Evaluari Cantitative Si Calitative ale Arborilor de Sorb (sorbus Torminalis L.) Din Cadrul Ocolului Silvic Bravicea

CUPRINS

INTRODUCERE

1. CADRUL NATURAL AL OCOLULUI SILVIC BRAVICEA

1.1. Elemente de identificare a ocolului silvic. Vecinătăți, limite

1.2. Suprafața fondului forestier

1.3. Studiul stațiunii și al vegetației forestiere

1.3.1. Geomorfologie

1.3.2. Geologie

1.3.3. Hidrologie

1.3.4. Climatologie

1.3.5. Soluri

1.3.6. Tipuri de stațiune

1.3.7. Tipuri de pădure

1.3.8. Formații forestiere și caracterul actual al tipului de pădure

1.3.9. Structura fondului de producție sau de protecție

1.3.10. Concluzii privind condițiile staționale și vegetația forestieră

2.REVISTA LITERATURII

2.1.Poziția sistematică a sorbului

2.2.Răspîndirea sorbului

2.3.Partcularitățile biologice ale sorbului

2.4. Morfologia sorbului

3.MATERIAL ȘI METODA D CERCETARE

4. REZULTATELE CERCETĂRII

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

DECLARAȚIA PRIVIND ASUMAREA RĂSPUNDERII

CURRICULUM VITAE

INTRODUCERE

Promovarea în culturile de interes forestier a speciilor lemnoase cu lemn valoros constituie un obiectiv și o modalitate de creștere a eficienței economice a pădurilor. Preocupările în această direcție ale unor țări europene cu silvicultură avansată s-au amplificat îndeosebi în ultimul deceniu al secolului trecut, mai ales în Franța, Germania, Elveția ș. a.

[NUME_REDACTAT] dispune de resurse genetice de specii cu lemn valoros, mai ales pentru paltin (Acer pseudoplatanus L.), sorb (Sorbus torminalis (L.) Cr., cireș (Prunus avium L.) ș. a., însă acestea au fost puțin cercetate până în prezent.

Importanța sorbului se deduce atât din particularitățile biologice, exigențele ecologice și din studiul lemnului.

Prin plantații se poate extinde în terenurile degradate, în perdelele forestiere de protecție. In toate cazurile de participare în compoziția șleaurilor de deal, contribuie la mărirea rezistenței acestora față de defoliatorii forestieri (atrage păsările insectivore, speciile polinizatoare, speciile parazite de defoliatorii forestieri). Lemnul cu textura lui fină, tare și elastic, îi conferă proprietăți apte pentru industria mobilei ș.a. În prezent pe piața mondială lemnul de sorb pentru derulaj se vinde cu cca. 5000-6000 $/m3, în timp ce lemnul de stejar se vinde cu 300-400 $/m3.

În conformitate cu legislația [NUME_REDACTAT] sorbul este atribuit speciilor rare din flora spontană – categoria a VIII de raritate ([NUME_REDACTAT] Moldova privind fondul ariilor naturale protejate de stat Nr.1538-XIII din 25.02.98. [NUME_REDACTAT] al R.Moldova nr.66-68 din 16.07.1998). Pericol direct de dispariție a speciei din stațiunile naturale nu există, dar datorită importanței și cererii sporite a lemnului, răspândirii sporadice în arborete, merită atenție sporită problema conservării sorbului in situ și reproducerea lui.

La sfârșitul secolului 19 populațiile acestei specii valoroase ți cu regenerare lentă și dificilă au diminuat și erau amenințate cu dispariția . Aproximativ în aceeași perioadă , pentru a păstra acest arbore cu însușiri prețioase în rândul populației locale au început să apară legende , superstiții și zvonuri despre pedeapsa teribilă , chiar moartea, ce îi așteaptă pe cei care taie sorbul. Aceasta a fost un fel de tabu pentru păstrarea acestei specii (Осадчий В., 1989).

Prezenta teză are ca scop evidențierea caracterelor cantitative și calitative ale sorbului din cadrul [NUME_REDACTAT] Bravicea.

Prin efectuarea cercetărilor s-au realizat următoarele obiective:

determinarea influenței condițiilor staționale (climatice și edafice) asupra producției și calității lemnului ;

evaluarea fenotipică a unor caractere și însușiri ale trunchiurilor, coroanelor și aparatului foliar la arbori de probă din arborete reprezentative;

studiul corelațiilor dintre caracterele cercetate.

CADRUL NATURAL AL OCOLULUI SILVIC BRAVICEA

Elemente de identificare a ocolului silvic. Vecinătăți, limite

[NUME_REDACTAT] Bravicea administrat de Î.S. Călărași în cadrul A.S. „Moldsilva” este situat în raza localităților Bogzești, Bahu, Țibirica, Meleșeni, Bravicea, Săseni, Schinoasa, Frumoasa din raionul Călărași și localitățile Noroceni, Ghetlova, Tabăra situate în raionul Orhei, și Țigănești, Codreanca aflate pe teritoriul raionului Strășeni.

Teritoriul se află în partea de nord a [NUME_REDACTAT] Centrale. Sediul ocolului silvic se află în comuna Bravicea în apropierea cu șoseaua Călărași – Bravicea.

Ocolul silvic luat în studiu, are următoarele limite și vecinătăți:

Tabelul 1.1.1. Vecinătăți și limite

Limitele ocolului silvic indiferent de natura lor (culmi, văi, pâraie, drumuri) sunt evidente, iar acolo, unde pădurea atinge aceste limite, ele au fost materializate cu vopsea roșie cu semne de hotar.

1.2. Suprafața fondului forestier

Suprafața fondului forestier din [NUME_REDACTAT] Bravicea este de 5141,5 ha, cu 201,6 ha mai mult ca în amenajamentul precedent. Această diferență de suprafață provine din primirea a unor terenuri de la primării prin hotărâri de guvern în fondul forestier (196,1 ha), a cedării prin hotărâre de guvern a terenului proprietate publică de 41,14 ha la primăria Codreanca, precum și confruntarea și regularizarea suprafețe cu Oficiul de cadastru care este de + 3,74 ha.

Conform evidenței cadastrale la 01.01.2008 – 5137,76 ha.

Această evidență este prezentată în tabelul 1.2.1., unde se observă că deținător unic este statul, iar fondul forestier este repartizat pe diferite destinații, cu suprafețele aferente fiecăreia dintre ele.

Tabelul 1.2.1. Evidența fondului forestier după destinații și deținători

Continuarea tabelului 1.2.1

Continuarea tabelului 1.2.1

S-a constatat că terenuri de pe o suprafață de 5028,5 ha sunt apte pentru vegetația forestieră, ceea ce constituie circa 97,8% din suprafața fondului forestier a acestui ocol silvic, 61,9 ha sunt terenuri afectate gospodăririi silvice (1,2%), 6,3 ha (0,1%) sunt terenuri neproductive și 44,8 ha (0,9%) sunt terenuri scoase temporar din fond forestier.

Întreaga suprafață a [NUME_REDACTAT] Bravicea este încadrată în Grupa I funcțională “Păduri cu funcții speciale de protecție” și este parte componentă a [NUME_REDACTAT] de Stat administrat de Agenția pentru Silvicultură „Moldsilva”.

1.3.Studiul stațiunii și al vegetației forestiere

1.3.1. [NUME_REDACTAT] punct de vedere geomorfologic, teritoriul [NUME_REDACTAT] Bravicea se încadrează zonal prin poziția sa în teritoriul [NUME_REDACTAT] Moldovenesc, ramificația înălțimii codrilor, caracterizat prin prezența dealurilor ce se succed în valuri.

[NUME_REDACTAT] Moldovenesc este cea mai înaltă parte a Moldovei. Teritoriul este întretăiat și fărâmițat de o plasă deasă de coline adânci, vâlcele și hârtoape. Unitatea geomorfologică predominantă este versantul (86%), dar bine este reprezentat și platoul (12%), celelalte forme de relief (luncă, terasă, fund de vale, ravenă) sunt rar întâlnite (2%). Configurația terenului este majoritar ondulată, mai rar plană. Altitudinea terenului de aici variază între 75 m (u.a. 101E) și 350 m (u.a. 15G), din care 78% se află în categoria 200 m – 400 m.

Expoziția generală determinată de relief și scurgerea apelor este însorită (S, SV) pe 55%, deoarece majoritatea arboretelor se află în bazinul râului Ichel, care constituie limita sudică a ocolului silvic, cu orientarea vest – est.

Mai puține arborete sunt în bazinul râului Cula, care este paralel cu râul Ichel, dar către limita nordică, deci are expoziția umbrită (N, NE) este mai puțin reprezentată 22%. Rețeaua de văi secundare determină expozițiile parțial însorite (E, SE, V, NV) pe 23%.

Înclinarea terenului înregistrează valori ce încep de la înclinări de 0g (platouri), la peste 35g (maluri de pâraie erodate). Repartiția suprafețelor pe categorii de înclinare se prezintă astfel:

– sub 16g (pante ușoare) – 4766,2 ha (92%);

– de la 16g la 30g (pante repezi) – 348,4 ha (7%);

– de la 31g la 40g (pante foarte repezi) – 26,9 ha (1%);

Total O.S. Bravicea : – 5141,5 ha (100%).

De aici rezultă că predominant sunt terenurile cu înclinare ușoară, celelalte categorii de înclinare întâlnindu-se pe malurile pâraielor cu eroziune sau în terenuri degradate.

În general relieful teritoriului ocolului silvic are o influență apreciabilă nu numai asupra răspândirii și însușirii solului (profunzime, intensitatea erodării ș.a.), dar și asupra proceselor de solificare, prezenței vegetației forestiere, tipurilor de pădure și de stațiune.

1.3.2. [NUME_REDACTAT] studiul condițiilor staționale o importanță deosebită o are substratul geologic pe care s-au format solurile. În suprafața studiată a ocolului silvic substratul litologic este constituit predominant din sedimente din neogen – sarmațian și parțial cuaternar (zona râului Ichel), sedimente mai puțin grosiere, în special nisipuri, marne, gresii, luturi și mai rar argile și loess.

Principalele grupe de roci mamă de sol sunt:

– eluviile neogene nisipoase și nisipo – lutoase, de culori gălbui – deschis sau cenușiu – deschis, situate pe cumpenele de apă mai ridicate, pe care s-au format deobicei soluri cenușii deschise;

– eluvii neogene nisipo – lutoase, cele mai răspândite, situate pe culmi, platouri și versanți, pe care s-au format toate subtipurile de soluri cenușii;

– eluvii neogene argiloase situate pe platouri, care sunt compacte în stare uscată, însoțite mai mult de pulberi pe care s-a format soluri cenușii pseudogleizate. În această grupă se întâlnesc și eluviile neogene nisipoase pe substrate argiloase;

– depozitele eluviale – deluviale, de culori gălbui – brune sau brune, nisipo – lutoase până la argiloase, pe care s-au format toate tipurile de soluri cenușii;

– deluviile de ravene, mai puțin întâlnite, rezultate în urma eroziunilor de pe versanți.

Substratele din acest ocol silvic au favorizat formarea unor soluri profunde și fertile. Aceste substrate constau numai din roci moi. Acest fapt, combinat cu panta mare și perioade de vreme ploioasă, determină apariția eroziunilor și alunecărilor de teren. Pe de altă parte, predominanța nisipurilor în compoziția mecanică duce la un deficit de apă în sol în perioadele secetoase, cu efect negativ în productivitatea arboretelor.

1.3.3. [NUME_REDACTAT] hidrologică este relativ bine reprezentată în cuprinsul ocolului silvic Bravicea. Teritoriul pe care se situează pădurile ocolului silvic face parte din bazinele hidrografice ale râurilor Ichel și Cula, afluienți ai râului Nistru. Rețeaua hidrografică este formată din afluenții acestor râuri. Debitul lor este scăzut, iar regimul hidrologic este variabil, multe dintre ele secând în perioadele secetoase, fapt care poate avea influență asupra vegetației forestiere situată în partea superioară a bazinelor hidrografice. În perioade ploioase, debitul pâraielor și râurilor crește brusc, provocând uneori inundații în terenurile agricole, depuneri de aluviuni în lunci și eroziuni în partea superioară a bazinetelor. Sursele de apă ale pâraielor sunt precipitațiile și izvoarele de apă. Cele două râuri principale au debit scăzut, dar importanța lor economică și socială se datorează îndeosebi micilor acumulări create de-a lungul lor, acumulări folosite mai ales pentru irigații, dar și pentru agrement sau pescuit.

Apele freatice sunt la diverse adâncimi, de la 1,5 m în lunci și pe platouri și până la 15 m pe culmi, cu media în jur de 5 m. Pe platouri și lunci duc uneori la formarea de soluri gleice, chiar turboase în mlaștinile neproductive.

Existența, pe platouri, a apelor freatice la mică adâncime, duce la o bună aprovizionare a vegetației forestiere determinând o bună productivitate. Compoziția chimică a apelor freatice este predominant carbonat – calică, slab mineralizată.

Densitatea rețelei hidrografice este în jur de 0,4 km / km2.

1.3.4. [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] Bravicea se încadrează zonal prin poziția sa în sectorul de climă continental moderată, subținutul climei de dealuri. După raionarea geobotanică a [NUME_REDACTAT] teritoriul aparține [NUME_REDACTAT] din [NUME_REDACTAT] a pădurilor de foioase de amestec.

Regimul termic al zonei se caracterizează prin temperaturi medii anuale ale aerului de +9,10 C și precipitații medii anuale de 480 mm cu devieri mari pe an. Din suma anuală de precipitații aproximativ 77% cad în perioada caldă (196 zile) și 23% în perioada rece (decembrie – martie) a anului.

Pe fonul climatului zonal sub influența reliefului se diferențiază topoclimate caracteristice în raport cu orientarea versanților. Climatul stațional local determinat de cel general este modificat în funcție de formele de relief, expoziție, vegetație, bazin hidrologic, individualizându-se climate locale de platouri, versanți și lunci, însă ca urmare a diferenței mici de altitudine diferențierile sunt nesemnificative.

Referitor la datele medii anuale putem menționa că temperatura medie a lunii cele mai reci – ianuarie este – 4o C și a lunii cele mai calde – iulie + 21o C .Temperatura maximă absolută s-a înregistrat în luna iulie +38oC, iar temperatura minimă absolută –35oC în luna ianuarie, cu variații mari în teritoriu. Temperaturile pozitive se mențin timp de 9 luni. Primăvara, odată cu mărirea fluxului de radiație solară, crește și temperatura. Astfel, în aprilie temperatura medie lunară este mai mare ca în luna martie cu 7,5C. Începând cu luna septembrie temperatura aerului se micșorează în mediu, din lună în lună cu 5,0 – 6,0C. Factorul negativ climateric în unii ani este înghețul de toamnă timpurie și primăvară târzie. Adâncimea medie de îngheț a solului este de 25 – 30 cm, iar cea maximă de 38 – 40 cm. Zăpada se topește în a doua jumătate a lunii martie. Vânturile predominante bat din est și sud-est.

Pentru regiunea în care se situează pădurile [NUME_REDACTAT] Bravicea frecvența și intensitatea vântului prezintă valori mai ridicate în direcțiile sud-est și nord-vest. Viteza medie a vântului se situează în jurul valorii de 4 m/s, fiind destul de redusă.

Ca factori limitativi ai climei pentru vegetația forestieră sunt secetele, vânturile secetoase, înghețurile timpurii de toamnă și târzii de primăvară. Prin efectuarea lucrărilor silvotehnice la timp și corect se poate diminua impactul adus de factorii negativi ai climei.

În general, se menționează că, clima teritoriului studiat este favorabilă pentru dezvoltarea vegetației forestiere. Aceasta se dovedește prin prezența arboretelor cu specii de bază ca: gorun, stejar pedunculat, tei, frasin, carpen de clasă de producție relativ ridicată, prin amplitudinile nu prea mari de temperatură între iarnă și vară, prin umiditate moderată și prin predominarea precipitațiilor în sezonul de vegetație.

1.3.5. [NUME_REDACTAT] solului este absolut necesară pentru cunoașterea stațiunilor și stabilirea unor măsuri de folosire judicioasă a lor în gospodărirea pădurilor. În consecință productivitatea vegetației este în funcție de favorabilitatea condițiilor de sol, de măsura în care arborii își pot dezvolta sistemul de rădăcini în volumul fiziologic al solului.

Tipurile și subtipurile de sol identificate în acest ocol silvic sunt prezentate în tabelul 1.3.5.1.

Tabelul 1.3.5.1. Repartiția suprafețelor pe tipuri și tipuri de sol

Complexul geologic al teritoriului, relativ variat, a determinat evoluția unei game restrânse de tipuri de soluri. Se constată că solurile cenușii sunt cele mai răspândite ocupând o suprafață de 4948,6 ha (98%) urmate de solurile deteriorate 69,6 ha (1,5%) și erodisoluri 10,3 ha (0,5%).

1.3.6. Tipuri de stațiune

Tipurile de stațiune din [NUME_REDACTAT] Bravicea se încadrează în două etaje fitoclimatice: FD2 – Etajul deluros de cvercete cu gorun și șleauri de deal, și FD1 – Deluros de stejărete.

În tabelul 1.3.6.1. se prezintă tipurile de stațiune pe etaje de vegetație și categorii de bonitate.

În privința bonității stațiunilor situația se prezintă astfel:

stațiuni de bonitate inferioară – 79,9 ha (2%);

stațiuni de bonitate mijlocie – 612,3 ha (12%);

stațiuni de bonitate superioară – 4336,3 ha (86%).

În general bonitatea stațiunilor se reflectă în productivitatea arboretelor, fapt prezentat și în structura fondului de producție și de protecție.

Tabelul 1.3.6.1.Tipuri de stațiune

Continuarea tabelului 1.3.6.1

1.3.7. Tipuri de pădure

Vegetația forestieră a ocolului silvic este caracteristică zonei de dealuri înalte și platouri.

Din tabelul 1.3.7.1. se constată că majoritatea tipurilor de pădure sunt de productivitate superioară și mijlocie 91% și 9% de productivitate inferioară.

În realitate fondul forestier pe categorii de productivitate se distribuie astfel:

– arborete de productivitate superioară de 3753,4 ha, ce constituie 75% din fondul forestier;

– arborete de productivitate mijlocie 805,1 ha, ce constituie 16% din fondul forestier;

– arborete de productivitate inferioară 432,7 ha , ce constituie 9% din fondul forestier.

[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] se întâlnesc 16 tipuri de pădure, șase dintre ele fiind cuprinse în patru tipuri de stațiune (5111, 5321, 5323, 5511, 5513 și 5514 în 6155, 6156, 6257 și 6272). Cel mai răspândit tip de pădure este goruneto-șleau de productivitate superioară 69%, apoi Stejăreto-goruneto-șleau de productivitate superioară cu 9%, urmează gorunetul normal cu floră de mull de productivitate superioară 8% și goruneto-șleau de productivitate mijlocie cu 9%, restul tipurilor de pădure sunt sub 5% din suprafață.

Arboretele naturale fundamentale din punct de vedere al compoziției ocupă 1880,1 ha (37%) , din care după productivitate 173,8 ha (3%) sunt subproductive. Restul arboretelor au suferit intervenții, care le-au îndepărtat de tipul natural fundamental sau sunt artificiale. Astfel, 1420,8 ha (28%) sunt parțial derivate, 584,0 (12%) ha total derivate, din care 423,9 ha (8%) sunt total derivate de productivitate superioară, 142,0 ha (3%) sunt total derivate de productivitate mijlocie și doar 18,1 ha este total derivate de productivitate inferioară, iar 1106,3 ha (22%) sunt artificiale. Arboretele nedefinite cuprinde o suprafață de 16,2 ha.

Tabelul 1.3.7.1. Repartiția suprafețelor pe tipuri de pădure și clase de productivitate

Continuarea tabelului 1.3.7.1

1.3.8. Formații forestiere și caracterul actual al tipului de pădure

Formațiile forestiere din [NUME_REDACTAT] Bravicea și caracterul actual al tipului de pădure se în tabelul 1.3.8.1.

Ponderea cea mai mare o deține șleaul de deal cu gorun (78%), șleaurile de deal cu GO, ST (12%), gorunete pure cu 8%, iar goruneto-stejăretele câte 1% și amestecurile de plop și sălcii la fel 1%.

Terenurile afectate, neproductive și litigiile ocupă suprafața de 113,0 ha, terenurile destinate împăduririi constituie 21,1 ha, în total suprafața este de 134,1 ha.

În raport cu caracterul actual al tipului de pădure se constată că 1706,3 ha (34%) din arborete sunt natural fundamentale, 173,8 ha (3%) sunt arborete subproductive, 1420 ha (28%) sunt arborete parțial derivate, 584,0 ha (12%) sunt arborete total derivate și 1106,3 ha (22%) sunt arborete create artificial.

Arboretele artificiale constau îndeosebi din plantații de gorun și stejar, dar în terenuri degradate s-au introdus și alte specii ca salcâmul, plopul euramerican, pinul, etc.

1.3.9. Structura fondului de producție sau de protecție

Fondul forestier din ocolul silvic însumează suprafața de 5141,5 ha, din care cea ocupată de păduri și terenuri destinate împăduririi constituie 5028,5 ha, adică 98%.

Această suprafață a fost încadrată în grupa I funcțională. S-au constituit trei unități de gospodărire:

SUP ”A” – codru regulat, sortimente obișnuite – 3326,6 ha (66%);

SUP ”M” – păduri supuse regimului de conservare deosebită – 1089,8 ha (22%);

SUP ”E” – rezervații pentru ocrotirea integrală a naturii – 591,0 ha (12%).

O situație centralizatoare, privind structura fondului de protecție și protecție este prezentată în tabelul 1.3.9.1.

Tabelul 1.3.8.1.Formații forestiere și caracterul actual al tipului de pădure

Tabelul 1.3.8.2. Fondul forestier al [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] tabelului 1.3.8.2

1.3.10. Concluzii privind condițiile staționale și vegetația forestieră

În acest ocol silvic sunt condiții staționale satisfăcătoare pentru vegetația forestieră specifică zonei, determinând o productivitate superioară și mijlocie pentru cvercinee din etajul deluros (șleauri, gorunete) și specii de amestec ca frasinul, teiul, carpenul, jugastrul și altele. Structura pe verticală este bine aranjată, existând corelația între etaje, pătură erbacee, subarboret și arboret.

Trebuie menționat faptul, că gorunetele sunt așezate pe soluri bogate și fertile (cenușii, ce fac parte din clasa molisolurilor). Grosimea stratului de humus, în marea lor majoritate este peste 15 cm, ajungând chiar până peste 45 cm în văi.

Productivitatea lor scade numai în cazul pantelor cu expoziție sudică, iar productivitatea mijlocie apare în plantațiile de pe terenuri degradate, unde solul este adesea deranjat, s-au în locuri cu condiții staționale mai puțin favorabile, create de succesiunea nefastă a pantei mari cu expoziții însorite, excesiv încălzite și cu soluri mai puțin profunde, cu deficit de apă în perioadele secetoase.

În aceste situații nu se poate aștepta o creștere a productivității ci doar o menținere a vegetației forestiere pentru protecție. Această recomandare este valabilă și în cazul salcâmetelor, plantate pe terenuri erodate, care nu mai erau apte pentru agricultură.

În concluzie, se poate afirma, că vegetația forestieră corespunde condițiilor staționale din punct de vedere al productivității. Diferența de productivitate a stațiunilor și a pădurii se datorează pe de o parte elementelor de arboret provenite din lăstari, pe cioate vlăguite după mai multe generații, sau brăcuite după lucrări de îngrijire sau igienă, executate în deceniile anterioare, sau compoziții necorespunzătoare cu procent mare de carpen. Se impune dirijarea arboretelor, prin lucrări de îngrijire, spre compoziții și stare de sănătate corespunzătoare, ori refacerea treptată a arboretelor, care nu mai pot fi dirijate.

2.REVISTA LITERATURII

2.1.Poziția sistematică a sorbului

[NUME_REDACTAT] L. (Rosacee: Maloideae) cuprinde aproximativ 250 de specii distribuite în emisfera nordică din care 91 sunt native pentru Europa (1). În conformitate cu Warburg și Karpati (2), există 19 de specii ce cresc în Europa, în timp ce cele mai recente cercetări ale genului Sorbus disting numai 12 specii (3). Cele mai multe dintre speciile europene din genul Sorbus (70 din 91) sunt de origine hibridă (3).

Cea mai veche menționare a sorbului aparține lui Celsus (25-35 dupa H). Prima încadrare sistematică îi aparține însă lui [NUME_REDACTAT] Secundus, în sec. I d.H. în “Naturalis historia”: “o specie de sorb este supranumit torminalis, poate fi utilizată doar ca medicament, fructifică des, având fructe mici, frunze exact ca platanul și un port cu totul altul decât scorușul de munte” (Kausch-Blecken von Schmeling, 1994).

Unii botaniști din secolele XVIII si XIX au considerat însă această denumire ca fiind greșită, încadrând sorbul în genul păduceilor, a perilor, a moșmonului, sau într-un taxon aparte-Torminaria.

Denumirea speciei este: Sorbus torminalis (L.) Cr..

2.2.Răspîndirea sorbului

Sorbul este o specie centrală și sud-europeană. Arealul lui se întinde din Caucaz, prin nordul Turciei și al Greciei, Sicilia și apoi sporadic în Africa de Nord și Spania, până în [NUME_REDACTAT] și Danemarca (figura 1). Cel mai răspândit este în Franța, urmată apoi de Germania (cu excepția teritoriilor din nord-vest și sud), de unde arealul său cuprinde Polonia, coborând apoi până la [NUME_REDACTAT] (Drapier, 1993).

[NUME_REDACTAT], sorbul se întâlnește sporadic, ca specie diseminată, în zonele colinare, în subarboretul pădurilor de cvercinee, dar coboară și în zona forestieră de câmpie și, uneori, chiar în silvostepă. Rareori urcă până în făgete (Stănescu, Șofletea, 1997).

Prezența speciei este citată (Flora R.P.R, vol.IV) în județele Arad (Nadaș, Agriș, Dezna, Zimbru, Chisindia, Troias, Lipova), Argeș (Curtea de Argeș, Albești, Câmpulung), Alba ([NUME_REDACTAT], Blaj) Bacău ([NUME_REDACTAT], Roman), Maramureș (Sighet, Vișeul de Jos, Ruscova, Bistra), Bihor ([NUME_REDACTAT], Aleșd), Botoșani (Botoșani, Dorohoi), Brașov (Rupea, Sâmbăta de Jos, Codlea, Hărman), Buzău (Tisău, Monteoru, Cislău), Bistrița-Năsăud (Teaca) Caraș-Severin ([NUME_REDACTAT], pădurea Ciorici, Mehadia), Cluj (Mănăștur, [NUME_REDACTAT]) Constanța ([NUME_REDACTAT]) Gorj (Tismana) Hunedoara (Deva, Ilia, Hunedoara, Hațeg, Baia de Criș, Brad), Giurgiu (Comăna, Brănești), Gorj (Tismana, Horezu), Harghita ([NUME_REDACTAT] Odorhei) Iași (Negrești, Mironeasa, Horlești), Mureș (Gurghiu, Sovata, Sighișoara, Albești), Prahova (Câmpina, Comarnic, Vălenii de Munte, Mizil), Sălaj (Zalău, Meses), Sibiu (Mediaș, Bradu, Tălmaciu, Rășinari, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] și Mare, Agnita), Suceava (Fălticeni, Mălini, [NUME_REDACTAT]), Tulcea (Jurilovca, Babadag, [NUME_REDACTAT]) și Vâlcea (Horezu, Călimănești, Cozia).

[NUME_REDACTAT] Moldova, sorbul este prezent în pădurile de amestec de pe podișul Moldovei centrale și podișul Tigheciului, fiind mai răspândit în rezervațiile naturale [NUME_REDACTAT] și Codrii, în [NUME_REDACTAT] Strășeni, Căpriana și Scoreni ale [NUME_REDACTAT] Strășeni, în [NUME_REDACTAT] Ciorești din Întreprinderea pentru silvicultură Nisporeni-Silva și în [NUME_REDACTAT] Ivancea din Întreprinderea pentru silvicultură Orhei, în Întreprinderea pentru silvicultură Călărași. Aici se întâlnesc exemplare cu diametre de 50-73 cm și înălțimi de 24-27 metri. [NUME_REDACTAT] pentru [NUME_REDACTAT] a fost creat un sector de culturi silvice cu sorb pe aproximativ 3,4 ha (Ganea et al., 2006).

Figura 2.2.1 Răspîndirea sorbului

2.3.Partcularitățile biologice ale sorbului

Durata de viață a arborilor de sorb este considerată ca fiind:

• între 100 și 200 ani ( Rubțov , 1958 ; Negulescu , Săvulescu , 1965 , Haralamb , 1967; Stănescu, 1979 ; Stanescu et al, 1997 ; . Șofletea , Curtu ,2001 , 2007) ;

• până la 200 ani sau chiar mai mult ( Lorentz , Parade , 1867 ; Mauranges , 1981 , Implora, 1985; Nicloux , 1988 , în Lanier et al , 1990; . Drapier , 1993 / a , Roper , 1993) ;

• între 200 și 300 ( chiar 400 de ani ) ( Favre – D'anne ,1990) ;

• până la 300 ani ( Pokorny , 1990 ) .

[NUME_REDACTAT] sorbul se găsește în special în zonele de câmpie și de deal , fiind considerat o specie submediteraneană ( Rameau et al , 1989; . Mвjovsky , 1992 , în Paganova, 2007 ) . Are nevoie de un climat cald ( specie submezothermă (Sofletea, Curtu , 2001 , 2007 ). Rar apare în zona de silvostepă și zona premontană Fiind o specie forestieră , care necesită căldură în mare parte ocupă pante însorite ( de sud , sud – vest și sud – est ) ( Lorentz și Parade, 1867 ; Pokorny , 1990 ; Ewald et al , 1994. , în Paganova , 2007; Dinca , 2000) . Poate tolera temperaturi scăzute de iarnă, înghețurile de primăvară , secetă vara de până la două luni (Haralamb ,1967 ; Montero et al, 2002 ), precum și vânturi puternice .

Temperatura medie anuală optimă pentru această specie variază între 10 și 17 ° C ( Montero et al, 2002 . ) ; Cantitatea minimală de precipitații anuale este de aproximativ 600 mm , în timp ce cantitățile optime sunt între 800 și 1.500 mm ( Oria de Rueda , 2002) .

Sorbul este o specie foarte tolerantă la caracteristicile solului . Acesta poate să crească pe soluri acide și bazice (Jacamon , 1987 ; Savill , 1991 ; Garcla , Allue , 2006) , cu un pH cuprins între 3.5-8 ( Favre D' Anne , 1990; Lanier , 1990; Sevrin , 1992 / și tipuri de humus moder la mull ( Sevrin , 1992 / a) . Este adaptat la soluri supuse la inundații temporare alternate cu perioade uscate ( Ruiz de la Torre , 2006 ) și tolereaza soluri moderat pietroase ( Oria de Rueda et al . , 2006) . Cu toate acestea , evită solurile nisipoase uscate și solurile umede sau mlastinoase ( Lorentz, Parade, 1867 ; Rubțov , 1958 ) . Cele mai bune soluri pentru sorb sunt cele bogate , adânci și proaspete , alimentate continuu cu apă ( Stanescu , 1979; Lebourgeois , 2000; Paganova , 2007) În aceste condiții arborii sunt mai înalți și arată mai bine ( Paganova , 2007) .

Afirmațiile cu privire la cerințele față de lumină ale sorbului sunt inconsistente . Specia a fost clasificată ca fiind foarte puțin exigentă ( Belletti et al., 2008 ) , puțin exigentă ( Kotar 2001; . Oddou – Muratorio et al 2006 ; . Bogat et al 2010) , parțial tolerant la umbră – ( Ellenberg 1988; Paganova 2008; Peterken 1996; Schute 2001) și tolerant la umbră – ( Muller – Kroehling , Franz 1999; Schrotter 1992) .

În primii ani , arborii de sorb cresc mai repede în înălțime decât speciile forestiere asociate ( de exemplu , stejar pedunculat , carpen , măr, frasin comun , cireș sălbatic , etc ) și ajung la 40-60 cm ( chiar 100 cm ) pe an ( Implora, 1985) . Creșterea în înălțime scade rapid după 20-30 de ani și se oprește la 60-70 de ani ( pleines , 1981 , în Favre D' Anne , 1990; . Nicloux , 1988 , în Lanier et al , 1990; Kahle , 2004) . În cazul în care arborii de sorb duc lipsă de lumină de sus și de spațiu de creștere la vîrsta de 10-20 de ani , creșterea lor în înălțime se diminuează rapid . ( Stanescu , 1979; Stanescu et al, 1997 ) .

În general , arborii de sorb ajung la înălțimi medii de 15-20 m ( Lorentz ,Parade, 1867 ; Poskin , 1926 , Jacquot , 1931 , Haralamb , 1967 ; Mauranges , 1981 ; Becker et al , 1983; Implora, 1985; Rameau et al , 1989; . Pleines , 1981 , în Favre – D'anne , 1990; Hochbichler ,2003) . Ocazional , în condiții optime ale site-ului și de lumină , înălțimea sa poate fi de 25 m sau chiar de 30 m (Implora, 1985 ; Savill , 1991; Warburg , Kвrpвti , 1992; Bastien , 1997; Onf , 1999; Schrotter , 2001 ; Montero et al, 2002 ; . Oria de Rueda , 2002; Dinca și Dinca , 2003; Kahle , 2004) . Cei mai inalti arbori dee sorb din unele țări europene sunt de 28 m înălțime ( România – Haralamb , 1967) , 32 m ( Franța – Lanier et al , 1990; . Sevrin , Keller, 1993) și chiar 33 m ( Germania – Kausch – [NUME_REDACTAT] , 1993) .

O comparație a înălțimii atinse în stadiile avansate de dezvoltare arată că arborii de sorb pot avea aproape aceeași înălțime ca și stejarii , frasinul comun și cireșul.

Arborii de sorb cresc încet în diametru , în condiții de creștere favorabile creșterea în diametru poate fi de 5.6-7.4 mm pe an ( Bastien , 1997) . Creșterea în diametru începe să scadă de la 60-70 de ani și diminuează brusc de la 90-100 ani ( Crave, 1985 ) . După 120 de ani sorbul acumulează nu mai mult de 1 mm pe an (Crave, 1985; Sauve , 1988,) . Arborii bătrâni de sorb pot ajunge la 50-60 ( chiar 70 sau 80 cm) în diametru ( Jacquot , 1931 ; Becker et al , 1983) . Ocazional , în condiții ecologice foarte favorabile și atunci când arborii cresc liber diametrul poate fi mai mare de 80 cm ( 89 cm în [NUME_REDACTAT] – Mitchell , 1978; 90 cm în Germania – Kausch – Blecken von Schmeling , 1993 , 120 cm în Franța – Drapier , 1993) .

Elagajul natural este bun, sau chiar foarte bun. La punerea bruscă în lumină, sorbul formează rar crăci lacome.

Sorbul nu prezintă tendința de a forma duramen fals, ca frasinul sau fagul. Prin găurirea cu burghiul Pressler a 500 de arbori, s-a dovedit că mai mult de jumătate dintre exemplarele cu vârsta de peste 150 de ani nu prezintă colorația duramenului. Inimă falsă prezintă doar exemplarele cu vitalitate redusă (Sevrin, 1992).

Și mai puțin este dispus sorbul să formeze putregai odată cu înaintarea în vârstă. Putregaiul se datorează, ca de obicei, unui elegaj insuficient sau unei leziuni adânci.

Înfurcirea tulpinilor, des întâlnită la sorb, este tipică exemplarelor tinere, al căror lujer terminal, dezvoltat în luna iulie, nu se lignifică la timp și degeră datorită înghețurilor timpurii.

Elagajul natural este bun, sau chiar foarte bun. La punerea bruscă în lumină, sorbul formează rar crăci lacome.

Sorbul prezintă un potențial bun pentru regenerare naturală , atât generativă cât și vegetativă . Polenizatori sunt în principal muste mici, dar florile arborelui de sorb atrag și alți polinizatori , cum ar fi albinele și gândaci ( Oddou – Muratorio et al .,2006) .

Arborii încep să fructifice devreme , la ( 10 ) 15-20 ( rar 30) de ani . Frictifică din belșug și în mod frecvent ( un an de sămânță la fiecare 2-3 ani ) (Rubtov , 1958; Haralamb , 1967; Savill , 1991; Bastien , 1997) . Capacitatea de germinare a semințelor de sorb este scăzută . Semințele au un embrion cu hibernare profundă , care poate fi depășită prin diverse tratamente. O altă caracteristică a materialulului săditor sunt cerințele înalte dfață de lumină : pui eții au nevoie de lumină, în caz contrar ei dispar repede ( Savill , 1991) .

Principala metodă de regenerare vegetativa a sorbului este prin drajoni. Datorită sistemului mixt radicular (Pokorny , 1990) , drajonii pot apărea la distanțe mari de arbore ( 10 m , chiar și 20 m ( Lanier et al , 1990) , în special ca urmare a rănirii rădăcinilor puțin adânci. Drajonii sunt mai toleranți la umbră decât semințișul din semințe și pot rezista cu ușurință în primii ani .

Drajonii cresc rapid în înălțime în primii 10-15 ani. După această , creșterea lor în înălțime încetinește și ei pot să moară dacă nu li se asigură lumină, prin intervențiile silvotehnice ( Savill , 1991 ) .

2.4. Morfologia sorbului

Sorbul are rădăcini de culoare roșie-brună, puternice. Ele pătrund în primii ani rapid și adânc în sol, mai ales sub formă de pivot, care se despică treptat în ramificații puternice. Rădăcinile depășesc mult în direcție laterală diametrul coroanei.

Arborii de sorb sunt, în general, bine ancorați în sol, doborâturile de vânt fiind foarte rare. Plantulele dezvoltă chiar din primele zile o rădăcină lungă de mai mulți centimetri, cu care se fixează în sol și își asigură aprovizionarea cu apă. Dacă în perioada germinării (martie-aprilie), predomină un timp rece și umed, plantula se poate dezvolta viguros. După apariția cotiledoanelor, s-au observat lungimi ale rădăcinilor de 8-14 cm. Puieții de 2-3 ani au rădăcini de 40-60 cm. lungime. Această creștere pronunțată a rădăcinii prezintă considerabile greutăți în pepinieră în ceea ce privește retezarea sa. Dezvoltarea rădăcinilor se axează, după ce au atins circa 50-70 cm lungime, spre dezvoltarea de rădăcini laterale puternice.

Scoarța exemplarelor tinere este verde-oliv, până la verde-brun, este ușor lucioasă și parțial presărată cu lenticele transversale, deschise la culoare. Scoarța devine la arborii bătrâni brună, mărunt solzoasă. În lumină difuză, sau pe vreme umedă, scoarța exemplarelor tinere de sorb este greu de deosebit de cea a speciilor însoțitoare, ca fagul, paltinul, sau teiul. Datorită acestui fapt, numai silvicultorii cu experiență pot efectua lucrări de îngrijire în arboretele de amestec cu specii valoroase.

Mugurele terminal este ceva mai mare, obtuz, iar cei laterali sunt ovali, cu 8-12 solzi lipiciosi. Mugurii sunt glabri, lucitori, galben-verzui, până la oliv-verzui, asemănători cu mugurii de paltin, câteodată cu tente roșiatice.

La exemplarele tinere, primele frunze apar la începutul lunii aprilie, iar la cele mai în vârstă, în luna mai. Mugurii și frunzele de sorb sunt relativ rezistente la îngheț.

Frunzele, simple, lat ovate, sunt dispuse altern, au 2-7 cm. lungime și sunt divizate în 3-5 lobi triunghiulari, din ce în ce mai mici înspre vârful frunzei; perechea de lobi inferiori este mai răsfirată și cordată la bază. Frunzele lăstarilor și drajonilor pot fi mult mai mari. Frunza de sorb este aproape tot atât de lată, cât este de lungă. Fața superioară este de culoare verde-închis, iar cea inferioară mai deschisă la culoare si mată.

Nervurile laterale pornesc de obicei de la nervura mediană și sunt plasate altern. Cele 6-9 nervuri laterale, câte una pentru fiecare lob, sunt ușor de recunoscut, în timp ce nervurile care pornesc din acestea sunt deja atât de fine, încât nu se pot vedea întotdeauna cu ochiul liber.

Forma frunzei variază considerabil, atât de la un exemplar la altul, cât și în cadrul aceluiași exemplar (Kausch-Blecken von Schmeling, 1994).

a b

c d

Figura 2.4.1 Morfologia frunzei (a), fructului (b), scoarței (c), florii (d).

a b

c

Figura 2.4.2. Morfologia seminței (a), mugurelui (b) și fructului (c).

Inflorescența de sorb este alcătuită din flori albe hermafrodite, de 7-9 cm. mărime, erecte, grupate în umbele paniculate, care se deschid la sfârșitul lunii mai, începutul lunii iunie. Fiecare inflorescență conține circa 30 de flori de 1-1,2 cm. diametru. Petalele sunt bombate și rotunjite. Inflorescențele au un peduncul abundent pâslos-tomentos, care mai târziu devine glabru. Staminele sunt aproape la fel de lungi ca petalele și au o culoare galben-deschisă. În mod obișnuit, florile prezintă două stile. Polenizarea se realizează prin insecte. Petalele sunt triunghiulare, în interior tomentoase, iar în exterior glabre.

Maturitatea se produce mai târziu decât la scorușul de munte, la care prima fructificație se poate produce chiar la 4 ani. Solitar, sorbul are prima fructificație la vârsta de 13-15 ani.

Fructul sorbului este o poamă, care are o formă rotund-elipsoidală, obovată sau ovată; el este de 15-19 mm lungime. Culoarea fructelor variază de la galben-roșiatic până la galben-bruniu și orange-maroniu. Fiecare fruct conține 2-4 semințe, asemănătoare cu cele de mere sau pere, atât la aspect, cât și la gust. Fructul se coace la mijlocul lunii septembrie-începutul lunii octombrie. Unii arbori își păstrează fructele și în timpul iernii; ele se usucă și se mențin din cauza mumificării induse de ciuperca Monilia fructigena.

Semințele sunt înconjurate în fruct de celule albe, pietroase, care îngreunează spălarea lor. Sub acest strat protector, semințele se mențin albicioase, colorându-se în scurt timp sub influența luminii și a aerului în brun-închis.

Puterea germinativă a semințelor din zonele nordice este considerabil mai scăzută decât a celor de proveniență sudică. Acesta este unul din factorii care determină limita nordică a arealului speciei.

Utilizarea fructelor de sorb este menționată din cele mai vechi timpuri; efectul lor medical în tratarea holerei si dizenteriei este cunoscut de mult. [NUME_REDACTAT] Mediu se vindeau fructe de sorb în piețele Londrei, la Praga sau Viena.

[NUME_REDACTAT], fructele de sorb furnizează un compot foarte gustos și un pireu care poate fi servit la friptură, iar marmelada de sorb are un gust acrișor, asemănător celei de măceșe. În restaurantele elegante se servesc fructe de sorb ca garnitură la înghețată, dar și gogoși și napolitane preparate cu fructe de sorb sau scoruș de casă.

Frunzele caduce au forma ovală până la subrotunde, evident lobate, de obicei prevăzute cu trei lobi triunghiulari serați, glabre, de culoare verde, aproape concolore pe ambele fete, pețiolul frunzelor fiind de 2-5 cm. Toamna, frunzele devin colorate în roșu, roș-ruginiu, fapt ce conferă frunzișului coronamentului un aspect peisagistic deosebit de frumos și plăcut, chiar foarte atrăgător.

Floarea este meliferă, de culoare albă, alb-gălbuie, uneori spre roz, formată pe tipul 5, iar receptacolul este urceorat. Inflorescența este de 10 – 12 cm diametru. Înflorește în lunile mai – iunie.

Fructul este la început cărnos, elipsoid sau obovoid, de 1,8 cm lungime și 1,2 cm diametru, la început are culoare verde apoi, în luna august – septembrie devine treptat brună, brun – roșiatică. Este comestibil.

Sămânța de formă ovală, are 1 cm lungime, brună, brun – roșcată după coacere. Intr-un fruct se dezvoltă 1 – 3 semințe muchiate de 1 cm.

Lujerii, la început sunt verzi tomentoși, spre toamnă devin cenușii, glabri. Mugurii sunt globuloși, cu solzi verzi și pe margini sunt prevăzuți cu o dungă.

Coroana are forma ovoid – globulară când se dezvoltă în libertate, dar în arboret, de-a lungul vârstei, ea se modifică, luând forme foarte diferite, după presiunea laterală a speciilor din plafonul superior, reducându-și foarte mult volumul.

3.MATERIAL ȘI METODA D CERCETARE

Lucrările pregătitoare au constat într-o documentare prealabilă privind stadiul actual al cunoștiințelor în problema ce urmează a fi cercetată. Documentarea s-a făcut pe bază de lucrări publicate în legătură cu subiectul temei și [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT].

Lucrările de teren au constat în amplasarea unităților de eșantionaj și în culegerea datelor privind condițiile staționale geologice, geomorfologice, climatice și edafice, descrierea tipurilor de stațiuni și stabilirea structurii arboretelor în care apare sorbul (compoziție, consistență, origine, proveniență, vârstă, clasă de producție, clasă de calitate, stare de vegetație etc.)

Datele culese din teren, au fost apoi prelucrate prin calcul statistic și interpretate în vederea asigurării și a generalizării lor.

În fiecare arboret eșantionat au fost efectuate măsurători și s-au caracterizat după o serie de criterii fenotipice un număr de 30 arbori, stabilindu-se:

– impactul afluxului luminii la nivelul coroanelor exemplarelor de sorb;

– valorile unor indicii cantitativi și calitativi ai exemplarelor de sorb eșantionate (diametrul de bază, înălțimea totală, înălțimea elagată – redată în indici zecimali din înălțimea totală, diametrul coroanei, excentricitatea secțiunii transversale a tulpinii, rectitudinea, tipul tulpinii (redat prin prezența și poziția înfurcirilor), prezența crăcilor lacome, clasa de sănătate a arborilor, defecte ale trunchiului (fibră torsă, gelivuri, caneluri, putregai ș.a.).

Pentru unele caracterele calitative și cantitative cuantificările s-au făcut prin stabilirea de ranguri (scări de evaluare), după cum urmează:

Felul tulpinii (înfurciri):

1 – tulpină neînfurcită;

2 – o înfurcire în ½ superioară a tulpinii;

3 – o înfurcire în ½ inferioară a tulpinii;

4 – tulpină poliînfurcită

Rectitudinea tulpinii:

1 – trunchi drept;

2 – trunchi cu o curbură în ½ superioară;

3 – trunchi cu o curbură în ½ inferioară;

4 – trunchi sinuos (mai multe curburi)

Prezența – absența crăcilor lacome:

1 – fără crăci lacome;

2 – cu 1-2 crăci lacome pe metrul liniar de trunchi;

3 – cu mai mult de 2 crăci lacome pe metrul liniar de trunchi

Clasa de sănătate:

1 – până la 10% ramuri uscate în coroană;

2 – cu 11-25% ramuri uscate în coroană;

3 – cu 26-60% ramuri uscate în coroană;

4 – peste 60% ramuri uscate în coroană;

5 – arbore uscat

Afluxul de lumină în coroană:

1 – arbore umbrit cvasitotal;

2 – arbore cu vârful în lumină, umbrit lateral simetric;

3 – arbore cu vârful în lumină, umbrit lateral asimetric;

4 – arbore în lumină (inclusiv din lateral pe cel puțin jumătatea superioară a coroanei)

S-au efectuat, de asemenea, observații asupra unor însușiri biologice ale sorbului și privind capacitatea de regenerare pe cale generativă sau vegetativă.

Valorile cantitative și calitative pentru însușirile arborilor s-au prelucrat statistic, determinându-se valorile medii, varianțele, coeficienții de variație (s%) și corelațiile fenotipice după Доспехов Б. А.,1985.

Descrierile parcelare a u.a. luate în cercetare

În tabelul 3.1. este redată descrierea parcelară a unității amenajistice 50E din cadrul ocolului silvic Bravicea. Tipul de stațiune întâlnit – 6156 deluros de cvercete cu gorunete, goruneto- șleauri pe platouri, versanți însoriți și semiînsoriți , cu soluri cenușii , cenușii brune, edafic mare cu Asperula-Asarum-Stellaria, bonitate superioară Tipul de pădure – 5321 gorunet cu Carex pilosa, productivitate mijlocie. Altitudine 150-250 m. Expoziție SV. Sol – 1601 cenușiu tipic, sol caracteristic pentru păduri de stejar, gorun situate în condiți climatice în care temperaturile sunt mai coborâte și precipitațiile mai multe, formate pe depozite argilo-lutoase și lutuoase, cu nisipuri fine și alternante ale acestora, cu conținut frecvent de carbonați de calciu în orizonturile de la bază. Au o succesiune orizonturilor de tipul Am-Ame-Bt-C.

Compoziția actuală – 4 GO 1 ST 2 TE 2 FR 1PA, vârsta medie 46 ani, vialitatea normală, consistența 0.8, creșterea medie anuală de 8,9 m³ la hectar.

În tabelul 3.2. este redată descrierea parcelară a unității amenajistice 53F din Tipul de stațiune întâlnit – 6257 deluros de cvercete cu gorunete, goruneto- șleauri pe platouri, versanți însoriți și semiînsoriți , cu soluri cenușii tipice și închise, izolat cenușii gleizate și cerniziomuri cambice, edafic mijlociu cu Carex pilosa, bonitate mijlocie. Tipul de pădure – 5321 gorunet cu Carex pilosa, productivitate mijlocie. Altitudine 160-220 m. Expoziție NE. Sol – 1601 cenușiu tipic.

Compoziția actuală – 4 GO 3 CA 2 TE 1 FR , vârsta medie 61 ani, vialitatea normală, consistența 0.9, creșterea medie anuală de 8,0 m³ la hectar.

În tabelul 3.3. este redată descrierea parcelară a unității amenajistice 60 E din cadrul [NUME_REDACTAT] Bravicea. Tipul de stațiune întâlnit – 6257 Deluros de cvercete cu gorunete, goruneto-șleauri, goruneto-stejăreto-șleauri, pe platouri și versanți umbriți, moderat înclinați, soluri cenușii, edafic mare, Bs. Tipul de pădure – 5321 gorunet cu Carex pilosa, productivitate mijlocie. Altitudine 150-225 m. Expoziție NE. Sol – 1610 cenușiu închis de pădure.

Compoziția actuală – 5 GO 3 CA 2 FR , vârsta medie 91 ani, vialitatea normală, consistența 0.9, creșterea medie anuală de 3,9 m³ la hectar.

Tabelul 3.1 Descrierea stațiunii și arboretului – u.a. 50 E

╔══════════════════════════════════════════════════════════╦═══╤══╤══╤═══╤══╤══╤═╤══╤══╤═══════╤══╤════╤═════════╤════╗

║ DESCRIEREA STATIUNII SI ARBORETULUI ║ELM│P │M.│VIR│ │ │C│AM│EL│PROVE- │VI│DENS│V O L U M│CRES║

╠══════════════════════════════════════════════════════════╣ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ║

║ 50 E 23.9 HA GF.1-2L, SUP:A TS:6156 TP:5321 ║ARB│R │RE│STA│ D│ H│L│ES│AG│NIENTA │TA├────┼───┬─────┼────╢

║ SOL:1601 Versant mijlociu ondulat , EXPOZITIE SV ║ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │MC/│MC/ │MC/ ║

║ INC. 20 G ALTITUDINE: 150- 250 M. ║ │P │GE│ANI│CM│ M│P│TE│AJ│ │LI│CONS│ HA│ UA │ HA ║

║ LITIERA:continua – subtire TIP FLORA:Asarum-Stellaria ╠═══╪══╪══╪═══╪══╪══╪═╪══╪══╪═══════╪══╪════╪═══╪═════╪════╣

║ Natural fundamental prod. sup relativ-echien ║GO │ 4│ P│ 40│18│18│2│ F│.3│NEC │ N│0.32│ 83│ 1984│ 3.4║

║ COMP.ACTUALA : 4 GO 1 ST 2 TE 2 FR 1 PA ║ST │ 1│ P│ 40│20│18│2│ F│.3│NEC │ N│0.08│ 21│ 502│ 1.0║

║ COMP.TEL : 5 GO 2 ST 1 TE 1 FR 1 CA ║TE │ 2│LT│ 35│16│16│2│ M│.3│RN │ N│0.16│ 38│ 908│ 2.2║

║ SORT:GOS F.gros,cherestea,furnire VIRSTA EXPL.150 ani║FR │ 2│LT│ 35│14│15│2│ M│.3│RN │ N│0.16│ 30│ 717│ 1.9║

║ SEM.UTIL: ║PA │ 1│LT│ 35│16│16│2│ M│.3│RN │ N│0.08│ 15│ 359│ 0.4║

║ SUBARBORET: Pad. [NUME_REDACTAT] /0.2 PE 0.2S mixt ║ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ║

║ DATE COMPL. Alte date complement. ║ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ║

║ ║ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ║

║ POL: ERZ: ║ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ║

║ LUCRARI EXEC. 2010-Rarituri ║ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ║

║ ║ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ║

║ LUCRARI PROP. RARITURI ║ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ║

║ ╟───┴──┴──┼───┼──┼──┼─┼──┼──┼───────┼──┼────┼───┼─────┼────╢

║ ║TOTAL │ 40│ │ │2│ │ │ │ │0.80│187│ 4470│ 8.9║

╚══════════════════════════════════════════════════════════╩═════════╧═══╧══╧══╧═╧══╧══╧═══════╧══╧════╧═══╧═════╧════╝

Tabelul 3.1 Descrierea stațiunii și arboretului – u.a. 53 F

╔══════════════════════════════════════════════════════════╦═══╤══╤══╤═══╤══╤══╤═╤══╤══╤═══════╤══╤════╤═════════╤════╗

║ DESCRIEREA STATIUNII SI ARBORETULUI ║ELM│P │M.│VIR│ │ │C│AM│EL│PROVE- │VI│DENS│V O L U M│CRES║

╠══════════════════════════════════════════════════════════╣ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ║

║ 53 F 11.3 HA GF.1-2L, SUP:A TS:6257 TP:5321 ║ARB│R │RE│STA│ D│ H│L│ES│AG│NIENTA │TA├────┼───┬─────┼────╢

║ SOL:1610 Versant mijlociu ondulat , EXPOZITIE NE ║ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │MC/│MC/ │MC/ ║

║ INC. 15 G ALTITUDINE: 160- 220 M. ║ │P │GE│ANI│CM│ M│P│TE│AJ│ │LI│CONS│ HA│ UA │ HA ║

║ LITIERA:continua – subtire TIP FLORA:Asarum-Stellaria ╠═══╪══╪══╪═══╪══╪══╪═╪══╪══╪═══════╪══╪════╪═══╪═════╪════╣

║ Partial derivat relativ-echien ║GO │ 4│LT│ 60│22│19│2│ M│.3│RN │ N│0.36│102│ 1153│ 2.8║

║ COMP.ACTUALA : 4 GO 3 CA 2 TE 1 FR ║CA │ 3│LT│ 55│20│21│2│ M│.3│RN │ N│0.27│ 73│ 825│ 2.3║

║ COMP.TEL : 6 GO 2 CA 1 TE 1 FR ║TE │ 2│LT│ 55│22│22│2│ M│.4│RN │ N│0.18│ 66│ 746│ 2.2║

║ SORT:GOL Gros,si mijlociu,cherestea VIRSTA EXPL.110 ani║FR │ 1│LT│ 55│22│22│3│ M│.4│RN │ N│0.09│ 32│ 362│ 0.7║

║ SEM.UTIL: ║ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ║

║ SUBARBORET: [NUME_REDACTAT] Pad. /0.2 PE 0.2S mixt ║ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ║

║ DATE COMPL. Alte date complement. ║ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ║

║ ║ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ║

║ POL: ERZ: ║ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ║

║ LUCRARI EXEC. 2000-Rarituri ║ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ║

║ ║ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ║

║ LUCRARI PROP. RARITURI ║ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ║

║ ╟───┴──┴──┼───┼──┼──┼─┼──┼──┼───────┼──┼────┼───┼─────┼────╢

║ ║TOTAL │ 55│ │ │2│ │ │ │ │0.90│273│ 3086│ 8.0║

╚══════════════════════════════════════════════════════════╩═════════╧═══╧══╧══╧═╧══╧══╧═══════╧══╧════╧═══╧═════╧════╝

Tabelul 3.1 Descrierea stațiunii și arboretului – u.a. 60 E

╔══════════════════════════════════════════════════════════╦═══╤══╤══╤═══╤══╤══╤═╤══╤══╤═══════╤══╤════╤═════════╤════╗

║ DESCRIEREA STATIUNII SI ARBORETULUI ║ELM│P │M.│VIR│ │ │C│AM│EL│PROVE- │VI│DENS│V O L U M│CRES║

╠══════════════════════════════════════════════════════════╣ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ║

║ 60 E 23.7 HA GF.1-5E, SUP:E TS:6257 TP:5321 ║ARB│R │RE│STA│ D│ H│L│ES│AG│NIENTA │TA├────┼───┬─────┼────╢

║ SOL:1610 Versant mijlociu ondulat , EXPOZITIE NE ║ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │MC/│MC/ │MC/ ║

║ INC. 15 G ALTITUDINE: 150- 225 M. ║ │P │GE│ANI│CM│ M│P│TE│AJ│ │LI│CONS│ HA│ UA │ HA ║

║ LITIERA:continua – subtire TIP FLORA:Asarum-Stellaria ╠═══╪══╪══╪═══╪══╪══╪═╪══╪══╪═══════╪══╪════╪═══╪═════╪════╣

║ Natural fundamental prod. sup relativ-echien ║GO │ 5│LT│ 90│34│23│2│ │.4│RN │ N│0.40│158│ 3745│ 1.9║

║ COMP.ACTUALA : 5 GO 3 CA 2 FR ║CA │ 3│LT│ 85│30│25│3│ M│.4│RN │ N│0.24│ 83│ 1967│ 1.2║

║ COMP.TEL : 5 GO 3 CA 2 FR ║FR │ 2│LT│ 85│28│23│3│ M│.4│RN │ N│0.16│ 61│ 1446│ 0.8║

║ SORT: VIRSTA EXPL. ║ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ║

║ SEM.UTIL: ║ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ║

║ SUBARBORET: [NUME_REDACTAT] Cls /0.2 PE 0.2S mixt ║ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ║

║ DATE COMPL. Alte date complement. ║ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ║

║ ║ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ║

║ POL: ERZ: ║ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ║

║ LUCRARI EXEC. 2003-Rarituri ║ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ║

║ ║ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ║

║ LUCRARI PROP. T.IGIENA ║ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ║

║ ╟───┴──┴──┼───┼──┼──┼─┼──┼──┼───────┼──┼────┼───┼─────┼────╢

║ ║TOTAL │ 90│ │ │2│ │ │ │ │0.80│302│ 7158│ 3.9║

╚══════════════════════════════════════════════════════════╩═════════╧═══╧══╧══╧═╧══╧══╧═══════╧══╧════╧═══╧═════╧════╝

4. REZULTATELE CERCETĂRII

Dimensiunile arborilor din populațiile cercetate (tabelul 4.1și 4.2) atestă existența în fondul forestier a stațiunilor pretabile pentru această specie. Înălțimea totală a arborilor variază de la 9 până la 27 m.

Valorile cele mai mari ale înălțimii la arborii cercetați au fost determinate în populația din u.a. 53F (în medie17,4 m, cu arbori inventariați de 27m înălțime). Înălțimi mai mici ale arborilor de sorb au fost consemnate în populațiile din u.a. 50 E și 60 E (în medie 15,4 și 13,8 m înălțime).

Se deosebesc arborii din populațiile cercetate și după diametre. Valori medii mai mari au fost evidențiate la arborii din u.a. 53 F (17,9 cm) și mai mici (15,2 cm) în u.a. 60 E cu o amplitudine de variație de la 12 până la 33 cm.

Tabelul 4.1. Parametri statistici ai diametrului la arborii de sorb din arboretele cercetate

Înălțimea elagată se situează, în medie, la circa 48,38 % din înălțimea totală, cu o amplitudine de variație de la 20 până la 75%. Valori mai mari a elagajului (51,88%) au fost evidențiate în u.a. 50 E. Elagajul are o variabilitate mai mare (CV= 29,12%) decât diametrul trunchiului (CV= 24,5%) și înălțimea arborelui (CV= 25,6%).

Este cunoscut că mărimea coroanei influențează capacitatea de bioacumulare a arborilor. Arborii cu coroane mai mari, dispunând de un aparat foliar bine dezvoltat, manifestă, de regulă, capacitate sporită de bioacumulare.

Tabelul 4.2. Parametri statistici ai înălțimii totale la arborii de sorb din arboretele cercetate

Tabelul 4.3. Parametri statistici ai înălțimii elagate la arborii de sorb din arboretele cercetate

Din datele obținute (tabelul 4.4) din cele 3 populații de sorb analizate s-a constatat că diametrul coroanei înregistrează valoarea medie cea mai mare în u.a. 53F. Amplitudinea de variație a acestei valori fiind de la 2,5 până la 8 m, dar variabilitatea acestui caracter este pronunțată (de la CV = 27,25% în u.a. 60 E pînă la 35,49% în u.a. 53 F).

Tabelul 4.4. Parametri statistici ai diametrului coroanei la arborii de sorb din arboretele cercetate

Felul tulpinii, evaluat prin frecvența și poziția înfurcirilor (tabelul 4.5), înregistrează o variabilitate intrapopulațională foarte mare (CV = 32,8 -40,91%), media intrapopulațională variind de la 1,67 în u.a. 50E pînă la 1,74 în u.a. 53 F.

Tabelul 4.5. Parametri statistici ai caracterului tulpinei la arborii de sorb din arboretele cercetate

Rectitudinea tulpinii la arborii analizați prezintă, de asemenea, o variabilitate intrapopulațională foarte mare (CV = 44,4 – 46,95%), majoritari fiind însă arborii cu o curbură în jumătatea superioară a trunchiului (valori medii intrapopulaționale de 1,3-1,53 pe o scară a rangurilor de la 1 la 4), ceea ce oferă posibilitatea obținerii de bușteni de calitate superioară.

Tabelul 4.6. Parametri statistici ai rectitudinei tulpinei la arborii de sorb din arboretele cercetate

A fost constatată o frecvența redusă a formării crăcilor lacome , valorile medii determinate în arboretele cercetate încadrându-se între 1,26-1,53 (pe o scară a rangurilor de la 1 – fără crăci lacome – la 3 – peste 2 crăci lacome pe metrul liniar). Date similare , adică o producere de foarte puține crăci lacome , sunt prezentate și de alți cercetători (Nicolescu, 2009).

Tabelul 4.7. Parametri statistici ai prezenței crăcilor lacome la arborii de sorb din arboretele cercetate

Tabelul 4.8. Parametri statistici ai clasei de sănătate la arborii de sorb din arboretele cercetate

Starea de sănătate a arborilor este bună (tabelul 4.8). Majoritatea arborilor sunt încadrați în clasa 1 de sănătate ( până la 10% ramuri uscate în coroană). Media clasei de sănătate în cele 3 populații cercetate constituie 1,12. În u.a. 60 E au fost evidențiați 3 arbori din clasa 2 de sănătate (cu 11-25% ramuri uscate în coroană) și 2 arbori din clasa 3 de sănătate (cu 26-60% ramuri uscate în coroană) , din totalul de 30 de arbori cercetați.

Tabelul 4.9. Parametri statistici ai afluxului de lumină la arborii de sorb din arboretele cercetate

În populațiile cercetate arborii de sorb sunt umbriți aproape total, sau vîrful este în lumină, iar coroana este umbrită lateral simetric (tabelul 4.9). Mai mulți arbori cu vîrful în lumină, umbriți lateral simetric sau asimetric au fost evidențiați în u.a. 53 F, indicele dat avînd o variabilitate mai mare tot în u.a. 53F (CV = 53,25%).

Ovalitatea tulpinii, ca efect al creșterilor radiale inegale, este în general redusă și reliefează însușirea biologică a sorbului de a forma, în general, trunchiuri cu creșteri radiale echilibrate, relativ uniforme (variabilitatea intrapopulațională a acestei însușiri fiind mică – CV = 5,64 – 8,91%).

Valorile cele mai mari ale ovalității tulpinii au fost consemnate la arborii din u.a. 50E (D/d = 1,07) (tabelul 4.10).

Tabelul 4.10. Parametri statistici ai ovalității tulpinii la arborii de sorb din arboretele cercetate

Corelația dintre diametrul arborilor și diametrul coroanei (tabelul 4.11) este directă și semnificativă, având valoarea medie de 0,582, fiind mai mică decât cea precizată de N. Nicolescu, 2003 (r = 0,94), dar suficient de strânsă pentru a susține necesitatea promovării încă de la operațiuni culturale a arborilor cu coroane bine dezvoltate.

Corelații directe există între înălțimea și diametrul arborelui (0,698) , între înălțimea arborelui și diametrul coroanei (0,701), afluxul de lumină și diametrul coroanei (0,503).

Tabelul 4.11.Corelarea caracterelor cantitative și calitative

Notă:

X1- Caracterul tulpinei ( înfurcire)

X2- Rectitudinea tulpinii

X3- Prezența crăcilor lacome

X4- Clasa de sănătate

X5- Afluxul de lumină

X6- Înălțimea arborelui

X7- Diametrul măsurat la 1,3m

X8- Ovalitatea tulpinii

X9- Inalțímea elagată

X10- Diametrul coroanei

CONCLUZII

1.Au fost scoase în evidență caracteristicile ecologice și silvice, cantitative și calitative ale arborilor se sorb, una dintre cele mai valoroase specii de arbori de foioase din Europa. Calitățile lemnului, precum și alte valori ale sorbului (ecologice, ornamentale, medicinale, ca produs alimentar, etc), sunt argumente puternice pentru gestionarea durabilă și reevaluarea sorbului în calitate de producător de lemn și alte produse și servicii, dar și pentru conservarea acestuia.

2.Valorile cele mai mari ale înălțimi la arborii cercetați au fost determinate în subparcela 53 F (în medie, 17,9 cm în diametru și 17,4 m înălțime, cu arbori inventariați de 33cm în diametru și 27 m înălțime).

3. Ovalitatea tulpinii, ca efect al creșterilor radiale inegale, este în general redusă (D/d = 1,06), înregistrându-se totuși cazuri relativ frecvente de arbori cu caneluri la baza trunchiului sau cu fibră torsă.

4. Înălțimea elagată constituie în medie 48,38 % din înălțimea totală, ceea ce influențează pozitiv randamentul în obținerea de bușteni de lungimi mari.

5.Arborii au tulpini ne înfurcite sau înfurcite în partea superioară, trunchiuri drepte sau cu o curbură în partea superioară, fără crăci lacome sau cu 1-2 crăci la 1 metru liniar de tulpină, ce denotă o calitate înaltă a lemnului.

6. A fost evidențiată o variabilitate înaltă pentru majoritatea caracterelor cantitative și calitative a arborilor de sorb. Cele mai mari valori ale coeficientului de variație sunt specifice caracterelor calitative ale tulpinii arborilor (29,2,2-36,87%) și mai mici celor cantitative (24,5-25,6%).

7.Corelația dintre diametrul arborilor și diametrul coroanei este directă, având valoarea medie de 0,693. Aceasta ne indică necesitatea promovării arborilor cu coroane bine dezvoltate , dar și aplicarea unor lucrări care să asigure dezvoltarea coroanelor arborilor.

BIBLIOGRAFIE

BASTIEN, Y. Sylviculture des feuillus precieux. ENGREF, 1997, Nancy

BELLETTI, P., MONTELEONE, I., FERRAZZINI, D. A population genetic study in a scattered forest species, wild service tree [Sorbus torminalis (L.) Crantz], using RAPD markers. Eur. J. For. Res. 2008, 127, p.103-114.

CRAVE, M. Un frutier meconnu: l'alisier torminal. Foret-entreprise ,1985, v.28, p. 14-20.

DlNCA, L. Elsbeere in Rumanien. Corminaria ,2000, v. p.14, 28.

Ewald, C., Zander, M., Jander, A. [NUME_REDACTAT] (Sorbus torminalis [L.] CRANTZ) in Brandenburg. [NUME_REDACTAT], 1994, v.44, p. 232-235.

FAVRE-D'ANNE, E. L'alisier torminal (Sorbus torminalis Crantz). Synthese bibliographique. Recherche sur la densite du bois. ENGREF, 1990, Nancy.

Jacamon ,M. guide de dendrologie ; tome II : feuillus. nancy : engref. 1984, 256 p.

KAHLE, M. Untersuchungen zum Wachstum der Elsbeere (Sorbus torminalis [L.] Crantz) am Beispiel einiger Mischbestгnde in Norrhein-Westfalen. Hrsg.: Landesanstalt fur Okologie, bodenordnung und Forsten NRW, LOBF-Schriftenreihe, 2004, Bd. 21.

Kausch-Blecken von Schmeling, W. Efforts en faveur de l'alisier torminal (et du cormier) en Allemagne. [NUME_REDACTAT] Francaise,1993, v. XLV (3), p.357-363.

KOTAR, M. Hohenwachstum der Elsbeere und des Speierlings.Corminaria, 2001, v. 16, p.19-22.

Lanier, L., Rameau J.C., Keller ,R., Joly, H.-I., Drapier ,N., Sevrin, E. L'Alisier torminal (Sorbus torminalis (L.) Crantz). Rev. For. Fr. , 1990 , v.XLII, 1, p. 13-34

LEBOURGEOIS, F. Elements d'autecologie des essences forestieres. ENGREF, Nancy,2000.

MAURANGES,P. L'Alisier torminal (Sorbus torminalis (L.) Crantz) . — Nancy : École nationale du Génie rural, des Eaux et des Forêts, 1981 . 38 p. + annexes.

MULLER-KROEHLING, S., FRANZ, C. Elsbeere und Speierling in Bayern. Bemuhungen um ihren Erhalt, Anbau, Waldbau und Holzverwertung. Corminaria, 1999, v. 12, p.3-8.

Negulescu, E., SĂvulescu, A. Dendrologie. [NUME_REDACTAT]-Silvica, București, 1965.

Nicloux, C. Potentialites des stations forestieres des plateaux calcaires de Loraine et des marnes du Keuper du plateau lorrain pour l'Alisier torminal. Notes sur le Sorbier domestique. Nancy : CRPF Lor.-Als., fev. 1988,54 p.

Oddou-Muratorio, S., Klein, E.K., Demesure-MUSCH, B., AUSTERLITZ, F. Real-time patterns of pollen flow in the wild-service tree, Sorbus torminalis (Rosaceae). III. Mating patterns and the ecological maternal neighborhood. [NUME_REDACTAT] of Botany, 2006, v. 93 (11), p.1650-1659.

ONF (1999): [NUME_REDACTAT] Genetique des [NUME_REDACTAT]. Bulletin technique de l'ONF, 38, p.9-11.

Oria de Rueda, J.A., [NUME_REDACTAT] Azagra, A., ALVAREZ, A. Botanica forestal del genero Sorbus en Espana. [NUME_REDACTAT]: Sistemas y [NUME_REDACTAT], 2006, Fuera de Serie.

PAGANOVA, V. Ecology and distribution of Sorbus torminalis (L.) Crantz. in Slovakia. Hortic. Sci., 2007, v. 34, p.138-151.

PAGANOVA ,V (2008) Ecological requirements of wild service tree (Sorbus torminalis (L.) Crantz) and service tree (Sorbus domestica L.) in relation with their utilization in forestry and landscape. J [NUME_REDACTAT] 54:216-226

Pleines, V. Comportement ecologique et sylvicole de l'Alisier torminal dans quatre regions de Suisse. Rev. For. Fr. XLVI, 1-1994, p. 59-68

Pokorny, J. (1990): Arbres. [NUME_REDACTAT], Paris. POSKIN, A. (1926): Traite de Sylviculture. [NUME_REDACTAT], Gembloux, [NUME_REDACTAT] de la [NUME_REDACTAT], Paris.

Rameau J.C., Mansion D., Dume G. [NUME_REDACTAT] Franзaise , tome 1 : plaines et collines. Institut pour le [NUME_REDACTAT], 1989 ,1785 p

ROPER, P. The distribution of the wild service tree, Sorbus torminalis (L.) Crantz, in the [NUME_REDACTAT]. Watsonia, 1993,v.19, p. 209-229.

RUBȚOV, St. Cultura speciilor forestiere in pepiniere (forestiere si decorative). [NUME_REDACTAT]-Silvică de Stat, Bucuresti, 1958.

RUIZ DE LA Torre, J. [NUME_REDACTAT]. [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] para la Biodiversidad, Madrid, 2006.

Sevrin, E. L'alisier torminal – Sorbus torminalis (L.) Crantz – Qualite du bois, conditions de croissance. Forкt entreprise n°87, 1992/7, p. 14-25.

SAVILL, P.S. The silviculture of trees used in British forestry. CAB International, Wallingford, 1991.

SCHROTTER, H. Forderung der Elsbeere. [NUME_REDACTAT], 1992, v. 42, p.386-387.

SCHUTE, G. Jugendwachstum und Schattentoleranz vegetativer Verjungungen der Elsbeere (Sorbus torminalis Crantz). Forst.Holz., 2001, v.56, p.11-15.

SEVRIN, E.; Keller, R. Fitude de la qualite technolo-gique du bois de l'Alisier torminal: Relation avec la sylviculture et la sol. Rev. For. Franc., 1993, v.45,p. 299-316.

Stanescu ,V., Sofletea N., Popescu O. Flora forestiera lemnoasa a Romaniei. [NUME_REDACTAT], 1997, 451 p.

ȘOFLETEA, N., CURTU, L. Dendrologie. Vol. II. Corologia, ecologia și însusirile biologice ale speciilor. Editura "[NUME_REDACTAT]",2001, Brașov.

ȘOFLETEA, N., CURTU, L. Dendrologie. [NUME_REDACTAT] „Transilvania", . 2007, Brașov.

Warburg, E.F., KARPATI, Z.E. Sorbus L. In: T.G. Tutin, V.H. HEYWOod, N.A. Burges, D.M. Moore, D.H. Valentine, S.M. Walters and D.AWEBB: [NUME_REDACTAT]. Volume 2. Rosaceae to Umbelliferae. [NUME_REDACTAT] Press, [NUME_REDACTAT]-[NUME_REDACTAT]-Melbourne-Sydney, 1992, p. 67-71.

ГАНЯ ,А. И., ТРЕТЯКОВА,С.А.,МИЩЕНКО ,А.П., СЕДОВ, Д.В. Берека ( Sorbus torminalis (L.) Crantz ) в лесах Молдовы (in situ) . Проблемы сохранения и воспроизводства вида. Aspecte științifico-practice a dezvoltării durabile a sectorului forestier din [NUME_REDACTAT] / Materialele conferinței științifice Internaționale. Chișinău. 17-18 noiembrie 2006. Chișinău. 2006. p. 184-189

ДОСПЕХОВ, Б. А. Методика полевого опыта (с основами статистической обработки результатов исследований). — 5-е изд., доп. и перераб. —М.: Агропромиздат, 1985, 351 с.

ANEXE

Anexa A. Evaluarea diametrului (a), fragment de coroană cu fructe (b), fructe de sorb(c), arbore cu fructe (d). a b

c d

Anexa B. arbore de sorb cu coroana în lumină (a), biogrupă de arbori (b, c), arbori de sorb înfurciți în partea superioară a trunchiului (d).

a b

c d

Anexa C. Arbori de sorb după regenerarea arboretului

Anexa D. Arbori de sorb după regenerarea arboretului

ADNOTARE

ȚACA GHEORGHE „EVALUĂRI CANTITATIVE ȘI CALITATIVE ALE ARBORILOR DE SORB (SORBUS TORMINALIS L.) DIN CADRUL OCOLULUI SILVIC BRAVICEA “. Teză de licență la specialitatea 616.1 – Silvicultură și [NUME_REDACTAT], Chișinău, 2014.

Structura tezei: introducere, patru capitole, concluzii, bibliografie din 38 numiri, patru anexe, [NUME_REDACTAT], 11 tabele expuse pe 60 de pagini de text de bază.

Cuvinte cheie: sorb, caractere cantitative și calitative ale arborilor, Ocolul silvic Bravicea.

Au fost scoase în evidență caracteristicile ecologice și silvice, cantitative și calitative ale arborilor se sorb, una dintre cele mai valoroase specii de arbori de foioase din Europa.

Valorile cele mai mari ale înălțimi la arborii cercetați au fost determinate în subparcela 53 F (în medie, 17,9 cm în diametru și 17,4 m înălțime, cu arbori inventariați de 33cm în diametru și 27 m înălțime).

Înălțimea elagată constituie în medie 48,38 % din înălțimea totală, ceea ce influențează pozitiv randamentul în obținerea de bușteni de lungimi mari.

Arborii au tulpini ne înfurcite sau înfurcite în partea superioară, trunchiuri drepte sau cu o curbură în partea superioară, fără crăci lacome sau cu 1-2 crăci la 1 metru liniar de tulpină, ce denotă o calitate înaltă a lemnului.

A fost evidențiată o variabilitate înaltă pentru majoritatea caracterelor cantitative și calitative a arborilor de sorb. Cele mai mari valori ale coeficientului de variație sunt specifice caracterelor calitative ale tulpinii arborilor (29,2,2-36,87%) și mai mici celor cantitative (24,5-25,6%).

DECLARAȚIA PRIVIND PROPRIA RĂSPUNDERE

[NUME_REDACTAT] Gheorghe absolvent al [NUME_REDACTAT] de Stat din Moldova, Facultatea de Horticultură, SpecialitateaSilvicultură și [NUME_REDACTAT], declar pe propria răspundere că teza de licență pe tema „Evaluări cantitative și calitative ale arborilor de sorb (Sorbus torminalis L.) din cadrul ocolului silvic Bravicea” a fost elaborată de mine și nu a mai fost prezentată niciodată la un alt program de licență sau instituție de învățământ superior din țară sau din străinătate.

De asemenea, declar că sursele utilizate în teză, inclusiv cele din Internet, sunt indicate cu respectarea regulilor de evitare a plagiatului.

[NUME_REDACTAT]

________________________

CURRICULUM VITAE