Evaziunea Fiscala în Judetul Timis

Evaziunea fiscală în județul Timiș

CUPRINS

Rezumat: Evaziunea fiscală a fost și este un fenomen omniprezent în plan economic și social. Amploarea acestui fenomen este îngrijorătoare datorită legislației imperfecte, care lasă loc de interpretări, prevederilor legale ce favorizează eludarea fiscului, metodelor defectuoase de aplicare a legilor, ce permit sustragerea de la impozitare și lipsei unor măsuri eficiente de prevenire și combatere a evaziunii.

Lucrarea de față își propune să prezinte nivelul fenomenului de evaziune fiscală la nivelul județului Timiș, în ceea ce priveste contribuabilii persoane fizice precum și persoanele juridice. În urma unei analize empirice realizate pe baza datelor de la Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice remarcăm importanța și necesitatea efectuării inspecțiilor fiscale, precum și rolul autorităților de combatere a evaziunii fiscale. Astfel, rezultatele ne demonstrează eficiența și ageritatea inspectorilor fiscali prin aplicarea riguroasă a amenzilor, intensificarea controalelor și scăderea frecvenței evaziunii fiscale.

Cuvinte cheie: evaziune fiscală, inspecție fiscală, amenzi.

Cod JEL: H26 Tax Evasion.

Introducere

Prezenta lucrare de disertație își propune să abordeze evaziunea fiscală, un fenomen economic și social complex ce se întâlnește deopotrivă, atât pe plan național, cât și pe cel internațional. Cunoașterea factorilor care generează evaziunea fiscală, a efectelor pe care aceasta le are și mai ales le poate avea în diferite situații asupra formării resurselor bugetului de stat, reprezintă priorități în activitatea factorilor de decizie și a celor de execuție din sistemul fiscal. Analiza acestui fenomen este necesară mai ales pentru a descoperi mijloacele și căile cele mai eficiente în limitarea efectelor pe care le are asupra economiei.

Astfel, scopul acestei lucrări constă în analiza indicatorilor de evaziune fiscală și identificarea evoluției evaziunii fiscale la contribuabili persoane juridice și fizice. Se constată legătura între contribuabili și autoritățile fiscale, prin evidențierea gradului de conformare la plata impozitelor și taxelor de către aceste două categorii de contribuabili, precum și efectele pozitive dorite a se realiza prin intermediul inspecțiilor, cel puțin ca intenție, de creștere a gradului de colectare, a nivelului de conformare a contribuabililor precum și de scădere a acțiunilor de fraudă fiscală.

Lucrarea de disertație este structurată pe cinci capitole, debutând cu o scurtă introducere în care am prezentat câteva considerații generale privind fenomenul evaziunii fiscale. În următorul capitol, se încearcă sintetizarea cât mai coerentă a considerațiilor teoretice cu privire la evaziunea fiscală, în vederea unei analize de ansamblu a acesteia. În acest capitol se face referire, în aceeași măsură, și la faptele de evaziune fiscală și sancțiunile aplicate, insistând pe problemele pe care le ridică distincția care trebuie realizată între evaziunea fiscală licită (legală) și evaziunea fiscală ilicită (ilegală). Dupa ce se prezintă metodele de prevenire a evaziunii fiscale, se consideră și obligațiile prevăzute de lege pentru contribuabili în vederea prevenirii producerii faptelor de evaziune fiscală.

În capitolul trei, intitulat Metodologie și date, se regăsește studiul de caz ce constă în analiza empirică a evaziunii fiscale în județul Timiș. Analiza a fost realizată prin prisma indicatorilor de evaziune pe o perioadă de patru ani, 2010-2013 inclusiv. Se compară numărul inspecțiilor fiscale cu amenzile acordate de către inspectori, se analizează deasemenea obligațiile fiscale suplimentare, stabilite la contribuabili persoane juridice și fizice, valoarea estimată a confiscărilor de bunuri și numerar, măsurile asiguratorii precum și prejudiciul stabilit aferent sesizărilor penale. Ca urmare a cazurilor de evaziune descoperite de către autorități și a penalităților acordate, calculăm nivelul evaziunii fiscale raportându-ne atât la numărul inspecțiilor efectuate, astfel putând observa frecvența evaziunii fiscale, cât și la valoarea prejudiciu stabilit aferent sesizărilor penale și obligațiile fiscale suplimentare stabilite la contribuabili persoane juridice, observând mărimea medie a evaziunii fiscale identificate pe fiecare caz în parte, în ceea ce privește contribuabilii persoane juridice.

Ca limită a studiului realizat reprezintă dificultatea în colectarea datelor, astfel, măsurarea evaziunii fiscale nu a fost posibilă decât pe baza puținelor date obținute de la Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice, prin urmare, nu putem vorbi decât de evaziunea fiscală pe un sector foarte îngust și pe o perioadă foarte scurtă de timp, cu toate că evaziunea fiscală reală este mult mai cuprinzătoare.

Capitolul patru constă în evidențierea rezultatelor ce reies din studiului de caz realizat, alături de interpretările rezultatelor obținute. În ultimul capitol se regăsesc concluziile finale ce se desprind ca urmare a studiului efectuat.

Prin urmare, evaziunea fiscală este unul din fenomenele economico-sociale complexe de maximă importanță cu care statele de astăzi se confruntă și ale cărui consecințe nedorite caută să le limiteze cât mai mult, eradicarea fiind, practic, imposibilă. Efectele evaziunii fiscale se repercutează direct asupra nivelurilor veniturilor fiscale, conduce la distorsiuni în mecanismul pieței și poate contribui la inechități sociale datorate „accesului” și „înclinației” diferite la evaziunea fiscală din partea contribuabililor.

Tocmai de aceea considerăm că tema aleasă este de actualitate și prezintă importanță atât din punct de vedere practic, cât și teoretic. Multitudinea obligațiilor fiscale pe care legislația fiscală le impune contribuabililor, dar mai ales povara acestor obligații au determinat stimularea în toate timpurile, ingeniozitatea contribuabililor în a inventa procedee diverse de eludare a obligațiilor fiscale. Nu întâmplător se spune că, faptele și actele de evaziune fiscală au fost întotdeauna, active și ingenioase pentru motivul că fiscul, lovind indivizii în averea lor, îi atinge în cel mai sensibil interes – patrimonial și bănesc.

Așadar, în România fenomenul evaziunii fiscale a luat, în ultimii ani, o amploare deosebită, afectând grav dezvoltarea economică a țării. Cu toate acestea, fenomenul evaziunii fiscale este în continuare foarte greu de controlat și de cuantificat. Acest lucru se datorează mai multor factori, dintre care amintim imperfecțiunile și particularitățile legislației fiscale, nivelul scăzut de trai al majorității populației, gradul redus de civilizație, de cultură și conștiință civică, politicile fiscale agresive pe care statul le promovează și nu în ultimul rând corupția, care este prezentă în structurile organelor cu atribuții în combaterea fenomenului evaziunii fiscale.

Astfel, există o psihologie a contribuabililor, amplificată de lipsa unei educații fiscale, la care se adaugă dimensiunea presiunii fiscale, deficiențele legislative și administrative ale gestionării impozitelor, de a se sustrage parțial sau total de la plata obligațiilor fiscale care le revin. Aceasta cu atât mai mult, cu cât omul prin natura sa mentală, emoțională și educațională, este înclinat în general, să pună interesul individual înaintea celui general al societății, chiar atunci când acceptă necesitatea existenței impozitului.

Considerăm că, implicațiile evaziunii fiscale sunt de natură economică și socială. Pe plan economic aceasta influențează desfășurarea normală a concurenței, sub aspect social determină creșterea obligațiilor fiscale suportate de restul contribuabililor și nemulțumirii în rândul membrilor societății. În România, creșterea semnificativă a evaziunii fiscale devine tot mai dramatică, spiritul de evaziune fiscală se naște din simplul joc al interesului, oricare ar fi cota impozitului pus în sarcină. Contribuabilul este înclinat să considere impozitul mai mult ca pe un prejudiciu și nu ca pe o legitimă contribuție la cheltuielile publice, astfel din cele mai vechi timpuri, contribuabilii au căutat să reducă obligațiile fiscale, recurgând la tot felul de metode ingenioase.

Literatura de specialitate

Cu toate acestea, în pofida a tot ceea ce se spune despre cauzele, modalitățile, amploarea, controlul sau răspunderea juridică referitoare la evaziunea fiscală, termenii care desemnează acest fenomen sunt lipsiți de claritate, iar domeniul explorat este incert, în consecință, evaziunea fiscală este o noțiune dificil de definit, cu atât mai mult cu cât nu există o definiție legală a fraudei fiscale.

Din punct de vedere al Dictionarului Explicativ al limbii române evazinea fiscală se definește drept fenomenul de sustragere de la obligatiile fiscale, iar din punct de vedere juridic, potrivit Legii nr. 87/1994 privind combaterea evaziunii fiscale, lege care în momentul de față este abrogată de Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, defineste evaziunea fiscală drept “sustragerea prin orice mijloace, în întregime sau în parte, de la plata impozitelor și a altor sume datorate bugetului asigurărilor sociale de stat și fondurilor speciale extrabugetare de către persoanele fizice sau juridice române sau străine, denumite în continuare contribuabili”. Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale nu ne dă însă o definiție a noțiunii de evaziune fiscală.

Din punct de vedere teoretic, evaziunea fiscală este reprezentată de fapta de sustragere de la plata către stat a materiei impozabile impuse, act ce implică o încălcare a principiului egalității contribuabililor în fața impozitului, având drept consecință financiară negativă micșorarea veniturilor publice.

În concordanță cu reformele fiscale ale statului român, actuala legislație specială în domeniul fiscal tinde să asigure respectarea unei îndatoriri fundamentale menționate în Constituția României (art. 56) cu privire la contribuțiile financiare în care se specifică: ”(1) Cetățenii au obligația de a contribui prin impozite și taxe, la cheltuielile publice. (2) Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure așezarea justă a sarcinilor fiscale. (3) Orice alte prestații sunt interzise, în afara celor stabilite prin lege, în situații excepționale. Din punct de vedere legislativ, impozitul trebuie investit numai dacă are o funcție fiscală, de finanțare a cheltuielilor publice, neprivilegiind pe nimeni și neținând cont de repartiția avuțiilor sau a structurilor sociale.

În prezenta lucrare, evaziunea fiscală se definește ca fiind totalitatea procedeelor licite sau ilicite cu ajutorul cărora cei interesați se sustrag în total sau în parte obligațiilor stabilite prin legile fiscale. Prin sustragerea de la plata obligațiilor statului se încalcă nu doar un act normativ obișnuit, ci însăși Constituția României.

Considerând că uneori există o confuzie terminologică între termenii de evaziune fiscală și fraudă fiscală. Imprecizia noțiunii de fraudă fiscală provine de la distincția care se face uneori între frauda zisă “legală” și frauda „ilegală”. Frauda „legală” are o dublă semnificație, uneori aceasta desemnează subestimarea materiei impozabile, prin anumite regimuri fiscale de favoare, care se produc mai ales în cazul impunerii forfetare, cel mai adesea desemnează acele procedee juridice, care permit scăparea de impozitare, fără a încălca legea.

În general, prin evaziune fiscală „legală“ se înțelege acea conduită a contribuabilului de a ocoli prevederile legale, recurgând la o combinație neprevăzută a acestora, și prin urmare „tolerată“, în considerarea principiului conform căruia „dacă legea nu interzice, atunci permite“. Cazurile de evaziune fiscală „legală” sunt foarte diversificate în funcție de inventivitatea fiecărui contribuabil în parte și de larghețea legii, dar cele mai frecvente metode vizează practica unor societăți comerciale de a investi o parte a profitului realizat în achiziții de mașini și utilaje pentru care statul acordă reduceri ale impozitului pe venit, măsură care este menită să stimuleze acumularea, scăderea din veniturile impozabile a cheltuielilor de reclamă, protocol și publicitate, mult mai mari decât cele care rezultă din aplicarea cotelor legale, asigurând profitul brut realizat.

Spre deosebire de evaziunea fiscală “legală” care am remarcat că presupune o menținere prudentă a sustragerii în limitele legale, frauda fiscală se săvârșește prin încălcarea flagrantă a legii, profitându-se de modul specific în care se realizează impunerea. Spre exemplu: omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate; evidențierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive; alterarea, distrugerea sau ascunderea de acte contabile, memorii ale aparatelor de taxat ori de marcat electronice fiscale sau de alte mijloace de stocare a datelor.

Se consideră că eludarea fiscală nu este ilegală, deoarece există încercări justificate în direcția reducerii sarcinii fiscale prin mijloace legale, exploatând punctele slabe ale legislației, prin conturarea „creativă” a propriului venit și cu ajutorul deducerilor cuvenite. Pe de altă parte, evaziunea fiscală este ilegală, deoarece presupune o tentativă deliberată de încălcare a legii pentru a reduce nivelul obligațiilor fiscale, prin acte de omisiune sau de acțiune.

Evaziunea fiscală “legală” presupune anumite facilități fiscale de care contribuabilul dorește să beneficieze într-o măsură cât mai mare de avantajele permise de normele fiscale actuale. Această realitate fiscală o putem considera drept o excepție de la principiul neutralității impozitelor, potrivit căruia, toți contribuabilii se supun aplicării impozitelor, fără nici un fel de discriminare. Printre cele mai întâlnite cazuri de evaziune fiscală “legală” (Rodica Burdușel, Andreea Iliescu, 2009) se înscriu următoarele:

• excluderea din masa impozabilă a cheltuielilor survenite cu munca, pregătirea profesională a angajaților, cheltuieli privitoare la practica producției de bunuri economice, sumele distribuite pentru contractele de cercetare ce au inclus ca obiect programe de interes național, susținute de către stat;

• optarea între impozitul pe venitul persoanelor fizice și regimul de impunere ce se aplică veniturilor încasate;

• eliminarea din venitul impozabil a cheltuielilor pentru reclamă sau protocol, indiferent dacă sunt reale sau nu, urmărindu-se doar micșorarea masei impozabile;

• realizarea unor fonduri de amortizare sau de rezervă cantitativ mai mari decât cele ce s-ar justifica din punct de vedere economic, evitând astfel aplicarea corectă a regimului fiscal;

• aplicarea legislației privind întreprinderile familiale sau a societăților comerciale constituite de soția și copiii întreprinzătorului, caz în care veniturile se împart între aceștia în scopul micșorării cuantumului impozabil, situația favorizând diminuarea corectitudinii profesionale, urmărindu-se interesul familial, iar astfel venitul total impozabil al membrilor de familie se va împărți în mod egal și nu proporțional contribuției fiecăruia; de asemenea, în situația membrilor de familie asociați, se pot constitui depozite de păstrare și administrare a fondurilor de către părinți în favoarea copilului minor, fapt ce nu corespunde interesului economic, de protecție a mediului sau a sănătății și integrării tuturor persoanelor defavorizate în societate etc.;

• utilizarea limitativă a dispozițiilor legale privind donațiile filantropice;

• în cadrul desfășurării activității comerciale, investirea parțială a profitului în achiziția unor mașini sau echipamente tehnice pentru care statul acordă reduceri ale impozitului pentru venitul obținut, o măsură legală ce dorește desfășurarea ori încurajarea investițiilor în afara țării;

• acordarea salariaților a avantajelor bunurilor în natură oferite de companie – telefoane mobile, implicit abonamente telefonice, mașini de serviciu, incluzând cheltuielile de benzină etc. – de către patroni în scopul micșorării sumei totale impozabile și distribuind banii în folosul întreprinderii economice privind capitalul fix, al imaginii acesteia ș.a.m.d.

Aceste fapte de evaziune fiscală legală se săvârșesc întrucât contribuabilii caută imperfecțiuni în legi, pe care le eludează pentru a se sustrage de la plata impozitelor, taxelor.

Pentru reținerea infracțiunii de evaziune fiscală “frauduloasă” este necesară nu numai dovedirea intenției, ci și a scopului, a legăturii de cauzalitate dintre actul ilicit și intenția de sustragere de la plata taxelor și a impozitelor, însă acest lucru este dificil de realizat atunci când faptele se săvârșesc din culpă.

În cazurile în care majorarea cheltuielilor se datorează întocmirii unor evidențe contabile eronate de către contribuabili, ce au drept consecințe micșorarea impozitului asupra profitului, acestea nu pot conduce la măsuri sancționatorii sub aspect penal privind evaziunea fiscală, dacă se dovedește că a fost numai eroare, acestea realizandu-se din culpă, faptele astfel săvârșite putându-se încadra astfel la infracțiunea de neglijență în serviciu, prevăzută la art. 298 din Codul penal. Astfel, se poate reține în sarcina autorului erorii contabile infracțiunea de fals intelectual (prevăzută în art. 321 din C. p.) sau în infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale (potrivit art. 320 alin. (1) din C. p.) – de exemplu în urma greșirii calculelor prin aproximări mari și repetate se pot săvârși “cu știință” aceste forme de infracțiuni de fals, dorindu-se scurtarea timpului efectuării calculelor, întrucât latura subiectivă a infracțiunilor de fals constă în vinovăția în forma intenției directe, numai în aceste condiții legea considerând faptele respective cu caracter fraudulos.

Pentru considerentele expuse mai sus, faptele de eroare contabilă nu pot fi încadrate juridic drept evaziune fiscală ‘frauduloasă”, deși produc consecințe asemănătoare cu aceasta, întrucât nu au fost comise în scopul sustrageri de la plata obligațiilor fiscale. Sintagma „evaziune legală” este, înainte de toate, un non-sens literar dar și o contradicție juridică a termenilor: evaziune (a eluda, a fura) și legală (prin respectarea legii, cu acordul legiuitorului). Nu credem că legiuitorul a prevăzut, în mod conștient, în lege, modalități de sustragere de la plata obligațiilor către stat, ca oportunități pentru contribuabili.

Prin urmare, definirea și explicarea termenilor de inspecție respectiv control fiscal, sunt absolut necesare pentru a înțelege importanța precum și necesitatea acestora. Controlul fiscal este adesea confundat cu inspecția fiscală. „Sincretismul” este datorat evoluției controlului în România, ca urmare a trecerii de la economia centralizată în care predomina proprietatea statului care exercita un control financiar, prin perioada de tranziție în cursul căreia statul a început să exercite un control financiar-fiscal și actuala stare a economiei românești în care fiscalitatea se bazează pe buna-credință și civismul fiscal, abordarea și perceperea controlului fiscal este convergentă din acest punct de vedere .

Inspecția fiscală (conform Codului de procedură fiscală – art 94) are ca obiect verificarea legalității și conformității declarațiilor fiscale, corectitudinii și exactității îndeplinirii obligațiilor de către contribuabili, respectării prevederilor legislației fiscale și contabile, verificarea sau stabilirea, după caz, a bazelor de impunere, stabilirea diferențelor obligațiilor de plată și a accesoriilor aferente acestora.

Controlul fiscal cuprinde controlul declarațiilor depuse de contribuabili, al documentelor utilizate pentru stabilirea impozitelor si taxelor, cat si controlul altor documente depuse de contribuabili in scopul obținerii unor deduceri, restituiri sau rambursări. Controlul este o necesitate obiectivă și subiectivă, dar nu este un scop, ci un mijloc de perfecționare a activității executive, inclusiv a procesului de conducere a acesteia.

Actul normativ predecesor actualului cod de procedură fiscală definea controlul fiscal ca fiind ansamblul activităților având ca scop verificarea sincerității declarațiilor, precum și verificarea corectitudinii și exactității îndeplinirii, conform legii, a obligațiilor fiscale de către contribuabili.

Inspecția fiscală (conform Codului de procedură fiscală – art 99) se exercită exclusiv, nemijlocit și neîngrădit prin Agenția Națională de Administrare Fiscală sau, după caz, de compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale, conform dispozițiilor prezentului titlu, ori de alte autorități care sunt competente, potrivit legii, să administreze impozite, taxe, contribuții sau alte sume datorate bugetului general consolidat.

Ne interesează să identificăm care fapte sunt considerate evaziune fiscală și sancțiunile aplicate, astfel conform prevederilor Legii 50/2013 privind modificarea Legii nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, distingem:

• nerefacerea, cu intenție sau din culpă, a documentelor de evidență contabilă distruse, fapta care se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

• împiedicarea organelor competente de a efectua verificări financiare, fiscale sau vamale, în termen de cel mult 15 zile de la somație, prin refuzul nejustificat de a prezenta documentele legale și bunurile de patrimoniu, fie prin împiedicarea acestora de a intra în sedii, incinte sau pe terenuri, pedeapsa fiind închisoare de la un an la 6 ani.

• reținerea sau nevârsarea, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, fapta care se pedepsește cu închisoare de la un an la 6 ani.

• punerea în circulatie de timbre, banderole sau formulare tipizate (utilizate în domeniul fiscal, având regim special) atât în cazul în care persoana în cauza nu are dreptul, pedeapsa fiind închisoare de la 2 la 7 ani , cât si în cazul în care stie ca acestea sunt falsificate, pedeapsa constând în privarea de libertate de la 3 la 12 ani ;

• stabilirea, cu rea credintă, a impozitelor, taxelor sau contribuțiilor având drept rezultat obținerea, fără drept, de la bugetul de stat, a unor sume de bani sau compensări necuvenite, fapta care se pedepsește cu închisoare de la 3 ani la 10 ani , în timp ce asocierea în vederea savârșirii faptei mai sus-menționate se pedepsește cu închisoare de la 5 la 15 ani;

• sustragerea de la îndeplinirea obligatiilor fiscale, caz în care, dacă prejudiciul produs este mai mare de 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale, limita minimă și maximă a pedepsei se majorează cu 5 ani , în timp ce, dacă prejudiciul este mai mare de 500.000 euro, limita minimă și maximă a pedepsei se majorează cu 7 ani .

Faptele săvârșite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale sunt următoarele:

• ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile;

• omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale a operatiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate;

• evidențierea, în actele contabile sau în documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive. De exemplu includerea necorespunzătoare în costurile produselor ori a prestărilor de servicii a unor cheltuieli care privesc activitatea altor firme, în scopul “motivării” pentru diminuarea impozitului legal.

• alterarea, distrugerea sau ascunderea de acte contabile, memorii ale aparatelor de taxat ori de marcat electronice fiscale sau de alte mijloace de stocare a datelor;

• executarea de evidențe contabile duble, folosindu-se înscrisuri sau alte mijloace de stocare a datelor;

• sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictivă, ori declararea inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate;

• substituirea, degradarea sau înstrăinarea de către debitori ori de către terțe persoane a bunurilor sechestrate.

Ca urmare a creșterii alarmante a cazurilor de evaziune fiscală precum și a efectelor negative ale acesteia, atât asupra statului cât și asupra contribuabililor, considerăm esențială găsirea unor măsuri adecvate de prevenire a unor fapte de evaziune fiscală, astfel, prezentăm, conform Legii nr. 87/1994 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, obligațiile prevăzute pentru contribuabili de a preveni producerea faptelor de evaziune fiscală, acestea sunt următoarele:

• efectuarea de activități permanente sau temporare, generatoare de venituri impozabile, poate avea loc numai în baza unei autorizații emise de organul competent sau a unui alt temei prevăzut de lege.

• obligația de declarare, la organul fiscal, în termen de cinci zile de la înregistrarea actelor în legătură cu subunitățile constituite în sucursale, filiale, puncte de lucru, depozite, magazine și oricare alte locuri în care se desfășoară activități producătoare de venituri, băncile în lei și în valută indiferent unde funcționează, în țară sau străinătate.

• obligația de a declara organului de control bunurile sau valorile impozabile depozitate în alte locuri decât cele în care desfășoară activități producătoare de venituri.

• obligația de evidențiere a veniturilor realizate și a cheltuielilor efectuate din activitățile desfășurate, prin întocmirea registrelor sau a oricăror alte documente legale.

• obligația declarării cu sinceritate a veniturilor realizate, bunurilor mobile și imobile aflate în proprietate sau obținute cu orice titlu legal, precum și alte valori care generează titlul de creanță fiscală. Atunci când legea nu prevede obligația de depunere a declarației de impunere, contribuabilii răspund de calcularea corectă a impozitelor și taxelor pe care trebuie să le verse la buget.

• obligația de plată la termen a impozitelor, taxelor datorate pentru veniturile sau bunurile impozabile.

• obligația de a permite efectuarea controlului și de punere la dispoziția organelor de control a tuturor documentelor contabile, a evidențelor și oricăror alte materiale sau valorice solicitate în vederea cunoașterii realității obiectelor sau surselor impozabile/taxabile.

Considerăm importantă implicarea organismelor în combaterea fenomenului de evaziune fiscală, autoritățile reduc acest fenomen prin elaborare de strategii de identificare a riscurilor majore care pot afecta conformarea contribuabililor la înregistrare, declarare și plată a contribuțiilor. Inspectorii fiscali încearcă să anticipeze planurile contribuabililor evazioniști și să reducă semnificativ anticiparea momentelor de efectuare a controalelor fiscale, sporind eficacitatea acestora și, pe cale de consecință, realizează o modelare pozitivă a comportamentului de neconformare fiscală. Strategiile de control ale autorităților fiscale trebuie să urmărească asigurarea unui echilibru între costurile administrative solicitate și menținerea unui nivel cât mai ridicat de conformare fiscală.

Metodologie și date

Obiectivele vizate în acest studiu le-am stabilit pentru a obține o argumentare practică a afirmațiilor făcute în cuprinsul acestei lucrări, cu privire la rolul și importanța inspecției fiscale în combaterea evaziunii fiscale, în toate „fazele” activității acesteia, planificarea acțiunilor, constatarea evaziunii, măsurarea efectelor, aplicarea sancțiunilor și valorificarea prin încasare a sumelor sustrase.

Sursele de informații sunt veridice sub toate aspectele, pentru că cea mai mare parte a lor au fost centralizate pe baza datelor primite de la Directia Generala a Finantelor Publice. Perioada de analiză este de 4 ani, aferentă anilor 2010-2013. Ca și metode de prelucrare și analiză a datelor am utilizat analiza statistică precum și analiza comparativă, studierea documentelor și datelor prin analiza evoluției indicatorilor de evaziune fiscală, punând accent pe importanța și eficiența inspecțiilor fiscale.

Studiul de caz constă în prezentarea și analiza dimensiunii statistice a evaziunii fiscale din județul Timiș, rezultată din compararea evidențelor statistice. Evaluarea cantitativă s-a realizat prin calcularea și analiza unui set de indicatori relevanți în determinarea comportamentului de neconformare, corelați cu atitudinea autorităților dimensionată prin intensitatea controalelor efectuate, frecvența cazurilor de evaziune fiscală identificate, dimensiunea medie a valorii evaziunii fiscale pe caz descoperit, dimensiunea sancțiunilor aplicate și alte măsuri aplicate pentru combaterea comportamentului de neconformare fiscală.

S-a realizat o analiză concretă a comportamentului contribuabililor, din perspectiva conformării și a neconformării, prin prisma oportunităților oferite de legislația fiscală actuală și de comportamentul autorităților în relațiile cu contribuabilii, ca urmare a realizării controalelor și aplicării sancțiunilor prevăzute de lege și s-a dimensionat impactul acestora asupra nivelului evaziunii fiscale.

Pe lângă evaluările ce privesc analiza evoluției comportamentului fiscal al contribuabililor, manifestat prin evaziune fiscală, și a strategiilor de combatere aplicate de către autoritatea fiscală, s-a efectuat o analiză empirică pe baza datelor de la Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice și a unor calcule proprii. Analiza a urmărit delimitarea manifestării fenomenului de evaziune fiscală la nivelul persoanelor fizice și a persoanelor juridice, dimensiunea acestuia pe cele două categorii de contribuabili, frecvența evaziunii fiscale identificate și dimensiunea medie a acesteia pentru un caz de evaziune fiscală descoperit.

Analiza empirică propusă a presupus o centralizare a numărului contribuabililor activi, persoane juridice și numărul contribuabililor persoane fizice care au obligația depunerii declarației privind venitul realizat (formular 200), la cele șapte unități ale județului Timiș pe perioada a patru ani.

Identificarea numărului de contribuabili este necesară pentru a putea estima evoluția evaziunii fiscale prin raportare la controalele efectuate și amenzile aplicate de către autorități. S-a analizat comportamentul fiscal, atât a persoanelor fizice, cât și a celor juridice, însa având în vedere proporțiile scăzute a inspecțiilor efectuate, a confiscărilor de bunuri și numerar, a amenzilor acordate precum și a prejudiciilor stabilite, la persoane fizice, față de contribuabili persoane juridice, s-a realizat măsurarea frecvenței evaziunii fiscale și a mărimii medii a acesteia, pe fiecare caz descoperit, având în vedere comportamentul contribuabililor, persoane juridice.

Tabelul 1. Contribuabili activi la data de 31.12.2010

Sursa: Centralizare pe baza datelor de la DGRFP

Tabelul 2. Contribuabili activi la data de 31.12.2011

Sursa: Centralizare pe baza datelor de la DGRFP

Tabelul 3. Contribuabili activi la data de 31.12.2012

Sursa: Centralizare pe baza datelor de la DGRFP

Tabelul 4. Contribuabili activi la data de 31.12.2013

Sursa: Centralizare pe baza datelor de la DGRFP

Activitatea de inspecției fiscală este destinată încurajării și obținerii gradului celui mai înalt de conformare voluntară la prevederile legislative în materie fiscală și la normele de aplicare ale acestora. Inspecția fiscală trebuie să fie desfășurată într-un mod corect și imparțial, pentru a garanta cel mai înalt nivel de regularitate și eficacitate, scopul inspecției fiscale este acela de a stabilit corectitudinea îndeplinii obligațiilor fiscale de către contribuabil.

Controlul fiscal, ca parte a controlului financiar, constituie acțiunea de stabilire a exactității operațiunilor legate de așezarea și încasarea creanțelor fiscale în cadrul termenelor legale. Acesta constituie un mijloc de constatare și corectare a actelor și faptelor ilegale, de identificare a deficiențelor și de restabilire a legalității, prin măsuri coercitive de natură pecuniară, iar în situații grave, privative de libertate.

Conturarea profilului comportamental al contribuabilului are drept scop înțelegerea modului în care acesta poate fi influențat, în condițiile în care autoritățile fiscale au printre obiectivele principale reducerea fenomenului de evaziune fiscală. Deciziile adoptate de contribuabili sunt declanșate de o serie de factori, iar efectul acestor decizii poate situa contribuabilul în doua zone și anume cea a conformismului sau a nonconformismului. Comportamentul fiscal a fost cercetat preponderent dintr-o perspectivă economică, care s-a concentrat pe procesul decizional în condiții de raționalitate și pe impactul auditurilor fiscale, a amenzilor, a cotelor de impunere, a nivelului veniturilor asupra conformismului, dar și dintr-o perspectivă politică, punându-se accentul pe complexitatea legislației fiscale și pe dimensiunea economiei „gri”.

Având în vedere importanța și rolul inspecțiilor fiscale prezentăm numărul de inspecții realizate, în decursul celor 4 ani de analiză, începând cu anul 2010 și până în anul 2013 inclusiv, la contribuabili persoane juridice și persoane fizice.

Tabelul 5. Nr. inspecții la contribuabili persoane juridice și fizice

Sursa: Centralizare pe baza datelor de la DGRFP

Orice inspectie fiscală se finalizează cu stabilirea, dacă este cazul, a obligațiilor fiscale suplimentare, pe baza raportului de inspecție fiscală, organul de control poate emite decizia de impunere, pentru diferențe de obligații fiscale aferente perioadelor verificate, în cazul în care se stabilesc diferențe suplimentare față de cele declarate de contribuabil sau decizia de nemodificare a bazei de impunere, în cazul în care nu se constată diferențe de obligații fiscale suplimentare față de cele declarate de contribuabil. În studiul prezentat obligațiile fiscale suplimentare sunt conform tabelului 6.

Tabelul 6. Obligații fiscale suplimentare

Sursa: Centralizare pe baza datelor de la DGRFP

Considerăm că, un climat bazat pe neîncredere, este caracterizat de necesitatea unor autorități fiscale puternice, care să poată impune conformismul contribuabililor prin amenzi crescute, printr-o probabilitate de audit fiscal mai ridicată, pentru a se putea asigura eficiența politicii fiscale. În tabelul 7, se observă amenzile aplicate contribuabililor persoane juridice și fizice, pe perioada analizată atât ca și număr dar și prin reprezentarea valorii acestora.

Tabelul 7. Amenzi aplicate la contribuabili persoane juridice și fizice

Sursa: Centralizare pe baza datelor de la DGRFP

Ca urmare a controalelor specifice efectuate, inspectorii antifraudă au constatat abateri de la legislația în vigoare, pentru sancționarea cărora au dispus confiscarea de sume și bunuri după cum se poate vedea în tabelul 8.

Tabelul 8. Valoarea estimată a confiscărilor de bunuri și numerar

Sursa: Centralizare pe baza datelor de la DGRFP

Printre procedurile pentru efectuarea inspecției fiscale este importantă și procedura de luare a măsurilor asigurătorii aceasta are ca scop definirea acțiunilor necesare luării măsurilor asigurătorii în timpul desfășurării acțiunilor de inspecție fiscală, în cazul în care există pericolul ca debitorul să se sustragă de la plata obligațiilor fiscale care au fost sau care vor fi constatate cu ocazia efectuării inspecției fiscale, sau să-și risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând considerabil colectarea debitelor constatate suplimentar.

În timpul desfășurării acțiunilor de inspecție fiscală pe perioada analizată, inspectorii au constatat existența condițiilor care pot determina periclitarea sau îngreunarea colectării debitelor care au fost constatate suplimentar, acestea se pot vedea în tabelul 9.

Tabelul 9. Măsuri asiguratorii la contribuabili persoane juridice și fizice

Sursa: Centralizare pe baza datelor de la DGRFP

Totodată inspecția fiscală se finalizează și cu încheierea unui proces-verbal ce va cuprinde rezultatele constatărilor verificării dar și prejudiciul estimat (Tabelul 10), în situația în care se constată încălcarea prevederilor fiscale din partea contribuabilului, iar prin aceasta prejudicierea bugetului de stat.

În baza procesului-verbal ce va cuprinde prejudiciul estimat, organele fiscale care au realizat inspecția fiscală de documentare vor face propuneri pentru inițierea unei inspecții fiscale de impunere, prin care se va emite decizia de impunere, ce constituie titlu de creanță și atestă obligația de plată a contribuabilului către bugetul de stat. De asemenea, în cazul în care prejudiciul produs bugetului de stat este realizat ca urmare a săvârșirii unei fapte de natură penală, procesul-verbal încheiat va fi înaintat și organelor de urmărire penală pentru continuarea cercetărilor sub aspect penal.

Tabelul 10. Prejudiciu stabilit aferent sesizărilor penale

Sursa: Centralizare pe baza datelor de la DGRFP

Prin urmare, la nivelul județului Timiș s-au realizat verificările necesare atât la contribuabilii persoane fizice cât și la persoane juridice, pentru a putea constata situația conformării contribuabililor și a măsura evaziunea fiscală. Este preferabilă menținerea intensității controalelor, iar valoarea încasărilor din amenzi să tindă către zero, ceea ce ar presupune faptul că evaziunea fiscală este puțin prezentă. Din cele prezentate, observăm prezentă acțiunea de creștere a intensității controalelor la ambele categorii de contribuabili, dar în ceea ce privește amenzile, am constatat faptul că la persoanele fizice atât numărul amenzilor cât și cuantumul acestora are o tendință descrescătoare în fiecare an, însă, nu același lucru putem spune despre persoanele juridice, la care situația este diferită, din acest motiv, vom analiza mai detaliat, această categorie de contribuabili în cele ce urmează.

Rezultate

Analiza pe care am avut-o în vedere în cadrul lucrării a fost orientată în mai multe direcții. Fie că este vorba de boom economic sau criză economică, fenomenul evaziunii fiscale produce o eroziune a veniturilor fiscale, punând în dificultate guvernele în găsirea surselor de finanțare a sectorului public, iar nivelul veniturilor bugetare colectate de A.N.A.F. este o condiție importantă pentru bunul mers al societății românești.

Pentru a colecta mai bine, administrația fiscală nu trebuie însă să se limiteze doar la încasarea dinamică a veniturilor. Veniturile mai mari trebuie colectate nu numai mai rapid, dar și mai eficient, ceea ce înseamnă o conformare voluntară foarte bună, sprijinită pe servicii de asistență moderne și de calitate, proceduri simplificate și „prietenoase” și un mediu de afaceri sănătos, echitabil, în care concurența să se desfășoare corect.

Aferent tabelului 11 putem observa evoluția pe fiecare an în parte, atât a persoanelor fizice cât și a persoanelor juridice, acestea din urmă înregistrând un trend ascendent până în anul 2012, an în care numărul contribuabililor persoane juridice a crescut la 53.093, cel mai probabil datorită economiei care și-a revenit într-o oarecare măsură după cei trei ani de criză economică. Însă, oamenii de afaceri și analiștii, au susținut că economia din România încă se afla în criză în anul 2012, fapt care s-a dovedit, astfel numărul contribuabililor persoane juridice a scăzut la 43.421 în anul 2013.

Tabelul 11. Contribuabili activi persoane fizice și juridice evidențiate separat pe ani

Sursa: Centralizare pe baza datelor din tabelele 1, 2, 3, 4.

După cum se poate vedea în tabelul 12, scăderea numărului de contribuabili persoane juridice se datorează de asemenea radierilor, dizolvărilor și intrării în insolvență a multor firme din județul Timiș, astfel conform datelor de la Oficiul Național al Registrului Comerțului, numărul companiilor intrate în insolventă a crescut cu 31,28 % , a radierilor cu 13,33% iar a dizolvărilor cu 7,96%, în anul 2013 față de anul precedent.

Tabelul 12. Situația statistică a radierilor, dizolvărilor și insolvențelor

companiilor din județul Timiș

Sursa: Centralizare pe baza datelor de la Oficiul National al Registrului Comerțului

În tabelul 13 prezentăm contribuabilii persoane fizice și juridice pe fiecare unitate fiscală în parte. Putem observa că numărul cel mai mare de contribuabili îl are agenția din Timișoara urmată de Lugoj, apoi de agenția din Sânnicolau Mare, aceasta se datorează și faptului că aceste orașe au și numărul cel mai mare de locuitori.

Tabelul 13. Contribuabili activi persoane fizice și juridice pe fiecare unitate fiscală

Sursa: Centralizare pe baza datelor din tabelele 1,2,3,4.

Se poate observa în tabelul 14, că la nivelul întregului județ, în perioada analizată s-au efectuat, 3.417 de inspecții, dintre care 2.992 la contribuabili persoane juridice și 425 la contribuabili persoane fizice. După cum se poate vedea în figura 1, ponderea inspecțiilor la contribuabilii persoane fizice în totalul inspecțiilor efectuate este de doar 12,44% față de inspecțiile realizate la persoane juridice care sunt într-o pondere de 87,56%, cu toate că numărul contribuabililor persoane fizice este de aproximativ trei ori mai mare decât numărul contribuabililor persoane juridice. Considerăm contribuabilii persoane juridice mai evazioniști decât persoanele fizice , fapt care s-a dovedit ca urmare a analizei realizate.

Însă, formele de manifestarea ale comportamentului fiscal, ridică unele dificultăți cu privire la identificarea precum și clasificarea pe cele două categorii de contribuabili, persoane fizice, respectiv persoane juridice, deoarece autoritățile fiscale nu pot fi întotdeauna capabile să detecteze corect acțiunile intenționate și neintenționate, și, în consecință, nu pot face diferența în vederea clasificării tipului de comportament, dar și de cuantificare, deoarece contribuabilii depun eforturi considerabile pentru a-și ascunde comportamentul anti-fiscal, în timp ce metodologiile utilizate sunt incomplete și nu cuprind toată sfera activităților specifice unor astfel de comportamente. Oportunitatea de a evita plata impozitelor, reprezintă un factor stimulativ al comportamentului de neconformare, însă în ceea ce privește salariații, aceasta tinde către zero, venitul acestora fiind impozitat la sursă.

Figura 1. Numărul de inspecții la contribuabili persoane juridice și fizice

Constatăm că în urma controalelor efectuate au fost indisponibilizate sau confiscate bunuri în valoare de aproape 60.428.849 de lei într-o proporție de 98,4% la persoanele juridice și doar de 1,6% la persoanele fizice de către inspectorii antifraudă care au constatat abateri de la legislația în vigoare, pentru sancționarea cărora au dispus, dupa cum se observă în tabelul 14, 3.188 de amenzi în valoare de 15.658.442 lei la contribuabili persoane juridice și 186 de amenzi la contribuabili persoane fizice în valoare de 175.038 lei, astfel, pe perioada analizată s-au aplicat în totalitate un număr de 3.374 de amenzi în valoare de 15.833.480 lei.

Tabelul 14. Nr. de inspecții, amenzi și valoarea estimată a confiscărilor

de bunuri și numerar

Sursa: Centralizare pe baza datelor din tabelele 5,7,8.

După cum se poate observa în figura 2, numărul de inspecții fiscale, aferent contribuabililor persoane juridice, scade puțin în anul 2011, după care înregistrează o ușoară creștere în anii ce urmează. Numărul de amenzi nu variază foarte mult în perioada analizată, însă dacă le raportăm la numărul de inspecții efectuate putem observa că în toți acești ani, numărul amenzilor este mai mare decât numărul inspecțiilor, însemnând că s-au stabilit mai multe amenzi la efectuarea unei inspecții.

Potrivit evoluției amenzilor, remarcăm multitudinea neregulilor constatate de către inspectori, astfel, se poate constata de pe acum evoluția evaziunii fiscale în ceea ce privește persoanele juridice. Considerăm că, percepția contribuabilului asupra probabilității scăzute, de a fi supus unui control și a fi sancționat, ar putea încuraja comportamentul acestuia de neconformare la plată, însă, acest posibil efect poate fi totuși substituit de percepția severității amenzilor.

Figura 2. Evoluția numărului de inspecții corelat cu numărul de amenzi

la contribuabili persoane juridice

Însă, la contribuabilii persoane fizice numărul de inspecții efectuate este invers proporțional cu numărul amenzilor, acestea din urmă scad semnificativ până în anul 2012, dupa care rămân la același nivel și în anul 2013, cu toate că inspecțiile efectuate au un trend ascendent. Numărul inspecțiilor realizate crește progresiv de la un an la altul, cu un procent de 49,38% în anul 2012 față de anul 2011, continuând să crească cu 19,83% și în anul 2013 față de anul precedent, în speranța constatării neregulilor și la această categorie de contribuabili, însă rezultatele au fost opuse celor așteptate, astfel, observăm că numărul amenzilor aplicate scade cu 39,62% în anul 2012 față de anul precedent.

Figura 3. Evoluția numărului de inspecții corelat cu numărul de amenzi

la contribuabili persoane fizice

Aceste două reprezentări grafice (Figura 2,3) relevă gradul de conformism mai ridicat la contribuabili persoane fizice decât la persoane juridice, având în vedere că, la persoanele juridice, în toți anii analizați numărul amenzilor este mai mare decât numărul inspecțiilor efectuate spre deosebire de persoanele fizice la care numărul de amenzi se situează, aproape în toți anii, la mai puțin de jumătatea numărului de inspecții realizate.

Ca urmare a finalizării inspecțiilor fiscale, au fost stabilite obligații fiscale suplimentare, conform tabelului 15, în valoare de 1.231.735.573 lei la persoane juridice și 111.187.324 lei la persoane fizice. Valoarea totală a obligațiilor fiscale suplimentare pe perioada analizată este de 1.342.922.897 lei. Potrivit constatărilor rezultate din efectuarea inspecțiilor s-au stabilit un număr de 217 de măsuri asiguratorii în valoare de 849.097.120, dintre care 44 de măsuri asiguratorii în valoare de 64.328.985 la persoane fizice și 173 măsuri asiguratorii în valoare de 784.768.135 la persoane juridice.

În urma sesizărilor penale efectuate de către Inspecția Fiscală din cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Timișoara privind cazuri de mare evaziune, valoarea prejudiciilor descoperite este de 523.737.603 lei, 519.275.919 lei la contribuabili persoane juridice și o valoare de 4.461.684 lei la contribuabili persoane fizice. Conform tabelului 10 valoarea prejudiciilor este cu 46.22 % mai mare în anul 2013 față de anul precedent.

Tabelul 15. Obligații fiscale suplimentare, măsuri asiguratorii și prejudiciu stabilit aferent sesizărilor penale

Sursa: Centralizare pe baza datelor din tabelele 6,9,10

Obligațiile fiscale suplimentare, măsurile asiguratorii și prejudiciul stabilit aferent sesizărilor penale au o importantă mai semnificativă din punct de vedere valoric, nu este relevantă comparația cu indicatorii prezentați mai sus deoarece importanță mai mare are valoarea acestora, nu numărul lor, astfel, după cum se observă în figura 4 valoarea obligațiilor fiscale suplimentare stabilite de inspectori este cea mai mare în anul 2011 urmând apoi o scădere a valorii acestora în anul 2012 și 2013 raportat la anii 2010 și 2011, valoarea măsurilor asiguratorii este cea mai mare în anul 2010, la fel și a prejudiciului stabilit, urmând să scadă.

Figura 4. Obligații fiscale suplimentare, măsurile asiguratorii și prejudiciul stabilit aferent sesizărilor penale la persoane juridice

La persoanele fizice însă prejudiciul stabilit aferent sesizărilor penale este într-o proporție foarte mică, valoarea prejudiciului stabilit este cea mai mică în anul 2012, însă, nu putem spune același lucru despre valoarea măsurilor asiguratorii și a obligațiilor fiscale suplimentare, care sunt intr-o proporție mult mai mare, valoarea cea mai mare o înregistrează în anul 2012.

Figura 5. Obligații fiscale suplimentare, măsurile asiguratorii si prejudiciile stabilite aferente sesizărilor penale la persoane fizice

Este de la sine-înțeles că statul, indiferent de forma sa de organizare, și-a creat întotdeauna un sistem de control ale cărui principale obiective au vizat, în cele mai multe cazuri, încasarea în bani sau în natură a ceea ce numim acum obligații fiscale de plată. Urmare studierii mai detaliate a indicatorilor de evaziune prezentați mai sus am constatat că, pe măsură ce, la persoanele fizice amenzile au scăzut în cei patru ani analizați, la persoanele juridice acestea au crescut atât ca și număr dar, și ca valoare, ajungând ca în anul 2013 aproape să dubleze valoarea din anul 2010.

Întrucât, în urma analizei efectuate s-a constat faptul că ponderea inspecțiilor la contribuabilii persoane juridice în totalul inspecțiilor efectuate, pentru perioada de referință, a fost de peste 87%, a confiscărilor de bunuri și numerar de peste 98%, a amenzilor de peste 94%, a prejudiciilor stabilite de 99% și a obligațiilor fiscale suplimetare de peste 91%, ne-am canalizat analiza pe comportamentul acestei categorii de contribuabili respectiv, persoane juridice, pentru a măsura evaziunea fiscală.

Însă nu înainte de a prezenta corelația dintre numărul de inspecții efectuate și cazurile de evaziune fiscală identificate, la contribuabili persoane juridice, prin calcularea coeficientului de corelație Pearson cu ajutorul funcției CORREL. Valoarea coeficientul de corelație Pearson este egală cu -0,84, ceea ce ne indică o corelație foarte bună între inspecțiile și cazurile de evaziune fiscală. Dependența dintre aceste două variabile este una inversă, o creștere a numărului de verificări efectuate implică o scădere a cazurilor de evaziune identificate, astfel, pentru fiecare creștere a numărului inspecțiilor cazurile de evaziune fiscală scad de 0,1526 ori.

După cum se observă în figura 6, diagrama de dispersie indică o tendință crescătoare, astfel, dreapta de regresie are un trend ascendent. Valoarea coeficientului de determinare (R2=0,7147), ne arată că 71% din variația cazurilor de evaziune fiscală se explică prin relația liniară cu numărul de inspecții efectuate.

Această situație demonstrează ingeniozitatea și perseverența inspectorilor fiscali,care ca urmare a controalelor realizate, au influențat contribuabilii în sensul scăderii cazurilor de evaziune fiscală, atât prin intensificarea activității de control, cât și prin aplicarea riguroasă a amenzilor.

Figura 6. Relația dintre inspecțiile realizate (x) și cazurile de evaziune fiscală (y)

De asemenea remarcăm faptul că, comportamentul fiscal al contribuabililor persoane juridice, analizat din punct de vedere al frecvenței evaziunii fiscale identificate, calculată ca raport între numărul de cazuri de evaziune fiscală identificată și numărul de inspecții efectuate, relevă o reducere a frecvenței cazurilor de evaziune fiscală identificată, după cum se observă în figura 6, frecvența evaziunii fiscale are un trend descendent începând cu anul 2011. Aceasta se poate explica prin faptul că în perioada analizată, începând cu acest an, cazurile de evaziune fiscală identificate de către inspectori, au scăzut, însă într-o proporție mai mare , scăderea frecvenței evaziunii fiscale se datorează creșterii semnificative de inspecții realizate, care au crescut cu 21,25% în anul 2013 față de anul 2011.

Figura 7. Frecvența evaziunii fiscale în cazul persoanelor juridice

Considerăm relevantă analiza și din punct de vedere valoric, astfel, după cum se poate observa din figura 8, evaziunea fiscală, exprimată ca raport între prejudiciile stabilite aferente sesizărilor penale, obligațiile fiscale suplimentare și cazurile de evaziune fiscală identificate, are o tendință crescătoare începând cu anul 2011, depășind în anul 2013 chiar și valoarea din anul 2010. Mărimea medie a evaziunii fiscale identificate pe caz, pentru perioada de referință, a înregistrat o creștere de peste 40% în anul 2013, față de anul 2011. Aceasta relevă existența unor posibilități permisive de practicare a evaziunii fiscale, de mari dimensiuni valorice, de către contribuabili experimentați.

Figura 8. Valoarea medie a evaziunii fiscale (lei/caz) în cazul persoanelor juridice

Acest aspect poate fi interpretat, prin creșterea competenței profesionale a inspectorilor fiscali, care au reușit să descopere strategii complexe ale contribuabililor de a evita plata impozitelor și taxelor. Cu toate că frecvența evaziunii fiscale are un trend descendent începând cu anul 2011, suma medie a evaziunii fiscale pe caz descoperit a luat amploare tocmai din acest an, ca urmare a creșterii semnificative a prejudiciilor stabilite aferente sesizărilor penale precum și a obligațiilor fiscale suplimentare, stabilite de către inspectori. Prin urmare, aceasta se datorează și faptului că de cele mai multe ori se fac presiuni asupra contribuabililor de mici dimensiuni, astfel se determină scăderea cazurilor de evaziune fiscală, însă contribuabilii, persoane juridice, de mari dimensiuni găsesc posibilități de a eluda statul într-un fel sau altul, în dimensiuni mult mai mari.

De asemenea, această situație relevă și faptul că autoritățile fiscale nu au intensificat suficient activitățile de control, în ceea ce privește contribuabilii persoane juridice, astfel încât să rezulte o anumită constrângere permanentă necesară creșterii gradului de conformare la declararea și la plata obligațiilor fiscale, indiferent de puterea, dimensiunea și influența contribuabililor. Din punct de vedere al percepției contribuabililor, această situație poate fi interpretată ca stimulatorie pentru practicarea evaziunii fiscale.

Pe baza constatărilor efectuate putem concluziona că, per ansamblu, având în vedere atât contribuabilii persoane juridice cât și persoanele fizice, pe perioada analizată, inspectorii fiscali au reușit să atingă scopul propus, și anume, cel de reducere a evaziunii fiscale. Prin urmare, datorită scăderii numărului de cazuri de evaziune fiscală precum și intensificării inspecțiilor efectuate, dar nu în ultimul rând datorită creșterii sumelor descoperite pe fiecare caz în parte, putem aprecia performanța ridicată a inspectorilor fiscali.

Concluzii

Comportamentul uman în materie de evaziune fiscală presupune plata unui nivel mai redus de impozite decât cel efectiv datorat. Considerăm că valoarea amenzii este elementul care diferențiază modul în care contribuabilii percep conformismul fiscal, amenzile și penalitățile de nivel scăzut pot fi aplicate în cazul unor încălcări minore ale legislației fiscale, în timp ce penalități ridicate și chiar investigații de natură penală pot fi aplicate pentru frauda fiscală.

Ca urmare a rezultatelor studiului realizat care constă în analiza amplorii inspecțiilor fiscale putem afirma că, agentii economici vor fi mai corecți în ceea ce privește obligațiile fiscale datorate bugetului de stat, cu toate că de cele mai multe ori, contribuabilii mici sunt cei mai afectați, neputând, să-și mai desfășoare activitatea, iar contribuabilii de dimensiuni mari, suportă amenzile și penalitățile acordate de autorități și își continuă activitatea fără a fi afectați în mare parte, iar de cele mai multe ori continuă cu aceleași strategii negative, pentru a recupera prejudiciile și pagubele suportate, atunci când anticipațiile asupra unui alt control fiscal sunt reduse.

Remarcăm că plătitorii de impozite se comportă în mod rațional în sfera economicului, iar decizia de a face evaziune sau nu, rezultă ca urmare a unei analize cost-beneficiu. Costul este reprezentat de riscul de a fi prins și sancționat, iar beneficiul este suma sustrasă impunerii. Contribuabilul trebuie să resimtă un cost mai redus pentru plata impozitelor față de situația în care nu le-ar plăti. Dacă acesta, în urma analizei complexității legislative, consideră costul de oportunitate pentru a se conforma mai mic decât cel pentru a nu se conforma, ne vom situa într-o zona redusa a evaziunii fiscale. Precizăm că valoarea amenzilor și intensitatea de control asupra contribuabililor sunt invers proporționale cu dimensiunea fenomenului de evaziune fiscală.

Lucrarea înregistrează o serie de limite în abordarea acestei teme, fiind conștientă de nevoia de perfecționare a metodei de lucru și argumentare a afirmațiilor, având în vedere dificultatea măsurării evaziunii fiscale. Studiul ar fi mult mai relevant dacă am analiza evaziunea fiscală pe o perioada mai amplă, cum ar fi analiza evaziunii în ultimii 10 ani, ultimul an fiind anul curent când s-a efectuat un număr mult mai mare de inspecții și controale. De asemenea am putea vedea cum se modifică gândirea și comportamentul contribuabililor în materie de conformism fiscal după scăderea taxei pe valoare adăugată la 9%.

Modul în care sunt tratați contribuabilii de către autoritățile fiscale afectează cooperarea dintre aceștia, modul de tratament al contribuabililor afectează morala fiscală, disponibilitatea contribuabililor de a-și plăti impozitele, cu efect negativ asupra costurilor administrațiilor fiscale, care cresc din cauza măsurilor desfășurate pentru a-i determina pe aceștia să se conformeze. Procedurile utilizate în cazul auditurilor fiscale trebuie să fie clare și transparente, deoarece în cazul unor proceduri arbitrare, contribuabilii se simt neajutorați și neluați în considerare, cu efecte asupra percepției lor în privința obligativității plății impozitelor.

Astfel, pentru combaterea evaziunii fiscale este necesar, pe lângă îmbunătățirea sistemului legislativ fiscal, în sensul adaptării la situația actuală a economiei și nu doar la nevoile ministerelor, o educatie fiscală a cetățenilor, deoarece, de cele mai multe ori contribuabilii fac evaziune fiscală involuntară rezultată din incorecta înțelegere a legislației potrivit ambiguității existente în materie de interpretare și aplicare a legislației fiscale în vigoare. Orice contribuabil reacționează diferit la practicarea unui nou impozit, înclinația acestora fiind de minimizare a presiunii fiscale. Atitudinea adoptată de contribuabili față de un impozit depinde în mare măsură de calitatea informării cu privire la: natura impozitelor, stabilitatea fiscală, segmentul socio-profesional din care face parte, etc. De cele mai multe ori, reacția contribuabililor este de neacceptare, de respingere sau chiar de refuz al plății impozitelor considerate de ei nejustificabile sau nelegitime, acest comportament duce la cresterea evaziunii fiscale.

Ca urmare a studiului empiric realizat, remarcăm necesitatea asigurării unui sistem fiscal corect, având în vedere scăderea frecvenței evaziunii fiscale pe perioada analizată și totodata cresterea evaziunii fiscale pe caz descoperit, astfel, autoritățile fiscale trebuie să proiecteze și să implementeze strategii mai eficiente de detectare a contribuabililor care nu-și respectă obligațiile, având în vedere și costurile administrative mari ale controalelor și o rată generală mare de nerespectare.

În ceea ce priveste mărimea medie a evaziunii fiscale pe caz descoperit, rezultatele au demonstrat, faptul că legislația și autoritatea fiscală oferă posibilități de practicare a evaziunii fiscale, cel puțin la nivelul unui contribuabil, agent economic, de dimensiune mare. Din acest motiv, considerăm că, eficiența inspecției fiscale depinde într-o mare măsură de selectarea adecvată a cazurilor. O posibilă strategie pentru creșterea respectării legii fiscale, poate fi abordarea diferențiată a tipologiilor comportamentale ale contribuabililor, însoțite de acțiuni specifice din partea autorității fiscale, cu rol de conservare și consolidare a comportamentului voluntar, de sprijin și consiliere pentru contribuabilii care doresc conformarea, dar au dificultăți de înțelegere a legislației, și de corecție pentru contribuabilii care nu doresc să se supună legislației fiscale.

Ca o ultimă idee, considerăm că trebuie realizată îmbunătățirea sistemului fiscal astfel încât impozitul să fie colectat în cel mai comod mod pentru contribuabili și să nu existe incoerențe legislative sau posibilități de evaziune fiscală, deasemenea importantă este și stabilirea unor sancțiuni adecvate pentru cei care practică metode de evaziune fiscală, în așa fel încât ele să reprezinte un factor de diminuare reală a evaziunii fiscale.

Listă bibliografică

Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale;

Legea 50/2013 privind modificarea Legii nr.241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial nr.146 din 19 martie 2013;

Legea nr. 87/1994 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale;

Codul de procedură fiscală;

Codul de procedura penala;

Constituția României;

Rodica Burdușel, Andreea Iliescu, Revista Asociației Absolvenților Facultății de Drept a Universității Titu Maiorescu, ProExcelsior, categoria Drept Public, Nr. 1 Septembrie 2009 . Consultat la: http://www.aafdutm.ro/revista/categorie/anul-i/nr-1/drept-public

http://www.onrc.ro/index.php/ro/statistici

http://www.antievaziune.ro/

https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie/L_50_2013.pdf

https://www.aeaweb.org

http://www.business24.ro/macroeconomie/criza-economica

Baza de date Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice