Evaziunea Fiscala Si Cai de Combatere a Acesteia.studiu de Caz Legile Evaziunii Fiscale. Cazuri de Evaziune Fiscala
Evaziunea fiscală și căi de combatere a acesteia
Studiu de caz:
Legile evaziunii fiscale. Cazuri de evaziune fiscală
Cuprins
ABREVIERI
LISTA TABELELOR ȘI GRAFICELOR
INTRODUCERE
CAPITOLUL I: FENOMENUL DE EVAZIUNE FISCALĂ
1.1. Definirea și caracteristicile evaziunii fiscale
1.2. Formele de manifestare ale evaziunii fiscale
1.3. Evaziunea fiscală internațională
1.3.1.Origini și caracteristici
1.3.2.Clasificarea paradisurilor fiscale
1.4.Evaziunea fiscală, economia subterană și fenomenul corupției
CAPITOLUL II: CAUZELE, FACTORII FAVORIZANȚI, EFECTELE ȘI METODELE DE COMBATERE ȘI LIMITARE A EVAZIUNII FISCALE
2.1. Cauzele evaziunii fiscale
2.2. Factorii favorizanți ai evaziunii fiscale
2.3. Efectele evaziunii fiscale
2.3.1.Efectele fenomenului de evaziune fiscală asupra formării veniturilor statului
2.3.2. Efectele economice ale fenomenului de evaziune fiscală
2.3.3. Efectele sociale ale fenomenului de evaziune fiscală
2.3.4. Efectele politice ale fenomenului de evaziune fiscală
2.4. Metode de combatere a evaziunii fiscale
2.5. Posibilități de diminuare și menținere sub control a evaziunii fiscale
CAPITOLUL III : COMBATEREA ȘI LIMITAREA EVAZIUNII FISCALE PRIN DIRECȚIA FINANȚELOR PUBLICE SUCEAVA
3.1. Structura evaziunii fiscale identificate pe categorii de venituri fiscale
3.2. Combaterea și limitarea evaziunii fiscale la impozitele directe
3.2.1. Evaziunea la impozitul pe profit
3.2.2. Evaziunea la impozitul pe salarii
3.2.3. Evaziunea la impozitul pe dividende
3.3. Combaterea și limitarea evaziunii fiscale la impozitele indirecte
3.3.1. Evaziunea la TVA
3.3.2. Evaziunea fiscală la accize
3.4.Combaterea și limitarea evaziunii fiscale prin Direcția Finanțelor Publice Suceava
CAPITOLUL VI: STUDIUL DE CAZ: LEGILE EVAZIUNII FISCALE. CAZURI DE EVAZIUNE FISCALĂ
4.1. Legile evaziunii fiscale
4.2. Presiunea fiscală
4.3. Cazuri de evaziune fiscală în lume
4.4. Cazuri de evaziune fiscală în România apărute în mass-media
4.5.Cazuri în care SRI a participat la acțiuni de combatere a evaziunii fiscale
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
ABREVIERI
ANAF- Agenția Națională de Administrare Fiscală
DGFP- Direcția Generală a Finanțelor Publice
DIICOT- Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism
ICIJ- Consorțiului Internațional pentru Jurnaliștii de Investigație
IGPR- Inspectoratul General al Poloției Române
IPJ- Inspectoratul de Poliție Județean
MO- Monitorul Oficial
PIB- Produsul intern brut
PSD- Partidul Social Democrat
SRI- Serviciul Român de Informații
SRL- Societate cu Răspundere Limitată
TVA- Taxa pe Valoare Adaugată
UE- Uniunea Europeană
LISTA TABELELOR ȘI GRAFICELOR
Tabelul 1: Ponderea economiei subterane în PIB în România, conform scenariului reprimării activității subterane
Tabelul 2: Sume atrase suplimentar la bugetul general consolidate pe inspector
Tabelul 3: Sumele atrase suplimentar din activitatea de control fiscal în anul 2013
Tabelul 4: Structura evaziunii fiscale identificate pe categorii de venituri fiscale (%)
Graficul 1: Evoluția economiei subterane în România pentru perioada 2008 – 2013
Graficul 2: Reprezentarea grafică a sumelor atrase la bugetul de stat
Graficul 3: Reprezentarea grafică a structurii evaziunii fiscale
Graficul 4: Reprezentare grafică a evaziunii fiscale identificate la nivelul DGFP Suceava
Graficul 5: Reprezentarea grafică a colectării impozitului pe profit la bugetul de stat
Graficul 6: Situația evaziunii fiscale la impozitul pe profit
Graficul 7: Situația evaziunii fiscale la impozitul pe salarii
Graficul 8: Situația evaziunii fiscale la impozitul pe dividende
Graficul 9: Situația evaziunii fiscale la TVA
Graficul 10: Situația evaziunii fiscale la accize
INTRODUCERE
Am ales ca temă evaziunea fiscală, întrucât este una dintre cele mai folosite metode de obținere a profitului din partea criminalității organizate și terorismului.
Evaziunea fiscală este una dintre cele mai întâlnite infracțiuni de tip economic, prezentă în variate forme, atât pe plan local cât și pe plan internațional.
Evaziunea fiscală este unul din fenomenele economico-sociale de maximă importanță,cu care, într-o măsură mai mare sau mai mică, toate statele lumii se confruntă. Acest fenomen continuă să reprezinte o prezență constantă în mediul economic și atâta timp cât fiscalitatea va fi abordată de către contribuabili ca o “confiscare nelegitimă” a veniturilor lor, aceștia vor continua să identifice soluțiile de optimizare, mai mult sau mai puțin legale a sarcinii fiscale la care sunt supuși. Prin multitudinea formelor sale de manifestare și prin efectele nefaste pe care le induce, evaziunea fiscală sedimentează bazele existențiale ale economiei subterane în ansamblul său.
Gravitatea acestei practici reiese și din implicarea tot mai activă a Serviciului Român de Informații în acțiuni care urmăresc destructurarea unor organizații care practică evaziunea fiscală. ”Conform unor estimări ale Asociației Române a Băncilor , aproape 80% dintre cazurile unde există indicii serioase privind spălarea de bani au în spate activități de evaziune fiscală, domeniile principale fiind comerțul, sectorul imobiliar și inclusiv serviciile financiare și bancare.”
Scopul acestei lucrări este prezentarea gradului în care evaziunea fiscală este sursă de finanțare pentru organizațiile criminale din România, prezentarea și discutarea normelor legislative în vigoare, necesitatea implicării Serviciului Român de Informații și înțelegerea cât
mai corectă a fenomenului. Voi prezenta câteva cazuri din perioada 2012-2013 în care grupări criminale se ocupau cu evaziunea fiscală, care au fost destructurate cu sprijinul SRI, pentru a sublinia importanța diminuării acestui fenomen care are atâtea efecte negative asupra economiei.
În România există mai multe instituții responsabile de prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, printre care: Garda Financiară, Oficiul Național de Prevenire și Combaterea Spălării Banilor, Oficiul pentru Protecția Consumatorului, Vama, Direcția de Investigare a Fraudelor din cadrul IGPR, Garda de Mediu, Direcția de Sănatate Publică, Departamentul pentru Lupta Antifraudă, Autoritatea Națională de Administrare Fiscală ș.a.m.d. O teorie a psihologiei spune că indivizii au tendința de a nu plăti decât ceea ce nu pot să nu plătească. Omul are mereu tendința de a pune interesul particular înaintea interesului general.
Astfel, spiritul de evaziune naște și din simplul joc al interesului oricare ar fi cota impozitului pus în sarcină și este o formă a egoismului, omul fiind înclinat să considere impozitul mai mult ca un prejudiciu decât ca o legitimă contribuție la cheltuielile publice. “Acest spirit antifiscal manifestat în special de către diferite categorii de contribuabili de la orașe, își are originea în România, de la primele încercări de adoptare în țara noastră a concepțiilor moderne ale universității și uniformității impunerii.”
Efectele negative ale evaziunii fiscale se resimt direct asupra nivelului încasărilor și veniturilor fiscale, conducând, totodată la apariția de distorsiuni în mecanismele pieții și, nu în ultimul rând, conducând la crearea unor inechități sociale datorate “excesului” și “înclinației” diferite a contribuabililor, au făcut să stimuleze ingeniozitatea acestora în a inventa diverse procedee de eludare a legilor fiscale.
Limitarea acestui fenomen, ar trebui să fie una dintre soluțiile de redresare a echilibrului financiar public pentru România.
Consider acest fenomen foarte relevant pentru securitatea națională, având în vedere realitatea incontestabilă a evoluției acestuia și a problemelor fundamentale ce le produce în plan macroeconomic.
Dovadă stă faptul că “deși avem unele dintre cele mai ridicate cote de impozitare din UE atât pentru TVA, cât și pentru contribuțiile sociale obligatorii (două componente care dețin, în medie, mai mult de 2/3 fiscalitatea actuală în statele membre UE), țara noastră este ultima din UE în ceea ce privește veniturile publice colectate, ca pondere în PIB.”
În lucrarea de față, mi-am propus studierea fenomenului evaziunii fiscale și a efectelor sale negative, urmărind evidențierea împrejurărilor în care acesta se manifestă, precum și expunerea unor metode de limitare și combatere a acestuia.
CAPITOLUL I: FENOMENUL DE EVAZIUNE FISCALĂ
Evaziunea fiscală e o noțiune foarte dificil de precizat, în plus nu există o definiție legală a fraudei fiscale. Dacă se vorbește de fraudă, se vorbește în aceeași măsură de fraudă legală sau legitimă, de fraudă ilegală , de evaziune internațională, evaziune legală, de evaziune ilegală, de paradisuri fiscale sau de refugii, de abuzul dreptului de a fugi din fața impozitului, de libertatea alegerii căii celei mai puțin impozitate sau subestimarea fiscală, frauda la lege sau economia subterană.
Evaziunea fiscală este unul dintre capitolele cele mai studiate atât de teoreticieni, cât și de tehnicieni în materie fiscală. Cu toate acestea, în pofida a tot ce scrie despre cauzele, modalitățile, amploarea, controlul sau sancțiunile privitoare la evaziunea fiscală, cuvintele care desemnează acest fenomen sunt imprecise, iar domeniul pe care-l exploatează este incert.
1.1.Definirea și caracteristicile evaziunii fiscale
Sistemele fiscale în totalitatea lor se presupune că ar trebui să fie echitabile, sau dacă e posibil cât mai puțin inechitabile. Evaziunea fiscală, indiferent de forma de manifestare constituie un obstacol important în realizarea dezideratului de egalitate în fața impozitului și aceasta în condițiile în care unii contribuabili se pot sustrage mai ușor de la plata obligațiilor fiscale în comparație cu alții. Presupunând concurență neloială pe plan economic sau nemulțumiri în rândurile contribuabililor, evaziunea fiscală este un subiect foarte delicat și controversat în același timp.
Evaziunea fiscală este amplificată de cele mai multe ori de lipsa unei educații fiscale, la care se poate adăuga dimensiunea presiunii fiscale, deficiențele legislative și administrative ale gestionării impozitelor, de a se sustrage parțial sau total de la plata obligațiilor fiscale. Interesul individual primează în fața celui general al societății, chiar și în situațiile în care contribuabilul conștientizează existența impozitului.
Pentru a înțelege un fenomen trebuie să începem prin a-l defini: ce este așadar evaziunea fiscală?
Una dintre definițiile propuse de literatura românească de specialitate ar fi: „evaziunea fiscală se poate defini ca fiind totalitatea procedurilor licite sau ilicite cu ajutorul cărora cei interesați sustrag în totalitate sau în parte materia lor impozabilă obligațiilor stabilite prin legile fiscale”.
Maurice Duverger afirmă simplu și concis – „există evaziune fiscală, în sensul propriu al termenului, când cel care ar trebui să plătească impozitul, nu îl plătește, fără ca obligația acestuia să fie transmisă asupra unui terț”. Este trecut cu vederea faptul că în mod indirect dimensiunea evaziunii fiscale determină, creșterea presiunii fiscale și limitarea dimensiunii facilităților fiscale pe care statul tinde a le acorda în scop economic și social. Aceste abordări surprind natura fenomenului evazionist care apare în societate ca urmare a existenței impozitului.
Evaziunea fiscală este veche și omniprezentă în societate pe cât de veche este și existența statului și a legilor fiscale. Plătitorii de impozite au încercat de-a lungul timpului să se sustragă de la obligațiile fiscale ce le reveneau, mai întâi prin forță, iar ulterior prin manevre active și ingenioase. Scopul evaziunii fiscale a fost dintotdeauna apărarea veniturilor sub diferite forme de manifestare în fața nevoilor crescânde ale statului.
Se poate susține faptul că evaziunea fiscală constituie un fenomen social cu implicații financiare, care constă în sustragerea contribuabililor de drept de la plata obligațiilor fiscale ce le revin, în ii fiscale, la care se poate adăuga dimensiunea presiunii fiscale, deficiențele legislative și administrative ale gestionării impozitelor, de a se sustrage parțial sau total de la plata obligațiilor fiscale. Interesul individual primează în fața celui general al societății, chiar și în situațiile în care contribuabilul conștientizează existența impozitului.
Pentru a înțelege un fenomen trebuie să începem prin a-l defini: ce este așadar evaziunea fiscală?
Una dintre definițiile propuse de literatura românească de specialitate ar fi: „evaziunea fiscală se poate defini ca fiind totalitatea procedurilor licite sau ilicite cu ajutorul cărora cei interesați sustrag în totalitate sau în parte materia lor impozabilă obligațiilor stabilite prin legile fiscale”.
Maurice Duverger afirmă simplu și concis – „există evaziune fiscală, în sensul propriu al termenului, când cel care ar trebui să plătească impozitul, nu îl plătește, fără ca obligația acestuia să fie transmisă asupra unui terț”. Este trecut cu vederea faptul că în mod indirect dimensiunea evaziunii fiscale determină, creșterea presiunii fiscale și limitarea dimensiunii facilităților fiscale pe care statul tinde a le acorda în scop economic și social. Aceste abordări surprind natura fenomenului evazionist care apare în societate ca urmare a existenței impozitului.
Evaziunea fiscală este veche și omniprezentă în societate pe cât de veche este și existența statului și a legilor fiscale. Plătitorii de impozite au încercat de-a lungul timpului să se sustragă de la obligațiile fiscale ce le reveneau, mai întâi prin forță, iar ulterior prin manevre active și ingenioase. Scopul evaziunii fiscale a fost dintotdeauna apărarea veniturilor sub diferite forme de manifestare în fața nevoilor crescânde ale statului.
Se poate susține faptul că evaziunea fiscală constituie un fenomen social cu implicații financiare, care constă în sustragerea contribuabililor de drept de la plata obligațiilor fiscale ce le revin, în mod parțial sau total utilizând lacunele legislative sau recurgând la stratagemele sau ingineriile financiare în scopul ascunderii materiei impozabile. Domeniul de manifestare a acestui fenomen este tot atât de întins pe cât este de larg și variat câmpul de aplicare a impozitelor, totuși este mult mai pregnant în domeniul impozitelor directe, influențând asupra randamentului acestora, comparativ cu impozitele indirecte.
Juriștii români de la începutul secolului au fost preocupați de definirea evaziunii fiscale, lucrările de specialitate scrise în această perioadă sunt dovada acestor preocupări. Oreste Atanasiu considera evaziunea fiscală ca fiind reprezentată de „totalitatea procedeelor licite și ilicite cu ajutorul cărora cei interesați sustrag în total sau în parte averea lor, obligațiunilor stabilite prin legile fiscale”. Spre deosebire de această definiție în doctrină este dată o definiție conform căreia prin evaziune fiscală se înțelege „ansamblul sustragerilor intenționate de la obligațiile fiscale, comise nu prin încălcarea directă a legii, ci prin eludarea ei, cu ajutorul unor acte simulate și aparent reale”.
Aceste acte juridice simulate slujesc ca acte intermediare, ca manopere frauduloase fiscale, făcute cu scopul de a se sustrage obligațiunilor fiscale, ocolind aparent legea, care este în aparență respectată; această definiție dată evaziunii fiscale nu acoperă în întregime faptele în care ea se concretizează, întrucât se referă cu precădere la evaziunea fiscală legală.
Dicționarul explicativ al limbii române definește evaziunea fiscală astfel – „sustragerea de la plata obligațiilor fiscale” sau altfel spus sustragerea de la impunere a materiei impozabile.
Niță Drobotă definește evaziunea fiscală în lucrarea „ABC-ul economiei de piață modernă”, drept – „sustragerea de la plata obligațiunilor fiscale prin transmiterea unor date eronate privind sursele și veniturile impozabile”. Putem aprecia și această definiție ca fiind incompletă deoarece evaziunea fiscală se poate concretiza în multe alte acțiuni ale contribuabililor.
Evaziunea fiscală este rezultanta logică a defectelor și inadvertențelor unei legislații imperfecte, a metodelor defectuoase de aplicare, precum și a unei neprevederi și nepriceperii legiuitorului a cărui fiscalitate excesivă este tot atât de responsabilă ca și cei care îi provoacă prin aceasta la evaziune.
Apare astfel evidentă legătură dintre aceste două fapte: o cotă excesivă a impozitului și evaziunea fiscală. După modul în care se procedează, în activitatea de evitare a reglementărilor fiscale se face diferențierea între:
evaziunea fiscală legală
evaziunea fiscală frauduloasă
1.2.Formele de manifestare ale evaziunii fiscale
Din punct de vedere al procedeelor utilizate de plătitori se disting două forme de evaziune : evaziunea fiscală legală (licită sau legitimă) și frauda fiscală (ilicită sau ilegitimă). Se mai poate considera că frauda fiscală constituie o formă particulară de manifestare a evaziunii fiscale. În țările anglo-saxone această deosebire se face de mult timp, în timp ce evaziunea fiscală (tax avoidance) este licită întrucât utilizează textele fiscale pentru a apăra mai bine interesele contribuabililor, frauda fiscală (tax evasion) este ilicită și este sancționată prin lege.
În materie fiscală este, totuși, dificil de trasat o frontieră între legal și ilegal; între aceste două extreme nu există o ruptură, ci o continuitate, care-l duc pe contribuabil din sfera licită la fraudă după cum reiese din figura de mai jos.
Din punct de vedere spațial, se pot identifica evaziunea fiscală la nivel național – sub forma evaziunii fiscale legale și fraudei fiscale, și evaziunea fiscală internațională stimulată de proliferarea paradisurilor fiscale.
Evaziunea fiscală legală
Evaziunea fiscală legală reprezintă un fenomen social, care constă în sustragerea de către contribuabilii de drept a unei părți din materia impozabilă, prin utilizarea lacunelor legislative în favoarea lor. Frecvența acesteia este mai crescută în special în perioadele în care se modifică sau se introduc noi legi, precum și atunci când statul utilizează în mod deliberat impozitul, în scopul promovării unor politici economice stimulative în anumite domenii de activitate, sau față de anumite categorii de contribuabili. Lipsa voinței politice sau incapacitatea organului legislativ în direcția elaborării unei legislații clare și precise constituie factori favorizanți. Singura soluție viabilă aplicabilă ar fi modificarea legislației în scopul eliminării lacunelor legislative și a permisivității unei legi.
Acordarea unor facilități fiscale sub forma unor exonerări, scutiri parțiale, reduceri, deduceri, constituie un cadru favorabil pentru ocolirea sau prevalarea de la plata obligațiilor fiscale prin anumite procedee. Scutirea impozitului pe imobilele deținute a unor categorii sociale (veteranii de război) determină înregistrarea pe numele acestora a imobilelor deținute de alți membri ai familiei acestora, limitarea scutirilor acordate în acest caz la un singur imobil sau la locuința principală poate duce la limitarea evaziunii fiscale.
Acordarea unor scutiri delimitate temporal în cazul înființării de noi societăți, de la plata impozitului realizat constituie un alt exemplu. Pentru a se sustrage temporar de la plata obligațiilor fiscale, contribuabilul solicită și obține înființarea unor noi societăți cu același obiect de activitate, restul societăților sunt menținute într-o stare de cvasi-funcționare. Acest procedeu se repetă permanent fără a determina apariția unor noi forme de organizare și exploatare a unor factori de producție. Societățile de persoane au dreptul de a opta în unele țări, ca venitul realizat să fie impus regimului fiscal aplicat societăților de capital sau persoanele fizice, cum nivelul cotelor și facilitățile fiscale sunt mult mai avantajoase în cazul alegerii primului regim, apare o evaziune fiscală legală. Neimpunerea veniturilor aferente depozitelor bancare și a celor provenite din plasamente sub formă de titluri financiare obligatare constituie un alt exemplu.
Un alt caz este posibilitatea supraevaluării cheltuielilor generale ale societăților, prin realizarea unor cheltuieli fără justificare economică și excesive.
Supraevaluarea amortizării, prin constituirea pe baza metodelor legale a unui fond de amortizare într-un cuantum superior investițiilor necesare, constituie o modalitate de diminuare legală a bazei impozabile. Un exemplu de evaziune legală apare în cazul impunerii beneficiilor agricole – dacă veniturile determinate sunt inferioare venitului real, obligația fiscală suportată de venitul real, este inferioară în raport cu celelalte venituri calculate. Astfel în toate cazurile în care un venit este stabilit după norme sau criterii exterioare, care determină un venit impozabil inferior celui realizat, apare o evaziune legală. În asemenea situații administrația fiscală nu poate stopa cazurile de evaziune și nu poate solicita plata obligației fiscale sustrase. Existența „paradisurilor fiscale” – reprezintă o posibilitate suplimentară de producere a evaziunii fiscale legale prin stabilirea domiciliului și respectiv a sediului social în cazul persoanelor fizice și societăților tip holding, bănci, companii de asigurări, trusturi.
Modificări ale cadrului legislativ sunt utilizate de guvernele țărilor ca expresie a limitării fenomenului evazionist.
Venitul total al membrilor familiei poate fi împărțit, în mod egal, între aceștia, indiferent de contribuția fiecăruia la realizarea lui, pe această cale obținându-se o diminuare a cuantumului impozitului pe venit care este datorat statului; scăderea din venitul impozabil a cheltuielilor de protocol, reclamă, publicitate, indiferent dacă au fost făcute sau nu ș.a.
Frauda fiscală
Frauda fiscală reprezintă o evaziune fiscală ilicită sau nelegitimă, care presupune eludarea în mod deliberat a legislației fiscale, fiind sancționată de lege prin măsuri pecuniare și privative de libertate. Definit ca un fenomen social cu implicații asupra finanțării obligațiilor publice, frauda fiscală constă în ascunderea ilegală în mod parțial sau total a materiei impozabile de către contribuabili, în scopul de a reduce sau elimina obligațiile fiscale care le revin. Frauda fiscală constituie o problemă morală deoarece accentuează inegalitatea dintre contribuabilii frauduloși și cei care se achită onest de obligațiile fiscale care le revin.
Din punct de vedere social, frauda influențează asupra presiunii fiscale, iar sub aspect economic, influențează jocul normal al concurenței.
Este un fapt constatat că amploarea evaziunii fiscale este mai mare în țările latine comparativ cu țările anglo-saxone și nordice. Posibilitățile practice de a comite fraude, imaginația contribuabililor reprezintă mai degrabă stimulente pentru producerea evaziunii fiscale decât corectitudinea morală sau nivelul de viață.
Este mai dificilă comiterea unei fraude în cazul veniturilor salariale care sunt declarate la fisc de societate în cazul impozitului pe venitul net global, sau pentru care societatea calculează și virează impozitul ca în cazul impozitului prin stopaj la sursă, decât atunci când contribuabilii sunt implicați în diverse activități economice aducătoare de profit. La fel în cazul veniturilor obținute din plasamente în titluri financiare, datorită controlului fiscal efectuat în mod indirect (încrucișat), atât asupra organismelor bancare care intermediază recompensarea titlurilor financiare, gestionarea portofoliilor cât și asupra contribuabililor investitori în asemenea plasamente. În schimb, frauda este frecventă în cazul impozitului pe societate, pe vânzările de bunuri mobile, a fondurilor de comerț, a succesiunilor și chiar a TVA. Deși evaziunea fiscală este reprezentată în practică de o diversitate a procedeelor, este posibilă o clasificare a fenomenelor de evaziune fiscală ilegală – fraudă tradițională, juridică, contabilă, prin evaluare.
Evaziunea fiscală frauduloasă se întâlnește pe o scară largă și se înfăptuiește cu încălcarea prevederilor legale, bazându-se, deci, pe fraudă și pe rea credință. Drept urmare, acest fenomen antisocial trebuie combătut puternic, fiindcă sustrage de la bugetul public un volum important de resurse financiare care ar putea fi folosit pentru acoperirea unor cheltuieli de ordin social sau economic.
Organizarea controlului fiscal și îndreptarea acestuia către contribuabilii cu risc sporit din punct de vedere al evaziunii fiscale reprezintă un fapt important în depistarea evazioniștilor, pe de altă parte sporirea ușoară a frecvenței cazurilor de evaziune fiscală poate fi apreciată și ca o îmbunătățire a activității de identificare a cazurilor de evaziune fiscală. Cu o anumită marjă de eroare se poate ușor constata că mai puțin de jumătate din contribuabilii români se sustrag, prin procedee ilicite, de la plata obligațiilor fiscale. Reducerea numărului de verificări efectuate și, în același timp a probabilității ca un contribuabil evazionist să fie descoperit, determină o reducere a costurilor actului de control fiscal, dar neavând în același timp un impact favorabil asupra gradului de conformare fiscală a contribuabilului român.
1.3.Evaziunea fiscală internațională
1.3.1.Origini și caracteristici
Evaziunea fiscală internațională încurajată de existența unor mici entități juridice cu statut special sau de tip statal, cunoscute în literatura de specialitate sub denumirea de paradisuri sau oaze fiscale, nu este un fenomen caracteristic doar lumii contemporane, fenomenul existând din toate timpurile. După cel de-al doilea război mondial însă se înregistrează o creștere a importanței paradisurilor fiscale. Unul dintre principalele motive ar fi fost după D.K. Eiteman și A.L. Stonehil creșterea numărului filialelor unei societăți-mamă. Aceste filiale la origine au servit extinderii societăților mamă în străinătate, pe picior de egalitate cu alte societăți din țări care permiteau anumite amânări fiscale și pentru a servi ca loc de refugiu pentru capitalurile destinate a fi repatriate sau reinvestite. La o dată ulterioară urmând ca filialele străine să fie utilizate ca mijloc de evaziune fiscală.
În conformitate cu acest scop, filialele au început să fie implantate în țări cu monedă stabilă, care nu exercitau un control al schimburilor, aveau un sistem bancar fiabil și un guvern care încuraja investițiile străine pe teritoriile lor, dar impuneau slab profiturile investitorilor străini sau beneficiile societăților rezidente, precum și dividendele vărsate de filiale societății-mamă.
Definițiile date paradisurilor fiscale diferă de la autor la altul, astfel în Raportul Gordon apare următoarea definire „paradisul fiscal este orice țară care este considerată ca atare și care se vrea astfel”. Roger Brunet – „se numește paradis fiscal un teritoriu în care persoane fizice sau societăți au impresia de a fi mai puțin impuse decât altundeva”. Putem trage concluzia că definițiile date paradisurilor fiscale nu sunt satisfăcătoare. A considera paradisul fiscal drept un mijloc de producere ca fraudelor fiscale apare în opinia unor analiști puțin exagerat, această afirmație are ca suport faptul că de regulă frauda fiscală este sancționată pecuniar și penal, în timp ce contribuabilii care utilizează avantajele oferite de aceste entități teritoriale nu sunt sancționați. Așadar este mai corect a susține că paradisul fiscal constituie un mijloc, un instrument prin care se realizează evaziunea fiscală internațională, de către contribuabilii care caută un tratament fiscal mai avantajos.
1.3.2.Clasificarea paradisurilor fiscale
Orice țară poate deveni un paradis fiscal (dacă aceasta are un anumit obiectiv economic) sau poate să înceteze de a mai fi considerată astfel. Obiectivul nu este împărțirea entităților teritoriale într-un mod permanent valabil, ci mai mult de a reliefa considerentele pentru care se atribuie unor entități un astfel de calificativ. Paradisurile fiscale se pot clasifica în – principale și secundare. În cadrul celor principale se pot identifica șase tipuri de țări, această împărțire are la bază principalele dispoziții legale căci în realitate multe țări aparțin mai multor categorii:
țări care nu aplică nici un fel de impunere asupra veniturilor și creșterilor de capital – „zero havens” pentru persoane fizice (Bahamas, Bahrein, Bermude, Insulele Cazman, Nauru, Saint-Vincent, Turks și Caicos, Vanuatu și Principatul Monaco).
țări în care impozitul pe venit sau beneficiu este stabilit pe o bază teritorială (Costa Rica, teritoriul Hong Kong, Liberia, Malaiesia, Panama, Phlipine, Venezuela, Marea Britanie – pentru societățile nerezidente). În aceste țări contribuabilii beneficiază de o exonerare a beneficiilor, obținute prin operațiuni realizate în afara teritoriului.
țări în care cotele de impunere sunt un pic ridicate (Liechtenstein, Elveția, Insulele Virgine britanice, Antilele olandeze, Jersez, Guernesez, Man, Irlanda), cotele au un nivel scăzut, întrucât sunt astfel stabilite de state sau ca urmare a unor reduceri de cote, datorate acordurilor fiscale privind dubla impunere.
țări care oferă avantaje specifice societăților de tip holding sau societăților off-shore (Luxemburg, Singapore, Țările de jos)
țări care oferă exonerări fiscale industriilor create în vederea dezvoltării exporturilor – Irlanda pentru societățile create înainte de 1981.
țări care oferă alte avantaje specifice anumitor societăți (Antigua, Anguilla, Grenada, Jamaica, Barbados).
1.4.Evaziunea fiscală, economia subterană și fenomenul corupției
Între evaziune și corupție există un raport de intercondiționare, corupția favorizând apariția sau, mai degrabă, expansiunea evaziunii fiscale, iar aceasta din urmă susține și alimentează fenomenul corupției. Cert este că posibilitatea de eschivare de la plata impozitelor și sancțiunilor aplicate, printr-o „înțelegere” cu inspectorii fiscali (români), ușor coruptibili, atât din cauza nivelului redus de salarizare a acestora, cât și prin lipsa unei integrități și demnități profesionale date și de o slabă educație fiscală, a ridicat esențial atractivitatea evaziunii fiscale și numărul celor care se complac în aceasta (potrivit unui studiu realizat de Banca Mondială, în anul 2007, aproximativ 27% din firmele române plăteau mită inspectorilor fiscali).
Evaziunea fiscală și corupția sunt stări ale economiei, ale comportamentului economic și social al indivizilor și oamenilor politici. La nivelul contribuabilului, persoană fizică, de cele mai multe ori acestea scapă dezaprobării publice sau sunt o parte neglijată, din considerente pragmatice: nu-l ating în mod direct și concret și este binecunoscut faptul că aceste fenomene nu pot fi eradicate, ci cel mult efectele acestora pot fi limitate.
Cercetătorul acestor fenomene trebuie să fie lucid și să desprindă adevăratele lor cauze și urmările benefice, să identifice pe adevărații beneficiari și pe perdanți, să arate raportul real de forțe dintre cei care sunt protagoniștii acestor fenomene și cei care, din diferite rațiuni, se opun fenomenelor, și, dacă este posibil să vină cu soluții. Fenomene de genul evaziunii fiscale și corupției își au originea în limitarea de către autoritatea de impunere (statul) a unor drepturi naturale ale omului (de a-și desfășura activitatea pe care o dorește, de a avea acces la resurse, fără bariere administrativ-birocratice, ci numai pe bază de negociere și concurență). Întinderea acestor fenomene depind și de starea de bunăstare a celor care sunt nevoiți sau se decid să recurgă la ele; cu cât această stare este mai precară, cu atât mai des și mai pronunțat vor recurge la ele.
Pentru mulți analiști, evaziunea fiscală este una din maladiile societăților moderne, alături de corupție și altele; pentru alții, puțini se pare, ea este o atitudine și manifestare brută a democrației. Ca orice fenomen complex, evaziunea fiscală nu se lasă ușor explicată și cu atât mai mult eradicată. În acest context apare o teorie a persistenței evaziunii fiscale conform căreia cercetătorul fenomenului trebuie să privească echidistant interesul individual și cel al statului în ceea ce privește evaziunea fiscală; cu cât înclinația contribuabilului spre evaziune fiscală este mai mare, cu atât va fi înregistrată o pierdere mai mare de venituri fiscale din partea statului. Pe termen scurt, evazioniștii au de câștigat, în timp ce statul (bugetul acestuia) are de pierdut. Pe termen lung au de pierdut ceilalți contribuabili care nu recurg la evaziune fiscală, prin ridicarea posibilă a fiscalității pentru completarea resurselor financiare publice diminuate de evaziune. Prin evaziune fiscală, puterea publică are de pierdut mai mult decât o nerealizare de resurse bugetare. Pierderea efectivă constă în nerealizarea programului politic de guvernare și în împiedicarea îndeplinirii unor aspirații firești pentru puterea politică și administrația publică: putere, credibilitate, avantaje materiale ș.a.
Pe termen lung, în urma evaziunii fiscale s-ar putea să aibă de câștigat economia în întregul ei, dacă eficiența cu care sunt utilizate resursele rezultate din evaziune este mai mare decât cea pe care ar fi obținut-o guvernul pentru aceste fonduri. În fața evaziunii fiscale sunt puse trei părți – două părți active (statul și evazionistul) și o parte pasivă (neevazionistul). Dacă cele două părți active au în mod evident ce pierde, respectiv ce câștiga, a treia parte, aparent, nu are nici ce pierde și nici ce câștiga din evaziunea fiscală a altora. Totuși, pe termen lung, cel care nu recurge la evaziune fiscală, așa cum am arătat, ar putea să suporte o creștere a sarcinii fiscale datorită golurilor produse în bugetul de stat de către evazioniști. El poate anticipa acest proces, dar nu este sigur că va lua hotărârea, în acest context să recurgă și el la evaziune. Cei mai mulți neevazioniști nu o vor face nici în continuare, fie că nu merită riscul (riscul este prea mare comparativ cu beneficiile), fie au aversiune pentru acest gen de fenomene. În același timp, dacă semnalele sunt puternice în legătură cu aria extinsă a evaziunii fiscale sau puterea publică s-a discreditat în fața (prin lipsa măsurilor ferme împotriva evazioniștilor sau prin implicarea puterii în aceste fenomene), există toate șansele ca numărul evazioniștilor să crească, fiind posibil ca fenomenul să scape de sub control.
Între evaziune fiscală și corupție, există unele diferențe, cum ar fi:
evaziunea fiscală urmărește „ascunderea” unei părți din câștigul individual față de stat, iar corupția urmărește crearea condițiilor ajungerii la câștig prin accesul la resurse, prin intermediul unor mijloace imorale
evaziunea fiscală poate fi numai un act unilateral, în timp ce corupția este un act bilateral sau multilateral
evaziunea fiscală poate fi considerată, din punctul de vedere a celui care recurge la ea, ca un act legitim (își protejează sau își apără câștigul realizat prin muncă), în timp ce corupția urmărește de multe ori, accesul la resurse publice pentru creșterea câștigului personal prin coruperea celor care le gestionează
evaziunea fiscală poate fi un „act curat”, fără să implice compromiterea altora, pe când corupția, fiind cu precădere un act bilateral sau multilateral, presupune compromiterea altor persoane (cu precădere publice)
în timp ce corupția este întotdeauna însoțită de evaziune fiscală, evaziunea fiscală nu presupune recurgerea la corupție
deși ambele fenomene au, în mare, aceleași cauze generale (existența reglementării sau a unui exces de reglementare, adică existența puterii publice și a unui sector public), ele au urmări diferite asupra organismului social; dacă ar fi să ierarhizăm, mult mai nocive par efectele corupției decât cele ale evaziunii fiscale
evaziunea fiscală o putem întâlni în cadrul economiei de suprafață, dar mai ales în cel al economiei subterane, unde evaziunea este generalizată, pe când corupția are loc numai în economia de suprafață (aceasta nu exclude ca intenția și forțele care recurg la corupere să vină, în principal, din economia subterană)
„Economia subterană” este despărțită de „economia de suprafață” printr-un set de reglementări și interdicții; se poate observa că ceea ce la un moment dat constituie economie subterană poate să devină ulterior economie de suprafață. De exemplu, activitatea constând din fabricarea și comercializarea alcoolului în perioada de prohibiție a acestuia în SUA (între 1920-1933) a constituit un caz tipic de economie subterană care, după încetarea interdicției a devenit o activitate comună, de suprafață.
Plecând de la nevoia de încadrare în limitele impuse sau numai sugerate de reglementările din Uniunea Europeană, atitudinea posibilă față de economia subterană este una singură și anume aceea de reprimare puternică.
Rata prelevărilor obligatorii totale are o variație oarecum independentă de măsurile fiscale preconizate tabelul 1.
Tabelul 1: Ponderea economiei subterane în PIB în România, conform scenariului reprimării activității subterane
Sursa: Ministerul Finanțelor Publice
Ușoara creștere a încasărilor fiscale spre sfârșitul intervalului analizat poate fi un semn că reducerea economiei subterane începe să se materializeze într-adevăr în creșteri ale veniturilor bugetare încasate din surse fiscale. Deși ponderea economiei în PIB a scăzut, după cum se poate observa și din tabelul 1, această scădere este una nesemnificativă de doar 3,1% (2013/2008); în același timp este vorba de prejudicierea bugetului statului cu milioane de lei, ceea ce înseamnă foarte mult, mai ales în contextul acordării de finanțe pentru bugetul asigurărilor sociale.
Graficul 1: Evoluția economiei subterane în România pentru perioada 2008 – 2013
În România, economia subterană constă în special în activități nedeclarate și mai puțin din activități ilegale. Sunt eludate din declarații, înregistrări (parțial sau total) tocmai acele activități și venituri care ar trebui să plătească taxe, impozite, cotizații sociale, dar care nu o fac – voit sau din neînțelegere, neglijență, necunoaștere.
Economia subterană se manifestă în contextul scoaterii în afara legii a unor activități economice – producerea și vânzarea drogurilor, prostituția, unele jocuri de noroc, de către stat sau al situării de către înșiși protagoniștii acestei economii la limita sau în afara legii, prin glisarea unui perimetru aflat la suprafață în altul situat la subteran (munca la negru, evaziunea fiscală, corupția). În primul caz, se poate vorbi de rolul deciziei politice în formarea unei economii subterane – mai mult sau mai puțin extinsă, în timp ce, în al doilea caz, se poate spune că decizia individuală creează economia subterană.
Ambiguitatea și diversitatea sensurilor date evaziunii fiscale a mers până în acel moment în care, în literatura de specialitate, s-a definit distinct evaziunea legală de evaziunea ilegală; în acest sens, se precizează că, dacă sustragerea de la îndeplinirea obligațiilor fiscale s-ar realiza prin interpretarea legilor fiscale în favoarea contribuabilului, atunci ne aflăm în starea evaziunii legale și dacă evaziunea rezultă din încălcarea cu știință a legislației fiscale aceasta ar fi evaziune ilegală. Se poate da următorul exemplu pentru a evidenția această ambiguitate – instituită ca o practică de evaziune legală practica offshore poate fi legată în unele cazuri de societăți frauduloase pe acțiuni, societăți de investiții și bănci dubioase; simplitatea formalităților de încorporare și lipsa controlului autorităților face ca mai toate jurisdicțiile offshore să fie infiltrate de diferite specii de escroci.
CAPITOLUL II: CAUZELE, FACTORII FAVORIZANȚI, EFECTELE ȘI METODELE DE COMBATERE ȘI LIMITARE A EVAZIUNII FISCALE
2.1 Cauzele evaziunii fiscale
Condiția esențială în elaborarea și aplicarea de măsuri eficiente împotriva unui fenomen este în majoritatea cazurilor cunoașterea profundă a acestuia. Cauzele evaziunii fiscale sunt multiple: excesivitatea sarcinilor fiscale, insuficiența educației cetățenești și educației fiscale a contribuabililor, precum și excesul de zel al organelor fiscale, predispune uneori la exagerări.
Unul dintre impedimentele majore în combaterea evaziunii fiscale îl reprezintă sistemul legislativ fiscal care, pe lângă faptul că este incomplet, prezintă numeroase goluri, imprecizii și chiar ambiguități, ceea ce face ca eventualul contribuabil evazionist să aibă un spațiu larg de manevră în încercarea sa de a se sustrage de la plata obligațiilor fiscale legale. O altă cauză o reprezintă considerentele de ordin subiectiv: psihologia contribuabilului și insuficiența educație fiscale.
Posibilitățile de eludare fiscală reprezintă o altă cauză, aceasta fiind diferită de la o categorie socială la alta, în funcție de natura și proveniența veniturilor ori averii supuse impunerii, de modul concret de stabilire a materiei impozabile, de modul de organizare a controlului fiscal și alți factori specifici.
Dintre toate categoriile sociale, salariații sunt aceia care dispun de cele mai reduse posibilități de eludare a fiscului, deoarece impunerea acestora se face pe baza unui terț – a întreprinzătorului. În același timp, industriașii, comercianții, liber profesioniști beneficiază din plin de posibilități de eschivare de la impozit, pe care le oferă impunerea pe bază de declarație. În SUA, referindu-se la impunerea federală pe venitul persoanelor fizice profesorul A. Samuelson scria: „Pe hârtie, volumul impunerii americane lasă impresia că este progresiv. Cu toate acestea, multe elemente de venit scapă impunerii”.
În România, referindu-ne la condițiile sociale și economice ale perioadei de tranziție, la abaterile fiscal-financiare și deficiențele din activitatea agenților economici se datorează următoarelor cauze:
posibilitatea oferită prin prevederile Legii nr. 31/1990 de a autoriza și înființarea și funcționarea de societăți comerciale cu foarte multe activități în obiectul de activitate, fără a se verifica în prealabil dotările și condițiile reale de desfășurare a acestora în cadru legal;
limita minimă a capitalului social de 200 lei pentru SRL-uri, care nu asigură condițiile pentru recuperarea sumelor cuvenite bugetului statului;
lipsa reglementărilor procedurii de suspendare a agenților economici, deși Legea nr. 31/1990 prevede posibilitatea suspendării agenților economici la care s-au constatat abateri repetate;
procedura necorespunzătoare de judecare a contestațiilor împotriva confiscărilor dispuse de Garda Financiară, în sensul că nu este citat, ca parte în proces, și organul de control, situație ce permite agenților economici să prezinte instanțelor doar probele care le convin sau chiar probe confecționate ulterior datei controlului;
lipsa de operativitate sau chiar refuzul organelor vamale în furnizarea de informații legate de operațiunile de vămuire în vederea identificării operative a cazurilor de contrabandă și, implicit, de evaziune fiscală;
lipsa unor prevederi legale și a unor sancțiuni mai severe pentru inexistența documentelor de însoțire a mărfurilor pe tot circuitul parcurs de acestea, în vederea eliminării posibilităților de producere ulterioară a unor documente justificative în cazul operațiunilor surprinse de organul de control.
Pe de altă parte printre cauzele fenomenului evazionist se mai pot enumera:
colaborarea insuficientă a aparatului de control fiscal cu alte instituții ale statului, în special cu organele de poliție, generează percepția slăbiciunii instituțiilor statului pentru descoperirea marii evaziuni și sancționarea drastică a acesteia;
existența unor structuri de control fiscal neperformante, lipsite de abilitatea luptei cu evaziunea fiscală brutală practicată pe cele mai diverse căi, precum și capacitatea redusă de anticipare a căilor de practicare a evaziunii fiscale, de prevenire și combatere a acesteia;
stimularea insuficientă a aparatului de control fiscal, necorelarea nivelului salariilor cu importanța socială a muncii, dificultățile, riscurile și presiunile psihologice pe care le presupune această activitate
2.2 Factorii favorizanți ai evaziunii fiscale
Controalele efectuate de organele de control economico-financiar și fiscal au permis identificarea unor elemente care incită contribuabilii la evaziune fiscală și fraudă. Din analizele efectuate la nivelul Ministerului Finanțelor Publice și al Gărzii Financiare, factorii generatori de evaziune și fraudă fiscală identificați, sunt următorii:
desfășurarea de activități nelegale (sub aspectul obținerii autorizației de funcționare sau a respectării obiectului de activitate declarat);
intenția de eludare sau nerespectarea intenționată a legislației fiscale, în scopul sustragerii de la plata obligațiilor către stat;
tergiversarea sau refuzul achitării efective a obligațiilor fiscale corect determinate;
conducerea incorectă sau incompletă a evidențelor privind elementele de determinare a obligațiilor fiscale;
exploatarea unor incoerențe sau interpretări ale legislației, îndeosebi pe linia unor facilități fiscale acordate de lege;
practicile în sfera fiscală, ale firmelor care funcționează ilegal, sub denumirea de „fantomă”;
interpunerea unor companii și bănci „offshore” în activitățile comerciale ale unor agenți înregistrați în România;
intenția unor agenți economici de a „masca” profitul obținut, prin efectuarea unor cheltuieli supradimensionate, comparativ cu valoarea reală a acestora.
2.3 Efectele evaziunii fiscale
Impozitele sunt, prin natura lor, legale și destinația lor clasică fiind o sarcină contributivă normală pe care cetățeanul o suportă față de stat, în vederea îndestulării nevoilor reclamate de existența statului și pentru realizarea condițiilor de dezvoltare a societății. Impozitele constituie o formă de prelevare a unei părți din venitul sau din averea persoanelor fizice sau juridice, la dispoziția statului, pentru acoperirea cheltuielilor sale; această prelevare se face în mod silit, fără contraprestație și cu titlu nerambursabil. Astfel, analizând funcțiile impozitelor și taxelor, cât și fenomenul de evaziune/fraudă fiscală se poate constata că acest fenomen provoacă mai multe tipuri de efecte, și anume:
efecte asupra formării veniturilor statului
efecte economice
efecte sociale
efecte politice
2.3.1.Efectele fenomenului de evaziune fiscală asupra formării veniturilor statului
Efectele evaziunii fiscale asupra formării veniturilor statului sunt multiple dacă sunt privite dincolo de consecința imediată și evidentă a acesteia (diminuarea veniturilor statului) din punctul de vedere al legăturii și profundei influențări pe care acestea (veniturile statului) își îndeplinește funcțiile sale.
Existența fenomenului de evaziune fiscală duce în mod direct și obligatoriu la diminuarea veniturilor statului. Această diminuare a veniturilor statului determină automat un buget de stat mai mic, care nu mai poate să acopere cererea de fonduri financiare necesare statului pentru îndeplinirea funcțiilor sale de bază.
În urmă lipsei, uneori acute, de fonduri fianciare, statul nu poate lua decât o singură măsură eficientă și cu efect imediat – creșterea cotelor de impunere la impozitele existente și chiar înființarea de noi impozite și taxe.
Aceasta creștere a cotelor de impunere duce la creșterea presiuni fiscale și pe lângă multe alte efecte, ca urmare firească, o creștere a rezistenței la impozitare, și deci o creștere a ponderii fenomenului de evaziune fiscală. În continuare, existența unui fenomen de evaziune fiscală crescută, determină o diminuare și mai accentuată a volumului veniturilor statului, iar ciclul descris mai sus se poate relua cu o amploare și mai mare.
Astfel se produce un cerc vicios din care se poate ieși doar dacă se reduce semmficativ fenomenul evaziunii fiscale și, implicit, se reduce substanțial volumul de venituri ce se sustrag de la bugetul de stat.
Se poate observă deci, că fenomenul de evaziune fiscală influențează în mod negativ volumul veniturilor statului prin două mecanisme:
– unul direct, prin care faptele de evaziune / frauda fiscala privează în mod direct bugetul de stat de o parte a veniturilor ce i se cuvin conform legislației în vigoare prin neplata obligațiilor fiscale;
– un altul indirect, prin determinarea administrației publice centrale de a majora cotele de impozitare și implicit de a mări presiunea fiscală, rezistentă la impozite și ponderea fenomenului de evaziune fiscală în cadrul procesului de formare a veniturilor statului, de unde rezultă un volum mai scăzut al veniturilor statului.
De asemenea, necolectarea și nevărsarea la timp (în termenul stabilit de lege) a sumelor ce se cuvin bugetului de stat, afectează în mod negativ execuția bugetara.
2.3.2. Efectele economice ale fenomenului de evaziune fiscală
Pentru îndeplinirea rolului și funcțiilor statelor cu o economie de piața, structura bugetara împlinește o serie de funcții importante.
În primul rând, bugetul de stat este un mijloc de asigurare a echilibrului general economic. În statele cu economie de piață, activitatea economică se desfășoară fără o dirijare riguroasă de la centru. Planurile adoptate au un caracter pur orientativ, ele nefiind obligatorii pentru agenții economici. De la interpretarea juridică a bugetului de stat s-a trecut de la evidențierea rolului bugetului de stat în viața economică, la necesitatea înlocuirii bugetului economiei naționale prin funcția economică a acestuia. Bugetul economiei naționale este un fundament al măsurilor de reglare a proceselor economice, de intervenție a statului în viața economică. Pentru justificarea funcției bugetare ca mijloc de asigurare a echilibrului economic general, s-au lansat o serie de teorii cum ar fi: teroria bugetului economiei naționale, teoria echilibrului general, teoria echilibrării ciclice a bugetului de stat etc.
În al doilea rând, bugetul de stat este un mijloc pentru corectarea conjuncturii economice. În ultima perioadă, mai multe țări occidentale au promovat o politică economică orientată spre corectarea conjuncturii economice cu ajutorul bugetului de stat. Măsurile adoptate sunt diferite de la o țară la alta: astfel, unele țări au acordat prioritate luptei împotriva somajului, altele menținerii stabilității prețurilor etc. Pentru realizarea acestor măsuri, unele țări au recurs la măsuri bugetare cu efecte inflaționiste (majorarea cheltuielilor publice), pentru stimularea investitiilor și, implicit, pentru crearea de noi locuri de muncă,în timp ce alte țări au mers pe calea reducerii impozitelor, precum și alte căi cu efecte deflaționiste.
Astfel pentru a-și putea îndeplini aceste funcții, bugetul de stat are nevoie de un volum crescut al venitului mai ales de un venit sigur. În cazul în care, dintr-un motiv sau altul, venitul estimat și după care se fac toate calculele în cadrul Legii bugetului nu se transpune în realitate, iar venitul real al bugetului este cu mult mai mic, bugetul de stat nu mai are forța financiară absolut necesară îndeplinirii scopurilor propuse.
Specialistii atrag atenția asupra unor limite ale utilizării impozitului în scopuri economice și anume:
– pericolul ca amploarea prelevarilor obligatorii să paralizeze inițiativele;
– riscul , în unele cazuri, afectării competitivității internaționale a întreprinderilor;
– complicarea controlului și favorizarea formelor de fraudă sau evaziune fiscală.
2.3.3. Efectele sociale ale fenomenului de evaziune fiscală
Un sistem fiscal este întotdeauna un compromis între necesitatea de intrare de venituri și grija pentru echitate socială, pentru proporționalitatea plăților în funcție de capacitatea fiecărui contribuabil.
Sustragerea de la plata impozitelor constituie o faptă gravă, fiindcă în lipsa fondurilor constituite ca venituri ale bugetului, statul nu-și poate îndeplini sarcinile ce-i revin, pe de altă parte, direct sau indirect, contribuabilul care a savarșit evaziunea, mai devreme sau mai târziu, va avea și el de suferit.
Bugetul de stat este considerat ca instrument de realizare a unor obiective social-economice prin intermediul subvențiilor și al facilitaților fiscale.
Subvențiile se realizează atât pe calea cheltuielilor directe efectuate din resurse bugetare, cât și pe calea renunțării statului la anumite venituri bugetare care i se cuvin conform legislației în vigoare. Pot beneficia de subvenții atât anumiți agenți economici, cât și anumite categorii sociale care se consideră că sunt defavorizate și au nevoie de aceste "ajutoare" financiare.
Acordarea de facilități fiscale, se referă la adoptarea unor măsuri menite să stimuleze anumite activități economice, să favorizeze acțiuni de interes general sau regional, sau să avantajeze anumite categorii sociale. Aceste măsuri îmbracă forma unor avantaje fiscale – scutiri, reduceri și amânări de impozite directe – pe care autoritatea publică le acordă atunci când urmarește realizarea unor programe guvemamentale sau locale.
Acordarea acestor subvenții și scutiri de impozite, se poate face doar dacă există fonduri suficiente la bugetul de stat pentru a se putea acorda aceste sume de bani sub formă de subvenții pentru anumite categorii sociale, sau pentru a se putea renunța la unele surse de venit bugetar (acordarea scutirilor și reducerilor de impozite). În condițiile în care, datorită ponderii mari a fenomenului de evaziune fiscală, bugetul de stat se micșorează considerabil, aceste programe guvernamentale nu mai pot fi duse la bun sfârșit și, în consecință, acele categorii sociale se văd puse în situația de a nu mai beneficia de aceste fonduri financiare. Acest lucru determină profunde efecte sociale, negative, începând chiar cu diminuarea standardului de viața al acelor categorii sociale care sunt private de ajutorul statului și terminându-se cu acțuni de protest sindicale mai mult sau mai puțin drastice.
2.3.4. Efectele politice ale fenomenului de evaziune fiscală
După decembrie 1989, de când România se consideră a fi un stat de drept, toate campaniile electorale, fie ca au fost parlamentare, prezidențiale sau locale, au avut în cuprinsul lor un principiu de bază al politicii actuale care este dezvoltată în țara noastra și anume, lupta împotriva corupției, a economiei subterane, a fenomenului de evaziune fiscală și, în general, lupta pentru asigurarea respectării și supremației legii.
Fenomenul evaziunii fiscale este un factor important generator de inechitate socială și de neîncredere a contribuabililor în puterile publice ale perioadei actuale. Cum marea majoritate a contribuabililor persoane fizice sunt cetățeni cu drept de vot, iar contribuabilii persoane juridice sunt, în fond , tot persoane fizice care au drept de vot, atunci se poate deduce ușor că această nemulțumire ce privește activitatea și politica formațiunilor politice responsabile pentru guvernare, se poate reflecta în rezultatele unor alegeri sau a altora.
Astfel, acest factor al nemulțumirilor cetățenilor determinat de sentimentul inechității sociale și economice, ce este produs sau cel puțin amplificat de ponderea crescută a fenomenului de evaziune fiscală, poate avea o importanță deosebit de crescută asupra evoluției sistemului politic, mai ales într-o țară ca Romînia, unde nivelul de trai și puterea de cumparare pe care o dețin cetățenii, sunt destul de reduse.
2.4 Metode de combatere a evaziunii fiscale
Prevenirea evaziunilor și fraudelor fiscale necesită acțiuni în trei domenii distincte: legislativ, administrativ și uman.
În domeniul legislației fiscale măsurile preventive sunt diverse și privesc elaborarea unei legislații fiscale cuprinzătoare și clare care să se caracterizeze prin permanență și stabilitate sub raport spațial și temporal. În același timp, se impune eliminarea sau reducerea la maxim a exonerărilor, reducerilor, anumitor deduceri, care dau naștere la multiple interpretări din partea administrațiilor și contribuabililor, cât și la nemulțumiri din partea celor care nu beneficiază de ele.
Noile metode de evaziune necesită asigurarea posibilităților ca administrațiile fiscale și organele judecătorești, să aibă dreptul de a obține informațiile necesare soluționării corecte a cauzelor care le-au fost date spre soluționare; prin cadrul legal trebuie stabilită obligativitatea declarării de către terți a unor elemente privind situația contribuabililor, pentru a se putea verifica declarațiile acestora. Sfera obligațiilor trebuie să cuprindă: declararea deschiderilor de conturi și veniturilor mobiliare ale clienților de către bănci, declararea comisioanelor și onorariilor plătite de către persoanele care fac aceste plăți, declararea salariilor plătite de către patronat. Aceste informații sunt necesare cu atât mai mult cu cât sancțiunile penale și fiscale trebuie să fie extrem de severe, dar în același timp corecte și echitabile, atât prin litera legii cât și prin aplicarea efectivă a acesteia. Cadrul legislativ trebuie să asigure posibilitatea executării silite a obligațiilor fiscale prin instituirea sechestrului fiscal.
Din punct de vedere administrativ, măsurile preventive vizează: formarea și perfecționarea unor specialiști bine pregătiți profesional și cu o veritabilă etică profesională și civică; de profesionalismul și cinstea factorului uman, angajat să asigure gestionarea impozitelor și taxelor fiscale, depinde identificarea completă și evaluarea corectă a materiei impozabile, identificarea tuturor contribuabililor, aplicarea corectă a sancțiunilor legale și chiar respectul populației față de fisc. Pe lângă administrațiile fiscale, instanțele jurisdicționale trebuie să dea dovadă de fermitate și obiectivitate în soluționarea cauzelor care le-au fost înaintate, aceasta presupune existența unor sancțiuni extrem de severe, pentru magistrații care sunt necinstiți sau corupți.
Din punct de vedere uman, măsurile sunt mai complexe, căci fiecare individ are propria sa psihologie, ca rezultat al mediului social în care s-a format și trăiește, dar și a educației primite; acțiunile vizează două direcții – școala și societatea în ansamblu. Finalitatea este unică, formarea unei educații fiscale a populației.
În acest context, se poate accepta posibilitatea promovării unui sistem de promovare a contribuabililor. Aceasta ar cuprinde în sfera sa, contribuabilii care nu au suferit sancțiuni de natură fiscală sau penală o anumită perioadă de timp delimitată temporal. Tehnicile stimulative pot să cuprindă: diminuarea obligației fiscale trecute sau viitoare, rambursarea unei părți a obligațiilor plătite, acordarea unui credit fiscal.
2.5 Posibilități de diminuare și menținere sub control a evaziunii fiscale
Diminuarea fenomenului evaziunii fiscale până la nivelul menținerii sub control a acesteia, este un proces complex ce presupune abordarea pluridisciplinară și luarea unor măsuri de natură legislativă, organizatorică, socială și psihologică care să asigure îmbunătățirea mediului de afaceri și să contribuie la sporirea gradului de conformare voluntară în achitarea obligațiilor către bugetul general consolidat.
În acest sens, principalele măsuri de contracarare a efectelor negative ale evaziunii fiscale sunt următoarele:
perfecționarea cadrului legislativ fiscal actual, asigurarea simplității, stabilității, coerenței, comprehensivității prevederilor legislației fiscale, îmbunătățirea pe această cale a mediului de afaceri și sporirea atractivității economiei noastre în fața investitorilor străini.
schimbarea misiunii administrației fiscale prin inițierea acelor măsuri care să asigure creșterea gradului de conformare voluntară, dezvoltarea relațiilor de parteneriat între contribuabili și administrația fiscală, creșterea autorității și prestigiului autorității fiscale în fața contribuabililor.
diminuarea presiunii fiscale prin adaptarea nivelului fiscalității la cerințele unei dezvoltări durabile și consistente, care să asigure relansarea prin investiții a dezvoltării economiei naționale, crearea de noi locuri de muncă, menținerea puterii de cumpărare a monedei naționale.
continuarea procesului de reorganizare a autorității fiscale din România, care să asigure creșterea capacității de exercițiu în administrarea sistemului fiscal, sporirea vitezei de reacție la stimulii interni și externi și a capacității de adaptare la cerințele unei administrați fiscale moderne și performante.
creșterea gradului de stimulare și motivare a aparatului de inspecție fiscală prin corelarea importanței sociale, a dificultăților, presiuni neuropsihice și condițiilor în care se desfășoară această activitate cu nivelul de salarizare, asigurarea condițiilor pentru stabilizarea personalului și sporirea disponibilității pentru continuarea activității în domeniul fiscal.
întărirea rolului și funcțiilor administrației fiscale, creșterea capacității de administrare a veniturilor bugetare, prin: luarea în considerare a evaziunii ca factor major de risc la adresa securității naționale și înăsprirea legislației de sancționare severă a acestui fenomen; aplicarea cu strictețe a măsurilor de executare silită în situația ignorării cronice a legislației fiscale, neachitării la termen a obligațiilor ori perpetuării fenomenului de evaziune fiscală.
dezvoltarea funcției de asistare a contribuabililor, sporirea disponibilității și receptivității față de dificultățile și problemele cu care se confruntă contribuabilii, reconstrucția relațiilor între aceștia.
CAPITOLUL III : COMBATEREA ȘI LIMITAREA EVAZIUNII FISCALE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE SUCEAVA
3.1. Structura evaziunii fiscale identificate pe categorii de venituri fiscale
În activitatea de combatere a fraudei fiscale se încearcă creșterea eficienței în structurile sale de control. Se țintește în special frauda din domeniile de mare risc cum sunt comerțul, prestările de servicii, activități legate de produse petroliere, deșeuri reciclabile, alcool și băuturi alcoolice, construcții, masă lemnoasă.
Alegerea contribuabililor ce vor fi controlați are în vedere nu numai eventualele implicații asupra veniturilor bugetare, ci și efectele mai largi ale neconformării acestora asupra societății, afectarea mediului de afaceri prin practicarea unei concurențe neloiale.
În anul 2013, inspecția fiscală a întocmit peste 130.000 de acte de control, din care 77% la societăți comerciale cu capital privat, rezultând stabilirea unor sume suplimentare atrase la buget de 2,7 mil lei.
Suma atrasă suplimentar în urma controlului, ce revine pe un inspector, a crescut față de anul 2012 în medie cu 29%. În perioada analizată, una din sarcinile de bază ale activității de inspecție fiscală a constituit-o verificarea realității și legalității rambursărilor de T.V.A. Inspectorii fiscali au soluționat peste 48 de mii de deconturi de T.V.A. cu opțiune de rambursare în valoare de 5,6 mil lei.
Tabelul 2. Sume atrase suplimentar la bugetul general consolidate pe inspector
Graficul 2. Reprezentarea grafică a sumelor atrase la bugetul de stat
Sumele atrase suplimentar din activitatea de control fiscal, reprezintă una dintre componentele evaziunii fiscale, în anul 2013 la nivelul DGFP Suceava înregistrându-se anumiți indicatori prezentați în tabelul 3.
Tabelul 3: Sumele atrase suplimentar din activitatea de control fiscal în anul 2013
Sursa: Raportul de activitate al DGFP Suceava:2012-2013
Fraudarea fiscală este un fenomen care, în funcție de conjunctură, de momentul ciclului economic sau de modificarea reglementărilor, își schimbă orientarea, acordând „preferințe” unui impozit sau altul.
Pentru analiza evaziunii fiscale identificate pe categorii de venituri a fost luată în studiu perioada 2005-2013. Analiza are la bază ponderea principalelor categorii de venituri fiscale în totalul evaziunii fiscale identificate , atât la nivelul ansamblului contribuabililor, cât și separat, la nivelul persoanelor fizice și persoanelor juridice prezentate în tabelul 4.
Tabelul 4 : Structura evaziunii fiscale identificate pe categorii de venituri fiscale (%)
Sursa : Informări cu privire la fenomenul evazionist, DGFP Suceava, Departamentul de Control Financiar-Fiscal
Graficul 3 :Reprezentarea grafică a structurii evaziunii fiscale
Având în vedere faptul că taxa pe valoarea adăugată are o contribuție importantă la formarea veniturilor bugetare, se poate aprecia că frauda la acest impozit a avut un rol semnificativ în reducerea capacității de finanțare a cheltuielilor bugetare pe seama veniturilor bugetare ordinare.
Mai puțin fraudate sunt impozitele și taxele locale, care fiind mai ușor de urmărit, nu creează probleme deosebite de colectare, prin urmare prezintă o importanță mai mică din punct de vedere al controalelor fiscale și al politicilor de reprimare a practicilor subterane.
Conform calculelor proprii și datelor informative din rapoartele de activitate ale DGFP Suceava evaziunea fiscală înregistrată în anii 2011, 2012, 2013 ar fi după cum urmează : 27.070 mii RON, 30.071,85 mii RON, 33.083,7 mii RON.
Graficul 4 : Reprezentare grafică a evaziunii fiscale identificate la nivelul DGFP Suceava
Fluctuația ponderii categoriilor de venituri fiscale de la o perioadă la alta este în legătură cu acțiunea unui complex de factori, cum ar fi:
orientarea controalelor spre anumite zone de risc: accize, TVA, impozit pe profit;
nivelul cotelor de impunere și modificarea acestor cote;
acordarea unor facilități fiscale, care de cele mai multe ori împing sustragerea de la plata impozitelor din zona evaziunii licite înspre fraudă fiscală;
măsuri de ordin financiar – în perioadele în care creditul bancar este mai scump decât dobânzile și penalitățile percepute pentru neplata la timp a obligațiilor fiscale, contribuabilii preferă să nu plătească obligațiile fiscale, beneficiind astfel de credit fiscal.
3.2 Combaterea și limitarea evaziunii fiscale la impozitele directe
3.2.1 Evaziunea la impozitul pe profit
Căile cele mai utilizate pentru eludarea parțială sau totală a impozitului pe profit, identificate în activitatea de control sunt:
calcularea amortizării la valoarea reevaluată a mijloacelor fixe nesupuse reevaluării, suma care este nedeductibilă din punct de vedere fiscal;
repartizarea incorectă a diferențelor de preț asupra mărfurilor ieșite din gestiune, cu scopul majorării cheltuielilor cu mărfurile;
includerea pe costuri a unor cheltuieli supradimensionate sau fără documente justificative, vânzările fără emiterea documentelor legale;
preluarea spre vânzare, a unor mărfuri de contrabandă;
cuprinderea pe costuri a unor cheltuieli de deplasare pentru care nu există acte justificative;
stabilirea greșita a bazei de impozitare prin neînregistrarea în evidența contabilă a tuturor veniturilor realizate sau diminuarea bazei de impozitare cu cheltuieli nedeductibile din punct de vedere fiscal;
includerea pe costuri a unor cheltuieli care nu privesc activitatea societății;
calcule eronate privind determinarea gradului de utilizare a mijloacelor fixe și a amortizării fiscale;
încetarea activității fără a obține venituri încă o perioadă egală cu perioada de scutire, conform prevederilor legale;
înregistrarea pe costuri de piese de schimb auto și carburanți fără ca societatea să aibă înregistrat în patrimoniu mijloace de transport;
neevidențierea corectă a plusurilor de inventar;
reducerea cu 50% a impozitului aferent profitului reinvestit, deși, această prevedere legală a fost abrogată;
neconcordanțe între stocul scriptic și cel faptic al unor mărfuri;
depășirea limitelor legale pentru cheltuieli deductibile din punct de vedere fiscal ș.a.
La nivelul DGFP Suceava fost colectat în 2013 față de 2012 cu circa 1% mai mult impozit pe profit(graficul 5).
Graficul 5: Reprezentarea grafică a colectării impozitului pe profit la bugetul de stat
Se observă că sumele cresc de la an la an, intensitățile fiind însă diferite. Dacă sumele colectate din 2011 față de 2012 cresc cu 12%, sumele colectate în 2013 sunt mai mari cu un singur procent față de 2012.
În ceea ce privește ponderea evaziunii fiscale pentru acest tip de impozit, situația este prezentată în graficul de mai jos; situația evaziunii fiscale la impozitul pe profit nu include în analiza de față penalizările suportate de contribuabilii persoane fizice sau juridice ca urmare a fenomenului de sustragere de la plata impozitului pe profit.
Această analiză prezintă situația sumelor atrase suplimentar ca urmare a constatării fenomenelor de evaziune fiscală. După cum se poate observa din figura aferentă situația evaziunii la impozitul pe profit nu prezintă o evoluție constantă, acest fapt putând fi explicat prin mărirea numărului de persoane evazioniste sau cel puțin la persoanele fizice micșorarea numărului de persoane evazioniste, dar în schimb mărirea sumelor sustrase de la plata impozitelor și în mod particular a impozitului pe profit (graficul 6).
Graficul 6. Situația evaziunii fiscale la impozitul pe profit
3.2.2 Evaziunea la impozitul pe salarii
DGFP Suceava a stabilit următoarele metode de evazionare și fraudare la impozitul pe salarii folosite mai frecvent:
necuprinderea în baza de impozitare a tuturor veniturilor realizate;
necalcularea impozitului pe salarii pentru muncitorii zilieri;
necalcularea și neînregistrarea obligațiilor de plată;
aplicarea eronată a tabelelor de impozitare;
nedepunerea la termen a declarației de impozit pe salarii;
nerespectarea termenelor prevăzute pentru înlesniri la plată;
determinarea greșită a fondului pentru sănătate din impozitul pe salarii;
nerespectarea termenelor legale privind virarea impozitului pe salarii;
nereținerea impozitului pe salarii pentru luptătorii în revoluție fără brevet;
necumularea veniturilor realizate în cadrul aceleiași luni.
La nivelul DGFP Suceava situația evaziunii fiscale la impozitul pe salarii este reprezentată în graficul 7.
Graficul 7. Situația evaziunii fiscale la impozitul pe salarii
După cum se poate observa, ponderea evaziunii fiscale este în creștere, dar suma supusă evaziunii este una cu mult mai redusă decât la impozitul pe profit, deși în 2013 impozitului pe salarii îi corespunde o sumă evazionată mai mare decât în 2011, totuși ponderea în total evaziune nu este la fel de importantă ca la impozitul pe profit sau TVA.
3.2.3 Evaziunea la impozitul pe dividende
În ceea ce privește acest tip de impozit, se exercită o evaziune fiscală indirectă prin ridicarea de către asociați în cursul anului, înainte de încheierea anului fiscal, a unor importante sume de bani sub forma avansului din dividende.
Aparent, în urma acestei operațiuni nu se produce o evaziune fiscală deoarece nu este încălcată prevederea de a plăti impozitul pe dividende (aceasta are loc după încheierea bilanțului contabil pentru anul fiscal respectiv). La o analiză mai amănunțită se observă că prin scoaterea din circuitul economic a unor sume de bani se afectează profitul impozabil al agentului economic prin două părți:
diminuarea activității economice, corespunzător reducerii potențialului economic și financiar;
recurgerea pentru compensarea sumelor retrase sub forma avansului din dividende, la împrumuturi bancare care ocazionează costuri financiare suplimentare cu dobânzile, afectând, la rândul lor, profitul impozabil și pe cel net.
Graficul 8. Situația evaziunii fiscale la impozitul pe dividende
În graficul 8 prezentat mai sus, ponderea evaziunii la impozitul pe dividende este într-o evoluție continuă, ceea ce demonstrează faptul că ori contribuabilii n-au avut preferință în vederea sustragerii acest tip de impozite sau cel mai evident, DGFP Suceava și-a concentrat eforturile în vederea depistării asupra impozitelor considerate a fi cele mai fraudate, cum ar fi impozitul pe profit și TVA.
3.3 Combaterea și limitarea evaziunii fiscale la impozitele indirecte
3.3.1 Evaziunea la TVA
În ceea ce privește TVA, la controalele efectuate de organele de control din cadrul DGFP Suceava privind respectarea prevederilor legale în acest domeniu, până la modificarea cadrului legislativ, în acest domeniu (noul Cod Fiscal) s-au constatat, în principal, următoarele deficiențe:
exercitarea dreptului de deducere fără documente legale;
necalcularea TVA pentru prestări de servicii efectuate de societăți cu sediul în străinătate;
necalcularea TVA pentru avansuri încasate sau vânzări de mijloace fixe;
nedeclararea în termen ca plătitor de TVA după depășirea plafonului prevăzut de lege;
necolectarea TVA pentru mărfuri depreciate calitativ, scoase din evidența agentului economic și pentru sumele încasate de la societățile de asigurare;
nejustificarea activității de export realizat prin comision cu documente legal întocmite;
neînregistrarea TVA pentru utilaje agricole vândute;
neconcordanțe între datele înscrise în deconturi și cele înregistrate în evidența contabilă;
depunerea cu întârziere a deconturilor TVA;
necalcularea TVA pentru plăți efectuate în natura;
calcularea TVA de către agenți economici neplătitori de TVA și nevirarea acesteia;
exercitarea dreptului de deducere a TVA înainte de înregistrarea ca plătitori de TVA;
diminuarea TVA colectat prin stornări, fără documente legale;
necalcularea TVA pentru echipamentul de lucru acordat salariaților, plătit de aceștia;
necalcularea și neachitarea TVA aferent ratelor de leasing;
Graficul 9. Situația evaziunii fiscale la TVA
Din datele prezentate, se observă că partea cea mai consistentă a evaziunii fiscale s-a produs la impozitul pe profit și la taxa pe valoarea adăugată, aceasta devenind, după anul 2011, impozitul cel mai fraudat de către contribuabilul roman. Având în vedere faptul că taxa pe valoarea adăugată are o contribuție importantă la formarea veniturilor bugetare, se poate aprecia că frauda la acest impozit a avut un rol semnificativ în reducerea capacității de finanțare a cheltuielilor bugetare pe seama veniturilor bugetare ordinare.
3.3.2. Evaziunea fiscală la accize
Constatarea fenomenelor de evaziune fiscală duce la obligația organelor de control de a restabili legalitatea, calculând suma corectă a accizelor datorate și majorările de întârziere.
Situația evaziunii fiscale la accize este prezentata în graficul 10.
Graficul 10.Situația evaziunii fiscale la accize
Marii plătitori de accize se împart în două categorii:
unii care sunt preocupați de respectarea legii, dar și de scăpările acesteia
alții care în mod deliberat, apelează la cele mai diferite metode în scopul sustragerii de la plata obligațiilor legale.
3.4.Combaterea și limitarea evaziunii fiscale prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Suceava
În raport cu reglementările fiscale, comportamentul subiecților economici este contradictoriu, existând tendințe și motivații diverse de a eluda sau limita impactul presiunii fiscale asupra rezultatelor financiare proprii.
Deși destul de spinoasă problema evaziunii fiscale, ține în primul rand de contribuabil, cu alte cuvinte, evazionistul folosește de obicei procedee legale sesizând și chiar făcând să fie în folosul său chiar posibilitățile lăsate de legiuitor, uneori cu anumite intenții; în vederea promovării unor activități economice, se prevăd exonerări sau stimulente fiscale, de care unii ajung în mod abil să beneficieze.
Controlul fiscal este principalul instrument pe care puterile publice îl au la îndemană pentru a supraveghea și determina, prin metode și tehnici specifice, încasarea veniturilor fiscale cuvenite statului și pentru identificarea, cuantificarea și combaterea evaziunii fiscale ilicite. Ca urmare, apare necesitatea implementării și menținerii, din partea statului, a unui control fiscal, care să prevină sau să reducă pierderile de venituri publice generate de comportamentul evazionist al persoanelor fizice și juridice.
Una din măsurile specifice de cuantificare și combatere a evaziunii fiscale la nivelul DGFP Suceava este utilizarea cu predilecție a unui anumit tip de control și anume controlul inopinat.
Până în anul 2004, controlul financiar–fiscal al executivului s-a realizat în baza următoarelor acte normative:
Legea nr.30/22 martie 1991 privind organizarea și funcționarea controlului financiar și a Gărzii Financiare, publicată în M.O. nr. 64/27 martie 1991
Ordonanța Guvernului nr. 70/28 august 1997, privind controlul fiscal, publicată în M.O. nr. 227/30 august 1997, cu modificările și completările ulterioare, care practic a realizat „legiferarea controlului fiscal” în România, deoarece prin aceasta a fost definită pentru prima dată, din punct de vedere legal, noțiunea de „control fiscal”.
Începând cu data de 1 ianuarie intrat în vigoare Codul de procedură fiscală, acesta fiind, astăzi, actul normativ care reglementează exercitarea inspecției fiscale în România. În general, în privința inspecției fiscale s-au menținut aceleași principii ca în legislația anterioară, care a reglementat controlul fiscal, însă într-o formă și un fond al problematicii mai bine definit și structurat privind regulile, procedurile și formele de realizare a controlului fiscal.
Printre măsurile care mai pot fi avute în vedere pentru limitarea ariei evaziunii fiscale, la nivelul ANAF și apoi prin implementare la nivelul DGFP Suceava mai pot fi menționate:
unificarea legislației fiscale și o mai bună sistematizare și corelare a acesteia cu ansamblul cadrului legislativ din economie;
eliminarea acelor prevederi din actele normative care pot favoriza evaziunea fiscală și o mai bună corelare a facilităților fiscale;
în legislația fiscală trebuie să se regăsească în mai mare măsură, pe lângă măsurile punitive, și cele care pot determina un comportament economic normal, care să conducă la limitarea ariei evaziunii fiscale;
asigurarea coordonării unitare a operațiunilor de control la nivel teritorial;
utilizarea în mai mare măsură a controlului prin excepție (sondaj);
urgentarea finalizării codului fiscal și codului de proceduri fiscale;
stabilirea unui raport, care să tindă spre optim, între salariu și stimulente pentru cointeresarea aparatului fiscal.
Ca o concluzie, se poate afirma că fără o analiză profundă și sistematică a mecanismelor interne, este greu să se pună în mișcare instrumente și măsuri care să conducă la combaterea și prevenirea evaziunii fiscale.
CAPITOLUL VI: STUDIUL DE CAZ: LEGILE EVAZIUNII FISCALE. CAZURI DE EVAZIUNE FISCALĂ
4.1. Legile evaziunii fiscale
Prima reglementare legislativă în domeniul fiscal după 1990 a fost Legea nr. 87 din 18 octombrie 1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial nr. 299 din 24 octombrie 1994. Apariția legii a reprezentat recunoașterea existenței și amplorii fenomenului evazionist. Fiind prima lege în domeniu a avut o serie de disfuncționalități, astfel că în 2005 a fost abrogată prin Legea nr. 241/2005. Principala modificare se referă la înăsprirea pedepselor, iar legea stabilește numai infracțiuni, nu și contravenții. Însă lasă posibilitatea de a se aplica numai amendă, dacă prejudiciul cauzat bugetului prin infracțiuni este mai mic de 100.000 de euro.
“Această lege are o dublă destinație, pe de o parte de a conștientiza contribuabilii despre obligația de a contribui prin impozite și taxe la suportarea cheltuielilor publice și de a preveni asupra consecințelor sancționatorii la care se expun în cazul sustragerii frauduloase de la îndeplinirea îndatoririlor fiscale, iar pe de altă parte, de a constitui instrumentul juridic, în temeiul căruia să fie angajată răspunderea penală a celor care, cu rea credință, încalcă prevederile legii.”
Pedeapsa prevăzută pentru săvârșirea oricărei infracțiuni din cele prevăzute la art. 9 lit. a –g este închisoare de la 2 la 8 ani și interzicerea unor drepturi. Conform art. 10, alin. 1, în situația în care învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege se reduc la jumătate, singura cerință fiind aceea ca recuperarea să se realizeze în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la primul termen de judecată.
Pe data de 19.03.2013 a fost publicată Legea nr. 50/ 14.03.2013 privind modificarea Legii nr. 241/2005 penru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale. Are loc eliminarea efectivă a posibilității de a sancționa prin amendă contribuabilul, făcând ca pedeapsa cu închisoarea, în condițiile unor perioade de detenție mai îndelungate, să devină sancțiunea certă pentru anumite fapte de evaziune fiscală. Fapta contribuabilului care nu reface, cu intenție sau din culpă, documentele de evidență contabilă distruse în termenul înscris în documentele de control, este considerată infracțiune, iar noua pedeapsă este închisoare de la 6 luni la 5 ani, în condițiile în care acest fapt putea fi sancționat anterior cu o amendă de la 5.000 la 30.000 RON, și numai dacă era săvârșit cu intenție. De la data intrării în vigoare a acestui act normativ, refuzul nejustificat al unei persoane de a prezenta organelor competente documentele legale și bunurile din patrimoniu, în scopul împiedicării verificărilor financiare, fiscale sau vamale, în termen de 15 zile de la somație, se pedepsește cu închisoare de la 1 an la 6 ani.
În mod similar, împiedicarea, sub orice formă, a organelor competente de a intra, în condițiile prevăzute de lege, în anumite locații cu scopul efectuării verificărilor specifice, se pedepsește cu închisoare de la 1 an la 6 ani.
4.2. Presiunea fiscală
Specialiștii atrag atenția asupra unor limite ale utilizării impozitului în scopuri economice: pericolul ca amploarea prelevărilor obligatorii să paralizeze inițiativele antreprenorilor, riscul afectării competitivității întreprinderilor, complicarea controlului și favorizarea fenomenelor de fraudă sau evaziune fiscală ș.a.m.d. Presiunea fiscală presupune anumite limite de suportabilitate din partea contribuabililor.
Dacă până la un anumit moment dat, plata impozitului este realizată de bună voie de către contribuabilul cinstit, la un moment dat, când impozitele depășesc anumite limite ale suportabilității se produc fenomene care aduc grave deservicii dorinței statului de a colecta aceste venituri. Comportamentul contribuabilului devine anormal, încercând permanent prin orice cale să se sustragă plății impozitului, sperând într-o diminuare a presiunii fiscale.
Presiunea fiscală “semnifică cât de apăsătoare sunt impozitele sau, altfel spus, cât de mare este povara fiscală ce apasă pe umerii contribuabililor”
Presiunea fiscală se determină prin raportarea cuantumului prelevărilor colectate la PIB și nu al celor datorate.“Presiunea fiscală este în general dată de rata fiscalității, care se calculează ca raport între încasările fiscale, inclusiv contribuția la asigurările sociale de stat într-o anumită perioadă, de regulă un an, și valoarea produsului intern brut, realizat în aceeași perioadă, de o economie națională.”
Percepția contribuabililor este diferită față de impozitele directe și cele indirecte – contribuții sociale (pentru pensie, pentru sănătate). Dacă impozitul este perceput ca o pierdere irecuperabilă, contribuțiile sociale sunt percepute drept o garanție sau o asigurare. Contribuția la fondul pentru șomaj, nefiind de natura asigurării directe pe viitor, este percepută ca o manifestare a unei solidarități sociale. Dovada constă în capacitatea administrativă a statului, care este diferită pentru cele două categorii de prelevări. De reținut este faptul că o necorelare a sistemului fiscal cu mediul economic poate să aibă consecințe negative asupra viitorului țării respective. Presiunea fiscală necorespunzătoare și care nu reflectă starea economică reală a țării este una din principalele cauze ale evaziunii fiscale.
4.3. Cazuri de evaziune fiscală în lume
Sute de mii de persoane, printre care personalitați politice și din lumea afacerilor, din 140 de țări, inclusiv din România, sunt implicate în evaziunea fiscală, deținând conturi secrete, reiese dintr-o anchetă la scară largă efectuată în ultimele 15 luni de 86 de jurnaliști din toată lumea, sub conducerea Consorțiului Internațional pentru Jurnaliștii de Investigație (ICIJ).
Fostul ministru francez al Bugetului, Jerome Cahuzac, pus deja sub acuzare pentru evaziune fiscală, după ce a recunoscut că deține conturi secrete în străinatate, este doar unul din oamenii politici implicați în acest scandal.
Tot in Franța, unul din apropiații președintelui Francois Hollande, trezorierul campaniei prezidențiale, Jean-Jacques Augier, deține acțiuni în două companii din Insulele Cayman, un recunoscut paradis fiscal, relatează Le Monde. În total, 130 de francezi sunt citați în documentul denumit deja "Offshore Leaks", după celebrul exemplu Wikileaks.
În Grecia, au fost scoase la iveală 103 firme necunoscute autoritaților fiscale, într-un moment de criză acută pentru țară, evaziunea fiscală fiind unul din principalii vinovați ai problemelor elene.
În Elveția, ea însăși fiind considerată un paradis fiscal, 300 de persoane și 70 de firme sunt menționate ca având conturi secrete.
Printre evazioniști se numară și apropiați ai președintelui rus, Vladimir Putin. Astfel, Olga Shuvalova, soția vicepremierului rus, Igor Shuvalov, deține o firmă în Insulele Virgine și efectuează tranzacții printr-o companie cu sediul în Bahamas.
De partea cealaltă, în Statele Unite, 4.000 de persoane sunt menționate în documentele Offshore Leaks. Printre acestea se numară Denise Rich, al cărei soț, magnatul din domeniul petrolului Marc Rich, a fost grațiat în 2001 de fostul președinte Bill Clinton, după ce fusese condamnat pentru evaziune fiscală.
4.4. Cazuri de evaziune fiscală în România apărute în mass-media
ARGEȘ
Polițiștii de la Serviciul de Insvestigare a Fraudelor, din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Argeș au identificat, cu ocazie efectuării celor 10 percheziții, ”înscrisuri, documente de evidență contabilă, mijloace fixe și alte active mobiliare despre care există suspiciunea că au fost introduse într-un circuit financiar fictiv. În cauză, a fost dispusă începerea urmăririi penale față de 35 de infracțiuni de evaziune fiscală și complicitate la evaziune fiscală. Se continuă cercetările în cadrul dosarelor penale pentru stabilirea și probarea întregii activități infracționale”. Oameni legii susțin că cei suspectați de săvârșirea infracțiunilor vindeau și achiziționau bunuri în scopul diminuării profitului și solicitării unor deduceri ilegale de T.V.A. Prejudiciul creat bugetului de stat prin neplata impozitului pe profit și a TVA este estimat la 2.385.000 de lei.
BUCUREȘTI
Polițiștii Capitalei, coordonați de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, cu sprijinul de specialitate al Serviciului Român de Informații, pun în executare, 11 autorizații de percheziție și trei mandate de aducere. Perchezițiile au loc în București și vizează identificarea și reținerea a trei barbați suspectați de evaziune fiscală, care ar fi prejudiciat statul român cu peste 750.000 de euro. Din cercetările efectuate de polițiștii bucureșteni de investigare a fraudelor a rezultat faptul că suspecții ar fi introdus în țară, în cursul acestui an, peste 7.000 de tone de fier pentru construcții. Cei în cauză ar fi adus fierul din Bulgaria, iar ulterior l-ar fi comercializat pe teritoriul României, fără a achita TVA-ul aferent achizițiilor intracomunitare. Prejudiciul produs se ridică în acest moment la peste 750.000 de euro.
CLUJ
Mai multe firme din Cluj, implicate într-un caz de evaziune fiscală de peste 500.000 de lei. În acest dosar este cercetat un bărbat de 51 de ani, din Sibiu, administratorul a 9 firme din Sibiu și Cluj, la sediile cărora oamenii legii au efectuat mai multe percheziții. În urma perchezițiilor au fost ridicate documente contabile și unități de stocare a datelor în sistem informatic. De asemenea, au fost ridicați circa 94.000 lei, despre care există suspiciunea că provin din săvârșirea unor fapte de natură penală.Polițiștii spun că, în perioada 2012- 2014, bărbatul ar fi constituit mai multe circuite interne și intracomunitare fictive de mărfuri și prestări servicii între societățile pe care le administra, cu scopul de a se sustrage de la plata obligațiilor fiscale datorate statului. Totodată, acesta ar fi rambursat ilegal T.V.A. în valoare de peste 500.000 lei, în urma derulării unor tranzacții cu piese auto, produse publicitare și alimentare.În cauză, polițiștii efectuează cercetări față de bărbatul de 51 de ani din Sibiu sub aspectul săvârșirii mai multor infracțiuni de „evaziune fiscală”, fapte prevăzute de Legea 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.
CONSTANȚA
Un administrator și doi reprezentanți ai unor societăți comerciale sunt cercetați de polițiștii Serviciului de Investigare a Fraudelor din Constanța pentru evaziune fiscală și spălare de bani după ce au retras ilegal din conturile firmelor peste opt milioane de lei.
În cursul anului 2011, cei doi reprezentanți ai unei societăți comerciale din Constanța ar fi retras din conturile firmei 4.921.733 de lei, bani ce proveneau în mare parte de la alte două societăți comerciale. Operațiunile comerciale nu au fost declarate organelor fiscale teritoriale, existând indicii temeinice că cei doi ar fi săvârșit infracțiuni de spălare a banilor și evaziune fiscală.
Oamenii legii au stabilit că, în cursul aceluiași an, cea de-a treia persoană, administrator al unei alte societăți comerciale, ar fi virat în conturile firmei administrate de celelalte două persoane suma de 3.124.024 lei, fără a avea justificări temeinice și fără a raporta organelor fiscale relații comerciale cu această societate. Anchetatorii spun că și în acest caz există bănuiala rezonabilă că persoana în cauză ar fi săvârșit infracțiuni de spălare a banilor și evaziune fiscală.
GORJ
Trei patroni gorjeni s-au ales cu dosare penale pentru evaziune fiscală în urma controalelor desfășurate zilele trecute de către finanțiști. Acțiunile de inspecție fiscală derulate de către funcționarii Administrației Județene a Finanțelor Publice au scos la iveală fapte de evaziune fiscală al căror prejudiciu este de aproape un milion de lei. „În perioada 1-14 martie 2014, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj a efectuat 30 acțiuni de inspecție fiscală și 16 controale inopinate, încrucișate și cercetări la fața locului. Urmare a acestor acțiuni de inspecție fiscal, au fost constatate sume suplimentare la bugetul general consolidat în valoare totală de 1.539.477 lei, fiind totodată aplicate 14 amenzi contravenționale în valoare totală de 18.400 lei. Au fost dispuse măsuri legale ce constau în instituirea sechestrelor asiguratorii în vederea recuperării sumelor datorate de către contribuabili. Pentru combaterea fenomenului de evaziune fiscală, la un număr de trei contribuabili au fost întocmite sesizări penale privind încălcarea legislației fiscale pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, prejudiciul estimat fiind în sumă de 905.806 lei. De asemenea, au fost efectuate 10 inspecții fiscale în vederea soluționării deconturilor de taxă pe valoarea adăugată cu opțiune de rambursare, fiind respinsă la rambursare taxă pe valoarea adăugată în sumă de 132.109 lei”, se arată în raportul Administrației Județene a Finanțelor Publice, semnat de directorul Marin Ciumag.
SUCEAVA
La nivelul IPJ Suceava s-au dispus măsuri sporite pentru combaterea infracționalitații în toate sectoarele economico-sociale și pe linie de evaziune fiscală, fiind intensificate activitațile de cercetare penală în cauzele de natura economică. La data de 04.02.2014, la propunerea IPJ Suceava, Parchetul de pe langă Judecătoria Suceava a confirmat rezoluția de începere a urmăririi penale față de I.Petru, de 63 ani, din comuna Ipotești, U.Constantin, de 37 ani, din municipiul Suceava și P.Anton, de 39 ani, din orașul Siret, pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare. În sarcina învinuiților s-a reținut faptul că, în intervalul 31.03.2012 – 21.04.2012, în calitate de agenți de pază și gestionari stații carburanți auto din cadrul a două societați comerciale și-au insușit cantitatea de 7.140 litri de motorină, valoarea prejudiciului fiind de 41.227,87 lei, din care 23.463,37 lei recuperați.
Tot la data de 04.02.2014, la propunerea IPJ Suceava, Parchetul de pe langă Judecătoria Suceava a confirmat rezoluția de începere a urmăririi penale față de A.Loredana, de 38 ani si B.Maricica, de 41 ani, ambele din municipiul Suceava, pentru savarșirea infracțiunii de gestiune frauduloasă. În sarcina învinuitelor s-a reținut faptul că, în calitate de manipulante mărfuri la o societate comercială din Suceava, în perioada martie 2012 – ianuarie 2013, cu rea credință, cu ocazia gestionării mărfurilor existente la punctul de lucru, au pricinuit pagube societații în valoare de 37.564,79 lei.
TIMIȘOARA
Șase perchezitii au loc în Timișora, Jebel și Cireșu. Anchetatorii vorbesc de o rețea care se ocupă cu facturi contrafăcute primite de la romii din Strehaia. Prin metoda clasică, suspecții reușeau să înșele statul prin neplata obligațiilor fiscale. Printre cei vizați se numară și un consilier local și fiul său, cunoscuți oameni de afaceri din Jebel. De asemenea, mai este vizat în acest caz și preotul Petru Rosoca, fost primar în comuna Criciova. În total au loc 25 de percheziții în județele Mehedinți, Timiș și Gorj, în dosarul instrumentat de DIICOT Mehedinți. Mascații au descins și la clanurile de romi din Strehaia, cei care emiteau facturi de pe firme fantomă, documente ce erau mai apoi înregistrate în contabilitate pentru diminuarea veniturilor impozabile. Prejudiciul estimat este de 2 milioane de euro. Printre cei vizați se numără și un primar PSD, Nadi Covlea, din comuna Prunișor, județul Mehedinți. Anchetatorii au percheziționat și sediul primăriei din Prunișor.
4.5.Cazuri în care SRI a participat la acțiuni de combatere a evaziunii fiscale
În cadrul ANAF, se organizează și funcționează Garda Financiară, Autoritatea Națională a Vămilor, direcțiile generale ale finanțelor publice județene și Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București. ANAF este considerată principala instituție cu atribuții în aplicarea politicii de administrare fiscală și are misiunea de a asigura resursele pentru cheltuielile publice ale societății prin colectarea și administrarea eficace și eficientă a impozitelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat, precum și de a furniza informațiile fiscale necesare conturării politicii economice a Guvernului. Pentru aceasta ia în considerare respectarea a două principii: egalitatea contribuabililor în fața impozitului și eficiența colectării veniturilor bugetare. ANAF își îndeplinește misiunea acționând în baza a trei orientări prioritare: încurajarea conformării voluntare pentru prevenirea fraudei fiscale, prin diversificarea și creșterea calității serviciilor și asigurarea unor proceduri simplificate; combaterea fraudei prin promovarea unui control fiscal de calitate și orientat mai mult spre sectoarele cu risc ridicat de fraudă; eficacitate și eficiență crescută în activitatea de colectare a impozitelor, taxelor și contribuțiilor sociale, pentru a garanta veniturile bugetare necesare.
În urma perchezițiilor care au avut loc vineri, 8 iunie 2013, Serviciul de Combatere a Criminalității Organizate Satu Mare și Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, cu sprijinul informativ și tehnic al SRI, au efectuat 24 de percheziții în județele Satu Mare și Maramureș la sediile unor societăți comerciale și la domiciliile sau reședințele mai multor persoane, în scopul destructurării unei grupări cu preocupări infracționale pe linia evaziunii fiscale și a spălării banilor. În urma activităților desfășurate au fost ridicate 23 de unitați PC, trei laptop-uri, 1.930 euro, 283.500 forinți, 111.039 lei, 6.500 l alcool, 0,5 kg bijuterii de aur, trei ceasuri de mână de lux, precum și documente probante în cauză.
Procurorii Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul Teritorial Caraș-Severin, împreună cu lucrătorii din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Timișoara și ai Serviciilor de Combatere a Criminalității Organizate Caraș- Severin și Mehedinți, au efectuat un număr de 25 de percheziții domiciliare pe raza județelor Caraș-Severin, Mehedinți și Gorj în cadrul unei acțiuni vizând destructurarea unui grup infracțional organizat specializat în săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, fals, uz de fals și spălare de bani. Prejudiciul estimativ adus bugetului statului se ridică la suma de aproximativ 7 milioane lei. Suportul informativ a fost asigurat de SRI Caraș-Severin și SRI Mehedinți.
Procurorii din cadrul Parchetului de pe langa Tribunalul București împreună cu ofițerii de poliție judiciară de la Serviciul de Investigare a Fraudelor au efectuat marți, 17 decembrie 2013, 22 percheziții domiciliare, într-o cauză privind săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală și complicitate la evaziune fiscală. Persoanele vizate au efectuat numeroase achiziții de metale și pietre prețioase, atât de pe piața internă,cât și de pe teritoriul Turciei sau al altor state membre UE, pe care le-au comercializat prin intermediul punctelor de lucru ale unei societăți comerciale de profil controlate de aceștia din București, Craiova, Constanța, fara a înregistra în evidența contabilă a acestei societăți și fără a declara organelor fiscale operațiunile comerciale derulate, cauzând astfel bugetului de stat un prejudiciu în cuantum de aproximativ 2.000.000 lei. Activitățile au fost efectuate cu sprijinul de specialitate al Serviciului Român de Informații.
“Dacă Fiscul ar face mâine o inspecție fiscală la toate restaurantele din București, ar trebui să închidă în secunda doi 90% dintre localuri, deoarece majoritatea nu emit bonul fiscal.”
CONCLUZII
În România, modul de organizare a activității de inspecție fiscală, precum și desele modificări ale structurii a aparatului specializat în acest domeniu au avut un impact negativ asupra îndeplinirii eficiente a menirii activității de inspecție fiscală.
Dupa părerea mea, sistemul legislativ a fost foarte permisiv până la legea 50/2013, întrucât la nivelul anului 2005, mărimea medie a prejudiciului prin evaziune a fost de 8.000 euro/caz,sancțiunea prin închisoare era prevăzută pentru prejudiciile de peste 100.000 euro/caz, iar amenda se cifra la 65,1% din suma prejudiciată.
Multitudinea și povara obligațiilor impuse prin legile fiscale, au favorizat perpetuarea evaziunii fiscale. Cauzele evaziunii fiscale sunt multiple: prevederi legale ce favorizează eludarea fiscului, modul de aplicare a legilor ce permite sustragerea de la impozitare, contribuabilii care cu o mentalitate nesanatoasă recurg la felurite metode de a-și ascunde materialul impozabil, corupția organelor fiscale, repartizarea inechitabilă a cotelor de impozite pe grupe de venituri și categorii sociale. Sistemul de impozitare poate duce chiar la scăderea muncii, oamenii nu mai sunt impulsionați să presteze muncă suplimentară căci veniturile astfel câștigate le vor fi impozitate, ceea ce impulsionează munca la negru și implicit sustragerea de la impozite.
Pe lângă îmbunătățirea sistemului legislativ fiscal, în sensul adaptării la situația actuală a economiei și nu doar la nevoile ministerelor, consider că trebuie realizată și o educație fiscală a cetățenilor. O altă cauză care a favorizat dezvoltarea evaziunii fiscale și totodată a corupției au reprezentato schimbările de personal pe criterii politice în sistemul fiscal, aceasta fiind o practică comună în țările în curs de dezvoltare. Cel mai ușor pot să se eschiveze de la impozitare industriașii, comercianții, liber-profesioniștii, fermierii care își declară veniturile printr-o declație semnată doar de ei. Salariaților le este mult mai greu să se sustragă de la plata parțială sau integrală a impozitelor, caci lor li se impun impozitele pe baza unor declarații semnate de un terț-întreprinzător.
În sânul profesiunilor necomerciale, contabilii erau în capul listelor persoanelor urmărite, cu mai mult de 25% din condamnări. Aceste urmăriri erau fondate pe fapte de complicitate. În rândul liber profesioniștilor, evaziunea fiscală se concentra în rândul avocaților, medicilor și notarilor care împreună însemnau 45% din condamnările penale din acest sector.
“În unele cazuri, schimbările sunt atât de mari și importante, încât stabilitatea instituțiilor este zdruncinată. Acolo unde numărul și frecvența schimbărilor funcționarilor publici înregistrează mărimi ridicate, funcționarii văd pozițiile ocupate temporar ca oportunități pentru a se îmbogăți rapid. De obicei, funcționarii care sunt membri ai unui partid, servesc interesele politice ale acestuia, și nu interesele comunității.”De asemenea, lipsa unui control bine organizat, realizat de personal competent și corect duce adesea la formele cele mai mari de evaziune. Evaziunea fiscală este păgubitoare atât statului cât și contribuabilului. Statului pentru că îl lipsește de veniturile necesare îndeplinirii atribuțiilor sale esențiale, iar contribuabilului prin faptul că totalul impozitelor se distribuie pe o masă de venituri mai mică, îngreunând umerii celor care sunt corecți și plătesc aceste obligații. Fapt care îi determină și pe aceștia din urmă să ocolească legea când văd că aceasta este o practică obișnuită. De aceea, colaborarea S.R.I. în acțiunile instituțiilor de control ale statului este necesară, mai ales că sumele prejudiciate sunt enorme, cu am arătat în subcapitolul precedent, făcând din evaziunea fiscală o problemă majoră a societății noastre.
Consider că pentru a avea o reglementare coerentă și eficientă a măsurilor de combatere a evaziunii fiscale, trebuie avute în vedere câteva aspecte esențiale:
organele fiscale trebuie să stabilească taxele și impozitele în așa fel încât acestea să fie acceptabile pentru contribuabili;
certitudinea descoperirii faptei de evaziune fiscală are asupra contribuabilului un impact mai mare decât sancționarea penală;
creșterea nivelului de pregătire profesională a funcționarilor din cadrul organelor de control fiscal și stabilirea unui sistem transparent și echitabil de stimulente pentru aceștia;
trebuie găsite mecanisme “inteligente” care să determine contribuabilul să-și îndeplinească obligațiile fiscale constrâns de necesitatea desfășurării activității;
reglementarea infracțiunilor de evaziune fiscală trebuie să fie cât mai clară, accesibilă destinatarilor legii penale, astfel încât să fie evitate probleme de interpretare a legii.
instituirea la nivel național a unui sistem de evidență a persoanelor fizice sau juridice care nu-și achită datoriile exigibile
Evaziunea fiscală este mai mare acolo unde cetățenii manifestă mai puțină încredere în instituțiile de stat; iată de ce una din prerogativele principale ale statului ar trebui să fie crearea climatului de încredere și de îmbunătățire a imaginii funcționarului public.
BIBLIOGRAFIE
Cărți
Brașoveanu, I.V., Economia subterană și corupția, Ed. ASE, Bucureși, 2010
Brașoveanu, I.V., Bercea, G.D., Finanțe publice, Ed. Didactică și Pedagogică, 2006
Boroi, A., Cășuneanu, C., Reflecții asupra noii legi pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale
Corduneanu, C., Sistemul fiscal în știința finanțelor, Ed. Codecs, București, 1998
Dobrotă, G., Chirculescu,M.F., Analiza presiunii fiscal și parafiscale în România și Uniunea Europeană
Florescu, D., Coman, P., Bălașa, G., Fiscalitatea în România: doctrină, reglementare, jurisprudență, Ed. All Beck, București, 2005
Hoanță, N., Evaziunea fiscală, Editura Tribuna Economică, București, 1997
Lăcrița, G.N., Regimul accizelor, Ed. Tribuna Economică, București, 2000
Mănăilă, A., Companiile offshore sau evaziunea fiscală legală, Ed. All Beck, București, 2004
Mihăiescu, S.V., Controlul financiar în firme, bănci, instituții, Ed. Sedcom Libris, Iași, 2006
Mrejeru, T., Florescu, D., Safta, M., Evaziune fiscală- practică juridiciară, legislație aplicabilă, Ed. Tribuna Economică, București, 2000
Stoica, A., La granița cu lumea interlopă, Ed. Neverland, București, 2011
Șaguna, D.D., Drept financiar și fiscal, Ed. All Beck, București, 2003
Șaguna, D.D., Rotaru, P., Drept financiar și bugetar, Ed. All Beck, București, 2003
Șaguna, D.D., Tutungiu, M.E., Evaziunea fiscală, Ed. Oscar Print, București, 1995
Văcărel, I., Finanțe publice, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 2006
Vâșcu, B.T., Bugetul statului și agenții economici, Ed. Didactică și Pedagogică – R.A., București, 1997
Surse web
www.draganconstantin.finantare.ro
www.adevarul.ro
www.citynews.ro
www.b1.ro
www.gorjexclusiv.ro
www.opiniatimisoarei.ro
http://www.anaf.ro
www.satmareanul.net
www.hotnews.ro
www.wall-street.ro
www.blogponta.wordpress.com
Legi, hotărâri, ordonanțe
Legea nr. 50 / 2013, art. 4
O.G. nr.92/ 24 decembrie2003, privind aprobarea Codului de procedură fiscală, publicată în M.O. nr.941/29 decembrie 2003, republicată în M.Of. nr. 560/24 iunie 2004, cu modificările ulterioare
BIBLIOGRAFIE
Cărți
Brașoveanu, I.V., Economia subterană și corupția, Ed. ASE, Bucureși, 2010
Brașoveanu, I.V., Bercea, G.D., Finanțe publice, Ed. Didactică și Pedagogică, 2006
Boroi, A., Cășuneanu, C., Reflecții asupra noii legi pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale
Corduneanu, C., Sistemul fiscal în știința finanțelor, Ed. Codecs, București, 1998
Dobrotă, G., Chirculescu,M.F., Analiza presiunii fiscal și parafiscale în România și Uniunea Europeană
Florescu, D., Coman, P., Bălașa, G., Fiscalitatea în România: doctrină, reglementare, jurisprudență, Ed. All Beck, București, 2005
Hoanță, N., Evaziunea fiscală, Editura Tribuna Economică, București, 1997
Lăcrița, G.N., Regimul accizelor, Ed. Tribuna Economică, București, 2000
Mănăilă, A., Companiile offshore sau evaziunea fiscală legală, Ed. All Beck, București, 2004
Mihăiescu, S.V., Controlul financiar în firme, bănci, instituții, Ed. Sedcom Libris, Iași, 2006
Mrejeru, T., Florescu, D., Safta, M., Evaziune fiscală- practică juridiciară, legislație aplicabilă, Ed. Tribuna Economică, București, 2000
Stoica, A., La granița cu lumea interlopă, Ed. Neverland, București, 2011
Șaguna, D.D., Drept financiar și fiscal, Ed. All Beck, București, 2003
Șaguna, D.D., Rotaru, P., Drept financiar și bugetar, Ed. All Beck, București, 2003
Șaguna, D.D., Tutungiu, M.E., Evaziunea fiscală, Ed. Oscar Print, București, 1995
Văcărel, I., Finanțe publice, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 2006
Vâșcu, B.T., Bugetul statului și agenții economici, Ed. Didactică și Pedagogică – R.A., București, 1997
Surse web
www.draganconstantin.finantare.ro
www.adevarul.ro
www.citynews.ro
www.b1.ro
www.gorjexclusiv.ro
www.opiniatimisoarei.ro
http://www.anaf.ro
www.satmareanul.net
www.hotnews.ro
www.wall-street.ro
www.blogponta.wordpress.com
Legi, hotărâri, ordonanțe
Legea nr. 50 / 2013, art. 4
O.G. nr.92/ 24 decembrie2003, privind aprobarea Codului de procedură fiscală, publicată în M.O. nr.941/29 decembrie 2003, republicată în M.Of. nr. 560/24 iunie 2004, cu modificările ulterioare
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Evaziunea Fiscala Si Cai de Combatere a Acesteia.studiu de Caz Legile Evaziunii Fiscale. Cazuri de Evaziune Fiscala (ID: 139974)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.