Evaziunea Fiscala In Contextul Crizei Economice

CUPRINS

Dispoziții generale privind evaziunea fiscală 3

Evaziunea fiscalăr- în contextul internațional 5

Raportul contribuabilului cu impozitul 7

Criză și schimbare 8

Relația dintre criza economică și globalizare 10

Adoptarea monedei EURO în România 12

Măsuri de prevenire și de luptă împotriva crizei 13

Piața bursieră din România și evaziunea fiscală 15

Evoluția evaziunii fiscale în România 18

Concluzii………………………………………………………………………………………………22

Bibliografie…………………………………………………………………………………………….23

Dispoziții generale privind evaziunea fiscală

Sediul materiei privind aspectele de ordin general al evaziunii fiscale îl reprezintă Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu modificările aduse prin O.U.G. nr. 54/2010, Legea nr. 187/2012, Legea nr. 50/2013 și Legea nr. 255/2013 .Astfel legiuitorul începe cu precizarea că a urmărit atât combaterea evaziunii fiscale cât și prevenirea acesteia.

Din primul articol reiese clasificarea incriminărilor din prezenta lege în infracțiuni în legătură cu evaziunea fiscală ( art 3-8) și infracțiuni de evaziunea fiscală (art. 9).

În al doilea articol, legiuitorul definește termeni și expresii ce sunt necesare înțelegerii și aplicării normelor incriminatorii privind evaziunea fiscală. Prin urmare, la art. 2 lit. a) bugetul general consolidat reprezintă ansamblul tuturor bugetelor publice, componente ale sistemului bugetar, agregate și consolidate pentru a forma un întreg.În concluzie , se pot săvârși fapte de natură a întruni elementele constitutive a infracțiunilor din prezenta lege prin sustragerea veniturilor destinate oricărui buget public. La art. 2 lit b) se stipulează faptul că prin contribuabil se înțelege orice persoană fizică ori juridică sau orice altă entitate fără personalitate juridică care datorează impozite, taxe, contribuții și alte sume bugetului general consolidat.Prin orice altă entitate fără personalitate juridică se identifică orice asociere în participațiune, grup de interes economic, societate civilă sau altă entitate care nu este o persoană impozabilă distinctă. Este important de menționat faptul că noțiunea de alte sume datorate bugetului general consolidat se referă la acele venituri ale bugetului general consolidat care sunt datorate în regim de drept public și nu la o serie de venituri înscrise în legea bugetară anuală și care provin din raporturi de drept privat (venituri din închirieri, dobânzi etc. ).

Prin documente legale la lit. c) art 2, legiuitorul enumeră: documentele prevăzute de Codul fiscal, Codul de procedură fiscală, Codul Vamal, Legea contabilității nr 82/1991 republicată, și de reglementările elaborate pentru punerea în aplicare a acestora. Formula „documente legale”, este discutabilă susține literatura de specialitate, deoarece este foarte greu să includem în aeceastă categorie documentele ce conțin date false în forumularele prevăsute de lege, adică de Codul fiscal și celelate acte normative indicate în textul de mai sus citat; se optează pentru expresia : „documente prevăzute de lege”, decât expresia „documente legale”, doarece primele por fi documente legale numai atunci când îndeplinesc toate condițiile prevăzute de lege, iar când conțint date false pot fi considerate documente sau înscrisuri falsificate, respectiv tot documente prevăzute de lege ca atare.

La art 2 lit. d) forumulare tipizate cu regim special utilizate în domeniul fiscal sunt definite ca fiind documentele legale ale căror tipărire, înseriere și numerotare se realizează în condițiile ctelor normative în vigoare.Formularele tipizate cu regim special nu sunt altceva decât documente contabile sau financiar-fiscale oficiale, care preinztă însă o particularitate : ele sunt supuse unui regim de evidență strict, cât privește tipărirea, înserierea și numerotarea, pentru a evita pe cât posibil folosirea unor documente fictive. O parte din aceste documente sunt personalizate pentru fiecare în parte. Spre exemplu chitanțele, facturile etc.

Obligațiile fiscale de la lit e) al art.22 sunt limitate la obligațiile prevăzute de Codul fiscal și Codul de procedură fiscală. Se poate observa că au fost excluse acele obligații prevăzute de Codul Vamal sau orice alte legi de natură fiscală decât cele numerate.

Prin operațiune fictivă, art.2 lit.f.), prezintă disimularea realității prin creearea aparenței existenței unei operațiuni care în fapt nu există.Exemple de operațiuni fictive:Furnizori sau clienți imaginarin; Mărfuri vândute unor firme care nu există în mod obiectiv, pentru a se pierde urma acelor produse, de regulă obținute într-un regim de scutire a unei taxe(acciza pentru unele produse petroliere); Produse sau servicii cumpărate numai pentru a încărca cheltuielile firmei, fără a se regăsi efectiv în vreo creștere a activului patrimonial

Lit.g) a art. 2 a fost modificată prin Ordonanța guvernamentală nr.54/2010 și prevede că sunt organe competente –organele care au atribuții de efectuare a verificărilor financiare, fiscale sau vamale, potrivit legii, precum și organele de cercetare penală a poliției judiciare; introducerea acestor din urmă reprezentând elementul de noutate a modificării.

Evaziunea fiscală în contextul internațional

Încercarea și fapta de evaziune fiscală este „păcatul” săvârșit de către contribuabil prin nerepsectarea legii date de Stat.Evaziunea fiscală este o chestiune de morală, iar omul abandonează în fața moralității și în alte situații decât cea în care se află în fața achitării obligațiilor față de stat. Discursul politic de la noi condamnă unanim evaziuna (frauda) fiscală. Cu toate acestea perspectivele privind acest fenomen nu s-au schimbat în decursul timpului.El persistă în toate țările și în toate perioadele, în ciuda sancțiunilor.Mai mult, el lasă indiferente convingerile multor oameni.Astfel, un sondaj național efectuat în Franța, releva faptul că aproape 20% din contribuabili estimau frauda fiscală puțin sau deloc condamndabilă. Serviciul Venitului Intern din SUA(The Internal Revenue Service) aprecia, spre exemplu, că evaziunea fiscală poate reduce veniturile din impozitul pe veniturile personale din această țară cu 20%.

Economia neagră sau economia subterană ca formă de manifestare a evaziunii fiscale este estimată a fi 8% din produsul național brut în Marea Britanie, 13 % în Suedia, 12% în Belgia, 11, 5 % în Italia, 9% în Franța, Olanda, Canada și Germania, 8, 5 % în SUA, 5% în Japonia.

Evaziunea fiscală este unul din fenomenele economico-sociale complexe de maximă importanță cu care statele de astăzi se confruntă și ale cărui consecințe nedorite caută să le limiteze cât mai mult eradicarea fiind, practic, imposibilă. Efectele acestui fenomen, au repercusiuni directe asupra nivelurilor veniturilor fiscale, conducând la distorsiuni în mecanismul pieței.Totodată, aceste consecințe pot fi de natura indirectă, cauzând inechități sociale datorate „accesului” și „înclinației” diferite la evaziunea fiscală din partea contribuabililor. Acestea nu sunt singurele manifestări ale evaziunii, dar sunt printre cele mai vizibile, iar statul ar trebui să se preocupe sistematic și eficient de preîntâmpinarea și limitarea fenomenului de evaziune. Este evident faptul că nici un stat nu își doreste, cel puțin declarativ să aibă persoană care procedează la evaziune fiscală, în schimb, orice stat își dorește un profil al contribuabilului cât mai adecvat intereselor sale. Cu toate acestea , statul , prin puterile publice, poate și să incite la evaziune fiscală urmărind în principal două scopuri:

Un scop de natură pozitivă, și anume: dorința sau intenția de a stimula formarea capitalului

Un scop de natură negativă, reflectat în sprijinirea unor grupuri de interese, de multe ori de tip mafiot, cu tot cortegiul de consecințe.

Din cele expuse anterior, se poate observa rolul evaziunii fiscale ca element, dorit sau n, al politicii fiscale, decurgând direct din cel al fiscalității în general. Unul din secretele japonezilor în ce privește formarea capitalului este evaziunea fiscală care este încurajată oficial. În mod legal un japonez adult este scutit de taxe pentru un cont de economii medii.Japonia are de 5 ori mai multe conturi de acest fel decât numărul populației, inclusiv copiii.Din aceată cauză au rata cea mai mare de formare a capitalului.Pe această bază autorul citat anterior continuă cu următorul îndemn: “Orice țară care vrea să fie competitivă într-o eră antreprenorială trebuie să-și construiască un sistem de impozite de tipul celui japonez, care printr-o atitudine de ipocrizie semioficială, încurajează formarea capitalului.”

Din alt punct de vedere, referindu-se la unele măsuri guvernamentale în vederea modificării repartizării veniturilor în SUA, Millton Friedman, în momentul analizei sale (anii 60), arăta că efectul cotelor înalte și puternic progresive a dispărut și ca urmare a faptului că ele au stimulat apariția prevederilor legale și a altora ce sprijină evaziunea fiscală, în speță așa numitele portițe legale, ce permit reducerea procentuală a cotelor de impozit..Drept efect, cotele reale de impunere au fost mult mai mici decât cotele nominale și, ceea ce este foarte important, incidența impozitelor a dobândit un caracter capricios și inegal.Persoanele cu aceeași situație economică plătesc impozite foarte diferite, în funcție de caracterul întâmplător al sursei lor de venituri și de ocaziile pe care le au de a realiza o evaziune fiscală.Concluzia apreciatului economist este: Ocolirea impozitării ar putea să fi fost deci esențială pentru bunăstarea economică. Dacă lucrurile ar fi stat așa, câștigul ar fi fost obținut cu prețul unei mari risipe de resurse și prin introducerea unei inechități larg răspândite.

Raportul contribuabilului cu impozitul

Raportul contribuabilului cu impozitul este înainte de toate o problemă de percepție în legătură cu întreaga datorie de achitare a datoriilor.Această percepție se datorează sentimentului de presiune, sau chiar constrângere, ceea ce justifică într-o oarecare măsură opoziția la impozit.

În literatura de specialitate se susține faptul că impozitarea este unilaterală, însă nu este arbitrară.În consecință, spre deosebire de situația din trecut, în România actuală, există numeroase cabinete de consiliere fiscală și un număr ridicat de experți contabili, grație dezvoltării considerabile a surselor de documentare fiscală, astfel, contribuabilul dispune de mijloace de informare fiscală, aproape sau chiar la fel de eficiente ca și cele ale administrației.

Se poate afirma faptul că gradul de înțelegere a cetățeanului-contribuabil privind rolul său în susținerea statului și a modului cum acesta din urmă folosește resursele fiscal, crește și autoritatea acestuia în privința impunerii unei politici fiscale sau a altei de către stat.Pe de altă parte, creșterea numărului și puterii firmelor în furnizarea locurilor de muncă, bunuri de consum și venituri fiscale, a condus la necesitatea ascultării punctelor de vedere a celor implicați astfel încât interesele antreprenoriale să nu fie grav afectate.În plus, internaționalizarea schimburilor și circulația capitalurilor au lărgit considerabil spațiul manevră al unui contribuabil extrem de influent: societățile multinaționale.Ca urmare, contribuabilul contermporan ia din ce in ce mai mult parte la elaborarea și punerea în oractică a statutului său.Contribuabilul se asociază destul de des, mai mult sau mai puțin direct, la elaborarea regulilor fiscale care-l privesc (de la legi circulare ale Ministerului de Finanțe, de la convenții fiscale la simple măsuri de ordin interior). Destul de des, guvernele se decid să participe la negocieri impuse de reclamații ale contribuabililor ale căror activități economice sunt deranjate de distorsiunile rezultate din conflicte cu administrațiile fiscale. În ciuda acestor realități, chiar și cei mai conștienți și conștiinciosi dintre contribuabili, resimt prelevarea fiscală ca pe o „amputare injustă”, sau cel puțin inoportună a capitalului personal.

Criză și schimbare

De mai mulți ani, sunt perceptibile schimbări majore în lumea în care trăim.La sfârșitul anilor 80, democrația liberală și-a continuat expansiunea de după al doilea război mondial, cel puțin în Europa. Între timp, statele naționale au slăbit sub presiunea la liberarizarea comerțului și la recunoașterea mișcărilor minoritare (etnice, politice, sexuale, etc). Globalizarea economiei, comunicațiilor, securității, cunoașterii s-a impus. Criza financiară izbucnită a surprins nepregătită lumea organizată pe principiul pieței ca regulator economic și amenință să treacă într-o criză economică extinsă, cu repercusiuni serioase.Schimbarea lumii se petrece nu doar în dimensiunea geopolitică și geoeconomică.Aceasta s-a petrecut și se petrece înăuntrul societății moderne târzii.

A fost suficient ca, pe o piață a construcțiilor, cei care au luat credite de la bănci să nu poată întoarce împrumutul, pentru ca acele bănci să anunțe iminenta prăbușire. Industria construcțiilor a fost terenul pe care criza a izbucnit, dar s-a extins imediat.În ultimii ani, spre satisfacția multor oameni, băncile și-au deschis larg porțile cetățenilor doritor să facă împrumuturi.

Astăzi, nu doar piața construcțiilor și-a redus proporțiile, ci și alte domenii: desfacerea de produse a devenit dificilă, creditele se acordă în condiții extrem de stricte, acțiunile firmelor la bursă scad, inițiativa economică este redusă.

Criza financiară nu este doar o criză virtuală, bazată pe matematică și informatică, ci o criză a creditului, a lichidităților etc. . Reținerea în a credita și apoi ezitarea în a investi, au devenit fenomene tot mai frecvente în spațiul românesc.

Atunci când în S.U.A se percepeau primele semne ale crizei financiare, în toamna anului 2008, cei mai înalți responsabili administrativi din România declarau că țara va fi ocolită de criză de criză.Anul 2008, cu alegerile parlamentare din ultima sa parte nu a prilejuit sesizarea univoca a crizei din țara noastră.Autoritățile nu au luat în seamă semnele crizei( reducerea investițiilor externe directe, a lichidităților, scăderea încasărilor la bugetul statului etc.) vizibile în ultimele luni ale anului.Tentația propagandei a covârșit cerința realismului.

Ceea ce a urmat până astăzi, este din partea autorităților, un amestec de reduceri bugetare, declarații oarecum optimiste, străduințe de a asumacriza sufocate de abordări de partid.Criza se resimte însă clar în viața cetățenilor, materializându-se în reducerea investițiilor, dispoibilizarea de personal, scăderea colectării impozitelor și taxelor, slăbirea bugetării instituțiilor publice. În alte țări( de ex. Finlanda) , criza se resimte în dificultățile de a exporta produs; în România însă, criza se resimte în comprimarea unei producții oricum prea puțin intense, ca urmare a reducerii investițiilor directe.În multe țări, măsurile anticriză vizează consolidarea veniturilor și a consumului.În diferite țări s-a elaborat o analiză sistematică și o strategie propriu-zisă în raport cu criza; în România aceasta a întârziat.

S-au adunat treptat fapte care nu mai puteau fi ignorate. În octombrie 2008, se semnala că România va suferi nu doar datorită crizei economice , care va fi mai severă, în consecința dependenței de investiții externe, ci și ca urmare a incompetenței deciziilor.Autoritățile, nu au gestionat corespunzător finanțările nerambursabile de la Uniunea Europeană.Agricultura țării cu peste 40% din populație la sate, nu asigură alimentele de bază.Prognozele internaționale, sceptice, sunt respinse cu indignare, pentru ca apoi să fie trăite ca realitate.

Evaluarea elaborată de Comisia Europeană (2009), menționează printre altele faptul că: „Dezvoltarea economică și socială în România este limitată de administrația publică slabă, atât la nivel central, cât și la nivel local”.În acest sens, se enumeră următoarele recomandări: nevoia accelerării reformelor; reforma administrației publice; creștere economică sustenabilă pe termen mediu; creșterea participării pe piața muncii a lucrătorilor mai în vârstă și descurajarea pensionării anticipate; reformă a sistemului de cercetare și dezvoltare; participarea adulților la educație; asigurarea abilităților de bază prin sistemul educațional.

Relația dintre criza economică și globalizare

Crizele financiare din ultimii ani le-au demonstrat multora că globalizarea financiară a agravat instabilitatea economică internațională și că ea este periculoasă pentru societățile interne.În ciuda diferențelor ce apar de la caz la caz, liberalizarea contului curent, într-un cadru incomplet reglementat și instabilitatea intrinsecă a piețelor financiare globale, reprezintă principalele motive ale izbucnirii crizelor în țările în curs de dezvoltare.

Liberarizarea financiară a fost rezultatul a două fenomene.Pe de o parte autoritățile țărilor respective(dezvoltate) au considerat, din mai multe motive (dorința de creștere a competiției în sectorul financiar în ideea de a reduce dobânzile la credite, participarea la organisme și acorduri internaționale), că procesul de liberalizare este o măsură absolut necesară de adoptat în economiile lor, și prin urmare, putem spune că aceasta s-a datorat în mare parte factorilor interni. Pe de altă parte, deschiderea financiară a țărilor dezvoltate a urmat cursul normal al procesului de globalizare, ce a început să se dezvolte și caracterizează economia internațională.

Un alt aspect care trebuie menționat în acest context este creșterea volatilității pe care o induce globalizarea.Volatilitatea poate fi legată de creșterea incertitudinii prin descreșterea informației.Astfel investitorii cunosc mai multe detalii despre piețele interne, comparativ cu cele străine, și, de aceea, incertitudinea crește în tranzacțiile transfrontaliere.Creșterea asimetriei informației pe fondul volumului mare de fonduri transfrontaliere a favorizat intrările de capital pe termen scurt, denominate în monedele țărilor respective, ceea ce, în mod indirect, a dus la un risc excesiv.

Fără a nega faptul că situația economică dificilă din țările afectate de criză, este o dovadă vie a faptului că piețele financiare internaționale pot avea efecte dezastruoase asupra economiilor naționale, și politicile naționale au jucat un anumit rol în procesul prin care aceste economii au ajuns să fie foarte vulnerabile în fața modificărilor bruște ale fluxurilor financiare.Dacă piețele mari, cu piețe și resurse extinse pot rezista mult timp acțiunii forțelor economice acest lucru se întâmpla foarte rar cu statele mici, mai ales cele a căror politici nu corespund cerințelor.

Managementul inadecvat și sistemul de reglementare slab, reducerea costului la împrumuturi ( deschiderea financiară a facilitat accesul la fonduri cu rate ale dobânzii mai scăzute) și regimul de cursuri fixe(riscul de schimb valutar a fost mai slab perceput) sunt principalii factori interni care au contribuit la creșterea riscului.Accentuarea lor pe fondulliberalizării premature, a agravat ceea ce ar fi putut fi o criza severă dar limitată.

Globalizarea financiară contribuie la creșterea vulnerabilității financiare și duce la criză, atât prin mecanisme naționale cât și internaționale.

Adoptarea monedei EURO în România

Crearea Uniunii Economice și monetare și a monedei euro reprezintă un pas foarte mare al procesului european de integrare, început cu mult timp în urmă, o dată cu constituirea Comunității Economice europene. România, la fel ca multe alte state candidate la Uniunea Europeană, a dobândit la 1 ianuarie 2007, acest statut. Eforturile de modernizare și europenizare nu s-au oprit la momentul oficial.Procesul continuă în etapa post-aderare prin realizarea criteriilor de convergență în vederea adoptării monedei unice europene.

Pentru început, merită să precizez faptul că începând cu anul 2007, Banca Națională a României a devenit parte integrantă a Sistemului European al Băncilor Centrale, și-a orientat politica monetară pentru îndeplinirea criteriilor de convergență nominală și reală și intrarea în ERM II. În vederea îndeplinirii dezideratului final, acela al adoptării euro, BNR implementează strategii de politică monetară menite să îmbunătățească și să consolideze situația economică și financiară a României. Evident, toate aceste strategii nu sunt suficiente fără sprijinul Băncii Centrale Europene sau în afara politicilor guvernamentale.

Implicațiile noului statut de țară membră a UE sunt decisive pentru modernizarea și europenizarea țării noastre. O contribuție majoră în desăvârșirea procesului va fi adoptarea monedei unice. De aceea este important de analizat cum își orientează România politica monetară în vederea îndeplinirii agendei privind adoptarea euro.

În acest context, nu trebuie neglijată criza economică și financiară mondială , care a afectat în ultimii ani toate statele lumii.Programul de convergență a Guvernului României 2009-2012, evidențează o relativă lipsă de viziune și de soluții, limitându-se să cuantifice provocările. Una dintre acestea, asumată de politica fiscală în perioada prognozată vizează reconcilierea obiectivului privind îndeplinirea criteriului nominal de convergență bugetară, cu măsuri necesare limitării efectelor crizei economice asupra țării.

Măsuri de prevenire și de luptă împotriva crizei

1)Îmbunătățirea cadrului macroeconomic

În ultima, au fost promovate o serie de reforme în mai multe domenii , ceea ce demonstrează că țările au tras învățăminte din crizele care au avut loc, iar lucrurile începeau să se normalizeze.Politicile națională vizează, cu precădere, consolidarea sistemului financiar, îmbunătățirea practicilor fiscale și a managementului datoriei.

Sistemul financiar slab a fost unul dintre factorii importanți ai crizelor din anii 90, ceea ce a condus la acordarea unei mari atenții cadrului de reglementare și funcționării efective a acestui sistem.Multe țări în curs de dezvoltare au făcut pași semnificativi în direcția întăririi sistemului lor financiar.În momentul de față, o analiză a calității sistemului financiar este parte integrantă a procesului de supraveghere internațională, inclusiv prin intermediul Programului de Evaluare a Sistemului al FMI și Băncii Mondiale(FSAP).

Măsurile de reformă s-au concentrat și pe promovarea unui management fiscal eficient și a managementului datoriei.Țările în curs de dezvoltare au acționat în direcția reducerii deficitelor bygetare și creșterii maturității datoriilor.

2)Creșterea transparenței sistemului economico-financiar

O altă direcție spre care țara noastră s-a îndreptat, a fost creearea unui mediu de afaceri transparent, în care piața să poată opera eficient pe baza unor decizii bine fundamentate și cu un management corespunzător al riscului.Lipsa de informații creează dificultăți pentru investitori, în aprecierea riscului și distingerea corectă între firmele, instituțiile financiare și țările cu o situație economică avantajoasă, ducând la expunere prea mare la risc.

Prin creșterea transparenței, autoritățile și piața vor dispune mai rapid de informațiile necesare pentru a lua cele mai bune decizii și a promova politicile adecvate. Autoritățile publice vor avea posibilitatea să identifice, din timp, fragilitățile instituționale și ale măsurilor promovate, și le vor putea corecta înainte să aibă efecte dezastruoase .În ceea ce privește agenții din sectorul privat, o mai mare transparență asigură (dar nu garantează) creșterea eficienței în operațiunile de pe piață, deoarece permite participanților să identifice și să evalueze mai bine riscurile.

3)Corelarea liberarizării financiare cu infrastructura existentă

Sistemele financiare deschise și integrate crează multe oportunități și aduc multe beneficii țărilor în cauză însă și provocările cărora trebuie să le facă față autoritățile sunt pe măsură. Cea mai importantă dintre acestea este de a promova un proces corect de liberarizare și deschidere către exterior și o stabilitate mai mare a intrărilor de fluxuri de capital, consecință imediată a liberarizării financiare.

Ritmul procesului de liberarizare a contului de capital trebuie să fie echilibrat, să corespundă infrastructurii financiare din țara respectivă și să se raporteze la puterea de acțiune și control a instituțiilor financiare.

Este important de menționat faptul că în procesul de eliminare a restricțiilor trebuie să se țină cont și de natura fluxurilor internaționale de capital . Investițiile pe piețele străine și o mai mare utilizare a acestora pentru managementul riscului, pot juca un rol important în reducerea vulnerabilității la evenimente interne și consolidarea poziției financiare a companiilor locale.

4)Controlul fluxurilor internaționale de capital

Chiar dacă liberalizarea financiară este efectuată corespunzător și beneficiile pe care le aduce sunt substanțiale, riscurile la care se expun țările în curs de dezvoltare rămân semnificative. De aceea țările, care se confruntă cu probleme în gestionarea fluxurilor de capital(mai ales pe termen scurt), trebuie să aibă în vedere o serie de măsuri de control și restricționare a acestora.

5)Alternative la regimurile valutare existente

În condițiile în care experiența cursurilor valutare fixe s-a dovedit dezastruoasă, un nou tip de regim monetar se impune, mai mult ca oricând.FMI și unii economiști de vază au sugerat că țările în curs ar trebui să aleagă între două soluții extreme: fie să opteze pentru un consiliu monetar, fie să opteze pentru flotarea liberă a cursurilor de schimb.În ceea ce privește consiliul monetar, principalele sale caracteristici vizează un curs de schimb fix față de o monedă ancoră( spre exemplu lira sterlină).

Deși este adevărat că acest tip de regim valutar poate să asigure, în condiții specifice, stabilitatea monetară, cred că prețul pentru această stabilitate este substanțial.

Piața bursieră din România și evaziunea fiscală

Faptul că România nu a beneficiat de o piață bursieră timp de o jumătate de secol a făcut ca procesul de dezvoltare să înceapă aproape de la 0, fără a beneficia de experiență proprie în domeniu.Raportarea în acest sens s-a făcut la experiența și practica din statele dezvoltate, cu ajutorul unor organisme internaționale din SUA, Canada și Marea Britanie.

Bursa de valori București (BVB), a fost înființată prin decizia nr. 20 din 21 aprilie 1995 a Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, ca instituție publică cu personalitate juridică care își finanțează activitatea din susre proprii.Îndeplinirea rolului său preponderent pe piața de capital românească se bazează pe respectarea unor cerințe de transparență a pieței, protecție a investitorilor, asigurare a unor nivele de eficiență și lichiditate corespunzătoare pentru titlurile tranzacționate, în felul acesta oferind investitorilor garanție morală și securitate financiară.Pornind de la principiul neutralității Bursei de Valori București, mecanismele și normele sunt concepute pentru mobilizarea, atragerea și alocarea eficientă a resurselor financiare, asigurând un tratament egal actorilor pieței pentru accesului nediscriminatoriu la produsele bursiere și informația din piață, diseminată în scopul fundamentării deciziei investiționale.

Pornind de la premisa că existența unei piețe de capital lichide este esențială ca investitorii să-și poată plasa capitalul financiar deținut în condiții de rentabilitate sportiă, în anul 1996 a fost înființată o piață extrabursieră RASDAQ, tranzacțiile fiind realizate prin intermediul formatorilor de piață. În anul 2003, RASDAQ s-a transformat în Bursa Electronică RASDAQ(BER) scopul său fiind de a pomova prin metode specifice pieței de capital interesele acelor societăți emitente, dispuse să-și asume standardele de investitor, prin volumul, calitatea și accesibilitatea acestora.Regulile de tranzacționare au devenit mai riguroase, accesul la sistem mai bine monitorizat, cadrul general de derulare a activităților pe piața de capital fiind îmbunătățit.

Necesitatea consolidării pieței de capital românești în perspectiva aderării țării noastre la Uniunea Europeană a ridicat problema unei Burse Unice, procesul de fuziune între Bursa de Valori București și Bursa Electronică RASDAQ, demarat în 2003, fiind unul de durată, desfășurat în mai multe etape.Consolidarea pieței de capital presupune realizarea unei singure piețe bine capitalizată și lichidă, cu un sistem de tranzacționare, compensare, decontare, registru și reglementări compatibile cu alte burse europene, care să răspundă mai bine unui mediu nou concurențial. Prin unificarea celor două piețe s-a urmărit importanșei Bursei obținerea unor rezultate pozitive pentru toți participanții pe piață, concretizate în : reducerea costurilor de operare, creșterea importanței Bursei în economica națională și în cadrul Burselor din reugiune, creșterea capitalizării bursiere atât valoric, cât și ca pondere în PIB, aplicarea directivelor Uniunii Europene pentru realizarea unei piețe lichide, sigure, accesibile, eficiente și transparente,protejarea drepturilor minorităților prin creearea unui sistem alternativ de tranzacționare pentru valorile mobiliare emise de societăți care nu îndeplinesc cerințele pentru a fi listate pe o piață reglementată potrivit directivelor Uniunii Europene supravegherea mai eficientă a operațiunilor bursiere, creșterea siguranței tranzacțiilor prin îmbunătățirea managementului riscului.

Imediat după hotărârea de fuziune, atât Bursa de Valori București cât și Bursa Electronică RSDAQ au început să elaboreze strategii comune de dezvoltare și promovare, programe comune de cercetare, precum și o poziție comună în relația cu Comisia Națională a Valorilor Mobiliare și alte autorități publice.Anul 2004 a marcat debutul integrării operaționale, materializată prin alegerea platformei BVB-HORIZON ca platformă de tranzaționare a celor mai bune a societăți listate la Bursa Electronică RASDAQ.Ulterior a fost constituit un nou mecanism de tranzacționare pentru societățile cu o valoare a tranzacțiilor mai redusă, acționând ca o piață distinctă pe platforma BVB-ARENA, cu codul XMBS.Eveimentul în sine a reprezentat un pas important pentru realizarea fuziunii deoarece XMBS prefigurează Sistemul Alternativ de Tranzacționare(ATS), operativ pe piața unică. Fuziunea efectivă a fost finalizată la 30 noiembrie 2005, prin absorbția BVB în calitate de societate absorbant, cu BER în situația de societate absorbită.

Totuși simpla realizare a consoldiării prin fuziune a celor două burse nu asigură saltul cantitativ și calitativ necesar pentru a elimina decalajul față de bursele din regiune, fuziunea fiind doar o etapă din strategia de dezvoltare a pieței bursiere din România.

În ultimii ani, strategia de dezvoltare a pieței bursiere din țara noastră s-a axat pe două direcții prioritare.Pe de o parte este vorba de o consolidare instituțională, atragerea de noi emitenți la Bursă, lărgirea sferei instrumentelor și produselor de tranzacționare, deopotrivă cu creșterea gradului de educare a publicului investitor și îmbunătățirea vizibilității Bursei de Valori București, în scopul valorificării rolului și a funcțiilor sale de către mediul economic.Pe de altă parte, la nivel extern, a fost lărgită aria de expunere și colaborare internațională, într-un singur an calendaristic BVB fiind acceptată ca membru al principalelor asociații ale instituțiilor europene de profil.De o amnieră concretă, armonizarea mecanismelor și normelor cu cele ale principalelor burse europene, schimbarea formei juridice de organizare a Bursei de Valori București, din instituție de interes public în societate pe acțiuni, fuziunea cu Bursa Electronică RASDAQ, adoptarea Codului bursier și lansarea la tranzacționare a produselor financiare derivate, a opțiunilor sau a produselor structurate, au necesitat operațiuni de avengură, efectuate astfel încât să fie protejat cel mai important activ al BVB: încrederea investitorilor și a companiilor emitente în mecanismele pieței de capital.

Raportat la perspectivele de viitor, atingerea obiectivelor de dezvoltare depinde tot mai mult de conjuctura regională și internațională, iar eforturile ar trebui să se îndrepte, cu precădere spre alinierea pieței bursiere românești la nivelul atins de economia României.

Evoluția evaziunii fiscale în România

Conform calculelor Consiliului fiscal pe baza datelor INS(Institutul Național de Statistică), evaziunea fiscală are o dimensiune foarte ridicată în România, reprezentând 13,8% din PIB în anul 2012. Dacă România ar colecta impozitele și taxele pe care le are la maxim, ar avea venituri bugetare ca procent din PIB peste media europeană. O reformă profundă a administrării taxelor și impozitelor în România țintită în direcția creșterii gradului de colectare a taxelor este absolut necesară. Aproximativ 60% din evaziunea fiscală este generată la TVA, evaziunea la TVA atingând un maxim de 9,6% din PIB în 2010 (nivel similar celui din 1996), în 2011-2012 înregistrând o reducere până la 8,3% din PIB. De remarcat că în 2010, când a fost crescută cota legală de TVA de la 19% la 24%, evaziunea fiscală a crescut de la 8% din PIB în 2009 la 9,6% din PIB în 2010.

Calculul evaziunii fiscale la TVA

Evaziunea fiscală la TVA reprezintă diferența dintre nivelul teoretic al TVA implicit în dimensiunea activității economice, inclusiv economia neobservată și veniturile din TVA colectate la bugetul de stat pe metodologia ESA95. Această măsură de evaziune fiscală la TVA nu este neapărat rezultatul exclusiv al evaziunii fiscale, acesta putând fi explicat și prin alți factori cum ar fi: (i) practici legitime de eludare a TVA, (ii) intrarea companiilor în insolvență, care duce la o reducere a creanțelor din TVA încasate de stat, și (iii) acuratețea datelor din conturile naționale, pe baza cărora este estimat TVA teoretic. TVA teoretic este cuantificat prin identificarea acelor categorii de cheltuieli care ar trebui să genereze TVA final nerambursabil. La nivel macroeconomic, aceste cheltuieli se pot împărți în trei mari categorii: Consumul final al gospodăriilor populației și administrațiilor publice. Cheltuiala pentru consumul final al gospodăriilor cuprinde toate cheltuielile de bunuri și servicii realizate de gospodării în vederea satisfacerii nevoilor individuale. Principalele elemente care intră în cheltuiala pentru consumul final al gospodăriilor sunt: o achizițiile de bunuri din comerț, excluzând autoconsumul și piața țărănească; o cheltuielile cu serviciile destinate pieței; o producția destinată pieței din administrația publică însemnând – achizițiile de bunuri și servicii din administrație la un preț nesemnificativ din punct de vedere economic; o hrana și îmbrăcămintea soldaților achiziționate de către administrația publică; Din Conturile Naționale se preiau desfacerile de mărfuri și prestările de servicii către populație, care constituie principalele achiziții de bunuri și servicii. Pentru a separa tranzacțiile purtătoare de TVA nedeductibilă de cele scutite de la plata TVA, se aplică PRORATA pe fiecare produs și serviciu. La valorile rezultate se adaugă celelalte elemente care intră în consumul final al gospodăriilor populației și care sunt în totalitate purtătoare de TVA nedeductibilă: o hrana și îmbrăcămintea soldaților achiziționate de către administrația publică și distribuite gratuit acestora; o prestările sociale în natură; o economia ascunsă; o producția de piață a administrațiilor publice și private; o vânzările pe piața țărănească; o taxele vamale plătite de populație; o transferurile sociale în natură. Consumul intermediar de bunuri și servicii necesar producerii altor bunuri și servicii (i) exceptate de la plata TVA sau (ii) de către companii neplătitoare de TVA (în cazul unităților cu cifra de afaceri sub plafonul legal care au optat să nu plătească TVA. și care, în acest caz, nu au drept de deducere asupra consumului lor intermediar) sau iii) în cazul în care achizițiile nu sunt utilizate în consum intermediar pentru producerea de mărfuri taxabile cu TVA. Formarea brută de capital fix (FBCF) (investiții) efectuată de companii (i) neplătitoare de TVA sau (ii) care produc bunuri și servicii exceptate de la plata TVA. FBCF reprezintă valoarea bunurilor de folosință îndelungată achiziționate de unitățile producătoare rezidente pentru a fi utilizate în procesul de producție pe o perioadă mai mare de un an precum și valoarea bunurilor și serviciilor încorporate în bunurile de capital achiziționate. Volumul total al tranzacțiilor purtătoare de TVA nedeductibilă se obține prin însumarea tranzacțiilor purtătoare de TVA nedeductibilă calculate pentru fiecare tip de utilizare în parte (consum final, consum intermediar și FBCF).

Evoluția evaziunii fiscale identificate, a celei neidentificate și a evaziunii totale după adoptarea Codului Fiscal

Graficul de mai sus, ne ajută să observăm că și după adoptarea Codului Fiscal trendul sustragerilor identificate de la plata taxelor și impozitelor a continuat să fie ascendent. Punctul maxim a fost atins în primul an al crizei după care, în cunoscut o reducere de jumătate de procent. În pofida acestei scăderi, ponderea evaziunii totale în PIB și-a păstrat tendința de creștere. Acest indicator îl determinăm cu ajutorul informațiilor despre dimensiunile evaziunii fiscale identificate și prin estimarea sustragerilor nedescoperite. În intervalul 2003 – 2010 ea s-a amplificat anual în medie cu 1,04%. În punctul inferior atins de economia României în 2010, ponderea sustragerilor totale în produsul intern brut înregistra cea mai mare valoare de până în prezent: circa 18%.

Concluzii

În ceea ce privește evaziunea fiscală, aceasta este într-adevăr o problemă gravă a sistemului fiscal românesc și a devenit, tot mai pregnantă o dată cu apariția crizei economice fapt datorat pe într-o măsură creșterii deficitului bugetar dar și creșterii înclinației spre evaziune pe fondul reducerii profiturilor și a veniturilor. În urma analizei prezentate se constată că morala fiscală este atât variabila dependentă cât și factor determinant al evaziunii fiscale.. Astfel, morala fiscală este influențată de caracteristicile socio-demografice, experiențele financiare personale, de diferențe culturale, proprietățile sistemului de impozitare, variabile economice (statut social, venit, satisfacție financiară), religie, instituții, atitudine (mândria națională, încrederea în sistemul juridic). Pe de altă parte, morala fiscală reprezintă un factor determinant al evaziunii fiscale.

Rezultatele arată că un sistem fiscal complex este cel mai important factor determinant al evaziunii fiscale (influență pozitivă semnificativă), urmat de educație (negativ semnificativ), venituri din servicii, corectitudine (negativ semnificativ) și morală (negativ semnificativ). Morala este urmată de vârstă, sex, nivel scăzut de venit, nivel ridicat de venit, ratele marginale de impozitare și nivelul de contact cu autoritățile fiscale. De asemenea se constată faptul că morala fiscală exercita o influență mai redusă decât ratele de impozitare dar mai puternică decât intervenția statului, calitatea gestiunii bunurilor publice și statutul economiei.

Veniturile fiscale încasate la buget depind de raportul dintre înclinația spre evaziune sau spre civismul fiscal. Cu cât crește presiunea fiscală, cu atât va scădea civismul fiscal și crește înclinația spre evaziune. Astfel, civismul fiscal este și el un factor determinant al evaziunii fiscale, putându-se identifica cu morala fiscală, sentimentele morale, respectul de sine și dezaprobarea comportamentului deviant funcționând ca un mecanism care limitează evaziunea fiscală, activitatea de pe piața neagră.

Bibliografie

Balaban C., „Evaziunea fiscală. Aspecte controversate de teorie și practică judiciară”, Editura Rosetti, București, 2006

Buziernescu R., Evaziunea fiscală internă și internațională, Editura Universitaria, Craiova, 2007

Brașoveanu I. V. , Aspecte privind evaziunea fiscală în România

Druker F.P., Inovația și sistemul antreprenorial, Editura Enciclopedică, București, 1993

Minea M.Șt., Costaș C.F., Ionescu D.M., Legea evaziunii fiscale .Comentarii și explicații, Editura C.H.Beck, București, 2006

Milton F., Capitalism și libertate, Editura Enciclopedică, București, 1995

R.Campbell, MC. Connelll, Stanley& Brue, Economics, Mc.Graw Hill, 1990,

Tăutu C. N., „Evoluția și tehnica impozitelor directe din România”, București, 1940, citat de N. Hoanță în lucrarea „Evaziunea fiscală”, Editura Tribuna Economică, 1997

Toader S. A., Evaziunea fiscală în România în perioada de tranziție, Editura Pro Universitaria, București, 2007

Tulai C., , Finanțe, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2007

Tulai C., Serbu S., Fiscalitate comparată și armonizări fiscale, Ed. Eurodidact, Cluj-Napoca, 2005

Alte surse:

Cod de procedură fiscală

Programul de convergență al Guvernului 2009-2012

România Consiliul fiscal: Raport anual pe anul 2012 Evoluții și perspective macroeconomice și bugetare

Pagini WEB

Institutul Național de Statistică http://www.insse.ro/cms/ accesat la data de 26.05.2015

Raportul Comisiei europene http://ec.europa.eu/dgs/secretariat_general/cvm/docs/romania_report_20090212_ro.pdf accesat la 26.05.2015