Evaziunea Fiscala In Vama

Universitatea Babeș-Bolyai

Facultatea de Științe Politice , Administrative și ale Comunicării

Departamentul de Administrație Publică

Extensia Bistrița

Lucrarea de licență

Coordonator științific :

Conf. dr. Felicia Cornelia Macarie

Absolvent:

Zăgrean Carmen Diana

Bistrița

2016

Universitatea Babeș-Bolyai

Facultatea de Științe Politice , Administrative și ale Comunicării

Departamentul de Administrație Publică

Extensia Bistrița

Evaziunea Fiscală în vamă

Coordonator științific :

Conf. dr. Felicia Cornelia Macarie

Absolvent:

Zăgrean Carmen

Bistrița

2016

Cuprins:

CAPITOL PAGINA

Introducere ……………………………………………………………………………………………………………………..

I. Partea teoretică……………………………………………………………………………………………………………..

1.1. Definire și concepte de bază………………………………………………………………………………….

1.2. Evoluția istorică a fenomenului de evaziunea fiscală …………………………………………….

1.3. Clasificarea evaziunii fiscale………………………………………………………………………………..

1.4. Cauzele evaziunii fiscale………………………………………………………………………………………

1.5. Paradisurile fiscale…………………………………………………………………………………

1.5.1. Caracteristicile paradisurilor fiscale …………………………………………..

1.5.2. Avatajele utilizării paradisurior fiscale ………………………………………..

1.5.3. Societățile offshore în paradisurile fiscale…………………………………….

1.6. Evaziunea fiscală în România ………………………………………………………………..

1.6.1. Formele infracțiunilor de evaziune fiscală propriu-zise………………..

1.7. ANAF( Agenția națională de administrare fiscală)…………………………………

1.8. Procedurile vamale ………………………………………………………………………………..

II. Metodologia lucrării……………………………………………………………………………………..

III. Partea practică……………………………………………………………………………………………

3.1. Analiza datelor…………………………………………………………………………………….

3.2. Testarea ipotezelor cu ajutorul programului SPSS………………………………

IV. Concluzii și recomandări……………………………………………………………………………

ANEXE …………………………………………………………………………………………………

BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………………………………..

Lista tabelelor

DENUMIRE TABEL PAGINA

Tabel 3.1. Răspuns la întrebarea numărul 1……………………………………………….60

Tabel 3.2. Răspuns la întrebarea numărul 2……………………………………………….

Tabel 3.3. Răspuns la întrebarea numărul 3……………………………………………….

Tabel 3.4 Răspuns la întrebarea numărul 4………………………………………………..

Tabel 3.5.Răspuns la întrebarea numărul 5……………………………………………….

Tabel 3.5.Răspuns la întrebarea numărul 6……………………………………………….

Tabel 3.7.Răspuns la întrebarea numărul 7……………………………………………….

Tabel 3.8.Răspuns la întrebarea numărul 8………………………………………………..

Tabel 3.9.Răspuns la întrebarea numărul 9………………………………………………..

Tabel 3.10.Răspuns la întrebarea numărul 10…………………………………………….

Tabel 3.11.Răspuns la întrebarea numărul 11……………………………………………

Tabel 3.12.Răspuns la întrebarea numărul 12……………………………………………

Tabe1 3.l3.Răspuns la întrebarea numărul 13…………………………………………..

Tabel 3.14.Răspuns la întrebarea numărul 14…………………………………………….

Tabel 3.15.Răspuns la întrebarea numărul 15……………………………………………..

Tabel 3.16.Răspuns la întrebarea numărul 16……………………………………………….

Tabel 3.17.Răspuns la întrebarea numărul 17………………………………………………..

Tabel 3.18.Răspuns la întrebarea numărul 18……………………………………………….

Tabel 3.19.Tabel de asociere a întrebărilor 3 și 4………………………………….

Tabel 3.20. Chi-Square Tests- ipoteza 1……………………………………………..

Tabel 3.21.Symmetric Measures- ipoteza 1…………………………………………

Tabel 3.22. Tabel asociere întrebările 7 și 8………………………………………….

Tabel 3.23. Chi-Square Tests- ipoteza 2……………………………………………….

Tabel 3.24. Symmetric Measures – ipoteza 2………………………………………….

Tabel 3.25. Tabel de asociere întrebările 14 șu 15……………………………………..

Tabel 3.26. Chi-Square Tests – ipoteza 3………………………………………………….

Tabel 3.27. Symmetric Measures- ipoteza 3………………………………………………

Tabel 3.28. Tabel de asociere întrebările 16 și 17………………………………………

Tabel 3.29. Chi-Square Tests – ipoteza 4………………………………………………….

Tabel 3.30. Symmetric Measures- ipoteza 4…………………………………………….

Introducere

În această lucrare doresc să prezint fenomenul de evaziune fiscală în vamă . Este un domeniu din ce în ce mai cercetat , deoarece s-a ajuns la concluzia că sunt foarte multe pierderi financiare folosind metodele acestui fenomen . În cadrul vămii , care are statut special , sunt o serie de metode de evaziune fiscală practicate de agenții economici. Pentru că s-a ajuns într-o situație greu de controlat s-a înființat în 2013 Agenția Națională De Administrare Fiscală, care a preluat Garda Financiară , având atribuții largi care acoperă domenii generale , financiare vamale, prevenire, descoperire precum și combaterea evaziunii fiscale.

În primul capitol am prezentat evoluția acestui fenomen , care într-un fel sau altul se practică din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre, clasificarea acestui fenomen , cauzele precum și paradisurile fiscale , incluzând caracteristicile acestor paradisuri fiscale , avantajele utilizării lor și nu în ultimul rând societățile offshore .

În cadrul subcapitolului " Evaziunea fiscală în România" , am prezentat principalele forme de evaziune fiscală , precum și cele mai frecvente situații de evaziune cu care se confruntă agenții ANAF-ului .

Ultimul subcapitol , al primei părți " Procedurile vamale", este foarte important , deoarece am prezentat o parte din operațiunile vamale , situațiile efective care sunt susceptibile de a crea fenomenul de evaziune fiscală . Foarte multe lucruri s-au schimbat în ultimii ani , schimbări în bine , care ne întăresc încrederea în oficialităti , încredere prin care își câștigă respectul.

Metodologia lucrării este prezentată în capitolul II , care prezintă perspectiva vamală privind acest fenomen , ipotezele , variabilele independente , precum și măsurarea lor .

Capitolul III, cuprinde partea practică , care este realizată cu ajutorul programului SPSS, prezentând explicațiile corespunzătoare fiecărei întrebări în parte , din chestionarul folosit!

Capitolul I. Partea teoretică

1.1. Definire și concepte de bază.

Fenomenul evaziunii fiscale este unul printre cele mai periculoase situații cu care se confruntă statele lumii. Pentru a explica acest fenomen trebuie început de la sursă , să ne răspundem la câteva întrebări : Cine fraudează statul ? , De ce fraudează statul?, Cum fraudează statul ?

Viața cetățenilor unui stat depinde de modul în care guvernul gestionează resursele proprii, ceea ce ne duce cu gândul la felul în care acesta gestionează bugetul . În momentul în care statul nu oferă siguranță, protecție , un trai mai bun , cetățeanul începe să se descurce singur . Ce înseamnă să se descurce singur ? În câteva cuvinte , să fraudeze statul. Sunt foarte bine cunoscute vestitele vorbe , "îți merge bine numai dacă înșeli statul". Din păcate acest fenomen a luat amploare de proporții mari , iar oficialii se luptă din răsputeri să-l elimine . După păreria mea este o chestiune de logică, țara asta nu va putea ieși de sub acest văl al înșelăciunii până când nivelul de viață nu se va ridica . Ce înseamnă aceasta? Este foarte simplu , salariul mediu trebuie calculat în așa fel încât orice om să se poată descurca . De ce în unele părți ale lumii oamenii dacă muncesc , fiind singura condiție necesară , pot avea un trai decent , în domenii cum ar fi construcții , menaj, restaurant mai exact munca de jos .Stalele Unite ale Americii este unul din țările care exemplifică acest lucru . După cum am spus nu putem toți să fim politicieni și oameni de afaceri , trebuie să existe un echilibru , ca oamenii din toate domeniile să poată avea o viață normală.

Doresc să încep această cercetare prin citatul următor:

” Spiritul de evaziune fiscală se naște din simplul joc al interesului ( …) această mentalitate există la omul cel mai cinstit ; unii cărora nici nu le-ar veni vreodată ideea cea mai nedelicată asupra proprietății aproapelui , se vor sustrage de la îndatoririle lor față de fisc fără nici o ezitare"

Din păcate această afirmație se confirmă din ce în ce mai mult în zilele noastre. Oamenii nu mai sunt mulțumiți cu prejudicierea unor patrimonii individuale care n-ar aduce gâștiguri foarte mari , trece mai departe la evaziunea patrimoniului statului unde gâștigurile sunt mari și riscul se merită.

Fenomenului evaziunii fiscale îi putem atribui termenul de "universalitate" deoarece apare în toate tipurile de societate și clase sociale. Apare din cele mai vechi timpuri, pe vremea când Platon făcea referiri la " desconspirarea evazioniștilor" prin prezența unei " pietre găurite în care se aruncau denunțuri privind persoanele care practicau evaziunea fiscală".

Evaziunea fiscală este corelată cu apariția taxelor și impozitelor . Este considerat un " rău necesar ", " un răspuns al contribuabilului în raport de acțiunea de constrângere a statului ".

O altă perspectivă a evaziunii fiscale pe care au relatat-o autorii Aniței și Lazăr în cartea despre "Evaziune fiscală și infracțiune" , ar fi din punct de vedere religios, care privește acest fenomen un " păcat" caracteristic lumii moderne . În Biblie , Isus face referire la faptul că poporul trebuie să plătească taxe Cezarului și spune : " Dați Cezarului ce este al Cezarului și lui Dumnezeu ce este a lui Dumnezeu". Din păcate nu se specifică " obiectul de dat " de unde o multitudine de polemici din acest punct de vedere .

Evaziunea fiscală este o chestiune de moralitate . În zilele noastre banul a ajuns să conducă viețile oamenilor , fiecare fiind preocupat de mărimea avuției strânse. N. Hoanță în cartea sa despre "Evaziunea fiscală" relatează faptul că nu există stat care să nu-și dorească eradicarea evaziunii fiscale , din păcate sunt multe care întâmpină această problemă, lupta lor fiind doar în aparență , văd cetățeanul prin descrierea următoare : " să fie tânăr, fumător, să mănânce mult mai des în afara cadrului familial , să consume băuturi alcoolice , iar în final să trăiască foarte puțin după pensionare ".

Dintr-o altă perspectivă contribuabilul este sătul de taxe și impozite și adoptă alternativa părăsirii țării pentru a se stabili într-un alt stat. Expresia votează cu picioarele, este relevantă din acest punct de vedere . În zilele noastre acest fenomen este foarte întâlnit , cred că în orice familie din România este un membru plecat din țară, la muncă, fiind suprasaturat de taxele și impozitele mari , salariile minime cu care nu poți să te descurci , legislația greoaie și ambiguă , un total haos care împinge tinerii să plece din țară.

Concluzia la care poți ajunge este că nu se vrea, nu se dorește , ca această țară să fie prosperă , să aibă cetățeni mulțumiți și sănătoși. Este adevărat că în societatea noastră predomină ignoranța , cetățenii pot să schimbe foarte multe lucruri , dar sunt educați în acest spirit , de complacere , de victimizare , nefăcând nimic în schimb.

Un studiu realizat în 33 de state ,relatat de către Robert W. McGee și Michael Taylor, doi cercetători americani , în lucrarea " Tax evasion and ethics", privitor la etica acestui fenomen ,

relatează faptul că femeile sunt mai puțin de acord cu evaziunea fiscală decât bărbații, că persoanele de peste 50 de ani sunt mai incoruptibili în ceea ce privește evaziunea fiscală în comparație cu generația tânără, iar persoanele cu o educație mai bună și un trai de viață mai ridicat , condamnă mai puțin acest fenomen față de cei care nu au o educație pe măsură și un nivel de trai scăzut. În același context IMM-urile sunt mai predispuse la acest fenomen decât corporațiile internaționale de unde dorința de a rămâne pe piață.

Analizând acest fenomen din perspectiva științei fizice , " nu putem fi decât de acord că atunci când o sarcină fiscală apasă prea greu asupra unei materii impozabile , firesc aceasta tinde să scape greutății fiscale prea mari ". Și omul se confruntă cu aceași problemă , eterna confruntare dualistă " plăcere – cost" . Orice persoană dorește să achiziționeze ceva , cu costuri cât mai mici sau dacă se poate zero.

Acest fenomen este întâlnit în toate ramurile și departamentele unui stat. Afectează economia , departamentul juridic, cel politic , componenta teologică , morală și chiar fizică. Singura accepțiune în care s-ar putea scăpa de acest fenomen , ar fi situația în care statul n-ar mai avea taxe și impozite , o ipoteză ireală. După cum Benjamin Franklin , în anul 1789, spune în scrisoarea sa către Jean-Baptiste Leroy că : " nimic în această lume nu este mai sigur ca moartea și taxele".

Cetățeanul care abordează acest fenomen , este comparat cu " homo oeconomicus", contribuabilul perfect rațional , a cărui acțiune este în contextul atingerii confortului propriu , din păcate atins cu imoralitate . Individul în cauză nu plătește impozite sau plătește impozite reduse , nu-și declară veniturile , efectiv nu informează statul referitor la acestea .

Trebuie să recunoaștem că noi românii suntem foarte inventivi . Am avut ocazia de a discuta cu un agent al agenției ANAF , iar ultima invenție a românilor este punerea în funcția de conducere , mai exact o funcție de asociat unic , o persoană juridică de naționalite străină , astfel aceasta în caz de insolvență , dispare , iar posesorul real al firmei respective este absolvit de orice taxă , penalitate sau răspundere .

Din punct de vedere vamal , agenții economici , sunt un fel de clienți , în fața statului , la începutul activității lor în cadrul vămii , nu știu exact ce presupune acest proces, sunt confuzi și foarte reținuți , dar odată ce volumul activității lor crește , știu exact ce trebuie să facă , demersurile corespunzătoare bunurilor importate sau exportate , iar comunicarea cu vameșii este mult mai calmă , acțiuni pe care un client fidel la un magazin le-ar înterprinde.

Țelul Uniunii Europene a fost de a reduce acest fenomen , dar dimpotrivă a dus la creșterea fenomenului evazionist , prin " libera circulație a bunurilor , serviciilor , persoanelor și capitalului ". Pentru statul român ,intrarea în Uniunea Europeană a fost o schimbare radicală , în primul rând mă refer la libera circulație a persoanelor , care ne-a scos din vălul care era peste noi ca și nație . E foarte important să vezi cum trăiesc și alte civilizații , să înțelegi că societatea este formată din oameni și noi suntem ceea ce creăm . De ce în unele state , de exemplu SUA , oamenii sunt tratați egal , indiferent de locul de muncă , de mașina care o dețin sau alte bunuri care l-ar putea eclipsa chiar. Noi așteptăm schimbări , dar este imposibil ca oamenii educați tot de comuniști , să poată să vadă lucrurile diferit , așa că avem de așteptat mulțu ani până când vom avea și simți schimbări considerabile.

Din punct de vedere vamal , înainte de 2007, era o nebuloasă totală , corupția ca o floare în faza de înflorire iar activitatea vameșilor și a declaranților vamali peste puterile proprii. Sume mărețe care se făceau zilnic din vămuirea mărfii , prioritare fiind acelea pentru care se plătea mai mult sau care aveau cunoștințe mai multe . După intrarea în UE , lucrurile s-au schimbat , posturile s-au restructurat iar activitatea vameșilor , respectiv declaranților vamali s-a micșorat considerabil . După cum am mai relatat românii sunt foarte inventivi și au reușit de multe ori să eludeze legea.

Nadia C. Aniței și Roxana E. Lazăr în cartea despre "Evaziune fiscală între legalitate și infracțiune "relatează cauzele evaziunii fiscale în România care sunt existența pieței negre , corupția și nerespectatea legislației financiare . Piața neagră este susținută , deoarece oamenii nu mai plătesc pe sumele respective impozite , corupția s-a încurajat datorită salariilor mici și imposibilatea de supraviețuire în aceste condiții , iar legislația financiară este ambiguă , foarte greu sa-i ti pasul. Cu totul că s-a micșorat TVa-ul , este un efort destul de mare , de exemplu pentru o firmă proaspăt înfințată , care nu are rulaj , să plătească din buzunar aceste taxe.

Corupția care este un subiect foarte important în cadrul evaziunii fiscale , cu totul că intră în alta categorie în contextul ilegalității , aceasta duce spre a creea acest fenomen . Este un subiect tabu despre care nimeni nu vorbește dar toată lumea știe , despre faptul că și în ziua de azi se aplică nepotismul și șpaga . Sunt câteva firme mari care prin însuși dimensiunea activității sale a reușit să se impună și să depășească aceste cerințe care este edevărat , încep să dispară din instituții și de ce nu din toate domeniile care presupun prestări servicii.

Până când nu o să existe o echitate între autorități , care trebuie să respecte alegătorii , iar aceștia din urmă să învețe să respecte autoritățile , acest fenomen o să continue fără a putea fi diminuat . O primă soluție ar fi reglementarea clară a taxelor și impozitelor , ratele să fie mai mici iar pedepsele pentru încălcarea dispozițiilor fiscale să fie mai clare și mai puțin ambigue , ar fi o soluție împotriva evaziunii fiscale, care este îndreptat împotriva dreptului omului , la securitatea socială , la educație.

În ceea ce privește legislația vamală în ultima vreme s-au schimbat foarte multe lucruri , atât din punct de vedere procedural cât și informațional . Trebuie să recunosc că nu suntem pregătiți de schimbări mari. Foarte bine că încercam să facem față schimbărilor aduse o dată cu intrarea în UE și să ținem pasul cu celelate state , dar legiferatorii ar trebui să fie conștienți că aceste schimbări trebuie susținute . Un exemplu concludent este faptul că de la 1 Mai a intrat în vigoare noul Cod Vamal al Uniunii Europene , iar una din prevederile acestuia este neintroducerea în sistem a notificările de către declaranții vamali , acestea se întocmesc în scopul intrării în posesie cât mai repede posibil a mărfii , în caz contrar agenții economici erau nevoiți să aștepte până la încheierea procedurii de vămuire care de multe ori era anevoioasă. Bineînțeles această procedura a notificării este abordată de firmele mari care au întocmit o documentație corespunzătore și au primit o autorizație ( AEO ) , care îi conferă statutul de operator economic autorizat , în temeiul căreia pot să abordeze această procedură . Această autorizație îi conferă agentului economic o sumedenie de beneficii , cum ar fi :

simplificări vamale;

reducerea numărului de controale fizice și documentare ;

prioritatea transportatorilor în cazul selectării pentru control;

prioritate în punctele de ieșire din Comunitate ;

Autoritățile vamale nu sunt pregătite pentru această schimbare , sistemul informatic este în continuare neschimbat, iar explicația lor este că notificările se vor introduce până când sistemul va fi pregătit pentru această schimbare. Este foarte adevărat , dacă autoritățile ar urma fiecare demers așa cum scrie la carte cred că procedurile ar fi și mai îngreunate . Foarte mult contează cuantumul activității vamale , cu cât are mai multe proceduri cu atât este mai de încredere , suspiciunea conduce de multe ori la demersutri greoaie.

Ca și o concluzie , pentru a putea schimba ceva trebuie în primul rând să se analizeze modul de abordare intern al acestui fenomen , altfel este foarte greu să vii cu soluții neștiind exact sursele. " Metodele de evaziune se schimbă cu o rapiditate uimitoare , și că noile metode trebuie *adoptate cu aceeași probă" , spune sir Austen Chamberlain , care explică de ce trebuie speculate metodele pentru a venii cu soluții.

În anul 1994 pentru prima și singura data s-a definit evaziunea fiscală prin legea nr. 87 care , spune că aceasta reprezintă ” sustragerea prin orice mijloace , în intregime sau în parte , de la plata impozitelor și a altor sume datorate bugetului asigurărilor sociale de stat și fondurilor speciale extrabugetare de către persoane fizice sau juridice , române sau străine , denumite în continuare contribuabili”. Această lege a fost modificată prin legea 241/1994 , ” de prevenire și combatere a evaziunii fiscale ”.

1.2. Evoluția istorică a fenomenului de evaziune fiscală.

Orice stat modern este descris printr-un sistem fiscal cu un randament ridicat și susținere din partea cetățenilor. " Ceea ce deosebește o țară aflată în progres de una aflată în declin este , în bună măsură , preferința arătată construirii viitorului. Această preferință se măsoară prin impozite , împrumuturi și rata dobânzilor. "

România este într-o situație delicată din acest punct de vedere . Să începem cu impozitul pe profit care este 16% , cum se poate descurca o firmă proaspăt înfințată să plătească acest impozit? Un progres ar fi micșorarea taxei pe valoare adăugată ( TVA-ul) , de la 24% la 20%. Criza economică începând cu anul 2007 , a produs un oarecare scepticism din partea băncilor , în ceea ce privește împrumuturile bancare , fiind foarte greu de obținut , o condiție esențială este existența unui contract de muncă nedeterminat și un salar mult peste minimum pe economie , toate acestea conducănd la instabilitate și incertitudine financiară .

Nicolae Hoanță în cartea sa despre "Evaziunea fiscală" Ed. a II-a consideră că România poate vorbi de un progres doar când a intrat în aria sistemului capitalist, ajutată mult de prevederile Regulamentului Organic . O data cu reformele din 1918 care înlătură influențele regimului feudal , putem vorbi de o Românie mai stabilă , mai organizată. Astfel , Nicolae Hoanță ne descrie sistemul fiscal în România delimitat în următoarele perioade:

Perioada până la Regulamentele organice din Muntenia și Moldova ( 1831-1832) .

Perioada de la Regulamentele organice până la Convenția de la Paris ( 7/19 august 1858).

Perioada cuprinsă între domnia lui A. I. Cuza și primul război mondial.

Perioada interbelică ( 1919-1940).

Perioada " finanțelor comuniste" ale României (1948-1989).

Perioada " postdecembristă " care începe cu anul 1990.

Primele dări în bani , primul impozit care apare în trecutul poporului român , este "taxa vamală " care era impusă la granițele Voievodatului , la granițele județelor și barierele orașelor. Pe vremea lui Mircea cel Bătrân apare și " dijma" care se percepea în natură . Pe urmă apare " birul" , în bani , se percepea în funcție de posibilitățile financiare ale fiecăruia , era o dare personală , prestat doar de "poporul de jos". Pentru strângerea acestor impozite erau însărcinați cățiva oameni , acest obicei petrecându-se pe vremea lui Duca Vodă ( 1673-1678), obicei implementat după " închinarea la turci".Ca și concluzie în secolul XV , existau următoarele impozite : birul, taxa vamală și dijma.

Din datele relatate mai sus conchidem faptul că sistemul fiscal are origini încă din secolul al XVII-lea , iar cu precădere taxa vamală care era impusă la importul , respectiv exportul de mărfuri . Dacă ne întoarcem în timp , de mult pe vremea lui Isus sugestivă este și pilda "Vameșul și Fariseul " care ne demonstrează vechimea și existența acestui domeniu . Pe lângă taxa vamală avem dijma care reprezenta a zecea parte din produsele principale , pe care țăranul român trebuia să le dea proprietarului pamântului. Birul pe de altă parte este o dare în bani , impusă de domnie tăranilor aflați în domeniul respectiv.

În secolul XVI pe lângă impozitele enumerate mai sus avem :" găinăritul ( dare pe fiecare pasăre în parte) , vama de cosit și văcăritul ( dare pe fiecare vită în parte) ." Dacă cineva nu plătea birul , trebuia sa-l plătească proprietarul pământului , iar acela care-l plătea avea drept asupra bunurilor persoanei care n-a plătit.

Din cele mai vechi timpuri s-a impus acest mod de a răspunde pentru faptul că nu reușești să-ți plătești dările către proprietar, procedeu care a fost preluat de bănci în zilele noastre , nu reușești să-ți plătești ratele , banca îți confoscă bunul respectiv și-l pune la licitație . Totuși de anul acesta avem o lege care nu mai oblică persoana în cauză să-și plătească împrumutul și după confiscarea lui , era o situație care a dus foarte mulți oameni la disperare .

In seculul XVII apar mai multe schimbări : birul sub alta formă ( rupta) , avem alte dări apărute în natură cum ar fi văcăritul , fumăritul( dare pe fiecare coș de fum) , tutunăritul ( dare pe fiecare parcelă de pamânt cultivată cu tutun) , desetina ( dare de zece la sută din recoltă ) , pogonăritul( dare pe fiecare parcelă de pamânt cultivată). În această perioadă apare pentru prima dată "suma de plată " și "termenul de plată". Bineînțeles toate acestea erau la nivel teoretic , în practică toate erau la fel , adică același sistem de impunere și percepere .

Foarte multe impuneri asupra țăranilor , perioadă foarte grea pentru clasa de jos , care a fost exploatată la maximum. Noi , românii suntem recunoscuți prin iscusința de care dăm dovadă , avem angajați în toate domeniile , construcții , restaurant , menaj , precum și în alte domenii precum medical , învățământ , " white colar jobs" . La ca mai mare firmă de software din lume Microsoft care se află în SUA , în statul Washington , a doua limbă vorbită este limba română .

Următoarea perioadă a secolului XVIII, avem un impozit personal ( " capitația") numit " sferturi" , care se putea plăti în "patru sferturi trimestriale".

Trăind vremurile de astăzi constat că poporul român a fost din cele mai vechi timpuri supus , încercat , umilit , rabdând cu încredere că vremurile vor fi mai bune. Vorbele consulului Angliei , Wilkinson , care spunea că "nu există un popor în lume care să fie mai apăsat de despotism și copleșit de dări ca țăranul român din Muntenia și Moldova, și nimeni nu ar putea suferi cu aceeași răbdare și aceeași resemnare ca dânsul, nici chiar jumătate din sarcinile ce apăsau asupra lui".

Abia în secolul XIX apar primele dări în bani( impozite propriuzise), un subiect dezbătut atât în Franța , din punct de vedere al "legalității , legitimității și influenței sociale" , și Germania unde se condamnau impozitele ridicate cât și în Anglia unde se susțineau accizele .

Franța și Germania au fost cele care , după cel de al doilea război mondial au încercat să creeze o stabilitate , începând cu înfințarea Uniunii Europene , prin tratate și acorduri , țelul lor a fost de a creea o Europă mai stabilă atât din punct de vedere economic și politic cât și fiscal. Ele au luptat pentru o Europă stabilă , au militat pentru o liberă circulație a mărfurilor , serviciilor și a cetățenilor , reușind să creeze o cetățenie unică , o monedă unică , instituții comunitare , o piață unică și nu în ultimul rând au luptat pentru drepturile cetățeanului european .

Nicolae Hoanță în lucrarea sa despre " Evaziunea fiscală " Ed. a II-a ne relatează faptul că , Constantin Mavrocordat în timpul domniei sale în Muntenia , anul 1793, a reușit reformarea acestui sistem fiscal prin "transformarea impozitului direct numit capitațiune , dintr-un impozit de repartiție într-unul de cotitate". Deasemenea s-a impus și cunoașterea anticipată a contribuabililor , a dărilor pe care le aveau de prestat.

Constantin Mavrocordat a fost un om învățat care a încercat să scoată țăranii de sub dominația boierilor , sau cel puțin a încercat să creeze un sistem de fiscalitate mai corect și mai accesibil. Capitațiunea era o taxă pe cap de locuitor care trebuia plătită indiferent de bunurile pe care le dețineai , reușind s-o tranforme într-un impozit care se plătea în funcție de avere , mai exact o cotă parte din avuție, care astăzi este înlocuit de contribuția mobiliară și personală.

Hoanță ne descrie o parte din măsurile care le-a întreprins Constantin Mavrocordat deși nu au fost aplicate în realitate:

" A obligat pe toți capii de familie – cu excepția boierilor -la plata birului la 10 lei/an , în patru sferturi".

"A declarat pe țărani (contribuabili) responsabili numai pentru partea lor contribuție".

" A suprimat văcăritul , pogonăritul , ploconul bairamului , pescherul(tributul) din sarcina boierilor și dările extraordinare(ploconul steagului, ploconul mucarelului).

" A mărit venitul țării care era obținut prin organizarea de licitații".

" A stabilit că funționarii statului sa fie plătiți din casa statului ( bugetul acestuia).

" A redus numărul funcționarilor mici și i-a impus la plata birului".

" A mărit unele dări ca: oieritul, vinăritul,dijmăritul."

Cele prezentate mai sus au fost relatate de N. Hoanță în cartea sa despre " Evaziune fiscală " Ed. a II-a , fiind cele mai importante schimbări din acele vremuri pe teritoriul Munteniei . Cativa termeni care trebuie explicați ar fi : văcăritul care semnifică o dare pentru fiecare vită în parte ; pogonăritul , era o dare pentru fiecare parcelă de tutun , viță de vie și porumb ; ploconul bairamului , era specific turcesc , deoarece această dare semnifica o sărbătoare turcească și trebuia prezentată anual otomanilor ; oieritul era dare în bani sau natură pe turmele de oi ; vinăritul o dare percepută în vin iar în cele din urmă dijmăritul o dare pentru stupi și porci.

Constantin Mavrocordat a încercat " să aplice pricipiile generalității , proporționalității și al răspunderii individuale".Din păcate nu e reușit să mențină toate aceste prevederi, deoarece domnitorii care au urmat au ignorat principiile sale , schimbând planul acestuia în favoarea acoperirii cheltuielilor țării..

Astfel în anul 1832 s-a impus " sistemul de impozit înființat de Regulamentul Organic". Acest regulament a încercat impunerea egală a tuturor contribuabililor și nu arbitrar cum se obișnuia .În acest document care era considerat prima "Constituție românească" se specifica:

"Să strice și să desputernicească orice bir și dajdie pentru fiecare an".

"Să hotărască neapăratele cheltuieli ale statului pentru fiecare an ".

" Să hotărască birurile și toate veniturile care se vor strânge de acum înainte , și se vor rândui a întâmpina cheltuielile anului ".

" Să așeze reguli hotărâtoare și nestrămutate pentru catagrafii ( recensământ -n.n.) și împărțirea birului și a dajdiilor".

" Să hotărască rânduiala ce trebuie să se păstreze la strângerea birului și a celorlalte ramuri de venituri ale statului ".

" Să așeze chipul cu care Cassa Visteriei să-și dea socoteală".

Acest Regulament organic a fost prima unificare fiscală a țărilor românești , Muntenia și Moldova , înainte totuși de unirea politică. O perioadă deosebit de importantă , un început promițător pentru drumul lung pe care-l au de parcurs din punct de vedere al fiscalității. Deasemenea ,o perioadă foarte importantă în evoluția voievoadatelor românești ,Moldova și Tara Românească , care deși erau sub suzeranitate turcă , au fost autonome și au reușit să se unească în 1859 , acest eveniment care este cunoscut sub denumirea Mica Unire , devenind Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești.

Cu toate încercările de a aduce egalitatate deplină în fața impozitelor, totuși boierii nu plăteau nici un impozit direct, astfel prin Tratatul de la Paris din 1856, se impune egalitatea tuturor românilor . Convenția de la Paris din anul 1858, specifica clar "că toți cetățenii sunt egali în fața legilor și a impozitelor". În sfârșit un act oficial care conferă țăranilor români egalitate și libertate . Este primul tratat care aduce această noutate și este baza a domniilor viitoare .

Hoanță ne descrie căteva abordări a domniilor viitore . Odată cu venirea lui A. I. Cuza la domnie acesta a trebuit să respecte Convenția de la Paris și Regulamentul Organic .În anul 1862 , s-a încercat "unificarea administrativă" , unirea fiscală a acelor doua Principate. Pe urmă venirea lui Carol de Hohenzollern în anul 1866 s-au construit căi ferate , agricultura a început să prindă viață , industria înflorește iar impozitele sunt înlocuite cu unele moderne.

Între anii 1866-1916, România mică era constituită din următoarele impozite :

impozite directe care constau în impozit pe clădiri , funciar-agricol, compliemntar , pe salar, asupra venitului, căile de comunicații precum și taxele militare.

impozite indirecte : taxele de timbru și înregistrare , impozitul pe băuturile spirtoase,impozitul pe vii și vama.

impozite pe consumație asupra zahărului , produselor petroliere și impozitul pe spectacole.

monopolurile statului asupra sării, tutunului , chibriturilor, cărților de joc, prafului de pușcă și hârtiei de țigarete.

impozitele locale .

Sistemul fiscal românesc între cele doua războaie mondiale a susținut statul român prin veniturile sale economice. Toate aceste impozite și taxe au ajutat foarte mult România mai ales după unire , dar cu tot acest ajutor a fost nevoie de o reformă a sistemului fiscal , deoarece nu mai se acopereau nevoile, iar statul se afla în datorie externă.

În perioada comunistă ( 1948-1989) , care se știe foarte bine că n-a fost o perioadă de asalt a României , s-a urmărit eliminarea capitalismului, s-au impus impozite asupra propietății ,care nu aparțimeau statului, iar în cele din urmă trenbuie să specificăm că sistemul fiscal nu a jucat un rol important în sistemul economic.

Trebuie specificat că în data de 12 aprilie 1989 , președintele României , Nicolae Ceaușescu a anunțat faptul că România " nu mai plătește tribut nimănui " , în concluzie România a fost singura țară care și-a plătit toate dările către FMI și alte țări creditoare, la momentul acela .

În altă ordine de idei sistemul fiscal în România , în primul rând are nevoie de o "construire", "organizare", înainte de a se pune problema unei reforme fiscale. Din acest punct de vedere facem referire la perioada de după 1989, când nu au existat impozitele fundamentale ( impozitul pe salarii, pe profit, impozitul pe avere..).

Nicolae Hoanță , în lucrarea sa "Evaziunea fiscală " , Ediția a II-a, sugerează următoarele trei demersuri pentru organizarea unui sistem fiscal:

a) "Stabilirea fundamentelor sale , a principiilor , a opțiunilor fundamentale".

b) "Precizarea unui spațiu teritorial".

c) "Să fie făcut operațional dotându-l cu tehnicile corespunzătoare".

În România , în perioada de după 1989 era îndeplinit doar punctul b), în timp ce celelalte nici în ziua de astăzi nu putem spune că sunt finalizate sau îndeplinite. Nicolae Hoanță specifică măsurile care au fost intreprinse :

a) reforma impozitului pe valoare adăugată;

b) impozitul pe profit;

c) impozitul pe salar;

d) impozitul pe dividende;

e) un nou sistem de taxe vamale;

În România , la ora actuală, este nevoie de foarte multă muncă din partea oficialilor. În primul rând ei sunt un exemplu pentru contribuabili , e absurd să ai pretenția ca oamenii sa respectele legile , când tu ca și parte integrantă a acesteia nu faci asta.

S-a făcut totuși un progres , prin apariția celor două coduri , fiscal și de procedură fiscal, în 2003, dar nu deplin deoarece este nevoie de "componente solide" prin intermediul cărora mecanismele fiscale să funcționeze firesc. Este nevoie de o economie mai puternică , de conștientizarea contribuabilului de a plăti impozite care ar ajuta la structura sistemului fiscal și mai ales la alocarea eficientă a resurselor bugetare.

În anul 2016, în zilele noastre , ceea ce se îmtâmplă în politică este deplorant. Oficialii care ar trebui să susțină , ajute această țară , au sustras milioane de euro de la stat , implicit de la contribuabili , pe când aceștia din urmă trăiesc cu salarii minime și pensii derizorii . În acest context cum poate un cetățean să plătească dările către stat cu "consimțamânt mai mare".

1.3. Clasificarea evaziunii fiscale

O clasificare a evaziunii fiscale o face Nadia Cerasela Aniței și Roxana Elena Lazăr în

" Evaziunea fiscală între legalitate și infracțiune" , relațând faptul că există mai multe criterii în funcție de care se clasifică evaziunea fiscală . Acestea sunt:"modalitatea în care se procedează la aplicarea impozitelor și taxelor , criteriul ariei geografice , complexitatea mijloacelor folosite , întinderea în timp a acesteia".

I . Privind primul criteriu evaziunea fiscală îmbracă doua forme:

a) Evaziunea fiscală legală se realizează atunci când o parte din venituri sau avere sunt ferite de la impunere .Contribuabilul încearcă să se plaseze într-o situație favorabilă în ceea ce privește avantajele oferite de lege. Metodele cele mai folosite sunt următoarele: investirea profitului realizat în achiziționarea mașinilor sau echipamentelor tehnice în cazul în care statul a stabilit reducerea impozitului pe profit, în cazul donațiilor caritabile, decontarea cheltuielilor de protocol , situația în care salariații profită de avantajele pe care le au ( mașină de serviciu și decontarea cheltuielilor profesionale) , precum și societățile comereciale off-shore.

În consecință evaziunea fiscală „ licită ” este acea evaziune , în care sunt utilizate niște ” portițe ” , iar prin exploatarea lor vor conduce la neplata unor obligații către stat. În concluzie acest fel de evaziune nu este efectul încălcării legii ci al respectării ei. Pentru a explica mai clar acest fenomen , Dr. Emil Dinga spune că în cazul evaziunii fiscale ” licite” avem de-a face cu o situație de conjuncție dintre o competență ( competența contribuabilului de a alege situația cea mai avantajoasă din lege ) și o incompetență ( incompetența legiuitorului căruia i-au scăpat portițele ” menționate mai sus) . Incompetența legiuitorului poate să fie în urma unor presiuni din partea unor grupuri de interese, în defavoarea statului care este calificată drept corupție. Aceasta din urmă este piatra de temelie al existenței evaziunii fiscale ” licite"..

b) Evaziunea fiscală frauduloasă constă în camuflarea obiectului impozabil, subaprecierea acestuia sau utilizarea altor căi de a evita plata impozitului . Este diferită de evaziunea fiscală legală , fiind întâlnită pe scară mult mai largă ,deoarece implică încălcarea cu rea credință a legii.

Formele evaziunii fiscale frauduloase sunt:

"trecerea de cifre nereale în registrele contabile".

"întocmirea de declarații false".

"întocmirea de documente de plăți fictive".

"alcătuirea de registre contabile nereale".

"reducerea cifrei de afaceri".

"erori de adunare și raportare".

"nedeclararea materiei impozabile".

"executarea de registre de evidențe duble".

"vânzări fără documente justificative ( facturi)".

"falsificarea bilanțului , ca mijloc de fraudare a fiscului și care presupune înțelegerea prealabilă dintre patron și contabil șef".

Între aceste două tipuri de evaziune , există o continuitate , fiind foarte greu de delimitat, deoarece prin utilizarea contribuabilului a " lacunelor legii"îl pot conduce de la legal la fraudă.

II. Un alt crieteriu al evaziunii fiscale ar fi cel al ariei geografice astfel evaziunea fiscală îmbracă următoarele forme:

frauda națională;

frauda internațională.

III. Evaziunea fiscală în funcție de autor:

evaziunea efectuată de persoane fizice ;

evaziunea efectuată de persoanle juridice.

IV. Un alt criteriu ar fi "complexitatea mijloacelor folosite":

frauda artizanală sau simplă , care constă în acționarea unei singure persoane.

frauda industrială, mai complexă , folosirea unei metode mai ingenioase , prin utilizarea de documente justificative fictive.

Literatura de specialitate clasifică ilegalitatea din punct de vedere fiscal:

în momentul primirii venitului;

în momentul plății obligațiilor fiscale, taxele vamale și TVA-ul.

V. Un ultim criteriu al evaziunii fiscale este în funcție de întinderea sa în timp:

frauda fiscală pe termen lung, este atunci când un agent economic își creează o reputație bună , iar la un moment dat intră în insolvență și își expatriază veniturile .

frauda ficală pe tremen scurt , este atunci când se înfințează societăți comerciale doar cu scopul rambursului , iar după aceasata își încetează activitatea .

Ca și concluzie conchidem faptul că evaziunea fiscală se întâlnește în toate domeniile ,pe scară mai mică sau mai mare , de o persoană sau mai multe , în interiorul țării sau peste granițe , atăta timp cât este un profit ascuns de stat.

1.4. Cauzele evaziunii fiscale

Nadia Cerasela Aniței și Roxana Elena Lazăr în " Evaziunea fiscală între legalitate și infracțiune" ne relatează cauzele evaziunii fiscale , printre care amintim , economice , sociale politice și psihologice .

a) Cauzele economice care se exercită prin facilitățile fiscale oferite nejustificat de guvern ( scutiri de la plata impozitelor și taxelor, a majorărilor , eșalonări, amânări). Un exemplu concret ar fi facilitățile oferite investitorilor străini care bineînțeles prin faptul că au deținut capitaluri mai mari și experiență pe măsură, au reușit să înhibe agenții economici români care din dorința de a rămâne pe piață au folosit diverse metode de neplată a impunerii.

Privind impozitul pe profit reprezentat prin Legea nr. 12/1991, art. 7,avem situația în care o societate comercială după ce termina perioada de scutire de la plata impozitului pe profit își înfința cu același asociat sau grup de asociați societăți în lanț pentru a beneficia în continuare de regim special.

b) Cauzele legislative apar în momentul cand s-au omis reglementări cu privire la impozite și taxe. Astfel contribuabilul profită de fiecare moment lacunar al legislației fiscale. Un exemplu concret ar fi situația în care persoanele fizice care au fost autorizate să producă băuturi alcoolice , în perioada 93-95 nu au plătit impozit și deasemenea combustibilul și unele devrivate din motorină , nu au fost accizate. Până în 2004 veniturile provenite din vânzări imobiliare, veniturile ocazionale sau câștiguri de capital nu au fost impozbile. Mai amintim și instabilitatea legislativă , concret vorbim de Codul fiscal care s-a modificat de 83 de ori ,în decurs de zece ani , prin hotărări și ordonanțe de urgență. Pe plan local , datorită principiului descentralizarii , autoritățile locale acționează arbitrar: taxa de pom( Iași), taxa pe șanț ( Bacău).

Din păcate contribuabilul este exlus prin Constituție de la "inițiativa legislativă", care ar face o diferență enormă, poporul știe foarte bine ce trăiește și ce ar ajuta sau corecta societatea.

c) Cauzele psihologice . Din experiența dobândită de-a lungul timpului conchid faptul că totul pornește de la educație. Este foarte imporatant să ai o experiență peste hotare, să vezi că există civilizație , corectitudine , echilibru . Se știe faptul că oriunde în lume este întâlnit fenomenul de evaziune fiscală, dar nivelul de viață este mai ridicat ,astfel oamenii nu sunt tentați să adopte acest fenomen pentru a supraviețui.

În România contribuabilii, agenții economici sunt forțați de împrejurări să adopte acest fenomen , promovează egoismul versus spiritul colectiv.O persoană care savârșește fapte de evaziune fiscală este trecută cu vederea , deoarece toți din instituția respectivă sunt murdari , sunt implicați în acte de asemenea natură , astfel acest fenomen va continua până la arestarea unei persoane pentru ca acest fenomen să dispară. Este adevărat , corupția intră în alt domeniu al ilegalității , dar totul începe de aici , referindu-ma aici doar la instituțiile publice . Exemplu concret este acela când un funcționar vamal cu regim special , primește mită de la un agent economic pentru al ajuta să nu plătească taxe vamale sau cel puțin reduse.

d) Cauzele politice . Este foarte clară percepția cetățeanului față de stat, respectul trebuie dobândit prin faptul că-l oferi , iar situația actuală nu pare a fi ceea ce vrem cu adevărat . Poporul dorește o țară care îl respectă , îi oferă un trai decent , ajută la nevoie și bineînțeles este conștient că trebuie să plătească pentru toate aceste beneficii. Toți politicienii când vin la putere promit reducerea taxelor și impozitelor , dar din păcate acest lucru nu se întâmplă și atunci bineînțeles că cetățeanul își pierde încrederea , dorința de a fi corect și bun platnic în fața statului.

e) O ultimă cauză ar fi insuficiența educației fiscale . Este foarte clar că trebuie sa ne educăm în acest sens de mici. Trebuie să ne educăm copiii în sensul plătirii taxelor și impozitelor , dar este foarte greu în această societate să ai principii sănătoase. Dacă ești prea obedient , și îți educi copiii în spiritul acesta , există riscul să le formezi un handicap, când ies de sub " poala" ta nu se mai descurcă, iar în cealaltă extremă , cine vrea un copil needucat. Concluzia este echilibrul care pare a fi din ce în ce mai greu de îndeplinit , o bună educație te îndreaptă întotdeauna spre succes , care poate nu pe plan profesional dar pe plan personal este foarte important. În orice societate există această dilemă , în special în SUA , unde vorbim de venituri foarte mari , taxele fiind pe măsură . Sunt foarte mulți cetățeni americani care nu sunt de acord cu plata taxelor , deoarece ei consideră că veniturile sunt personale și nu ar trebui impozitate. Mulți oameni cu bani , și nu numai , care aveau de plătit milioane de euro " unchiului Sam" , au folosit "paradisurile fiscale " pentru a-și feri banii de impozitare .

1.5 Paradisurile fiscale
În acest subcapitol Nadia Cerasela Aniței și Roxana Elena Lazăr în " Evaziunea fiscală între legalitate și infracțiune" ne prezintă atât paradisurile fiscale , caracteristicile , avantajele precum și societățile off-shore.

Când vine vorba de explicarea acestor termeni , de obicei oamenii îi corelează cu locuri frumoase și însorite , unde oamenii cu averi mari își ascund banii. S-a format această idee deoarece aceste locuri oferă anumite facilități fiscale .

În realitate peste tot în lume se află "paradisuri fiscale" și nu este neapărat vorba de oamenii care au averi foarte mari . Este vorba de dorința fiecărui om care deține niște bunuri , de a-și proteja averea . "Paradisurile fiscale" au mai multe denumiri , printre care , "paradis financiar", "centru financiar internațional ", "centru financiar off-shore" . Statele care au primit această etichetă sunt în situația de a oferii beneficiarilor posibilitatea de neplată sau plată redusă a taxelor și impozitelor , deasemenea imposibilitatea ca țara de origine să poată verifica aceasta.Trebuie să amintim și de profiturile uriașe care sunt realizate în aceste țări.

Se pare că există aroape 60 de paradisuri fiscale , aflate pe toate continentele indiferent de zonă sau climă. Unul dintre cele mai cunoscute mie este Elveția , care este pe cale de dispariție, unele au dispărut reușind totuși să renască , cum ar fi Libanul , iar altele sunt în continuă creștere: Austria, Monaco, Gibraltar, Caraibe.

Această idee își are originile în cele mai vechi timpuri, pe vremea vestitului Platon , care își finanța propria Universitate printr-o companie non-profit . Tot în acele vremuri , insulele mici de pe lângă Atena erau folosite pentru asunderea mărfurilor de la plata impozitului de 2% la import , respectiv export, tot în aceeași situație se află și insulelele de pe lângă Atena , folosite în demersuri asemanatoare . Mai amintim de insula grecească Delos , care pe vremea Imperiului Otoman era folosită de aceștia din urmă în același scop în care sunt folosite paradisurile fiscale din ziua de azi.

Flandra este considerat primul paradis fiscal , deoarece avea taxe mari la trecerea mărfurilor prin porturile sale . Creșterea evaziunii fiscale se consideră că a crescut o dată cu sfârșitul celui de al doilea razboi mondial . Americanii consideră că aceasta s-a datorat unor firme de renume care și-au crescut numărul filialelor.

Acest fenomen își are originile în cele mai vechi timpuri , pe vremea piraților , care se consideră primii evazioniști. Pe vremea aceea pirații își ascundeau comorile confiscate în așa numitele paradisuri fiscale. In 1612 , în Anglia s-a acordat amnistie piraților care nu mai practicau această meserie , dându-le posibilitatea să-și pastreze bunurile și în plus le oferea libertate deplină. Un alt fenomen care a ajutat la dezvoltarea evaziunii fiscale a fost dobândirea independenței coloniilor britanice , care erau depășite de cerințele fiscale care se impuneau pe vremea aceea, astefel devenind "zone cu fiscalitate redusă".

1.5.1. Caracteristicile paradisurilor fiscale.

Paradisurile fiscale sunt descrise prin următoarele trăsături : legislația care reglementeză taxele și impozitele lipsesc cu desăvârșire , persoanele care beneficiază de aceste prevederi sunt păstrate secret total sau parțial, împărțirea informațiilor cu alte state este exclusă .

În cartea "Evaziunea fiscală între legalitate și infracțiune " se prezintă câteva caracteristici a paradisurilor fiscale".

a) Impozitele reduse .

Țările considerate paradisuri fiscale sunt caracteristice prin faptul ca nu impun impozite pe venit sau impun impozite reduse în comparație cu țările de origine ale persoanelor fizice sau juridice care folosesc aceste paradisuri fiscale. Unele dintre aceste țări , sunt preconcepute bogate ,dar au populația destul de săracă care trăiește sub nivelul normal de trai, în acest caz oficialitățile au reușit să-și procure resursele financiare prin alte mijloace , prin venitui realizate din înmatriculări, reînnoiri , taxe de înființare a firmelor create în acele regiuni.

b) Secretul bancar.

De obicei, secretul bancar , când vine vorba de anchete solicitate de alte guverne este greu de păstrat . Nu și în cazul paradisurilor fiscale care nu divulgă nici o informație chiar și atunci când este vorba de încălcarea legilor unei alte țări.Unele paradisuri fiscale cooperează în cazuri infracționale din sfera taxelor, nu și în cazuri de evaziune fiscală. Astfel gradul de confidențialitate depinde de "tipul de licență sau autorizație de funcționare".

c) Importanța relativă a activității bancare

În țările considerate paradisuri fiscale s-a facilitat activitatea bancară din străinătate. Acest lucru înseamnă o diferențiere între activitatea bancară locală și a cetățenilor străini , astfel paradisurile fiscale prosperă. Unele bănci străine au filiale în aceste paradisuri fiscale , cu scopul de a participa la piața eurodolarului.

d) Mijloace de comunicație modernă.

Aceste paradisuri fiscale sunt dotate cu diferite metode de comunicare , printre care cele mai uzuale : telefonul , faxul, cablul , care ajută să comunice cu persoanale fizice sau juridice care sunt deținători de conturi .Bineînțeles să nu uităm de internet prin intermendiul căruia se efectuează diferite operațiuni.

e) Lipsa controlului asupra monedei.

În aceste țări regula generală este că rezidenții sunt cei care trebuie să respecte controlul monetar și valutar , mai puțin rezidenții. Totuși străinii trebuie să respecte restricțiile localnicilor cu privire la moneda locală.

f) Publicitatea promoțională

Paradisurile fiscale încearcă sa-și atraga cât mai mulți investitori străini , organizând seminarii pentru a-și promova facilitățile fiscale. Aceste țări încearcă sa-și atragă investitori care nu vor să plătească impozite pe venit sau profit.

1.5.2 Avantajele utilizării paradisurilor fiscale

Principalele avantaje sunt :

impozitarea nulă pe venit , pe avere , pe plus valori de capital;

impozitul teritorial , nul în cazul în care sursa nu este pe teritoriul respectiv ;

rate scăzute de impozitare;

beneficii pentru societăți specifice ( holdinguri- societăți scutite)

Scopul deplin acestor paradisuri fiscale este " să plătești mai puțin și să câștigi mai mult". Astfel persoanele fizice aleg aceste paradisuri fiscale deoarece oferă o impozitare scăzută , dezvoltă anumite activități datorită politicilor guvernamentale , se află în acord cu țările care au o impozitare ridicată reușind să realizeze posibilitatea unor reduceri.

Persoanele juridice utilizează aceste paradisuri fiscale deoarece;

întârzierea impozitării prin faptul că impunerea trebuie onorată în anul următor realizării ei ;

utilizarea acestor țări pentru a realiza operațiuni de brevete , mărci și procese de fabricație;

filiale înfințate în aceste paradisuri fiscale oferă o anumită discreție , în activitatea de administrare a bunurilor ;

filiale folosite pentru a-și achiziționa propriile mărfuri , iar partea bună este că în momentul vinderii în străinătate apare beneficiul vânzării;

mărfurile cumpărate în aceste filiale sunt neimpozabile ;

implicarea companiilor de asigurări datorită caracterului nesigur , care devin finanțatori al firmei mame;

băncile realizează operațiuni de orice natură atât timp cât nu implică rezidenții;

trustul este facilitat pentru persoanele guvernate de British Common Low.

aceste țări au printre cei mai buni juriști, bancheri și contabili.

În urma acestei descrieri putem concluziona că nu există un paradis fiscal perfect , poate să fie benefic pentru persoane fizice dar mai puțin pentru persoane juridice și invers. De exemplu Maroc este propice pentru persoanele fizice , având impunere nulă, dar în schimb persoanle juridice trebuie să plătească 35% din profit , dacă mai mult de 25% din realizări este desfăsurat în afara teritoriului. Un alt exemplu ar fi Insula Jersey care este benefică pentru societățile comerciale , deoarece sunt scutite să țină evidență contabilă , în schimbul unui abonament de 300 lire pe an , îm schimb pentru o persoană fizică impozitul este de 20%.

1.5.3. Societățile offshore în paradisurile fiscale.

Societățile offshore sunt societăți comerciale care au filiale în țările considerate paradisuri fiscale , datorită legislației , regulilor , evitarea dublei impuneri și nu în cele din urmă a tradiției. O societate comercială care plătește impozit pe profit mic, nu înseamnă că nu este profitabilă , ci ar putea avea o filială întrunul din paradisurile fiscale cunoscute , repatriind profitul , bineînțeles cu scopul de a nu plati impozitul aferent.

Îmfințarea unei asemenea companii presupune un demers destul de ușor , deoarece paradisurile fiscale au o birocrație redusă , singura condiție este deținerea unui capital social care variază de la țară la țară. În Bermuda capitalul social este 1 dolar , pe când în Costa Rica este de 100 dolari. În Delaware înregistrarea unei companii durează 10 minute , iar în decurs de 24 ore se pot face actele necesare pentru înfințarea acesteia . Sediul social al acestor companii poate să fie și o căsuță poștală al reprezentantului firmei . Asociații societăților offshore sunt păstrați anonimi, iar în Registrul Oficial se poate trece reprezentantul numit de ei. Al doilea pas foarte important este transferul profitului în țara de origine care se realizează prin mai multe căi:

"donații sau împrumuturi de la firmă către o persoana fizică , care este adevăratul proprietar al firmei";

"plăți indirecte către rudele proprietarului firmei offshore";

"conturi deschise la diverse bănci , sub limita plafonuui care trebuie motivat obligatoriu";

Modalitățile prin care se efectuează evaziunea fiscală prin intermediul acestor firme offshore sunt:

firma românească exportă un produs către o firmă offshore , dar prețul nu acoperă costurile producției ( firma offshore care este deținută de asociatul firmei românești revinde marfa la prețul pieței iar diferența o depune în cont , în alte cuvinte îi aparține ; societatea din România lucrează în pierdere, pentru că nu poate să-și plătească creditele și dividentele nu le-a distribuit;

folosirea unor facturi cu valoare mai mare decât în realitate , aceste bunuri fiind acoperite în cazul scoaterii acestora din țară , clar că aceste bunuri sunt dobândite ilicit;

O altă metodă de a profita de fiscalitatea minimă a acestor paradisuri fiscale este "prețul de transfer". Această metodă se descrie astfel : avem o firmă internațională care își exportă marfa către alt stat dar prin intermediul filialelor exportatorului , respectiv importatorului . Un exemplu concludent este o firmă din Canada care își exportă marfa prin intermediul firmei din Germania către Franța, dar nu direct ci folosind filiala acesteia din Elveția. Scopul primordial este de a profita de fiscalitatea minimă a Elveției , care primește marfa la prețuri minime și o revinde către Franța la prețul real. Așadar impozitul plătit de firma din Canada sunt mai mici , datorită faptului că s-a folosit ca țară importatoare Elveția. Aceste bunuri nu se deplasează în realitate ci doar la nivel de evidență contabilă.

O definiție a acestor companii offshore ar fi : " o societate înregistrată într-o țară sau într-un teritoriu dependent al unei țări cu legislație autonomă , dar care nu desfașoară activități economice pe teritoriul respectiv ". În engleză "offshore" înseamnă , "dincolo de țărm", pe când în limbajul de specialitate se descrie ca " activități în afara granițelor naționale ale statului în care sunt rezidente".

Trebuie să clarificăm totuși niște chestiuni , să se înțeleagă că aceste companii offshore se pot înființa oriunde în lume , dar nu peste tot dăm de o fiscalitate redusă . Legătura dintre paradisurile fiscale și companiile offshore este creată de aceste facilități fiscale , care pe lângă acest lucru avem de a face și cu o discreție maximă în ceea ce privește anonimatul proprietarului.

1.6. Evaziunea fiscală în România

Descrierea cronologică a evoluției evaziunii fiscale în România ne este descrisă de Nadia Cerasela Aniței și Roxana Elena Lazăr în " Evaziunea fiscală între legalitate și infracțiune " , astfel , evaziunea fiscală apare reglementată încă din anii 1831-1832 în Regulamentul Organic , perioadă în care s-au unit prevederile fiscale din Moldova și Țara Românească.

În 1929 apare prima lege specifică evaziunii fiscale , care prevedea oprirea evaziunii fiscale cu privire la contribuțiile directe . Apoi apare în 1933 "Legea contribuțiilor directe ", care se considera un cod al evaziunii fiscale . După o perioadă mai lungă de stagnare , Legea nr. 344/1947, dădea o șansă celor care au comis fapte încriminate de evaziune fiscală să intre în legalitate prin îndeplinirea obligațiilor fiscale restante. Urmează Decretul nr. 202/1953 care modifică Codul Penal al României , denumit și " Infracțiuni către sistemul economic" , modificat prin Codul Penal din 1969.

După revoluție intră în vigoare O.G. nr. 17/1993 care stabilea sancțiunile contravenționale cu privire la reglementările fiscale , iar apoi avem Legea contabilității 82/1991, în cele din urmă apare prima lege care definește evaziunea fiscală nr. 87/1994, cu toate acestea cea din urmă a fost criticată datorită ambiguității în reglementare.

În zilele noastre este în vigoare Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale , cu specificația că sunt modificate unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale prin O.U.G. nr. 54/2010 și prin Legea nr. 50/2013 .

1.6.1 Formele infracțiunilor de evaziune fiscală propriu-zise.

Infracțiunile care descriu clar fapte de evaziune fiscală sunt prezentate în Legea nr. 241/2005 , art.9 și ne sunt explicate de Nadia Cerasela Aniței și Roxana Elena Lazăr în cartea despre " Evaziune fiscală între legalitate și infracțiune" astfel :

1) " ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile"

În primul rând trebuie să specificăm faptul că orice persoană fizică sau juridică poate să fie subiectul acestei infracțiuni. În primul rând este vorba de completarea falsă a declațiilor de impunere iar în al doilea rând acțiunea de "ascundere", care poate să fie atât fizică cât și juridică. Scopul acestei acțiuni este de a se sustrage de la obligațiile fiscale .

2) " omisiunea , în tot sau în parte , a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale , a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate ".

În acest tip de infracțiune obiectul material sunt actele contabile , sau orice alt tip de document legal , iar persoana fizică sau juridică care ar putea comite acest fapt este însărcinată cu efectuarea contabilității. Ca și latură obiectivă vorbim de o inacțiune , adică nu au existat deloc înregistrări ale operațiunilor respective . În cazul în care se fac înregistrări întârziate , nu mai vorbim de o infracțiune.

3. "evidențierea, în actele contabile sau în alte documente legale , a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive"

Obiectul material este deținut de actele contabile sau orice alte documente legale, în care sunt înscrise situații ireale .Persoana fizică sau juridică , o persoana calificată care se ocupă de documentație : contabil, director economic, administrator , contribuabilul, este clar subiectul acestei infracțiuni. Scopul este diminuarea obligațiilor către stat.

4." alterarea , distrugerea sau ascunderea de acte contabile , memorii ale aparatelor de taxat ori de marcat electronice fiscale sau de alte mijloace de stocare a datelor."

Este clar că obiectul material constă în actele contabile , aparatele de taxat sau de marcat , sau orice alte aparate care țin evidențe contabile. Acțiunea este de a altera , distruge, sau ascunde actele contabile, memoriile aparatelor de taxat sau alte mijloace de stocare a datelor. Prin aceste acțiuni se diminuează obligațiile fiscale către stat sau chiar sunt inexistente.

5 . " executarea de evidențe contabile duble, folosindu-se înscrisuri sau alte mijloace de stocare a datelor".

Persoanele calificate care sunt numite în organizarea și conducerea contabilitații , constituie subiectul activ al acestei infracțiuni. Partea subiectivă presupune executarea de registre contabile duble, unul real și unul fictiv.

6. " sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare , fiscale sau vamale , prin nedeclararea , declararea fictivă ori declararea inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate".

Din punct de vedere al obiectului material , sunt actele care prezintă sedii de firmă secundare sau principale fictive . Astfel latura obiectivă este sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare , fiscale sau vamale , prin nedeclararea, declararea fictivă ori declararea inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate.

7. " substituirea , degradarea sau înstrăinarea de către debitor ori de către terțe persoane a bunurilor sechestrate în conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscală și ale Codului de procedură penală".

Subiectul acestei infracțiuni este orice persoană care poate răspunde penal , iar obiectul material sunt bunurile sechestrate . Acținea constă în substituirea , degradarea sau înstrăinarea acestor bunuri.

1.6.1. Forme agravate ale infracțiunilor de evaziune fiscală propriu-zise.

a) prejudiciul produs este de peste 100.000 euro , în echivalentul monedei naționale , în acest caz pedeapsa se majorează cu cinci ani .

b) prejudiciul produs este de peste 500.000 euro , în echivalentul monedei naționale , în acest caz pedeapsa se majorează cu șapte ani.

1.6.2. Situații frecvente de evaziune fiscală.

Nadia Cerasela Aniței și Roxana Elena Lazăr în cartea despre " Evaziunea fiscală între egalitate și infracțiune" ne prezintă cele mai uzuale situații de evaziune fiscală, așadar avem următoarele :

transferul catre rude, sotie , copii a priorităților , bunurilor impozabile în scopul de a nu plati impozite și taxe;din păcate aceste soluții pentru contribuabil , prezintă un dezavantaj deoarece descurajează căsătoria;

bunurile se transferă către o fundație sau organizație neguvernamentală , care este scutită de la plata impozitelor;

trasferul veniturilor într-un paradis fiscal ;

situația în care se înregistrează cheltuieli fictive și nu se pot dovedi prin prezența unor documente ( aviz de expediere , certificat de confirmare)n;

facturi fiscale eliberate fără să fie trecute în jurnalul de vânzări precum și vânzări netrecute în contabilitate;

situația în care se reduce baza de impozitare , fără acte justificative sau bază legal;

natura unei tranzacții se schimbă în scopul de a ascunde realitatea;

omiterea înregistrării în contabilitate a facturilor de mărfuri ;

înregistrarea unor prețuri de aprovizionare mai mari decât cele reale , cu scopul de a mari cheltuielile societății , în acest fel impozitul pe profit va fi diminuat;

înfințarea unor firme care dispar în momentul când trebuie să plătească obligațiile fiscale , fiind considerate firme fantomă;

omiterea plății TVa-ului , corespunzător unor operațiuni comerciale;

omiterea înregistrării contractelor de închiriere la administrația financiară , pentru a nu plăti impozit;

omiterea întocmirii registrelor de casă pentru a înregistra încasările și plățile pentru puncte de lucru;

munca la negru care ar fi soluționată prin micșorarea impozitului pe care îl suportă angajatorul pentru salarul angajatului;

subevaluarea bunurilor imobile pentru a beneficia de reduceri la impozitul pe clădiri;

în cazul alcoolului , necalcularea accizelor , o dată în cazul modificării concentrației ,iar pe de altă parte se pot creea cantități mai mari de alcool, prin instalarea unor robinete sau orice fel de mijloc de sustragere înainte de contor ;

motorina beneficiază de reduceri de accize în cazul în care este destinată activităților agricole;

În urma celor descrise mai sus , sunt foarte multe situații de evaziune fiscală atât cu știință căt și fără știință. De multe ori angajatorii nu au informațiile necesare , sau mai bine spus persoanele responsabile pentru contabilitate , administratorii sau chiar asociații cred ca vor putea eluda legea fără să fie sancționați. În România se vehiculează un motto care este valabil din păcate , altfel firmele nu ar mai exista : "dacă nu înșeli statul nu te poți descurca".

1.7 ANAF ( AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ)

ANAF este o instituție care s-a înfințat în anul 2003 , dar a devenit funcțională din anul 2004 și are menirea de a ”asigura resursele pentru cheltuielile publice ale statului prin colectarea impozitelor, taxelor , contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat.”

În cadrul instutuției ANAF funcționează , Autoritatea Națională a Vămilor ( ANV) , direcțiile generale ale finanțelor publice județene ( DGFP) si Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București , precum și Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili (DGAMC). Filialele regionale sunt numite ”Direcții Generale Regionale ale Finanțelor Publice”, iar filialele județene sunt numite ” Administrația Județiană a Finanțelor Publice ”.

ANAF-ul a preluat activitatea Agenției Naționale a Vămilor ( ANV) și a Gărzii Financiare care s-a desfințat în 2013 .În acest context s-a înfințat Direcția Generală Antifraudă Fiscală ( DGAF) , fără personalitate juridică , având ca obiective ” prevenirea și combaterea actelor și faptelor de evaziune fiscală și fraudă fiscală și vamală”.

Primul pas pentru combaterea evaziunii fiscale a fost crearea unor structuri administrative regionale împărțite în opt zone :Direcția Regională a Finanțelor Publice Ploiești, Direcția Regională a Finanțelor Publice Timișoara ,Direcția Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, Direcția Regională a Finanțelor Publice Iași , Di.recția Regională a Finanțelor Publice Brașov, Direcția Regională a Finanțelor Publice Craiova, Direcția Regională a Finanțelor Publice Galați, Direcția Regională a Finanțelor Publice București.

Obiectivele ANAF sunt :

”Combaterea fermă a evaziunii fiscale”(prin restructuraraea organelor responsabile în acest domeniu).

”Îmbunătățirea conformării voluntare”( prin reducerea contactului cu contribuabilii).

”Creșterea eficienței colectării”( îmbunătățirea sistemului informatic).

1.8. PROCEDURI VAMALE

Aș vrea sa mă opresc asupra art . 7 al legii 87/ 1994 , care deși s-a modificat prin legea 241/2005 , face referire la „ nerespectarea reglementărilor fiscale în domeniul vamal , prin declararea inexactă, sub orice formă, a valorilor sau prin sustragerea bunurilor de la operațiunile de vămuire , în scopul neachitării taxelor vamale sau al diminuării acestora ori a altor obligații fiscale , se sancționează potrivit legii”.

Pentru a explica acest fenomen trebuie parcurse câteva proceduri vamale care implică un risc mai mare de evaziune fiscală.

În cazul importului avem cele mai dese situații de natură să producă acest fenomen nedorit , deoarece mărfurile o data importate vor impune taxe vamale , atâta timp cât nu au origine preferențială. Vom porni de la faptul că fiecare marfă are o încadrare tarifară , în cadrul Tarifului Integrat al Comunității Europene .În funcție de această încadrare tarifară mărfurile sunt identificate . După acest proces , în funcție de originea preferențială sau nepreferențială acestora li se atribuie sau nu taxe vamale . Originea preferențială conferă anumite beneficii pentru mărfurile comercializate între diferite țări , în special taxe vamale reduse sau chiar zero.

O să dau un exemplu concludent , legat de încadrarea tarifară a tractoarelor . Dacă tractoarele respective sunt încadrate la tractoare agricole nu se plătesc taxe vamale , dar dacă sunt încadrate la „ Altele” ( industriale , forestiere) atunci se vor plăti. Un exemplu concludent ar fi situația unui agent economic care efectuează importuri de tractoare agricole. El nu poate dovedi faptul că sunt agricole , astfel au fost încadrate la ” Altele”, cu taxe vamale.

După câteva importuri , mai exact o activitate mai intensă și-a creat o legătură cu autoritățile vamale și s-a decis ca tractoarele să fie încadrate la agricole , în urma unui control fizic. Ceea ce vreau să concluzionez este faptul că o data ce agentul economic și-a mărit activitatea în vamă , și-a însușit anumite cunoștințe de regim vamal , a reușit să influențeze autoritățile vamale să încadreze tractoarele la neplată . Această situație poate scoate în evidență imperfecțiunile legii și ambiguitatea acesteia.

În cazul importului avem și situația de vămuire la domiciliu care este predispusă la acest fenomen. Această situație presupune descărcarea mărfii înaintea terminării efectivă a actelor de import . Se înaintează o notificare în format electronic , iar în funcție de culoarul ( Culoarul galben – control documentar, culoarul roșu – control fizic) pe care sistemul i-a atribuit acesteia , urmează procedurile corespunzătoare .

În multe situații s-a descărcat marfa ,cu totul că acesta a iesit pe culoarul roșu , care ne poate duce cu gândul că poate să fie mai multă marfă sau poate să fie altă marfă cu valoare în vamă mai mare .

Am mai identificat la import și situațiile de evaziune fiscală în cazul ajutoarelor umanitare . Pâna nu de mult aproximativ toate mărfurile care aveau aceași expediție , erau scutite integral de plata taxelor vamale și a TVA-ului . Datorită faptului că s-a profitat foarte mult de acest lucru , agenții economici însușindu-și acele bunuri pentru uz personal sau chiar comercializare , s-au impus niște reguli foarte stricte .

CAPITOLUL II. METODOLOGIA LUCRĂRII

Scopul acestei lucrări este de a identifica situațiile de evaziune fiscală în cadrul vămii , care se datorează întocmirii unor declarați vamale false la importul sau exportul de mărfuri .În concluzie dacă întocmim declarații vamale false avem dea face cu o activitate de evaziune fiscală. Un rol foarte important îl joacă reprezentanții agenților economici.

Metoda de colectare a datelor este sondajul de opinie , iar ca instrument de cercetare am folosit chestionarul( Anexa 1) , care este instrumentul de bază al sondajului de opinie . Am realizat un chestionar în care am folosit un limbaj accesibil , cât mai ușor de înțeles , pentru ca fiecare persoană să poată să răspundă la toate întrebările . Am ales să folosesc întrebările închise pentru a avea o rată de răspuns cât mai mare din partea agenților economici , dat fiind faptul că nu toți reprezentanții persoanelor juridice au mult timp la dispoziție pentru a răspunde unor întrebări lungi și solicitante .

Chestionarul este alcătuit din 18 întrebări, pe un eșantion de 30 de persoane, distribuit între perioada 15.12.2016 și 25.01.2016.

Ipotezele testate prin intermediul chestionarului sunt:

Vechimea în funcție a reprezentanților agenților economici, influențează percepția asupra fenomenului de evaziune fiscală;

Relația personală a reprezentanților cu vameșii influențează activitatea de evaziune fiscală;

Dimensiunea activităților economice a reprezentanților agenților economici , influențează evaziune fiscală;

Obiectul de activitate a reprezentanților agenților economici influențează activitatea de evaziune fiscală.

În concluzie reprezentantul agentului economic , influențează fenomenul evaziunii fiscale cu cât are vechime mai mare , cu cât are o relație mai bună cu vameșii , în funcție de dimensiunea activității în instituția vămii și depinde de obiectul de activitate a reprezentanților economici.

În urma ipotezelor relatate mai sus avem următoarele variabile independente :

pentrut prima ipoteză variabila independentă este vechimea în funcție a reprezentanților agenților economici, măsurată prin întrebările : "Ce vechime aveți în funcție ? " și "Care este nivelul de evaziune întâlnit?";

pentru ipoteza a doua avem variabila independentă relația personală cu vameșii, măsurată prin întrebările ” În ce măsură sunteți mulțumiți de relația dumneavoastră cu vameșii ? ” și „ În ce măsură ați fost tentat să folosiți micile atenții?”;

pentru ipoteza numărul trei variabila independentă este , dimensiunea de activitate a reprezentanților agenților economici, măsurată prin întrebările , ” Cât de des ați apelat la serviciile vamale în ultima săptămână?” și ” În ce măsură v-ati însușit demersurile vamale? ”;

Iar în ultima ipoteză avem variabila independentă , obiectul de activitate al reprezentanților agenților economici , măsurată cu întrebările ” Firma este angajată în import/export de tutun , alcool , produse de lux ?” și ” Cum apreciați riscul de corupție?”;

CAPITOLUL III. PARTEA PRACTICĂ

3.1 ANALIZA DATELOR

Acest capitol este alocat interpretării datelor colectate prin aplicarea chestionarului . Chestionarele folosite au fost testate cu ajutorul programului SPSS ( Statistical Package for tfe Social Sciences) , iar rezultateșle de față nu pot fi generalizate , neavând a validitate statistică , concluziile studiului fiind valabile doar pe cazurile studiate aici .

Pentru prima întrebare din chestionar și anume ” Care este genul dumneavoastră ?” se poate observa că un procent de 70% dintre reprezentanții chestionați sunt de genul masculin ,iar un procent de 30% de genul feminin. După părerea mea acest lucru are o relevanță deoarece, în societatea noastră are întâietate partea masculină.

Tabel nr. 3.1-Răspuns la întrebarea numărul 1:

Din tabelul numărul 2 . concludem faptul că un procent de 56,7% dintre persoanele chestionate au vârsta peste 60 ani , un procent de 40% au vârsta între 45-60 ani și restul de 3,3% au vârsta între 30-45 ani . Putem observa în urma citirii tabelului faptul că persoanele chestionate sunt înaintate în vârstă de unde tragem concluzia experienței.

Tabel nr. 3.2.- Râspuns la întrebarea numaărul 2:

Ce varsta aveti?

Din tabelul numărul 3 putem concluziona faptul

Tabel nr . 3.3.- Răspuns la întrebarea numărul 3:

Ce vechime aveți în muncă?

Din tabelul numărul 4 , concludem faptul că un procent

Tabel nr. 3.4.- Răspuns la întrebarea numărul 4:

Din tabelul nr. 5 , putem observa că 80% dintre reprezentanții agenților economici au acces la legislația vamală , familiarizarea cu domeniul vamal te face sa-ntelegi mersul lucrurilor , care câteodată este foarte anevoios, iar un procent de 20% nu au acces la legislația vamală.

Din tabelul numarul 6 conchidem faptul că un procent de 46.7% dintre persoanele chestionate consideră benefic faptul că au acces la legislația vamală , un procent de 30% au o părere bună despre aceste informații , 3.3% o părere medie , iar 6% nu au acces la legislația vamală , de unde faptul că nu pot sa valorifice acest lucru.

Din tabelul nr. 7 concludem faptul că un procent de 60% dintre persoanele chestionate au o relație bună cu vameșii , ceea ce simplifică mult lucrurile. Restul de 40% nu sunt la fel de mulțumiți ca și primii.

Tabel nr. 3.7- Răspuns la întrebarea numărul 7:

Din tabelul nr. 8 putem concluziona faptul că datorită relației bune pe care reprezentanții agenților economici o au cu vameșii , 46,7% dintre persoanle chestionate sunt tentate să folosească micile atenții , restul de 43,3% este tentată în mare măsură , pe când 10% în mica măsură.

Întrebarea de la tabelul nr.9 ne relatează faptul că 56,7 % dintre persoanele chestionate nu și-au schimbat locul de muncă în ultimii 5 ani , ceea ce le oferă o stabilitate profesională deosebită , iar 43,3% o data.

Din tabelul nr 10, putem observa faptul că 90% dintre persoanele chestionate primesc un feed-back pozitiv din partea angajatorului , ceea ce indică faptul că reprezentanții agenților economici sunt responsabili , de unde rezultatul respectiv, iar un procent de 10% nu primesc un feed-back pozitiv din partea angajatorului.

Din tabelul nr. 11 conchidem faptul că datorită mulțumirii angajatorului în urma serviciilor prestate ale reprezentantului agentului economic , este remunerat pe măsură și un procent de 46.7% este foarte mulțumit de remunerația oferită , un alt procent de 46.7% este destul de mulțumit , iar 6,7% are o părere medie despre remunerația sa.

Tabel nr. 3.11- Răspuns la întrebarea numărul 11.

.

Din tabelul nr. 13 putem observa faptul că 63,3% dintre persoanele chestionate apreciază această legătură care s-a format cu angajații vămii , iar un procent de 23,3% au o părere destul de bună despre aceasta și 13,3 % au o părere slabă despre influența acestui fapt.

Tabel nr. 3.13-Răspuns la întrebarea numărul 13:

Din tabelul nr. 14 putem concluziona faptul că un procent de 56.7% dintre reprezentanții agenților economici au apelat mai mult de patru ori , la serviciile vamale în ultima săptămână , 40% de 2-3 ori iar 3.3% o data.

Din tabelul nr. 15 putem observa faptul că un procent de 40% dintre persoanele chestionate și-au însușit procedurile , demersurile vamale în foarte mare măsură , 46,7% în mare măsură , iar 13,3% în mica măsură deoarece frecvența activităților în vamă a fost destul de mica.

Tabel nr. 3.15-Răspuns la întrebarea numărul 16.

Din tabelul nr. 16 putem concluziona faptul că 76,7% dintre persoanele chestionate lucrează în firme care comercializează , importă/exportă tutun , alcool și produse de lux, iar 23.3% nu sunt implicați profesional în acest domeniu.

Tabel nr. 3.16-Răspuns la întrebarea numărul 16:

Din tabelul nr. 17 putem concluziona faptul că un procent de 60% dintre reprezentanții agenților economici datorită faptului că lucrează într-o firmă care comercializează tutun , alcool și produse de lux, consideră că se află într-o situație de risc în ceea ce privește corupția , apariția fenomenului de evaziune fiscală, 16,7 % apreciază că ar fi riscul mare , iar 23,3% nu răspund deoarece nu lucrează în acest domeniu.

Întrebarea ” În ce măsură considerați chestionarul ca fiind inconfortabil?” este o întrebare care relatează faptul că un procent de 50% dintre reprezentanții agenților economici consideră că acest chestionar nu a fost inconfortabil , datorită întrebărilor destul de intrusive , 26,7% deloc , 20% consideră că a fost inconfortabil , iar 3,3% au considerat acest chestionar inconfortabil în foarte mare măsură. Putem deduce că răspunsurile la întrebări sunt cât se poate de obiective.

Tabel nr. 3.18-Răspuns la întrebarea numărul 18:

3.2. Testarea ipotezelor cu ajutorul programului SPSS.

Pentru ipoteza a doua avem variabila independentă relația personală cu vameșii, măsurată prin întrebările ” În ce măsură sunteți mulțumiți de relația dumneavoastră cu vameșii ? ” și „ În ce măsură ați fost tentat să folosiți micile atenții?” .Din tabelele de mai jos putem conclude faptul că semnificația lui Chi-Square care este .004, ne indică faptul că avem o relațiesemnificativă din punct de vedere statistic între variabile . Valoarea lui Gamma este de .880 ne indică faptul că între variabile este o relație destul de puternică și pozitivă, deci ipoteza s-a confirmat.

Tabel nr. 3.20.

Pentru ipoteza numărul trei variabila independentă este , dimensiunea de activitate a reprezentanților agenților economici, măsurată prin întrebările , ” Cât de des ați apelat la serviciile vamale în ultima săptămână?” și ” În ce măsură v-ati însușit demersurile vamale ? ” Din tabelele de mai jos putem conclude faptul că semnificația lui Chi-Square este de 0,000 ceea ce ne indică faptul că între variabile există o asociere semnificativă din punct de vedere statistic. Valoarea lui Gamma este de 0,980, cee ce ne indică faptul că între variabile există o relație pozitivă și puternică, de unde concludem că ipoteza numărul 3 s-a validat.

s

.

Tabel nr. 3.24.

În ultima ipoteză avem variabila independentă , obiectul de activitate al reprezentanților agenților economici , măsurată cu întrebările ” Firma este angajată în import/export de tutun , alcool , produse de lux ?” și ” Cum apreciați riscul de corupție?”Din tabelul de asociere putem observa faptul că 23 de reprezentanți sunt într-o situație Semnificația lui Chi-Square, care este .000, ne indică faptul că există o relație semnificativă între variabile din punct de vedere statistic iar valoarea Gamma , care este de 1. , indică o relație puternică și pozitivă între variabile , ceea ce indică validarea ipotezei.

Tabel nr. 3.26

Tabel nr.3.27

CAPITOLUL IV. Concluzii și recomandări

După cum am precizat studiul de față s-a adresat reprezentanților agenților economici care în urma împuternicirii date de președintele firmei poate să reprezinte aceasta în fața instituției de stat. Acest demers se produce prin intermediul comisionarilor vamali , care sunt solidari cu clienții în fața instituției de stat. Declarațiile vamale nu le poate întocmii statul , s-ar afla într-o situație de contrazicere a ceea ce ar declara .

În urma chestionarului care l-am aplicat celor 30 de reprezentanți al agenților economici , putem conclude că vechimea în funcție a acestora este important . De multe ori se prezintă persoane care pe lângă faptul ca sunt foarte tineri , nu cunosc legislația vamală și lucrurile acestea îngreunează întregul process de vămuire. Bineînțeles , comisionarii sunt acolo , să explice tot ce este neclar , dar repet cunoașterea demersurilor facilitează mult acest procedeu . Ipoteza mea legată de vechimea reprezentanților economici , relatează faptul că evaziunea fiscală presupune cunoaștere , experiență , vechime, ce și cum trebuie sa faci, mai exact mă refer la evaziunea fiscală ” licită”.

Sunt firme care au un rulaj foarte mare de mărfuri , două , trei importuri pe zi , plus un export , ceea ce facilitează mersul bun al lucrurilor , deci dimensiunea activității reprezentanților economici este un plus , în a cunoaște procedurile vamale și a putea influența fenomenul de evaziune fiscală.

Relația cu angajații instituției de stat este la fel de importantă , comunicarea , cu aceștia în procesul de vămuire este foarte important , care , cu cât mai mare , cu atât poate să influențeze fenomenul de evaziune fiscală.

Un reprezentant care lucrează într-o firmă care comercializează alcool , tutun si produse de lux se află într-o poziție destul de delicată , este expus într-o mai mare măsură corupției , mai clar , fenomenului de evaziune fiscală.

Prin ipotezele pe care le-am invocat, nu vreau să relatez că profesionalismul și experiența ar duce spre crearea fenomenului de evaziune fiscală , ci faptul că informațiile și cunoașterea legislației vamale duc spre posibilitatea producerii fenomenului de evaziune fiscală.

Ca și recomandări aș propune completarea și modificarea unor articole din Codul Vamal. În primul rând aș propune limitarea puterii agenților vamali , de foarte multe ori se exagerează peste măsură când nu este cazul . Un exemplu concludent ar fi importul de cherestea unde s-a cerut descărcarea fiecărei scândure , măsurată fiecare în parte . Agenții vamali trebuie să fie inspectivi , dar când trebuie și nu peste măsură.

Un alt aspect pe care vreau sa-l ating este incadrarea tarifară a mărfurilor . Exemplul pe care l-am dat mai sus , legat de încadrarea tarifară a tractoarelor , este destul de concludent . O încadrarea tarifară comună pentru toate tractoarele ar exclude orice situație ambigua și neclară a mărfii .

Anexa 1

Chestionar privind situațiile de evaziune fiscală în cadrul vămii

„ Bună dimineața/ buna ziua/ bună seara, mă numesc Zăgrean Carmen Diana și sunt studentă în anul III la Universitatea Babeș-Bolyai , Departamentul de Administrație Publică , Extensia Bistrița , iar acest chestionar mă ajută la realizarea lucrării de licență. Dacă sunteți de acord să răspundeți la întrebări , sperăm să nu vă răpim mai mult de 30 minute. Trebuie să menționez că , acest chestionar este anonim.”

1)Care este genul dumneavoastră ?

a) feminin b)masculin

2) Ce vârstă aveți?

a) mai puțin de 30

b) între 30 si 45

c) intre 45 si 60

d) peste 60

3) Ce vechime aveți în muncă ?

a)Mai puțin de 5 ani

b) Între 5 si 9 ani

c) Între 10 ani si 15 ani

d) Mai mult de 15 ani

4) De cât timp reprezentați firma în relația cu vameșii?

a) Mai puțin de 5 ani

b) Între 5 si 9 ani

c) Între 10 ani si 15 ani

d) Mai mult de 15 ani

b)

c)

d)

5)Aveți acces la informații privitoare la legislația vamală?

a)DA b) NU – treceti la întrebarea nr.8

6)Cum apreciați ajutorul acestor informații?

a)foarte slab

b)slab

c)mediu

d)bun

e)foarte bun

7)În ce măsură sunteți mulțumit de relația d-voastră cu vameșii?

a)deloc

b)în mică măsură

c)în mare măsură

d)în foarte mare măsură

8) În ce măsură ați fost tentat să folosiți micile atenții ?

a) deloc

b)în mică măsură

c)în mare măsură

d)în foarte mare măsură

9) Cât de des ați schimbat locul de muncă în ultimii 5 ani ?

a)Niciodată

b)O dată

c)De 2-3 ori

d)Mai mult de patru ori

10)Firma la care lucrați este mulțumită de serviciile prestate de d-vostră?

a)DA b) NU -treceți la întrebarea numărul 12.

11)Cum apreciați remunerația oferită?

a)Foarte slabă

b)slabă

c)medie

d)bună

e)foarte bună

12)Aveți mulți prieteni?

a)DA b) NU – treceți la întrebarea nr.14.

13)Cum apreciați influența acestui fapt ?

a)Foarte slabă

b) slabă

c) medie

d) bună

e) foarte bună

14)Cât de des ati apelat la serviciile vamale în ultima săptămână ?

a) niciodată

b) o dată

c) de 2-3 ori

d) mai mult de patru ori

15) În ce măsură v-ati însușit demersurile vamale?

a) deloc

b) în mică măsură

c) în mare măsură

d) în foarte mare măsură

16) Firma este angajată în import/export de tutun , alcool, produse de lux?

a) DA b) NU – treceți la întrebarea nr 18

17) Cum apreciați riscul de corupție?

a) foarte mic

b) mic

c) mediu

d) mare

e) foarte mare

18) În ce măsură considerați chestionarul ca fiind inconfortabil?

a) deloc

b) în mică măsură

c) în mare măsură

d) în foarte mare măsură

BIBLIOGRAFIE:

Nadia, Cerasela, Aniței și Roxana, Elena , Lazăr , "Evaziunea fiscală între legalitate și infracțiune", Editura Lumen : Iași , 2013.

Nicolae Hoanță, " Evaziunea fiscală Ediția a II-a ", Editura C.H. Beck : București, 2010.

Legea nr.87/1994 , text publicat în Monitorul Oficial, Partea I , Nr. 299 din 24 octombrie 1994.

Legea nr. 241/2005, publicată în Monitorul Oficial , Partea I , Nr. 672 din 27 iulie 2005.

Legea nr. 50/2013 publicată în Monitorul Oficial , Partea I , Nr. 146 din 19 martie 2013.

Legea nr. 54/2010, publicată în Monitorul Oficial, Partea I , nr. 413 din 21 iunie 2010.

Emil Dinga / 2008/ Considerații teoretice privind evaziunea fiscală vs. frauda fiscală ,[ftp://ftp.repec.org/opt/ReDIF/RePEc/vls/vls_pdf/vol12i4p20-50.pdf], descărcat la data 09.02.2016

Regulamentul Consiliului NR. 2913/1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar , publicat în J.O. Seria L , nr.. 253/11.10.1993. ( art. 20. art 23-26, art 27)

Regulamentul comisiei nr.. 2454/1993 privind dispozițiile de aplicare a Codului Vamal Comunitar.( art. 253)

Wikipedia . the free encyclopedia , 2001-2016 , [On line] la adresa [https://ro.wikipedia.org/wiki/Agen%C8%9Bia_Na%C8%9Bional%C4%83_de_Administrare_Fiscal%C4%83], descărcat la data 11.02.2016.

Agenția Națională de Administrare Fiscală 2013-2017, [ On line] la adresa [https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Prezentare_R/Strategia_ANAF_2013_2017_V7_1.pdf], pag. 6 , accesat la data 11.02.2016

Regulamentul CEE, nr. 1186/2009, al Consiliului din 16 noiembrie 2009, cap. XVII, Art. 61.- Art. 80.

Robert, W., McGee , M., Taylor,” Tax evasion and ethics", [On line] la adresa [http://papers.ssrn.com/sol3/papers.cfm?abstract_id=940505], accesta la data de 2 iunie 2016.