiar dacă obligația de plată a taxelor vamale își are izvorul în codul vamal iar obligația de plată a acizelor și a TVA în Codul Fiscal, toate aceste impozite și taxe se plătesc la momentul importului.Când se sustrage de la controlul vamal făptuitorul se sustrage, în același timp, atât de la plata taxelor vamale, cât și de la plata TVA și a accizelor.
Dacă făptuitorul este depistat în momentul în care încearca să introducă în țară mărfuri accizabile, fie prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal, fie prin punctul de control vamal, dar prin sustragere de la control în sarcina acestuia va fi reținută infracțiunea de contrabandă prevăzută de art.270 alin.1 sau 2 din Codul vamal dupa caz , și va fi obligat să plătească taxe vamale, TVA și accize.
Același tratament i se aplică și celui care este depistat pe teritoriul României (după punctul de control vamal) deținand în cunoștința de cauză, mărfuri care provin din contrabandă astfel încât fapta acestuia va fi încadrată în infracțiunea de contrabandă asimilată, prevăzută de art.270 alin.3. din Codul vamal, și va fi obligat să plătească taxe vamale, TVA și accize.
4.2. Desfășurarea de activități neautorizate, constituie evaziunea fiscală.
Sunt foarte multe situații în care diferite persoane desfășoară activității economice fără a fi înregistrate și autorizate ca persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale ori întreprinderi familiale, sau fără a constituii în acest sens o societate.Dacă nu este înregistrat în registrul comerțului și implicit, la oraganele fiscale, cu siguranță nu o să declare la oraganele fiscale veniturile realizate din operațiunile economice desfășurate.Drept urmare, este evident că, prin neînregistrarea la registrul comerțului și la oraganele fiscale, persoana se sustrage de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.
În reglementarea anterioară potrivit art. 11 alin.1 lit.a din Legea nr. 87/1994, constituia infracțiune de evaziune fiscală sustragerea de la plata obligațiilor fiscale prin neînregistrarea unor activități pentru care legea prevede obligația înregistrării sau prin exercitarea de activități neautorizate , în scopul obținerii de venituri.
În actuala reglementare, nu mai este incriminată expres sustragerea de la plata obligațiilor fiscale prin neînregistrarea unor activități pentru care legea prevede obligația înregistrării sau prin exercitarea de activități neautorizate, în scopul obținerii de veniturii.
De exemplu: Să presupunem că avem două persoane care desfășoară activități economice, din care una este înregistrată la registrul comerțului și la oraganul fiscal, iar cealalta nu. Niciuna din cele două persoane nu emite facturi sau bonuri fiscale pentru operațiunile economice efectuate.În această situație, persoana care sa înregistrat la registrul comerțului și la oraganul fiscal nu poate fi sancționată mai sever decât cea care nu sa înregistrat.Cu alte cuvinte, nu putem reține infracțiune în cazul persoanei în care este înregistrată la registrul comerțului și la oraganul fiscal, iar la cealalta nu. Drept urmare, și într-un caz și în celălalt sancțiunea va fi aceeași.
Astfel, în situația operatorilor economici care efectuează livrări de bunuri cu amanuntul, precum și prestări de serviciu direct către populație, neemiterea facturii sau a bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri, facturi cu o valoare inferioară celei reale, precum și emiterea facturii bonului fiscal, conținând date eronate constituie contravenție. În schimb în cazul livrărilor cu ridicata, faptă mai sus mențioanată va fi considerată infracțiune de evaziune fiscală, prevăzută de art.9 alin.1 lit.b ori lit.c din Legea nr.241/2005, după cum este vorba despre neemiterea facturii, emiterea de facturi cu o valoare inferioara celei reale, ori emiterea facturii conținând date eronate.Toate infracțiunile prevăzute de art.9 din alin.1 din Legea nr. 241/2005 sunt săvârșite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.
Potrivit art.14 din Legea nr. 241/2005, în cazul în care, ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni, nu se pot stabili, pe baza evidențelor contribuabilului, sumele datorate bugetului general consolidat, acestea vor fi determinate de organul competent potrivit legii prin estimare în condițiile Codului de procedură fiscală. În aplicarea art.67 C proc. Fisc. Op. ANAF nr. 3389/ 2011 arată urmatoarele:
Pentru estimarea bazei de impunere organele de inspecție fiscală vor identifica acele elemente care sunt cele mai apropiate situatiei defapt fiscale
Stabilirea bazei de impunere se va face prin estimarea atât a veniturilor, cât și a cheltuielilor aferente acestuia.
Valoarea estimată a bazei de impunere va fi utilizată pentru stabilirea impozitelor, taxelor sau contributiilor, precum și a eventualelor diferente ale acestora datorate bugetului general consolidat al statului.
În scopul stabiliri prin estimare a bazei de impunere, oraganele de inspecție fiscală pot folosi urmatoarele metode:
Metoda sursei si cheltuirii fondurilor;
Metoda fluxurilor de trezorerie;
Metoda produsului serviciului și volumului;
Metoda patrimoniului net.
Situațiile în care oraganele fiscale efectuează verificări la diferite societăți și constată că nu funcționează la sediul social declarat, astfel încat nu pot fi verificate documentele de evidență contabilă.
Organele fiscale constată că societatea nu a depus la oraganele competente declarațiile fiscale. Prin urmare,oraganele fiscale încearcă să indentifice cumva operațiunile economice desfășurate de societate, efectuând verificări la clienți, ridicând extrasele de cont de la banci.
Prin urmare pot exista mai multe situații:
Oraganele fiscale indentifică de exemplu trei clienți și constată că societatea a emis către aceștia facturi de livrare mărfuri în valoare totală de 245000 lei din care TVA colectată în cuantum de 45000 lei .
Practic pe baza facturilor emise de către cei trei clienți, organele fiscale constată că societatatea a realizat venituri impozabile în cuntum de 200000 lei, plus TVA colectat în cuntum de 45000 lei stabilit astfel în sarcina societății urmatoarele sume de plată:
45000 lei cu titlul de TVA de plata
17000 lei cu titlu de impozit profit( 200000 x 16 %)
După cum se poate observa, organele fiscale nu au luat în calcul cheltuieli deductibile la stabilirea profitului și a impozitului pe profit și nici TVA deductibilă la stabilirea TVA de plată, deși potrivit O.p ANAF nr 3389 /2011 stabilirea bazei de impunere se face prin estimarea atât a veniturilor, cât și a cheltuielilor aferente acestora.
4.3. Lipsa mărfurilor din stoc- evaziune fiscală
Agenții economici cumpără mărfuri pe bază de factură, pe care le înregistrază în documentele de evidență contabilă, însă, ulterior, vând acele mărfuri fără factură. Din moment ce nu se întocmește factura respectivă livrarea de mărfuri nu este înregistrată în documentele de evidență contabilă, astfel încât nu se procedează la scoaterea din evidență a mărfurilor vândute.
Prin urmare deși scriptic mărfurile apar în stoc, în fapt acestea nu se mai află în stoc. La controlul efectuat de organele fiscale se constată astfel lipsa mărfurilor din stoc. Ca justificare, agenții economici invocă faptul că mărfurile sau degradat și au fost nevoiți să le arunce. În realitate însă mărfurile nu sau degradat ci au fost vândute fără factură. De cele mai multe ori oraganele fiscale nu pot să dovedească că mărfurile nu au fost degradate, ci au fost vândute fără factură, legiuitorul a prevăzut la art. 128 alin 4 lit.d Codul fiscal faptul că este asimilat unei livrări de bunuri efectuată cu plata și situația bunurilor constatate, lipsa din gestiune, cu excepția celor la care se face referire la alin.8 lit.a , c respectiv:
Bunurile distruse ca urmare a unor calamități naturale sau a unor cauze de forță majoră, precum și bunurile pierdute sau furate, dovedite legal, astfel cum sunt prevăzute prin norme;
Bunurile de natura stocurilor degradate calitativ, care nu mai pot fi valorificate , precum și activele corporale fixe casate, în condițiile stabilite prin norme;
Perisabilitățile, în limitele prevăzute prin lege H.G.nr. 44/2004, pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal prevedea;
Astfel dacă agentul economic nu dovedea faptul că lipsa mărfurilor este justificată de vreuna din situațiile prevăzute de art.128 alin.8 lit a,c Cod Fiscal ( au fost distruse sau degradate calitativ), lipsa mărfurilor era considerată ca fiind o livrare asimilată de bunuri și acesta era obligat să plătească TVA (acest art. De lege opera ca o prezumție legală, se prezuma faptul că mărfurile au fost vandute.) Mai mult în măsura în care, pentru acele mărfuri, nu au fost încheiate contracte de asigurare cheltuielile cu mărfurile erau considerate nedeductibile.
De exemplu:
La 15.01.2012, SC. ALFA SRL achiziționează mărfuri în valoare de 124000 lei din care TVA în cuantum de 24000 lei .
La 15.02.2012, se efectuează un control de către organele fiscale, ocazie cu care se constată că mărfurile lipsesc din stoc, iar agentul economic nu dovedește cu documente legale faptul că mărfurile au fost distruse ori degradate și prin urmare, numai pot fi valorificate (introduse în circuitul economic).Într-o astfel de situație, lipsa mărfurilor din stoc era considerată o livrare asimilată de bunuri, fapt care atrăgea plata TVA
Înregistrările contabile sunt urmatoarele:
a) Achiziția mărfurilor
% = 401 124000
371 100000
4426 24000
b) Scoaterea din evidență a mărfurilor în momentul în care se constată lipsa acestora
607 =371 100000
c) Trecerea pe cheltuieli a TVA nedeductibila
635 = 4426 24000
d) Înregistrarea TVA colectată
635 = 4427 24000
Sunt nedeductibile urmatoarele cheltuieli:
• Cheltuieli cu TVA nedeductibilă ;
• Cheltuielile cu mărfurile;
• Cheltuială cu TVA ;
• Colectata este o cheltuiala deductibilă.
Drept urmare, pentru lipsa din stoc a mărfurilor în valoare totală de 124000 lei din care TVA în cuantum de 24000, agentul economic avea de plată suma de 24000 cu titlul de TVA colectata. În plus la calculul impozitului pe profit, agentul econiomic nu putea să își deducă suma de 19840 lei, reprezentând cheltuieli cu mărfurile, fapt care putea să atragă, în situația în care veniturile impozabile depășeau cheltuielile totale, plata unui impozit pe profit suplimentar în cuntuum de 19840 lei (100000 + 24000) x 16 %. Prin O.G. nr. 15/2012 începând cu data de 1.01.2013, au fost abrogate însa prevederile art.128 alin. 4 lit.d și alin.8 lit a –c Cod fiscal. Lipsa din stoc a mărfurilor nu mai este considerată în mod expres, în baza unui anumit text de lege ca fiind o livrare asimilată de bunuri. Potrivit art.6 alin.1 din Legea nr. 82/1991, republicată orice operațiune economico- financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ. În plus potrivit art.65 alin.1 Codul de procedură fiscală contribuabilul are sarcina de a dovedi actele și faptele care au stat la baza declarațiilor sale și a oricăror cereri adresate organului fiscal. Din prevederile art.6 alin. 1 Legea nr 82/ 1991 republicată si art.65 alin.1 Codul de procedură fiscal rezultă faptul că agentul economic este obligat să întocmeasca un document (proces verbal, nota de constatare). Aceste documente dobândesc calitatea de documente justificative și cu ajutorul lor, agentul economic poate dovedi faptul că mărfurile sau deteriorat ori au fost distruse, scoțând astfel din evidențele contabile acele marfuri.
În lipsa acestor documente justificative, deducem că lipsa mărfurilor trebuie tratată în continuare ca o livrare de bunuri efectuată cu plata, cu toate consecințele care decurg de aici. Astfel în primul rând agentul economic va fi obligat să colecteze și să plătească TVA dacă este înregistrat în scopuri de TVA sau dacă, eventual, sunt întrunite condițiile pentru a se înregistra în scopuri de TVA. Într-o astfel de situație organul fiscal este abilitat în baza art. 67 Codul de procedură fiscală să estimeze și să stabilească, în plus și impozitul pe venit sau după caz, pe profit datorat de agentul economic pentru veniturile realizate din valorificarea mărfurilor găsite în lipsa din gestiune.
CAPITOLUL 5
OBIECTIVE ȘI POSIBILITĂȚI DE COMBATERE A EVAZIUNI FISCALE
5.1. Măsurile de prevenire și combatere a evaziunii fiscale
Mulți analiști declară că evaziunea fiscală este una din bolile societăților moderne, alături de economia subterana, corupție și altele, iar pentru alții este o atitudine, o manifestare a democrației.
În studiul fiscalității un aspect ce trebuie luat în considerare este înclinația contribuabilului spre evaziunea fiscală. Această înclinație cu cât este mai mare, cu atât va fi înregistrată o pierdere mai mare din partea statului. În perioada actuală evaziunea fiscală reprezintă un fenomen de proporții, cu implicații reale și alarmante în viața economico – socială.
Măsurile de combatere a evaziunii fiscale trebuie să acționeze în urmatoarele domenii: legislativ, administrativ și educațional.
În domeniul legislativ se urmărește elaborarea unei legislații fiscale corespunzatoare, clare, concise, stabile și concrete. De asemenea este necesară eliminarea reducerilor și deducerilor care dau naștere unor interpretari multiple.
Din punct de vedere administrativ, măsurile presupun crearea unui sistem informațional complex și operativ, asigurarea structurilor și instrumentelor administrative adecvate combaterii eficiente a evaziunii fiscale, precum și formarea de specialiști cu o moralitate și un profesionalism impuse de formele si dimensiunile evaziunii fiscale.
Prin aspectul educațional, se urmărește asigurarea condițiilor necesare educației contribuabililor în sensul respectării legislației fiscale și chiar motivarea contribuabililor prin stimulente în aceste sens.
Aria destul de largă în care se manifestă evaziunea fiscală în țara noastră pune în fața organelor de control financiar și fiscal a Ministerului Finantelor Publice sarcini și probleme deosebite.
Măsurile de prevenire și combatere a evaziunii fiscale impun:
adaptarea legislației la cerințele unui sistem fiscal modern;
controlarea cu prioritate a marilor contribuabili, prin creșterea calității controlului;
formarea profesională temeinică a inspectorilor fiscali într-un cadru organizatoric propriu;
dezvoltarea serviciilor de informare și asistență fiscală pentru educarea contribuabililor din punct de vedere fiscal;
direcționarea controalelor spre contribuabilii din a căror evidențe rezultă că volumul vânzarilor este mai mic decât volumul cumpărărilor, situație care nu poate fi acceptată pe termen lung.
Fenomenul evazionist fiind unul complex, cu implicații negative pe diverse planuri și ca atare, el trebuie urmarit în permanenta, pentru a putea fi combătut în mod cât mai eficient.
Alte măsuri care mai pot contribui la limitarea ariei evaziunii fiscale, potrivit opiniei specialiștilor în domeniu, țin de:
unificarea legislației fiscale și o mai bună sistematizare și corelare a acesteia cu ansamblul cadrului legislativ din economie;
eliminarea acelor prevederi din actele normative care pot favoriza evaziune fiscala si o mai buna corelare a facilitatilor fiscale;
în legislatia fiscala trebuie sa se regaseasca, pe lânga prevederile punitive, si cele care pot determina un comportament economic normal, care sa conduca la limitarea ariei evaziunii fiscale;
reorganizarea structurilor teritoriale ale aparatului Ministerului Finantelor Publice, astfel încât sa se elimine paralelismele si suprapunerile din activitatea organelor de control financiar si fiscal, în ceea ce priveste supravegherea fiscala, controlul fiscal si combaterea evaziunii fiscale si asigurarea coordonarii unitare în profil teritorial si la nivel central a tuturor activitatilor de control;
trecerea în prim plan a controlului prin exceptie (sondaj) si pe plan secundar a controlului permanent si excesiv;
implementarea unui sistem informatic care sa furnizeze datele necesare pentru identificarea, analiza si combaterea fenomenului evazionist.
Pentru identificarea și combaterea evaziunii fiscale, sunt necesare:
a) asigurarea unor forte adecvate pentru control, intensificarea controalelor fizice, regândirea prioritatilor de control. În acest sens, dupa parerea noastra, o atentie deosebita ar trebui acordata pregatirii si perfectionarii profesionale a inspectorilor de control fiscal, a comisarilor, precum si asezarii pe baze modeme a activitatii de selectare a contribuabililor;
b) îmbunătățirea eficienței controalelor prin aplicarea experienței dobândite în decursul desfășurării acțiunilor de control. O metodă care ar putea fi utilizată este sintetizarea cunoștințelor, a problemelor și a soluțiilor adoptate în cursul acțiunilor de control și elaborarea unor manuale de control fiscal destinate inspectorilor;
c) alocarea de resurse noi, financiare și umane, destinate controlului, precum și orientarea celor existente spre acele zone care reprezintă un risc ridicat de producere a evaziunii fiscale. Asigurarea unui buget propriu de venituri și cheltuieli pentru administrația fiscală poate crea premisele creșterii calității și randamentului controlului fiscal. De asemenea, extinderea utilizării metodei analizei de risc ar asigura o alocare mai judicioasa a resurselor și orientarea inspectorilor spre controlul acestor contribuabili care prezintă un risc ridicat de evaziune fiscală;
d) creearea unui sistem computerizat de control. Informatizarea întregului proces de administrare fiscală ar avea ca rezultat crearea unor baze de date complete, corecte și permanent actualizate, care să cuprindă toți contribuabilii și toate obligațiile fiscale ale acestora. Existența unor astfel de baze de date ar asigura condițiile pentru realizarea unui control masiv, pe documente, pentru toți contribuabilii și pentru selectarea, în vederea desfășurării controlului pe teren, numai a contribuabililor care prezintă un risc ridicat;
e) perfecționarea schimbului de informații asupra tehnicilor de control. Întărirea colaborarii cu organele de control fiscal din cadrul altor administrații fiscale naționale constituie o modalitate de perfecționare a tehnicilor de control fiscal;
f) identificarea modalităților prin care au fost eludate obligațiile fiscale catre bugetul statului. Centralizarea constatărilor cuprinse în actele de control pot furniza informații consistente referitoare la modalitățile de eludare a obligațiilor fiscale. Apoi, aceste informatii pot fi grupate în funcție de impozitele la care se referă sau în funcție de domeniul de activitate în care au fost întâlnite și pot constitui capitole din ghiduri de control puse la dispoziția inspectorilor;
g) identificarea și înlaturarea defectelor și slabiciunilor din legislatia în vigoare. Pe baza constatarilor efectuate de organele de control, precum si pe baza informatiilor detinute de celelalte functii ale administrarii pot fi gestionate deficientele aparute ca urmare a aplicarii legislatiei si pot fi formulate propuneri de îmbunatatire a acesteia;
h) elaborarea unor acte normative în baza carora sa se poata accede la conturile bancare prin intermediul carora s-au efectuat decontarile pentru livrarile ilegale. Crearea cadrului legal care sa permita administratiei fiscale sa obtina informatii privind conturile bancare ale contribuabililor si tranzactiile efectuate de acestia prin banci constituie un instrument foarte valoros pentru organele de control fiscal, pentru obtinerea tuturor informatiilor necesare în vederea stabilirii corecte a obligatiilor fiscale ale contribuabililor si pentru reducerea evaziunii fiscale;
i) identificarea căilor prin care piața ilegala (neagră) este aprovizionată și crearea unui sistem de prevenire a fraudei. Colaborarea între toate instituțiile statului, implicate în lupta împotriva crimei organizate, a fraudei și evaziunii fiscale, ar putea să asigure crearea unei baze de date care să conțină toate modalitătile prin care se realizează frauda fiscală, iar pe baza acestor informații s-ar putea elabora acte normative și proceduri aplicabile pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.
Ca urmare a amplorii și dinamicii evaziunii fiscale se impun, de urgență, regândirea și reproiectarea sistemului de administrare a veniturilor publice și a sistemului de control al subiecților economici în ceea ce privește respectarea legislației fiscale.
De asemenea, se impune o analiză profundă a mecanismelor interne ale fenomenului evazionist, care să permită declarea unor instrumente și măsuri mai eficiente pentru ținerea sub control a fenomenului.
În acest sens, fenomenul evazionist trebuie să fie evaluat în întreaga lui complexitate, pentru prevenirea, combaterea și descurajarea lui impunându-se cu necesitate stabilirea unor strategii fundamentate, coerente, convergente, în baza cărora să poată fi mobilizate rapid și eficient resursele și eforturile disponibile în vederea identificării activităților generatoare de venituri ilicite; descoperirii zonelor și sferelor unde se produce evaziunea fiscală în scopul stabilirii și diminuării acestui fenomen deosebit de periculos pentru întreaga societate.
În ecuația fiscalității una din variabilele ce trebuie luate în considerare este înclinația contribuabilului spre evaziune fiscală. Cu cât această înclinație este mai mare, cu atât va fi înregistrată o pierdere mai mare de venituri fiscale din partea statului. Pe termen scurt evazioniștii au de câștigat, în timp ce bugetul statului are de pierdut. Pe termen lung, au de pierdut și ceilalți contribuabili care nu recurg la evaziune fiscală, prin ridicarea posibilă a fiscalității pentru reîntregirea resurselor financiare publice diminuate de evaziune. În fața evaziuii fiscale sunt puse trei părți: două părți active (statul și evazioniștii) și o parte pasivă (neevazionistul). Dacă cele două părți active au în mod evident ce pierde, respectiv ce câștiga a treia parte aparent, nu are nici ce pierde și nici ce câștiga din evaziunea fiscală a altora.
Totuși, pe termen lung cel care nu recurge la evaziune fiscală ar putea să suporte o creștere a sarcinii fiscale datorită golurilor produse în bugetul de stat de evazioniști.
Măsurile de combatere a evaziunii fiscale trebuie să acționeze în urmatoarele domenii: legislativ, medical, administrativ și educațional. Domeniul legislativ urmărește elaborarea unei legislații fiscale corespunzatoare, clare, concise, stabile și coerente. De asemenea este necesară eliminarea sau retragerea exonerarilor, reducerilor și deducerilor, care dau naștere unor interpretări multiple. Din punct de vedere administrativ, măsurile vizează crearea unui sistem informațional complex și operativ, asigurarea structurilor și instrumentelor administrative adecvate combaterii eficiente a evaziunii fiscale, precum și formarea de specialiști cu o moralitate și un profesionalism impuse de formele și dimensiunile evaziunii fiscale.
Din punct de vedere educațional, măsurile vizează asigurarea condițiilor necesare educației cetățenilor în sensul respectării legislației fiscale și chiar motivarea contribuabililor prin stimulente în acest sens.
5.2.A.N.A.F-organism de prevenire și combatere a evaziuni fiscale.
5.2.1 Prezentarea Agenției Național de Administrare Fiscală(A.N.A.F)
Agenția Națională de Administrare Fiscală (A.N.A.F) este un organ de specialitate al administrației publice centrale din România. A fost înființată la data de 1 octombrie 2003 în subordinea Ministerului Finanțelor Publice. Începând cu ianuarie 2004 a devenit operațională, dobândind calitatea de instituție cu personalitate juridică proprie, prin desprinderea direcțiilor cu atribuții în administrarea veniturilor statului din cadrul Ministerului Finanțelor Publice.
ANAF are rolul de a asigura resursele pentru cheltuielile publice ale statului prin colectarea și administrarea eficace și eficientă a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat. În cadrul ANAF se organizează și funcționează, de asemenea, Garda Financiară, Autoritatea Națională a Vămilor (A.N.V), direcțiile generale ale finanțelor publice județene (D.G.F.P) și Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, precum și Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili (D.G.A.M.C).
Printre obiectivele A.N.A.F se numără și reorganizarea aparatului propriu al A.N.A.F si a unităților subordonate acesteia (Autoritatea Națională a Vămilor, Garda Financiară și direcțiile generale ale finanțelor publice județene); regionalizarea structurilor teritoriale prin crearea a 8 direcții ale finanțelor publice regionale și reducerea numărului administrațiilor fiscale de la 221 la 47, reechilibrarea gradului de încărcare cu sarcini; introducerea unei politici de gestiune previzională a personalului și competențelor, precum și prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.
Cuvântul președintelui ANAF
„Modernizarea administrației fiscale este o componentă importantă a activității noastre pentru următorii patru ani, având în vedere necesitatea creșterii eficienței și eficacității în zona colectării veniturilor.Principiile majore pe care le urmărim sunt transparența, simplificarea și reducerea costurilor de conformare fiscală la nivelul agenților economici și a costurilor de administrare fiscală la nivelul autorităților publice.
„Întotdeauna am considerat că mediul de afaceri va fi cu atât mai performant cu cât va interacționa mai puțin și mai ieftin cu instituțiile statului, mai ales în plan fiscal. Orice simplificare a sistemului face ca întreprinzătorii să-și concentreze eforturile și energiile investiționale către afacerile lor, și mai puțin către birocrația statului. Modernizare înseamnă totodată și reorganizare în cadrul ANAF, care împreună cu celelalte măsuri va reprezenta soluția pentru creșterea veniturilor bugetare.Următoarea generație de reforme în domeniul colectării veniturilor statului se va concentra pe combaterea fermă a evaziunii fiscale, îmbunătățirea conformării voluntare și pe creșterea eficienței colectării, având drept scop creșterea veniturilor statului ca procent din PIB.” Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală,Gelu-Ștefan DIACONU
5.2.2.Obiectivele strategice ale ANAF-ului 2013-2017.
Combaterea fermă a evaziunii fiscale;
Îmbunătățirea conformării voluntare;
Creșterea eficienței colectării;
Nivelul ridicat de civism fiscal nu se bazează doar pe intervenția masivă și costisitoare a administrațiilor fiscale. Deși abordarea contribuabililor trebuie realizată în armonie cu realitatea societății românești, contribuabilii trebuie să fie favorabili conformării voluntare.
A.N.A.F luptă pentru eradicarea evaziunii fiscale, construind prin prezenta strategie, un plan pentru următorii 4 ani.
Pentru a reduce acest fenomen care afectează societatea în ansamblu, prima măsură pe care ANAF o va lua, este reorganizarea administrativă a structurilor de control operativ. Din analiza activității instituției în ultimii ani, a reieșit necesitatea pregnantă a consolidării cadrului legal privind lupta împotriva evaziunii, prin crearea unui mecanism unic de control care să înlăture paralelismele și să elimine astfel evaluarea fiscală diferită sau chiar contrară a aceleiași operațiuni economice.
Direcția Generală Antifraudă Fiscală va efectua activități de control cu privire la respectarea actelor normative din domeniul fiscal în scopul prevenirii, descoperirii și combaterii oricăror acte și fapte interzise de lege și va participa, în colaborare cu organele de specialitate ale altor ministere și instituții specializate, la acțiuni de depistare și combatere a activităților care generează fenomene de evaziune și fraudă fiscală.
În vederea combaterii evaziunii fiscale ANAF va proceda la aplicarea principiilor de management al riscurilor. În acest scop, la nivelul ANAF va fi dezvoltată analiza de risc generalizată la nivelul întregii activități de administrare fiscală, în baza informațiilor de natură fiscală despre contribuabili.
În acest scop vor fi luate măsuri de îmbunătățire a accesului și schimbului de informații.
Această analiză se va face prin implementarea unui sistem modern de management al riscurilor care să cuprindă următoarele etape:
identificarea riscurilor;
realizarea tabloului riscurilor identificate;
prioritizarea riscurilor;
aplicarea tratamentului adecvat pentru reducerea/eliminarea riscului;
monitorizarea performanței;
evaluarea performanțelor și propunerea de noi măsuri.
Ca măsură de prevenire a evaziunii fiscale vor fi dezvoltate aplicațiile informatice în vederea efectuării de analize ale rezultatelor acțiunilor de inspecție fiscală inițiate ca urmare a analizei de risc, în vederea confirmării criteriilor de risc și a furnizării de informații pentru analize de risc viitoare.
Totodată, vor fi perfecționate și actualizate bazele de date cu cazuri fiscale speciale identificate.
Va fi dezvoltat și implementat un program automatizat de analiză a informațiilor primite de la contribuabili pe bază declarativă, pentru a operaționaliza verificarea din birou așa cum este deja susținută în Codul de procedură fiscală. Va fi pusă în aplicare procedura de control documentar.
În domeniul TVA este necesară modificarea legislației și a procedurilor privind modul de soluționare a deconturilor de TVA cu sume negative cu opțiune de rambursare, în vederea diminuării numărului de solicitări precum și a celor soluționate cu control anticipat. Această măsură este necesară deoarece există riscul de nesoluționare în termen legal a cererilor de rambursare cu control anticipat și neefectuarea unor acțiuni de inspecție fiscală la alți contribuabili cu risc fiscal ridicat. ANAF își va orienta capacitatea de inspecție fiscală într-un procent mult mai mare către contribuabili și domenii de activitate cu risc fiscal ridicat pentru creșterea nivelului sumelor suplimentare atrase la bugetul general consolidat și a creșterii gradului de conformare voluntară.
Alte măsuri de combatere a evaziunii fiscale pe care ANAF le va implementa pe termen mediu se referă la:
Asigurarea conformării fiscale a persoanelor fizice cu averi/venituri mari prin aplicarea de tratamente care să includă: efectuarea de verificări fiscale la contribuabilii selectați pe baza analizei de risc, identificarea veniturilor nedeclarate, dezvoltarea unor proiecte care privesc aspecte generale de neconformare fiscală, dezvoltarea comunicării cu persoane fizice cu averi/venituri mari prin asigurarea unei informări cât mai bune a acestei categorii de contribuabili în vederea înțelegerii legislației în vigoare, cât și prin alte canale de natură să încurajeze conformarea voluntară la declararea veniturilor;
Combaterea muncii la negru și a subdeclarării contribuțiilor sociale prin intensificarea controalelor în acest sens și prin creșterea gradului de colaborare dintre inspectia muncii si inspectia fiscala ,in vederea eficientizarii activitatii de control;
Fiscale parțiale (la operatorii economici plătitori de accize implicați în importuri, achiziții, livrare, producție de produse accizabile, care datorează accize), ca urmare a faptelor sesizate din operațiuni operative și prin gestionarea de profile de risc specifice și efectuarea unui schimb eficient de informații de risc;
Implementarea și dezvoltarea controlului comerțului electronic; Inițierea acțiunilor de identificare a contribuabililor care îndeplinesc toate condițiile de înregistrare ca plătitori de impozite și taxe, dar nu se înregistrează;
Întărirea controlului vamal:
dezvoltarea politicii de securitate IT;
creșterea eficienței acțiunilor echipelor mobile, prin prezența mai activă în teren și prin efectuarea controalelor în trafic;
gestionarea în continuare a activităților specifice pentru implementarea Convenției Schengen;
protejarea teritoriului vamal național și comunitar prin combaterea traficului ilicit de droguri, precursori, produse cu regim special, mărfuri contrafăcute și pirat, bunuri culturale mobile, specii sălbatice de floră și faună, metale și pietre prețioase, aliaje ale acestora, a traficului de mărfuri cu risc pentru sănătatea și siguranța consumatorului precum și prin controlul mișcării de numerar la frontiera comunitară;
creșterea gradului de monitorizare și control al producției, achiziției și importului de produse energetice, alcool și băuturi alcoolice. În acest domeniu ANAF va introduce supravegherea permanentă pe baza analizei de risc;
întărirea controalelor la frontiera externă a UE pentru a combate traficul ilicit de țigarete și alte produse din tutun prelucrat.
De asemenea A.N.A.F doreste si cresterea eficacitati sanctiunilor considerand ca aceste masuri vor duce la o recuperare mai buna a obligatiunilor fiscale rezultate din frauda si evaziunea fiscala necesitand o mai buna cooperare cu oraganele de cercetare si urmarire penala in asa fel incat sa creasca si numarul de cazuri pentru care se obtine o condamnare in urma sesizarilor penale inaitate de catre strucuturile din cadrul a ANAF.
A.N.A.F dorește să ia urmatoarele măsuri la nivel administrativ:
să ducă la o aplicare mai energică a sancțiunilor pentru depunerea cu întârziere sau nedepunerea declarațiilor fiscale pornind de la posibilitățile extinse de notificare a contribuabililor;
să crească gradul de recuperare a obligațiilor bugetare rezultate din fraudă și evaziune fiscală.
De asemenea A.N.A.F dorește să solicite sprijinul Guvernului și al Ministerului Public pentru identificarea unor noi posibilități de îmbunătățire a colaborării dintre organele fiscale și organele de cercetare și urmărire penală care să conducă la:
schimburi de experiență pentru o mai bună înțelegere a aspectelor economice ale infracțiunilor și, în egală măsură, a cerințelor legale pentru construirea rechizitoriilor;
o mai bună monitorizare a circuitului sesizărilor penale înaintate de A.N.A.F organelor de cercetare penală și crearea unui mecanism de analiză a rezultatelor acestor sesizări;
asigurarea unei publicități adecvate pentru cazurile de evaziune fiscală în care s-au obținut condamnări.
A.N.A.F va lua măsuri pentru crearea unui punct unic la nivelul agenției prin care să fie monitorizate toate sesizările cu privire la fapte de natura infracțiunilor transmise organelor de cercetare și urmărire penală, indiferent de structura ANAF care a inițiat aceste sesizări.
Măsura ar trebui să conducă la o standardizare a modului de comunicare cu organele sistemului judiciar și o îmbunătățire a calități sesizărilor penale transmise.
5.2.3.Obiectivele ANAF-ului in perioada 2014-2015.
Prioritatea majoră a A.N.A.F-ului in perioada 2014- 2015 a fost scăderea și combaterea evaziunii fiscale pe plan național.
Măsurile de prevenire a evaziunii fiscale au fost urmatoarele:
Intensificarea monitorizării cu prioritate a domeniilor cu risc fiscal ridicat;
Întărirea supravegherii mișcării produselor accizabile, a antrepozitelor fiscale și a altor operatori cu produse accizabile inclusiv în zonele limitrofe – monitorizarea mai bună a tranzacțiilor intracomunitare o întărire a rolului Gărzii Financiare;
Operațiuni de import/export;
Creșterea eficacității sancțiunilor administrative;
Asigurarea unui tratament unitar contribuabililor, în funcție de gradul de conformare voluntară a acestora;
Întărirea aplicațiilor informatice aferente inspecției fiscale;
Perfecționarea și actualizarea bazei de date cu, cazuri fiscale speciale identificate;
Prevenirea evaziunii fiscale în faza de colectare;
Dinamizarea măsurilor de executare silită, în special a sechestrelor;
Tabel 1 .Raport de activitate al ANAF pentru anul 2014- 2015
Măsurile de combatere a evaziunii fiscale:
Controlul persoanelor fizice cu averi/venituri mari;
Combaterea fraudei la T.V.A., in special frauda intracomunitara;
dezvoltarea activitatii grupului de lucru antifrauda fiscala
imbunatatirea analizei de risc;
Implementarea controlului comertului electronic;
Depistarea contribuabililor neinregistrati care desfasoara activitate comerciala;
Verificarea contribuabililor persoane fizice care au efectuat tranzactii imobiliare;
Verificarea persoanelor afiliate:
intensificarea actiunilor de verificare a preturilor de transfer
asigurarea procedurii amiabile si de arbitraj
Cooperare cu structurile nationale cu atributii in combaterea fraudei fiscale;
Imbunatatirea actului de control;
Dezvoltarea activitatii de informatii fiscale si cooperare administrativa;
intarirea controlului vamal:
implementarea politicii de securitate IT;
dezvoltarea de sisteme TIC transeuropene interoperabile;
5.2.4 Structura organizatorică a ANAF-ului
Potrivit surselor si articolelor studiate si analizate Guvernul doreste o noua reorganizare a acestei institutii nationale pentru a se putea asigura o mai buna functionare si o eficacitate mai mare in domeniul combaterii evaziunii fiscale ,de aceea se face o reorganizare cu o marire de personal în cadrul Agenției Național Antifraudă. Agenția Național Antifraudă dorește reorganizarea acesteia în cazul în care Direcția de executare silită va funcționa în cadrul aparatului propriu al A.N.A.F. În această situție se va înființa un post de secretar general adjunct și schema de personal va fi suplimentată cu 1000 de posturi. Această decizie a fost luată de către executiv printr-o hotărâre de Guvern. Schema de personal se va suplimenta cu 1000 de posturi. În cadrul aparatului propriu al A.N.A.F, potrivit actului normativ se prevede organizarea și funcționare a Direcției de executare silită cazuri speciale precum și a structurilor teritoriale subordonate organelor fiscale cu atribuții în coordonarea și monitorizarea modalităților de executare silită inclusiv a valorificării bunurilor sechestrate prin modalități prevăzute de lege.
Secretarul General va coordona în mod direct Direcția Generală de investitii, achiziții publice și servicii interne, Unitatea de imprimerie rapidă și Direcția Generală de buget și contabilitate. De asemenea actul normativ stabilește suplimentarea cu 1000 de posturi alocate a numărului total de posturi alocate instituției. Numărul maxim de posturi pentru aparatul propriu A.N.A.F și unitățile subordonate acesteia va fi de 27.949.Potrivit surselor analaizate se dorește o modificare de organizare și funcționare și a Direcției generale de administrare a marilor contribuabili. Direcția va funcționa ca organ fiscal cu personalitate juridică și buget propriu în subordinea președintelui Agenției Național Antifraudă, măsură recomandată și de către Fondul Monetar Internațional în raportul întocmit în luna august 2015. Președintele A.N.A.F stabilește oraganizarea și funcționarea acestei direcții .
Prezentarea pe scurt a structurii oraganizatorice ANAF care cuprinde zece organisme de combatere a evaziuni fiscale aflate in subordinea ANAF-ului:
Fig.1 Organigrama privind structura ANAF
5.2.5 Desfășurarea activității de control fiscal în cadrul ANAF-ului.
Contribuabilii care sunt supuși controlului trebuie să știe că inspectorii antifrauda au noi obligații fată de ei, care au fost introduse recent în Codul de procedură fiscală, printr-un act normativ. In plus, noile reglementari stabilesc modul in care inspectorii desfasoara operatiunile de control.
Inspectorii antifrauda fiscala, care au preluat inca de anul trecut atributiile comisarilor din Garda financiara, efectueaza doua tipuri de control: curent si tematic, se precizeaza in HG nr. 520/2013 privind organizarea si functionarea ANAF.
Potrivit actului normativ, controlul curent se executa operativ si inopinat, pe baza legitimatiei de control, a insignei si a ordinului de serviciu permanent. Aceste verificari pot fi facute in toate spatiile in care se produc, se depoziteaza sau se comercializeaza bunuri si servicii ori se desfasoara activitati comerciale, pentru prevenirea, descoperirea si combaterea oricaror acte si fapte care sunt interzise de legea romana sau cea comunitara.
De asemenea si controlul tematic se executa in baza legitimatiei de control si a insignei, insa mai este nevoie si de un ordin de control tematic prin care se stabilesc obiectivele de verificat,entitatile supuse controlului, perioada asupra careia se efectueaza verificarea, durata si momentul declansarii.Pentru prevenirea actelor si faptelor de evaziune si frauda fiscala, inspectorii antifrauda efectueaza controlul operativ si inopinat, cu privire la urmatoarele aspecte cuprinse in OUG nr.74/2013 privind unele masuri pentru imbunatatirea si reorganizarea activitatii ANAF:
respectarea actelor normative in scopul prevenirii, descoperirii si combaterii oricaror acte si fapte de evaziune fiscala si frauda fiscala si vamala;
respectarea normelor de comert, urmarind prevenirea, depistarea si inlaturarea evaziunii fiscale si fraudelor fiscale si vamale;
modul de producere, depozitare, circulatie si valorificare a bunurilor, in toate locurile si spatiile in care se desfasoara activitatea operatorilor economici;
participarea, in colaborare cu organele de specialitate ale altor ministere si institutii specializate, la actiuni de depistare si combatere a activitatilor ilicite care genereaza fenomene de evaziune si frauda fiscala si vamala.
Tabel 2. Principalele domenii de activitate din punct de vedere al obligațiilor suplimentare de plată stabilite (persoane juridice).
5.2.6 Realizarea controalelor de către inspectorii antifraudă
Potrivit art.6 din O.U.G. nr. 74/2013, in exercitarea atributiilor de servicu personalul din cadrul agentiei care ocupa functiii publice de inspector antifrauda este investit cu exercitiul autoritatii publice si, in indeplinirea atributiilor ce ii revin are dreptul:
Sa efectueze controale in toate spatiile in care se produc, se depoziteaza sau se comercializeaza bunuri si servicii ori se desfasoara activitati care cad sub incidenta actelor normative nationale, inclusiv transpuse din legislatia comunitara in vigoare cu privire la prevenirea descoperirea si combaterea oricaror acte si fapte care sunt interzise de acestea;
Sa verifice in conditiile legii respectarea reglementarilor legale privind circulatia marfurilor pe drumurile publice, pe cai ferate si fluviale, in porturi , gari, autogari, aeroporturi, interiorul zonelor libere, in vecinatatea unitatilor vamale, antrepozite, precum si in ale locuri in care se desfasoara activitati economice;
Sa verifice legalitatea activitatilor desfasurate, existenta si autenticitatea documentelor justificative in activitatile de productie si prestari de servicii sau pe timpul transportului depozitarii si comercializarii bunurilor si sa aplice sigilii pentru asigurarea integritatii bunurilor;
În textul legal se prezinta ca intrarea organelor competente trebuie sa se faca cu scopul efectuarii verificarilor financiare, fiscale sau vamale.
Conditia ceruta de acest text de lege este indeplinita atat in situatia in care organele fiscale efectueaza o inspectie fiscala ori un control in vederea stabilirii taxelor si impozitelor datorate bugetului general consolidat al statului cat si atunci cand executorii fiscali desfasoara o procedura de executare silita.
De asemenea, conditia ceruta de acest text de lege este indeplinita si atunci cand organele de cercetare penala ale politiei judiciare efectueaza o perchezitie domiciliara in cadrul unui dosar penal, insa numai daca infractiunile ce fac obiectul acelui dosar penal sau infractiuni ce aduc prejudiciii bugetului general consolidat al statului (de exemplu Infractiuni prevazute de legea nr. 241/2005 Legea nr 571/2003, Legea nr. 86/2006).
Dreptul organului fiscal de apatrunde in sedii, incinte sau pe terenuri, cat si obligatia corelativa a contribuabilului de a permite intrarea acestora in sedii, incinte sau pe terenuri, in scopul verificarii lor financiare , fiscale sau vamale reprezinta mijlocul pus la dispozitie de legiuitor oraganului fiscal pentru realizarea controlului.
Controlul are doua componente:
Dreptul organului fiscal de a controla;
Obligatia contribuabilului de a se supune controlului;
În lipsa unuia din cele două componente, controlul nu există, iar în lipsa controlului riscul de evaziune fiscală crește existând astfel o stare de pericol pentru corecta îndeplinire a obligațiilor fiscale.
Contribuabilii care sunt supusi unui control operativ si inopinat trebuie sa stie ca, la inceperea controlului, inspectorii antifrauda sunt obligati sa le prezinte acestora legitimatia de control si ordinul de serviciu, se mentioneaza in noile reglementari.
In plus, ori de cate ori controlul operativ si inopinat se efectueaza la sediul social sau la sediile secundare ale contribuabilului, acesta se consemneaza in registrul unic de control.
La finalizarea controlului operativ si inopinat se incheie procese-verbale de control/acte de control.
5.2.7.Documentele pe care inspectorii le intocmesc in cadrul efectuarii controlului.
Dupa cum se mentioneaza si in noile reglementari, inspectorii antifrauda incheie la finalul controlui procese verbale sau alte acte de control, prin care stabilesc situatia fiscala a contribuabilului, constata si sanctioneaza contraventiile.
Conform Ordinului ANAF nr. 3721/2013, in activitatea de control, inspectorii antifrauda utilizeaza urmatoarele tipuri de documente:
procesul verbal – se intocmeste cu ocazia controlului curent, operativ si inopinat sau a controlului tematic, pentru constatarea unor situatii faptice si documentare existente la un moment dat, pentru stabilirea starii de fapt fiscale, precum si pentru constatarea unor imprejurari privind savarsirea unor fapte penale.
procesul verbal de ridicare/restituire de inscrisuri – se completeaza de catre inspectorii antifrauda cu ocazia ridicarii/restituirii de documente si/sau inscrisuri, in conditiile legii.
procesul verbal de sigilare/desigilare – se intocmeste de inspectorii antifrauda cand exista indicii ca in locurile de productie, depozitare, comercializare sau pe timpul transportului se gasesc bunuri sau produse a caror provenienta nu este legala sau a caror fabricatie este interzisa de lege sau se produce fara autorizatie, iar actiunea de control nu poate fi finalizata, urmand a fi continuata ulterior; exista posibilitatea ca documentele, inscrisurile, bunurile necesare efectuarii controlului sa fie sustrase, distruse ori nu se poate face un inventar al acestora in vederea ridicarii/retinerii acestora; in activitatile de monitorizare a transporturilor de bunuri; in alte cazuri in care se impune sigilarea, in conditiile legii.
invitatia – prin acest act contribuabilul este invitat si ii sunt solicitate lamuriri/inscrisuri de catre inspectorii antifrauda, la sediul acestora, in situatiile in care se impune efectuarea/continuarea controlului ori controlul nu a putut fi efectuat la sediul social,domiciliul fiscal sau un sediu secundar al contribuabilului si nici intr-un loc stabilit de comun acord cu contribuabilul. Odata cu solicitarea prezentei contribuabilului la sediul Directiei Generale/Regionale Antifrauda Fiscala, prin formularul "Invitatie" sunt solicitate registre, documente de afaceri si orice alte inscrisuri. nota explicativa – prin acest document se solicita explicatii scrise reprezentantului contribuabilului, oricarui angajat al acestuia sau oricarei persoane implicate in savarsirea faptelor constatate, care sa contribuie la stabilirea unor elemente relevante din activitatea contribuabilului, ce pot influenta constatarile sau pentru clarificarea unor cauze si/sau imprejurari.
Pe langa aceste documente, inspectorii antifrauda mai pot intocmi "Procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor" cod ANAF 14.13.22.99/7, aprobat prin Ordinul ANAF nr. 3494/2013.
Concluzii finale cu privire la viitor în cadrul ANAF
Pe viitor ANAF are in vizziune a construi o societate în care contribuabilii reprezentate fiind de persoane juridice și fizice, își plătesc voluntar obligațiile bugetare va fi fundamentată pe o strategie care, cuprinde obiective clar definite și pe planuri de acțiune detaliate.
În misiunea sa de a asigura resursele necesare finanțării cheltuielilor publice în vederea bunei funcționări a statului și a tuturor activităților desfășurate de administrația fiscală (inclusiv Garda Financiară și Autoritatea Națională a Vămilor), A.N.A.F. se sprijină pe civismul fiscal al contribuabililor, cărora le furnizează asistența și îndrumarea necesare pentru îndeplinirea corectă și cât mai facilă a obligațiilor fiscale.
Principiile care guvernează activitatea A.N.A.F., eficiența activității de administrare fiscală, atât în relația cu contribuabilii, cât și în activitatea internă, tratamentul unitar al contribuabililor, transparența și respectul față de contribuabili sunt valori de bază care determină acțiunile ce vor fi întreprinse în următorii ani.
Axele prioritare ale politicii de administrare fiscală vizează trei direcții mari de acțiune:
I. combaterea evaziunii fiscale, precum și a oricăror alte forme de evitare a declarării și plății obligațiilor fiscale;
II. creșterea eficienței și dinamicii colectării, concomitent cu reducerea costului unui leu colectat;
III. încurajarea conformării voluntare, pentru asigurarea unei colectări rapide, la costuri reduse.
Pe termen lung, obiectivul prioritar al administrației fiscale este creșterea conformării voluntare a contribuabililor. În vederea realizării acestui obiectiv, A.N.A.F. sprijină contribuabilii pe de o parte prin prestarea de servicii moderne – asistență fiscală de calitate, simplificarea și modernizarea procedurilor – iar pe de altă parte prin aplicarea unui tratament echitabil și nediscriminatoriu, asigurând astfel asigurarea egalității cetățenilor în fața impozitului și un mediu de afaceri sănătos.
Pe termen mediu, A.N.A.F. și-a propus, ca obiectiv strategic major, combaterea evaziunii fiscale, fenomen care afectează semnificativ baza de impozitare și care, în consecință, afectează gradul de colectare a veniturilor bugetare.
CAPITOLUL 6
STUDIU DE CAZ
EVAZIUNEA FISCALĂ – EXEMPLE PRACTICE
CONTRIBUABILUL NU DECLARĂ ÎNTREAGA VALOARE DE IMPOZITARE ÎN CAZUL IMPOZITULUI PE CLĂDIRI
SC ALFA SRL cu sediul social in Municipiul Bucuresti a construit o cladire la adresa de la sediul social.
În acest sens , SC ALFA SRL a incheiat cu SC BETA SRL, un contract de executie a lucrarilor iar costul lucrarilor a fost de 10.000.000 lei.
In conformitate cu prevederile pct.50 din Reglementarile contabile aprobate prin O.M.F.P.nr. 3055/2009 si a prevederilor pct. 75 din reglementarile contabile aprobate prin O.M.F.P. nr. 1802/2014 la data intrarii in entitate, bunurile se evalueaza si se inregistreaza la costul de achizitie – pentru bunurile procurate cu titlul oneros sau la costul de productie – pentru bunurile produse in entitate. Pe perioada executarii lucrarilor, toate cheltuielile efectuate de societate se inregistreaza in contul 231 – imobilizari corporale in curs, iar dupa receptia cladirii sumele existente in debitul contului 231 – imobilizari corporale in curs trec in debitul contului 212 – constructii, conform pct.108 din reglementarile contabile aprobate prin O.M.F.P nr 3055/2009 si pct.231 din reglementarile contabile aprobate prin O.M.F.P nr. 1802/2014 .In conformitate cu prevederile art.254 alin.5 Codul fiscal, orice persoana care dobandeste, construieste sau instraineaza o cladire are obligatia de a depune o declaratie fiscala la compartimentul de specialitate al autoritatii administratiei publice locale in a carei raze de competenta se afla cladirea, in termen de 30 de zile de la data dobandirii, instrainarii sau construirii, in vederea stabilirii impozitului pe cladiri.
Potrivit art.253 Codul Fiscal, in cazul persoanelor juridice, impozitul pe cladiri se calculeaza prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a cladirii. Cota de impozit se stabileste prin hotarare a consiliuluil local si poate fi cuprinsa intre 0,25% si 1,50% inclusiv.
La nivelul municipiului Bucuresti aceasta atributie revine consiliului general al municipiului Bucuresti.
Valoarea de inventar a cladirii este valoarea de intrare a cladirii in patrimoniul inregistrat in contabilitatea proprietarului cladirii, conform prevederilor legale in vigoare.
Potrivit hotararilor consiliului general al Municipiului Bucuresti nr. 227/2008 (pentru anul 2009), nr. 405/16.12.2009 (pentru anul 2010), nr.340/2010(pentru anul 2011, nr.220/28.11.2011(pentru anul 2012) si nr.3/2013( pentru anul 2013) impozitul pe cladire se calculeaza prin aplicarea cotei de 1,5% la valoarea de inventar a cladirii – pentru cladirile reevaluate, precum sia cotei de 10 % la valoarea de inventar a cladirii – pentru cladirile care nu au fost reevaluate in ultimii trei ani anteriori anului fiscal de referinta.
Astfel fiind, SC ALFA SRL ar trebui sa plateasca un impozit anual pe cladire de 1,5 % din valoarea cladirii (valoarea cladirii fiind de 10.000.000 lei) , adica suma de 150.000 lei.
Pentru a plati o suma mai mica, in momentul in care receptioneaza cladirea, SC ALFA SRL nu trece insa intreaga valoare din contul 231- imobilizari corporale in curs in contul 212 – constructii, ci doar jumatate din aceasta valoare, dupa care depune declaratia fiscala in care inscrie doar jumatate din valoarea reala a cladirii, adica suma de 5.000.000 lei (tot atat cat a trecut din ct.231 in ct.212). Deoarece in momentul in care depune declaratia fiscala, deobicei, lucratorul de la compartimentul de impozite si taxe locale ii solicita si o copie de pe balata de verificare din luna in care a avut loc receptia pentru a verifica daca soldul debitor al contului 212 – constructii(cont in care apare valoarea de inventar a cladirii)corespunde cu valoarea inscrisa in declaratia fiscala. Valoarea din contul 212- constructii trebuie sa fie aceeasi cu valoarea din declaratia fiscala, cat timp in contul 212 nu apare decat jumatate din valoarea reala adica 5.000.000 lei oraganul fiscal nu are cum sa isi dea seama ca , de fapt, valoarea inscrisa in declaratia fiscala este mai mica decat cea reala.
Inregistrari contabile:
Inregistrarea valorii lucrarilor executate pana la data receptiei
231 = 404 10.000.000 lei
Receptia cladirii
212 = 231 5.000.000 lei
Cand verifica declaratia fiscala, organul fiscal constata ca soldul debitor al contului 212 – constructii, este de 5.000.000 lei adica tot atat cat este si in declaratia fiscala.
Faptul ca mai exista o suma in soldul debitor al contului 231- imobilizari corporale in curs, nu este de natura sa creeze o suspiciune cu privire la realitatea valorii declarate intrucat in patrimoniul societatii mai pot exista si alte constructii ori alte lucrarii in curs.
In felul acesta SC ALFA SRL plateste, in mod fraudulos un impozit pe cladire mai mic, adica va plati suma de 75.000 lei in loc de 150.000 lei.
INTERPUNEREA FICTIVĂ (FORMALĂ) PE LANȚUL COMERCIAL AL UNEI SOCIETĂȚI ÎN INSOLVENȚĂ PENTRU A NU PLĂTI TVA
Astfel, prin O.U.G nr.106/2007, Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal a fost modificata iar la art.160 alin.2 lit.b sa prevazut faptul ca beneficiaza de masuri de simplificare livrarile de bunuri sau prestarile de servicii efectuate catre persoanele pentru care sa deschis procedura de insolventa, cu exceptia bunurilor livrate in cadrul comertului cu amanuntul.
In mod normal daca X vindea catre Z marfuri in valoare de 100.000 lei X colecta TVA in cuantum de 19.000 lei, pe care, in lipsa unei TVA deductibile ar fi trebuit sa o vireze in intregime la bugetul de stat.
Pentru a nu plati TVA, pe circuitul economic era interpusa o societate Y pentru care se deschisese procedura de insolventa.
Astfel fiind scriptic X vinde catre Y iar Y vinde catre Z in fapt, marfa se duce direct de la X catre Y , intrucat Y este o societate in insolventa, teoretic atat pentru livrarea efectuata de X catre Y, cat si pentru livrarea efectuata de Y catre Z se aplica masurile de simplificare prevazute de art. 160 Codul fiscal ( taxare inversa).
Cu toate acestea intrucat intrepunerea societatii Y este una pur formala, fiind facuta in scopul exclusiv de a frauda bugetul de stat, organele fiscale vor refuza aplicarea masurilor de simplificare si vor institui in sarcina societatii X obligatiia de plata a TVA catre bugetul de stat.
CONCLUZII
„Fenomenul evaziunii fiscale produce multiple efecte atât la nivel macroeconomic, cât și la nivel individual, al contribuabilului, în primul rând nefavorabile, dar și unele efecte benefice, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung, prin urmare o încercare de sistematizare a tuturor acestor efecte este dificil de realizat și în același timp foarte riscantă. Contează, în acest sens, poziția pe care se situează cel ce face o astfel de analiză, ixxxxndicat fiind ca „cercetătorul fenomenului numit evaziune fiscală să privească echidistant interesul individual și pe cel al statului, în ceea ce privește evaziunea fiscală”.
Evaziune fiscală este unul dintre fenomenele economico-sociale de maximă importanță, cu care toate statele se confrunta intr-o masura mai mare sau mai mica.Periculozitatea sociala si virulenta sa au determinat adoptarea de masuri ferme de ordin social, penal, in scopul prevenirii si combaterii unor astfel de parctici.
O analiză actualizată a practici judiciare in acest domeniu este mereu necesara din cauza schimbarilor intervenite in cadrul legislativ si a existentei unei jurisprudente neunitare.
Abordarea evaziunii fiscale atât prin prisma literaturii de specialitate, cât și a practicii judiciare, arată deseori că infracțiunea de evaziune fiscală este confundată cu alte infracțiuni sau nu este diferențiată de evaziunea fiscală legală, fapt ce justifică necesitatea continuării cercetării juridice în sensul înlăturării acestor deficiențe, în sensul identificării unor mijloace care să conducă la probarea corectă a erorilor contabile, la dovedirea formei de vinovăție și a unor modalități de prevenire a săvârșirii acesteia.
Soluțiile din activitate organelor de control fiscal prezentate în lucrarea de licența evidențiază atât problemele legate de evaziunea fiscală la modul general cât și în statele membre ale uniunii europene precum si in romania.
Lucrarea intitulata „Evaziunea fiscala” reprezinta un demers stiintific intr-un domeniu instabil care constituie o prioritate majora la nivel national.Rezultatul lucrarii este demerul unei cercetari complexe lucrarea evidentiindu-se prin clarviziune si oferta generoasa de informatii pe care le pun la dispozitia celor interesati de acest subiect atat de controversat in atoata lumea.
Combaterea evaziuni fiscale și a fraudei fiscale reprezintă un obiectiv al Strategiei Naționale de Aparare a României în contextul crizei globale pe care o traversăm.
Lumea întreagă asteaptă cu înfrigurare răspunsuri la setul de înterebari privitoare la soluțiiile ce ar putea salva economia Uniunii Europene aflate în cea mai profundă criză de după cel de al doilea Război Mondial.
Se acceptă, aproape unanimitate, faptul că, actuala criză economică nu reprezintă decât o componentă a crizei globale, fiind poate văzută partea crizei autocuprinzatoare prin simplu fapt că aceasta generează efecte distructive asupra nivelului de viață a oamenilor, indiferent de unde locuiesc și muncesc aceștia. Celelalte crize ale educației, energiei, demografică a statului și dreptului, a mediului înconjurător, sunt mai puțin recepționate de populație dar fiecare întreține criza globală și amplifică starea de insecuritate a oamenilor, a comunităților și statelor.
Amplitudinea deosebită a economiei subterane poate fi explicată prin reacția slabă a instituțiilor statului împuternicite să intervină pentru descoperirea și sancțioanarea operativă a cazurilor de fraudă, evaziune fiscală și delapidare. Această reacție slabă este consecința politizării excesive a acestor instituții, care a generat o evidență de profesionalizare a personalului cu o diminuată capacitate de indentificare, cercetare și finalizare a cazurilor reprezentative de fraudă. De profesionalizarea a făcut ca în acest domeniu să nu fie promovată și aplicată sistemul integrat informativ interinstituțional de acțiuni care ar fi trebuit să se materializeze în elaborarea unor proceduri moderne de culegere, prelucrare și valorificare a informațiilor referitoare la marile cazuri de criminalitate economico financiară.
În concluzie evaziunea fiscală nu a putut fi încă oprită în totalitate de aceea încă se fac studii pe acest subiect cu, care se confruntă fiecare țară .
Bibliografie
BISTRICEANU, D., Gh. – Sistemul fiscal al Românie, Editura UNIVERSUL JURIDIC, București, 2008.
BIȘA, C., COSTEA, I., CAPOTĂ, M., DĂNCĂU, B. – Utilizarea paradisurilor fiscale – ȋntre evaziune fiscală legală si frauda fiscală, Editura BMT, 2005.
.BRĂGANU, M., Principii fundamentale de administrare a impozitelor și taxelor în noul cod de procedură fiscală, in Revista de Drept Comercial, nr 5/2004.
.BEJU, V., Resursele financiare publice. Evaziunea fiscală și corupția, Editura CASA CĂRȚII DE ȘTIINȚĂ, Cluj-Napoca 2006.
BUZIERNESCU, R., Evaziunea fiscală internă și internațională, Editura UNIVERSITARIA, Craiova 2007..Beck,Bucuresti, 2010
CIOCLEI V.,”Despre modificarile aduse Codului penal prin Legea nr.202/2010”,in C.J.nr 1/2011.
COSTEA I.M., „Combaterea evaziunii fiscale si frauda comunitara”, Editura C.H.Beck Bucuresti, 2010
CLOCOTICI, D., GHEORGHIU, G., Dolul, frauda și evaziunea fiscală, Editura LUMINA LEX, București 1996.
CORDUNEANU, C. – Sistemul fiscal în știința finanțelor, Editura CODECS, București, 2008.
COSTICA VOICU – Evaziune fiscla, Editura Universul Juridic, Bucuresti , 2014
CRISTUS, N. – Evaziunea fiscală și spălarea banilor, (Ediṭia a III-a), Editura HAMANGIU, București, 2011.
FLORESCU, D., COMAN, P., BĂLAȘA, G. – Fiscalitatea în România: doctrină, reglementare, jurisprudență, Editura ALL BECK, București, 2005.
GLIGA, C.,I., Evaziunea fiscală. Reglementare. Doctrină. Jurisprudență, Editura C.H. Beck, București 2007.
GHINEA, N., Criminalitatea financiar fiscală, Editura DURAN’S, Oradea 2009.
HOANȚĂ, N. – Evaziunea fiscală, (Ediṭia a II-a), Editura C.H. BECK, București, 2010.
HOANȚĂ, N., Evaziunea fiscală, Editura TâRIBUNA ECONOMICĂ, București 1997.
HOANȚĂ, N., Presiunea fiscală, Revista Impozite și Taxe, nr. 3/1995.
[16].IMBRESCU, I., Economia subterană de la definire la efecte, Editura MIRTON, Timișoara 2007.
.MREJERU, Th., FLORESCU, D., SAFTA, M. – Evaziune fiscală – practică judiciară, legislație aplicabilă, Editura TRIBUNA ECONOMICĂ, București, 2011.
MORARU, D., NEDELESCU, M., STĂNESCU, C., SINDILARU, R. – Finanṭe publice si evaziune fiscală, Editura ECONOMICA, București, 2009.
MINEA, M., Ș., COSTAȘ, C., F. – Fiscalitatea în Europa la începutul mileniului III, Editura ROSETTI, 2006.
.MĂNĂILĂ, A. – Companiile offshore sau evaziunea fiscală legală, Editura ALL BECK, București, 2009.
NICOLĂESCU,E.,CIUPITU,S.A. – Fiscalitate, Editura Pro Universitaria, București, 2013.
NICOLĂESCU,E.,CIUPITU,S.A – Fiscalitate.Caiet de seminar, Editura Pro Universitaria, București, 2015.
.NECULAI CÂRLESCU – Evaziunea fiscala comentarii si exemple practice,Editura C.H. Beck, editia 3, Bucuresti 2015
NISTORICA I.,”Inselaciune, delapidare si evaziune fiscala,infractiuni economice prevazute in Codul penal si in legi de specialitate, Practica judiciara”, Editura Hamagiu Bucuresti,2011
PANTEA.M., “Evaziunea fiscala in domeniul economico –financiar in Romania tara membra a Uniunii Europene. Studiu de caz drept comparat,articol publicat in “Revista de investigare a criminalitatii”, vol.IV, nr.2/iulie- decembrie 2011, Editura Universul juridic, 2011.
VARJAN B.,”Infractiuni de evaziune fiscala”,Editura C.H.Beck, Bucuresti ,2011.
http://biblioteca.regielive.ro/licente/economie/evaziunea-fiscala-concept-si-forme-de-manifestare-292058.html
http://documents.tips/documents/introducere-lucrare.html
http://documents.tips/documents/evaziune-fiscala-referat.html
http://www.scritub.com/stiinta/drept/Posibilitati-de-prevenire-si-c42421914.php
Legea nr 661/1923,infaptuita de Vintila Bratianu
Legea nr.344/1947 si Decretul nr 202/1969
Codul penal art.268 indice 36 si 35 din 1 ianuarie 1969.
Ordonanta de Guvern nr 17 din 20 august 1993
Legea nr 87/18 octombrie 1994
Legea nr.241/15 iulie 2005,Prevenirea si combaterea evaziunii fiscale.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Evaziunea Fiscala Si Forme de Manifestare (ID: 115139)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.