Evaziunea Fiscala In Domeniul Tva Modalitati DE Limitare, Prevenire Si Combatere A Acestui Fenomen
EVAZIUNEA FISCALĂ ÎN DOMENIUL TVA-MODALITĂȚI DE LIMITARE, PREVENIRE ȘI COMBATERE A ACESTUI FENOMEN
C U P R I N S
INTRODUCERE…………………………………………………………………………………………………….
1. EVAZIUNEA FISCALĂ-ASPECTE GENERALE
1.1.Conceptul de fiscalitate
1.2 Conceptul de evaziune fiscală
1.3 Cauzele și efectele evaziunii fiscale asupra formării veniturilor statului
1.3.1 Efectele economice ale fenomenului de evaziune fiscala
1.3.2 Efectele sociale ale fenomenului de evaziune fiscala
1.3.3 Efectele politice ale fenomenului de evaziune fiscala
1.4 Paradisurile fiscale
2. EVAZIUNEA FISCALĂ-FORME DE MANIFESTARE ÎN ROMÂNIA
2.1 Evaziunea fiscală la adăpostul legii (licită
2.2 Evaziunea fiscală sau frauda fiscală (ilicită
2.2.1 Economia subterană
2.2.2 Munca la negru
2.3 Mecanismele evaziunii fiscale în România
2.4 Analiza structurii evaziunii fiscale identificate în România
2.4.1 Structura evaziunii fiscale identificate, pe domenii de activitate
2.4.2 Structura evaziunii fiscale identificate pe unități administrativ-teritoriale
2.4.3 Structura evaziunii fiscale identificate, pe categorii de venituri fiscale și contribuabili
2.5 Nivelul evaziunii fiscale în România
2.5.1 Evaziunea fiscală manifestată la nivelul economiei " de suprafață
2.5.2 Evaziunea fiscală manifestată la nivelul economiei subterane
3. manifestarea evaziunii fiscale În cadrul tva
3.1 Evaziunea fiscală în domeniul comerțului comunitar privind TVA-ul
4.Limitarea, prevenirea Și combaterea evaziunii fiscalE
4.1 Prevenirea evaziunii fiscale
4.2 Limitarea si combaterea evaziunii fiscale
4.2.1 Cadrul juridic privind combaterea evaziunii fiscale
4.3 Autoritatea Nationala de Administrare Fiscala
5. STUDIU DE CAZ PRIVIND EVAZIUNEA FISCALĂ LA SC OILMETAL SRL
concluzii Și propuneri
bibliografie
INTRODUCERE
Motivele care m-au determinat să aleg ca temă pentru lucrarea de licenta “ Evaziunea fiscala in domeniul TVA-ului – modalitati de limitare, prevenire si combatere a acesteia “ , au inceput de la problemele practice pe care le-am intampinat in activitatea mea pe care o desfasor la o socitate comerciala in ceea ce priveste contabilitatea primara.
Evaziunea fiscala are o evolutie care se deruleaza intr-un mod avansat, ceea ce influenteaza foarte mult economia nationala si bineinteles incearca sa o domine.
Stim de asemenea ca obiectivul principal al Strategiei Nationala de Aparare a Romaniei, in contextu crizei globale pe care o traversam l-a reprezentat combaterea fraudei si a evaziunii fiscale.
Evaziunea fiscala in domeniul TVA influenteaza foarte mut Bugetul Statului , ea avand efecte distructive asupra nivelului de viata al oamenilor, indiferent de locul de munca sau situatia sociala.
Daca frauda si evaziunea fiscala ar fi diminuate, multe dintre fondurile care se pierd in urma lor ar reajunge la Bugetul Statului, ceea ce ar contribui la revenirea economiei nationale.Implicarea autoritatilor intr-un mod mai eficient ar descuraja fenomenul evazionist.
Si economia subterana este influentata de evaziunea fiscala in domeniul muncii prin faptul ca taxele pe care angajatorul are obligatie sa le plateasca catre stat sunt foarte mari. Din acest motiv, angajatorul nu isi indeplineste sarcinile legale si anume conditiile din contractul de munca in ceea ce priveste salariul si timpul de lucru nu concorda cu realitatea, angajatul lucrand un numar mai mare de ore, primind un salariu mai mare decat cel inscris in contract. Totodata, pe scara larga se practica si “munca la negru “, adica fara niciun fel de contract, cel mai des intalnita fiind in domeniul constructiilor.
In primul capitol se abordeaza tematica evaziunii fiscale, aspectele teoretice cat si conceptul de fiscalitate. In urmatoarele subcapitole sunt prezentate efectele si cauzele conceptului de evaziune si totodata care sunt paradisurile fiscale.
Al doilea capitol este structurat in 5 subcapitole. In primul subcapitol este prezentata evaziunea fiscala licita si factorii care favorizeaza acest tip de evaziune. Al doilea subcapitol este structurat pe baza evaziunii fiscale frauduloase, reprezentata prin munca la negru si economia subterana. Subcapitolul trei prezinta cele mai uzuale tehnici de fraudare fiscala. In subcapitolul patru este analizata structura evaziunii fiscale identificate in Romania. Ultimul subcapitol reda nivelul evaziunii fiscale in detrimentul economiei.
Capitolul trei prezinta pe larg evaziunea fiscala folosind sustragerea obligatiilor fiscale de la plata TVA.
Capitolul patru este reprezentat de modalitatile de limitare, prevenire si combatere a evaziunii fiscale, totodata prezentand si atributiile Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.
In capitolul 5 este prezentat studiul de caz, care face referire la activitatea frauduloasa a unei societati comerciale.
1.EVAZIUNEA FISCALĂ-ASPECTE GENERALE
Evaziunea fiscala constituie la momentul prezent un fenomen economic si social complex ce se intalneste atat pe plan national,cat si pe cel international. „Evaziunea fiscala a aparut odatacu statul si va disparea odata cu statul”-Vasile Barlea.
Conform legii nr 87/1994, republicata, cu modificarile ulterioare, evaziunea fiscala reprezinta sustragerea prin orice mijloace de la impunerea sau de la plata impozitelor, taxelor, contributiilor si altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurarilor sociale de stat si bugetelor fondurilor speciale de catre persoanele fizice si persoanele juridice romane sau straine, denumite in cuprinsul legii contribuabili.
1.1 Conceptul de fiscalitate
Fiscalitatea, in esenta este puternic legata de economie si de sistemul economic si in aceiasi masura este legata si de drept pentru ca regulile in domeniul fiscalitati sun reglementate prin norme juridice .
Fiscalitatea este definite ca un sistem de percepre si incasare a impozitelor si taxelor dar si ansamblu elaborat de surse de drept care legalizeaza impozitarea contribuabililor si pune baza juridica a impozitelor si taxelor.
Societatea modernă nu poate supraviețui în lipsa obligațiilor fiscale și mai ales fără plata lor, căci, după cum afirma Franklin D. Roosevelt, „impozitele sunt, până la urmă, obligații pe care le plătim pentru privilegiile de care beneficiem ca membrii ai unei societăți organizate”.
Principalele categorii de obligații fiscale sunt impozitul, taxa și contribuția. Deosebirea dintre taxă și impozit constă în faptul că, în cazul taxei, există o contraprestație imediată din partea reprezentanților statului, pe când achitarea impozitului nu este urmată de un beneficiu imediat. Deosebirea dintre contribuție și impozit constă în faptul că destinația contribuției este stabilită încă înainte de colectarea ei, în vreme ce destinația impozitului nu se cunoaște de la început, acesta fiind repartizat după procesul de colectare.
Politica fiscală este instrumentul prin care se colectează resurse la bugetul statului și se micșorează nivelul cheltuielilor în vederea monitorizării și influențării economiei naționale. Obiectivele generale ale politicii fiscale sunt: alimentarea bugetului cu resurse financiare necesare îndeplinirii funcțiilor statului; stabilizarea economiei; reglarea economiei și redresarea creșterii economice. Ca parte integrantă a sistemului fiscal, autoritățile fiscale monitorizează activitatea economică a persoanelor fizice și juridice, iar obiectivul lor primordial este colectarea cu maximă eficiență (costuri cât mai scăzute) a obligațiilor fiscale.
Contribuabilul este componenta sistemului fiscal asupra căreia se răsfrânge politica fiscală implementată și modificările acesteia. Fie el persoană fizică sau juridică, contribuabilul este obligat prin lege să transfere la bugetul statului o parte din valoarea pe care o creează în urma prestării unei activități. Deși de obicei există foarte multe elemente similare în ceea ce privește înțelegerea noțiunii de „contribuabil”, la nivel mondial fiecare autoritate fiscală stabilește criteriile potrivit cărora un cetățean se încadrează în categoria contribuabililor și, în consecință, trebuie să își achite obligațiile față de stat.
Conceptul de fiscalitate se poate aborda din doua punce de vedere: Fiscalitatea este perceputa ca suma tuturor impozitelor si taxelor dintr-un stat.Se pune accentul pe elementele principale ale sistemului fiscal in general , il defineste prin prisma conexiunilor dintre elementele care compun acest sistem.
Prima abordare se bucură de concizie și expresivitate, permițând o analiză pragmatică mai ușoară și mai eficientă a modului în care este constituită și funcționează. Astfel, o primă definiție în cadrul acestei abordări consideră fiscalitatea "totalitatea impozitelor și taxelor provenite de la persoane fizice și juridice care alimentează bugetele publice". O altă definiție vede fiscalitatea ca fiind "totalitatea impozitelor instituite într-un stat, care-l procură acestuia o parte covârșitoare din veniturile bugetare, fiecare impozit având o contribuție specifică și un anumit rol regulator în economie”.
Dicționarul explicativ al limbii române definește fiscalitatea astfel ; ,,Sistem de percepere a impozitelor și taxelor prin fisc. „Totalitatea obligațiunilor fiscale ale cuiva.”
Pentru alți autori, "fiscalitatea este totalitatea impozitelor în care componentele sunt în strânsălegătură între ele, ca și cu sistemul politic și aparatul socio-politic".
Înscriindu-se pe linia celei de a doua abordări, unii autori consideră că sistemul fiscal „cuprinde un ansamblu de concepte, principii, metode, procese, cu privire la o mulțime de elementc(materieimpozabilă, cote, subiecți fiscali) între care se manifestă relații care apar ca urmare a proiectării, legiferării, așezării și perceperii impozitelor și care sunt gestionate conform legislației fiscale, în scopul realizării obiectivelor sistemului".
Fiscalitatea este, în mod normal, expresia voinței politice a unei comunități umane organizate, fixată pe un teritoriu determinat și dispunând de o autonomie suficientă pentru a putea, prin intermediul organelor care o reprezintă, să se doteze cu o întreagă serie de reguli juridice și în special, fiscale.
Prezintă următoarele două caracteristici:
Exclusivitatea aplicării, care presupune faptul se aplică într-un teritoriu geografic determinat, fiind unicul colector al resurselor fiscale pentru un buget sau un sistem de bugete (central sau local).
Autonomie tehnică, adică un sistem fiscal este autonom din punct de vedere tehnic dacă este un sistem fiscal complet, ceea ce înseamnă că acesta conține toate regulile de așezare, lichidare și încasare a impozitelor necesare pentru punerea în aplicare.
Dacă un sistem fiscal, prezentând cele două caracteristici de mai sus, a fost elaborat de organele proprii ale teritoriului în care se aplică, se va putea vorbi de autonomie fiscală completă sau de suveranitate fiscală.
Statul suveran din punct de vedere politic și fiscal poate deci să exercite o putere fiscală absolută în cadrul teritoriului său. De asemenea, în situații speciale, un stat poate să decidă ca pe teritoriul său să existe două sau mai multe sisteme fiscale care să se bucure de o autonomie mai mult sau mai puțin extinsă și întreținând între ele relații definite, dacă este cazul, prin convenții sau acorduri de drept intern (cazul statelor federale). În schimb, statul nu poate să exercite nici o putere fiscală în exteriorul teritoriului său.
Suveranitatea fiscală implică faptul că nu există reglementări cu putere de obligativitate ca alte state, organizații sau organisme internaționale să fie abilitate să instituie impozite la scară internațională și nici să emită reglementări cu caracter fiscal obligatoriu pentru toate statele lumii. Suveranitatea fiscală mai presupune și faptul că fiecar dispunând de o autonomie suficientă pentru a putea, prin intermediul organelor care o reprezintă, să se doteze cu o întreagă serie de reguli juridice și în special, fiscale.
Prezintă următoarele două caracteristici:
Exclusivitatea aplicării, care presupune faptul se aplică într-un teritoriu geografic determinat, fiind unicul colector al resurselor fiscale pentru un buget sau un sistem de bugete (central sau local).
Autonomie tehnică, adică un sistem fiscal este autonom din punct de vedere tehnic dacă este un sistem fiscal complet, ceea ce înseamnă că acesta conține toate regulile de așezare, lichidare și încasare a impozitelor necesare pentru punerea în aplicare.
Dacă un sistem fiscal, prezentând cele două caracteristici de mai sus, a fost elaborat de organele proprii ale teritoriului în care se aplică, se va putea vorbi de autonomie fiscală completă sau de suveranitate fiscală.
Statul suveran din punct de vedere politic și fiscal poate deci să exercite o putere fiscală absolută în cadrul teritoriului său. De asemenea, în situații speciale, un stat poate să decidă ca pe teritoriul său să existe două sau mai multe sisteme fiscale care să se bucure de o autonomie mai mult sau mai puțin extinsă și întreținând între ele relații definite, dacă este cazul, prin convenții sau acorduri de drept intern (cazul statelor federale). În schimb, statul nu poate să exercite nici o putere fiscală în exteriorul teritoriului său.
Suveranitatea fiscală implică faptul că nu există reglementări cu putere de obligativitate ca alte state, organizații sau organisme internaționale să fie abilitate să instituie impozite la scară internațională și nici să emită reglementări cu caracter fiscal obligatoriu pentru toate statele lumii. Suveranitatea fiscală mai presupune și faptul că fiecare stat suveran ar libertatea deplină în alegerea sistemului fiscal pe care să-1 promoveze, în definirea impozitelor care îl compun, în stabilirea contribuabililor, în definirea ariei masei impozabile, în dimensionarea cotei de impunere, în fixarea termenelor de plată, în acordarea de facilități fiscale, în sancționarea abaterilor de la prevederile legilor fiscale, în soluționarea litigiilor dintre administrația fiscală și contribuabil etc.
În condițiile integrării economice și ale mondializării schimburilor economice care au loc astăzi, impozitul nu poate rămâne insensibil la aceste fenomene. Din contră, fiscalitatea unui stat acționează asupra altora și viceversa, iar măsurile luate de un stat sau altul de a modifica sau a păstra dreptul fiscal existent nu sunt neutre în ceea ce privește economiile altor state. Se vorbește de necesitatea adoptării unei apropieri globale a politicilor fiscale care, cel mai adesea, se exprimă prin necesitatea armonizării sistemelor fiscale în diferite țări. O astfel de evoluție riscă să bulverseze fiscalitățile naționale, iar, pe termen lung, chiar autonomia și suveranitatea politică a statelor.
1.2 Conceptul de evaziune fiscală
Termenii care desemnează fenomenul evaziunii fiscale sunt numeroși și, încercând o demarcare a dimensiunilor și modalităților de manifestare, aceștia sunt: evaziune fiscală, fraudă fiscală, criminalitate economică.
În cazul evaziunii, contribuabilul încearcă săse situeze într-o poziție cât mai favorabilă, în sensul de a beneficia de cât mai multeavantaje oferite de reglementările fiscale în vigoare. Evaziunea presupune, cu alte cuvinte, folosirea procedeelor legale, a unor neajunsuri ale legislației pentru evitarea plății unor obligații fiscale.
Neglijarea manifestărilor evaziunii fiscale și lipsa unui control eficient în acestdomeniu pot conduce la escaladarea fenomenului, ajungându-se la frauda fiscală sau la crima fiscalăsau economică. Indiferent deamploarea sa, evaziunea fiscală este un fenomen nefast, cu implicații negative multiple, cum sunt:
nerealizarea prevederilor la partea de venituri fiscale, cu efecte asupra apariției sau creșterii deficitului bugetar;
afectarea stabilității economiei naționale;
crearea unor inechități în plan social (care, în condiții normale, s-ar atenua pe seama impozitelor);
afectarea puterii de cumpărare a monedei naționale
Evaziunea fiscală se poate defini ca: totalitatea procedeelor licite sau ilicite, prin care cei interesați sustrag, total sau parțial, materia lor impozabilă de la plata obligațiilor ce decurg din legislația fiscală în vigoare. Având în vedere corelația strânsă dintre nivelul cotelor de impozit și dimensiunile pe care le poate căpăta evaziunea fiscală, s-a constatat că un impozit excesiv distruge materia impozabilă.
Evaziunea fiscala este de doua feluri:
„legala” sau tolerata;
Ilicita, avand caracter fraudulos.
Evaziunea fiscală „legală ”sau tolerată reprezintă acțiunea contribuabilului de a ocoli legea, recurgând la o combinație neprevăzutăa legilor și deci scăpată din vedere de legiuitor. Se mai numește„evaziune fiscală la adăpostul legii”.
Denumirile utilizate în mod curent nu trebuie să conducă la interpretarea că legea permite acest fenomen nociv pentru economie, ci faptul căacesta este posibil datorită unor lacune ale legilor, fiind mai frecvent în perioade în care apar noi categorii de întreprinderi, noi impozite sau când se recurge la acordarea de facilități fiscale.
În practică, situațiile de evaziune fiscală bazate pe interpretarea legii sunt foarte diverse și numeroase,ținând cont căinventivitatea contribuabililor crește o dată cu sporirea sarcinilor fiscale. Există o psihologie a contribuabilului de a plăti doar ceea ce nu poate să nu plătească. Evaziunea fiscală frauduloasă este acțiunea prin care contribuabilul încalcă prevederile legale cu scopul de a nu plăti impozitul datorat.
În practică, sunt situații când este destul de dificil de realizat odelimitare între evaziunea fiscală„legală”și cea ilegală, între ele existând o continuitate. Astfel, se consideră că pot fi identificate trei zone în care pot fi încadrați contribuabilii: zona albă pentru cei incorecti, zona-neagră pentru cei incorecți și zona gri în care se încadrează acei contribuabili care, prin abilitate, ocolesc legea fiscală,reușind să se sustragă parțial de la plata impozitelor datorate. Această disociere are meritul că ajută la sensibilizarea diverșilor factori de decizie politică și a celor din administrație, în căutarea mijloacelor adecvate de limitare și combatere a evaziunii fiscale.
Astfel, evaziunea fiscală licită ar trebui să intre, în primul rând, în domeniul de preocupări al factorilor de decizie politică(partide politice, Parlament) și, în al doilea rând, în cel al forurilor administrative (Guvernul). În schimb, frauda fiscalăar trebui să preocupe, în primul rând, guvernul, care răspunde, potrivit legii, deînfăptuirea politicii fiscale a statului, iar aceasta poate fi compromisă în situația când evaziunea fiscalăeste scăpată de sub control.
Dimensiunile evaziunii și fraudei fiscale diferă de la o țară la alta, în funcție de legile și realitățile fiscale ale perioadei. În Franța, la începutul anilor ’90, frauda fiscală era estimată la aproximativ 3% dinPIB, iar din aceasta doar o parte de 20% reușea săfie depistat ș irecuperată de controlul fiscal.Ca formă de manifestare a evaziunii fiscale, economia subterană era estimată la 8% din produsul național brut în Marea Britanie, 9% în Franța, Germania și Olanda, 12 % în Belgia și 13 % în Suedia.
În România, în anii tranziției, evaziunea fiscală a reprezentat un fenomen de proporții, cu implicații reale și alarmante în viața economico-socială. În anul 1998, de pildă, evaziunea fiscală identificată s-a ridicat la 2.035 mil.lei, provenind în cea mai mare parte din sustragerea de la plata TVA (33,4% din total) și de la plataimpozitului pe profit (31,7% din total). Din punctul de vedere alcontribuabililor care au recurs la practicarea evaziunii fiscale, doar o parte de 3,7% s-a datorat persoanelor fizice, partea covârsitoare a evaziunii (96,3% din total) fiind depistată la persoanele juridic
1.3 Cauzele și efectele evaziunii fiscale asupra formarii veniturilor statului
Literatura de specialitate se refera de multe ori la obiectivele pe care statul urmareste sa le realizeze prin mascarea de impozite si taxe, si prin politica financiara pe care o promoveaza. Acestea ar fi realizarea bunastarii, a securitatii si a justitiei sociale. Maurice Duverger, ajunge la concluzia ca, desi in aparenta cetatenii cei mai saraci par sa primeasca mai mult decat dau statului (ei fiind beneficiarii unor subventii, ajutoare , alocatii) totusi , in realitate situatia este adesea inversa.
Cauzele evaziunii fiscale sunt numeroase. Dintre acestea menționăm:
mărimea excesivă a sarcinilor fiscale. În comparațiile internationale, eficiența unui sistem fiscal nu se măsoară atât prin importanța venitului fiscal, cât prin gradul de consimțire la plata impozitelor;
insuficienta educație a contribuabililor, pe de o parte, și excesul de zel al organelor fiscale, predispuse, uneori, la exagerări, pe de altă parte;
lipsa unui control eficient, bine organizat, realizat cu personalfoarte bine pregătit;
existența unei legislații defectuoase, care, prin omisiunile ei, permite sustragerea de la plata unor impozite
Evaziunea fiscală este păgubitoare atât pentru stat, cât și pentru contribuabili. Statul este lipsit de o parte din veniturile pe care ar trebui să le încaseze pentru a-și îndeplini atribuțiile asumate. Efectele negative pentru contribuabili se concretizează în faptul că totalul impozitelor se distribuie pe o masă de venituri mai mică. Informațiile cele mai certe referitoare la dimensiunile evaziunii și fraudei fiscale sunt oferite de statisticile rezultate din operațiunile de control; aceste informații se limitează la acele cazuri descoperite și sancționate, conform legislației în vigoare.
Efectele evaziunii fiscale asupra formarii veniturilor statului sunt multiple daca sunt privite dincolo de consecinta imediata si evidenta a acesteia (diminuarea veniturilor statului) din punctul de vedere al legaturii si profundei influentari pe care acestea (veniturile statului) isi indeplineste functiile sale.
Existenta fenomenului de evaziune fiscala duce in mod direct si obligatoriu la diminuarea veniturilor statului. Aceasta diminuare a veniturilor statului determina automat un buget de stat mai mic, care nu mai poate sa acopere cererea de fonduri financiare necesare statului pentru indeplinirea functiilor sale de baza.
In urma lipsei, uneori acute, de fonduri fianciare, statul nu poate lua decat o singura masura eficienta si cu efect imediat – cresterea cotelor de impunere la impozitele existente si chiar infiintarea de noi impozite si taxe.
Aceasta crestere a cotelor de impunere duce la cresterea presiuni fiscale si pe langa multe alte efecte, ca urmare fireasca, o crestere a rezistentei la impozitare, si deci o crestere a ponderii fenomenului de evaziune fiscala. In continuare, existenta unui fenomen de evaziune fiscala crescuta determina o diminuare si mai accentuata a volumului veniturilor statului, iar ciclul descris mai sus se poate relua cu o amploare si mai mare.
Astfel se produce un cerc vicios din care se poate iesi doar daca se reduce semmficativ fenomenul evaziunii fescale si, implicit, se reduce substantial volumul de venituri ce se sustrage de la bugetul de stat.
Mecanismul care poate inlatura acest sir de evenimente si fenomene economice nedorite in cazul nici unei economii se bazeaza pe reducerea substantiala a ponderii fenomenului de evaziune fiscala care poate produce un mecanism invers celui descris in paragrafele anterioare.
Astfel o reducere substantiala a evaziunii fiscale determina in mod imediat o crestere a volumului veniturilor statului in conditiile aceluiasi nivel de impozitare si a aceleiasi politici fiscale. Avand la dispozitie un buget mai mare statul are fondurile banesti necesare pentru indeplinirea in conditiuni bune a functiilor sale principale, astfel incat se reduce nevoia suplimentara de venituri la bugetul de stat.
In acest moment, in care nevoia de bani a statului este satisfacuta, iar fondurile banesti sunt sigure si venite la timp pentru a fi folosite dupa scopurile propuse, din anumite motive economice, sociale, sau chiar politice este posibil a se lua masura reducerii cotelor de impozitare. Aceasta scadere a presiunii fiscale (relaxarea fiscala) este necesar a se lua, numai daca este posibil (adica, daca nu exista nevoi de venituri suplimentare la bugetul de stat iar printr-o mai buna administrare a banului public s-ar putea crea fonduri banesti disponibile, sau chiar exista precedent), mai ales in conditiile in care intr-o economie ce se afla in tranzitie si care are nevoie de investitii majore de capital cu precadere in sectorul de productie, presiunea fiscala la care sunt supusi contribuabilii este destul de crescuta.
Descoperite sau nu, evaziunea și frauda fiscală, indiferent de dimensiunile atinse, au efecte negative asupra economiei și societății, îngeneral, incidențele fiind de natură politică, financiară, economică și socială. Efectul financiar (singurul cuantificabil în anumite limite) se referă la faptul că este afectat echilibrul bugetar prin generarea de deficite bugetare și de costuri suplimentare aferente împrumuturilor publice.
Se poate observa deci, ca fenomenul de evaziune fiscala influenteaza in mod negativ volumul veniturilor statului prin doua mecanisme:
unul direct, prin care faptele de evaziune / frauda fiscala priveaza in mod direct bugetul de stat de o parte a veniturilor ce i se cuvin conform legislatiei in vigoare prin neplata obligatiilor fiscale;
un altul indirect, prin determinarea administratiei publice centrale de a majora cotele de impozitare si implicit de a mari presiunea fiscala, rezistenta la impozite si ponderea fenomenului de evaziune fiscala in cadrul procesului de formare a veniturilor statului, de unde rezulta un volum mai scazut al veniturilor statului.
De asemenea, necolectarea si nevarsarea la timp (in termenul stabilit de lege) a sumelor ce se cuvin bugetului de stat afecteaza in mod negativ executia bugetara.
Datorita sistemului prin care se stabileste nivelul veniturilor bugetare si cheltuielile necesare indeplinirii functiilor statului. Este foarte important ca nivelul volumului veniturilor la bugetul de stat intr-un anumit an financiar sa fie stabilit cat mai corect.
Sub aspect economic, evaziunea fiscală „legală” sau frauduloasă distorsionează fenomenul concurențial, cu consecințe negative asupra formării prețurilor.Din punct de vedere social, evaziunea și frauda fiscală modifică redistribuirea veniturilor, creând și adâncind inegalitățile dintre contribuabili, prin eludarea capacității contributive a unora și agravarea situației financiare a altora.
Manifestarea acestor efecte negative, precum și amploarea fenomenului determină inițierea, de către autoritățile publice, a unor măsuri de combatere care trebuie să acționeze în următoarele domenii: legislativ, administrativ și motivațional (educațional). În domeniul legislativ, se urmărește elaborarea unei legislații fiscale cuprinzătoare, clare, concise, stabile și coerente. De asemenea,este necesară eliminarea sau restrângerea exonerărilor, reducerilor și deducerilor, care dau naștere unor interpretări multiple.
Din punct de vedere administrativ, măsurile vizează crearea unui sistem informațional complex și operativ, asigurarea structurilor și instrumentelor administrative adecvate combaterii eficiente aevaziunii fiscale, precum și formarea specialiștilor cu o moralitate și un profesionalism impuse de formele și dimensiunile evaziunii fiscale.Sub aspect motivațional, măsurile vizează asigurarea condițiilor necesare educației cetățenilor, în sensul respectării legislației fiscale, și chiar motivarea contribuabililor prin stimulente în acest sens.
Pe de altă parte, în situațiile de nerespectare a normelor fiscale de către contribuabili, legislația prevede aplicarea de sancțiuni fiscale sau penale, corespunzător gravității faptei. Sancțiunile fiscale se aplică în cazul contravențiilor care prezintă un grad redus de periculozitate. Concret, ele se referă la penalități, amenzi, confiscări, suspendarea activității.
Sancțiunile penale sunt pronunțate de către instanțele juridice în cazurile de infracțiuni cu grad ridicat de periculozitate,când sunt dovedite frauda fiscală și intenția contribuabilului de a se sustrage de la plata impozitului.
Legea bugetului de stat pe anul 1999 prevede la art. 2, alin. 4 ca "bugetul de stat pe anul 1999 se stabileste la venituri suma de 86.884,4 miliarde lei, iar la cheltuieli, in suma de 93.384,4 miliarde lei, cu un deficit de 6.500,0 miliarde lei".
Astfel, cheltuielile de la bugetul de stat au fost determinate in raport cu nevoile banesti la nivelul bugetului de stat, iar deficitul bugetar reprezinta diferenta dintre cheltuieli si venituri. Cu toate ca in Legea bugetului se adauga o suma fixa la rubrica de venituri, aceasta suma este determinata prin estimarea veniturilor bugetare pentru anul 1999, care a fost realizata in concordanta cu proiectia indicatorilor macroeconomici. Astfel, cifra veniturilor este doar estimata inainte ca aceste venituri sa intre in conturile bugetului de stat.
In cazul in care veniturile datorate bugetului de stat nu sunt platite la timp (sau nu sint platite de loc), atunci aceste venituri nu mai sunt conforme cu estimarile efectuate si pe baza carora s-au stabilit nivelurile de cheltuieli. In consecinta se produc grave dezechilibre in cadrul bugetului de stat, dezechilibre aparute intre nivelul real al veniturilor la bugetul de stat si nivelul cheltuielilor ce a fost stabilit pe o baza "gresita" .
Chiar daca veniturile datorate statului sunt platite cu intirziere, plus penalizarile de rigoare si intra in sfera de actiune al executiei bugetare a anului fiscal viitor, aceste sume nu mai pot echilibra bugetul statului pentru anul ce a trecut si nici macar nu mai pot inlatura efectele economice si sociale negative care s-au produs datorita acestor dezechilibre.
In consecinta, pe langa plata datoriilor la bugetul de stat, esta la fel de important si termenul la care se efectueaza aceasta achitare a creantelor bugetare.
Datorita existentei acestor dezechilibre mari la nivelul bugetului, apare deficitul bugetar de stat care pentru anul 1999 a fost estimat la 6.500,0 miliarde lei.
Pe langa deficitul bugetar de anul acesta, asa cum am mai spus, trebuie finantate si deficitele bugetare din anii trecuti, mai ales prin prisma efectelor pe care le-au produs.
Astfel, "Guvernul, prin Ministerul Finantelor, este autorizat sa contracteze imprumuturi de stat pentru finantarea si refinantarea deficitelor bugetului de stat din anii anteriori si din anul 1999 , pana la nivelul inregistrat la finele fiecarui an."[2]
Aceste imprumuturi pot fi contractate din interiorul statului prin emisiunea de titluri de stat care sunt purtatoare de anumite dobanzi (care de obicei sunt ridicate), sau din exteriorul statului prin contractarea de credite externe. "Contractarea de credite externe in numele si in contul statului se exercita de catre guvern numai prin Ministerul Finantelor" si creditele interne si creditele externe sunt purtatoare de dobanzi , dobanzi ce vor fi suportate, la termenul de scadenta, tot din bugetul de stat. Aceste dezechilibre la nivelul bugetului de stat ce sunt amplificate si, uneori, chiar generate de existenta si amploarea crescanda a fenomenului de evaziune fiscala, determina, in mod obligatoriu, o indeplinire incorecta a functiilor statului. In conditiile unei economii de piata aflata in tranzitie si fara baze economice solide, indeplinirea corecta si completa a functiilor sale de catre stat, determina efecte negative.
1.3.1 Efectele economice ale fenomenului de evaziune fiscala
Pentru indeplinirea rolului si functiilor statelor cu o economie de piata, structura bugetara implineste o serie de functii importante.
In primul rand bugetul de stat este un mijloc de asigurare a echilibrului general economic.
In statele cu economie de piata, activitatea economica se desfasoara fara o dirijare riguroasa de la centu. Planurile adoptate au un caracter pur orientativ. Ele nefiind obligatorii pentru agentii economici. De la interpretarea juridica a bugetului de stat s-a trecut la evidentierea rolului bugetului de stat in viata economica, la necesitatea inlocuirii bugetului economiei nationale prin functia economica a acestuia. Bugetul economiei nationale este un fundament al masurilor de reglare a proceselor economice, de interventie a statului in viata economica. Pentru justificarea functiei bugetare ca mijloc de asigurare a echilibrului economic general s-au lansat o serie de teorii cum ar fi: teroria bugetului economiei nationale, teoria echilibrului general, teoria echilibrarii ciclice a bugetului de stat.
In al doilea rand, bugetul de stat este un mijloc pentru corectarea conjuncturii economice. In ultima perioada mai multe tari occidentale au promovat o politica economica orientata spre corectarea conjuncturii economice cu ajutorul bugetului de stat.
Masurile adoptate sunt diferite de la o tara la alta: astfel, unele tari au acordat prioritate luptei impotriva somajului, altele mentinerii stabilitatii preturilor. Pentru realizarea acestor masuri unele tari au recurs la masuri bugetare cu efecte inflationiste (majorarea cheltuielilor publice), pentru stimularea investitiilor si, implicit, pentru crearea de noi locuri de munca, in timp ce alte tari au mers pe calea reducerii impozitelor, precum si alte cai cu efecte deflationiste.
Astfel pentru a-si putea indeplini aceste funnctii bugetul de stat are nevoie de un volum crescut al venitului mai ales de un venit sigur. In cazul in care, dintr-un motiv sau altul, venitul estimat si dupa care se fac toate calculele in cadrul Legii bugetului nu se transpune in realitate, iar venitul real al bugetului este cu mult mai mic, bugetul de stat nu mai are forta financiara absolut necesara indeplinirii scopurilor propuse.
Privite din punctul de vedere al contribuabilului (in special agent economic) si al functiei de asigarare a echilibrului general economic si de sprijinire a dezvoltarii economiei intr-o directie prestabilita, efectele fenomenului de evaziune fiscala, care intr-o prima etapa diminueaza considerabil volumul veniturilor bugetului de stat si, implicit, ii diminueaza acestuia forta financiara de care are nevoie. Pot fi impartite in doua categorii:
efectele asupra contribuabililor ce isi respecta obligatiile fiscale;
efectele asupra contribuabililor ce nu isi respecta obligatiile fiscale.
Astfel, in conditiile unei presiuni fiscale ridicate, a unor cote de impozitare crescute exista o mare diferenta, pe plan economic, intre contribuabilii ce isi respecta obligatiile fiscale si cei care nu fac acest lucru. S-a constatat ca la acelasi procent din produsul intern brut, sarcina fiscala este cu atat mai greu de suportat cu cat este mai scazut produsul intern brut ce revine in medie pe un locuitor. Spre exemplu, o sarcina fiscala egala cu 30% din produsul intem brut este mai usor de suportat in tarile cu produsul intem brut de peste 2.500 dolari / cap de locuitor decat in cele cu pana la 500 dolari / cap de locuitor.
Ca o cosecinta directa a sporirii fiscalitatii apare diminuarea corespunzatoare a veniturilor care raman la dispozitia persoanelor fizice si juridice pentru consum personal si pentru acumulare. Dupa plata impozitelor, venitirile oamenilor muncii coboara sub nivelul necesar reproducerii fortei de munca. O serie de economisti contemporani sustin ca impozitele excesive ar exercita o influenta negativa asupra economiei nationale, deoarece ar submina si stimulentul intreprinzatorilor si ar impiedica cresterea productiei. Impozitele crescute ar fi neechilibrate deoarece ele ar lipsi pe intreprinzatori de recompensa cuvenita pentru abstinenta de a consuma profitul si capitalul.
Contribuabilii care varsa la bugetul de stat o mare parte a veniturilor lor sub forma impozitelor si taxelor sunt lipsiti de aceste mijloace financiare si de cele mai multe ori au mari dificultati in a-si continua activitatea in conditii bune.
In plus prin programele de subventionare si sprijinire de catre stat a acelor contribuabili care au nevoie de aceasta si se considera ca este necesar a fi subventionati, statul ar trebui sa acorde un "ajutor" financiar real. In conditiile in care, datorita ponderii crescute a fenomenului de evaziune fiscala, bugetul de stat este diminuat considerabil, statul nu mai poate indeplini aceste programe, iar respectivii contribuabili nu primesc subventiile, sau le primesc intr-o cota mult redusa fata de nevoile lor reale sau nu le primesc la timp pentru a fi eficiente din punct de vedere economic.
Acest lucru este cu atat mai grav cu cat acei contribuabuli ce ar trebui sa primeasca temporar sprijinul fmanciar al statului sunt agenti economici de impotanta nationala si mai ales sunt agenti economici care au o reala nevoie de aceste subventii. Neprimirea acestor subventii determina o dereglare grava sau chiar incetatrea activitatii acestor agenti economici, situatie in care se produc grave dezechilibre in ansamblul economiei nationale.
Pe de alta parte existenta unui volum mic de venituri fiscale ce ajung la bugetul de stat determina mentinerea unor cote de impozitare mari chiar cresterea unora dintre ele.
Deci acest risc fiscal mare se suprapune peste celelalte riscuri pe care un agent economic trebuie sa si le asume in cadrul desfasurarii activitatii sale. In conditiile in care un agent economic isi mareste volumul investitiilor in productie si al operatiunilor care sunt purtatoare de creante fiscale, sarcina fiscala creste proportional si deci va creste si riscul fiscal. In general agentii economici cauta sa reduca prin orice mijloace acest risc fiscal.
De aici rezulta ca pentru a nu inhiba tendinta de a se face investitii productive mari si riscante, apare necesitatea reducerii sarcinii fiscale, daca nu chiar a scutirii profitului intreprinderii de impozitul pe venit. Daca acest lucru nu se poate intampla atunci una dintre metodele de micsorare a presiunii fiscale si a riscului fiscal o reprezinta sustragerea unei parti insemnate a materiei impozabile de la impunere.
Asa cum am mai aratat, ponderea crescuta a fenomenului de evaziune fiscala provoaca o scadere a veniturilor statului si poate determina o crestere a cotelor de impozitare. In aceste conditii in care contribuabilii cinstiti au de platit o cota si mai mare din venitul lor sub forma de impozite si taxe si, de asemenea, nu opteaza pentru evaziune fiscala ca motoda de reducere a presiunii fiscale la care sunt supusi, activitatea lor se va desfasura cu atat mai greu.
Prin urmare profiturile pe care acest agent economic le va obtine vor fi mai mici, iar in consecinta, la o mentinere a cotelor de impozitare, veniturile pe care acest agent economic le va varsa la bugetul de stat vor fi mai mici. Astfel se produce un mecanism prin care veniturile bugetului de stat se reduc si mai mult datorita scaderii fortei economice a contribuabililor cinstiti.
Aceasta este cu atat mai grav cu cat afecteaza in mod real si drastic economia nationala si nu exista nici un mijloc legal prm care sa se mareasca aceasta contributie la veniturile statului.
Impozitul reprezinta una din sursele importante de constituire a fondului bugetului si in acelasi timp o parghie financiara prin care statul are posibilitatea sa stimuleze dezvoltarea si desfasurarea activitatii economice. Prin structura sa, prin modul de determinare si percepere, impozitul constituie un instrument important de care dispune statul pentru orientarea si modelarea comportamentului investitional.
Aceasta modelare a comportamentului investitional are un rol foarte important in cadrul dezvoltarii economiei nationale intr-o anumita directie care sa-i asigure o eficienta cat mai mare. Pentru ca aceasta orientare a comportamentului economic sa se faca in termeni reali, iar eficienta sa sa fie acceptabila, bugetul de stat trebuie sa aiba o forta financiara considerabila pentru ca nu de multe ori metodele de modelare a comportamentului investitional implica, in mod automat, o reducere a aportului unor agenti economici la formarea veniturilor statului.
Astfel, unele dispozitii fiscale (reduceri, scutiri de impozite) au scopul sa incite si sa orienteze agentii economici in directia ocuparii fortei de munca, fiind subordonate politicii de reducere a somajului.
Specialistii atrag insa atentia asupra unor limite ale utilizarii impozitului in scopuri economice si anume:
pericolul ca amploarea prelevarilor obligatorii sa paralizeze initiativele;
riscul, in unele cazuri al afectarii competitivitatii internationale a intreprinderilor;
complicarea controlului si favorizarea formelor de frauda sau evaziune fiscala.
Spre exemplu, O.G. privind majorarea accizelor la bauturile si tigarile din import la 300 %, poate fi justificata fara indoiala de scaderea incasarilor la bugetul de stat, dar evaziunea fiscala apreciata la peste 200 miliarde lei aproape in totalitate rezultata din contrabanda cu tigari si alcool nu va putea fi suplinita prin taxarea exagerata ai putinilor clienti ai vamilor ce importa legal marfa, ci cel mult, noile cote de accize vor indemna si alti comercianti sa intre in randul evazionistilor atunci cand vor constata ca bauturile si tigarile trecute prin vama nu rezista la competenta preturilor. Asa cum pentru finantarea deficitului bugetar statul trebuie sa contracteze imprumuturi interne si externe purtatoare de dobanzi foarte mari, tot asa agentii economici trebuie sa contracteze anumite credite pentru a-si putea finanta operatiunile in conditiile in care veniturile ramase in urma varsarii datoriilor la bugetul de stat sunt mult prea mici pentru a fi suficiente pentru continuarea activitatii in conditii bune. Aceste credite purtatoare de dobanzi foarte mari sunt in permanenta o piedica serioasa in calea dezvoltarii si extinderii activitatii agentului economic ce a contractat creditul.
Evaziunea fiscala are de asemenea efecte economice si asupra contribuabililor care nu isi respecta obligatiile fiscale. Neplata creantelor bugetare determina obtinerea unui venit crescut pentru agentul economic, venit care ramane la dispozitia contribuabilului. Acest venit, insa, nu poate sa urmeze cursul firesc in cadrul ciclului economic, deoarece, pentru a nu fi descoperita fapta de evaziune fiscala, acesta trebuie sa fie ascuns. Astfel, in aparenta, agentul economic are o eficienta crescuta, produce venituri multumitoare, dar din punct de vedere economic aceste venituri nu au nici un fel de valoare, neputand fi folosite in procesul economic licit.
Aceste venituri nedeclarate vor merge fara nici o exceptie ori in anumite conturi bancare camuflate in tara sau in strainatate, sau vor patunde in economia subterana, contribuind la dezvoltarea acesteia. Dezvoltarea economiei subterane implica in mod obligatoriu o marire a ponderii fenomenului de evaziune fiscala.
Astfel, se poate produce un mecanism prin care evaziunea fiscala intretine evaziunea fiscala.
1.3.2 Efectele sociale ale fenomenului de evaziune fiscala
Un sistem fiscal este intotdeauna un compromis intre necesitatea de intrare de venituri si grja pentru echitate sociala, pentru proportionaltatea platilor in functie de capacitatea fiecarui contribuabil.
Sustragerea de la plata impozitelor constituie o fapta grava, fiindca in lipsa fondurilor constituite ca venituri ale bugetului, statul nu-si poate indeplini sarcinile ce-i revin pe de alta parte, direct sau indirect, contribuabilul care a savarsit evaziunea, mai devreme sau mai tarziu, va avea si el de suferit.
Intr-o alta ordine de idei, bugetul de stat este considerat ca un instrument de realizare a unor obiective social-economice prin intermediul subventiilor si al facilitatilor fiscale.
Subventiile se realizeaza atat pe calea cheltuielilor directe efectuate din resurse bugetare, cat si pe calea renuntarii statului la anumite venituri bugetare care i se cuvin conform legislatiei in vigoare. Pot beneficia de subventii atat anumiti agenti economici, cat si anumite categorii sociale care se considera ca sunt defavorizate si au nevoie de aceste "ajutoare" financiare.
Acordarea de facilitati fiscale se refera la adoptarea unor masuri menite sa stimuleze anumite activitati economice, sa favorizeze actiuni de interes general sau regional, sau sa avantajeze anumite categorii sociale. Aceste masuri imbraca forma unor avantaje fiscale – scutiri, reduceri si amanari de impozite directe – pe care autoritatea publica le acorda atunci cand urmareste realizarea unor programe guvemamentale sau locale.
Acordarea acestor subventii si scutiri de impozite se poate face doar daca exista fonduri suficiente la bugetul de stat pentru a se putea acorda aceste sume de bani sub forma de subventii pentru anumite categorii sociale, sau pentru a se putea renunta la unele surse de venit bugetar (acordarea scutirilor si reducerilor de impozite). In conditiile in care, datorita ponderii mari a fenomenului de evaziune fiscala (si nu numai – cauza principala a volumului atat de redus de venituri ce ajung la bugetul de stat fiind performantele foarte scazute ale economiei nationale) bugetul de stat se micsoreaza considerabil, aceste programe guvernamentale nu mai pot fi duse la bun sfarsit si, in consecinta, acele categorii sociale care au nevoie de sprijinul financiar al statului si care ar trebui sa il primeasca se vad puse in situatia de a nu mai beneficia de aceste fonduri financiare.
Asa cum am mai aratat deja, una dintre preocuparile principale ale sistemului fiscal trebuie sa fie in grija pentru echitate sociala. Aceasta echitate sociala este foarte importanta deoarece, asa cum de asemenea, am mai aratat in cuprinsul capitolelor anterioare, fiscalitatea si, in speta, impozitele si taxele ii lovesc pe contribuabili intr-unul dintre cele mai mari interese ale lor: interesul banesc. Din aceasta cauza, toti contribuabilii sint foarte "sensibili" la orice neregula sau la orice inechitate la care sunt supusi.
In conditiile unei presiuni fiscale crescute si "de asemenea, in conditiile in care insasi impozitele sunt privite de cele mai multe ori ca o inechitate sau chiar ca o ingerinta majora a autoritatii publice in viata particulara a diferitilor contribuabili, observarea inechitatilor ce au legatura cu aplicarea legilor deopotriva pentru toti, determina un numar din ce in ce mai mare de contribuabili sa recurga la faptele de sustragere de la plata obligatiilor fiscale.
Astfel, in conditiile in care un contribuabil cinstit vede in mod direct care sunt consecintele unor cote mari de impozitare asupra activitatilor sale economice si asupra veniturilor pe care le obtin in final. Observand ca situatia economica a unui alt contribuabil este cu mult mai buna doar pentru ca nu isi plateste obligatiile fata de bugetul de stat, iar autoritatea fiscala (si nu numai) nu este in masura sa ii sanctioneze pe acesti contribuabili si sa recupereze creantele bugetare. Daca o face, acest lucru se intampla cu mare intarziere, atunci contribuabilul cinstit poate ajunge la concluzia ca este mai "profitabil" din punct de vedere economic sa aplice si el metoda evaziunii fiscale, chiar daca la un moment dat ar fi obligat sa plateasca penalizari de natura financiara.
Acest rationament este declansat de profiunda inechitate pe care o resimte contribuabilul cinstit vis-a-vis de un contribuabil evazionist, dar care "traieste" mai bine.
Aceasta inechitate resimtita de contribuabilii agenti economici romani poate fi creata si de politica statului de acordare de facilitati fiscale pentu investitorii straini. In conditiile in care investitorii straini dispun de un mare volum de capital si de o experienta crescuta in domeniul managementului economic in comparatie cu investitorii romani, acestia au un avantaj mare in "competitia" cu investitorii autohtoni.
Daca la aceste avantaje pe care le au agentii economici straini care doresc sa investeasca in Romania si care sunt de natura pur economica, statul mai adauga si alte avantaje pentru investitorii straini, avantaje de natura financiara (facilitati fiscale), atunci situatia agentilor economici romani care vor sa reinvesteasca in economia romaneasca este foarte dificila. In aceste conditii agentii economici romani nu au nici o sansa sa castige aceasta "lupta" economica care este dusa in permanenta in cadrul unei economii libere, de piata.
Inechitatea simtita de agentii economici romani este cu atat mai mare cu cat se stie ca majoritatea statelor dezvoltate au adoptat o politica economica si fiscala prin care isi protejeaza propriii agenti economici, iar in Romania, pana la anularea facilitatilor fiscale situatia este exact invers.
Oricum, pentru a stimula marile investitii in economia romaneasca guvernul trebuie sa acorde anumite facilitati fiscale marilor investitori.
In general, intr-o societate in care ponderea fenomenului de evaziune fiscala este mare si se resimte in mod acut datorita nivelului de trai care este deja la un nivel scazut, apar profunde sentimente de inechitate sociala care, la randul lor, pot determina multe alte efecte negative pentru societatea respectiva.
Astfel, unul dintre aceste efecte negative determinate de sentimentul de inechitate sociala il reprezinta scaderea drastica a increderii contribuabililor in autoritatea publica si in politica dusa de acesta.
1.3.3 Efectele politice ale fenomenului de evaziune fiscala
Dupa decembrie 1989, de cand Romania se considera a fi un stat de drept, toate campaniile electorale fie ca au fost parlamentare, prezidentiale sau locale, au avut in cuprinsul lor un principiu de baza al politicii actuale care este dezvoltata in tara noastra si anume, lupta impotriva coruptiei, a economiei subterane, a fenomenului de evaziune fiscala si, in general, lupta pentru asigurarea respectarii si suprematiei legii.
In conditiile in care, asa cum am mai aratat, fenomenul evaziunii fiscale este un factor important generator de inechitate sociala si de neincredere a contribuabililor in puterile publice (fenomenul de evaziune fiscala) este, de asemenea un factor generator de neincredere in puterile politice ale perioadei actuale.
Pe langa multi alti factori (sociali, economici, politici), fenomenul evaziunii fiscale determina o neincredere accentuata a contribuabililor in puterile politice, mai ales in acele puteri politice care sint responsabile de guvemarea respectiva. Cum marea majoritate a contribuabililor persoane fizice sunt cetateni cu drept de vot, iar contribuabilii persoane juridice sunt formate, in fond , tot din persoane fizice care au drept de vot, atunci se poate deduce usor ca aceasta nemultumire ce priveste activitatea si politica formatiunilor politice responsabile pentru guvernare se poate reflecta foarte usor in rezultatele unor alegeri sau a altora.
Astfel, acest factor al nemultumirilor cetatenilor determinate de sentimentul inechitatii sociale si economice (conditii economice inegale pentru diferiti agenti economici), ce sunt produse sau cel putin amplificate de ponderea crescuta a fenomenului de evaziune fiscala, pot avea o importanta deosebit de crescuta asupra evolutiei sistemului politic, mai ales intr-o tara ca Romania, unde nivelul de trai si puterea de cumparare pe care o detin cetatenii sunt destul de reduse.
Cu toate ca am prezentat efectele fenomenului de evaziune fiscala impartite pe categorii (efecte economice, asupra bugetului de stat, sociale si politice), aceste efecte se pot regasi in acelasi timp in toate aceste materii ce sunt in acest capitol au fost tratate oarecum diferit, iar de cele mai multe ori un efect poate produce la randul sau alte efecte negative.
De aici rezulta importanta majora a faptului ca fenomenul de evaziune fiscala trebuie stopat sau cel putin trebuie diminuat substantial, tocmai pentm a inlatura acest lant de efecte negative.
1.4 „Paradisurile fiscale”
Obligațiile fiscale ale contribuabililor sunt stabilite prin legislația elaborată la nivelul fiecărei tări sau entități independente, din punct de vedere juridico-administrativ. Evaziunea și frauda fiscală se manifestă atât în interiorul acestora, cât și în afara lor.
O practică foarte răspândită în lumea afacerilor constă în înființarea unor filiale în țări în care nivelul fiscalității este mai redus decât în țara în care funcționează compania-mamă. Relațiile dintre sediul principal și filială pot fi reale sau fictive. Acest procedeu permite sustragerea de la impozitare (sau impozitarea cu cote reduse)a profitului realizat scriptic în oaza fiscală. La origine, filialele din aceste zone au servit extinderii societăților- mamă în străinătate, ca mijloc de refugiu pentru capitalurile destinate a fi repatriate sau reinvestite. Ulterior, au început să fie utilizate ca mijloc de evaziuni fiscale.
Pentru a servi acestui scop, filialele au fost orientate spre țări cu monedă stabilă, unde nu se efectua un control al schimburilor, care dispuneau de un sistem bancar fiabil și ale căror guverne încurajau investițiile străine pe teritoriul lor, țări care, în același timp, practicau niveluri reduse la impozitele asupra profiturilor sau dividendelor.
Evaziunea fiscală internațională este, deci, o formă a evaziunii fiscale, iar „paradisul fiscal” poate fi soluția de realizare. Este „dificil de apreciat dacă existența paradisului fiscal” (sau „oazei fiscale”) este de domeniul evaziunii fiscale „legale” sau „frauduloase”; ce organis-me la nivel interstatal ar putea stabili caracterul legal, ilegal, legitimsau nelegitim al acestora. Această formă de evaziune, pe de o parte, nu este acceptată de guvernele acelor țări ce pierd importante resurse financiare publice (pe care le-ar folosi la finanțarea propriilor cheltuieli publice), iar pe de altă parte, este stimulată de guvernele altor țări prin elaborarea unor regimuri fiscale atractive și permisive, obținând avantaje economice și sociale.
„Paradisul fiscal” constituie un instrument prin care se realizează evaziunea fiscală internațională de către acei contribuabili care caută un tratament fiscal mai avantajos. „Paradisul fiscal” poate fi orice țară care este considerată ca atare și care se vrea astfel. În realitate, orice țară poate deveni, la un moment dat, „paradis fiscal” (dacă urmărește un anumit obiectiv economic) sau poate să înceteze de a mai fi, dacă intenționează acest lucru. „Paradisurile fiscale” se pot clasifica în principale și secundare.
„Paradisurile fiscale” principale cuprind următoarele categorii:
țări care nu aplică niciun fel de impunere asupra veniturilor și sporului de capital pentru persoane fizice (Bahamas, Bermude, Insulele Cayman, Principatul Monaco);
țări în care impozitul pe venit sau profit este stabilit pe o bază teritorială. În aceste țări, contribuabilii beneficiază de o exonerare aimpozitului pe profitul obținut prin operațiuni realizate în afarateritoriului (Liberia, Malaysia, Costa Rica, Panama, Filipine
țări în care cotele de impunere sunt reduse, fiind astfel stabilite de statele în cauză sau ca urmare a aplicării unor reduceri de cote datorate încheierii unor acorduri fiscale privind dubla impunere internațională(Elveția, Liechtenstein, Antilele Olandeze, Irlanda)
țări care oferă avantaje specifice societăților tip holding sau off-shore(Țările de Jos, Singapore, Luxemburg);
țări care oferă exonerări fiscale industriilor create în vederea dezvoltării exporturilor (Irlanda, pentru societățile înființate înainte deianuarie 1981);
țări care oferă alte avantaje, specifice anumitor societăți(Antigua, Grenada, Jamaica, Barbados)
Această grupare are la bază principalele dispoziții fiscale care conferă statutul de „oaze fiscale”, multe țări aparținând mai multor asemenea grupe. În cadrul „paradiselor fiscale” secundare se includ atât țări mici,cât și altele, industrializate, care practică, în general, niveluri ridicate la diverse forme de venit, dar dispun și de unele dispoziții legale cu caracter particular, care pot fi utilizate de către investitori în operațiunile de tax-planning.
În ceea ce privește țările mici, care au o populație redusă numeric, ele apelează la una din următoarele posibilități: aplică niveluri scăzute la cotele de impozite; nu aplică niciun fel de impunere fiscală; nu impozitează anumite venituri ale persoanelor fizice sau juridice; acordă facilități fiscale substanțiale pentru activitățile desfășurate în anumite domenii.
Țările cu economie dezvoltată, care devin ele însele atractive pentru unele activități desfășurate de anumite societăți, demonstrează că în viața economică primează interesul material. State ca Franța, Belgia, Austria, Italia, SUA acordă facilități fiscale substanțiale pentru atragerea capitalului străin sau creșterea exporturilor.
2. EVAZIUNEA FISCALĂ – CONȚINUT ȘI FORME DE MANIFESTARE ÎN ROMÂNIA
2.1 Evaziunea fiscală la adăpostul legii (licită)
Deși nici o lege pentru combaterea evaziunii fiscale nu se referă la o evaziune fiscală licită (dar nici ilicită), expresia este des întâlnit în literatura de specialitate, iar practica respectivă este și mai des întâlnită.
Evaziunea fiscală licită reprezintă sustragerea unei părți din materia impozabilă, fără ca acest lucru să fie considerat contravenție sau infracțiune. Ea presupune exploatarea cadrului normativ existent, în scopul evitării obligațiilor legale către stat.
Prin faptul ca, contribuabilul evita plata obligatiilor fiscale se ajunge la concluzia că și această formă a evaziunii fiscale atrage culpa celui implicat. Cu toate acestea, contribuabilul nu este sanctionat deoarece acesta nu a încălcat nici o lege, doar a profitat de legislația existentă (sau de lipsa ei), singurul „vinovat” de producerea evaziunii fiscale licite fiind, deci, statul.
Evaziunea fiscala se accentueaza si mai mult atunci cand se introduc legi noi, dar și atunci când statul utilizează, în mod intenționat, impozitul în scopul promovării unor politici .
În practică, faptele de evaziune fiscală licită, bazate pe interpretarea favorabilă a legii, sunt foarte diversificate, în funcție de inventivitatea contribuabilului și larghețea legii.
Evaziunea fiscală licită este favorizată de:
acordarea unor facilități fiscale sub forma unor exonerări, scutiri parțiale, reduceri, deduceri, etc.;
acordarea unor scutiri delimitate temporar, în cazul înființării de noi societăți comerciale;
scoaterea de sub incidența impozitului a veniturilor aferente depozitelor bancare și a celor provenite din plasamente în obligațiuni emise de stat;
nereglementarea cheltuielilor generale ale societăților comerciale, aceasta creând tentația supraevaluării, prin creșterea, nejustificată economic, a acestora;
impunerea veniturilor realizate de anumite categorii de persoane fizice, pe baza unor norme medii de venit, creează condiții pentru contribuabilii care realizează venituri mai mari decât media, să nu plătească impozit pentru diferența respectivă;
exploatarea unor lacune ale legii, etc.
În România, evaziunea fiscală licită s-a realizat, adesea, pe baza:
– facilităților fiscale acordate de guvern: eșalonări, amânări sau scutiri la plata impozitelor și taxelor, a majorărilor și penalităților aferente acestora. Astfel, au fost avantajați contribuabilii rău-platnici în defavoarea celor care au înțeles să-și onoreze obligațiile fiscale în termenele legale. Prin aceste facilități s-a încălcat, în mod direct, principiul echității fiscale, în scopul realizării, mai mult declarate, a unor finalități de natură economică sau socială.
– omisiuni în reglementarea unor impozite și taxe. De exemplu, persoanele fizice autorizate în producția de băuturi alcoolice, în perioada 1993-1995, au fost omise din categoria subiecților impozabili, combustibilul M și unele derivate ale motorinei nu au fost supuse accizării, etc.
O altă sursă importantă de evaziune fiscală licită, la îndemâna persoanelor fizice, a constituit-o neimpozitarea, până în 2004, a unor venituri realizate de acestea (veniturile realizate din vânzările imobiliare, câștigurile de capital, veniturile ocazionale).
Prin urmare evaziunea fiscală licită va acționa ori de câte ori prin legile fiscale sunt lăsate posibilități de opțiune, de excepție de la regulă, de omisiune, de interpretare în mai multe modalități a legii, acolo unde există exprimate facilități fiscale, în anumite cazuri definite de lege, evaziunea licită fiind favorizată de existența unei legislații paralele pentru o firmă, care își poate, astfel, reorganiza activitatea în așa fel încât să profite de pe urma acesteia.
Această formă a evaziunii fiscale poate fi evitată prin corectarea și îmbunătățirea cadrului juridic prin care a devenit posibilă, însă, de multe ori, existența unor interese politice, economice și sociale, determină tolerarea tacită a unor situații evazionist
2.2 Evaziunea fiscală sau frauda fiscală(ilicită)
Evaziunea fiscală frauduloasă (frauda fiscală), constituie o forma de eludare agravantă, fiind studiată, analizată, legiferată și sancționată, prin măsuri pecuniare și privative de libertate, ori de câte ori este depistată. Aceasta constă, deci, în ascunderea ilegală, totală sau parțială, a materiei impozabile ce către contribuabili, în scopul reducerii sau eliminării obligațiilor fiscale ce le revin.
Evaziunea fiscală frauduloasă se prezintă sub următoarele forme:
evaziunea tradițională (prin disimulare), care constă în sustragerea, parțială sau totală, de la plata obligațiilor fiscale, fie prin întocmirea și depunerea de documente incorecte, fie prin neîntocmirea documentelor cerute de legislația în vigoare.
Această formă a evaziunii fiscale frauduloase presupune o serie de procedee, printre care:
întocmirea unor declarații fiscale false sau neîntocmirea acestora;
reducerea intenționată a încasărilor, în scopul reducerii T.V.A. și a profitului impozabil, prin încasări în numerar fără chitanțe și vânzări fără factură;
creșterea voită a cheltuielilor pentru a diminua profitul impozabil;
producerea și comercializarea de bunuri și servicii în mod clandestin;
desfășurarea unor activități profesionale recompensate în mod clandestin (la negru);
diminuarea valorii moștenirilor primite și a tranzacțiilor cu bunuri imobiliare.
evaziunea juridică, constă în a ascunde adevărata natură a unui organism sau a unui contract (de exemplu, când un contract de asociere este transformat, în mod ascuns, într-un contract de muncă, pentru ca beneficiarul acestuia să obțină anumite avantaje din calitatea de salariat sau invers) pentru a scăpa de anumite consecințe fiscale.
evaziunea contabilă, greu de identificat în practică, constă în a crea impresia unei evidențe contabile corecte, utilizând documente false, în scopul creșterii cheltuielilor, diminuării veniturilor, reducerii profitului impozabil și, în consecință, a obligațiilor fiscale datorate statului.
evaziunea prin evaluare, constă în diminuarea valorii stocurilor, supraestimarea amortismentelor și provizioanelor în scopul deplasării profitului în viitor.
2.2.1 Economia subterană
În țara noastră, trecerea după anul 1990 la economia de piață și multiplicarea relațiilor economice cu străinătatea au condus inerent la "importul" acestor noi tipuri de infracțiuni din lumea occidentală, fără a exista o ripostă din partea organelor de aplicare a legii. Fiind descoperiți din punct de vedere legislativ, dar și cu o experiență redusă în instrumentarea acestora, în timp ce principalele sancțiuni erau aplicate pentru nerespectarea legii contabilității, a confiscărilor prin legea privind activitățile ilicite, probleme legate de lipsa autorizațiilor de funcționare, prin sistemul nostru financiar-bancar au avut loc activități de spălare a banilor și evazioniste.
Odată cu apariția legii pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, cu aplicabilitate din 21.04.1999, problemele legate de aceasta și de legea evaziunii fiscale au început să evidențieze aspecte mai relevante. Având în vedere acest fenomen, urmărirea focarelor evazioniste și delimitarea asocierilor și investițiilor bine intenționate față de cele tip "fantomă", în condițiile politicii fiscale și sociale de atragere a investitorilor, reprezintă o problemă cu care se confruntă toate statele, în mod special cele pentru care economia de piața a început să funcționeze de puțină vreme.
2.2.2 Munca la negru
Principalele cauze ale muncii la negru le reprezintă, pe fondul șomajului generat de tranziție, implementările tehnologice, politicile economice, necesitatea persoanelor apte de muncă de a realiza venituri cu orice preț, bucurându-se de "trecerea" de la șomaj la găsirea unui loc de muncă stabil, cu forme legale.
Problema capătă forme accentuate în cazurile situate la cele două extreme ale pregătirii profesionale. În multe activități subterane sunt implicate în munci brute persoane fără calificare, slab salarizate, care într-o anumită situație ar putea da foarte puține relații și ar avea o credibilitate scăzută. La cealaltă extremă, se situează persoanele care, beneficiind de o pregătire și o capacitate intelectuală deosebită, sunt dispuse să se implice în organizarea și desfășurarea unor activități subterane.
2.3 Mecanismele evaziunii fiscale în Romȃnia
Domeniile cele mai propice fraudei fiscale sunt comune tuturor țărilor, ele fiind reprezentate, în special, de activitățile terțiare (comerțul și serviciile) și de construcții. Comerțul deține, însă, primul loc în cadrul activităților generatoare de economie subterană.
Frauda este extrem de extinsă în cazul veniturilor declarate de contribuabili, cum este cazul impozitului pe venitul global și a impozitului pe societate (pe profit). În cazul impozitelor reținute la sursă, precum și în cazul impozitelor locale, când administrația stabilește bazele de impozitare, posibilitățile de fraudă sunt mai reduse.
Pe categorii de contribuabili, se consideră că cele mai mari posibilități de fraudare le au contribuabilii care desfășoară activități industriale și comerciale precum și cei care desfășoară activității libere (avocați, medici, arhitecți, etc.).
În perioada de după 1989, în România, o serie de societăți comerciale au pus în aplicare diverse modalități și tehnici, din ce în ce mai elaborate, prin care s-au sustras fraudulos de la plata obligațiilor fiscale, mijloacele și pârghiile de ordin legislativ și administrativ fiind insuficiente pentru a le contracara. În aceste condiții, frauda fiscală a căpătat dimensiuni alarmante, atât prin cazurile numeroase, cât mai ales prin sumele mari de bani cu care a fost prejudiciat bugetul public.
Instituțiile de control au evidențiat o creștere a actelor de evaziune fiscală frauduloasă, ale căror aspecte principale se referă la:
sustragerea de la plata impozitelor printr-o înregistrare incorectă a operațiunilor economice în actele contabile;
înființarea „companiilor fantomă” și conducerea de activități evazioniste în numele acestora;
distrugerea documentelor importante și a evidențelor contabile;
conducerea unor evidențe contabile duble;
elaborarea și prezentarea unor date nereale, în balanțele contabile;
nedeclararea anumitor activități comerciale sau a unor surse de impozitare;
subzistența unor activități economice fără declararea subsidiarilor, punctelor de lucru și antrepozitelor;
prezentarea de documente false privind operațiunile de import-export.
În continuare, sunt prezentate, unele din cele mai utilizate tehnici de fraudare fiscală, constatate în urma acțiunilor de control efectuate, în România, grupate pe categorii de obligații fiscale:
In cazul impozitului pe profit:
reducerea bazei de impozitare, prin includerea pe costuri a unor cheltuieli, fără documente justificative sau bază legală (amenzi, penalități, etc.);
înregistrarea unor cheltuieli supradimensionate sau peste limita admisă de lege (amortizări, cheltuieli social-culturale cheltuieli de deplasare, cheltuieli de protocol, etc.);
deducerea unor cheltuieli personale ale asociaților sau dobânzi la împrumuturi acordate de patroni propriei societăți;
neînregistrarea integrală a veniturilor realizate, fie prin neîntocmirea documentelor de evidență primară, fie prin înscrierea în documente a unor prețuri de livrare sub cele practicate în mod real;
transferul veniturilor impozabile la societăți nou create în cadrul aceluiași grup, aflate în perioada de scutire de la plata impozitului pe profit, concomitent cu înregistrarea de pierderi de către societatea-mamă;
determinarea impozitului pe profit prin aplicarea necorespunzătoare a prevederilor legale, în special în ceea ce privește reducerea impozitului aferent profitului reinvestit;
necalcularea de către unele organizații nonprofit a impozitului aferent veniturilor rezultate din activități economice;
neînregistrarea în contabilitate a diferențelor stabilite prin actele de control sau chiar a obligațiilor privind impozitul pe profit datorat.
În cazul taxei pe valoarea adăugată
Cu toate că agentul economic nu suportă sarcina acestui impozit, ci numai îl gestionează, deoarece suportator este consumatorul final, înclinația spre evaziune în materie de T.V.A. este determinată pe de o parte, de tendința însușirii unor sume deloc neglijabile, iar pe de altă parte, de impactul acestui impozit asupra trezoreriei și lichidităților agenților economici.
Mecanismul principal prin care se realizează sustragerea de la plata taxei pe valoarea adăugată îl constituie fie majorarea fictivă a T.V.A. deductibilă, prin intrări scriptice de bunuri, fie micșorarea T.V.A. colectată, ca urmare a subevaluării valorii ieșirilor de produse, mărfuri și servicii.
Prin urmare:
aplicarea eronată a regimului deducerilor (deducerea taxei pe valoarea adăugată pe baza unor documente care nu au înscrisă taxa sau chiar deduceri fără documente sau cu documente nelegale, deduceri duble, ca urmare a înscrierii repetate a unor facturi în jurnalele de cumpărări, deduceri pe baza unor documente aparținând altor societăți comerciale, deducerea taxei pe valoarea adăugată aferentă operațiunilor scutite fără drept de deducere.);
necuprinderea unor operațiuni ce intră în sfera taxei pe valoarea adăugată în baza de calcul a taxei sau necuprinderea în baza de calcul a taxei a tuturor facturilor;
neevidențierea și nevirarea taxei pe valoarea adăugată aferentă avansurilor de la clienți;
neînregistrarea ca plătitor la depășirea plafonului minim;
sustragerea de la plata taxei pe valoarea adăugată aferentă importurilor de bunuri, prin prezentarea în vamă a unor acte fictive de donație, de la parteneri externi, în loc de acte de cumpărare, precum și neincluderea în deconturi a taxei pe valoarea adăugată de plată în vamă;
emiterea de chitanțe fiscale și facturi cu taxă pe valoarea adăugată, fără ca agentul economic să fie plătitor și fără să înregistreze și să vireze taxa pe valoarea adăugată;
neutilizarea sau utilizarea defectuoasă a formularisticii tipizate, cu înregistrări incomplete în jurnale sau înregistrări repetate în jurnalele de cumpărare, facturi „pierdute”, amânarea întocmirii facturilor fiscale în scopul amânării plății taxei pe valoarea adăugată, necuprinderea în baza de calcul a tuturor elementelor din factură (ambalaje, cheltuieli de transport);
sustragerea de la plata taxei pe valoarea adăugată prin declararea unor importuri ca fiind temporare;
cereri de rambursare nejustificate;
„erori de calcul”, constituie doar câteva din metodele utilizate pentru fraudarea taxei pe valoarea adăugată.
În privința impozitului pe salarii:
Neimpozitarea tuturor sumelor plătite salariaților cu titlu de venituri salariale (diverse ajutoare în bani sau în natură, alte drepturi acordate în natură, prime, sume reprezentând participări la beneficiu, stimulente, etc.);
aplicarea incorectă a tabelelor de impozitare a drepturilor salariale;
nereținerea și nevirarea impozitului pe salariu datorat pentru persoanele angajate pe bază de convenții civile sau pentru zilieri;
necumularea, în vederea impozitării, a tuturor veniturilor salariale;
neînregistrarea obligațiilor de plată a impozitului pe salarii;
nerespectarea legislației privind stabilirea bazei de impozitare, cumul, scutirile și reducerile de impozit.
Impozitului pe venitul global, care a funcționat în perioada 2000-2004, a oferit, de asemenea, multiple posibilități de practicare a evaziunii fiscale legale, printre care:
necuprinderea, în baza de impozitare, a tuturor veniturilor realizate, în special a celor pentru care impunerea se realiza pe baza declarației subiectului impozabil (ex: venituri din chirii, venituri din activități independente);
identificarea unor modalități de generare de cheltuieli fictive cu salarizarea unor persoane, reușindu-se pe această cale plăți de natura dividendelor camuflate sub formă de drepturi salariale;crearea unor facilități salariaților, care să nu intre în sfera de impunere a impozitului pe venitul global, astfel încât să plătească la bugetul de stat un impozit mai mic;
transformarea salariaților în societăți comerciale independente și deci transferarea din impozitarea pe venitul global în impozitarea pe venitul microîntreprinderilor sau în impozitul pe profit, după caz.
Astfel se evită impozitarea cu coeficienți de impunere foarte mari de ordinul 18%-40%, și înlocuirea cu un impozit de 1,5% pe venitul microîntreprinderilor, plus 5% impozitul pe dividende, economia fiind extrem de mare;obținerea de către salariați a unor statute ce le conferă scutirea de la plata impozitului pe venitul global, cum ar fi: certificate de revoluționari, certificate de handicapați, etc.
În ceea ce privește accizele:
necuprinderea în baza de impozitare a tuturor sumelor impozabile;
micșorarea bazei de impozitare prin subevaluarea produselor importate, în vamă, prin folosirea de documente duble;
necalcularea accizelor aferente modificării concentrației alcoolice;
neincluderea accizelor în prețul de vânzare al produselor pentru care se datorează accize;
neevidențierea în contabilitate a obligației de plată a accizelor;
sustragerea de la plata accizelor prin schimbarea denumirii produselor accizate și trecerea lor la produse neaccizate sau accizate cu cote reduse (pentru uleiuri minerale, alcool, etc.).
În ceea ce privește celelalte impozite și taxe datorate bugetului de stat sau bugetelor locale:
evidențierea în contabilitate a unor clădiri la valori inferioare celor reale;
nedepunerea, la organele fiscale, a declarațiilor privind clădirile aflate în patrimoniu, a mijloacelor de transport aflate în posesie și a terenurilor deținute sau aflate în administrarea agenților economici;
declararea unor date eronate, neactualizate sau nesincere, în ce privește impozitul pe clădiri, taxa asupra mijloacelor de transport, taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat, etc.;
neconstituirea și nevirarea impozitului pe dividende, calcularea eronată a acestuia;
nereținerea impozitului pe dividende aferent avansurilor acordate în cursul anului, care după realizarea profitului și aprobarea bilanțului, au avut destinația de dividende;
nedeclararea veniturilor realizate, de către persoanele fizice, din diverse activități (meditații, venituri din închirieri, comercializarea de produse prin consignații.);
încălcarea prevederilor legale privind modul de desfășurare și impozitare a activității de taximetrie auto, de către persoanele autorizate să desfășoare astfel de activități, prin neprezentarea, la organul fiscal, pentru citirea aparatelor de taxat sau alterarea informațiilor furnizate de acestea.
Potrivit oficialilor, cele mai noi și mai utilizate modalități de fraudare a bugetului statului sunt: simularea unor exporturi; trecerea scriptică a operațiunilor prin mai multe firme; organizarea în asociere a acțiunilor frauduloase, prin implicarea mai multor firme dispersate în teritoriu, aparent fără legătură între ele; întocmirea de documente care îndeplinesc doar formal cerințele legale, urmate de transferuri bancare prin care simulează stingerea obligațiilor fictive între parteneri.
Datorită complexității procesului de integrare, ritmului accelerat al globalizării, evaziunea fiscală din România este la ora actuală legată de infracțiuni economice și financiare, precum și de organizațiile de crimă organizată.
2.4 Analiza structurii evaziunii fiscale identificate în România
În raport cu reglementările fiscale, la nivelul contribuabililor se manifestă diverse tendințe și motivații de a eluda obligațiile fiscale. Proporțiile la care a ajuns evaziunea fiscală, în țara noastră, fac ca acest fenomen să fie atât de real, încât prezența sa a devenit cotidiană în toate sferele aducătoare de venit.
Putem spune, fără să exagerăm, că în perioada de după anul 1989, s-a impus, treptat dar sigur, o normă socială de evaziune fiscală, contribuabilul român, indiferent de poziția sa financiară sau de statutul social, încercând și reușind, de cele mai multe ori, să se sustragă de la plata obligațiilor fiscale.
Omniprezența evaziunii fiscale în țara noastră a fost susținută de o serie de factori, printre care se remarcă:
legislație fiscală caracterizată prin prezența unor lacune, prin incoerență, imprecizie și absența stabilității în timp;
apariția târzie a unei legi de combatere a evaziunii fiscale (Legea nr. 87/1994 a intrat în vigoare la sfârșitul anului 1994);
inexistența, până în anul 2004, a unui cod fiscal și a unui cod de procedură fiscală, indispensabil unei aplicări uniforme a legislației fiscale cu efect asupra limitării evaziunii fiscale;
existența unei fiscalități ridicate în raport cu capacitatea reală de plată a contribuabilului român;
corupția existentă la nivelul societății;
Disciplina fiscală la nivel național dar și atitudinea organelor abilitate în descoperirea și sancționarea evaziunii fiscale frauduloase sunt relevate de următoarele date, date care privesc numărul verificărilor și rezultatele acestora, pentru perioada 2000-2010.
Tabelul 2.1.
Evoluția evaziunii fiscale identificate în România, în perioada 2000-2010
Sursa: Informări cu privire la nivelul fenomenului evazionist, Agenția Națională de Administrare Fiscală, Departamentul de Control Financiar- Fiscal, Institutul Național de Statistică, www.insse.ro și calcule proprii.
Din datele prezentate se observă că, deși, numărul verificărilor efectuate de organele de control și numărul contribuabililor depistați că au încălcat legislația fiscală, au scăzut, fiecare, în perioada 2000-2010, cu aproximativ 57%, frecvența cazurilor de evaziune fiscală s-a menținut, mai ales după anul 2003, aproximativ constantă, în jur de 40% din numărul verificărilor efectuate (Figura 2.1.).
Figura 2.1
Frecvența cazurilor de evaziune fiscală în total verificări, în perioada 2000-2010
Menținerea aproximativ constantă a frecvenței evaziunii fiscale, ca indicator care descrie disciplina fiscală, poate fi apreciată prin faptul că, în această perioadă, conformarea fiscală a contribuabilului român nu a suferit îmbunătățiri. Din contră, luând în considerare ușoara creștere a frecvenței evaziunii fiscale identificate, în perioada 2001-2009, putem spune că numărul celor care se sustrag impunerii prin mijloace ilegale a înregistrat o ușoară creștere, astfel, dacă în 2001, din 100 de verificări efectuate erau descoperiți 31 de evazioniști, în anul 2010, numărul lor ajunsese la aproximativ 40, iar în anul 2009, 44.
Bineînțeles că importantă este și organizarea controlului fiscal și îndreptarea acestuia către contribuabilii cu risc sporit din punct de vedere al evaziunii fiscale, astfel că sporirea ușoară a frecvenței cazurilor de evaziune fiscală poate și apreciată și ca o îmbunătățirea a activității de identificare a cazurilor de evaziune fiscală. Extrapolând și luând în considerare o anumită marjă de eroare, putem aprecia că ceva mai puțin de jumătate din contribuabilii români se sustrag, prin procedee ilicite, de la plata obligațiilor fiscale.
Reducerea numărului de verificări efectuate și, deci, a probabilității ca un contribuabil evazionist să fie descoperit, în afara faptului că determină o reducere a costurilor actului de control fiscal, nu poate avea un impact favorabil asupra gradului de conformare fiscală a contribuabilului român.
În ceea ce privește valoarea nominală a evaziunii fiscale identificate, aceasta s-a majorat, în perioada considerată, de la 87.597 mii RON, în anul 2000, la 1.746.304 mii RON, în anul 2010, aceasta însemnând o creștere de 1.893,5%.
Tabelul 2.2.
Ponderea evaziunii fiscale identificate în produsul intern brut și în veniturile fiscale ale bugetului general consolidat, în perioada 2000-2010
Sursa: Informări cu privire la nivelul fenomenului evazionist, Agenția Națională de Administrare Fiscală, Departamentul de Control Financiar – Fiscal, Institutul Național de Statistică, www.insse.ro
Ponderea evaziunii fiscale identificate în produsul intern brut a înregistrat o scădere, față de începutul intervalului analizat, de la 1,2%, în anul 2000, la 0,4% în anul 2010, urmată de o ușoară creștere în anul 2010, 0,6%.
Figura 2.2.
Evoluția ponderii evaziunii fiscale identificate în PIB și în veniturile fiscale ale bugetului general consolidat, în perioada 2000-2010
Din păcate această reducere nu trebuie percepută ca o reducere a evaziunii fiscale ci ca o reducere a celei descoperite, având în vedere cele prezentate la începutul acestui paragraf, ca urmare a scăderii numărului controalelor efectuate și prin urmare a posibilităților de descoperire a evaziunii fiscale, dar și ca urmare a creșterii produsului intern brut într-un ritm mai rapid decât cel al valorii evaziunii fiscale identificate (tabelul 2.2.). De asemenea, ponderea evaziunii fiscale identificate în veniturile fiscale ale bugetului general consolidat a scăzut de la 4,2%, în anul 2000, la 2, 2%, în anul 2010.
Structura evaziunii fiscale identificate, pe domenii de activitate
Similar cu situația din majoritatea țărilor europene, și în țara noastra comerțul și construcțiile sunt sectoarele în care practicile subterane, respectiv evaziunea fiscală, sunt preponderente.
Concluziile inspecțiilor fiscale, la nivelul anului 2009, în domeniile considerate „de risc”, sunt prezentate sintetic în tabelul următor :
Tabelul 2.3
Situația sumelor atrase suplimentar la buget și a sesizărilor penale, pe domenii de activitate, în anul 2009
Sursa: www.mfinanțe.ro, „Agenția Fiscală 2009
Figura 2.3.
Venituri atrase suplimentar la buget, stabilite pe domenii de activitate, în anul 2009
2.4.2 Structura evaziunii fiscale identificate pe unități administrativ-teritoriale
Analiza pe județe a fenomenului evaziunii fiscale identificate relevă un tablou destul de diferențiat, (vezi tabelul nr. 2.4.).
Astfel, în anul 2009, cel mai înalt nivel al evaziunii fiscale identificate, s-a înregistrat în județul Vâlcea, 70.110 mii RON, respectiv 7,14% din totalul evaziunii fiscale identificate, urmat de municipiul București, 65.000 mii RON (6,62%), județul Constanța, cu 62.970 mii RON (6,41%), județul Bacău, cu 58.670 mii RON (5,97%), județul Brașov, cu 57.050 mii RON (5,81%) și județul Arad, cu 55.890 mii RON (5,69%).
Nivelurile cele mai scăzute ale evaziunii fiscale identificate s-au înregistrat în județele: Covasna, 2.520 mii RON (0,26%), Mehedinți, 3.240 mii RON (0,33%) și Sălaj, 3.790 mii RON (0,39%).
Observăm că repartizarea pe județe a evaziunii fiscale identificate ține cont de gradul de dezvoltare economică a zonei respective. Prin urmare nu este surprinzător faptul că unul din cele mai înalte nivele al evaziunii fiscale identificate și probabil și ale evaziunii fiscale totale (inclusiv cea nedescoperită) se înregistrează în municipiul București, care concentrează mare parte a activității economice din țara noastră. Surprinzătoare este, însă, situarea județul Vâlcea, pe primul loc, în ceea ce privește nivelul evaziunii fiscale identificate.
După cum se observă, datele referitoare la marii contribuabilii sunt prezentate separate, prin urmare introducerea acestor date în repartizarea pe județe a evaziunii fiscale identificate, va schimba oarecum clasamentul prezentat. În ceea ce privește contribuabilii mari, nivelul evaziunii fiscale identificate se ridică, în anul 2009, la 120.790 mii RON, adică 12,3% din totalul evaziunii fiscale identificate.
Tabelul 2.4
Structura veniturilor fiscale atrase suplimentar, în urma identificării cazurilor de evaziune fiscală, pe unități administrativ-teritoriale, în anul 2009
Sursa: Informări cu privire la nivelul fenomenului evazionist, Agenția Națională de Administrare Fiscală, Departamentul de Control Financiar- Fiscal
Figura 2.4.
Structura evaziunii fiscale identificate pe unități administrativ-teritoriale, în anul 2009
Comportamentul evazionist al contribuabililor a fost sancționat prin aplicarea unor sancțiuni, sub forma dobânzilor și a penalităților de întârziere (majorărilor de întârziere), a amenzilor contravenționale și a confiscărilor.
2.4.3 Structura evaziunii fiscale identificate, pe categorii de venituri fiscale și contribuabili
Atât din punct de vedere legal, cât și sub aspectul specificității activității desfășurate, subiecții economici au comportamente evazioniste diferite. Această diferențiere se manifestă cu deosebire după criteriul naturii juridice a contribuabilului.
Fraudarea fiscală este un fenomen care, în funcție de conjunctură, de momentul ciclului economic sau de modificarea reglementărilor, își schimbă orientarea, acordând „preferințe” unui impozit sau altul.
Tabelul 2.5
Structura evaziunii fiscale identificate, pe categorii de venituri fiscale și categorii de contribuabili
Sursa: Informări cu privire la nivelul fenomenului evazionist, Agenția Națională de Administrare Fiscală, Departamentul de Control Financiar – Fiscal.
Din datele prezentate se observă că, în general, preferințele diferitelor categorii de contribuabili se îndreaptă către acele impozite pe care le au în administrare din punct de vedere al calculării, declarării și plății (peste 90%).
Astfel, impozitul pe profit, impozitul pe salarii, taxa pe valoarea adăugată și accizele sunt fraudate, în special, de către persoanele juridice. În cadrul fraudei înregistrate la aceste impozite (mai puțin impozitul pe salarii), ponderi importante au deținut, în perioada 2004-2010, persoanele juridice cu capital privat și mixt. În ceea ce privește impozitul pe salarii, la societățile comerciale cu capital de stat și regiile autonome, pentru aceeași perioadă, s-a înregistrat aproximativ 60% din frauda constatată la acesta. Din păcate, după anul 2003, datele raportate cu privire la evaziunea fiscală identificată nu mai deosebesc persoanele juridice după tipul de proprietate asupra capitalului social.
De asemenea, ponderi importante din frauda înregistrată la impozitele și taxele locale și la categoria „alte impozite și taxe”, au fost deținute de persoanele juridice. De menționat că în categoria „alte impozite și taxe” sunt incluse, printre altele, impozitul pe dividende și contribuțiile sociale, impozite care pot fi fraudate, cu precădere, de către persoanele juridice.
Persoanele și asociațiile familiale fraudează, în principal, impozitul pe venit (între 55% și 81% din frauda înregistrată la acest tip de impozit) și impozitele și taxele locale (de exemplu, în anul 2010, persoanele fizice au reprezentat aproximativ 50% din frauda înregistrată la aceste impozite).
Figura 2.5.
Structura evaziunii fiscale identificate pe categorii de venituri fiscale și categorii de contribuabili, în anul 2010
Structura evaziunii fiscale pe categorii de venituri fiscale oferă informații importante cu privire la orientarea eforturilor organelor fiscale pentru reducerea infracționalității la acele categorii de impozite. Astfel, anticiparea zonelor cu risc mare de fraudă fiscală contribuie, într-o măsură semnificativă, la combaterea eficientă a fenomenului, constituind, totodată, una dintre măsurile importante de previziune și prevenire.
2.5 Nivelul evaziunii fiscale în Romania
2.5.1 Evaziunea fiscală manifestată la nivelul economiei " de suprafață"
Acest submodel ia în calcul rezultatele obținute în urma identificării cazurilor de evaziune fiscală de către organele de specialitate din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, la nivelul contribuabililor – persoane juridice, în perioada 1997-2005. Evaziunea fiscală totală, la nivelul economiei de suprafață se va obține prin extrapolarea acestor rezultate la nivelul întregii populații de contribuabili – persoane juridice.
Astfel, pornind de la numărul de contribuabili persoane juridiceși de la frecvența cazurilor de evaziune fiscală în rândul acestora se va determina numărul (estimativ) al persoanelor juridice care se sustrag impunerii în mod ilicit, prin relația:
Număr evazioniști = Număr contribuabili * Frecvența evaziunii fiscale în cazul
persoane juridice persoane juridice contribuabililor – persoane juridice
Pe baza numărului estimativ al contribuabililor – persoane juridice care fraudează bugetul public se va determina, luând în calcul mărimea medie a evaziunii fiscale identificate pe un contribuabil – persoană, valoarea totală (estimativă) a evaziunii fiscale în cazul acestei categorii de contribuabili, după relația:
Valoarea totală = Număr evazioniști * Mărimea medie a evaziunii fiscale
a evaziunii fiscale în cazul persoane juridice în cazul persoanelor juridice
persoanelor juridice
Considerând că ponderea evaziunii fiscale identificate în cazul persoanelor juridice în totalul evaziunii fiscale identificate (persoane fizice și persoane juridice) se menține aproximativ constantă și la nivelul populației totale de contribuabili – persoane juridice, se va determina, pe baza acesteia, valoarea totală a evaziunii fiscale (descoperită și nedescoperită), astfel:Valoarea evaziunii fiscale identificate în cazul persoanelor juridice/ Valoarea evaziunii fiscale identificate totale = Valoarea totală a evaziunii fiscale în cazul persoanelor juridice/valoarea evaziunii fiscale totale
Tabelul 2.6
Valoarea (estimativă) a evaziunii fiscale totale, în cadrul economiei de suprafață, în România, în perioada 2004-2010
Sursa: Informări cu privire la nivelul fenomenului evazionist, Agenția Națională de Administrare Fiscală, Departamentul de Control Financiar – Fiscal, Institutul Național de Statistică, www.insse.ro și calcule proprii.
Valoarea (estimată) e evaziunii fiscale totale, manifestată în cadrul economiei oficiale, a crescut, în termeni nominali, de la an la an, ajungând, în anul 2010, la aproximativ 10.756.000 mii RON, adică 3,74% din P.I.B.- ul oficial, estimat pentru acest an.
Rezultatele obținute sunt, însă, doar aproximări ale nivelului evaziunii fiscale totale, dintr-o serie de motive legate, pe de o parte, de datele intrate în model, iar pe de altă parte, de deficiențele modelului utilizat, printre care faptul că nu ia în calcul evaziunea fiscală descoperită dar neînregistrată de către inspectorii fiscali corupți.
2.5.2 Evaziunea fiscală manifestată la nivelul economiei subterane
Cel de al doilea submodel are în vedere estimarea valorii evaziunii fiscale totale la nivelul economiei subterane. Pentru aceasta se pornește de la rezultatele privind ponderea economiei subterane în P.I.B.-ul oficial obținute de prof. F. Schneider, în România.
Pe baza acestei ponderi și a nivelului P.I.B.-ului oficial se va estima nivelul economiei subterane, în România. Aplicând, asupra acestuia, rata fiscalității, se va obține nivelul veniturilor fiscale sustrase bugetului public de către cei care activează în economia subterană (evaziunea fiscală din economia subterană).
Întrucât rata de fiscalitate determinată în capitolul 3 este cea acceptată de către contribuabilii din zona oficială a economiei, care include ea însăși un anumit nivel a evaziunii fiscale, se va recalcula o rată a fiscalității „impuse” ca raport între veniturilor fiscale încasate și a veniturilor fiscale sustrase în economia oficială (evaziunea fiscală din sectorul oficial) și P.I.B.- ul oficial.
Și acest submodel prezintă o serie de deficiențe printre care mai importante:
nivelul economiei subterane este estimat, acesta neputând fi cunoscut cu exactitate;
acest submodel contribuie la estimarea unei evaziunii fiscale la nivel subteran care nu este în totalitate frauduloasă, și aceasta deoarece o parte din activitățile subterane (munca în gospodării și voluntariatul) sunt necontabilizate și neimpozitate în mod oficial, iar o altă parte (activitățile criminale) ilegale și, de asemenea, neimpozitate.
Tabelul 2.7
Valoarea estimativă a evaziunii fiscale totale, în cadrul economiei subterane, în România, în perioada 2007-2010
Sursa: Studiile profesorului F. Schneider cu privire la nivelul economiei subterane, Ministerul Finanțelor Publice, www.mfinanțe.ro.
Și valoarea evaziunii fiscale în cadrul economiei subterane a crescut în perioada analizată de la 8.460.836 mii RON, în anul 2007, la 20.928.519 mii RON, în anul 2010.
3. MANIFESTAREA EVAZIUNII FISCALE ÎN CADRUL TVA
Taxa pe valoarea adaugata este zona cea mai fierbinte in ceea ce priveste evaziunea fiscala, iar prin rambursarile ilegale de TVA Romania pierde 7 miliarde de euro anual, de peste doua ori mai mult decat deficitul bugetar
Cele mai cunoscute practici ale evaziunii fiscale in domeniul TVA-ului sunt :
Evaziunea TVA in cazul tranzactiilor intracomunitare
Cea mai uzuala metoda de evaziune fiscala in cazul TVA sunt achizitiile intracomunitare. Astfel, firmele achizitioneaza marfuri din Uniunea Europeana fara TVA, dupa care o vinde pe piata interna cu TVA, astfel acestea colecteaza TVA, fara sa o vireze ulterior la stat.
Rambursarile ilegale cu TVA
Foarte multe firme emit facturi false, fie desfasoara exporturi fictive sau achizitii la preturi supraevaluate si ulterior exporturi. Principala metoda de evaziune prin TVA in aceste sitiuatii o reprezinta cererile de rambursare TVA de la stat.
Diminuarea valorii marfurilor in vama
Atunci cand vine vorba de evaziune in cazul TVA, firmele sunt cele care se pricep cel mai bine la mijloace de frauda. O alta metoda foarte practicata de evaziune fiscala este diminuarea preturilor marfurilor in vama. Valoarea marfurilor are efecte directe asupra TVA pe care trebuie sa o plateasca importatorul si astfel statul este fraudat prin incasarile de TVA la un nivel mai redus.
Metoda insolventei – cea mai noua metoda de evaziune fiscala in cazul TVA
Astfel, cea mai la moda metoda de frauda fiscala, este infiintarea de societati comerciale si ulterior introducerea acestora in procedura de insolventa. Practic, o societate comerciala importa produse la preturi foarte mici in vama, dupa care comercializeaza produsele la preturi mult mai mari, apropiate de cele de piata, dupa ce au practicat adaosuri de cateva sute de procente. Atunci cand vine vorba de indeplinirea obligatiilor fiscale, respectiv plata impozitelor si TVA, aceste firme dispar.
Evaziunea fiscala in cazul TVA cu legume si fructe
O alta metoda populara de evaziune fiscala din Romania, care este folosita cu prioritate in cazul legumelor si fructelor, se prezinta astfel: un depozit comanda fructe si legume din strainatate cu ajutorul unei firme fictive, care nu exista in acte, fiind o firma fantoma special creata.
Aceasta firma importa ardei la pretul de 150 lei paletul si le vinde respectivului
Depozit cu 350 lei, astfel inregistrandu-se un profit urias.
Firma fantoma are la dispozitie 55 de zile pentru a-si achita darile la stat, TVA si impozitul pe profit. Din vanzarea paletului de ardei la pretul de 350 de lei catre supermarket-uri, practic ei nu au profit, nefiind obligati sa plateasca impozit pe profit sau TVA. Firma fantoma, insa, a disparut, fiind vanduta catre persoane fara identitate.
3.1 Evaziunea fiscală în domeniul comerțului comunitar privind TVA-ul
Evaziunea fiscală în ceea ce privește taxa pe valoarea adăugată are un efect semnificativ asupra veniturilor fiscale ale României și perturbă activitatea economică în cadrul pieței interne prin crearea unor fluxuri nejustificate de bunuri și prin introducerea pe piață internă a unor bunuri la prețuri nejustificat de mici. Evaziunea fiscală este unul din fenomenele economico – sociale complexe de maximă importanță cu care statele de astăzi se confruntă și ale carei consecințe nedorite caută să le limiteze cât mai mult.
In anumite domenii, obiectivele adoptate la nivel comunitar în vederea combaterii evaziunii fiscale legate de TVA nu pot fi atinse în mod satisfăcător. Pentru a diminua acest fenomen, se impune adoptarea unor măsuri în domeniul TVA, care vizează tranzacțiile cu anumite categorii de bunuri deosebit de expuse la riscul de evaziune, respectiv: cereale și plante tehnice, legume și fructe, flori, carne și preparate din carne, pește, preparate din pește și fructe de mare, zahăr, făină, pâine precum și materiale de construcții.
Totodată pentru ca activitatea de administrare fiscală a persoanelor impozabile sa fie mai eficienta din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată în lupta împotriva fraudei în domeniul TVA, este necesară consolidarea bazelor de date cu privire la persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA și la operațiunile intracomunitare ale acestora.
Bazele de date care conțin informații referitoare la persoanele impozabile și operațiunile intracomunitare ale acestora sunt un element esențial pentru combaterea evaziunii fiscale în materie de TVA. Din acest motiv, informațiile conținute în aceste baze de date trebuie să fie actualizate in permanenta. Pentru ca informațiile conținute în bazele de date să fie ușor utilizabile de către statele membre, trebuie instituite proceduri comune care să vizeze asigurarea comparabilității și a calității acestor informații.
Potrivit prevederilor comunitare care sunt transpuse în legislația națională, atunci când bunurile intră pe teritoriul României și provin din alt stat comunitar, în România are loc o achiziție intracomunitară de bunuri. Plata TVA pentru achizițiile intracomunitare de bunuri nu este o plată efectivă, operatorii economici care sunt plătitori de TVA înscriind taxa atât ca taxă colectată cât și ca taxă deductibilă în decontul de TVA. Acest procedeu de plată simplificată a taxei este aplicat de toate statele membre, fiind o prevedere obligatorie. Directiva conține o serie de reguli specifice achizițiilor intracomunitare de bunuri ca urmare a faptului că nu mai există bariere vamale între statele membre. Ca urmare a acestei proceduri simplificate de plată a taxei, în cazul anumitor tranzacții cu bunuri precum: cereale, legume și fructe, flori, carne, pește, zahăr, materiale de construcții, s-a constatat că s-au înființat rețele de operatori economici care au pus la punct metode de a frauda.
Se înființează firme care achiziționează intracomunitar produse și ulterior dispar, de regulă înainte de data de 25 a lunii următoare când ar trebui să depună decontul de TVA. În general sunt firme care funcționează maxim 45 de zile, după care alte firme sunt înființate în același scop. O parte din mărfuri ajung pe piața neagră, complet nefiscalizate, iar o altă parte ajung în marile rețele de vânzare cu amănuntul.
În primul caz, România are de pierdut ca urmare a faptului că pierde venituri la bugetul de stat deoarece nu se plătește nici impozit pe profit, nici TVA, pentru aceste mărfuri, și se creează distorsiuni de concurență, aceste produse fiind mult mai ieftine decât cele care ar fi comercializate de un operator economic corect. În acest fel sunt eliminați de pe piață toți operatorii economici care doresc să respecte prevederile legale și să plătească impozitele datorate bugetului de stat, piața fiind acaparată de rețele care ocolesc legea.
În al doilea caz în care mărfurile achiziționate intracomunitar sunt vândute de către aceste rețele către marile rețele de vânzare cu amănuntul, pierderile de venituri la bugetul de stat sunt deja efective. Evenimentele decurg astfel: firma fantomă aduce mărfuri din Comunitate, nu face plata efectivă a TVA deoarece legea prevede plata simplificată prin decont, marfa este vândută către marile rețele de vânzare cu amănuntul. În mod normal, vânzătorul ar trebui să colecteze TVA pentru vânzarea către magazinul de vânzare cu amănuntul și să plătească TVA până în data de 25 a lunii următoare, când depune decontul de TVA, dar dispare, și suma nu ajunge niciodată la bugetul de stat. Pe de altă parte magazinul de vânzare cu amănuntul primește o factură cu TVA și are dreptul să deducă taxa înscrisă în această factură. În acest sens jurisprudența europeană pornește de la prezumția de nevinovăție considerând cumpărătorul ca fiind de bună credință, atât timp cât nu poate fi dovedit contrariul. Prin urmare bugetul de stat va face rambursarea unor sume care nu au fost niciodată încasate.
În perioada ianuarie 2007 – martie 2010, organele de inspecție fiscală au stabilit obligații fiscale în valoare totală de 1.293.029.095 lei (debite suplimentare și accesorii) urmare inspecțiilor fiscale efectuate, la contribuabili persoane juridice ce își desfășoară activitatea în domeniul comercializării cerealelor, legumelor și fructelor, cărnii și produselor din carne. De menționat că, o pondere însemnată în totalul obligațiilor fiscale stabilite o deține taxa pe valoarea adăugată, ce a însumat 776.933.592 lei.
Totodată, pentru deficiențele constatate organele de inspecție fiscală au aplicat 1.546 amenzi contravenționale în valoare totală de 5.134.264 lei, iar în cazul în care au identificat fapte care ar putea întruni elementele constitutive ale unei infracțiuni, în condițiile prevăzute de legea penală, au fost sesizate organele abilitate în vederea continuării cercetărilor, transmițându-se astfel un număr de 462 sesizări penale cu un prejudiciu total de 931.905.004 lei. Pentru asemenea situații organele de inspecție fiscală au întocmit procese-verbale, ce s-au anexat sesizărilor. De asemenea, au fost confiscate bunuri și numerar, în sumă de 50.483.137 lei. Urmare activitatii de control desfasurata de Garda Financiara în perioada 2008 -aprilie 2010 in acest domeniu au fost aplicate amenzi contravenționale, în valoare de de 1.035.000 lei, au fost confiscate bunuri de 47.108.310 lei și au fost efectuate sesizări penale cu un prejudiciu total de 267.384.393 lei. Următoarele produse : cereale si plante tehnice, legume si fructe, flori, carne si preparate din carne, peste si preparate din peste, zahar și materiale de constructii reprezintă o podere importantă din grupele de produse care au facut obiectul achizitiilor intracomunitare ce au avut ca efect sustragerea de la plata taxelor si impozitelor catre bugetul statului.
Din analiza efectuată asupra cazurilor identificate, s-a constatat că multe dintre acestea prezintă profile extraordinar de complexe, participanții asumându-și simultan sau succesiv diverse roluri. Astfel pe planul achizitiilor/livrarilor intracomunitare au capatat amploare practicile privind operatiunile triunghiulare in care sunt puse in valoare mecanismele fraudei de tip „carusel” iar pe plan intern operatorii in domeniu își încrucișează operațiunile ori acționează în același timp în mai multe sectoare de activitate.
Cele mai recente verificari ale organelor de control din subordinea ANAF au stabilit existenta a numeroase grupuri de operatori in domeniul achizitiilor/livrarilor interne si intracomunitare de cerale concentrate in jurul unor aparent respectabile societati comerciale din categoria marilor contribuabili care au solicitat la rambursare sume de ordinul sutelor de milioane lei reprezentand TVA, pretinsa ca fiind provenita, in principal, din achizitii de la intern coroborat cu livrari intracomunitare sau exporturi de cereale, prezentand in acest sens documente justificative care ulterior s-au dovedit ca nu reflecta realitatea.
Din investigatiile facute au rezultat elemente conform carora cerealele livrate din Romania catre statele comunitare provin, in mare parte, tot din achizitii intracomunitare desi in documentele de expeditie figureaza drept marfuri de origine interna pentru a carei „provenienta” sunt fabricate documente justificative in numele operatorilor de tip „fantoma” din grupul constituit. Operatiunile respective nu au fundament economic, aspect confirmat de faptul ca participantii nu inregistraza profit, fiind facute doar in scopul rambursarii ilegale de TVA.
Mecanismele utilizate în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale, constau în deturnarea unor prevederi legislative de la scopul urmărit de legiuitor, astfel: – utilizarea unor firme nou înființate care funcționează aparent normal pana la data scadenta a obligațiilor fiscale (una – trei luni), societăți care apoi nu mai pot fi identificate la sediul social declarat sau la punctele de lucru devenind societăți de tip “fantoma”, îngreunând identificarea beneficiarilor reali ai tranzacțiilor in cauza, societăți comerciale la care se concentrează cel mai mare volum al obligațiilor fiscale; – înscrierea pe documentele care însoțesc transportul a unor beneficiari fictivi (neînregistrați la Registrul Comerțului), mizându-se pe imposibilitatea verificării, in timpul tranzitului prin punctele de frontiera, a realității destinatarului sau a unor beneficiari care nu recunosc tranzacția (cod fiscal furat); – documentele care însoțesc transporturile, sunt în mod voit completate greșit, în așa fel încât să îngreuneze identificarea beneficiarilor reali.
Deși varietatea mărfurilor tranzacționate este mare, în mod prioritar, aceste proceduri de fraudare s-au concentrat în sectoarele în care viteza de rotație a sumelor rezultate este mare iar încasarea contravalorii mărfurilor se realizează la un interval de timp apropiat sau identic cu momentul livrării: legume/fructe, cereale/produse agricole de cultura, materiale de construcție, produse energetice, carne/produse din carne.
În ceea ce privește consolidarea bazelor de date cu privire la persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA și la operațiunile intracomunitare ale acestora, în sistemul actual, toate persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA potrivit art.153 si 1531 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, sunt considerate operatori intracomunitari și pot efectua livrări și achiziții de bunuri, prestări și achiziții de servicii intracomunitare.
Înregistrarea în scopuri de TVA se realizează în majoritatea cazurilor, pe baza declarației de înregistrare depusă de persoana impozabilă, fără nicio analiză a profilului și comportamentului fiscal al acesteia. Potrivit acestui sistem, orice persoană impozabilă înregistrată în scopuri de TVA, indiferent de riscul fiscal pe care-l prezintă, poate să acționeze în calitate de operator intracomunitar, crescând riscul de fraudă.
4. LIMITAREA, PREVENIREA ȘI COMBATEREA EVAZIUNII FISCALE
4.1 Prevnirea evaziunii fiscale
O noua metoda de prevenire a evaziunii fiscale este analizata si urmeaza sa fie adoptata de Guvern: casa de marcat cu jurnal electronic in loc de rola .
Casele de marcat nu vor mai fi dotate cu role de hartie,ci cu un jurnal electronic conectat la un server central al autoritatii fiscale, avand ca scop limitarea evaziunii fiscale,in special evaziunea pe TVA.
Comercianții ar putea fi foarte bine controlați în timp real dacă toate casele de marcat ar fi legate la serverul Fiscului.Bulgaria a introdus un astfel de sistem în 2011 pentru toți comercianții, de la benzinării la farmacii.
Romania este in present singura tara din Europa care mai foloseste case de marcat cu role de hartie.
O alta metoda de prevenire avuta in vedere de Guvern este asigurarea unui schimb automat de informatii intre Agentia Nationala de Administrare Fiscala si banci.Este vorba de cumunicarea lunara a rulajelor si a tranzactiilor intre banci si ANAF.In prezent, bancile au obligatia de a prezenta la cerea Fiscului, rulajele si soldurile conturilor deschise la acestea, in cazuri particulare (pentru o anumita persoana).Solicitarea se face,de regula,in cadrul inspectiei fscale sau controlul situatiei fiscale personale a persoanei fizice cu privire la impozitul pe venit.
Potrivit proiectului Ministerului Finantelor, Codul de procedura fiscala va fi modificat astfel incat comunicarea intre banci si Agentia Nationala de Administrare Fiscala sa se faca periodic si nu doar la cerere, acestea fiind stabilite printr-un ordin al Ministerului Finantelor.
Evaziunea fiscală poate fi redusă dacă sunt legi și, bineînțeles, pedepse care să sperie suficient. Creșterea TVA a făcut evaziunea și mai profitabilă, mai ales în zonele de graniță cu Bulgaria sau Ungaria. Problema pornește însă din interior, de la mecanismele de control.
Statul nu urmărește firmele de la care ar trebui să încaseze taxe. Este ca și o institutie financiara care nu s-ar mai interesa de situația bancara a clienților ei. Schimbările nu ar fi complicate, însă s-ar pierde surse uriașe de profit.
Nu e vorba doar de România, sunt țări chiar din Uniunea Europeană care se opun unei reformări a sistemului de plată a TVA. Aceste tari prezinta cote mari ale evaziunii.
În relațiile de afaceri dintre firme, sunt trei modalitati prin care banii pot fi furați. În cazul lor, taxa pe valoarea adăugată circulă ca apa în natură: de la cumpărător la vânzător, apoi la buget și înapoi la cumpărător, în baza deducerii. O soluție ar fi extinderea taxării inverse. TVA e încasată la final, la cel care vinde ultima dată produsul. Practic, beneficiarul colectează și apoi deduce TVA.
Introducerea taxării inverse generalizat la nivelul Uniunii ar presupune un sistem de facturare unitar, în principiu, aceleași reguli pentru toate țările.
Ar fi o reformă serioasă a sistemului, care însă ar închide portițele prin care se face evziunea. Însă beneficiile ar fi uriașe și pentru încasări, și pentru firme. Companiile nu vor mai bloca bani în TVA, pe care mai apoi să-i primească drept ramburs.
Însă sistemul actual este protejat, chiar la nivel european. Țări precum Franta, Italia sau Spania se opun schimbării regulilor. Interesele sunt uriașe.
Fiecare firmă nou-înființată primește un cod de TVA, un fel de licență în baza căreia poate colecta bani pentru această taxă, dacă este cazul.
Problema este că de la înființarea firmei, care poate fi la început absolut în regulă cu actele, statul nu se mai preocupă de urmărirea ei. Firma poate fi vândută către persoane neidentificate înainte să înceapă să facă primele tranzacții. Toți banii care vor fi generați de firma-fantomă vor merge astfel în conturi necunoscute pentru Fisc.
De cele mai multe ori, evazioniștii își transferă câștigurile în străinătate înainte ca autoritățile să le poată da de urmă și bloca.Așa că Fiscul nu poate decât să ceară insolvența și să aștepte recuperarea datoriilor îngropate în păienjenișul transferurilor.
4.2 Limitarea si combaterea evaziunii fiscale
Existenta in acest moment a unui sistem legislativ fiscal incomplet este una dintre cauzele principale de favorizare a fenomenului de evaziune fiscala iar procesul de combatere si limitare a evaziunii fiscale ar trebui sa aiba la baza modificarea legilor fiscale, astfel incat toate portitele de scapare pentru contribuabilii evazionisti sa fie inchise.
Combaterea acestui fenomen, care în prezent generează pierderi bugetare semnificative, atat la nivel social cat și economic, constituie o preocupare constantă a României, care trebuie să introducă, în mod sistematic și eficient, măsuri imediate pentru preîntâmpinarea și limitarea evaziunii fiscale.
Dupa cum am mai spus, evaziunea fiscala are loc prin sustragerea unei parti impozabile. In prezent, evaziunea fiscala "legala" a capatat dimensiuni alarmante atat prin numarul mare de cazuri, dar si prin sumele foarte mari care nu ajung la bugetul de stat. Pentru a inlatura efectele, trebuie suprimate mai intai cauzele.
În scopul combaterii evaziunii fiscale în domeniul operațiunilor intracomunitare, proiectul de act normativ prevede plata efectivă a TVA pentru achizițiile intracomunitare de bunuri din următoarele categorii: cereale, plante tehnice, legume, fructe, flori, carne, preparate din carne, pește, preparate din pește, fructe de mare, zahăr și materiale de construcții.
Datorită prevederilor comunitare specifice achizițiilor intracomunitare, România va trebui să se organizeze astfel încât deși nu există frontiere între statele membre să poată încasa taxa pe valoarea adăugată aferentă acestor achiziții intracomunitare la intrarea bunurilor în țară. În acest sens organele fiscale își vor organiza puncte de control fiscal. Se va stabili că taxa este exigibilă pentru aceste operațiuni la intrarea pe teritoriul României, prin derogare de la actualele reguli aplicabile achizițiilor intracomunitare, pentru a permite perceperea plății TVA. Se va crea un document special care va sta la baza plății TVA pentru achizițiile intracomunitare de astfel de bunuri. Totuși, vor fi respectate celelalte prevederi comunitare privind deductibilitatea taxei plătite pentru aceste achiziții, pentru a nu aduce prejudicii pieței interne, fapt care ar putea fi foarte sever sancționat de Uniunea Europeană. Se vor lua măsuri pentru ca valoarea declarată a unui transport de astfel de bunuri să nu poată fi mai mică decât un minim stabilit.
Pentru a permite administrarea eficientă, se vor stabili prin ordin al ministrului finanțelor publice la propunerea președintelui ANAF produsele din categoriile vizate, încadrarea tarifară a acestora și valorile minime pentru stabilirea bazei de impozitare a TVA.Totodată, în scopul diminuării evaziunii fiscale în domeniul comerțului cu bunuri din categoriile: cereale și plante tehnice, legume și fructe, flori, carne și preparate din carne, pește, preparate din pește și fructe de mare, zahăr, făină, pâine, o măsură eficientă o constituie aplicarea taxării inverse pentru livrările de astfel de bunuri în interiorul țării între persoane impozabile înregistrate normal în scopuri de TVA.
Taxarea inversă reprezintă o măsură de simplificare a plății taxei, aplicabilă numai între persoane înregistrate în scopuri de TVA, prin care persoana obligată la plata taxei este beneficiarul în locul furnizorului. Implementarea mecanismului taxării inverse are ca scop colectarea optimă a creanțelor și un control mai riguros din partea autorităților fiscale. În cazurile specifice vizate de proiectul de act normativ, având în vedere caracterul perisabil al multora dintre categoriile de produse pentru care se implementează acest sistem, taxarea inversă nu conduce la amânarea semnificativă a momentului colectării TVA la bugetul de stat, încasarea TVA de la consumatorul final realizându-se într-un termen scurt.
O altă măsură propusă prin proiectul de act normativ constă în înființarea Registrului operatorilor intracomunitari, în scopul diminuării evaziunii fiscale în domeniul operațiunilor intracomunitare. Acest registru va cuprinde toate persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA în România care efectuează operațiuni intracomunitare. Înregistrarea în Registrul operatorilor intracomunitari a persoanelor impozabile care intenționează să efectueze operațiuni intracomunitare se realizează pe baza unei cereri ce trebuie depuse de către persoanele impozabile la autoritățile fiscale competente.
Actul normativ prevede și situațiile în care persoanele impozabile sunt eliminate din Registrul operatorilor intracomunitari. Diferența majoră față de situația actuală va fi că, în Registrul operatorilor intracomunitari vor figura numai persoanele înregistrate în scopuri de TVA care intenționează să realizeze operațiuni intracomunitare, nu toate persoanele înregistrate în scopuri de TVA în România, riscul de fraudă fiind astfel diminuat, având în vedere că autoritatea fiscala va avea un număr considerabil mai redus de operatori economici asupra cărora se va concentra în vederea monitorizării operațiunilor intracomunitare.
4.2.1 Cadrul juridic privind combaterea evaziunii fiscale
Legea nr. 87/1994 a fost actul normativ, cadrul în materia evaziunii fiscale.
Interpretarea și înțelegerea corectă a prevederilor acestei legi se poate realiza prin coroborarea ei cu o serie de alte reglementări.
Sub presiunea modificarilor continue ale realitatilor sociale, Legea nr. 87/1994 a suferit de-a lungul timpului mai multe modificari și chiar o republicare, prin care s-a incercat corelarea reglementarilor cu inventivitatea fara margini a evazionistilor. Dupa adoptarea Legii nr.571/2003 privind Codul Fiscal si a Ordonantei Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscală, a devenit evident că vechea reglementare era o „haină juridică“ prea stramtă și peticită pentru relațiile sociale pe care le ocrotea.
O parte din obligațiile stabilite in sarcina contribuabililor, prin Legea nr. 87/1994 au fost preluate de noile acte normative în materie fiscală.
Dupa abrobarea Legii nr. 87/1994, sediul materiei il constituie Legea nr 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 672 din 27 iulie 2005. Desi la data adoptarii a starnit un val de critici care au vizat in special preluarea aproape fara discernamant a unor taxe din vechea reglementare.Comentariile de multe ori pertinente, nu au fost puse in vedere cum de altfel nici teoriile si practicile judiciare, iar meritul noii reglementari il constituie faptul de a oferii o reglementare elastica, adaptabila dinamicii acestei reglementari. Nu in cele din urma si instrumentele de combatere a acesteia, indiferent daca apartin dreptului penal sau o exced.
Legea nr. 241/2005, privita ca un element de noutate prevede cauze de nepedepsire sau de reducere a pedepselor, acordate doar in anumite circumstante. Aceasta lege recupereaza prejudiciile aduse bugetului statului, iar prin savarsirea evaziunii fiscale, se pedepsesc persoanele vinovate prin aplicarea unor sanctiuni care ii priveaza de libertate.
Legea nr. 241/2005 a fost modificata in luna martie 2013 prin Legea nr. 50/2013.
Legea nr. 50/2013 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale a aparut in Monitorul Oficial, nr.146 din 19.03.2013.
Aceasta lege instituie masuri pentru combaterea evaziunii cat si alte masuri care au legatura cu infractiuni de aceasi speta. Conform acestei legi sunt enumerate anumite definitii a unor termene, precum:
Bugetul general consolidat al statului: reprezinta ansamblul tuturor bugetelor publice, componente ale sistemului monetar care au scopul de a forma un intreg;
Contribuabilul: este orice persoana fizica sau juridica care datoreaza impozite, taxe, contributii bugetului general cosolidat;
Obligatiile fiscale: reprezinta obligatiile prevazute de Codul fiscal si de Codul de procedura fiscala;
Operatiunea fictiva: reprezinta disimularea realitatii prin crearea unei aparente care de fapt nu exista;
Organele competente: reprezinta atributii de efectuare a verificarilor financiare, fiscale sau vamale, potrivit legii.
Legea 50/2013 prevede care sunt tipurile de infractiuni si pedepsele aferente lor:
Constituie infractiune si se pedepseste cu amenda de la 5000 – 30.000 ron, fapta contribuabilului care nu reface, documenetele distruse din evidenta contabila la termenul inscris in documentele de control;
Constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani, sau cu amenda, impiedicarea organelor de control de a verifica, in conditiile legii incintele sau terenurile cu scopul efectuarii verificarilor financiare, fiscale sau vamale;
Constituie infractiune si se pedepseste de la 2 ani la 7 ani, interzicerea unor drepturi de punere in circulatie fara drept, a timbrelor, banderolelor sau formularele tipizate, utilizate in domeniul fiscal;
Constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 3 ani la 10 ani, stabilirea unor venituri ale contribuabilului, astfel avand ca rezultat obtinerea unor sume de bani cu titluri de rambursari sau restituiri de la bugetul general consolidat.
Constituie infractiuni de evaziune fiscal si se pedepsesc cu inchisoare de la 2 ani la 8 ani si interzicerea unor drepturi urmatoarele fapte savarsite in scopul sustragerii de la indeplinirea obligatiilor fiscale:
Ascunderea bunului ori a sursei impozabile taxabile;
Omisiunea in tot sau in parte, a evidentierii, in actele contabile, memorii ale aparatelor de taxat sau marcat electronice false;
Evidentierea in actele contabile a cheltuielilor care nu au la baza opertaiuni reale, ci fictive;
Alterarea, distrugerea sau ascunderea de acte contabile;
Executarea de evidente contabile duble, folosindu-se inscrisuri sau alte mijloace de stocare a datelor;
Sustragerea de la efectuarea verificarilor financiare, fiscal sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictive sau declararea inexacta a sediilor principale sau secundare a persoanelor verificate;
Substituirea, degradarea sau instrainarea de catre debitori ori de catre terte personae a bunurilor sechestrate in conformitate cu prevederile Codului de procedura fiscal si ale Codului de procedura penala.
Daca prin faptele prevazute mai sus, s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000
euro, in echivalentul monedei nationale, limita minima cat si cea maxima prevazuta de lege se majoreaza cu 5 ani.
Daca prin faptele prevazute mai sus s-a produs un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, in echivalentul monedei nationale, limita minina cat si cea maxima prevazuta de lege se majoreaza cu 7 ani.
In cazul in care, in baza savarsirii unei infractiuni, nu se pot stabili, pe baza evidentelor contribuabilului, sumele datorate bugetului general consolidat, ele vor fi determinate de organul competent al legii, prin estimare, in conditiile Codului de procedura fiscala.
Legea nr. 50/2013 a intrat in vigoare la 30 de zile de la data publicarii ei in Monitorul Oficial al Romaniei.
4.3 Autoritatea Națională de Administrare Fiscală
Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) este un organ de specialitate al administrației publice centrale din România. A fost înființată la data de 1 octombrie 2003 în subordinea Ministerului Finanțelor Publice. Începând cu ianuarie 2004 a devenit operațională, dobândind calitatea de instituție cu personalitate juridică proprie, prin desprinderea direcțiilor cu atribuții în administrarea veniturilor statului din cadrul Ministerului Finanțelor Publice.
ANAF are rolul de a asigura resursele pentru cheltuielile publice ale statului prin colectarea și administrarea eficace și eficientă a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat.
În cadrul ANAF funcționează, de asemenea:
Garda Financiara
Autoritatea Națională a Vămilor (ANV)
direcțiile generale ale finanțelor publice județene (DGFP)
Direcția Generală a Finanțelor Publice
Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili (DGAMC)
Filialele regionale ale ANAF se numesc Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice (DGFP).
Filialele județene ale ANAF se numesc Administrația Județeană a Finanțelor Publice (AJFP).
Organizată sub formă de rețea, A.N.A.F. este reprezentată în teritoriu de 42 Direcții Generale ale Finanțelor Publice, 42 Administrații ale Finanțelor Publice pentru contribuabilii mijlocii (câte una în fiecare DGFP) și 368 de A.F.P.-uri. În plus, din anul 2005, A.N.A.F. a preluat Garda Financiară și Autoritatea Națională a Vămilolor.
Agenția Națională de Administrare Fiscală s-a reorganizat ca urmare a preluarii activității Autorității Naționale a Vămilor și prin preluarea activității Gărzii Financiare, instituție publică care s-a desființat la 30 octombrie 2013.
În cadrul ANAF s-a înființat Direcția generală antifraudă fiscală, structură fără personalitate juridică, cu atribuții de prevenire și combatere a actelor și faptelor de evaziune fiscală și fraudă fiscal și vamală. Direcția generală antifraudă fiscală este coordonată de un vicepreședinte, cu rang de subsecretar de stat, numit prin decizie a prim‐ministrului, și condusă de un inspector general antifraudă, ajutat de inspectori generali adjuncți antifraudă.
În cadrul structurii centrale a Direcției generale antifraudă fiscală funcționează, pe lângă structurile de prevenire și control, Direcția de combatere a fraudelor, care acordă suport tehnic de specialitate procurorului în efectuarea urmăririi penale în cauzele având ca obiect infracțiuni economico‐financiare.
Potrivit HG nr. 520/2013 privind organizarea si functionarea ANAF, Directia antifrauda fiscala va avea atributii de prevenire, descoperire si combatere a actelor si faptelor de evaziune fiscala si frauda fiscala si vamala, iar in cadrul acesteia vor functiona directii regionale antifrauda fiscala, care vor fi conduse de inspectori generali adjuncti antifrauda. Acesti inspectori, cu exceptia celor din cadrul Directiei de combatere a fraudelor fiscale, vor desfasura:
operatiuni de control curent – acestea se executa operativ si inopinat, pe baza legitimatiei de control, a insignei si a ordinului de serviciu permanent. Aceste verificari pot fi facute in toate spatiile in care se produc, se depoziteaza sau se comercializeaza bunuri si servicii ori se desfasoara activitati comerciale, pentru prevenirea, descoperirea si combaterea oricaror acte si fapte care sunt interzise de legea romana sau cea comunitara;
operatiuni de control tematic – acestea se executa in baza legitimatiei de control, a insignei si a ordinului de control tematic prin care se stabilesc obiectivele de verificat, entitatile supuse controlului, perioada asupra careia se efectueaza verificarea, durata si momentul declansarii.
Potrivit aceluiasi document, la orice actiune de control participa minimum doi inspectori antifrauda.
Pe langa operatiunile de control, inspectorii antifrauda fiscala, in indeplinirea atributiilor, vor avea dreptul sa desfasoare o serie de activitati specifice. Conform OUG nr. 74/2013 privind unele masuri pentru imbunatatirea si reorganizarea activitatii ANAF, acestia vor putea:
să efectueze controale în toate spațiile în care se produc, se depozitează sau se comercializează bunuri și servicii ori se desfășoară activități care cad sub incidența actelor normative naționale;
să verifice respectarea reglementărilor legale privind circulația mărfurilor pe drumurile publice, pe căi ferate și fluviale, în porturi, gări, autogări, aeroporturi, interiorul zonelor libere, în vecinătatea unităților vamale, antrepozite, precum și în alte locuri în care se desfășoară activități economice;
să verifice legalitatea activităților desfășurate, existența și autenticitatea documentelor justificative în activitățile de producție și prestări de servicii ori pe timpul transportului, depozitării și comercializării bunurilor și să aplice sigilii pentru asigurarea integrității bunurilor;
să dispună măsuri cu privire la confiscarea bunurilor a căror fabricație, depozitare, transport sau desfacere este ilicită, precum și a veniturilor realizate din activități comerciale ori prestări de servicii nelegale și să ridice documentele financiar-contabile și de altă natură care pot servi la dovedirea contravențiilor sau, după caz, a infracțiunilor;
să dispună luarea măsurilor asiguratorii ori de câte ori există pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să își ascundă, să își înstrăineze ori să își risipească patrimoniul, iar dacă în desfășurarea activității specifice constată împrejurări privind săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală în domeniul evaziunii fiscale, să sesizeze organele de urmărire penală;
să legitimeze și să stabilească identitatea administratorilor entităților controlate, precum și a oricăror persoane implicate în săvârșirea faptelor de fraudă și evaziune fiscală și vamală constatate și să solicite acestora explicații scrise, după caz;
să constate contravențiile și să aplice sancțiunile corespunzătoare;
să efectueze operațiuni de control tematic;
să rețină documente, să solicite copii certificate de pe documentele originale, să preleveze probe, eșantioane, mostre și alte asemenea specimene și să solicite efectuarea expertizelor tehnice necesare finalizării actului de control;
să aplice măsurile prevăzute de normele legale, să verifice din punct de vedere fiscal, să documenteze, să întocmească acte de control operativ planificat sau inopinat privind rezultatele verificărilor, să aplice măsurile prevăzute de normele legale și să sesizeze organele competente în vederea valorificării constatărilor;
să oprească mijloacele de transport pentru verificarea documentelor de însoțire a bunurilor și persoanelor transportate;
să efectueze verificări necesare prevenirii și descoperirii faptelor de fraudă și evaziune fiscală și vamală.
Observăm, așadar, că din punct de vedere organizatoric ANAF-ul cumulează toate atribuțiile posibile cu privire la verificarea taxelor, impozitelor, inclusiv a celor vamale.
Cele mai importante reforme facute de catre ANAF:
În 2004 – înființarea Direcției Generale de Administrare a Marilor Contribuabili, preluarea colectării contribuțiilor sociale datorate de angajator și crearea portalului www.anaf.ro, care în prezent oferă informații dintre cele mai variate grupate după diferite criterii, în acord cu cerințele contribuabililor, astfel: asistență contribuabili: prevederile legislației fiscale, formularele fiscale, precum și alte informații privind nivelul normelor de venit pe anul în curs, calendarul anual al obligațiilor fiscale, prețurile medii agricole pentru evaluarea veniturilor obținute din arendă, materiale de prezentare a diferitelor impozite și taxe, convenții pentru evitarea dublei impuneri etc.; servicii on-line (depunere electronică, notificări, acces la dosarul fiscal, registrul persoanelor impozabile etc.); informații publice (liste contribuabili mari și mijlocii, telverde anticorupție etc.).
În 2005 – înființarea Call Center-ului ANAF cu scopul de a oferi răspunsuri la întrebările adresate de către contribuabili cu privire la aplicarea prevederilor legislației fiscale și demararea procesului depunerii on line a declarațiilor fiscale de către marii contribuabili, extins ulterior în ceea ce privește categoriile de contribuabili și tipul de declarații;.
În 2006 – infiintarea structurii pentru administrarea contribuabililor mijlocii la nivelul Direcției Generale a Finanțelor Publice a Municipiului București
În 2007 – a fost extins sistemul de administrare a contribuabililor mijlocii la nivelul tuturor direcțiilor generale ale finanțelor publice județene și a fost creat Contul Unic pentru virarea impozitelor, contribuțiilor și a altor sume reprezentând creanțe fiscale, care se plătesc de către contribuabili.
În 2008 – implementarea ANAF – baza de date cu întrebari și răspunsuri privind problematica fiscală. Baza de date este actualizată permanent cu cele mai frecvente spețe.
În 2009 – înființarea Unității de imprimare rapidă la Râmnicu Vâlcea, care asigură tipărirea centralizată a unor acte administrative din întreaga administrație fiscală (notificări, somații), având un rol important în reducerea treptată a costului colectării, expedierea actelor administrative către contribuabili și mai ales dinamizarea executării silite, fiind eliminat subiectivismul în ceea ce privește acest proces.
În 2010 – a fost creat și publicat pe portal Registrul Operatorilor Intracomunitari (pentru prevenirea evaziunii fiscale în domeniul tranzacțiilor intracomunitare) care cuprinde toate persoanele impozabile și persoanele juridice neimpozabile care efectuează operațiuni intracomunitare.
În 2011 – unificarea bazelor de calcul pentru contribuțiile sociale, ceea ce a permis înființarea Declarației unice pentru obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate.
În 2012 – preluarea colectarii contributiilor sociale pentru persoanele fizice
În 2013 – facilitarea accesului la dosarul fiscal on-line de către contribuabili și posibilitatea de obținere a unor informații prin SMS. De asemenea, în 2013 a fost demarat proiectul de modernizare cu sprijinul Băncii Mondiale.
Anul trecut ANAF a trecut printr-un amplu proces de reorganizare, toate structurile au fost regionalizate în 8 Direcții Generale Regionale ale Finanțelor Publice, Autoritatea Națională a Vămilor a fuzionat cu ANAF și a fost înființată Direcția Generală Antifraudă Fiscală.
În următorii ani, politica adoptată de A.N.A.F. va fi de continuare a consolidării autonomiei, creând astfel condiții pentru întărirea specializării sale și, în consecință, pentru creșterea eficienței activității desfășurate. Programul de modernizare și reorganizare al A.N.A.F. este un proces intern, mai puțin perceptibil din exterior, dar cu rezultate evidente în ceea ce privește îmbunătățirea nivelului serviciilor oferite contribuabililor. Obiectivul acestui proces, care va continua și în următorii ani, este perfecționarea funcționării Administrației printr-o mai bună exploatare a potențialului noilor structuri organizaționale și noilor tehnologii informatice. În acest sens, avănd in vedere faptul ca o mare parte a activitații D.G.T.I – M.E.F. este destinată A.N.A.F., se preconizează că, în cadrul structurii organizatorice a A.N.A.F.,să fie inclusă acea parte a serviciilor IT ce deservește deja A.N.A.F
5. STUDIU DE CAZ PRIVIND EVAZIUNEA FISCALĂ LA SC OILMETAL SRL
Prezentarea societatii
SC OILMETAL SRL opereaza pe piata de energie electrica din anul 2012. Firma a fost infiintata la Registrul Comertului J/40/8652/2012, cod unic de inregistrare 30478092. fiind posesor de atestat conform legislatiei in vigoare. Activitatea firmei s-a axat in principal pe vanzarea de motorina, reusind sa incheie contracte cu diferite firme. Sediul social al firmei se alfa in Bucuresti, sector 4, Bd. Constantin Brancoveanu, nr. 120.
In anul 2013 firma a inregistrat un profit urias, determinand-ul pe administrator sa recurga la savarsirea infractiunilor de evaziune fiscala.
În perioada 2013-2014, administratorul societatii a inițiat și coordonat un circuit comercial ilicit, evazionist, cu produse petroliere, constituit din mai multe societăți comerciale. Rețeaua evazionistă era extinsă pe aproape întreg teritoriul național, fiind implicate diferite persoane, în calitate de reprezentanți ai unor societăți comerciale având comportament tip „fantomă”. Beneficiarii finali ai acestor circuite comerciale frauduloase erau societăți comerciale cu cifre mari de afaceri, cum este cazul SC OILMETAL SRL.Prin acest mecanism se urmărea justificarea scriptică a achizițiilor de motorină și înregistrarea facturilor fiscale de proveniență, în evidențele contabile ale SC OILMETAL SRL și prin care se atesta efectuarea de operațiuni comerciale nereale constând în achiziții de produse energetice (în special motorină accizabilă) de la societăți comerciale care aveau un comportament tip „fantomă”.
Scopul acestor acțiuni era comercializarea motorinei la un preț competitiv pe piața internă, raportat la prețurile practicate de comercianții consacrați pe piața produselor energetice și, ca rezultat, sustragerea de la plata obligațiilor fiscale datorate bugetului de stat consolidat, constituite în principal din accize, TVA aferentă și impozit pe profit.
Administratorul a introdus în circuitul evazionist mai multe societăți comerciale în calitate de furnizori de facturi fiscale prin care se atestau achiziții nereale de produse energetice accizabile, în special motorină, dar și alte categorii de produse, altele decât energetice, pentru SC OILMETAL SRL in calitate de cumparator.
Scopul urmărit era acela de a se sustrage de la plata obligațiilor fiscale datorate bugetului de stat, în principal accizele aferente produselor energetice accizabile, TVA și impozit pe profit.
Majoritatea societăților comerciale implicate aveau un comportament tip „fantomă”, cu sedii sociale declarate fictiv, fiind înființate și folosite în mai multe circuite de fraudare a bugetului de stat, acestea fiind administrate formal, în unele cazuri chiar de persoanele care le-au înființat strict în acest scop sau de persoane interpuse, atrase în schimbul remiterii unor sume de bani, dar și societăți comerciale care inițial au derulat activități dar ulterior au fost introduse în aceste circuite ilicite, în toate cazurile având rolul de a genera facturi fiscale privind operațiuni comerciale nereale.
SC OILMETAL SRL a comercializat în perioada 2008-2012, produse energetice accizabile, în speță motorină, în afara cadrului legal stabilit de legiuitor, respectiv a unui antrepozit fiscal, fără să se poată stabili cu exactitate dacă produsele energetice comercializate prin circuitul economic ilicit, simulat, provin de la un antrepozitar autorizat, de la un furnizor înregistrat în condițiile legii sau de la un importator.
Important este faptul că dacă acciza aferentă acestei categorii de produs energetic a fost înregistrată ca obligație de plată, în cauză a intervenit exigibilitatea acesteia. Astfel, obligația de plată a revenit persoanei juridice care nu poate justifica proveniența legală a produselor accizabile achiziționate și înregistrate în evidența contabilă, în speță SC OILMETAL SRL. Aceeași metoda a fost folosita de administratorul societatii și în relaționarea cu societăți comerciale care emiteau facturi fiscale pentru alte categorii de mărfuri decât produse energetice accizabile, respectiv pentru achiziții fictive de mărfuri.
Aceste societăți comerciale erau interesate să-și diminueze în mod fraudulos obligațiile către bugetul de stat sau să introducă în circuitele comerciale de pe teritoriul național produse petroliere accizabile pentru care, în realitate, nu a fost achitată acciza datorată bugetului de stat, dar care a fost încasată de aceste societăți de la clienții lor, fiind inclusă în prețurile de vânzare evidențiate pe facturile fiscale emise.
Pentru a crea aparența unui circuit comercial licit, societățile comerciale, „furnizori” de produse petroliere accizabile, în unele cazuri au fost conduse formal, în contabilitățile primare ale acestora, fiind înregistrate facturi fiscale privind achiziții fictive de produse energetice de la alte firme având comportament tip „fantomă”. Alteori, aceleași firme au depus chiar declarații privind obligațiile către bugetul de stat aferente operațiunilor comerciale efectuate, cu scopul de a crea o aparență de legalitate și pentru ca eventuale controale ale unor organe de control fiscal să nu aprofundeze verificarea acestor operațiuni comerciale.
Astfel, după ce SC OILMETAL SRL, ca și cumpărător/plătitor, făcea plăți, prin virament bancar, către societățile „furnizoare” implicate, administrate formal de diferiți interpuși, aceștia efectuau retragerea din contul bancar al societăților respective, în numerar, a sumelor de bani virate de SC OILMETAL SRL. Sumele de bani retrase din conturi erau predate imediat sau în termen scurt, direct sau prin intermediari, administratorului societatii sau unor alte persoane din anturajul său, desemnate de acesta, reținând din cuantumul acestor sume comisioane variabile, de circa 2-3% din sumele retrase, pe care le foloseau în interes personal. Aceste sume se constituiau ca sursă de venit ilicit pentru administratorii formali ai societăților „furnizoare”. Sumele retrase din conturile bancare ca rezultat al activităților infracționale au fost reintroduse în circuitele bancare pentru reluarea altor cicluri de operațiuni comerciale evazioniste sau, după caz, au fost folosite în interes personal de persoanele implicate.
Conform verificărilor efectuate s-a evidențiat că, în perioada 2013 – 2014, SC OILMETAL SRL a efectuat plăți prin virament bancar către societățile menționate în circuitul comercial evazionist, în cuantum de 98.114.282 lei, din care a fost ridicată în numerar din conturile acestor societăți suma totală de 63.879.475 lei (fără comisioanele bancare).
Având în vedere că circa 2-3% din suma retrasă era oprită de administratorii formali ai firmelor furnizoare de facturi fiscale, rezultă că administratorului societatii i-a fost restituită în perioada 2013 – 2014 suma de 60.749.634 lei în numerar, provenită din activitățile infracționale, sumă reintrodusă în circuitele comerciale ale SC OILMETAL SRL.
Prejudiciul total adus bugetului de stat, cuantificat în cauză, rezultat din însumarea prejudiciilor intermediare stabilite pe fiecare relație comercială în parte, reținut în sarcina SC OILMETAL SRL prin reprezentantul său legal, în complicitate cu ceilalți inculpați, persoane fizice și persoane juridice, cercetați în cauză este de 62.819.772 lei, (cca. 14.000.000 euro), din care: 26.064.125 lei accize, 23.243.488 lei TVA, 13.512,159 lei impozit pe profit, aferente unui volum de produse energetice accizabile comercializate în afara cadrului legal de 25.123.620 litri.
CONCLUZII ȘI PROPUNERI
În privința evaziunii fiscale, aceasta este o problemă acută a sistemului fiscal românesc și a devenit și mai pregnantă odată cu venirea crizei economice, fapt datorat pe de o parte creșterii deficitului bugetar cât și creșterii inclinației spre evaziune pe fondul reducerii profiturilor și a veniturilor.
Din punctul meu de vedere, evaziunea fiscala este ca o piramida.Pentru combaterea ei este necesara destructurarea ei de la baza, adica obligarea fiecarui comerciant indiferent de marimea lui de a utiliza metode de fiscalizare.In aceste conditii, fiecare participant la procesul economic v-a fi obligat sa lucreze corect, numai cu documente legale.Daca se incearca doar eliminarea coruptiei la varful piramidei, atunc marea masa a micilor evazionisti ar contribui la refacerea varfului piramidei.
Unul din cele mai grave efecte induse de economia subterană este acela al măririi distanțelor dintre diversele grupuri sociale. Diferențele de natură economică devin semnificative prin faptul că unele grupuri sociale participante la activități economice subterane pot obține beneficii uriașe, în timp ce societatea cunoaște o înrăutățire a nivelului de trai. În multe din țările sărace practicarea economiei subterane este singura posibilitate de a supraviețui pentru o mare parte a populației.
În România avem o presiune fiscală ridicată însă gradul de colectare a veniturilor bugetare este unul dintre cele mai scăzute din Uniunea Europeană, fapt pentru care propunem ca indicator de măsurarea a presiunii fiscale la nivel global ponderea cheltuielilor publice în PIB.
Conform rezultatelor obținute, România înregistrează o presiune fiscală extrem de apăsătoare pentru anumite categorii de contribuabili. O soluție pentru îmbunătățirea situației se poate concretiza în susținearea agenților economici și a populației prin unele facilități fiscale care să permită o creștere a consumului și implicit a producției realizate.
Efectele evaziunii fiscale se resimt direct asupra nivelului resurselor financiare publice, conduc la distorsiuni în mecanismul concurențial al pieței și pot contribui la crearea unor inechități sociale, datorate „excesului” și „înclinației” diferite a contribuabililor către evaziunea fiscală.
Lipsa unor acțiuni ferme ale autorităților publice pentru sancționarea și descurajarea practicilor evazioniste va conduce la decredibilizarea instituțiilor statului și pierderea încrederii populației în eficiența și determinarea luptei împotriva acestui fenomen.
B I B L I O G R A F I E
1. Numele autorului, P. – Titlul cărții. Editura, Orașul, 2008
.
.
.
12. Nortcraft, M.E., Neale, M.A. – Organizational Behavior. The Dryden Press, London, 1990
.
.
.
25
A N E X E
B I B L I O G R A F I E
1. Numele autorului, P. – Titlul cărții. Editura, Orașul, 2008
.
.
.
12. Nortcraft, M.E., Neale, M.A. – Organizational Behavior. The Dryden Press, London, 1990
.
.
.
25
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Evaziunea Fiscala In Domeniul Tva Modalitati DE Limitare, Prevenire Si Combatere A Acestui Fenomen (ID: 139971)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.