Evaziunea Fiscala

Universitatea politehnica București

facultatea de antreprenoriat ingineria și managementul afacerilor

Proiect economie europeană

EVAZIUNEA FISCALă

Student vargyas suzana

marketing industrial an 1

1.Obiective

Analizarea și compararea taxelor și impozitelor practicate în Uniunea Europeană

Obținerea de informații referitoare la cooperarea internațională împotriva evaziunii fiscale

Determinarea unor strategii pentru a înbunătățirea situației din România în ceea ce privește evaziunea fiscală

Acestă temă este importanta deoarece prin studiere ei se pot determina cauzele si efectele acestuia asupra dezvoltarii economice sociale a unei țări.

Comparând acest fenomen în mai multe țări diferite din punct de vede cultural, tehnologic etc se pot crea noi soluții pentru a îmbunătății situația din România.

2.Definiția evaziunii fiscale

În lipsa altor mijloace de finanțare și de susținere a statului, fiscalitatea în continuare, are o necesitate obiectivă, deși este inoportună pentru contribuabili, oricât civism ar dovedi aceștia. Deși are o istorie foarte elaborată, care în decursul timpului, dezvoltă nașterea statului unde impozitul reprezintă una din instituțiile publice cele mai controversate.

Cetățenii contribuabili s-au opus sarcinii fiscale de plată, prin mijloace legale sau mai puțin legale, încercând astfel să-și protejeze o parte cât mai însemnată din venitul personal chiar dacă asta s-ar considera a fi consimțământul general obținut la suportarea unei sarcini fiscale, din toate timpurile.

Evaziunea fiscală este un fenomen economico-sociale care are o foarte mare importanță, și cu care toate statele de astăzi se confruntă, într-o măsură mai mare sau mai mică. Din păcate, ceea ce se poate face, efectiv, în acest domeniu, este limitarea la maximul posibil a acestui fenomen.

Din totdeauna, multitudinea obligațiilor fiscale, pe care legile fiscale le impun și mai ales povara acestor obligații au stimulat ingeniozitatea contribuabililor, determinându-i pe aceștia să caute cele mai diverse procedee de eludare a legii.

Dar, motivația principală a fenomenului în cauză este aceea că, lovind indivizii în averea lor, fiscalitatea îi atinge într-unul din cele mai sensibile interese, și anume interesul bănesc.

Literatura de specialitate dă multiple interpretări conceptului de evaziune fiscală. Una dintre acestea definește „evaziunea fiscală” ca fiind „totalitatea procedeelor licite sau ilicite cu ajutorul cărora, cei interesați sustrag, în totalitate sau în parte, materia lor impozabilă obligațiilor stabilite prin legile fiscale”.

Indiferent de modul cum este definit acest fenomen, evaziunea fiscală reprezintă, în ultimă instanță, neîndeplinirea, de către contribuabil, a obligațiilor fiscale.

3. Forme de evaziune fiscală

Literatura de specialitate din România a consacrat, pe baza criteriului legalității, al respectării sau nu a legislației fiscale, doi termeni pentru desemnarea formelor evaziunii fiscale: evaziunea fiscală licită (legală) și evaziunea fiscală ilicită (frauduloasă, frauda fiscală).

În literatura anglo-saxonă pentru desemnarea celor două forme de sustragere de la plata impozitelor se utilizează expresiile „tax avoidance” (trad. „evitarea plății impozitelor”), care este legală și se bazează pe reducerea poverii fiscale prin intermediul scutirilor de impozite, deducerilor sau stimulentelor aprobate de legile fiscale și „tax evasion” (trad. „evaziunea fiscală”) care este mijlocul ilegal de a evita plata impozitelor pe veniturile impozabile, fie prin neraportarea lor, fie prin diminuarea voită a venitului impozabil.

În demersul de definire a acestei practici se pune problema delimitării evitării (licite) a impozitului de evaziunea fiscală (frauduloasă). Primul răspuns și cel mai pertinent este că distincția este una de legalitate, în care evitarea este permisă de lege, iar evaziunea frauduloasă, nu. Cu toate acestea granițele nu sunt, întotdeauna, precise și există o zonă gri de sustragere

„avoision” (avoidance + evasion)

Din punct de vedere moral, se poate argumenta că anumite tipuri de evitare (licită) a impozitării sunt la fel de greșite ca și evaziunea frauduloasă și de aceea ar trebui tratate la fel ca aceasta. În legătură cu aceasta, Cowell apreciază că o asemenea distincție bazată pe criterii morale este prea vagă și nu ajută analiza economică.

Motivarea economică a scopului evaziunii fiscale are la baza analiza comportamentului contribuabilului individual. Modul în care individul percepe posibilitățile de a fi afectat de sistemul de legi fiscale și de instrumentele de constrângere fiscală are o relevanță particulară. Acesta determină individul să ascundă sau să denatureze activitățile sale.

Activitățile tipice de evaziune fiscală (frauduloasă) presupun, pentru contribuabil, luarea deciziilor în condiții de incertitudine (de a fi descoperit și de a fi obligat la plata impozitului și a penalităților), pe când, evitarea fiscală (licită) implică siguranță pentru contribuabil, atunci când acesta ia anumite decizii fiscale, deși, și aceasta poate să implice o anumită frustrare generată de intenția de căutare a unei impozitării reduse.

Evaziunea fiscală frauduloasă are un caracter special, deosebindu-se de alte forme de infracțiuni economice prin cel puțin trei motive, și anume:

→ în primul rând, reprezintă o înșelăciune comisă împotriva unui agent economic special (guvernul).

În această postură guvernul îndeplinește triplu rol: impune regulile pe baza cărora se derulează relațiile economice, este victimă și arbitru în același timp;

→ în al doilea rând, cunoașterea de către guvern a scopului acesteia și a modului în care se acționează în sectorul evitării impozitelor poate juca un rol crucial în alegerea structurii impozitelor, în acest scop guvernul trebuie să combine cu mare atenție informațiile despre cei implicați în evaziune fiscală;

→ în al treilea rând, există o relație specială între evaziunea fiscală și alte teme importante de studiu ale economiei publice. Forma pe care o îmbracă diferitele infracțiuni economice (evaziunea fiscală, contrabanda, piața neagră, etc.) depinde de tipul de societate, structura economiei și sistemul de legi existent.

Delimitarea evaziunii fiscale licite de cea ilicită este necesară și utilă, pentru că dă posibilitatea, cel puțin teoretică, estimării mărimii fenomenului, pe cele două forme de manifestare. Mai mult decât atât, această delimitare contribuie la sensibilizarea factorilor de decizie politică și a celor administrativi în a căuta și stabili mijloacele adecvate de limitare și combatere a fenomenului în cauză.

În practică, însă, este foarte greu de delimitat evaziunea fiscală licită de cea frauduloasă, astfel că, între legal și ilegal nu există o ruptură ci, mai degrabă, o continuitate, încercările succesive de a profita de lacunele legii conducând contribuabilul de la legal la ilegal.

Cel mai adesea, frauda fiscală desemnează o infracțiune la lege, o încălcare voită a legii fiscale în vigoare și se distinge de evaziunea fiscală licită, care reprezintă o utilizare abilă a posibilităților și alternativelor oferite de lege.

În concepția autorilor C.V.Brown și P.M.Jakson, evaziunea fiscală licită (tax avoidance) este definită ca o reorganizare legală a unei afaceri astfel încât să se minimizeze obligația fiscală, iar frauda fiscală (tax evasion), ca o reorganizare ilegală a unei afaceri, în același scop.Astfel, dacă sustragerea de la îndeplinirea obligațiilor fiscale se realizează prin interpretarea legilor fiscale, în favoarea contribuabilului, atunci ne aflăm în aria evaziunii fiscale licite, care nu este considerată contravenție sau infracțiune și nu este pedepsită, contribuabilii diminuându-și veniturile impozabile pe baza unor criterii sau norme acceptate, legale.

4. Taxe și impozite în Uniunea Europeană

Țările UE și cetățenii lor doresc să se asigure că sectorul financiar aduce o contribuție echitabilă la finanțele publice. Mai mult decât atât, sunt de acord că sectorul ar trebui să plătească înapoi cel puțin o parte din ceea ce contribuabili europeni au pre-finanțat în cadrul băncii operațiunile de salvare.

Multe țări din UE au introdus, sau au considerat introducerea propriei lor taxe de impozitare. Cu toate acestea, există dezavantaje naționale în acest domeniu. Acestea pot duce la o fragmentare a pieței interne a finantarii serviciilor si pot avea efecte secundare nedorite cum ar fi dubla impozitare sau dubla neimpozitare. Pentru aceste motive, Comisia a propus un sistem comun de taxe pe tranzacțiile financiare pentru UE. Prin o procedură specială cunoscută sub numele de "cooperare consolidată", 11 țări din UE în prezent negociază detaliile pentru taxa pe tranzacțiile financiare comune, cu scopul de a ajunge la un acord de compromis cu privire la aplicarea impozitul în aceste țări.

Tabelul 1. Impozitul pe profit (% din PIB)

Cea mai mare pondere, în anul 2014 a fost înregistrată în Danemarca cu 33,9 la sută din PIB, urmată de Suediea cu (17,8 la suta) apoi Belgia (16,7 la sută) și Finlanda (16,5 la suta).

În schimb, Lituania are o pondere de (5,1 la suta) si Bulgaria (5,3 la sută) aceste au fost înregistrate ca cele mai mici impozite pe venit și avere ca si procent din PIB.

Aceste trenduri s-au menținut și pe parcursul anilor 2005 și 2014 însă cu mici variații între țările precum România, Lituania și Bulgaria.

Tabelul 2. Încasări totale din impozite și contribuții sociale

Raportul din 2014 a veniturilor fiscale în PIB a fost de cea mai mare în Danemarca (50,8%), Belgia și Franța (atât la 47,9%), în timp ce cele mai mici acțiuni au fost înregistrate în România (27,7% din PIB), Bulgaria (27,8%), Lituania ( 28,0%) și Elveția (27,1%).

Între 2013 și 2014, s-au observat scadăderi în raportul de impozitare în PIB în opt-state membre (Belgia, Bulgaria, Republica Cehă, Luxemburg, Portugalia, Slovenia, Suedia și Regatul Unit), precum și Norvegia și Elveția.

Cele mai mari scăderi din raportul de impozitare în PIB s-au observat în Norvegia (-1,0 puncte procentuale), Republica Cehă (-0.7 pp), Regatul Unit (-0,5 pp), Belgia și Slovenia (ambele pp -0.3). Pentru Luxemburg și Elveția, scade observate au fost foarte ușoară (de mai jos -0.1 pp). Pentru Portugalia, o scădere de -0.2 puncte procentuale între 2013-2014 a urmat o creștere de 2,7 puncte procentuale între 2012 și 2013.

Creșteri ale ponderii impozitelor în PIB s-au observat în douăzeci statelor-membre, precum și Islanda și Serbia. Cele mai mari creșteri ale PIB-ului din 2013 până în 2014 au fost înregistrate de Islanda (2,9 pp), Danemarca (de la 48,1% la 50,8% din PIB, sau aproximativ 2,75 puncte procentuale din PIB), Cipru (2,6 pp), Malta (1,4 pp) și Serbia (1,0 pp). În timp ce Cipru și Malta au raportat un raport relativ scăzut de impozitare și PIB, Danemarca a crescut un raport relativ ridicat de impozitare și PIB.

Economia subterană cuprinde activități de afaceri legale, care sunt efectuate în afara îndemâna guvernului

Aceste activități de obicei se încadrează în două categorii care rămân comune în întreaga Europă. Primul este munca la negru care nu este declarată, care reprezintă aproximativ două treimi din economia subterană.

Acesta include salarii pe care lucrătorii și întreprinderile nu le declară la guvern pentru a evita taxel.

Munca nedeclarată este răspândită în construcții, agricultură, și servicii de uz casnic (cum ar fi curățarea, babysitting, ingrijire batrani, și tutoring).

Cealaltă o treime provine din pondere este constituită din întreprinderile care folosesc plata în cash cum ar fi mici magazine, baruri, și taxiuri care raportează doar o parte din venitul lor, pentru a evita o parte din povara fiscală.

Determinarea modului cel mai bun de a aborda economia subterană necesită mai întâi o înțelegere și anume unde suntem, unde am fost și unde ne îndreptăm.

Fig. 1 Economia subterană în milioane de euro

Fig. 2 Economia subterană în milioane de euro – continuare ani

În medie în Europa, economia subterană este la fel de mare ca 18,5 la sută din activitatea economică (a se vedea figura 1 și 2) .4 Aproape două treimi din economia subterană este concentrată în cele mai mari cinci puteri economice ale Europei -Germania, Franța, Italia, Spania, și Regatul Unit.

Cu toate acestea, în Europa de Est economia subterană este mult mai mare în raport cu dimensiunea economiei oficiale decât în ​​Europa de Vest.

În Austria și Elveția, economia subterană este egală cu aproximativ 7-8 la suta din marimea PIB-ului oficial aceste țări ", în comparație cu Polonia, care are o economie subterană de 98 miliarde €, comparativ cu o PIB-ul estimat de 400 de miliarde €, sau 24 la suta.

În țările din Europa de Est, cum ar fi Bulgaria, Croația, Lituania, și Estonia economia subterană este aproape 30 la suta de dimensiunea economiei oficiale.

În perioadele de recesiune economică, creșterea șomajului, venitul disponibil este mai scăzut, iar de aceea apar temerile legate de viitor.

Mai multe persoane au tendinta de a deriva în "activități subterane" de exemplu, muncă suplimentară, care este nedeclarată, sau magazinele care nu declară o parte din vânzări pentru a îmbunătăți finanțe personale și pentru a compensa lipsa fluxuri de venituri.

Tabelul 5. Dimensiunea economiei subterane în UE

Fig. 3 Dimensiunea economiei subterane în UE în procente

Fig. 4 Dimensiunea economiei subterane în milioane de euro

Criza economică care a început în 2008 confirmă acest lucru. În 2009, primul an care a avut un impact major în economia subterană a crescut cu 0,5 la sută în raport cu PIB Figura 4.

Creșterea din 2009 a rupt o tendință constantă pe termen lung, în care economia subterană a Europei a scăzut în comparație cu PIB-ul.

Reducerea însoțește în mărimea absolută a economiei subterane este o dovada convingatoare a adâncimii de declin economic a continentului. În timp ce mai multe persoane căutată alternative la economia oficială, economia subterană nu a putut compensa declinul în economia reală.

Îmbunătățirea condițiilor economice din 2010 au contribuit la recuperarea acestui terenul pierdut. Până în 2011, economia subterană a fost sub nivelul dinaintea crizei, iar în 2013 economia subterană s-a micșorat la un nivel mai scăzut din toate timpurile față de PIB.

Criza a adus diferențe pronunțate în dezvoltarea economiei subterane din toate regiunile. Înainte de 2009, lupta împotriva economiei subterane a dat roade în toate părți ale Europei.

5. Exemple de evaziune fiscală

Factorii care generează evaziunea fiscală

Factorii care generează fenomenul evaziunii fiscale pot fi grupați în mai multe categorii 'i anume: – factori psiho-sociali – aceștia reprezint[ atât pornirile și convingerile intime ale contribuabilului cât și mediul social în care acesta își desfășoară activitatea de zi cu zi; – factori economici – aparțin cu percepției contribuabilului și au o legătură cu posibilitățile de a-și satisface nevoile cu veniturile obținute după plata contribuțiilor către bugetul de stat; – factori de ordin legislativ și administrativ – care se referă la percepția contribuabilului cu privire la echitatea modului de stabilire a impozitului, la destinațiile date de stat sumelor colectate, dar și cu privire la modul în care statul aplică legea. Acești factori sunt dependenți unii de alți având o acțiune conjugată în ceea ce privește fenomenul evaziunii fiscale.

Exemple

Prin evaziune fiscală legala se intelege actiunea contribuabilului de a ocoli legea, recurgand la o contributie neprevazuta a acesteia si deci tolerata prin scapare din vedere.

Un exemplu concret de evaziune fiscală legala intalnita frecvent la contribuabili in ce priveste plata impozitului pe venit este posibila prin eschivarea de la plata impozitului pe venit de la persoane fizice daca remunerarea ei este platita din asa numitul «numerar negru».

Acesti bani, nu sunt prezenți în documentele contabile, si prin urmare, nu sunt impozitate. Acest gen de plata poate fi efectuat pentru executarea unui singur lucru a unui singur angajat de exemplu (zilieri).

Intr-un asemenea mod pot fi remunerati si angajatii permanenti. De exemplu, in borderoul oficial este reflectat, ca suma medie de salarizare constituie 1.500 lei, iar achitarea cu «numerarul negru» va constitui 3.000 lei. In asa mod se economiseste considerabil din contul impozitului pe venit. 

6.Strategii privind reducerea

Cooperarea internațională împotriva fiscale evaziune

Țările UE și Comisia Europeană, de asemenea, lucrează la nivel internațional pentru standarde globale mai puternice împotriva evaziunii fiscale și a evaziunii. UE contribuie în mod activ la lucrările Organizației pentru Cooperare Economică și Dezvoltare Economică (OCDE) pentru a defini politica fiscală internațională.

Progrese majore au fost făcute la acest nivel, în special un nou standard global pentru schimbul automat de informații de cont financiar și un proiect pentru a remodela normele internaționale de impozitare a profitului împotriva evaziunii. UE are acorduri cu cinci țări vecine din afara UE (Andorra, Liechtenstein, Monaco, San Marino, și Elveția), care prevăd schimbul de informații în scopuri fiscale.

În cele din urmă, acordurile internaționale ale UE, cu tările noneuropene includ clauze care comit aceste țări la standardele de "buna guvernare" în materie fiscala. Acest lucru înseamnă, în esență, ca tarile UE sunt de acord cu schimbul de informații fiscale și cu eliminarea măsurilor fiscale dăunătoare pentru o mai bună impozitare în Europa.

Creșterea incluziunii bancare și utilizarea sistemelor de plată electronică aduce mai multă transparență operațiunilor și face participarea la economia subterană mai dificilă. Există o corelație puternică negativă între prevalența plăților electronice într-o țară și economia sa subterană. Țările cu un nivel ridicat de utilizare a platăți electronice, cum ar fi Marea Britanie și țările nordice, au economii alternativi mai mici decat cele cu niveluri minime de plăți electronice, cum ar fi Bulgaria, România și Grecia.

Profesorul de cercetare Schneider a constatat că creșterea plăților electronice cu o medie de 10 la suta anual de cel puțin patru ani consecutivi poate reduce dimensiunea economiei subterane cu până la 5 la sută. Comoditatea de plăți electronice pote aduce schimbări de comportament, in special in randul celor care sunt "participanți inconștienți".

În revizuirea măsurilor luate de țările au utilizat acestă metodă pentru a reduce tranzacțiile alternative, este clar că plățile electronice produc rezultate tangibile, atât în dezvoltarea piețelor și în țările bine dezvoltate, cu mai mult rafinament tehnologic.

În 2010, o inițiativă strategică de către Comitetul Executiv Polska Visa decis să dubleze dimensiunea rețelei de acceptare a Poloniei. Finanțat de către membrii Visa Polska, programul sa concentrat pe extinderea aceptării cardurilor atât Visa cât și si carduri de alte sisteme, împreună cu modernizarea comercianților cu amănuntul mijlocii din orașele mici și zonele rurale, în cazul în care acceptarea a fost limitat. Această inițiativă "carduri Visa acceptate peste tot", a fost un succes imens.

120.000 de terminale noi au fost înregistrate , în cel mai predominante au fost industriile bazate pe numerar , cu subraportare mari de vânzări , cum ar fi alimente și băuturi cu amănuntul , hoteluri , restaurante , catering și . Acest lucru a fost apreciat de către multe părți interesate , inclusiv Banca Națională a Poloniei , Ministerului Finanțelor , și Asociația Bank din Polonia

Între timp în Suedia – care a introdus primele bancnote din lume în 1661, a făcut niște pași semnificativi.

Multe baruri nu acceptă numerar ; biletele sunt achiziționate cu un mesaj de tip text sau folosind soluții contact , precum și un număr tot mai mare de întreprinderi aceptă doar carduri .

Din cele 780 sucursale ale celor trei bănci de conducere , 530 nu mai procesează plăti în numerar. Comercianții cu amănuntul suedeză pot transforma iPhone lor în terminale POS prin conectarea dispozitivelor în ele .

Marile bănci se așteaptă să lanseze un serviciu comun care să permită clienților să transfere bani intre conturi în timp real, folosind telefoane mobile . Și în Uppsala ,al patrulea oras ca marime al Suediei , comercianții sunt acum educați să eliminare plata în numerar.

Băncile și sistemele de plată pot contibui prin inovație în domeniul plăților de mică valoare și prin încurajarea comercianți mici și funcționarii publici să utilizeze sistemele de plăți. Și consumatorii nu trebuie să fie simpli spectatori: Acestea pot contribui la eforturile de a fi constienti de costul de numerar și prin alegerea lor de metoda de plata.

7. Concluzii

Obiectivele urmărite au fost atinse și anume :

Analizarea și compararea taxelor și impozitelor practicate în Uniunea Europeană.

Obținerea de informații referitoare la cooperarea internațională împotriva evaziunii fiscale.

Determinarea unor strategii pentru a înbunătățirea situației din România în ceea ce privește evaziunea fiscală .

În concluzie guvernele nu sunt lipsite de putere pentru a recupera veniturile pierdute din economia subterană. Plății electronice ar putea ajuta țările să iși crească veniturile în timp ce reducerea de numerar, factor esențial al economiei subterane.

Reducerea economiei subterane necesită persistența, dedicare, și colaborarea multor părți interesate. Dar este realizabil. S-au văzut semne promițătoare că Europa a luat măsuri pentru a trece de la economia subterană. Acum Europa trebuie să mențină ritmul. Chiar prin aceste vremuri economice dificile, lupta împotriva economiei subterane rămâne deosebit de importantă.

Ar trebui luat exemplul Poloniei și a Suediei, acela de a efectua plăți cu cardul (mai ales pentru firme) deoarece țările UE și Comisia Europeană, de asemenea, lucrează la nivel internațional pentru standarde globale mai puternice împotriva evaziunii fiscale și a evaziunii.

8. Bibliografie

Dan Drosu Șaguna, Mihaela Tutungiu, „Evaziunea fiscală”, Editura Oscar Print, București, 1995, p.20

Cowell F., „The Economic Analysis”, „Bulletin of Economic Research”, 1985, citat de Cullis John, Jones Philip, „Public finance and public choice”, Oxford University Press, New York, 1998, p.191

C.V.Brown, P.M.Jakson, „Public Sector Economics”, Second Edition, Basil Blackwell, Oxford, 1982, p. 227

Johannes Kepler The Shadow Economy in Europe JKU 2013

Tezăde doctorat Infracțiunile de evaziune fiscală Coordonator științific Doctorand Prof. univ. dr. Valerian Cioclei Vîrjan Bogdan

Resurse WEB

European Commission The European Union Explained Taxation

http://ec.europa.eu/taxation_customs/index_en.htm

 http://ec.europa.eu/eurostat/web/products-datasets/-/tec00018

http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/show.do gov_10a_taxag

http://www.euroavocatura.ro/articole/66/Evaziunea_fiscala_legala

European Commission The European Union Explained Taxation

http://ec.europa.eu/taxation_customs/index_en.htm