Evaziunea Fiscala Fapte Si Consecinte
CUPRINS
Introducere……………………………………………………………………………….
Capitolul 1.Noțiunea și formele de manifestare ale evaziuni fiscale………
1.1. Noțiunea de evaziune fiscală……………………..……….…………………………..
1.2. Formele de manifestare ale evaziuni fiscale…………………………………………..
Capitolul 2. Evaziunea fiscală – scurt istoric și cauzele care generează acest fenomen economico- social…………………………………………………………………………
2.1. Scurt istoric al evaziuni fiscale în materie de legislație………………………………
2.2. Cauzele care generează acest fenomen economico-social…………………………
Capitolul 3. Definirea și formele evaziunii fiscale……………………………
3.1. Definirea evaziunii fiscale………………………………………………………
3.1.1.Evaziunea fiscală la nivel național…………………………………………………
3.1.2.Evaziunea fiscală la nivel internațional………………………..……………..
3.2.Evaziunea fiscală licită (legală)…………………………………………………
3.3.Evaziunea fiscala ilicită (frauduloasă)……………………………………………
3.4.Frauda fiscală……………………..……………………………………………….
3.4.1. Frauda fiscală națională…………………………………………………………
3.4.2. Frauda fiscală la regimul TVA………………………………………………..
3.4.3.Frauda fiscală în domeniul produselor accizabile…………………………….
3.4.4. Frauda fiscală în legătură cu alte impozite și taxe
datorate bugetului de stat și bugetelor locale
de catre contribuabili –persoane juridice…………………………………….
3.4.5. Frauda fiscală în legatură cu alte impozite și taxe
datorate bugetului de stat și bugetelor locale
de către contribuabili –persoane fizice…………………………………………..
Capitolul 4. Infracțiuni de evaziune fiscală……………………………….
4.1 Ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile
(art.9 ali.1) lit.a)………………………………………………………………………..
4.2.Desfășurarea activități neautorizate …………………………………………………..
5.3.Lipsa mărfurilor din stoc- evaziune fiscală……………………………………………
Capitolul 5. Obiective și posibilități de combatere a evaziunii fiscale…
5.1. Măsurile de prevenire și combatere a evaziunii fiscale ………………………
5.2.A.N.A.F-organism de prevenire și combatere a evaziuni fiscale……………….
5.2.1. Prezentarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală…………………….
5.2.2.Obiectivele strategice ale ANAF-ului 2013-2017………………………………
5.2.3.Obiectivele ANAF-ului 2014-2015………………………………………………
5.2.4 Structura organizatorică ANAF………………………………………………..
5.2.5 Desfășurarea activității de control fiscal în cadrul ANAF…………………….
5.2.6.Realizarea controalelor de catre inspectorii antifraudă………………………..
5.2.7.Documentele pe care inspectorii le întocmesc
în cadrul efectuării controlului………………………………………………..
Capitolul 6. Studiu de caz……………………………………………..……
Concluzii……………………………………………………………………
Bibliografie……………………………………………………………………
Declarație………………………………………………………………………
INTRODUCERE
Lucrarea a fost concepută pe baza acestei teme întru-cât sunt foarte multe de vorbit despre evaziunea fiscală mai ales în zilele noastre când toți contribuabilii încearcă să se sustragă de la plata impozitelor si a taxelor locale pentru a duce prejudiciu statului.
Lucrarea este constituită cât mai coerent, considerațiile teoretice cu privire la evaziunea fiscală în vederea unei analize de ansamblu ale acesteia, fiind prezentat și un studiu de caz care dorește să evidențieze, explicit, îndeosebi prin intermediul limbajului universal al cifrelor, impactul evaziunii fiscale asupra veniturilor și economiei la nivel național și internațional.
Conținutul lucrării are la bază un amplu material de documentare: lucrari teoretice de specialitate, informare electronică, publicații cotidiene și periodice, legislație și acte normative în vigoare.
Lucrarea este structurată pe șase capitole, prin care se încearcă o abordare închegată a evaziunii fiscale, susținută cu informații de actualitate, urmărind evoluția acesteia în decursul anilor, precum și sublinierea actualelor tendințe în abordarea evaziunii fiscale.
În primul capitol a fost analizata notiunea de “evaziune fiscala” si formele de manifestare ale acesteia.
În al doilea capitol am dorit sa prezint un scurt istoric al acestui fenomen economico social atata de intalnit in zilele noastre si am analizat cauzele care genereaza evaziunea fiscala.
În al treilea capitol care este structurat in mai multe subcapitole am definiti “evaziunea fiscala” si am prezentat intr-un mod amanuntit formele evaziunii fiscale cum ar fi evaziunea fiscala ilicita ,frauda fiscală, evaziunea fiscală internațională etc. pentru ca cititorii să înțeleagă cum și de ce este așa de important să ne ferim de acest fenomen economic atâta de vicios, care atrage după sine consecințe atât de grave.
Capitolul patru sunt analizate câteva infracțiuni care duc la generarea evaziunii fiscale degradând economia bugetului de stat. Deasemenea prin unele exemple practice aceste infracțiuni pot fi înțelese mult mai ușor de către cititori.
Capitolul cinci ete destinat doar analizarii organelor de control care combat cu precizie evaziunea fiscală.Ca exemplu am ales să analizăm ca și organ de control Agenția Național Antifraudă care prin mijloacele sale dorește să înlăture acest fenomen economic- social care dăunează bugetului economic al statului.
În al șaselea capitol am dorit să prezint sub formă de studiu de caz niște cazuri concrete a ceea ce înseamnă evaziunea fiscală.
Totodata în ultima perioada întalnim din ce in ce mai multe societăți care intră în faliment, iar la intrarea acestora în faliment este determinata de cele mai multe ori din cauza unor manopere frauduloase care conduc atât la prejudiciul bugetului de stat prin neplata datoriiilor fiscale cât și la prejudicierea creditărilor prin neplata datoriilor către aceștia ,am analizat situația achizițiilor și a vânzărilor fictive care diminuează fraudulos patrimonial societății debitoare.
Din sesizarile primate de la organele judiciare se poate observa faptul ca modalitățile de sustragere de la plata taxelor și a impozitelor datorate statului au devenit din ce in ce mai sofisticate.
Juriștii români au fost preocupați încă de la începutul secolului de definirea evaziunii fiscale, în acest scop dându-se diferite definiții cum ar fi: "totalitatea procedeelor licite și ilicite cu ajutorul cărora cei interesați sustrag în totalitate sau în parte averea lor, obligațiilor stabilite prin legile fiscale", sau "sustragerea de la plata obligațiilor fiscale prin transmiterea unor date eronate privind sursele și veniturile impozabile".
Cauzele evaziunii fiscale sunt multiple: prevederi legale ce favorizează eludarea fiscului, modul de aplicare a legilor ce permite sustragerea de la impozitare, contribuabilii care, cu o mentalitate nesanatoasă recurg la felurite metode de a-și ascunde materialul impozabil, corupția organelor fiscale, repartizarea inechitabilă a cotelor de impozite pe grupe de venituri și categorii sociale.
Sistemul de impozitare actual poate duce chiar la scăderea muncii, oamenii nu mai sunt impulsionați să presteze muncă suplimentară căci veniturile astfel câștigate le vor fi luate la impozitare, ceea ce impulsionează munca la negru și implicit sustragerea de la impozite.
Gradul ridicat de specializare al infracțiunilor de evaziune fiscală reclamă pentru prevenirea și combaterea lor efortul concentrat al mai multor instituții ale statului: Direcția general antifrauda, Direcția Generala a Finanțelor Publice și Controlului Finaciar de Stat, Departamentul de combatere a crimei organizate și serviciul economic din cadrul Poliției, departamente economice ale serviciilor secrete.
Se apreciază că direcțiile de acțiune care pot contribui la limitarea ariei evaziunii fiscale trebuie să acopere trei domenii: legislativ, administrativ și social.
În România, creșterea semnificativă a evaziunii fiscale devine tot mai dramatică; spiritul de evaziune fiscală se naște din simplul joc al interesului, oricare ar fi cota impozitului pus în sarcina, natura omenească are întodeauna tendința să pună interesul general în urma interesului particular.Ea e înclinată să considere impozitul mai mult ca pe un prejudiciu și nu ca pe o legitimă contribuție la cheltuielile publice și să vadă întodeauna cu ochi răi pe acela care vrea să-i micșoreze patrimoniul. Astfel din cele mai vechi timpuri, contribuabilii au căutat să reducă obligațiile fiscale, recurgând la tot felul de metode ingenioase.Principala problemă cu care se confruntă România în materie de reglementări fiscale este lipsa corelațiilor dintre aceste legi. Mai mult, legile nu sunt clare în privința prevederilor și a instrucțiunilor de implementare. Astfel cei impozitați, dar si controlorii financiari au mai multe posibilități de a eluda legea fiscală și achitarea obligațiilor financiare.
Ca o concluzie finală putem să deducem că adoptarea și aplicarea unui cadru legislativ modern și transparent, în colaborare cu motivarea personalului din instituțiile respective ar fi de natură să diminueze efectele nocive ale acestui adevărat flagel economic al lumii contemporane, dar și să creeze premise pentru o mai bună cooperare cu fiecare contribuabil, pentru dezvoltarea constiinței civice a acestuia în ceea ce privește obligațiile față de statul pe care trebuie să-l perceapă ca pe un protector și nu ca pe un spoliator.
CAPITOLUL 1
1. NOȚIUNEA ȘI FORMELE EVAZIUNI FISCALE
1.1Noțiunea de evaziune fiscală.
Evaziunea fiscală reprezintă fenomen economico-social complex,de maximă importanță cu care statale se confruntă din cele mai vechi timpuri, a cărui consecință nedorite trebuie limitate eradicarea fiind practic imposibilă.Efectele evaziuni fiscale se repercutează direct asupra veniturilor fiscale, conducând la distorsiuni în mecanismul pieței si contribuind la inechități sociale.
Evaziunea fiscala constituie „sustragerea de la plata impozitelor si taxelor” din partea unor agenti economici, inclusiv a celor ce actioneaza in economia subterana si consta in nedeclararea sau declararea in fals a veniturilor supuse impozitarii.Evaziunea fiscala este generata de o crestere a ratei de impunere fiscala.
Evaziunea fiscală mai poate fi definita și prin totalitatea procedeelor licite și ilicite cu ajutorul cărora cei interesați se sustrag în totalitate de la plata obligațiunilor sau în parte de la plata obligațiunilor stabilite de stat prin legile fiscale.Statul trebuie să se ocupe sistematic și eficient de preîntâmpinarea și limitarea fenomenului de evaziune fiscală.Prin puterile sale publice statul poate și să incite la evaziune fiscală, urmărind în principal două scopuri:un scop pozitiv argumentat de dorința de a stimula formarea capitalului și un scop negativ reflectat în sprijinirea unor grupuri de interese.
,, Evaziunea fiscală a aparut o data cu statul si va disparea o dată cu statul"-Vasile Barlea.
Geneza evaziunii fiscale este indisolubil legată de stat și apariția lui.De-a lungul istoriei, formele de manifestare au evoluat odată cu dezvoltarea economico-socială.Sustragerea de la plata obligațiilor a fost o preocupare istorică a celor care trebuiau să le plătească.
Spre deosebire de sintagma ,,economie subterană" care are origine relativ recentă, activitățile sale componente: frauda, contrabanda, munca la negru, producția clandestină, care fac parte din nucleul dur al activităților subterane, au origini vechi, însoțind, în forme de manifestare adaptate diverselor etape istorice, evoluția societății omenești.
Virgil Condescu arată că, multitudinea obligațiilor pe care legile fiscale le impun contribuabililor ca și, sau mai ales, povara acestor obligații nu a putut decât să stimuleze, în toate timpurile, ingeniozitatea contribuabililor în a inventa procedee diverse de eludare a obligațiilor fiscale: ,, Evaziunea fiscală a fost întotdeauna în special activă și ingenioasă pentru motivul că fiscul lovind indivizii în averea lor, ii atinge în cel mai sensibil interes: interesul banesc".
Există o psihologie a contribuabililor, amplificată de lipsa unei educații fiscale, la care se adaugă dimensiunea presiunii fiscale, deficiențele legislative și administrative ale gestionării impozitelor, de a se sustrage parțial sau total de la plata obligațiilor fiscale care le revin.Aceasta cu atât mai mult, cu cât omul prin natura sa mentală, emoțională și educațională, este înclinat în general, să pună interesul individual înaintea celui general al societății, chiar atunci când acceptă necesitatea existenței impozitului.
Implicațiile evaziunii fiscale sunt de natură economică și socială.Pe plan economic aceasta influentează desfășurarea normală a concurenței.Sub aspect social determină creșterea obligațiilor fiscale suportate de restul contribuabililor și nemulțumirii în rândul membrilor societății.
Evaziunea fiscală este capitolul cel mai studiat din dreptul fiscal atât de tehnicieni cât și de teoreticieni, jurnaliști.Cu toate acestea și în pofida a tot ce se scrie în cauzele ,modalitățile, amploarea, controlul sau sancțiunile privitoare la evaziunea fiscală, cuvintele care desemnează acest fenomen sunt imprecise iar domeniul pe care îl explorează este incert.”Daca se vorbește într-adevăr de fraudă, se vorbește în aceeași măsură de frauda legală sau legitimă, de frauda ilegală, de evaziunea internațională, de abuzul dreptului de a fugii din fața impozitului, de libertatea alegerii căii celei mai puțin impozitate sau subestimarea fiscală, frauda la lege sau economia subterană.”
1.2. Metode de comitere a infractiunilor de evaziune fiscal.
În practică, fiecare speță aflată în atenția oraganelor de control financiar –fiscale și a ofițerilor de investigare a fraudelor, in măsura în care intruneste elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de legea care sancționează evaziunea fiscal, reprezintă o formă de manifestare particulara a fraudei fiscale, sens în care este foarte greu pentru teoreticieni să determine toate formele de evaziune fiscală frauduloasă .
Clasificarea de infracțiuni în domeniul evaziunii fiscale:
În funcție de categoria de contribuabili:
Frauda fiscală savârșită de persoane fizice;
Frauda fiscal savarsita de personae juridice
În funcție de categoria de venituri :
Evaziunea fiscală prin sustragerea de la plata impozitului pe profit;
Modalități de săvârșire a infracțiunii referitoare la stabilirea plata și rambursarea T.V.A ;
Metode de sustragere a contribuabilului de la stabilirea și plata impozitului pe salarii ;
Săvârșirea unor fapte penale legate de stabilirea și plata accizelor;
Utilizarea instrumentelor oferite de contabilitate în frauda fiscală;
Alte fapte prin care se fraudează bugetul de stat și fondurile speciale extrabugetare.
c) Alte forme de manifestare
O altă clasificare a formelor de manifestare a evaziunii fiscale frauduloase este:
Din punct de vedere al sancțiunii, există o distincție între:
frauda fiscală administrativă –supusă penalităților fiscale, care, de obicei, este săvârșită de contribuabilul ocazional, iar acesta invoca obscuritatea textelor legale;
frauda fiscală penală – prevăzută și sancționată penal, care se manifestă la persoanele care au intenii frauduloase evidente.
Din punct de vedere fiscal, există:
frauda la așezarea venitului, care reprezintă diminuarea bazei impozabile prin orice mijloc;
frauda in momentul platii obligatiei fiscale, se refera in special la taxele vamale si la TVA.Existenta mai multor cote de impozitare incita la realizarea trecerii unor marfuri de la o rubrica impusa mai strict la o rubric mai putin impusa.Este cazul intalnit la declaratia vamala procedeu cunoscut sub denumirea de dubla facturare,sau subfacturare.
Dupa criteriul material, se disting doua mari tehnici de frauda:
Cele care presupun un comportament activ , de exemplu folosirea unui inscris fictive:
Frauda prin disimularea materiei impozabile;
Frauda prin majorarea cheltuielilor deductibile;
Cele care se limiteaza la abstinenta, cum ar fi nedeclararea unui venit:
Frauda prin actiune;
Frauda prin omisiune;
In functie de autorii fraudei, exista o distinctie interesanta sub aspect sanctionator:
Fraudele comise de personae fizice ;
Fraude comise de persoane juridice;
Dupa criteriul cantitativ, care delimiteaza:
Frauda artizanala, foarte lar raspandita;
Frauda industriala, care apanajul structurilor criminalitatii oraganizate,care desi nu reprezinta decat un numar redus de infractiuni fiscale, are totusi un prejudiciu foarte mare.
Sunt cazuri în care se anticipă dreptul de deducere;
Neevidențierea, nevirarea taxei pe valoare adaugată aferentă avansurilor încasate de la clienți;
neînregistrarea ca plătitor la atingerea plafonului legal.
sustragerea de la plata taxei pe valoarea adaugată aferentă importurilor de bunuri prin prezentarea în vamă a unor acte fictive de donație, de la parteneri externi, în loc de acte de cumpărare, precum și neincluderea în deconturi a taxei pe valoare adaugată la plata în vamă;
În ceea ce privește impozitul pe salarii , faptele ce conduc la evaziunea fiscală se referă la :
neimpozitarea tuturor sumelor plătite salariaților cu titlul devenituri salariale (diverse ajutoare în bani sau în natură, alte drepturi acordate în natura, prime, semne reprezentand participări la beneficiu, stimulente);
aplicarea incorectă a tabelelor de impozitare a drepturilor salariale;
nereținerea și nevirarea impozitului pe salariu datorat pentru persoanele angajate pe bază de convenții civile sau pentru zilieri;
neinregistrarea impozitului pe salariu suplimentar pentru depasirea fondului de referinta;
nacalcularea si neretinerea impozitului pe salarii;
nerespectarea legislatiei privind stabilirea bazei de impozitare,cumul, scutirile si reducerile de impozit;
In ceea ce priveste accizele constitue evaziune fiscala faptele privitoare la:
necuprinderea in baza de impozitare a tuturor sumelor impozabile;
utilizarea unor cote inferioare celei impozabile;
necalcularea accizelor aferente modificarii concentratiei alcoolice;
producerea producerea de alcool din materii prime primite spre prelucrare (porumb), cu plata contravalorii sub forma de uium retinut de productia realizata;
sustragerea de la plata accizelor prin schimbarea denumirii alocoolice in facturile de import;
ne evidentierea in contabilitate a oblicatiei de plata a accizelor.
In ceea ce priveste celalalte impozite si taxe datorate bugetului de stat si bugetelor locale de catre contribuabili, persoane juridice,abaterile cele mai frecvente se refera la:
evidentierea in contabilitate a unor cladiri la valori inferioare celor reale;
nedepunerea la organele fiscale a declaratiilor privind cladirile aflate in patrimoniul, a mijloacelor de transport aflate in posesie si a terenurilor detinute sau aflate in administrarea agentilor economici;
declararea unor date eronate, neactualizate sau nesincere in ceea cepriveste impozitul pe cladiri, taxa asupra mijloacelor de transport,pentru folosirea terenurilor proprietate de stat;
neconstituirea si nevirarea impozitului pe dividente, calcularea eronata a acestuia;
Evaziunea fiscala identificata de organele financiar-fiscale, la persoanele fizice si asociatiile familiale se localizeaza, in principal:
la impozitul pe venit;
impozite si taxe locale;TVA;
accize;
alte impozite si taxe.
CAPITOLUL 2
EVAZIUNEA FISCALĂ – SCURT ISTORIC ȘI CAUZELE CARE GENEREAZĂ ACEST FENOMEN ECONOMICO-SOCIAL
2.1. Scurt istoric in materie de legislatie a evaziuni fiscale
În cadrul acestui istoric am început cu prezentarea Regulamentului Organic din 1831 și 1832 care realizează prima unificare fiscală a Țării Românești și Moldovei, punând la baza sistemului fiscal incipient principii ale fiscalității valabile și astăzi.
Am continuat cu Legea din anul 1877 privind urmărirea realizării veniturilor publice ale statului, județelor și comunelor, a administrațiilor și stabilimentelor publice și cele de binefacere.Reforma fiscală a României reîntregite propusă în anul 1921 de Nicolae Titulescu în calitate de ministru de finanțe și Noua reformă fiscală înfăptuită de Vintilă Brătianu prin Legea nr. 661/1923.
Prima lege care se ocupă exclusiv de evaziunea fiscală a apărut însă abia în anul1929, sub denumirea de “Legea pentru represiunea evaziunii fiscale la contribuțiile directe” iar un adevărat cod al evaziunii fiscale a fost introdus prin Legea contribuțiilordirecte, adoptată în anul 1933. Ultimele acte normative care reglementează fenomenul evaziunii fiscale până la evenimentele din decembrie 1989 sunt Legea nr. 344/1947 și Decretul nr. 202/1953 privind modificarea Codului penal al Republicii Populare Române care a introdus Titlul III bis, intitulat “Infracțiuni contra sistemului economic”, unde regăsim art. 268 indice 35 și art. 268 indice 36, articole care nu mai apar însă în Codul penal de la 1 ianuarie 1969.
Nu trebuie uitată nici Legea nr. 18/1968 privind controlul unor bunuri ale persoanelor fizice, care au fost dobândite în mod ilicit, lege care îi urmărea pe cei cu veniturile mari nejustificate și care poate fi considerată o variantă simplificată și adaptată la condițiile de atunci a viitoarelor legi de combatere a evaziunii fiscale și corupției. Legislația referitoare la combaterea evaziunii fiscale în România după 1989.
Prima reglementare în domeniul evaziunii fiscale după anul 1989 a fost Ordonanța de Guvern nr. 17 din 20 august 1993 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor la reglementările financiar-gestionare și fiscale. Nu trebuie să uităm totuși Legea nr. 82/1991 a contabilității, care a incriminat “efectuarea cu știință de înregistrări inexacte” precum și “omisiunea cu știință a înregistrărilor în contabilitate, ce au avut drept consecințe denaturarea rezultatelor financiare și elementelor patrimoniale ce se reflectă în bilanțul contabil”, aceasta constituind infracțiunea de fals intelectual, pedepsităconform art. 289 Cod penal cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.Legea nr. 87/18 octombrie 1994 privind combaterea evaziunii fiscale reprezintă primul act normativ adoptat după evenimentele din 1989 prin care sunt sancționate în mod expres faptele de evaziune fiscală.
Cadrul legislativ creat de acest act normativ în domeniul faptelor de evaziune fiscală a fost completat și de alte legi sau ordonanțe de urgență. Prin Legea nr. 241/15 iulie 2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscal legiuitorul încearcă să corecteze deficiențele constatate în aplicarea Legii nr. 87/1984. În cadrul tezei am arătat însă că, din păcate, acest lucru a fost reușit doar parțial, noua lege prezentând numeroase lipsuri și inadvertențe care generează probleme în lupta eficientă a organelor de justiție penală împotriva fenomenului evaziunii fiscale.
Cadrul legislativ e creat de Legea nr. 241/2005 a fost completat prin Hotărârea de Guvern nr. 873/28 iulie2005 privind aprobarea unor măsuri speciale pentru prevenirea și combaterea faptelor de evaziune fiscală în domeniul alcoolului etilic de origine agricolă, băuturilor spirtoase, produselor din tutun și uleiurilor minerale. Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale a fost modificată în data de 23 iunie 2010 prin Ordonanța de Urgență nr. 54/2010 privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale.
2.2 Cauzele care genereaza acest fenomen economico- social
Fenomenul de evaziune fiscala este generat de mai multi factori de origine variata.Sunt factori subiectivi care constau in faptul de a dobandi sume mari de bani sau bunuri de valoare in timp cat mai scurt pentru a-si satisfice nevoile personale la un nivel cat mai ridicat de cele mai multe ori fiiind vorba de cheltuieli voluptorii care depasesc cu mult standardul unei vieti decente.
Dorinta de a fi considerati oameni de success, de adobandi notorietate publica de a-si permite cheltuieli exorbitante, face ca subiectii active ai infractiunii de evaziune fiscala sa nesocoteasca principiile concurentei recurgand la fals si frauda pentru a –si asigura castiguri ilegale in dauna statului, acelorlati actori economici si nu in ultimul rand a intregii populatii care nu poate beneficia de servicii adecvate in domeniul sanatatii invatamantului, asistentei sociale, datorita subfinantarii cornice a sistemului administrativ.
O cauza esntiala o constituie si coruptia manifestata in domeniul financiar fiscal dar sic a fundal al intregii activitati a societatii, ceea ce slabeste exigenta si calitatea actului de supraveghere si control si implicit a prevenirii unor astfel de activitatii din afara legii si totodata mareste toleranta si fermitatea aplicarii actului de justitie prin sanctiunii nejustificat de usoare in special de natura administrativa care nu are efectul disuasiv necesar, ci din contra, incurajeaza la repetarea unor astfel de acte ilegale.
Factorii care favorizeaza cauza de evaziune fiscala sunt de origine legislative, organizatorica,profesionala sau sociala.Posibilitatile de eludare a legii fiscal in aceasta materie diferita de la o categorie la alta in functie de natura si provenienta veiturilor, de modul correct de stabilire a materiei impozabile, de modul de organizare a controlului fiscal, de alti factori care pot fi impartiti in doua categorii:
Lacune legislative sau incertitudinea legislative cea insotit mutatiile economice;
Alte cauze favorizatoare comiterii faptelor de evaziune fiscala ;
Cauzele care favorizeaza comiterea faptelor de evaziune fiscal sunt urmatoarele:
Divizarea economica necontrolata, aparitia unor mici intreprinderi cu activitate temporara, speculative;
Atitudinea toleranta atat a autoritatilor cat si a populatiei fata de incalcarea reglementarilor, o oarecare reticenta fata de disciplina;
Birocratismul exagerat;
Implicarea superficiala a oraganelor de control;
Necunoasterea sau ignorarea legislatiei fiscale si deci a obligatiilor care decurg din aplicarea acesteia;
Interpretarea sau aplicarea eronata si chiar abuziva a legislatiei fiscale ;
Nerespectarea de catre operatorii economici a reglementarilor privind organizarea evidentei patrimoniului, veniturilor, cheltuielilor si rezultatelor financiare, neconducerea corecta si la timp a evidentei contabile.
Munca clandestina manifestata cel putin sub doua forme:
Activitate pe cont propriu;
fara autorizatie ;
asa numita munca la negru.
Actele de evaziune fiscala sunt generate prin anumite cauze , lipsa de personal calificat cunoscator al metodologiei de control, cauza care duce la o morala indoielnica a organelor fiscal de control si cu o remuneratie nesatisfacatoare, care creeaza si alimenteaza un fenomen mult mai nociv si periculos pentru economia romaneasca.
Organele de control fiscal dispun de un personal redus , fiecare inspector financiar avand in competenta lui un numar foarte mare de obiective de controlat si dotari vechi care nu permit efectuarea unei prestatii cu rezultatele cele mai bune.
CAPITOLUL 3
DEFINIREA ȘI FORMELE EVAZIUNII FISCALE
3.1. Definirea evaziunii fiscale
Evaziunea fiscală este definită ca fiind totalitatea procedeelor licite sau ilicite cu ajutorul cărora persoanele fizice sau juridice, sustrag în total sau în parte material impozabilă si constă în neîndeplinirea voită a obligatiilor fiscal de către contribuabil.
Legea pentru combaterea evaziunii fiscale, in art.1,definea evaziunea fiscală ca fiind ”sustragerea prin orice mijloace, de la impunerea sau de la plata impozitului, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat si fondurilor speciale de către persoanele fizice și persoanele juridice române sau străine.
O altă definiție aparține lui Maurice Dverger,care considera că evaziunea fiscal e un termen generic, si desemnează manifestarea de fugă din fața impozitelor.Această definiție în sens larg a evaziunii fiscale înglobează și frauda fiscală.
Iulian Văcărel definește evaziunea fiscală ca fiind sustragerea de la impunere a unei părți din material impozabilă.
În lucrarea Investigarea criminalității economico-financiare evaziunea fiscală e definită ca formă de manifestare importantă a criminalitătii economico – financiare, cu doua component:
Frauda fiscală – faptă de natură penală prevăzută si pedepsită de lege.
Evaziunea permisă sau evaziunea legală – care poate fi contravenție sau nu a fost prvăzută de legiuitor.
3.1.1.Evaziunea fiscală la nivel național.
În ceea ce privește evaziunea fiscală la nivel național, am arătat că există o problemă din punct de vedere conceptual cu privire la distincția pe care unii autori, în special în domeniul dreptului fiscal, o fac între evaziunea fiscală licită sau legală și evaziunea fiscală ilicită sau ilegală.
De aceea, în cadrul tezei am încercat să fac o clarificare a celor două concepte care se folosesc în doctrină, mai ales în dreptul fiscal. În doctrina franceză, activitățile care au ca scop sustragerea de la impozitare sunt analizate separat, făcându-se distincție între evaziunea fiscală și frauda fiscală.
Această distincție se face prin raportare la legile fiscale, în sensul că în cazul fraudei fiscale este înfrântă o dispoziție legală, ceea ce nu se întâmplă în cazul evaziunii fiscale, care se caracterizează prin faptul că sunt speculate dispozițiile legale pentru diminuarea masei impozabile.
De asemenea, și țările anglo-saxone fac distincția între evitare fiscală (tax, avoidance), care se realizează prin ocolirea dispozițiilor legale fiscale și evaziune fiscală (tax evasion), care constă în sustragerea de la impozitare prin încălcarea efectiva a legii fiscale. În literatura română de specialitate, deosebirea dintre evaziunea fiscală licită și evaziunea fiscală ilicită s-a făcut încă de la începutul secolului XX. În momentul de față opinia celor care susțin necesitatea unei distincții între evaziune fiscală licită sau legală și evaziune fiscală ilicită sau frauduloasă este predominantă în materia dreptului fiscal.
Cu toate acestea, există și autori care consideră pe bună dreptate că susținerea existenței unei evaziuni fiscale legale și a uneia ilegale (denumită și fraudă fiscală) este artificială și chiar lipsită de suport legal, având în vedere legislația românească în domeniu. În continuare, am prezentat argumentele pentru care nu sunt de acord cu opinia care susține necesitatea delimitării evaziunii fiscale licite de evaziunea fiscală ilicită.
Susținerea existenței unei evaziuni fiscale legale (sau licite) este fără suport logic din moment ce a sustrage înseamnă “a-și însuși un lucru ce aparține altei persoane”, iar evaziune înseamnă “sustragere de la obligațiile fiscale”.
De asemenea, trebuie spus că în condițiile în care valorificarea portițelor legislației fiscale nu contravine dispozițiilor acesteia, înseamnă că o astfel de acțiune este permisă de legiuitor, deci nu se justifică folosirea noțiunii de evaziune fiscală. Deși nu sunt de acord cu delimitarea pe care o fac unii autori între evaziunea fiscală licită (sau legală) si evaziunea fiscală ilicită (sau ilegală), am considerat că este în interesul cercetării științifice prezentarea acestei delimitări conceptuale.
Astfel, criteriul după care se face această delimitare a evaziunii fiscale îl reprezintă modalitatea de săvârșire a faptei, în sensul raportului dintre aceasta și legislația în vigoare.
3.1.2 Evaziunea fiscală la nivel internațional
Evaziunea fiscală internațională este rezultatul regimurilor fiscale naționale împovărătoare precum și al autonomiei reglementărilor fiscale naționale care generează deseori o dublă impunere.
Evaziunea fiscală internațională este încurajată de existența unor zone libere din punct de vedere fiscal, denumite și paradisuri fiscale, adevărate enclave teritoriale care beneficiază de extrateritorialitate vamală și care ies de sub incidența legislațiilor naționale, unele din ele având chiar regimul juridic al unor adevărate entități statale.
Paradisurile fiscale nu au, în sine, nimic ilegal, deoarece toate procedurile, scutirile sau confidențialitățile sunt prevăzute în lege. Prin urmare, o companie nu poate fi acuzată că face evaziune fiscală pentru simplul fapt că își desfășoară activitatea într-un paradis fiscal. Îngrijorător este faptul că, profitând de acestea, unele companii off shore recurg la spălarea banilor proveniți din frauda fiscală la nivel național. Cele mai răspândite forme de manifestare a evaziunii fiscale la nivel internațional sunt abstinența și disimularea.
Alte metode de realizare a evaziunii fiscale internaționale constau în:
transferul profiturilor către state cu impozitare redusă prin metoda manipulării prețurilor de transfer;
scoaterea din țară a unor venituri obținute de societăți comerciale, prin plata unor servicii fictive prestate de companii aflate în state paradisuri fiscale.
3.2.Evaziunea fiscală licită (legală)
Evaziunea fiscala legala exprima actiunea contribuabililor de a ocoli legea, recurgand la o combinatie neprevazuta de legiuitor si deci permisa, prin sscaparea din vedere.Ea nu poate fi posibila decat datorita unei inadvertente ori lacune a legii si este frecventa mai ales in timpul cand apare noi forme de intreprideri sau noi categorii de impozite.
Contribuabili gasesc anumite mijloace si exploatand insuficientele legislatiei, eludeaza in mod legal sustragandu-se in total sau in parte platii impozitelor tocmai datorita acestei insuficiente a legislatiei.In practica faptele de evaziune fiscala bazate pe interpretarea favorabila a legii, sunt foarte diversificate, in functie de inventivitatea contribuabilului si de larghetea legii dar cele mai frecvent folosite sunt urmatoarele:
Practica unor societati comerciale de a investi o parte din profitul realizat in achizitii de masini, utilaje si echipamente tehnice pentru care statul acorda reduceri ale impozitului pe venit, masura menita sa stimuleze acumularea;
Scaderea din venitul impozabil a cheltuieliolor de protocol, reclama si publicitate ;
Practica donatiilor filantropice, si a sponsorizarilor care au avut sau nu loc, si care micsoreaza masa de impozitare conducand in acest fel la sustragerea unei parti din veniturile realizate de agentul economic ;
Constituirea de fonduri de amortizare sau de rezerva intr-un cuantum mai mare decat cel justificat din punct de vedere economic micsorand in acest fel baza de impozitare;
Contribuabilul are posibilitatea de a exclude din masa impozabila cheltuielile legate de forta de munca de pregatirea profesionala a personalului, a sumelor platite pentru contractele de cercetare cu obiect in programele prioritare de interes national.
Evaziunea fiscala legala este actiunea contribuabilului de a ocoli legea recurgand la o combinatie neprevazuta de legiuitor , deci tolerata prin scapare din vedere. Aceasta nu este posibila decat prin depistarea de catre evazionist a unei lacune in cadrul legii, care apare ca urmare a aparitiei unei spete noi legal posibile.
Un exemplu: reprezentativ si bine cunoscut, în România, de utilizare a facilitatilor fiscale pentru sustragerea de la impozitare îl reprezinta procedeul înfiintari de societati în lant de catre acelasi patron sau grup de asociati, dupa ce o societate a acestora iesea din perioada de scutire de la plata impozitului pe profit.
– omisiuni în reglementarea unor impozite si taxe.
De exemplu, persoanele fizice autorizate în productia de bauturi alcoolice, în perioada 1993-1995, au fost omise din categoria subiectilor impozabili, combustibilul M si unele derivate ale motorinei nu au fost supuse accizarii, etc. O alta sursa importanta de evaziune fiscala licita, la îndemâna persoanelor fizice, a constituit-o neimpozitarea, pâna în 2004, a unor venituri realizate de acestea (veniturile realizate din vânzarile imobiliare, câstigurile de capital, veniturile ocazionale).
Prin urmare evaziunea fiscala licita va actiona ori de câte ori prin legile fiscale sunt lasate posibilitati de optiune, de exceptie de la regula, de omisiune, de interpretare în mai multe modalitati a legii, acolo unde exista exprimate facilitati fiscale, în anumite cazuri definite de lege, evaziunea licita fiind favorizata de existenta unei legislatii paralele pentru o firma, care îsi poate, astfel, reorganiza activitatea în asa fel încât sa profite de pe urma acesteia.
Aceasta forma a evaziunii fiscale poate fi evitata prin corectarea si îmbunatatirea cadrului juridic prin care a devenit posibila, însa, de multe ori, existenta unor interese politice, economice si sociale, determina tolerarea tacita a unor situatii evazioniste.
3.3. Evaziunea fiscală ilicită (frauduloasă).
Omul este nu numai conservator prin fire, ci și posesor al unui nivel de egoism,adică „să-mi fie mie bine, indiferent cum obțin acel bine”.
Așa se explică și modul de a interpreta evaziunea fiscală ca ceva firesc, ca cevanormal. I. Botea, în lucrarea amintită, spune cu eleganță: „…împreună cu caracterul egoistal omului, care privește cu ochi răi tot ceea ce i se ia prin constrângere, face ca„gândirea” evazioniștilor și, în consecință, evaziunea fiscală ca atare, să fie considerată,dacă nu legală, cel puțin „morală”, justificată”.
Evaziunea este rezultantă a comportamentului subiectului impunerii care se împotrivește, prin orice căi și mijloace, prelevărilor fiscale obligatorii,la dispoziția statului. Sigur că în funcție de categoria socială, de natura veniturilor lovitede impozit, de modul în care se stabilește mărimea materiei impozabile, de gradul deinstrucție a subiectului impunerii, depinde și paleta posibilităților și tehnicilor de eludarea fiscalității.
Din Legea 87 din 1994 privind combaterea evaziunii fiscale, se pot deduceformele prin care se manifestă evaziunea fiscală ilicită.
Frauda fiscala, (evaziunea fiscala frauduloasa) reprezinta o formă de eludare agravantă, fiind studiată, analizată, legiferată și sancționată, prin măsuri pecuniare și privative de libertate, ori de câte ori este depistată. Aceasta constă, deci, în ascunderea ilegala, totală sau partială, a materiei impozabile către contribuabili, în scopul reducerii sau eliminării obligațiilor fiscale ce le revin.
Evaziunea fiscală frauduloasă se prezintă sub urmatoarele forme:
a) evaziunea traditionalã (prin disimulare), care consta în sustragerea, partiala sau totala, de la plata obligatiilor fiscale, fie prin întocmirea si depunerea de documente incorecte, fie prin neîntocmirea documentelor cerute de legislatia în vigoare.
Evaziunea fiscala frauduloasa cuprinde o serie de procedee, cum ar fi:
realizarea unor declaratii fiscale false sau neîntocmirea acestora;
reducerea încasarilor, în scopul reducerii T.V.A. si a profitului impozabil, prin încasari în numerar fara chitante si vânzari fara factura;
cresterea dorita a cheltuielilor pentru a diminua profitul impozabil;
producerea și comercializarea de bunuri și servicii în mod fraudulos;
desfășurarea unor activități profesionale recompensate în mod clandestin (la negru);
scăderea valorii moștenirilor primite și a tranzacțiilor cu bunuri imobiliare, etc.
b) evaziunea juridicã,reprezintă ascunderea adevarată, natura a unui organism sau a unui contract (de exemplu, când un contract de asociere este transformat, în mod ascuns, într-un contract de munca, pentru ca beneficiarul acestuia sa obtina anumite avantaje din calitatea de salariat sau invers) pentru a scapa de anumite consecinte fiscale.
c) evaziunea contabilã, greu de identificat în practică, constă în a crea impresia unei evidențe contabile corecte, utilizând documente false, în scopul creșterii cheltuielilor, diminuarii veniturilor, reducerii profitului impozabil si, în consecinta, a obligatiilor fiscale datorate statului.
d) evaziunea prin evaluare, constă în diminuarea valorii stocurilor, supraestimarea amortismentelor si provizioanelor în scopul deplasarii profitului în viitor. Domeniile cele mai propice fraudei fiscale sunt comune tuturor tarilor, ele fiind reprezentate, în special, de activitatile tertiare (comertul si serviciile) si de constructii. Comertul detine, însa, primul loc în cadrul activitatilor generatoare de economie subterana. Frauda este extrem de extinsa în cazul veniturilor declarate de contribuabili, cum este cazul impozitului pe venitul global si a impozitului pe societate (pe profit). În cazul impozitelor retinute la sursa, precum si în cazul impozitelor locale, când administratia stabileste bazele de impozitare, posibilitatile de frauda sunt mai reduse.
Pe categorii de contribuabili, se considera ca cele mai mari posibilitati de fraudare le au contribuabilii care desfasoara activitati industriale si comerciale precum si cei care desfasoara activitatii libere (avocati, medici, arhitecti, etc).
Actele de evaziune fiscala frauduloasa prezinta numeroase aspecte dintre care, principalele se refera la:
sustragerea de la plata impozitelor printr-o înregistrare incorecta a operatiunilor economice
în actele contabile;
înfiintarea "companiilor fantoma" si conducerea de activitati evazioniste în numele
acestora;
distrugerea documentelor importante si a evidentelor contabile;
conducerea unor evidente contabile duble;
elaborarea si prezentarea unor date nereale, în balantele contabile;
nedeclararea anumitor activitati comerciale sau a unor surse de impozitare;
subzistenta unor activitati economice fara declararea subsidiarilor, punctelor de lucru si
antrepozitelor;
prezentarea de documente false privind operatiunile de import-export.
3.4.Frauda fiscala
Din Legea 87 din 1994 privind combaterea evaziunii fiscale, se pot deduceformele prin care se manifestă evaziunea fiscală ilicită și anume: neînregistrarea nedeclararea tuturor veniturilor realizate; a întregii averi obținute în scopul amputării,ascunderii unei părți din sau în totalitate a masei impozabile.
Alături de legea combaterii evaziunii fiscale se află Codul Fiscal și Codul deProcedură Fiscală, din conținutul cărora putem desprinde fapte și infracțiuni ce țin deevaziunea fiscală ilicită.Evaziunea ilegală se întâlnește în cazul activităților producătoare de venituriascunse, subterane; în neînregistrarea, respectiv nedeclararea întregii mase impozabile;supraevaluarea cheltuielilor aferente veniturilor obținute din activități la vedere, cuscopul diminuării, sustragerii unei părți din masa impozabilă; înregistrarea unor fluxuride venituri și cheltuieli și de încasări și plăți fictive, având ca finalitate diminuarea masei(veniturilor) ce intră sub incidența impunerii.Evaziunea fiscală ilegală se întâlnește în timp și spațiu. În spațiu începând cugranița, frontiera țării, la punctele vamale, pe drumurile interioare ale țării, la locul undese creează valoare adăugată, unde se desfășoară activități generatoare de venituri.Evaziunea fiscală ilicită, frauda fiscală este atât națională cât și internațională.
3.4.1 Frauda fiscală națională
Acest tip de frauda îmbracă diferite forme în funcție de maniera în care se produce:individuală (în perimetrul propriu al afacerii, organizației) artizanală, complexă sau industrială, prin persoanele implicate (fizice sau juridice) șiprocedeele complexe folosite pentru săvârșirea fraudei fiscale.
Rezultatul, finalitatea estesustragerea fizică, reală a obiectului impunerii în baza unor documente ce reflectăoperațiuni și fluxuri fictive, dar redate cu mare exactitate de către documentelecomerciale și de cele contabile (întocmirea unor declarații false, venituri mai mici celorreale, vânzări fără documente, cheltuieli alocate costurilor, dar neefectuate în realitate, orinefiind aferente veniturilor ci fiind în interesul managerilor, patronilor, documente deplată fictive, evidență dublă, etc.).Evaziunea complexă, industrială nu este numai de natură fiscală, ci și de naturăpenală. Ea se desfășoară sau se produce prin segmentarea acțiunii de comitere a faptei încadrul unei rețele ascunse, subterane în scopul acoperirii operațiunilor fictive. Un rol important în depistarea operațiunilor nereale revine experților contabili și auditorilorfinanciari care prin procedeele specifice auditului financiar.
Operațiile ce nu sunt conforme cerințelor normelor contabile și principiilor contabilitățiiîntre care cel al realității este important.Legea privind combaterea evaziunii fiscale consideră evaziune fiscală neplataobligațiilor fiscale către stat, către fondurile speciale. De exemplu, neonorarea la termen,cu regularitate a obligațiilor la fondul pentru asigurări sociale (protecție socială)generează deficite, generează incapacitatea fondului de a-și realiza menirea și pentru a nuse produce această nerealizare, bugetul statului alocă fonduri, sume importante, necesareacoperirii plăților spre beneficiarii acestui fond.Lipsa de voință în atenuarea evaziunii, prin neplată, din partea decidențilorlegislativi s-a materializat prin norme juridice care eșalonau datoriile către bugete saufondurile speciale, iar majorările de întârziere, penalizările se radiau dacă plățilereeșalonate erau efectuate potrivit graficului de plăți (de exemplu OG nr. 13/1996).
Astfel de reglementări induc inechitatea între contribuabili, care antrenează la rândul săuindisciplina în rândul plătitorilor.Înlesnirile la plată sunt o componentă a elementelor impunerii, având însă caracterconjunctural de excepție în scopul redresării și consolidării economice a unor entitățieconomice ce se află într-un dezechilibru temporar. Dar dacă starea este cea de faliment de durată. Mai este eficientă o asemenea intervenție fiscală a statului.
Deasemenea o alta forma de frauda fiscala care a fost utilizata de anumiti agenti economici privati, pana la introducerea impozitului forfetar in anu 2009,o reprezenta plata drepturilor salariale cuvenite anagajatilor,in baza unuor contracte de prestari servicii intre doua persoane juridice.In speta angajatul isi deschide o micro-intreprindere, pentru care platea un impozit de 3% pe cifra de afaceri si incheie un contract de prestari servicii cu anagajatorul, diferenta de aproximativ 54% (taxe si impozite aferente salariului ) nefiind virata bugetului de stat.De precizat ca, pentru a beneficia de serviciile medicale gratuite pe teritoriul national si de plata pensiei, „angajatul” isi putea plati impozitele datorate bugetului asigurarilor sociale si de stat.Motivatia acestor inginerii financiare o reprezinta fiscalitatea foarte mare la nivelul Romaniei atat angajatorul cat si angajatul trebuind sa plateasca in anu 2011, aproximativ 113 taxe si impozite.
3.4.2 Frauda fiscala la regimul T.V.A
Aplicarea eronata a regimului deducerilor.Astfel de abateri sau constatat la agentii economici care realizeaza atat operatiuni supuse taxei pe valoarea adaugata, cat si pe operatiuni scutite,prin nerespectarea prevederilor in ce privste calcularea raportului in care participa bunurile si serviciile la realizarea operatiunilor impozabile si influentarea in acest mod a taxei pe valoarea adaugata deductibila.Sunt cazuri in care se fac deduceri de faza pe valoarea adaugata pe baza de documente nelegale.S-au constata situatii de de duceri duble ca urmare a inscrieirii repetate a unor facturi in jurnale de cumparaturii si chiar deducerii de taxa pe valoarea adaugata din documente apartinand altor societati.
Necuprinderea unor operatii ce intra in sfera taxei pe valoarea adaugata in baza de calcul a taxei pe valoarea adaugata a tuturor facturilor.
Aplicarea eronata a cotei 0 pentru operatiunile de export, in cazul operatiunilor derulate prin intermediari care efectueaza operatiuni de export in nume propriu.
Sustargerea de la plata taxei pe valoarea adaugata aferenta importului de bunuri prin prezentarea in seama a unor acte fictive de donatie,de la parteneri externi,in loc de acte de cumparare,precum si neincluderea in deconturi a taxei pe valoarea adaugata amanata la plata in vama.
Emiterea de chitante fara ca agentul economic sa fie platiror si fara sa inregistereze si sa vireze taxa pe valoarea adaugata in evidenta contabila.
Neinregistrarea sau utilizarea defectuoasa a formularisticii tipizate, cu inregistrari incomplete in jurnale sau inregistrari repetate in jurnalele de cumparari, facturi pierdute,amanarea intocmirii facturilor fiscale in scopul amanarii platii taxei pe valoarea adaugata, necuprinderea in baza de calcul a tuturor elementelor din factura (ambalaj, cheltuieli de transport etc.)
Necalcularea de catre bancii a taxei pe valoarea adaugata aferenta veniturilor obtinute din valorificarea bunurilor gajate.
Sustaragerea de la plata taxei pe valoarea adaugata prin declararea unor importuri ca fiind temporare.
Erori de calcul.
3.4.3 Frauda fiscala in domeniul produselor accizabile
Necuprinderea in baza de impozitare a tuturor sumelor impozabile;
Utilizarea unor cote de accizare inferioare celor legale;
Neincluderea accizelor in pretul de vanzare a produselor pentru care se datoreaza accize(bijuterii vandute prin consignatii, bauturi alcolice cumparate de la pariculari etc.);
Neevidentiere in contabilitate a oligatiei de plata a accizelor;
Producerea de produse accizabile in afara antrepozitelor fiscale autorizate.
A)Produse din tutun
Importul sub acoperirea unor firme „fantoma” de la care nu s-au putut incasa taxele si impozitele datorate statului urmata de comercializarea ilegala pe piata interna;
Comercializarea tigarilor declarate in tranzit vamal;
Prelucrarea si productia clandestina de tigari contrafacute in fabrici legale sau ilegale;
Comercializarea ilegala a tigarilor nemarcate sau marcate cu timbre false;
Lichidarea fictiva a stocurilor de tigari din magazinele duty-free.
Comercializarea de tigarete contrafacute fabricate in tarile vecine si transportarea catre piata din Romania ori fabricate in Romania, in laboratoare clandestine, cu ajutorul mijloacelor fixe:
Achizitionate din exterior , in urma importurilor efectuate din Republica Moldova si Rusia a utilajelor dezafectate din fostele fabrici de tigarete de pe teritoriul celor doua tari;
Achizitionate din interior in urma reorganizarii S.N.T.R si a personalului indisponibilizat de la aceasta socitate
Comercializarea de tigarete contrafacute fabricate ilicit in cadrul fabricilor autorizate pe teritoriul tarii, in paralel cu productia licita.
B)Alcool si bauuri alcoolice
Necalcularea accizelor aferente modificarii concentratiei alcoolice;
Achizitionarea de alcool etilic sau alte distilate vrac din alte locuri decat antrepozitele autorizate;
Producerea de alcool din materii prime primite spre prelucrare (porumb), cu plata contravalorii, sub forma de uium retinut din productia realizata;
Sustragerea de la plata accizelor prin schimbarea cantitatii produselor alcoolice in facturile de import ;
Comercializarea de bauturi alcoolice utilizand in acest scop banderole de tinute fara drept;
Utilizrea de banderole de marcare falsificate aduse fie din strainatate , fie produse in tipografii din Romania, fiind ulterior utilizate de aceleasi persoane care produc si comercializeaza bauturile la negru;
Comercializarea bauturilor alcoolice fara banderole de marcare;
Distribuirea de produse marcate corespunzator, ocazie cu care la destinatiei se deslipesc banderolele de marcare de catre delegatii sau agentii de vanzari ce sunt inapoiate producatorului in vederea reutilizarii acestora.
Ulterior, produsele astfel marcate sunt comercializate in baza aceluiasi aviz de insotire a marfii sau factura sau fara documente de provenienta.
Crearea de plusuri in gestiunea de alcool etilic prin folosirea unei concentratii de alcoool sub cea indicata pe eticheta, plusurile fiind ulterior utilizate pentru producerea de bauturi alcolice;
Utilizarea ca materie prima de alcool tehnic , urmata de folosirea unor etichete apartinand unor producatori autorizati in vederea comercializarii rapide a acestora;
In acest sens, infracorii folosesc drept complici agenti de vanzari sau delegati ai producatorilor autorizati care, in schimbu unor foloase materilale consistente distribuie odata cu produsul original si produsele contrafacute , mai ales ca exista o cere din partea beneficiarilor de produse de acest gen fara documente de provenienta.In ultima perioada se constata o crestere a acestui fenomen in mediul rural unde exista un numar mare de carciumi, controalele sunt mai rare ca urmare a starii de trai precare, iar consumul produselor vrac la suta de grame sau litru de catre o parte din populatie este ridicat.
Declararea ca pierdute, furate, distruse in incendii a banderolelor de marcare originale si apoi utilizarea sau comercializarea la negru acestora;
Utilizrea alcoolului achizitioanat legal in producerea bauturilor alcoolice care ulterior sunt vandute la negru, iar apoi administratorul declara la directia Monopol din cadrul Directiei Generale a Finantelor Publice pierderi pe fluxul de productie sau din bazinele de stocare ca urmare a neetansietatii unor garnituri;
Creearea de plusuri de alcool prin instalarea de canale, robineti,furtunuri, tevi, etc; inaintea controalelor, fapt ce permite sustragerea de la inregistrare a unor mari cantitati din productia realizata;
Achizitionarea de bauturi alcoolice produse in diverse gospodarii individuale care ulterior sun imbuteliate in antrepozite fiscale si comercializate in paralel cu bauturile alcoolice autentice;
Reutilizarea unor recipiente apartinand unor producatorii celebrii de bauturi alcoolice pentru contrafacerea produselor comercializate de acestia in vederea ascunderii contrafacerii cu ocazia verificarii elementelor de siguranta;
Introducerea prin micul trafic in tara, in special din Republica Moldova, de bauturi alcoolice distilate contrafacute si comercializarea lor clandestina cu complicitatea unor distribuitori sau persoane fizice autohtone;
Folosirea in procesul de productie al bauturilor alcoolice a unor cantitati de alcool, care au fost scazute din contabilitate cu sarze de incercare la punerea in functiune a unei linii de productie sau dupa efectuarea de reparatii.
3.4.4 Frauda fiscala in legatura cu alte impozite si taxe datorate bugetului de stat si bugetelor locale de catre contribuabilii persoane juridice.
Evidentierea in contabilitate a unor cladirii la valori inferioare celor reale;
Nedepunerea la organele fiscale a declaratiilor privind cladirile aflate in posesie si a terenurilor detinute sau aflate in administrarea agentilor economici;
Declararea unor date eronate neactualizate sau nesincere in ce priveste impozitul pe cladiri taxa asupra mijloacelor de transport si taxa pentru folosirea terenurilor propritate de stat;
Neconstituirea si nevirarea impozitului pe dividente, calcularea eronata a acestuia;
Neretinerea impozitului pe dividente aferent avansurilor acordate in cursul anului, care dupa repartizarea profitului si aprobarea bilantului au avut destinatia de dividente.
3.4.5 Frauda fiscala in legatura cu alte impozite si taxe datorate bugetului de stat si bugetelor locale de catre contribuabilii persoane fizice.
Neinregistrarea la administratiile financiare a contractelor de inchiriere pentru bunurile mobile si imobile precum si neplata impozitelor datorate;
Inregistrarea contractelor de inchiriere pentru bunurile mobile si imobile cu valori nereale;
Munca la negru;
Nedeclararea in vederea sustragerii de la plata TVA a veniturilor realizate ca urmare a vanzarii de imobile construite in nume propriu cu destinatie de locuinta multipla sau birouri.
CAPITOLUL 4
INFRACȚIUNI DE EVAZIUNE FISCALĂ
4.1. Ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile (art.9 ali.1) lit.a)
Norma de incriminare
Conform art.9 alin.1 lit.a, din lege, constituie infracțiune de evaziune fiscală și se pedepsește cu inchisoare de la 2 la 8 ani și interzicerea unor drepturi, ascunderea bunului ori a sursesei impozabile sau taxabile în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.
Obiectul infracțiunii
Obiectul juridic este reprezentat de colectarea taxelor și impozitelor.La această infracțiune nu există obiect material .
Subiect activ al acestei infracțiuni poate fi orice persoană fizică sau juridică care acționează în numele sau în interesul contribuabilului, ori în realizarea obiectului de activitate al acestuia,în funcție de obligațiile instituite în sarcina sa prin lege sau contract.
Subiect pasiv este statul sau după caz, unitatea administrativ –teritoriala la bugetul căruia se colecteză taxele și impozitele aferente .
Latura obiectiva
Elementul material constă în ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile.După cum se poate observa , elementul material este unul foarte general, astfel încat în practică, modalitatea de comitere a acestei infracțiuni se poate prezenta sub diferite forme.
Atunci când contribuabilul are obligația de a declara veniturile sau bunurile supuse impozitarii, nedeclararea acestora reprezintă o formă de ascundere a bunului ori a sursei impozbile sau taxabile. Deasemenea, atunci când contribuabilul are obligația de a consemna în anumite documente justificative sau de a înregistra în documentele de evidentă contabilă operațiunile economice desfasurate, neintocmirea documentelor ori neevidentierea tuturor operatiunilor reprezintă o forma de ascundere a bunului ori a sursei impozabile ori taxabile . O altă formă de ascundere a bunului sau a sursei impozabile sau taxabile este și sustragerea de la controlul vamal a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal în scopul de a nu plăti taxe vamale. Din acest motiv, în practică infracțiunea prevăzută de art.9 alin.1 lit a din legea nr. 241/2005 a fost reținuta în concurs ideal cu alte infracțiuni care sancționau diferite modalități de ascundere a bunului ori a sursei impozabile sau taxabile.
Un exemplu relevant in acest sens este Decizia I.C.C.J nr .17 din 18.11.2013 prin care a fost admis recursul in interesul legii formulat de Colegiul de conducere al curții de apel Bacău și în consecință, s-a stabilit ca „Fapta de a detine in afara antrepozitului fiscal produse accizabile supuse marcarii, fara a fi marcate sau marcate necorespunzator ori cu marcaje false, peste limitele prevazute de lege, cunascand ca acestea provin din contrabanda constituie infractiunea prevazuta in art. 270 ali.(3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al Romaniei”.
Inalta Curte de Casatie si Justitie pentru solutionarea prezentului recurs in interesul legii, sa stabilit termen de judecata la 18.11.2013, data la care completul competent sa judece recursul in interesul legii formulat de procurorul general al Prchetului de pe langa Inalta Curte de Csatie si justiei a retinut dosarul in pronuntare asupra recursului in interesul legii stabilind urmatoarele:
Art.9 (1) lit.a din Legea nr. 241/2005 incrimineaza fapta de evaziune fiscala, constand in ascunderea bunului ori a sursei impozabile ori taxabile, savarsita in scopul sustragerii de la implinirea obligatiilor fiscale.
Potrivit art. 270 alin. (3) Codul Vamal , sunt asimilate infractiunii de contrabanda si se pedepsesc potrivit ali.1 al aceluiasi articol colectarea detinerea producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea si vanzarea marfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscand ca provin din contrabanda sau sunt destinate savarsirii acesteia. Infactiunea din Codul fiscal, prevazuta de art 296 alin.1 lit 1, consta in detinerea de catre orice persoana in afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul Romaniei a produselor acizabile supuse marcarii, potrivit titlului VII, fara a fi marcate sau marcate necorespunzator ori cu marcaje false peste limita a 10000 de tigarete si se sanctioneaza cu inchisoare de la 1 an la 4 ani .
Pentru combaterea evaziunii fiscale legiuitorul a incriminat in mod general sustragerea de la plata taxelor si impozitelor in legea nr 241/2005, si respectiv a incriminat in alte legi speciale modalitati concrete de sustragere de la plata taxelor infractiunile din aceste legi constituind forme specifice de evaziune fiscala.
Ascunderea platii taxelor datorate este, asadar, incriminata atat in Codul fiscal cat si in legea nr. 241/2005 respectiv in Codul Vamal . Astfel, infractiunea din Codul Fiscal art.296 ali.(1) lit.1, detinerea de bunuri acizabile in afara antrepozitului fiscal este un act preparator al evaziunii fiscale incriminat distinct .Aceasta situatie se refera la depozite clandestine de produse accizabile rezultate din producerea fara forme legale sau scoaterea din antrepozite fiscale fara forme legale a unor produse supuse acizarii .Daca provenientaa acestor bunuri este contrabanda se va retine numaia aceasta infractiune art.270 Cod vamal, in continutul sau alin .3 intrand si depozitarea bunurilor accizabile sustrase de la controlul vamal.
Evaziunea fiscală reprezintă incriminarea generală în cazul omisiunii plătii taxelor și impozitelor cu privire la bunuri aflate pe teritoriul Romaniei, iar infractiune de contrabanda reprezinta o infractiune complexa cu privire la omisiune platii acelorasi taxe si impozite daca bunurile au fost intrduse in tara in mod fraudulos .
Contrabanda reprezinta astfel o norma complexa de incriminare a unei modalitati specifice de sustragere de la plata taxelor si anume prin introducerea bunurilor cu incalcarea regimului juridic al frontierei. Obiectul juridic al infractiunii de evaziune fiscala este diferit de cel al infractiunii de contrabanda doar prin faptul ca in cazul infractiunii de contrabanda se apara si regimul frontierei de stat nu numai regimul administrarii impozitelor, taxelor, contributiilor si altor sume datorate bugetului general consolidat.
Obiectul juridic al infractiunii de contrabanda este diferit de cel al infractiunii de detinere de bunurii accizabile in afara antrepozitului fiscal, fara a fi marcate ori marcate necorespunzator sau cu marcaje false peste limita a 10000 de tigarete doar prin faptul ca in cazul infractiunii de contrabanda se apara si regimul frontierei de stat, nu nu numa regimul administrarii impozitelor , taxelor, contributiilor si altor sume datorate bugetului general consolidat.
Astfel obligatiile fiscale definite de legea nr.241/2005 in art.2 lit.e obligatiile fiscale sunt obligatiile prvazute de codul fiscal si de codul de procedura fiscala includ taxele vamale prevazute de Codul vamal. Txele vamale sunt incluse in codul de procedura fiscala, in art.1alin.2 prevazandu-se ca prezentul cod se aplica si pentru administrarea drepturilor vamale, iar in art.2 alin.2 ca prezentul Cod constituie procedura de drept comun pentru administrarea impozitelor taxelor, contributiilor si altor sume datorate bugetului general consolidat.
TVA si accizele intra in bugetul general consolidat al Romaniei
Obiectul juridic complex al infractiunii de contrabanda apare ca evident prin compararea infractiunilor prevazute in art.1 ali.1 din O.U.G. nr. 105/2001 privind frontiera de stat a Romaniei si infractiunile din codul vamal. Astfel, art.1 alin . 1 din O.U.G. nr .105/2001 prevede ca prin infractiune de frontiera se intelege fapta prevazuta de lege ca infractiune, savasita in scopul trecerii ilegale peste frontiera de stat a persoanelor, mijloacelor de transport, marfurilor sau altor bunuri, iar art.8 alin.4 din O.U.G. nr 105/2001, ca trecerea frontierei de stat a mijloacelor de transport marfurilor si altor bunuri se face cu respectarea legilor care reglementeaza regimul vamal.
Ambele infractiuni presupun o conduita ilicita comuna, descrisa ca atare in elementul material din continutul constitutiv.
Elementul material al infractiunii de contrabanda consta in introducerea sau scoaterea din tara prin orice mijloace a bunurilor sau marfurilor, prin alte locuri decat cele stabilite pentru control vamal .
Elementul material a infractiunii de evaziune fiscala prevazuta in art.9. ali.1. lit.a din Legea nr. 241/2005 constand in ascunderea bunului sau a sursei impozabile sau taxabile se realizeaza prin detinerea bunurilor cunoscand ca provin din contarabanda deci ca au fost sustrase de la control vamal.
Contrabanda, reprezinta astfel o infractiune complexa , prin care se incrimineaza o modalitate specifica de sustragere de la plata taxelor si anume prin introducerea sau detinerea bunurilor( ata a produselor acizabile, cat si acelor care nu sunt purtatoare de acize care au intrat in tara cu incalcarea regimului juridic al frontierei).
Incalcarea regimului vamal prin omisiunea declararii la frontiera (primul birou vamal) a bunurilor provenind din afara Uniunii Europene este dupa caz, un act preparator al evaziunii fiscale sau un act consumat de evaziune fiscala, motiv pentru care retinerea infractiunii de contrabanda art.270 Codul Vamal numai poate face incidente prevederile art.9 din Legea nr. 241/2005 elementul material al evaziunii fiscale , ca si scopul savarsirii infractiunii (obtinerea unor avantaje patrimoniale prin neplata sumelor datorate ca obligatii fiscale) fiind incluse in elementul material si scopul infractiunii de contrabanda.
Un exemplu practic cre este analizat din perspectiva dispozitiilor legale:
Astfel de la 1.10.2013, o persoana este depistatat de organele de politie in afara antrepozitului fiscal, 20 de baxuri cu tigari (200.000 tigarete) , marca V nemarcate.In plus, in cursul cercetarilor se dovedeste faptul ca tigarile au fost introduse in tara prin contrabanda iar persoana depistata cunostea faptul ca tigarile provin din contrabanda.La importul tigarilor, persoana este obligata sa plateasca taxe vamale, accize si TVA.
Prin urmare , prejudiciul creat bugetului de stat prin comiterea infractiunii de contrabanda asimilata, prevazuta in art.270 alin.3 din Codul vamal, este alcatuit din taxe vamale, accize si TVA. In schimb la infractiunea prevazuta de art.296 ali.1 lit.1 din Codul Fiscal prejudiciul este alcatuit doar din accize.
Practic prejudiciul retinut la infractiunea prevazuta de art.296 alin.1 lit.1 Codul Fiscal reprezinta o parte din prejudiciul obtinut la infractiunea prevazuta de art.270 alin.3 Codul vamal, respectiv aceea componenta reprezentata de accize.
Taxele vamale si TVA sunt calculate in functie de valoarea in vama a marfurilor valoare determinata conform art.56-59 din Codul vamal. In schimb, pentru tigarete accizele sunt calculate fara a se tine seama de valoarea marfurilor in vama, conform art.177 din Codul fiscal.In acest sens art.177 din Codul Fiscal prevede urmatoarele:
Pentru tigarete, acciza datorata este egala cu suma dintre acciza specifica si acciza ad valorem.
Aciza ad valorem se calculeaza prin aplicarea procentului legal a supra pretului de vanzare cu amanuntul al tigaretelor eliberate pentru consum, procent prevazut in anexa nr.6
Acciza specifica exprimata in echivalent euro/1000 de tigarete se determina anual, pe baza pretului mediu ponderat de vanzare cu amanuntul, a procentului legal aferent accizei ad valorem si a accizei totale al carei nivel este prevazut in anexa nr.6.
Aceasta acciza specifica se aproba prin Hotarare a Guvernului la propunerea Ministerului Finantelor Publice.H.G. se publica in monitorul oficial al Romaniei, partea I cu cel putin 15 zile inainte de intrarea in vigoare a nivelului accizei totale.
Aciza datorata determinata potrivit alin.1 nu poate fi mai mica decat nivelul accizei minime exprimate in echivalent euro/1000 de tigarete prevazute in anexa nr 6.
Pentru anul 2013 in anexa nr.6 din Codul fiscal este prevazut un procent de 19% pentru calculul accizei ad valorem.
Acest procent de 19 % se aplica asupra pretului de vanzare cu amanuntul declarat de importatorul – distribuitorul autorizat care, pentru marca de tigari V. Incepand cu 30.08.2013, este de 12,30 lei pentru un pachet de tigari.
Prin urmare acciza ad valorem, pentru 200.000 de mii de tigarete(10.000 pachete), marca V. Va fi de 23.370 lei (10.000 x 12,30 lei = 123.000 lei x 19% = 23.370 lei).
Conform H.G.nr. 50/2013 nivelul acizei specifice exprimata in echivalent euro/1000 tigarete, prevazuta in coloana 2 din anexa 6 la Titlul VII „Acize si alte taxe speciale” din legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si complectarile ulterioare, este de 56,71 euro pentru 1000 tigarete.
Astfel fiind, pentru 200.000 mii de tigarete (10.000) pachete marca 5 acciza specifica va fi de 11.342 euro (200.000 mii de tigarete) pentru( 1000 = 200 x 56,71 euro = 11.342 euro.)
Potrivit art.218 din Codul fiscal valoarea in lei a accizelor stabilite in echivalent euro pe unitatea de masura se determina prin transformarea sumelor exprimate in echivalent euro pe baza cursului de schimb valutar stabilit in prima zi lucratoare a lunii octombrie din anul precedent, publicat in jurnalul oficial al Uniunii Europene.
Chiar daca obligatia de plata a taxelor vamale isi are izvorul in codul vamal iar obligatia de palta a acizelor si a TVA in Codul Fiscal, toate aceste impozite si taxe se platesc la momentul importului.Cnd se sustrage de la controlul vamal faptuitorul se sustrage, in acelasi timp, atat de la plata taxelor vamale, cat si de la plata TVA si a accizelor.
Dca faptuitorul este depistat in momentul in care incearca sa introduca in tara marfuri accizabile, fie prin alte locuri decat cele stabilite pentru control vamal, fie prin punctul de control vamal, dar prin sustragere de la control in sarcina acestuia va fi retinuta infractiunea de contrabanda prevazuta de art.270 alin.1 sau 2 din Codul vamal dupa caz , si va fi obligat sa plateasca taxe vamale, TVA si accize.
Acelasi tratament i se aplica si celui care este depistat pe teritoriul Romaniei (dupa punctul de control vamal) detinand in cunostinta de cauza, marfuri care provin din contrabanda astfel incat fapta acestuia va fi incadrata in infractiunea de contrabanda asimilata, prevazuta de art.270 alin.3. din Codul vamal, si va fi obligat sa plateasca taxe vamale, TVA si accize.
4.2. Desfasurarea de activitati neautorizate constituie evaziune fiscala.
Sunt foarte multe situatii in care diferite persoane desfasoara activitatii economice fara afi inregistrate si autorizate ca persoane fizice autorizate, intreprinderi individuale ori intreprinderi familiale, sau fara a constituii in acest sens o societate.Dca nu este inregistrat in registrul comertului si , implicit, la oraganele fiscale, cu siguranta nu o sa declare la oraganele fiscale veniturile realizate din operatiunile economice desfasurate.Drept urmare, este evident ca, prin neinregistrarea la registrul comertului si la oraganele fiscale, persoana se sustrage de la indeplinirea obligatiilor fiscale.
In reglementarea anterioara potrivit art. 11 alin.1 lit.a din Legea nr. 87/1994, constituia infractiune de evaziune fiscala sustragerea de la plata obligatiilor fiscale prin neinregistrarea unor activitati pentru care legea prevede obligatia inregistrarii sau prin exercitarea de activitati neautorizate , in scopul obtinerii de venituri.
In actuala reglementare, nu mai este incriminata expres sustragerea de la plata obligatiilor fiscale prin neinregistrarea unor activitati pentru care legea prevede obligatia inregistrarii sau prin exercitarea de activitati neautorizate, in scopul obtinerii de veniturii.
De exemplu:
Sa presupunem ca avem doua persoane ca avem doua persoane care desfasoara activitati economice, din care una este inregistrata la registrul comertului si la oraganul fiscal, iar cealalta nu. Niciuna din cele doua persoane nu emite facturi sau bonuri fiscale pentru operatiunile economice efectuate.
In aceasta situatie, persoana care sa inregistrat la registrul comertului si la oraganul fiscal nu poate fi sanctionata mai sever decat cea care nu sa inregistrat.
Cu alte cuvinte, nu putem retine infractiune in cazul persoanei in care este inregistrata la registrul comertului si la oraganul fiscal, iar la cealalta nu.
Drept urmare, si intr-un caz si in celalalt sanctiunea va fi aceeasi.
Astfel, in situatia operatorilor economici care efectueaza livrari de bunuri cu amanuntul, precum si prestari de serviciu direct catre populatie, neemiterea facturii sau a bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri, facturi cu o valoare inferioara celei reale, precum si emiterea facturii bonului fiscal , continand date eronate constituie contraventie.
In schimb in cazul livrarilor cu ridicata, fapta mai sus mentioanata va fi considerata infractiune de evaziune fiscala , prevazuta de art.9 alin.1 lit.b ori lit.c din Legea nr.241/2005, dupa cum este vorba despre neemiterea facturii, emiterea de facturi cu o valoare inferioara celei reale, ori emiterea facturii continad date eronate.
Toate infractiunile prevazute de art.9 din alin.1 din Legea nr. 241/2005 sunt savarsite in scopul sustragerii de la indeplinirea obligatiilor fiscale.
Potrivit art.14 din Legea nr. 241/2005, in cazul in care, ca urmare a savarsirii unei infractiuni, nu se pot stabili, pe baza evidentelor contribuabilului, sumele datorate bugetului general consolidat, acestea vor fi determinate de organul competent potrivit legii prin estimare in conditiile Codului de procedura fiscala.In aplicarea art.67 C proc. Fisc. Op. ANAF nr. 3389/ 2011 arata urmatoarele:
Pentru estimarea bazei de impunere organele de inspectie fiscala vor identifica acele elemente care sunt cele mai apropiate situatiei defapt fiscale
Stabilirea bazei de impunere se va face prin estimarea atat a veniturilor, cat si a cheltuielilor aferente acestuia.
Valoarea estimata a bazei de impunere va fi utilizata pentru stabilirea impozitelor, taxelor sau contributiilor, precum si a eventualelor diferente ale acestora datorate bugetului general consolidat al statului.
In scopul stabiliri prin estimare a bazei de impunere, oraganele de inspectie fiscala pot folosi urmatoarele metode:
Metoda sursei si cheltuirii fondurilor;
Metoda fluxurilor de trezorerie;
Metoda marjei;
Metoda produsului serrviciului si volumului;
Metoda patrimoniului net.
Situatiile in care oraganele fiscale efectueaza verificari la diferite societati si constata ca nu functioneaza la sediul social declarat, astfel incat nu pot fi verificate documentele de evidenta contabila.
Organele fiscale constata ca societatea nua adepus la oraganele competente declaratiile fiscale. Prin urmare,oraganele fiscale incearca sa indentifice cumva operatiunile economice desfasurate de societate, efectuiand verificari la clienti, ridicand extrasele de cont de la banci.
Prin urmare pot exista mai multe situatii:
Oraganele fiscale indentifica de exemplu trei clienti si constata ca societatea a emis catre acestia facturi de livrare marfuri in valoare toatala de 245000 lei din care TVA colectata in cuantum de 45000 lei .
Practic pe baza facturilor emise de catre cei trei clienti, organele fiscale constata ca societatatea a realizat venituri impozabile in cuntum de 200000 lei , plus TVA colectat in cuntum de 45000 lei stabilit astfel in sarcina societatii urmatoarele sume de plata:
45000 lei cu titlul de TVA de plata
17000 lei cu titlu de impozit profit( 200000 x 16 %)
Dupa cum se poate observa, organele fiscale nu au luat in calcul cheltuieli deductibile la stabilirea profitului si a impozitului pe profit si nici TVA deductibila la stabilirea TVA de plata, desi potrivit O.p ANAF nr 3389 /2011 stabilirea bazei de impunere se face prin estimarea atat a veniturilor, cat si a cheltuielilor aferente acestora.
4.3. Lipsa marfurilor din stoc- evaziune fiscala
Agentii economici cumpara marfuri pe baza de factura, pe care le inregistraza in documentele de evidenta contabila, insa, ulterior, vand acele marfuri fara factura. Din moment ce nu se intocmeste factura respectiva livrare de marfuri nu este inregistrata in documentele de evidenta contabila, astfel incat nu se procedeaza la scoaterea din evidenta a marfurilor vandute.
Prin urmare desi scriptic marfurile apar in stoc, in fapt acestea nu se mai afla in stoc. L a controlul efectuat de organele fiscale se constata astfel lipsa marfurilor din stoc.Ca justificare, agentii economici invoca faptul ca marfurile sau degradat si au fost nevoiti sa le arunce. In realitate insa marfurile nu sau degradat ci au fost vandute fara factura. De cele mai multe ori oraganele fiscale nu pot sa dovedeasca ca marfurile nu au fost degradate, ci au fost vandute fara factura, legiuitorul a prevazut la art. 128 alin 4 lit.d Codul fiscal faptul ca este asimilata unei livrari de bunuri efectuata cu plata si situatia bunurilor constatate lipsa din gestiune, cu exceptia celor la care se face referire la alin.8 lit.a , c respectiv:
Bunurile distruse ca urmare a unor calamitati naturale sau a unor cauze de forta majora, precum si bunurile pierdute sau furate, dovedite legal, astfel cum sunt prevazute prin norme;
Bunurile de natura stocurilor degradate calitativ, care nu mai pot fi valorificate , precum si activele corporale fixe casate, in conditiile stabilite prin norme;
Perisabilitatile, in limitele prevazute prin lege H.G.nr. 44/2004, pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal prevedea;
Astfel fiind daca agentul economic nu dovedea faptul ca lipsa marfurilor este justificata de vreuna din situatiile prevazute de art.128 alin.8 lit a,c Cod Fiscal ( au fost distruse sau degradate calitativ), lipsa marfurilor era considerata ca fiind o livrare asimilata de bunuri si acesta era obligat sa plateasca TVA (acest art. De lege opera ca o prezumtie legala, se prezuma faptul ca marfurile au fost vandute.)Mai mult in masura in care, pentru acele marfuri, nu au fost incheiate contracte de asigurare cheltuielile cu marfurile erau considerate nedeductibile.
De exemplu:
La 15.01.2012, SC. ALFA SRL achizitioneaza marfuri in valoare de 124000 lei din care TVA in cuantum de 24000 lei .
La 15.02.2012, se efectueaza un control de catre organele fiscale, ocazie cu care se constata ca marfurile lipsesc din stoc, iar agentul economic nu dovedeste cu documente legale faptul ca marfurile au fost distruse ori degradate si prin urmare, numai pot fi valorificate (introduse in circuitul economic).
Intr-o astfel de situatie, lipsa marfurilor din stoc era considerata o livrare asimilata de bunuri, fapt care atragea plata TVA
Inregistrarile contabile sun urmatoarele:
a) Achizitia marfurilor
% = 401 124000
371 100000
4426 24000
b) Scoaterea din evidenta a marfurilor in momentul in care se constata lipsa acestora
607 =371 100000
c) Trecerea pe cheltuieli a TVA nedeductibila
635 = 4426 24000
d) Inregistrarea TVA colectata
635 = 4427 24000
Sunt nedeductibile urmatoarele cheltuieli:
• Cheltuieli cu TVA nedeductibila ;
• Cheltuielile cu marfurile;
• Cheltuiala cu TVA ;
• Colectata este o cheltuiala deductibila.
Drept urmare, pentru lipsa din stoc a marfurilor in valoare totala de 124000 lei din care TVA in cuantum de 24000, agentul economic avea de plata suma de 24000 cu titlul de TVA colectata.In plus la calculul impozitului pe profit, agentul econiomic nu putea sa isi deduca suma de 19840 lei, reprezentand cheltuieli cu marfurile, fapt care putea sa atraga, in situatia in care veniturile impozabile depaseau cheltuielile totale, plata unui impozit pe profit suplimentar in cuntuum de 19840 lei (100000 + 24000) x 16 %. Prin O.G. nr. 15/2012 incepand cu data de 1.01.2013, au fost abrogate insa prevederile art.128 alin. 4 lit.d si alin.8 lit a –c Cod fiscal.Lipsa din stoc a marfurilor nu mai este considerata in mod expres, in baza unui anumit text de lege ca fiind o livrare asimilata de bunuri.
Potrivit art.6 alin.1 din Legea nr. 82/1991, republicata, orice operatiune economico- financiara efectuata se consemneaza in momentul efectuarii ei intr-un document care sta la baza inregistrarilor in contabilitate, dobandind astfel calitatea de document justificativ.In plus potrivit art.65 alin.1 Codul de procedura fiscala contribuabilul are sarcina de a dovedi actele si faptele care au stat la baza declaratiilor sale si a oricaror cereri adresate organului fiscal. Din prevederile art.6 alin. 1 Legea nr 82/ 1991 republicata si art.65 alin.1 Codul de procedura fiscala rezulta faptul ca agentul economic este obligat sa intocmeasca un document (proces verbal, nota de constatare).
Aceste documente dobandesc calitatea de documente justificative si cu ajutorul lor, agentul economic poate dovedi faptul ca marfurile sau deteriorat ori au fost distruse, scotand astfel din evidentele contabile acele marfuri.
In lipsa acestor documente justificative, deducem ca lipsa marfurilor trebuie tratata in continuare ca o livrare de bunuri efectuata cu plata, cu toate consecintele care decurg de aici. Astfel in primul rand agentul economic va fi obligat sa colecteze si sa plateasca TVA daca este inregistrat in scopuri de TVA sau daca, eventual , sunt intrunite conditiile pentru a se inregistra in scopuri de TVA. Intr-o astfel de situatie organu fiscal este abilitat in baza art. 67 Codul de procedura fiscala sa estimeze si sa stbileasca, in plus si impozitul pe venit sau dupa caz, pe profit datorat de agentul economic pentru veniturile realizate din valorificarea marfurilor gasite lipsa din gestiune.
CAPITOLUL 5
OBIECTIVE SI POSIBILITATI DE COMBATERE A EVAZIUNI FISCALE
5.1. Masurile de prevenire si combatere a evaziunii fiscale
Pentru multi analisti, evaziunea fiscala este una din bolile societatilor moderne, alaturi de economia subterana, coruptie si altele, iar pentru altii este o atitudine, o manifestare a democratiei.
În studiul fiscalitatii un aspect ce trebuie luat în considerare este înclinatia contribuabilului spre evaziunea fiscala. Cu cât aceasta înclinatie este mai mare, cu atât va fi înregistrata o pierdere mai mare din partea statului. În perioada actuala evaziunea fiscala reprezinta un fenomen de proportii, cu implicatii reale si alarmante în viata economico – sociala.
Masurile de combatere a evaziunii fiscale trebuie sa actioneze în urmatoarele domenii: legislativ, administrativ si educational.
În domeniul legislativ se urmareste elaborarea unei legislatii fiscale corespunzatoare, clare, concise, stabile si concrete. De asemenea este necesara eliminarea reducerilor si deducerilor care dau nastere unor interpretari multiple.
Din punct de vedere administrativ, masurile presupun crearea unui sistem informational complex si operativ, asigurarea structurilor si instrumentelor administrative adecvate combaterii eficiente a evaziunii fiscale, precum si formarea de specialisti cu o moralitate si un profesionalism impuse de formele si dimensiunile evaziunii fiscale.
Sub aspect educational, se urmareste asigurarea conditiilor necesare educatiei contribuabililor în sensul respectarii legislatiei fiscale si chiar motivarea contribuabililor prin stimulente în aceste sens.
Aria destul de larga în care se manifesta evaziunea fiscala în tara noastra pune în fata organelor de control financiar si fiscal a Ministerului Finantelor Publice sarcini si probleme deosebite.
Masurile de prevenire si combatere a evaziunii fiscale impun:
adaptarea legislatiei la cerintele unui sistem fiscal modern;
controlarea cu prioritate a marilor contribuabili, prin cresterea calitatii controlului;
formarea profesionala temeinica a inspectorilor fiscali într-un cadru organizatoric propriu;
dezvoltarea serviciilor de informare si asistenta fiscala pentru educarea contribuabililor din punct de vedere fiscal;
directionarea controalelor spre contribuabilii din a caror evidente rezulta ca volumul vânzarilor este mai mic decât volumul cumpararilor, situatie care nu poate fi acceptata pe termen lung.
Fenomenul evazionist fiind unul complex, cu implicatii negative pe diverse planuri si ca atare, el trebuie urmarit în permanenta, pentru a putea fi combatut în mod cât mai eficient.
Alte masuri care mai pot contribui la limitarea ariei evaziunii fiscale, potrivit opiniei specialistilor în domeniu, tin de:
unificarea legislatiei fiscale si o mai buna sistematizare si corelare a acesteia cu ansamblul cadrului legislativ din economie;
eliminarea acelor prevederi din actele normative care pot favoriza evaziune fiscala si o mai buna corelare a facilitatilor fiscale;
în legislatia fiscala trebuie sa se regaseasca, pe lânga prevederile punitive, si cele care pot determina un comportament economic normal, care sa conduca la limitarea ariei evaziunii fiscale;
reorganizarea structurilor teritoriale ale aparatului Ministerului Finantelor Publice, astfel încât sa se elimine paralelismele si suprapunerile din activitatea organelor de control financiar si fiscal, în ceea ce priveste supravegherea fiscala, controlul fiscal si combaterea evaziunii fiscale si asigurarea coordonarii unitare în profil teritorial si la nivel central a tuturor activitatilor de control;
trecerea în prim plan a controlului prin exceptie (sondaj) si pe plan secundar a controlului permanent si excesiv;
implementarea unui sistem informatic care sa furnizeze datele necesare pentru identificarea, analiza si combaterea fenomenului evazionist.
Pentru identificarea si combaterea evaziunii fiscale, sunt necesare:
a) asigurarea unor forte adecvate pentru control, intensificarea controalelor fizice, regândirea prioritatilor de control. În acest sens, dupa parerea noastra, o atentie deosebita ar trebui acordata pregatirii si perfectionarii profesionale a inspectorilor de control fiscal, a comisarilor, precum si asezarii pe baze modeme a activitatii de selectare a contribuabililor;
b) îmbunatatirea eficientei controalelor prin aplicarea experientei dobândite în decursul desfasurarii actiunilor de control. O metoda care ar putea fi utilizata este sintetizarea cunostintelor, a problemelor si a solutiilor adoptate în cursul actiunilor de control si elaborarea unor manuale de control fiscal destinate inspectorilor;
c) alocarea unor noi resurse, financiare si umane, destinate controlului, precum si orientarea celor existente spre acele zone care reprezinta un risc ridicat de producere a evaziunii fiscale. Asigurarea unui buget propriu de venituri si cheltuieli pentru administratia fiscala poate crea premisele cresterii calitatii si randamentului controlului fiscal. De asemenea, extinderea utilizarii metodei analizei de risc ar asigura o alocare mai judicioasa a resurselor si orientarea inspectorilor spre controlul acestor contribuabili care prezinta un risc ridicat de evaziune fiscala;
d) introducerea unui sistem computerizat de control. Informatizarea întregului proces de administrare fiscala ar avea ca rezultat crearea unor baze de date complete, corecte si permanent actualizate, care sa cuprinda toti contribuabilii si toate obligatiile fiscale ale acestora. Existenta unor astfel de baze de date ar asigura conditiile pentru realizarea unui control masiv, pe documente, pentru toti contribuabilii si pentru selectarea, în vederea desfasurarii controlului pe teren, numai a contribuabililor care prezinta un risc ridicat;
e) perfectionarea schimbului de informatii asupra tehnicilor de control. Întarirea colaborarii cu organele de control fiscal din cadrul altor administratii fiscale nationale constituie o modalitate de perfectionare a tehnicilor de control fiscal;
f) identificarea modalitatilor prin care au fost eludate obligatiile fiscale catre bugetul statului. Centralizarea constatarilor cuprinse în actele de control pot furniza informatii consistente referitoare la modalitatile de eludare a obligatiilor fiscale. Apoi, aceste informatii pot fi grupate în functie de impozitele la care se refera sau în functie de domeniul de activitate în care au fost întâlnite si pot constitui capitole din ghiduri de control puse la dispozitia inspectorilor;
g) identificarea si înlaturarea defectelor si slabiciunilor din legislatia în vigoare. Pe baza constatarilor efectuate de organele de control, precum si pe baza informatiilor detinute de celelalte functii ale administrarii pot fi gestionate deficientele aparute ca urmare a aplicarii legislatiei si pot fi formulate propuneri de îmbunatatire a acesteia;
h) elaborarea unor acte normative în baza carora sa se poata accede la conturile bancare prin intermediul carora s-au efectuat decontarile pentru livrarile ilegale. Crearea cadrului legal care sa permita administratiei fiscale sa obtina informatii privind conturile bancare ale contribuabililor si tranzactiile efectuate de acestia prin banci constituie un instrument foarte valoros pentru organele de control fiscal, pentru obtinerea tuturor informatiilor necesare în vederea stabilirii corecte a obligatiilor fiscale ale contribuabililor si pentru reducerea evaziunii fiscale;
i) identificarea cailor prin care piata ilegala (neagra) este aprovizionata si crearea unui sistem de prevenire a fraudei. Colaborarea între toate institutiile statului, implicate în lupta împotriva crimei organizate, a fraudei si evaziunii fiscale, ar putea sa asigure crearea unei baze de date care sa contina toate modalitatile prin care se realizeaza frauda fiscala, iar pe baza acestor informatii s-ar putea elabora acte normative si proceduri aplicabile pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale.
Ca urmare a amplorii si dinamicii evaziunii fiscale se impun, de urgenta, regândirea si reproiectarea sistemului de administrare a veniturilor publice si a sistemului de control al subiectilor economici în ceea ce priveste respectarea legislatiei fiscale.
De asemenea, se impune o analiza profunda a mecanismelor interne ale fenomenului evazionist, care sa permita decelarea unor instrumente si masuri mai eficiente pentru tinerea sub control a fenomenului.
În acest sens, fenomenul evazionist trebuie sa fie evaluat în întreaga lui complexitate, pentru prevenirea, combaterea si descurajarea lui impunându-se cu necesitate stabilirea unor strategii fundamentate, coerente, convergente, în baza carora sa poata fi mobilizate rapid si eficient resursele si eforturile disponibile în vederea identificarii activitatilor generatoare de venituri ilicite; descoperirii zonelor si sferelor unde se produce evaziunea fiscala în scopul stavilirii si diminuarii acestui fenomen deosebit de periculos pentru întreaga societate.
În ecuatia fiscalitatii una din variabilele ce trebuie luate în considerare este înclinatia contribuabilului spre evaziune fiscala. Cu cât aceasta înclinatie este mai mare, cu atât va fi înregistrata o pierdere mai mare de venituri fiscale din partea statului. Pe termen scurt evazionistii au de câstigat, în timp ce bugetul statului are de pierdut. Pe termen lung, au de pierdut si ceilalti contribuabili care nu recurg la evaziune fiscala, prin ridicarea posibila a fiscalitatii pentru reîntregirea resurselor financiare publice diminuate de evaziune. În fata evaziuii fiscale sunt puse trei parti: doua parti active (statul si evazionistii) si o parte pasiva (neevazionistul). Daca cele doua parti active au în mod evident ce pierde, respectiv ce câstiga a treia parte aparent, nu are nici ce pierde si nici ce câstiga din evaziunea fiscala a altora.
Totusi, pe termen lung cel care nu recurge la evaziune fiscala ar putea sa suporte o crestere a sarcinii fiscale datorita golurilor produse în bugetul de stat de evazionisti.
Masurile de combatere a evaziunii fiscale trebuie sa actioneze în urmatoarele domenii: legislativ, administrativ si educational. În domeniul legislativ se urmareste elaborarea unei legislatii fiscale corespunzatoare, clare, concise, stabile si coerente. De asemenea este necesara eliminarea sau retragerea exonerarilor, reducerilor si deducerilor, care dau nastere unor interpretari multiple.Din punct de vedere administrativ, masurile vizeaza crearea unui sistem informational complex si operativ, asigurarea structurilor si instrumentelor administrative adecvate combaterii eficiente a evaziunii fiscale, precum si formarea de specialisti cu o moralitate si un profesionalism impuse de formele si dimensiunile evaziunii fiscale.
Sub aspect educational, masurile vizeaza asigurarea conditiilor necesare educatiei cetatenilor în sensul respectarii legislatiei fiscale si chiar motivarea contribuabililor prin stimulente în acest sens.
5.2.A.N.A.F-organism de prevenire și combatere a evaziuni fiscale.
5.2.1 Prezentarea Agentiei National de Administrare Fiscala(ANAF)
Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) este un organ de specialitate al administrației publice centrale din România. A fost înființată la data de 1 octombrie 2003 în subordinea Ministerului Finanțelor Publice. Începând cu ianuarie 2004 a devenit operațională, dobândind calitatea de instituție cu personalitate juridică proprie, prin desprinderea direcțiilor cu atribuții în administrarea veniturilor statului din cadrul Ministerului Finanțelor Publice.
ANAF are rolul de a asigura resursele pentru cheltuielile publice ale statului prin colectarea și administrarea eficace și eficientă a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat. În cadrul ANAF se organizează și funcționează, de asemenea, Garda Financiară, Autoritatea Națională a Vămilor (ANV), direcțiile generale ale finanțelor publice județene (DGFP) și Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, precum și Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili (DGAMC).
Printre obiectivele ANAF se numara si reorganizarea aparatului propriu al ANAF si a unitatilor subordonate acesteia (Autoritatea Nationala a Vamii, Garda Financiara si directiile generale ale finantelor publice judetene); regionalizarea structurilor teritoriale prin crearea a 8 directii ale finantelor publice regionale si reducerea numarului administratiilor fiscale de la 221 la 47, reechilibrarea gradului de incarcare cu sarcini; introducerea unei politici de gestiune previzionala a personalului si competentelor, precum si prevenirea si combaterea evaziunii fiscale.
Cuvantul presedintelui ANAF
„Modernizarea administrației fiscale este o componentă importantă a activității noastre pentru următorii patru ani, având în vedere necesitatea creșterii eficienței și eficacității în zona colectării veniturilor.Principiile majore pe care le urmărim sunt transparența, simplificarea și reducerea costurilor de conformare fiscală la nivelul agenților economici și a costurilor de administrare fiscală la nivelul autorităților publice.
„Întotdeauna am considerat că mediul de afaceri va fi cu atât mai performant cu cât va interacționa mai puțin și mai ieftin cu instituțiile statului, mai ales în plan fiscal. Orice simplificare a sistemului face ca întreprinzătorii să-și concentreze eforturile și energiile investiționale către afacerile lor, și mai puțin către birocrația statului. Modernizare înseamnă totodată și reorganizare în cadrul ANAF, care împreună cu celelalte măsuri va reprezenta soluția pentru creșterea veniturilor bugetare.Următoarea generație de reforme în domeniul colectării veniturilor statului se va concentra pe combaterea fermă a evaziunii fiscale, îmbunătățirea conformării voluntare și pe creșterea eficienței colectării, având drept scop creșterea veniturilor statului ca procent din PIB.” Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală,Gelu-Ștefan DIACONU
5.2.2.Obiectivele strategice ale ANAF-ului 2013-2017.
Combaterea ferma a evaziunii fiscale;
Imbunatatirea conformarii voluntare;
Cresterea eficientei colectarii;
Nivelul ridicat de civism fiscal nu se bazează doar pe intervenția masivă și costisitoare a administrațiilor fiscale. Deși abordarea contribuabililor trebuie realizată în armonie cu realitatea societății românești, contribuabilii trebuie să fie favorabili conformării voluntare.
ANAF luptă pentru eradicarea evaziunii fiscale, construind prin prezenta strategie, un plan pentru următorii 4 ani.
Pentru a reduce acest fenomen care afectează societatea în ansamblu, prima măsură pe care ANAF o va lua, este reorganizarea administrativă a structurilor de control operativ. Din analiza activității instituției în ultimii ani, a reieșit necesitatea pregnantă a consolidării cadrului legal privind lupta împotriva evaziunii, prin crearea unui mecanism unic de control care să înlăture paralelismele și să elimine astfel evaluarea fiscală diferită sau chiar contrară a aceleiași operațiuni economice.
Direcția Generală Antifraudă Fiscală va efectua activități de control cu privire la respectarea actelor normative din domeniul fiscal în scopul prevenirii, descoperirii și combaterii oricăror acte și fapte interzise de lege și va participa, în colaborare cu organele de specialitate ale altor ministere și instituții specializate, la acțiuni de depistare și combatere a activităților care generează fenomene de evaziune și fraudă fiscală.
În vederea combaterii evaziunii fiscale ANAF va proceda la aplicarea principiilor de management al riscurilor. În acest scop, la nivelul ANAF va fi dezvoltată analiza de risc generalizată la nivelul întregii activități de administrare fiscală, în baza informațiilor de natură fiscală despre contribuabili.
În acest scop vor fi luate măsuri de îmbunătățire a accesului și schimbului de informații.
Această analiză se va face prin implementarea unui sistem modern de management al riscurilor care să cuprindă următoarele etape:
identificarea riscurilor;
realizarea tabloului riscurilor identificate;
prioritizarea riscurilor;
aplicarea tratamentului adecvat pentru reducerea/eliminarea riscului;
monitorizarea performanței;
evaluarea performanțelor și propunerea de noi măsuri.
Ca măsură de prevenire a evaziunii fiscale vor fi dezvoltate aplicațiile informatice în vederea efectuării de analize ale rezultatelor acțiunilor de inspecție fiscală inițiate ca urmare a analizei de risc, în vederea confirmării criteriilor de risc și a furnizării de informații pentru analize de risc viitoare.
Totodată, vor fi perfecționate și actualizate bazele de date cu cazuri fiscale speciale identificate.
Va fi dezvoltat și implementat un program automatizat de analiză a informațiilor primite de la contribuabili pe bază declarativă, pentru a operaționaliza verificarea din birou așa cum este deja susținută în Codul de procedură fiscală. Va fi pusă în aplicare procedura de control documentar.
În domeniul TVA este necesară modificarea legislației și a procedurilor privind modul de soluționare a deconturilor de TVA cu sume negative cu opțiune de rambursare, în vederea diminuării numărului de solicitări precum și a celor soluționate cu control anticipat. Această măsură este necesară deoarece există riscul de nesoluționare în termen legal a cererilor de rambursare cu control anticipat și neefectuarea unor acțiuni de inspecție fiscală la alți contribuabili cu risc fiscal ridicat. ANAF își va orienta capacitatea de inspecție fiscală într-un procent mult mai mare către contribuabili și domenii de activitate cu risc fiscal ridicat pentru creșterea nivelului sumelor suplimentare atrase la bugetul general consolidat și a creșterii gradului de conformare voluntară.
Alte măsuri de combatere a evaziunii fiscale pe care ANAF le va implementa pe termen mediu se referă la:
Asigurarea conformării fiscale a persoanelor fizice cu averi/venituri mari prin aplicarea de tratamente care să includă: efectuarea de verificări fiscale la contribuabilii selectați pe baza analizei de risc, identificarea veniturilor nedeclarate, dezvoltarea unor proiecte care privesc aspecte generale de neconformare fiscală, dezvoltarea comunicării cu persoane fizice cu averi/venituri mari prin asigurarea unei informări cât mai bune a acestei categorii de contribuabili în vederea înțelegerii legislației în vigoare, cât și prin alte canale de natură să încurajeze conformarea voluntară la declararea veniturilor;
Combaterea muncii la negru și a subdeclarării contribuțiilor sociale prin intensificarea controalelor în acest sens și prin creșterea gradului de colaborare dintre inspectia muncii si inspectia fiscala ,in vederea eficientizarii activitatii de control;
Fiscale parțiale (la operatorii economici plătitori de accize implicați în importuri, achiziții, livrare, producție de produse accizabile, care datorează accize), ca urmare a faptelor sesizate din operațiuni operative și prin gestionarea de profile de risc specifice și efectuarea unui schimb eficient de informații de risc;
Implementarea și dezvoltarea controlului comerțului electronic; Inițierea acțiunilor de identificare a contribuabililor care îndeplinesc toate condițiile de înregistrare ca plătitori de impozite și taxe, dar nu se înregistrează;
Întărirea controlului vamal:
dezvoltarea politicii de securitate IT;
creșterea eficienței acțiunilor echipelor mobile, prin prezența mai activă în teren și prin efectuarea controalelor în trafic;
gestionarea în continuare a activităților specifice pentru implementarea Convenției Schengen;
protejarea teritoriului vamal național și comunitar prin combaterea traficului ilicit de droguri, precursori, produse cu regim special, mărfuri contrafăcute și pirat, bunuri culturale mobile, specii sălbatice de floră și faună, metale și pietre prețioase, aliaje ale acestora, a traficului de mărfuri cu risc pentru sănătatea și siguranța consumatorului precum și prin controlul mișcării de numerar la frontiera comunitară;
creșterea gradului de monitorizare și control al producției, achiziției și importului de produse energetice, alcool și băuturi alcoolice. În acest domeniu ANAF va introduce supravegherea permanentă pe baza analizei de risc;
întărirea controalelor la frontiera externă a UE pentru a combate traficul ilicit de țigarete și alte produse din tutun prelucrat.
Deasemenea ANAF doreste si cresterea eficacitati sanctiunilor considerand ca aceste masuri vor duce la o recuperare mai buna a obligatiunilor fiscale rezultate din frauda si evaziunea fiscala necesitand o mai buna cooperare cu oraganele de cercetare si urmarire penala in asa fel incat sa creasca si numarul de cazuri pentru care se obtine o condamnare in urma sesizarilor penale inaitate de catre strucuturile din cadrul a ANAF.
ANAF doreste sa ia urmatoarele masuri la nivel administrativ:
să ducă la o aplicare mai energică a sancțiunilor pentru depunerea cu întârziere sau nedepunerea declarațiilor fiscale pornind de la posibilitățile extinse de notificare a contribuabililor;
să crească gradul de recuperare a obligațiilor bugetare rezultate din fraudă și evaziune fiscală.
Deasemenea ANAF doreste sa solicite sprijinul Guvernului și al Ministerului Public pentru identificarea unor noi posibilități de îmbunătățire a colaborării dintre organele fiscale și organele de cercetare și urmărire penală care să conducă la:
schimburi de experiență pentru mai buna înțelegere a aspectelor economice ale infracțiunilor și, în egală măsură, a cerințelor legale pentru construirea rechizitoriilor;
o mai bună monitorizare a circuitului sesizărilor penale înaintate de ANAF organelor de cercetare penală și crearea unui mecanism de analiză a rezultatelor acestor sesizări;
asigurarea unei publicități adecvate pentru cazurile de evaziune fiscală în care s-au obținut condamnări.
ANAF va lua măsuri pentru crearea unui punct unic la nivelul agenției prin care să fie monitorizate toate sesizările cu privire la fapte de natura infracțiunilor transmise organelor de cercetare și urmărire penală, indiferent de structura ANAF care a inițiat aceste sesizări. Măsura ar trebui să conducă la o standardizare a modului de comunicare cu organele sistemului judiciar și o îmbunătățire a calitati sesizarilor penale transmise.
5.2.3.Obiectivele ANAF-ului in perioada 2014-2015.
Prioritatea majora ANAF-ului in perioada 2014- 2015 a fost scaderea si combaterea evaziunii fiscale pe plan national.
Masurile de prevenire a evaziunii fiscale au fost urmatoarele:
Intensificarea monitorizarii cu prioritate a domeniilor cu risc fiscal ridicat
intarirea supravegherii miscarii produselor accizabile, a antrepozitelor fiscale si a altor operatori cu produse accizabile inclusiv in zonele limitrofe – monitorizarea mai buna a tranzactiilor intracomunitare o intarirea rolului Garzii Financiare
operatiuni de import/export
Cresterea eficacitatii sanctiunilor administrative
asigurarea unui tratament unitar contribuabililor, in functie de gradul de conformare voluntara a acestora;
intarirea aplicatiilor informatice aferente inspectiei fiscale;
Perfectionarea si actualizarea bazei de date cu cazuri fiscale speciale identificate;
Prevenirea evaziunii fiscale in faza de colectare
dinamizarea masurilor de executare silita, in special a sechestrelor;
Tabel 1 .Raport de activitate al ANAF pentru anul 2014- 2015
Masurile de combatere a evaziunii fiscale:
Controlul persoanelor fizice cu averi/venituri mari;
Combaterea fraudei la T.V.A., in special frauda intracomunitara;
dezvoltarea activitatii grupului de lucru antifrauda fiscala
imbunatatirea analizei de risc;
Implementarea controlului comertului electronic;
Depistarea contribuabililor neinregistrati care desfasoara activitate comerciala;
Verificarea contribuabililor persoane fizice care au efectuat tranzactii imobiliare;
Verificarea persoanelor afiliate:
intensificarea actiunilor de verificare a preturilor de transfer
asigurarea procedurii amiabile si de arbitraj
Cooperare cu structurile nationale cu atributii in combaterea fraudei fiscale;
Imbunatatirea actului de control;
Dezvoltarea activitatii de informatii fiscale si cooperare administrativa;
intarirea controlului vamal:
implementarea politicii de securitate IT;
dezvoltarea de sisteme TIC transeuropene interoperabile;
5.2.4 Structura organizatorica a ANAF-ului
Prezentarea pe scurt a structurii oraganizatorice ANAF care cuprinde zece organisme de combatere a evaziuni fiscale aflate in subordinea ANAF-ului:
Direcția Generală Antifraudă Fiscală
Direcția generală a vămilor
Direcția Generală de Integritate
PFAM (programul de conformare al persoanelor fizice cu averi mari)
Prețuri de Transfer și Soluții Fiscale
Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili
DGRFP București
Unitatea de Imprimerie Rapidă
Direcțiile Generale Regionale ale Finanțelor Publice
Afișare sediu unitate fiscală.
Fig.1 Organigrama privind structura ANAF
Potrivit surselor si articolelor studiate si analizate Guvernul doreste o noua reorganizare a acestei institutii nationale pentru a se putea asigura o mai buna functionare si o eficacitate mai mare in domeniul combaterii evaziunii fiscale ,de aceea se face o reorganizare cu o marire de personal in cadrul ANAF.
„ANAF se va reorganiza în sensul în care Direcția de executare silită va funcționa în cadrul aparatului propriu al ANAF, va fi înființat un post de secretar general adjunct și schema de personal va fi suplimentată cu 1.000 de posturi, a decis miercuri Executivul, printr-o hotărâre de guvern.Guvernul a aprobat reorganizarea ANAF: Schema de personal se suplimentează cu 1.000 de posturi.
Actul normativ prevede organizarea și funcționarea în cadrul aparatului propriu al ANAF a Direcției de executare silită cazuri speciale, precum și a structurilor teritoriale subordonate organelor fiscale, cu atribuții în coordonarea și monitorizarea modalităților de executare silită, inclusiv a valorificării bunurilor sechestrate prin modalitățile prevăzute de lege, precum și a aplicării măsurilor asigurătorii, informează Guvernul, printr-un comunicat de presă.
Potrivit sursei citate, va fi înființat un post de secretar general adjunct, care va coordona în mod direct Direcția generală de investiții, achiziții publice și servicii interne, Unitatea de imprimerie rapidă și Direcția generală de buget și contabilitate.
Secretarul general – funcție aflată acum în schema ANAF – va coordona direct Direcția generală de organizare și resurse umane, Serviciul de comunicare, relații publice și mass-media, precum și proiectele cu finanțare externă la nivelul ANAF.
De asemenea, actul normativ stabiliește suplimentarea cu 1.000 a numărului total de posturi alocat instituției. Ocuparea posturilor suplimentare se va realiza etapizat, cu încadrarea în prevederile bugetare anuale aprobate de ordonatorul principal de credite. Urmare a acestei decizii, numărul maxim de posturi pentru aparatul propriu al ANAF și unitățile subordonate va fi de 27.949, inclusiv președintele, vicepreședinții și posturile aferente cabinetelor demnitarilor.O altă modificare vizează organizarea și funcționarea Direcției generale de administrare a marilor contribuabili. În prezent, această direcție își desfășoară activitatea în cadrul aparatului propriu al ANAF și nu are personalitate juridică. Potrivit noilor reglementări, Direcția va funcționa ca organ fiscal cu personalitate juridică și buget propriu, în subordinea președintelui ANAF, măsură recomandată, printre altele, și de către Fondul Monetar Internațional, în Raportul întocmit în luna august 2015, precizează Guvernul.Prin ordin al președintelui ANAF, vor fi stabilite organizarea și funcționarea acestei direcții și va fi numit directorul general care va conduce această structură.
În același timp, Direcției verificări fiscale, care gestionează programul de creștere a conformării voluntare a persoanelor cu venituri mari, va fi reorganizată la nivel de direcție generală, sub denumirea Direcția generală control venituri persoane fizice.”
5.2.5 Desfasurarea activitatii de control fiscal in cadrul ANAF-ului.
Contribuabilii care sunt supusi controlului trebuie sa stie ca inspectorii antifrauda au noi obligatii fata de ei, care au fost introduse recent in Codul de procedura fiscala, printr-un act normativ. In plus, noile reglementari stabilesc modul in care inspectorii desfasoara operatiunile de control.
Inspectorii antifrauda fiscala, care au preluat inca de anul trecut atributiile comisarilor din Garda financiara, efectueaza doua tipuri de control: curent si tematic, se precizeaza in HG nr. 520/2013 privind organizarea si functionarea ANAF.
Potrivit actului normativ, controlul curent se executa operativ si inopinat, pe baza legitimatiei de control, a insignei si a ordinului de serviciu permanent. Aceste verificari pot fi facute in toate spatiile in care se produc, se depoziteaza sau se comercializeaza bunuri si servicii ori se desfasoara activitati comerciale, pentru prevenirea, descoperirea si combaterea oricaror acte si fapte care sunt interzise de legea romana sau cea comunitara.
De asemenea si controlul tematic se executa in baza legitimatiei de control si a insignei, insa mai este nevoie si de un ordin de control tematic prin care se stabilesc obiectivele de verificat,entitatile supuse controlului, perioada asupra careia se efectueaza verificarea, durata si momentul declansarii.Pentru prevenirea actelor si faptelor de evaziune si frauda fiscala, inspectorii antifrauda efectueaza controlul operativ si inopinat, cu privire la urmatoarele aspecte cuprinse in OUG nr.74/2013 privind unele masuri pentru imbunatatirea si reorganizarea activitatii ANAF:
respectarea actelor normative in scopul prevenirii, descoperirii si combaterii oricaror acte si fapte de evaziune fiscala si frauda fiscala si vamala;
respectarea normelor de comert, urmarind prevenirea, depistarea si inlaturarea evaziunii fiscale si fraudelor fiscale si vamale;
modul de producere, depozitare, circulatie si valorificare a bunurilor, in toate locurile si spatiile in care se desfasoara activitatea operatorilor economici;
participarea, in colaborare cu organele de specialitate ale altor ministere si institutii specializate, la actiuni de depistare si combatere a activitatilor ilicite care genereaza fenomene de evaziune si frauda fiscala si vamala.
Tabel 2. Principalele domenii de activitate din punct de vedere al obligatiilor suplimentare de plata stabilite (persoane juridice).
4.2.6 Realizarea controalelor de catre inspectorii antifrauda
Potrivit art.6 din O.U.G. nr. 74/2013, in exercitarea atributiilor de servicu personalul din cadrul agentiei care ocupa functiii publice de inspector antifrauda este investit cu exercitiul autoritatii publice si, in indeplinirea atributiilor ce ii revin are dreptul:
Sa efectueze controale in toate spatiile in care se produc, se depoziteaza sau se comercializeaza bunuri si servicii ori se desfasoara activitati care cad sub incidenta actelor normative nationale, inclusiv transpuse din legislatia comunitara in vigoare cu privire la prevenirea descoperirea si combaterea oricaror acte si fapte care sunt interzise de acestea;
Sa verifice in conditiile legii respectarea reglementarilor legale privind circulatia marfurilor pe drumurile publice, pe cai ferate si fluviale, in porturi , gari, autogari, aeroporturi, interiorul zonelor libere, in vecinatatea unitatilor vamale, antrepozite, precum si in ale locuri in care se desfasoara activitati economice;
Sa verifice legalitatea activitatilor desfasurate, existenta si autenticitatea documentelor justificative in activitatile de productie si prestari de servicii sau pe timpul transportului depozitarii si comercializarii bunurilor si sa aplice sigilii pentru asigurarea integritatii bunurilor;
In textul legal se prezinta ca intrarea organelor competente trebuie sa se faca cu scopul efectuarii verificarilor financiare, fiscale sau vamale.
Conditia ceruta de acest text de lege este indeplinita atat in situatia in care organele fiscale efectueaza o inspectie fiscala ori un control in vederea stabilirii taxelor si impozitelor datorate bugetului general consolidat al statului cat si atunci cand executorii fiscali desfasoara o procedura de executare silita.
Deasemenea, conditia ceruta de acest text de lege este indeplinita si atunci cand organele de cercetare penala ale politiei judiciare efectueaza o perchezitie domiciliara in cadrul unui dosar penal, insa numai daca infractiunile ce fac obiectul acelui dosar penal sau infractiuni ce aduc prejudiciii bugetului general consolidat al statului (de exemplu Infractiuni prevazute de legea nr. 241/2005 Legea nr 571/2003, Legea nr. 86/2006).
Dreptul organului fiscal de apatrunde in sedii, incinte sau pe terenuri, cat si obligatia corelativa a contribuabilului de a permite intrarea acestora in sedii, incinte sau pe terenuri, in scopul verificarii lor financiare , fiscale sau vamale reprezinta mijlocul pus la dispozitie de legiuitor oraganului fiscal pentru realizarea controlului.
Controlul are doua componente:
Dreptul organului fiscal de a controla;
Obligatia contribuabilului de a se supune controlului;
In lipsa unuia din cele doua componente, controlul nu exista, iar in lipsa controlului riscul de evaziune fiscala creste existand astfel o stare de pericol pentru corecta indeplinire a obligatiilor fiscale.
Contribuabilii care sunt supusi unui control operativ si inopinat trebuie sa stie ca, la inceperea controlului, inspectorii antifrauda sunt obligati sa le prezinte acestora legitimatia de control si ordinul de serviciu, se mentioneaza in noile reglementari.
In plus, ori de cate ori controlul operativ si inopinat se efectueaza la sediul social sau la sediile secundare ale contribuabilului, acesta se consemneaza in registrul unic de control.
La finalizarea controlului operativ si inopinat se incheie procese-verbale de control/acte de control.
5.2.7.Documentele pe care inspectorii le intocmesc in cadrul efectuarii controlului.
Dupa cum se mentioneaza si in noile reglementari, inspectorii antifrauda incheie la finalul controlui procese verbale sau alte acte de control, prin care stabilesc situatia fiscala a contribuabilului, constata si sanctioneaza contraventiile.
Conform Ordinului ANAF nr. 3721/2013, in activitatea de control, inspectorii antifrauda utilizeaza urmatoarele tipuri de documente:
procesul verbal – se intocmeste cu ocazia controlului curent, operativ si inopinat sau a controlului tematic, pentru constatarea unor situatii faptice si documentare existente la un moment dat, pentru stabilirea starii de fapt fiscale, precum si pentru constatarea unor imprejurari privind savarsirea unor fapte penale.
procesul verbal de ridicare/restituire de inscrisuri – se completeaza de catre inspectorii antifrauda cu ocazia ridicarii/restituirii de documente si/sau inscrisuri, in conditiile legii.
procesul verbal de sigilare/desigilare – se intocmeste de inspectorii antifrauda cand exista indicii ca in locurile de productie, depozitare, comercializare sau pe timpul transportului se gasesc bunuri sau produse a caror provenienta nu este legala sau a caror fabricatie este interzisa de lege sau se produce fara autorizatie, iar actiunea de control nu poate fi finalizata, urmand a fi continuata ulterior; exista posibilitatea ca documentele, inscrisurile, bunurile necesare efectuarii controlului sa fie sustrase, distruse ori nu se poate face un inventar al acestora in vederea ridicarii/retinerii acestora; in activitatile de monitorizare a transporturilor de bunuri; in alte cazuri in care se impune sigilarea, in conditiile legii.
invitatia – prin acest act contribuabilul este invitat si ii sunt solicitate lamuriri/inscrisuri de catre inspectorii antifrauda, la sediul acestora, in situatiile in care se impune efectuarea/continuarea controlului ori controlul nu a putut fi efectuat la sediul social,domiciliul fiscal sau un sediu secundar al contribuabilului si nici intr-un loc stabilit de comun acord cu contribuabilul. Odata cu solicitarea prezentei contribuabilului la sediul Directiei Generale/Regionale Antifrauda Fiscala, prin formularul "Invitatie" sunt solicitate registre, documente de afaceri si orice alte inscrisuri. nota explicativa – prin acest document se solicita explicatii scrise reprezentantului contribuabilului, oricarui angajat al acestuia sau oricarei persoane implicate in savarsirea faptelor constatate, care sa contribuie la stabilirea unor elemente relevante din activitatea contribuabilului, ce pot influenta constatarile sau pentru clarificarea unor cauze si/sau imprejurari.
Pe langa aceste documente, inspectorii antifrauda mai pot intocmi "Procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor" cod ANAF 14.13.22.99/7, aprobat prin Ordinul ANAF nr. 3494/2013.
Concluzii finale cu privire la viitor in cadrul ANAF
Viziunea A.N.A.F. cu privire la viitor – o societate în care contribuabilii, persoane juridice și fizice, își plătesc voluntar obligațiile bugetare – este fundamentată pe o strategie care cuprinde obiective clar definite și pe planuri de acțiune detaliate. În misiunea sa de a asigura resursele necesare finanțării cheltuielilor publice în vederea bunei funcționări a statului și a tuturor activităților desfășurate de administrația fiscală (inclusiv Garda Financiară și Autoritatea Națională a Vămilor), A.N.A.F. se sprijină pe civismul fiscal al contribuabililor, cărora le furnizează asistența și îndrumarea necesare pentru îndeplinirea corectă și cât mai facilă a obligațiilor fiscale. Principiile care guvernează activitatea A.N.A.F., eficiența activității de administrare fiscală, atât în relația cu contribuabilii, cât și în activitatea internă, tratamentul unitar al contribuabililor, transparența și respectul față de contribuabili sunt valori de bază care determină acțiunile ce vor fi întreprinse în următorii ani.
Axele prioritare ale politicii de administrare fiscală vizează trei direcții mari de acțiune:
I. combaterea evaziunii fiscale, precum și a oricăror alte forme de evitare a declarării și plății obligațiilor fiscale;
II. creșterea eficienței și dinamicii colectării, concomitent cu reducerea costului unui leu colectat;
III. încurajarea conformării voluntare, pentru asigurarea unei colectări rapide, la costuri reduse.
Pe termen lung, obiectivul prioritar al administrației fiscale este creșterea conformării voluntare a contribuabililor. În vederea realizării acestui obiectiv, A.N.A.F. sprijină contribuabilii pe de o parte prin prestarea de servicii moderne – asistență fiscală de calitate, simplificarea și modernizarea procedurilor – iar pe de altă parte prin aplicarea unui tratament echitabil și nediscriminatoriu, asigurând astfel asigurarea egalității cetățenilor în fața impozitului și un mediu de afaceri sănătos. Pe termen mediu, A.N.A.F. și-a propus, ca obiectiv strategic major, combaterea evaziunii fiscale, fenomen care afectează semnificativ baza de impozitare și care, în consecință, afectează gradul de colectare a veniturilor bugetare.
CAPITOLUL 6
STUDIU DE CAZ
EVAZIUNEA FISCALĂ – EXEMPLE PRACTICE
CONTRIBUABILUL NU DECLARĂ ÎNTREAGA VALOARE DE IMPOZITARE ÎN CAZUL IMPOZITULUI PE CLĂDIRI
SC ALFA SRL cu sediul social in Municipiul Bucuresti a construit o cladire la adresa de la sediul social.
In acest sens , SC ALFA SRL a incheiat cu SC BETA SRL, un contract de executie a lucrarilor iar costul lucrarilor a fost de 10.000.000 lei.
In conformitate cu prevederile pct.50 din Reglementarile contabile aprobate prin O.M.F.P.nr. 3055/2009 si a prevederilor pct. 75 din reglementarile contabile aprobate prin O.M.F.P. nr. 1802/2014 la data intrarii in entitate, bunurile se evalueaza si se inregistreaza la costul de achizitie – pentru bunurile procurate cu titlul oneros sau la costul de productie – pentru bunurile produse in entitate. Pe perioada executarii lucrarilor, toate cheltuielile efectuate de societate se inregistreaza in contul 231 – imobilizari corporale in curs, iar dupa receptia cladirii sumele existente in debitul contului 231 – imobilizari corporale in curs trec in debitul contului 212 – constructii, conform pct.108 din reglementarile contabile aprobate prin O.M.F.P nr 3055/2009 si pct.231 din reglementarile contabile aprobate prin O.M.F.P nr. 1802/2014 .In conformitate cu prevederile art.254 alin.5 Codul fiscal, orice persoana care dobandeste, construieste sau instraineaza o cladire are obligatia de a depune o declaratie fiscala la compartimentul de specialitate al autoritatii administratiei publice locale in a carei raze de competenta se afla cladirea, in termen de 30 de zile de la data dobandirii, instrainarii sau construirii, in vederea stabilirii impozitului pe cladiri.
Potrivit art.253 Codul Fiscal, in cazul persoanelor juridice, impozitul pe cladiri se calculeaza prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a cladirii. Cota de impozit se stabileste prin hotarare a consiliuluil local si poate fi cuprinsa intre 0,25% si 1,50% inclusiv.
La nivelul municipiului Bucuresti aceasta atributie revine consiliului general al municipiului Bucuresti.
Valoarea de inventar a cladirii este valoarea de intrare a cladirii in patrimoniul inregistrat in contabilitatea proprietarului cladirii, conform prevederilor legale in vigoare.
Potrivit hotararilor consiliului general al Municipiului Bucuresti nr. 227/2008 (pentru anul 2009), nr. 405/16.12.2009 (pentru anul 2010), nr.340/2010(pentru anul 2011, nr.220/28.11.2011(pentru anul 2012) si nr.3/2013( pentru anul 2013) impozitul pe cladire se calculeaza prin aplicarea cotei de 1,5% la valoarea de inventar a cladirii – pentru cladirile reevaluate, precum sia cotei de 10 % la valoarea de inventar a cladirii – pentru cladirile care nu au fost reevaluate in ultimii trei ani anteriori anului fiscal de referinta.
Astfel fiind, SC ALFA SRL ar trebui sa plateasca un impozit anual pe cladire de 1,5 % din valoarea cladirii (valoarea cladirii fiind de 10.000.000 lei) , adica suma de 150.000 lei.
Pentru a plati o suma mai mica, in momentul in care receptioneaza cladirea, SC ALFA SRL nu trece insa intreaga valoare din contul 231- imobilizari corporale in curs in contul 212 – constructii, ci doar jumatate din aceasta valoare, dupa care depune declaratia fiscala in care inscrie doar jumatate din valoarea reala a cladirii, adica suma de 5.000.000 lei (tot atat cat a trecut din ct.231 in ct.212). Deoarece in momentul in care depune declaratia fiscala, deobicei, lucratorul de la compartimentul de impozite si taxe locale ii solicita si o copie de pe balata de verificare din luna in care a avut loc receptia pentru a verifica daca soldul debitor al contului 212 – constructii(cont in care apare valoarea de inventar a cladirii)corespunde cu valoarea inscrisa in declaratia fiscala. Valoarea din contul 212- constructii trebuie sa fie aceeasi cu valoarea din declaratia fiscala, cat timp in contul 212 nu apare decat jumatate din valoarea reala adica 5.000.000 lei oraganul fiscal nu are cum sa isi dea seama ca , de fapt, valoarea inscrisa in declaratia fiscala este mai mica decat cea reala.
Inregistrari contabile:
Inregistrarea valorii lucrarilor executate pana la data receptiei
231 = 404 10.000.000 lei
Receptia cladirii
212 = 231 5.000.000 lei
Cand verifica declaratia fiscala, organul fiscal constata ca soldul debitor al contului 212 – constructii, este de 5.000.000 lei adica tot atat cat este si in declaratia fiscala.
Faptul ca mai exista o suma in soldul debitor al contului 231- imobilizari corporale in curs, nu este de natura sa creeze o suspiciune cu privire la realitatea valorii declarate intrucat in patrimoniul societatii mai pot exista si alte constructii ori alte lucrarii in curs.
In felul acesta SC ALFA SRL plateste, in mod fraudulos un impozit pe cladire mai mic, adica va plati suma de 75.000 lei in loc de 150.000 lei.
INTERPUNEREA FICTIVĂ (FORMALA) PE LANȚUL COMERCIAL AL UNEI SOCIETĂȚI ÎN INSOLVENȚĂ PENTRU A NU PLĂTI TVA
Astfel, prin O.U.G nr.106/2007, Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal a fost modificata iar la art.160 alin.2 lit.b sa prevazut faptul ca beneficiaza de masuri de simplificare livrarile de bunuri sau prestarile de servicii efectuate catre persoanele pentru care sa deschis procedura de insolventa, cu exceptia bunurilor livrate in cadrul comertului cu amanuntul.
In mod normal daca X vindea catre Z marfuri in valoare de 100.000 lei X colecta TVA in cuantum de 19.000 lei, pe care, in lipsa unei TVA deductibile ar fi trebuit sa o vireze in intregime la bugetul de stat.
Pentru a nu plati TVA, pe circuitul economic era interpusa o societate Y pentru care se deschisese procedura de insolventa.
Astfel fiind scriptic X vinde catre Y iar Y vinde catre Z in fapt, marfa se duce direct de la X catre Y , intrucat Y este o societate in insolventa, teoretic atat pentru livrarea efectuata de X catre Y, cat si pentru livrarea efectuata de Y catre Z se aplica masurile de simplificare prevazute de art. 160 Codul fiscal ( taxare inversa).
Cu toate acestea intrucat intrepunerea societatii Y este una pur formala, fiind facuta in scopul exclusiv de a frauda bugetul de stat, organele fiscale vor refuza aplicarea masurilor de simplificare si vor institui in sarcina societatii X obligatiia de plata a TVA catre bugetul de stat.
CONCLUZII
„Fenomenul evaziunii fiscale produce multiple efecte atât la nivel macroeconomic, cât și la nivel individual, al contribuabilului, în primul rând nefavorabile, dar și unele efecte benefice, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung, prin urmare o încercare de sistematizare a tuturor acestor efecte este dificil de realizat și în același timp foarte riscantă. Contează, în acest sens, poziția pe care se situează cel ce face o astfel de analiză, ixxxxndicat fiind ca „cercetătorul fenomenului numit evaziune fiscală să privească echidistant interesul individual și pe cel al statului, în ceea ce privește evaziunea fiscală”.
Evaziune fiscală este unul dintre fenomenele economico-sociale de maximă importanță, cu care toate statele se confrunta intr-o masura mai mare sau mai mica.Periculozitatea sociala si virulenta sa au determinat adoptarea de masuri ferme de ordin social, penal, in scopul prevenirii si combaterii unor astfel de parctici.
O analiză actualizată a practici judiciare in acest domeniu este mereu necesara din cauza schimbarilor intervenite in cadrul legislativ si a existentei unei jurisprudente neunitare.
Soluțiile din activitate organelor de control fiscal prezentate în lucrarea de licența evidențiază atât problemele legate de evaziunea fiscală la modul general cât și în statele membre ale uniunii europene precum si in romania.
Lucrarea intitulata „Evaziunea fiscala” reprezinta un demers stiintific intr-un domeniu instabil care constituie o prioritate majora la nivel national.Rezultatul lucrarii este demerul unei cercetari complexe lucrarea evidentiindu-se prin clarviziune si oferta generoasa de informatii pe care le pun la dispozitia celor interesati de acest subiect atat de controversat in atoata lumea.
Combaterea evaziuni fiscale si a fraudei fiscale reprezinta un obiectiv al Strategiei Nationale de Aparare a Romaniei in contextul crizei globale pe care o traversam.
Lumea intreaga asteapta cu infrigurare raspunsuri la setul de interebari privitoare la solutiiile ce ar putea salva economia Uniunii europene aflate in cea mai profunda criza de dupa cel de al doilea Razboi Mondial.
Se accepta,aproape unanimitate, faptul ca,actuala criza economica nu reprezinta decat o componenta a crizei globale, fiind poate vazuta partea crizei autocuprinzatoare prin simplu fapt ca aceasta genereaza efecte distructive asupra nivelului de viata a oamenilor, indiferent de unde locuiesc si muncesc acestia.Celelalte crize ale educatiei ,energiei, demografica a statului si dreptului, a mediului inconjurator,sunt mai putin receptionate de populatie dar fiecare intretine criza globala si amplifica starea de insecuritate a oamenilor, a comunitatilor si statelor.
Amplitudinea deosebita a economiei subterane poate fi explicata prin reactia slaba a institutiilor statului imputernicite sa intervina pentru descoperirea si sanctioanarea operativa a cazurilor de frauda, evaziune fiscala si delapidare.Aceasta reactie slaba este consecinta politizarii excesive a acestor institutii, care a generat o evidenta deprofesionalizare a personalului cu o diminuata capaccitate de indentificare, cercetare si finalizare a cazurilor reprezentative de frauda.De profesionalizarea a facut ca in acest domeniu sa nu fie promovata si aplicata sistemul integrat informativ interinstitutional de actiuni care ar fi trebuit sa se materializeze in elaborarea unor proceduri moderne de culegere, prelucrare si valorificare a informatiilor referitoare la marile cazuri de criminalitate economico financiara.
In concluzie evaziune fiscala nu a putut fi inca orita in totalitate de acea inca se fac studii pe acest subiect cu care se confrunta fiecare tara .
Bibliografie
[1].BISTRICEANU, D., Gh. – Sistemul fiscal al Românie, Editura UNIVERSUL JURIDIC, București, 2008.
[2].BIȘA, C., COSTEA, I., CAPOTĂ, M., DĂNCĂU, B. – Utilizarea paradisurilor fiscale – ȋntre evaziune fiscală legală si frauda fiscală, Editura BMT, 2005.
[ 3].BRĂGANU, M., Principii fundamentale de administrare a impozitelor și taxelor în noul cod de procedură fiscală, in Revista de Drept Comercial, nr 5/2004.
[4].BEJU, V., Resursele financiare publice. Evaziunea fiscală și corupția, Editura CASA CĂRȚII DE ȘTIINȚĂ, Cluj-Napoca 2006.
[5].BUZIERNESCU, R., Evaziunea fiscală internă și internațională, Editura UNIVERSITARIA, Craiova 2007.
[6].CLOCOTICI, D., GHEORGHIU, G., Dolul, frauda și evaziunea fiscală, Editura LUMINA LEX, București 1996.
[7].CORDUNEANU, C. – Sistemul fiscal în știința finanțelor, Editura CODECS, București, 2008.
[8] COSTICA VOICU – Evaziune fiscla, Editura Universul Juridic, Bucuresti , 2014
[9].CRISTUS, N. – Evaziunea fiscală și spălarea banilor, (Ediṭia a III-a), Editura HAMANGIU, București, 2011.
[10].FLORESCU, D., COMAN, P., BĂLAȘA, G. – Fiscalitatea în România: doctrină, reglementare, jurisprudență, Editura ALL BECK, București, 2005.
[11].GLIGA, C.,I., Evaziunea fiscală. Reglementare. Doctrină. Jurisprudență, Editura C.H. Beck, București 2007.
[12].GHINEA, N., Criminalitatea financiar fiscală, Editura DURAN’S, Oradea 2009.
[13].HOANȚĂ, N. – Evaziunea fiscală, (Ediṭia a II-a), Editura C.H. BECK, București, 2010.
[ 14].HOANȚĂ, N., Evaziunea fiscală, Editura TâRIBUNA ECONOMICĂ, București 1997.
[15].HOANȚĂ, N., Presiunea fiscală, Revista Impozite și Taxe, nr. 3/1995.
[16].IMBRESCU, I., Economia subterană de la definire la efecte, Editura MIRTON, Timișoara 2007.
[17].MREJERU, Th., FLORESCU, D., SAFTA, M. – Evaziune fiscală – practică judiciară, legislație aplicabilă, Editura TRIBUNA ECONOMICĂ, București, 2011.
[18].MORARU, D., NEDELESCU, M., STĂNESCU, C., SINDILARU, R. – Finanṭe publice si evaziune fiscală, Editura ECONOMICA, București, 2009.
[19].MINEA, M., Ș., COSTAȘ, C., F. – Fiscalitatea în Europa la începutul mileniului III, Editura ROSETTI, 2006.
[20].MĂNĂILĂ, A. – Companiile offshore sau evaziunea fiscală legală, Editura ALL BECK, București, 2009.
[21].NICOLĂESCU,E.,CIUPITU,S.A. – Fiscalitate, Editura Pro Universitaria, București, 2013.
[22].NICOLĂESCU,E.,CIUPITU,S.A – Fiscalitate.Caiet de seminar, Editura Pro Universitaria, București, 2015.
[23].NECULAI CÂRLESCU – Evaziunea fiscala comentarii si exemple practice,Editura C.H. Beck, editia 3, Bucuresti 2015
[24] http://biblioteca.regielive.ro/licente/economie/evaziunea-fiscala-concept-si-forme-de-manifestare-292058.html
[25] http://documents.tips/documents/introducere-lucrare.html
[26] http://documents.tips/documents/evaziune-fiscala-referat.html
[29] Legea nr 661/1923,infaptuita de Vintila Bratianu
[30] Legea nr.344/1947 si Decretul nr 202/1969
[31] Codul penal art.268 indice 36 si 35 din 1 ianuarie 1969.
[32] Ordonanta de Guvern nr 17 din 20 august 1993
[33] Legea nr 87/18 octombrie 1994
[34] Legea nr.241/15 iulie 2005,Prevenirea si combaterea evaziunii fiscale.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Evaziunea Fiscala Fapte Si Consecinte (ID: 127767)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.