Evaluarea unor soiuri noi de lucernă pentru furaj, în condițiile pedoclimatice din silvostepa Moldovei [302824]

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ „ION IONESCU DE LA BRAD” IAȘI

FACULTATEA DE AGRICULTURĂ

SPECIALIZAREA AGRICULTURĂ

PROIECT DE DIPLOMĂ

Coordonator științific:

Prof. Dr. Vasile VÎNTU

Absolvent: [anonimizat]-Valentin APARASCĂ

– 2018 –

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ „ION IONESCU DE LA BRAD” IAȘI

FACULTATEA DE AGRICULTURĂ

SPECIALIZAREA AGRICULTURĂ

TITLUL LUCRĂRII

„[anonimizat]”

– 2018 –

Declaratie,

CUPRINS

LISTA TABELELOR

LISTA FIGURILOR

Introducere

Odată cu creșterea rapidă a [anonimizat]. Studiile arată că populația lumii va atinge până în anul 2050, aproximativ 10 miliarde de locuitori.

[anonimizat]. Noile tehnologii și utilizarea utilajelor perfomante vor reuși să asigure hrana necesară unui asemenea număr de oameni.

Chiar dacă experții din domeniul alimentației sugerează populației o [anonimizat]. Acest lucru duce la o dezvoltare a [anonimizat] a [anonimizat].

Așadar, [anonimizat] o furajare optimă. [anonimizat].

Furajul de importanță majoră în alimentația animalelor este reprezentat de lucernă.

Lucerna albastră (Medicago sativa L.) [anonimizat] a organismului animal. [anonimizat]. Poate produce cantități mari de biomasă la o calitate superioară altor plante furajere.

Calitatea ridicată a furajului de lucernă se poate obține doar cu o tehnologie bine pusă la punct. [anonimizat] a solului, [anonimizat], [anonimizat], dar în principal de capacitatea de adaptare a culturii la condițiile pedoclimatice ale zonei.

Această lucrare dorește să studieze diferite elemente privind modul de comportare a unor soiuri noi de lucernă furajeră în condițiile pedoclimatice ale silvostepei Moldovei.

PARTEA I

CONSIDERAȚII GENERALE

CAPITOLUL I

IMPORTANȚA ȘI TEHNOLOGIA DE CULTIVARE A LUCERNEI ALBASTRE (Medicago sativa L.)

1.1 Importanța cultivării lucernei albastre

Lucerna albastră reprezintă una din cele mai importante surse de furaj pentru nutriția animalelor. [anonimizat], [anonimizat], reprezentând o parte importantă din rațiile de hrană ale diferitelor specii de animale.

[anonimizat] ’’regina culturilor furajere’’. Aceasta produce o cantitate impresionantă de proteină digestibilă (1022 kg/ha la o productie de 7 tone la hectar substanță uscată) dar și cantități considerabile de calciu, potasiu, fier, caroten și substanțe estrogene, acestea din urmă putând influența ciclul reproductiv la animale. Pe langă proteină și săruri minerale, lucerna conține vitamine (A, B2, C, D, E, K) și un conținut scăzut, chiar insuficient de fosfor (<0,15%), completat printr-o fertilizare cu îngrășăminte minerale fosfatice (Vîntu V. și colab., 2004).

Lucerna deține un nivel ridicat de digestibilitate atât în stare verde cât si sub formă de fân sau nutreț însilozat. Administrată în stare proaspătă la rumegătoare poate produce meteorizații datorită conținutului ridicat în saponine cu valori cuprinse între 0,3% și 1,8% din substanța uscată. Fânul de lucernă este recomandat în primul rând în alimentația vacilor de lapte, dar este hrănitor și pentru alte animale. Coeficienții de digestibilitate au valori în medie de 80,5% la proteina brută din masa verde, 77,3% la cea din fân, 49,1% la celuloza brută din masa verde și 44,8% la cea din fân, atunci când recoltarea are loc în perioada de îmbobocire (M. MAURIES, 1994).

Însușirile biologice ale lucernei albastre îi conferă o rezistență sporită în perioadele de secetă și ger, o reacție pozitivă la o cantitate suficientă de elemente nutritive și apă și o putere de regenerare ridicată (3-4 coase în cultură neirigată, 5-6 coase în culturile irigate).

Lucerna are o mare importanță în agricultură prin ameliorarea unor însușiri ale solului și protejarea acestuia de eroziune prin câteva modalități cheie. Datorită faptului că este o plantă perenă, numărul de lucrări ale solului este cu mult mai mic față de o cultură obișnuită; după însămânțare, terenul nu mai este lucrat timp de 3 până la 6 ani, acest lucru reducând eroziunea pluvială și eoliană. Rădăcina pivotantă, viguroasă și profundă poate ajunge până la 3-5 metri, dar se poate extinde și mai adânc, până la 8-10 metri. Aceste rădăcini susțin solul și creează nenumărate canale în sol ce permit infiltrarea apei, activitea biologică în rizosferă și îmbunătățirea ciclului de nutriție.

O proprietate importantă a lucernei este aceea că poate fixa azotul din aer în sol, făcându-l asimilabil pentru celelalte plante. Fixarea azotului se realizează prin simbioza cu bacteria Rhizobium meliloti, ce trăiește în nodozitățile de pe rădăcinile de lucernă (peste 200 kg/ha, la o cultură de lucernă întreținută timp de 4 ani).

Lucerna lasă solul curat de buruieni cu ajutorul foliajului său viguros și dens ce umbrește plantele nedorite și prin cosirile frecvente care previn maturarea semințelor de buruieni. Acest lucru ducând la reducerea consumului de erbicide la următoarele culturi. Are un rol de bază în crearea de amestecuri furajere pentru înființarea pajiștilor temporare sau pentru supraînsămânțare.

Criza energetică prin care trece omenirea a făcut ca lucerna să fie luată în calcul pentru producerea de biomasă, având o eficiență în producerea de energie de 2-3 ori mai mare decât porumbul și soia, având un randament de 460 l biogaz la 1 kg substanță organică.

Lucerna este și o importantă plantă meliferă, producția de miere ajungând de la 30 kg/ha la cultura neirigată, până la 200 kg/ha la cea irigată.

Cererea tot mai mare de medicamente naturiste pentru tratarea diferitelor afecțiuni a dus la utilizarea lucernei ca și supliment alimentar sub formă de comprimate sau prafuri. Aceasta este recomandată în cazul afecțiunilor la stomac, ulcere și lipsa poftei de mâncare, deoarece conține vitamina U. Lucerna mai este utilizată sub formă de plantule sau frunze în salate.

1.2 Elemente noi privind tehnologia de cultivare a lucernei albastre

Importanța pe care o are această specie pentru agricultură și zootehnie, a condus la o evoluție a cercetărilor în domeniul creării de noi soiuri cu potențial ridicat de producție de furaj și sămânță, cu o calitate superioară a furajului produs și o capacitate mare de adaptare la condițiile vitrege de mediu, obiective urmărite la I.N.C.D.A Fundulea în ameliorarea lucernei. În perioada 2000-2013 au fost create la I.N.C.D.A Fundulea și înregistrate 12 soiuri de lucernă. Acestea sunt Daniela, Alina, Dorinela, Mădălina, Sandra, Cosmina, Adin, Catinca, Mihaela, Roxana, Teodora și Cezara.

Mădălina, omologat în 2002, este un soi semiprecoce, rezistent la secetă și cu o plasticitate ecologică mare. Are un potențial productiv ridicat (12-21 t/ha substanță uscată și 60-110 t/ha masă verde) și se poate utiliza și ca siloz.

Sandra, omologat în 2003, este un soi rezistent la secetă, cu o durată de exploatare mare, de 4-5 ani, cu un coeficient ridicat de digestibilitate și cu o producție ridicată atât de furaj (12-15 t/ha substanță uscată), cât și de sămânță (500-780 kg la hectar).

Adin și Catinca, omologate în anul 2006, sunt soiuri sintetice cu rezistență la veștejirea fuzariană, cu producții ridicate de furaj (14,4-18,0 t/ha substanță uscată) și de sămânță (600-700 kg la hectar în tehnologia intensivă).

Mihaela și Roxana, omologate în anul 2009 la I.N.C.D.A Fundulea, sunt soiuri cu talie înaltă și foliaj bogat, cu un procent de proteină de 19,68% până la 19,85%, cu un coeficient de digestibilitate de 72% și cu o regenerare foarte bună după coasă.

Teodora și Cezara, sunt soiuri omologate în anul 2013, caracterizate prin rezistența mare la boli, inclusiv la vestejirea fuzariană, cu producții ridicate de furaj (15-20 t/ha substanță uscată) și de sămânță (430-800 kg/ha).

Cercetările continue din domeniul ameliorării lucernei au condus la crearea primilor hibrizi de lucernă în 1997 de către o companie din Statele Unite ale Americii. Aceasta a utilizat un sistem de hibridare prin sterilitatea masculină denumit msSUNSTRA, introducând primul hibrid de lucernă, HybriForce-400, cu un potențial productiv cu 8 până la 15% mai mare față de celelalte soiuri.

În Uniunea Europeană au fost înregistrate până acum doar 2 hibrizi de lucernă și anume Hybriforce 420 (dormanță 4) și Hybriforce 600 ( dormanță 6), demonstrând același efect heterosis ca și celelalte specii hibride. Acești hibrizi dețin o plasticitate ecologică mai mare, producție sporită prin înălțimea mai mare a plantelor și prin numărul mai mare de frunze, vigurozitate ridicată, persistență mai bună în al treilea și al patrulea an și toleranță la ger, secetă și principalele boli.

Hibridul Hybriforce 420 se caracterizează prin creștere rapidă și acoperirea terenului într-un timp mai scurt, vigurozitate mai bună datorită apariției fotosintezei mai devreme prin optimizarea utilizării apei și nutrienților, rezistență la secetă, toleranță la umbrire, producție mai mare cu 16 procente față de alte soiuri, palatabilitate si uscare mult mai bună datorită tulpinilor glabre și un conținut mai ridicat de proteine.

Necesitatea extinderii culturii de lucernă albastră pe o suprafață mai extinsă a dus la crearea unor soiuri fără rădăcini pivotante, ci cu rădăcini ramificate ce oferă o rezistență ridicată la solurile cu exces de umiditate (Figura 1.1) . Spre deosebire de soiurile cu rădăcină pivotantă (Figura 1.2), soiurile cu rădăcini ramificate au o toleranță scăzută la perioadele de secetă, dar o rezistență mai mare la boli și o producție mai ridicată. Pentru pășunat s-au dezvoltat soiuri de lucernă care combină rădăcina pivotantă subțire cu rădăcina ramificată, au un colet mai dezvoltat (Figura 1.3) și stă la o adâncime mai mare în sol, rezistând mai bine la înghețurile din iarnă, la pășunat și tasare (Figura 1.4).

Figura 1.1 Rădăcină ramificată Figura 1.2 Rădăcină pivotantă

Figura 1.3 Coletul modificat Figura 1.4 Rădăcini modificate

Cererea de furaj tot mai ridicată a predispus crearea de soiuri multifoliate. Termenul multifoliat descrie capacitatea unui soi de a-și expune întregul potențial genetic pentru a produce mai multe foliole pe pețiol .

În mod normal, frunzele de lucernă sunt trifoliate, cu foliole ovat-lanceolate, cu margini dințate în partea de sus și cu foliola din mijloc mai lung pețiolată decât cele din extremități. Noile varietăți pot produce până la 7 foliole, deși fiecare plantă poate avea și câte 3 foliole (Figura 1.5), 5 foliole (Figura 1.6) sau 7 foliole pe frunză (Figura 1.7). Mai multe foliole și mai puțin pețiol rezultă o cantitate mai mică de fibră, ceea ce poate duce la o îmbunătățire a digestibilității fibrei din furaj.

Fig. 1.5 Frunze trifoliate Fig. 1.6 Frunze cu 5 foliole Fig. 1.7 Frunze cu 7 foliole

Tehnologiile moderne de cultură a lucernei presupun diversificarea desimilor în funcție de soiul utilizat, tipul de sol pe care se înființează cultura, dar și de modul de utilizare al culturii. Desimile utilizate la cultura de lucernă variază între 450 și 1100 boabe germinabile la metrul pătrat. Desimile prea mari pot afecta cultura deoarece lucerna are capacitatea de lăstărire și se poate inhiba pe ea însăși. De asemenea, nici desimile mici nu sunt indicate deoarece apar goluri în cultură, iar plantele vor lăstări mai tare, ajungând până la 20-25 lăstari pe colet. Acest lucru va duce la obosirea coletului și implicit la scăderea cantității de furaj recoltate chiar din al doilea an.

Conservarea lucernei poate fi realizată prin uscare (fân, făină, peleți) sau prin însilozare (semifân, semisiloz). Uscarea lucernei se poate face în mod natural sau artificial cu ajutorul curenților de aer sau prin deshidratarea industrializată.

Metodele moderne de conservare a lucernei presupun un flux tehnologic simplificat datorită utilajelor de ultimă generație. Acesta constă în cosirea lucernei în epoca optimă, urmând a fi împrăștiată pe toată suprafața parcelei cu ajutorul unor greble mecanice pentru a se usca în mod natural timp de 24 de ore. După uscarea parțială aceasta este greblată în brazde, preluată de remorci tehnologice și transportată la fabrica de deshidratare. Lucerna este uscată și adusă la o umiditate de 12%, iar mai apoi transformată în peleți sau baloți de 800 kg.

CAPITOLUL II

DESCRIEREA CADRULUI NATURAL

2.1 Așezare geografică

Studiile referitoare la evoluția unor soiuri noi de lucernă pentru furaj (Medicago sativa L.) s-au efectuat în cadrul fermei Ezăreni, stațiune didactică aparținând de Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară din Iași.

Ferma asigură partea tehnică și materială necesară desfășurării cercetărilor din domeniul agronomic. Aceasta este divizată pe sectoare specifice producției și serviciilor, activitatea desfășurându-se pe principiul gestiunii interne din punct de vedere economic.

Situată în extremitatea sud-vestică a „Câmpiei Moldovei”, ferma se află la o distanță de 2.5 km de Sud-Vestul municipiului Iași, iar geografic se plasează între coordonatele 470 05`- 470 10` latitudine nordică și 270 28`- 270 33` longitudine estică. Ferma se află sub jurisdicția comunei Miroslava, județul Iași, și are ca și vecini:

la nord- Ocolul Silvic Ciurea, terenurile Asociației Miroslava, S.C. Miroslava S.A.;

la sud- lacul Ezăreni și S.C. Miroslava S.A.;

la vest- S.C. Miroslava S.A.;

la est- Stațiunea de Cercetare Pomicolă și S.C. Miroslava S.A..

2.2 Condițiile climatice din zonă

Regimul termic

Aria geografică a municipiului Iași se caracterizează printr-o climă temperată, dar cu mici influențe date de climatul din stepa rusească.

Clima caracteristică zonei de studiu este de tip boreal, cu ierni geroase, unde temperatura unei luni reci poate ajunge și sub -33oC, iar temperatura celei mai calde luni la 25-27o C. Condițiile climatice din silvostepă ating un indice de ariditate cu valori între 26 și 30 datorită anticiclonului azoric.

Temperatura medie multianuală, potrivit Stației Meteorologice Miroslava, este de 9.7oC, maxima înregistrându-se în luna iulie a anului 1909 cu o valoare de 40,2oC, iar minima în anul 1963 cu o valoare de -30,6oC. Datorită valorilor maxime absolute înregistrate în luna iulie (40oC) și a celor minime absolute din ianuarie (-30oC), amplitudinea termică are valori mari, de aproximativ 70oC.

În jurul datei de 15-20 martie apar temperaturi de peste 5oC și durează până pe 5-10 noiembrie. Temperaturi ce depășesc 10oC se înregistrează între sfârșitul lunii martie și mijlocul lunii octombrie. În decursul unui an, temperaturi ce depășesc 25oC se înregistrează timp de 90-95 de zile, iar temperaturi peste 30oC apar timp de 30 de zile.

Înghețurile își fac apariția în finalul lunii octombrie și se opresc la începutul lunii mai. Sfârșitul lunii februarie aduce primele temperaturi pozitive, iar începutul lunii decembrie aduce primele temperaturi negative.

Zona geografică a fermei Ezăreni are o sumă a gradelor active de 3000oC.

Regimul pluviometric

În zona Ezăreni, media precipitațiilor multianuale este de aproximativ 517,8 mm conform Stației Meteorologice Miroslava. Lunile în care se înregistrează cele mai multe precipitații sunt mai, iunie, iulie și august, iar cele cu cele mai scăzute precipitații sunt ianuarie, februarie, martie și decembrie.

Repartiția neuniformă a precipitațiilor pe anotimpuri, luni și decade reprezintă un inconvenient cu un rol important în dezvoltarea plantelor din cultură, deoarece perioadele cu precipitații ridicate nu coincid cu fazele de creștere ale plantelor. Repartiția precipitațiilor pe anotimpuri se face astfel: primăvara 20-27%, vara 31-42%, toamna 17-29% și iarna 13-22%.

În lunile de vară se înregistrează un fenomen ce poate compromite culturile, și anume grindina. Indicele de ariditate specific zonei este de 26,4, încadrând zona în climatul silvostepic.

Umiditatea relativă din aer se plasează într-un interval mare, fiind cuprinsă între 70 și 80%.

Regimul eolian

În anotimpul rece se remarcă vânturile ce bat de la Nord și Nord-Vest cu o viteză medie de 2,8 m/s. În timpul verii, vânturile au o viteză medie de 2,1 m/s cu direcția Sud și Sud-Est. Procentajul vânturilor ce bat cu o viteză de peste 2,5 m/s este de 78% și au un efect negativ asupra apei ce se evaporă din sol. Frecvența cea mai mare a vânturilor coincide de obicei, cu perioada din an cu cele mai multe precipitații.

Luna iulie aduce calmul atmosferic într-un procentaj de 26,6%. Cea mai ridicată viteză a vântului a fost de 40 m/s și a fost înregistrată în anul 1966.

Crivățul acționează în timpul iernii, venind din estul Europei și producând frig și viscole puternice.

2.3 Solurile

Morfologia solurilor

Factorii pedogenetici ce au acționat pe teritoriul fermei Ezăreni au dus la formarea a 3 tipuri de sol: cernoziom cambic, aluvisol molic și gleiosolul salinizat.

Cernoziomul cambic tipic lutos (Cernoziom, SRTS-2012), format pe depozite loessoide și luturi are următoarea secvență morfologică, Am-A/B-Bv-Cca. Reacția slab acidă spre neutră (pH 6,6-6,9) în orizontul Am crește până la 8,5 în orizontul Cca. Prezent pe platouri și versanți slab înclinați, reprezintă tipul de sol cel mai răspândit în cadrul fermei.

Cernoziomul cambic (Cernoziom, SRTS-2012), luto-argilos, profund, moderat erodat, are secvența morfologică Am-Bv-Cca-Cca. Are o reacție neutră spre slab alcalină (pH 6,9-8,4), un conținut de humus de 2,78 g%, azot total de 0,198 %, foarte slab aprovizionat în fosfor mobil și mediu aprovizionat în potasiu mobil. Ocupă versanții cu pante line cu climat mai arid decât celelalte zone.

Aluvisolul , format pe depozitele aluviale, salinizat slab , textură luto-argiloasă și are morfologia de tipul Ao-El-Bt-C. Solul are o aprovizionare medie în humus și azot total, aprovizionare bună în fosfor și potasiu mobil și o reacție slab alcalină(pH 8,1-8,3). Acesta s-a format pe albiile majore ale pâraielor.

Gleiosolul salinizat, format pe argile, cu o textură luto argiloasă, are o frecvență morfologică de tip Am-Ago-Gr. Se regăsește în zonele pâraielor cu apă freatică la adâncime mică. Are o reacție slab alcalină și un conținut în săruri solubile de 233 mg/%.

2.4 Aspecte generale ale vegetației naturale și cultivate

Vegetația specifică zonei este reprezentată în special prin specii ierboase, specifice climatului de silvostepă și mai izolat, prin unii arbuști de silvostepă.

Pe pajiștile naturale, predomină vegetația alcătuită din graminee și leguminoase, specii mezofile și xeromezofile. Din această categorie fac parte: Festuca valesiaca Schleich. ex Gaudin, Poa pratensis L., Agropyron pectiniforme Roem. & Schult., Agropyron repens (L.) P. Beaux., Trifolium repens L., Melilotus officinalis (L.) Lam., Medicago falcata L..

Dintre speciile de buruieni, predominante în culturile agricole, în zona Ezăreni au fost cartate următoarele: mohorul (Setaria glauca P. Beauv.), zârna (Solanum nigrum L.), loboda sălbatică (Chenopodium album L.), muștarul salbatic (Sinapis arvensis L.), știrul (Amaranthus retroflexus L.), volbura(Convolvulus arvensis L.), pălămida (Cirsum arvense (L.) Scop.).

În zonele cu soluri salinizate, zonele de luncă și pe coaste sunt prezente speciile halofile, reprezentate prin: Pucinellia distans (L.) Parl, Scorzonera cana (C.A. Mey.) Hoffm., Limonium gmelini (willd.) Kuntze., Lepidium ruderale L., Camphorosma annua Pall., Spergularia marginata (D C) Kitt., Artemisia maritima L., Chamomilla recutita (L.) Rauschert.

Pe pante se întâlnesc speciile Stipa capillata și Dichanthium ischaemum (L.) Roberty. Pe langă acestea se mai pot întâlni: Salvia austriaca K. Koch, S. Nemorosa L., Phlomis tuberosa L., Eryngium campestre L., Phlomis pungens Willd., Centaurea scabiosa L., Achillea millefolium L., Galium verum L..

Pe lângă speciile ierboase se mai întâlnesc și o serie de arbusti. Cele mai răspândite specii din zonă sunt: păducelul( Crategus monogyna Jacq.), maceșul (Rosa canina L.), alunul (Corylus avellana L.), porumbarul ( Prunus spinosa L.).

Vegetația arborescentă prezintă un rol important în combaterea eroziunii solului și prevenirea alunecărilor de teren. Pădurile prezintă o suprafață redusă în zonă, în componența acestora intrând următoarele specii: teiul (Tillia cordata Mill.), salcia (Salix alba L.), ulmul (Ulmus campestris L.), plopul (Populus alba L.) și stejarul (Quercus robur L.).

Încetinirea eroziunii solului poate fi realizată prin diferite acțiuni ale omului, spre exemplu mijloacele agrotehnice. Prin împădurire și realizarea benzilor înierbate aceasta poate fi combătută într-un procent însemnat.

Vegetația cultivată este reprezentată prin culturile cu un randament economic ridicat, cum ar fi grâul, porumbul, floarea soarelui, rapița, soia, mazărea și nu în ultimul rând lucerna.

CAPITOLUL III

CERCETĂRI DIN ȚARĂ ȘI STRĂINĂTATE REFERITOARE LA CULTURA LUCERNEI ALBASTRE

(Medicago sativa L.)

3.1 Cercetări efectuate în țară referitoare la productivitatea lucernei

În urma unor studii efectuate asupra influenței epocii optime de recoltat asupra producției de biomasă, Petcu Elena și colab. în anul 2007 au constatat că masa vegetală cumulată în plantă dar și în rădăcini este direct afectată de perioadele scurte de timp dintre coase (22 zile). Cu cât intervalul este mai mare, cu atât sistemul radicular este mai viguros și implicit planta are o viabilitate mai ridicată. Acest lucru este remarcat în primii doi ani de vegetație.

Petcu Elena și colab., au studiat în 2008 rezistența lucernei pe solurile cu salinitate ridicată. În urma studiului au concluzionat că biomasa aeriană a scăzut, rădăcinile s-au dezvoltat puternic datorită stresului salin, determinând o cantitate mai mare de prolină la nivelul celulelor. Prolina este necesară pentru rezistența plantelor la salinitate, iar nivelul acesteia în plante este direct proporțional cu nivelul de salinitate, dar nu este în cantitatea necesară pentru a o tolera.

Cojocariu L. Și colab., în anul 2009 au efectuat studii asupra eficienței economice a aplicării biostimulatorilor la cultura de lucernă. Astfel, au utilizat 3 produse diferite ( Megafol, Cropmax și Folibor) și au comparat producțiile rezultate.

Producția medie de fân rezultată la varianta tratată cu Megafol a fost de 8,88 tone la hectar, la varianta tratată cu Cropmax a fost de 9,35 tone la hectar, iar la cea cu Folibor a fost de 8,53 tone la hectar. Spre deosebire de varianta martor, la care s-a obținut o producție de 7,60 tone la hectar, variantele tratate cu biostimulatori au adus creșteri de producție cu peste o tonă de fân la hectar.

Stavarache M. și colab. în anul 2010, au studiat lucerna în primul an de vegetație, analizând efectul bacterizării semințelor cu bacteria Rhizobium meliloti Dangeard și a fertilizării asupra cantității de substanță uscată, proteină brută la hectar, numărul de frunze și indicatorii calitativi ai nutrețului.

Din datele rezultate se observă că inocularea semințelor nu a adus diferențe semnificative în cantitatea și calitatea lucernei, deoarece în sol se afla deja bacteria simbiotică Rhizobium meliloti Dangeard.

Fertilizarea a influențat pozitiv conținutul în proteină brută din frunze, dar a scăzut numărul de frunze pe plantă, determinând astfel o scadere a proteinei în plantă.

Datorită urbanizării puternice, deșeurile municipale sunt în creștere și necesită soluții de recuperare. Astfel, Vidican R. și colab., în anul 2011 au studiat influența fertilizării cu nămol de epurare și gunoi de grajd asupra producției de materie uscată de lucernă. În urma cercetărilor, varianta la care s-au aplicat 40 de tone de nămol de epurare a rezultat o producție de fân de 9,16 t/ha, iar la varianta la care s-au aplicat 40 de tone de gunoi de grajd a rezultat o producție de fân de 8,88 t/ha.

Producțiile au crescut semnificativ, fiind de peste 1,5 t/ha, față de varianta martor la care s-a obținut o producție de fân de 7,47 t/ha.

Muntianu I.C. și colab., în anul 2012 au realizat studii asupra amestecului dintre lucernă (Medicago sativa L. ) și golomăț (Dactylis glomerata L. ) în proporții diferite de participare. Cercetările s-au realizat în condițiile silvostepei Moldovei. Aceștia au comparat producția de substanță uscată, de proteină brută și structura coronamentului, în diferite condiții de fertilizare.

Studiile au demonstrat că, varianta formată din 75% lucernă și 25% golomăț a avut cel mai bun rezultat, față de varianta martor cu 100% lucernă, fertilizată și în prima fază de recoltare.

Stavarache M. și colab., au cercetat în anul 2014 influența fenofazei plantelor de lucernă la recoltare asupra producției de nutreț și asupra conținutului acestuia în azot, fosfor, calciu și magneziu. Studiul a arătat că producția de substanță uscată a crescut până în perioada de îmbobocire – începutul înfloritului, apoi a început să scadă.

Cantitatea de calciu din plantă a avut cel mai ridicat nivel în perioada dintre început de îmbobocire și înflorire deplină, iar cea de magneziu a fost corelată negativ cu succesiunea stadiilor de creștere.

În cazul întârzierii recoltării ,conținutul în azot și fosfor scad odată cu îmbatrănirea plantei, crescând cantitatea de celuloză.

3.2 Cercetări efectuate în străinătate referitoare la productivitatea lucernei

În urma unor studii asupra epocii optime de recoltat, Coblentz W.K și colab., în anul 2008, au demonstrat că întârzierea recoltării lucernei duce la o micșorare a proteinei brute din plantă și a digestibilității acesteia. Aceștia arată că plantele de lucernă recoltate la 10 zile după perioada optimă de recoltare (10% din plante sunt înflorite) au un conținut de proteină brută mai mic cu 14,5%, iar cantitatea proteinei nedigestibile a crescut cu aproape 5%.

Ofloff S.B și colab., în anul 2008, au studiat efectele fertilizării cu fosfor, în diferite doze, asupra nivelului de producție la lucernă. În urma analizelor, s-au obținut creșteri de producție de 0,352-0,395 t/ha fân la fertilizarea cu P110 și de 0,427-0,438 t/ha fân la fertilizarea cu P220. Varianta martor a avut o producție de 3,029 t/ha fân de lucernă.

Efectele nivelului ridicat de salinitate și al stresului termic asupra plantelor de lucernă au fost studiate de Elboutahiri N. și colab. în anul 2008. Rezultatele studiului au arătat că s-au redus numărul de internoduri și lungimea acestora, s-a micșorat masa de rădăcini, lăstarii sunt mult mai subțiri, iar cantitatea de substanță uscată la hectar a scăzut. Aceste fenomene apar și în cazul stresului termic, dar sunt mai evidențiate când acționează concomitent.

Volenec J.J. și colab., au studiat în anul 2008 mărirea perioadei de exploatare a lucernierelor cu ajutorul unei fertilizări echilibrate pe bază de fosfor și potasiu și obținerea implicită a unor producții ridicate. Aceștia au administrat îngrășăminte pe bază de fosfor în dozaje diferite (0, 55, 110, 170 Kg/ha) și pe bază de potasiu (0, 110, 225, 325, 450 Kg/ha).

Rezultatele studiului au arătat dozele mari de potasiu, în lipsa fertilizării cu fosfor, duc la o densitate mai mare a lăstarilor, dar la o micșorare a înălțimii lor. În varianta dozelor mari de fosfor fără administrarea potasiului, scade vivacitatea plantelor și implicit a producției. Un furaj de calitate se obține pe terenuri aprovizionate în moderație cu potasiu, dar productivitatea este mai scăzută.

Rimi F. și colab., în anul 2010, au efectuat studii asupra corelației negative dintre înălțimea plantelor de lucernă și calitatea producției. Comparația s-a realizat între plantele de lucernă recoltate la începerea îmbobocitului și cele recoltate la începerea înfloritului. Studiul a demonstrat că există o corelație pozitivă între indicele de suprafață foliară, a suprafeței tulpinilor și indicele valorii nutritive.

Studiind efectele selecției asupra lucernei în ceea ce privește diametrul coletului și lungimea rădăcinii, Bakheit B.R. și colab., 2011 au concluzionat că acestea au o influeță majoră asupra producției și a calității acesteia.

Producția de fân a fost cu 16% mai mare în cazul plantelor cu diametrul coletului și lungimea rădăcinii mai mare. La aceeași variantă conținutul în proteină a crescut cu 16,5%, iar conținutul în fibre a scăzut cu 16,4%.

În urma unei cercetări, Sanz-Saez A. și colab., 2012 a concluzionat faptul că producția de lucernă, calitatea acesteia, cât și digestibilitatea sunt înfluențate în cea mai mare măsură de condițiile climatice. Influența inoculării cu tipuri diferite de bacterii Rhizobium meliloti Dangeard fiind infimă. O serie de cercetări privind influența și importanța sulfului pentru plantele de lucernă au fost efectuate în Ohio, S.U.A., de către Mark R. Sulc și colab., în anul 2013. S-au utilizat diferite doze de sulf, în combinație cu diferite doze de fosfor și potasiu, plus amendamente gipsoase.

Aceștia au concluzionat că reducerea dozelor normale de P și K nu este recomandată odată cu fertilizarea cu sulf, datorită dezechilibrelor ce pot apărea. Nivelul calciului rămâne constant la fertilizarea cu sulf și amendarea cu gips, iar pH-ul solului rămâne neschimbat.

Jehan Al-Abrahim a studiat în anul 2014 detectarea virozelor la plantele de lucernă. Prin utilizarea testului ELISA și RT-PCR, a concluzionat faptul că rezultatele sunt mult mai favorabile și se determină într-un timp mai scurt față de alte metode. Acesta menționează și faptul că aceste teste necesită fonduri ridicate și o gamă de instrumente scumpe.

Cercetări referitoare la efectul diferitelor tipuri de îngrășăminte pe bază de fosfor au fost făcute de Mike Ottman și colab., în anul 2015 în statul Arizona. Acesta a folosit soiul de lucernă WL-656-HO și a urmărit modul de fertilizare, odată la înființarea cultivarului, dar și pe parcursul exploatării acestuia.

Prin analizarea probelor pe cale chimică, prin cântărirea producției, prin administrarea unor tipuri de îngrășăminte foliare prin fertirigare, rezultatele au arătat că producția medie a fost cu 8,7% mai mare față de varianta martor. În concluzie, sporul de producție acoperă investiția în îngrășăminte.

Damon Smith L. și colab., studiază în anul 2015, eficiența unui fungicid de pe piața americană (Headline) și randamentul acestuia la cultura de lucernă din zona Wisconsin, S.U.A.. Aceștia concluzionează faptul că, producția are un randament mai mare dacă este folosită în hrana vacilor de lapte. Deoarece bolile, mai ales cele foliare afectează foarte puțin producția, fungicidul poate duce la crearea unor forme rezistente de boală. Rezultatele au fost similare și în cazul utilizării altor fungicide.

PARTEA a II-a

CONTRIBUȚII PROPRII

CAPITOLUL IV

SCOPUL ȘI OBIECTIVELE STUDIULUI, MATERIALUL ȘI METODA DE CERCETARE

4.1 Scopul studiului

Datorită importanței majore pe care o are lucerna în rația de hrană a animalelor, cercetările privind creșterea din punct de vedere cantitativ cât și calitativ a furajului au luat o amploare foarte mare. Testarea soiurilor în condiții climatice diferite constituie un factor major în influențarea nivelului de producție și a calității acesteia.

Scopul studiului a fost evaluarea unor soiuri noi de lucernă pentru furaj (Medicago sativa L.), în condițiile pedoclimatice din silvostepa Moldovei.

4.2 Obiectivele și activitățile studiului

Obiectiv 1- măsurarea indicatorilor morfo-productivi:

– numărul lăstarilor pe unitatea de suprafață;

– raportul dintre frunze și tulpini;

– înălțimea plantelor.

Obiectiv 2- analiza producției:

– determinarea cantității de substanță uscată;

– corelații dintre înălțimea plantelor, respectiv numărul lăstarilor pe m2 și producție.

4.3 Factorii studiați și materialul biologic utilizat

Pentru efectuarea studiului și atingerea scopului și a obiectivelor a fost urmărită, în decursul anilor agricoli 2016-2017 și 2017-2018, o experiență cu un singur factor studiat, anume soiul de lucernă cultivat, cu cinci graduări:

v1 – Magnat (martor)

v2 – Catinca

v3 – Daniela

v4 – Mădălina

v5 – Teodora

Experiența a fost organizată la ferma Ezăreni, din cadrul Stațiunii Didactice a Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară Iași, în primăvara anului 2014 și a fost așezată după metoda blocurilor randomizate cu trei repetiții (Jităreanu G. și Onisie T., 1998), după cum se observă în figura 4.1..

Parametrii experienței:

– dimensiunea parcelei: 2 m x 9 m = 18 m2 ;

– dimensiunea repetiției:18 m x 10 m = 180 m2;

– dimensiunea aleii: 1 m x 10 m = 20 m2;

– dimensiunea experienței: 56 m x 10 m = 560 m2.

Figura 4.1. Schița experienței (blocuri randomizate)

Materialul biologic utilizat a fost reprezentat de:

– soiul Magnat

– soiul Catinca

– soiul Daniela

– soiul Mădălina

– soiul Teodora

4.4 Metodologia de cercetare

Pentru a determina fiecare element în parte s-au efectuat diferite proceduri, astfel:

– conținutul în substanța uscată (S.U), prin uscare cu ajutorul etuvei, la temperatura de 103oC, timp de 3 ore; aparat de lucru: Etuvă termoreglabilă – Venticell 111 I; standard – SR ISO 6496/2001;

– cantitatea de masă verde la hectar a fost obținută prin determinarea masei de producție obținută de pe o suprafață recoltabilă de 10 m2 și raportată mai apoi la hectar;

– raportul frunze / tulpini a fost determinat prin separarea de pe tulpină a foliolelor, a pețiolului, a bobocilor și a florilor, cântărirea separată a acestora și raportarea cantității lor la cantitatea de tulpini, la o probă medie de 1000g, apoi s-a făcut corecția la substanța uscată absolută.

– numărul de plante/ m2 a fost determinată prin numărarea plantelor de pe un metru de rând, notându-se la același rând și aceeași distanță de la margine la toate variantele. Numărătoarea a fost efectuată la începutul îmbobocirii;

– analiza statistică a datelor obținute- interpretarea statistică a rezultatelor s-a făcut prin analiza varianței, prin calculul diferențelor limită și prin corelațiile dintre înălțimea plantelor, respectiv numărul lăstarilor/ m2 și producție.

4.5. Tehnologia de cultivare aplicată

Asolament și rotație:

– cultura premergătoare a fost cea de fasole;

Lucrările solului:

– arătura s-a efectuat toamna, în anul 2016, cu plugul în agregat cu o grapă stelată, la adâncimea de 28-30 cm;

– patul germinativ a fost pregătit cu ajutotul combinatorului, prin două treceri, cu o zi înainte de semănat;

Fertilizarea:

– nu s-au aplicat îngrășăminte minerale sau organice;

Sămânța și semănatul:

– data semănatului a fost 09 martie 2017;

– semănatul s-a efectuat cu utilajul Wintersteiger Plotseed XL, la o distanță de 12,5 cm între rânduri, la adâncimea de 2-4 cm;

– norma de semănat a fost de 1100 boabe germinabile/ m2;

– semințele au avut o puritate de 99% și o germinație de 92%;

Lucrări de îngrijire:

– s-a efectuat o lucrare cu un tăvălug neted, imediat după semănat;

– s-au completat golurile după data răsăritului;

Recoltarea:

– recoltarea s-a efectuat cu o motocositoare marca Bertolini 411, la o înălțime de 5 cm;

– în primul an de vegetație, prima coasă s-a efectuat în faza de înflorire, a II-a coasă a fost efectuată la înflorire deplină, iar cea de a III-a coasă la 50% înflorit;

-în anii II și III de vegetație, recoltatul s-a efectuat în perioada de 25-50% înflorit.

Figura 4.2. Echipamentul Wintersteiger Plotseed XL

4.6. Condițiile climatice din perioada de experimentare

Pentru caracterizarea condițiilor climatice din cadrul fermei Ezăreni au fost folosite datele preluate de la Stația Meteorologică Miroslava. Locul unde s-au desfășurat cercetările sunt în apropierea acestei stații.

Din punct de vedere al temperaturii aerului, anul 2016-2017 a fost un an cu un climat mult mai călduros decât media multianuală. Media multianuală este de 9,60C în timp ce media pe parcursul perioadei de vegetație respectiv lunile aprilie-septembrie este de 17,30C. Anul calendaristic 2016-2017 a avut abateri anuale mai ridicate cu 0,60C respectiv 0,70C pe parcursul perioadei de vegetație.

Cea mai călduroasă lună a fost luna august cu o temperatură de 21,90C și cu o abatere de 1,30C față de media multianuală. Lunile cu temperaturile cele mai scăzute au fost ianuarie cu o temperatură medie de -4,90C și cu o abatere de la media multianuală de -1,30C. Cea mai calduroasă decadă a fost prima decadă a lunii august cu o temperatură de 24,60C. Decada cea mai friguroasă a fost decada I și decada a II-a a lunii ianuarie cu o temperatură de -6,10C. Minimul lunar s-a înregistrat în luna februarie cu o valoare de -21,90C.

Maximul lunar s-a înregistrat în luna august și a fost de 37,90C. Din punct de vedere al temperaturilor anul agricol 2016-2017 a fost un an favorabil culturii lucernei. O imagine mai de ansamblu a valorilor termice este ilustrată în tabelul 4.1.

Tabelul 4.1.

Temperaturile medii ale aerului (șC) în anul agricol 2016-2017

(Stația Meteorologică Miroslava)

În ceea ce privește anul agricol 2017-2018 din punct de vedere al temperaturii aerului, abaterile de la media multianuală sunt pozitive și mult mai mari. Astfel, în 3 din cele 8 luni în care au fost efectuate măsurătorile abaterea este de peste 20C. În luna februarie abaterea este de 0,10C față de medie și numai în luna ianuarie media crește peste cea multianuală cu o abatere de 2,80C.

Cea mai calduroasă decadă a fost prima decadă a lunii mai cu o temperatură de 19,50C. Decada cu temperaturile cele mai scăzute a fost a III-a din luna februarie cu o valoare de -6,90C. Temperatura maximă s-a înregistrat în luna aprilie cu o valoare de 28,60C, iar cea mai scăzută în luna februarie cu o valoare de -20,40C.

Așadar, din punct de vedere al temperaturilor aerului anul agricol 2017-2018 a avut unele abateri majore față de normalul termic. Prin urmare majoritatea culturilor și în special lucerna, fiind supuse acestor ”șocuri termice„ cu temperaturi foarte ridicate urmate de o scadere bruscă au mult de suferit. În tabelul 4.2. există o reprezentare mai de ansamblu a datelor.

Tabelul 4.2.

Temperaturile medii ale aerului (șC) în anul agricol 2017-2018

(Stația Meteorologică Miroslava)

Din punct de vedere pluviometric anul agricol 2016-2017 prezintă un plus de precipitații față de media anuală cu o cantitate de 23 mm. Luna cu cantitatea cea mai mare de precipitații este octombrie cu o valoare de 212 mm. Seceta și-a spus cuvântul în luna septembrie. Valoarea precipitațiilor fiind de doar 23,2 mm.

Cea mai ploioasă decadă de pe perioada anului agricol a fost decada I a lunii aprilie, cu o valoare de 77,8 mm, iar cea mai secetoasă decadă a fost decada I a lunii mai în care nu s-au înregistrat precipitații.

Abaterile de la media anuală variază și ele mai mult sau mai puțin. Astfel, cea mai mare abatere de 177,6 mm s-a înregistrat în luna octombrie. Abaterea cea mai mică a fost în luna septembrie, fiind negativă și de -17,6 mm.

Privind în ansamblu anul agricol 2016-2017 din punct de vedere pluviometric și observând diferențele foarte mari între abateri, putem trage concluzia că cantitatea de precipitații necesară culturilor agricole a fost suficientă dar disproporțional repartizată.

Se poate remarca, cum cea mai mare abatere, cu cantitatea cea mai mare de precipitații a fost chiar în epoca optimă pentru înființarea principalelor culturi agricole de primăvară. Datele prezentate sunt reprezentate și în tabelul 4.3.

Tabelul 4.3.

Suma precipitațiilor lunare (mm) în anul agricol 2016-2017

(Stația Meteorologică Miroslava)

Anul agricol 2017-2018 se prezintă ca un an în care în unele luni cantitatea de precipitații căzută s-a dublat sau chiar s-a triplat față de medie. Astfel, în luna octombrie a anului 2017 abaterea de la media multianuală a fost de 28,0 mm, iar în luna aprilie abaterea a fost de -22,3 mm.

Decada cu cantitatea cea mai mare de precipitații a fost a III a a lunii octombrie cu o valoare de 49,6 mm. Cea mai secetoasă decadă fiind a III-a a lunii februarie cu doar 0,4 mm precipitații.

Din punct de vedere pluviometric anul agricol 2017-2018 satisface în totalitate necesitatea de apă a plantelor. Din tabelul 4.4. se poate trage concluzia că deficitul hidric nu este existent. Etapele de dezvoltare a plantelor decurgând normal.

Tabelul 4.4.

Suma precipitațiilor lunare (mm) în anul agricol 2017-2018

(Stația Meteorologică Miroslava)

Figura 4.3. Climadiagrama perioadei de experimentare

CAPITOLUL V

REZULTATELE OBȚINUTE PRIVIND INFLUENȚA SOIULUI CULTIVAT ASUPRA PRODUCTIVITĂȚII LUCERNEI ÎN CONDIȚIILE PEDOCLIMATICE DE LA FERMA EZĂRENI, IAȘI

5.1. Cercetări privind influența soiului cultivat asupra parametrilor morfo-productivi la cultura de lucernă

Numărul de lăstari pe metrul pătrat reprezintă un caracter genetic (genotip) și se manifestă în funcție de condițiile climatice și de cultură (fenotip). Acest caracter are o importanță majoră în formarea producției.

În primul an de vegetație, s-a remarcat soiul Mădălina (varianta 4). Acesta nu se detașează foarte tare de celelalte soiuri, producând cu 43 mai mulți lăstari față de varianta martor (soiul Magnat), respectiv cu un procent de 4,6% peste varianta martor.

De partea opusă se află soiul Teodora (varianta 5), care a produs cu 4 lăstari mai puțin față de martor. Acest soi a avut un procent de 99,6% din martor. Restul soiurilor au produs cu 27(varianta 3), respectiv 31 (varianta 2) mai mulți lăstari față de varianta martor.

Trăgand linie, în primul an de vegetație, la prima coasă, s-a comportat mai bine soiul Mădălina (varianta 4), după cum se vede și în tabelul 5.1 și figura 5.1.

Tabelul 5.1.

Analiza influenței soiului de lucernă asupra numărului de lăstari/m2

în anul I de vegetație, coasa I (14 iunie 2017)

Figura 5.1. Analiza influenței soiului de lucernă asupra numărului de lăstari/m2

în anul I de vegetație, coasa I (14 iunie 2017)

În al doilea an de vegetație, la prima coasă se poate observa că numărul de lăstari s-a modificat la toate variantele studiate. Numărul de lăstari a scăzut la toate variantele. Soiul cu cel mai mare număr de lăstari este reprezentat de Catinca ( varianta 2), cu 38 de lăstari mai mult față de martor.

Spre deosebire de primul an de vegetație, unde a avut cel mai mare număr de lăstari, soiul Mădălina ocupă ultimul loc, cu 39 de lăstari mai puțin față de varianta martor. Soiul Teodora și-a modificat și el numărul de lăstari față de anul I de vegetație, având peste 30 de lăstari față de martor.

Soiul Catinca s-a păstrat cel mai bine pe decursul celor 2 ani, acest lucru putând fi vizibil și în tabelul 5.2 și figura 5.2.

Tabelul 5.2.

Analiza influenței soiului de lucernă asupra numărului de lăstari/m2

în anul II de vegetație, coasa I (22 mai 2018)

Figura 5.2. Analiza influenței soiului de lucernă asupra numărului de lăstari/m2

în anul II de vegetație, coasa I (22 mai 2018)

Un alt aspect studiat, având o influență majoră asupra productivității este înălțimea plantelor de lucernă. Astfel, în primul an de vegetație, la prima coasă, s-a remarcat soiul Teodora ( varianta 5) cu o înălțime de 4,2 cm peste varianta martor.

Soiul Magnat (martor) a avut 63,2 cm, fiind mai înalt doar față de soiul Mădălina cu 2 cm (96,8%). Variantele V2 și V3 au depășit și ele varinata martor cu 3,2 și 2,5 cm.

În concluzie, soiul Teodora este superior din punct de vedere al taliei față de celelalte în primul an de vegetație. Datele se pot observa în tabelul 5.3 și figura 5.3.

Tabelul 5.3.

Analiza influenței soiului de lucernă asupra înălțimii plantelor

în anul I de vegetație, coasa I (14 iunie 2017)

Figura 5.3. Analiza influenței soiului de lucernă asupra înălțimii plantelor

în anul I de vegetație, coasa I (14 iunie 2017)

În al doilea an de vegetație, la prima coasă, talia plantelor este cu mult mai mare față de primul an de vegetație, iar situația favorabilității unor soiuri s-a schimbat. În cazul de față, 3 din variante s-au situat sub valoarea variantei martor.

Soiul Teodora (varianta 5) își menține poziția cu o talie ce 91,2 cm, cu 2,7 cm mai mare față de varianta martor, reprezentând 103,1% din acesta. Varianta cu cea mai scăzută talie este reprezentată de soiul Mădălina, cu 5 cm mai puțin față de martor, adică 94,4%.

O alta variantă cu talie scăzută este și soiul Catinca, care are cu 3,4 cm mai puțin față de martor. Cele comentate pot fi observate în tabelul 5.4 și figura 5.4.

Tabelul 5.4.

Analiza influenței soiului de lucernă asupra înălțimii plantelor

în anul II de vegetație, coasa I (22 mai 2018)

Figura 5.4. Analiza influenței soiului de lucernă asupra înălțimii plantelor

în anul II de vegetație, coasa I (22 mai 2018)

Raportul dintre frunze și tulpini reprezintă o influență deosebită asupra producției, dar și asupra calității nutrețului. Dacă reportul este în favoarea frunzelor, atunci calitatea lucernei este cu mult mai ridicată.

În primul an de vegetație, la coasa I, o singură variantă s-a situat peste martor, restul nereușind să depășească martorul din privința acestui factor. Varianta care s-a clasat peste martor este soiul Mădălina (varianta 4), cu o valoare de 0,78, reprezentând 105,4% din martor.

Soiul cu cea mai scăzută valoare este reprezentat de varianta 5 ( Teodora), având o valoare de 0,65, fiind mai scăzut decât martorul cu 0,08. Celelalte două variante au valori aproximativ apropiate de 0,67, respectiv 0,69. Ambele au diferențe negative față de martor și procente de 91,3% și respectiv 93,2% din martor.

În concluzie, soiul Mădălina s-a comportat cel mai bine în primul an de vegetație din punctul de vedere al raportului tulpini/frunze, conform celor prezentate în tabelul 5.5 și figura 5.5.

Tabelul 5.5.

Analiza influenței soiului de lucernă asupra raportului frunze/tulpini

în anul I de vegetație, coasa I (14 iunie 2017)

Figura 5.5. Analiza influenței soiului de lucernă asupra raportului frunze/tulpini

în anul I de vegetație, coasa I (14 iunie 2017)

Spre deosebire de primul an de vegetație, valorile indicelui frunze/tulpini a scăzut la toate variantele. Acest lucru se datorează măririi numărului de lăstari existenți pe plantă. Astfel, cel mai mare indice îl are varianta martor (Magnat), cu o valoare de 0,49. La aceeași valoare se situează și soiul Mădălina (varianta 4).

Varianta cu cea mai mică valoare este reprezentată de soiul Catinca (varianta 2). Acesta are o valoare de 0,43, reprezentând 87,8% din varianta martor. Variantele 3 (soiul Daniela) și 5 (soiul Teodora) au valori asemănătoare, dar negative, de 0,45. Datele expuse sunt prezentate în tabelul 5.6 și figura 5.6.

Tabelul 5.6.

Analiza influenței soiului de lucernă asupra raportului frunze/tulpini

în anul II de vegetație, coasa I (22 mai 2018)

Figura 5.6. Analiza influenței soiului de lucernă asupra raportului frunze/tulpini

în anul II de vegetație, coasa I (22 mai 2018)

5.2. Cercetări privind influența soiului cultivat asupra productivității lucernei

Factorii analizați în subcapitolul 5.1 au un anumit rol asupra calității și cantității producției de furaj. Astfel, la prima coasă din primul an de vegetație producțiile au variat între 3,04 t/ha s.u. și 3,45 t/ha s.u.

Soiul Magnat, reprezentând varianta martor, a obținut o producție de 3,10 t/ha. Varianta cu o producție semnificativă este reprezentată de soiul Teodora, având o producție de 3,45 t/ha s.u.. Aceasta reprezintă 111,3% din varianta martor. Cea mai slabă producție a avut-o soiul Mădălina (varianta 4) cu o valoare de 3,04 t/ha substanță uscată, fiind mai mică cu 0,06 t/ha față de martor.

Varianta 2 (soiul Catinca) și varianta 3 (soiul Daniela) au obținut producții de 3,17 t/ha și respectiv 3,25 t/ha, având o diferență pozitivă față de martor cu 0,07 t/ha și 0,15 t/ha.

Tabelul 5.7.

Analiza influenței soiului de lucernă asupra producției de substanță uscată

în anul I de vegetație, coasa I (14 iunie 2017)

Figura 5.7. Analiza influenței soiului de lucernă asupra producției de substanță uscată

în anul I de vegetație, coasa I (14 iunie 2017)

Spre deosebire de prima coasă, coasa a II-a din primul an de vegetație a adus un plus de producție la toate variantele. Varianta martor ( soiul Magnat) a avut o producție de 3,93 t/ha substanță uscată.

Soiul Teodora (varianta 5) a avut cea mai mare producție, și anume 4,27 t/ha s.u., cu 0,34 t/ha mai mult față de varianta martor. Varianta cu o producție mai mică față de varianta martor este soiul Catinca (varianta 2), la aceasta obținându-se 3,91 t/ha, reprezentând 99,5% din martor. Chiar dacă a obținut o producție mai mică față de martor la a II-a coasă, este cu mult mai mare față de coasa precedentă.

Celelalte două variante au avut și ele producții peste varianta martor, soiul Daniela (varianta 3) obținând 4,07 t/ha, iar soiul Mădălina (varianta 4), o producție de 4,11 t/ha substanță uscată. Acestea reprezintă 103,6% , respectiv 104,6% din varianta martor (soiul Magnat). Informațiile comentate se pot vedea și în tabelul 5.8 și figura 5.8.

Tabelul 5.8.

Analiza influenței soiului de lucernă asupra producției de substanță uscată

în anul I de vegetație, coasa a II-a (2 august 2017)

Figura 5.8. Analiza influenței soiului de lucernă asupra producției de substanță uscată

în anul I de vegetație, coasa a II-a (2 august 2017)

Așa cum este normal, la ultima coasă din primul an de vegetație a scăzut puternic, ajungând la producții de trei ori mai mici. Producțiile sunt cuprinse între 1,64 t/ha și 1,84 t/ha. Varianta martor (soiul Magnat) a obținut o producție de 1,78 t/ha.

Cea mai slabă producție a obținut-o varianta 3 (soiul Daniela), având o producție de 1,59 t/ha, mai mică decât martor cu 0,19 t/ha s.u.

Soiul Catinca (varianta 2) a obținut și el o producție negativă, cu 0,14 t/ha mai mică față de varianta martor.Varianta 4 reprezentată de soiul Mădălina a obținut o producție aproximativ identică cu varianta martor, dar cu 0,01 t/ha mai mult.

Cea mai mare producție a obținut-o soiul Teodora (varianta 5), de 1,84 t/ha s.u., reprezentând un procent de 103,4% din martor. Datele comentate sunt afișate în tabelul 5.9 și figura 5.9.

Tabelul 5.9.

Analiza influenței soiului de lucernă asupra producției de substanță uscată

în anul I de vegetație, coasa a III-a (22 septembrie 2017)

Figura 5.9. Analiza influenței soiului de lucernă asupra producției de substanță uscată

în anul I de vegetație, coasa a III-a (22 septembrie 2017)

Însumând producțiile celor trei coase din primul an de vegetație, tragem concluziile referitoare la capacitatea de adaptare a acestor soiuri în pedoclimatul silvostepei Moldovei. Soiul martor (Magnat) a avut o producție totală de 8,81 t/ha substanță uscată.

Varianta ce s-a distanțat de celelalte din punct de vedere al producției este soiul Teodora (varianta 5), care a obținut o producție de substanță uscată de 9,56 t/ha, reprezentând un procent de 108,5% din martor.

Variantele 3 (soiul Daniela) și 4 (soiul Mădălina) au obținut producții puțin mai mari față de martor. Acestea au avut producții de 8,91 t/ha și 8,94 t/ha s.u., reprezentând 101,1% și 101,5% din martor.

Soiul Catinca (varianta 2) a avut cea mai mică producție dintre toate variantele, fiind cu 0.09 t/ha mai mică față de martor. Producția reprezentând 99% din cea a variantei martor.

Tabelul 5.10.

Analiza influenței soiului de lucernă asupra producției totale de substanță uscată

în anul I de vegetație

Figura 5.10. Analiza influenței soiului de lucernă asupra producției totale de substanță uscată în anul I de vegetație

Producția din coasa I din al doilea an de vegetație este mult mai bună față de primul an de vegetație, datorită plantelor mai bine dezvoltate. Producția variantei martor a fost de 5,35 t/ha s.u.

Cea mai mare producție a fost dată de soiul Teodora (varianta 5), obținând 5,87 t/ha s.u. Aceasta a obținut cu 0,52 t/ha s.u. mai mult față de martor, având un procentaj de 109,7% din martor. Restul variantelor au avut producții negative față de martor.

Varianta 2 (soiul Catinca) a avut cea mai mică producție, de 5,17 t/ha s.u., cu 0,18 t/ha mai puțin față de varianta martor. Soiul Daniela (varianta 3) a avut o producție cu 0,14 mai mică față de martor, reprezentând 97,4% din producția martorului.

Analizând producția primelor coase din cei doi ani vegetativi, se poate observa că în ambii ani cea mai productivă a fost varianta 5 (soiul Teodora). Aceasta a avut o creștere de producție față de prima coasă a anului anterior de 2,42 t/ha s.u.

Tabelul 5.11.

Analiza influenței soiului de lucernă asupra producției de substanță uscată

în anul II de vegetație, coasa I (22 mai 2018)

Figura 5.11. Analiza influenței soiului de lucernă asupra producției de substanță uscată

în anul II de vegetație, coasa I (22 mai 2018)

Figura 5.12. Corelația dintre înălțimea plantelor și producția de substanță uscată

Figura 5.13. Corelația dintre numărul de lăstari/m2 și producția de substanță uscată

Fig. 5.14. Câmp experimental de lucernă- Ferma Ezăreni (original)

Fig. 5.15. Imagine de ansamblu a culturii de lucernă –Ferma Ezăreni (original)

Concluzii și recomandări

Cercetările efectuate de-a lungul anilor agricoli 2016-2017 și 2017-2018 au avut ca scop studierea evoluției unor soiuri noi de lucernă furajeră ale INCDA Fundulea în condițiile din silvostepa Moldovei. Studiile au avut loc la ferma Ezăreni, în cadrul Stațiunii Didactice a Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară din Iași.

Experiența a fost așezată pe metoda blocurilor randomizate, aceasta având 3 blocuri, fiecare alcătuit din 5 variante. Ca și material de studiu s-au folosit 5 soiuri de lucernă, respectiv Magnat (martor), Catinca, Daniela, Mădălina și Teodora.

Obiectivele urmărite au fost: producția de substanță uscată, raportul frunze/tulpini, numărul de plante la m2 , înălțimea plantelor. Datele obținute au fost prelucrate statistic prin analiza varianței și calcului diferențelor limită. Au mai fost analizate și corelațiile dintre înălțimea plantelor, precum și numărul de lăstari la m2 , ambele în raport cu producția.

Anul agricol 2016-2017 a fost un an favorabil pentru agricultură și pentru majoritatea culturilor. Regimul pluviometric a fost cu 407 mm mai mare față de media multianuală. Din punct de vedere al regimului termic, acesta s-a aflat în parametri normali, fiind cu 0,6o C mai mare față de media anilor trecuți. Factorii climatici necesari înființării culturii de lucernă erau la nivel optim în momentul semănatului în lotul experimental.

Anul agricol 2017-2018 se prezintă ca un an moderat din punct de vedere pluviometric. Primăvara a început cu un deficit al precipitațiilor, dar umiditatea din sol rămasă din iarnă a compensat și a ajutat plantele să pornească în vegetație.

Din punct de vedere al temperaturii, plantele au avut de suferit din cauza trecerii bruște de la gerurile lunii februarie la căldurile din luna aprilie unde temperaturile au ajuns și la 20oC. Această perioadă a făcut ca plantele să plece în vegetație mult mai devreme, modificându-și fenofazele.

Având ca obiect de studiu cele 4 soiuri, cel care s-a remarcat din punct de vedere al productivității a fost soiul Teodora. Acesta a avut cele mai mari producții la toate cele trei coase din primul an de vegetație, dar și la prima coasă din anul al doilea. De aici tragem concluzia că soiul Teodora s-a adaptat cel mai bine la condițiile silvostepei Moldovei.

Producțiile ridicate obținute de acest soi se datorează înălțimii bune a plantelor, dar și raportului bun dintre frunze și tulpini. Numărul de lăstari la metrul pătrat în primul an de studiu a fost mai scăzut față de martor, dar a compensat prin ceilalți parametri studiați.

În anul doi de vegetație numărul lăstarilor a scăzut față de anul I de la 926 la 904, reușind totuși să depășească martorul cu 30 de lăstari la m2. Acest lucru a ajutat la sporul de producție, compensând raportul mic dintre frunze și tulpini.

Un alt atuu al soiului Teodora cu care se deosebește de celelalte soiuri este înălțimea plantelor, unde are valori cu mult mai ridicate. Dar în ciuda înălțimii, raportul frunze/tulpini este scăzut în ambii ani, sub valorile variantei martor.

Dacă la raportul frunze/tulpini a avut de căștigat soiul Mădălina, acesta nu a putut depăși producția obținută de soiul Teodora, deoarece este inferior la celelalte însușiri studiate.

Finalizând studiile și analizând datele obținute, putem concluziona că soiul cu cea mai bună capacitate de adaptare și cu cea mai mare producție este soiul Teodora. Acesta se pretează foarte bine și poate fi o recomandare excelentă pentru cultivarea în condițiile pedoclimatice ale silvostepei Moldovei.

După nivelul de adaptabilitate, urmează soiul Mădălina, cu diferențe semnificative de productivitate. Pe locul trei se situează soiul Daniela, din punct de vedere al adaptării la condițiile pedoclimatice. Pe ultimul loc se situează soiul Catinca, având cele mai mari probleme de adaptare la condițiile din silvostepa Moldovei și obținând cele mai mici producții.

Bibliografie

Bakheit B.R., Ali M.A. și Helmy A.A., 2011- Effect of selection for crown diameter on forage zield and quality componentes in alfalfa ( Medicago sativa L.). Asian Journal of Crop Science, Vol.3(2), pag. 68-76.

Coblentz W.K., Brink G.E., Martin N.P. și Undersander D.J., 2008- Harvest Timing Effects on Estimates of Rumen Degradable Protein from Alfalfa Forages. Crop Science, Vol. 48, pag. 778-788.

Cojocaru L., Iancu T., Horoblaga M., Cojocariu A., Horoblaga Adina, 2009- Eficiența economică a aplicării biostimulatorilor la unele plante furajere. Research Journalof Agricultural Science, Vol. 41(1), pag. 131-136.

Damon L. Smith, Scott C., Bryan J., Greg B., Bill H. and Dan U., 2015- Using Fungicides on Alfalfa for Dairy Production in Wisconsin. University of Wisconsin Extension, Cooperative Extension A4090.

Elboutahiri N., Alami I.T., Ibriz M. și Alfaiy C., 2008- The effect of salinity and high temperature on biomass production of some alfalfa landrace. Options Meditérranéennes. Serie A: Séminaires Méditerranéens, Vol. 79, pag. 293-297.

Ionel A., 2003 – Cultura pajiștilor și a plantelor furajere, Ed. A’92.

Jehan S. Al-Abrahim, 2014- MOLECULAR IDENTIFICATION OF ALFALFA MOSAIC VIRUS ISOLATED FROM NATURALLY INFECTED ALFALFA (MEDICAGO SATIVA) CROP IN SAUDI ARABIA. International Journal of Plant, Animal and Environmental Sciences pag. 352.

Jităreanu G., Onisie T., 1998 – Tehnică experimentală, Lucrări practice. Institutul Agronomic „Ion Ionescu de la Brad” Iași.

Lupașcu M., 2004- Lucerna: importanța ecologică și furajeră. Ch.: Î.E.P. Știința, 2004.

Mark R. S., David J. B., John S. Mc., 2013- Alfalfa Response to Sulfur, Gypsum, and Reduced Rates of P& K. Dept. Horticulture & Crop Science The Ohio State University.

Mike Ottman, Jason R., Ayman M. and Worku B., 2015- Research Report Phosphorus Fertilizer Rate Effect on Alfalfa Yield and Soil Test P. University of Arizona, College of Agriculture and Life Sciences, AZ1672.

Moga I., Drăgan L.,și Răducanu C., 2007- Cercetări privind agrotehnica plantelor furajere la Fundulea și în rețeaua experimentală. Annual I.N.C.D.A. Fundulea, Vol. 75, Volumul Jubiliar, pag. 318-341.

Muntianu I.C., Vîntu V., Samuil C., Stavarache M., 2012- RESEARCH ON THE PRODUCTION POTENTIALOF ALFALFA MIXED WITH ORCHARD GRASS UNDER INFLUENCE OF MINERAL FERTILISATION. University of Agricultural Sciences and Veterinary Medicine Iasi, Lucrări Științifice – Seria Zootehnie, vol. 57, pag. 75-80.

Munteanu I., Florea N., 2012- Sistemul român de taxonomie a solurilor (SRTS). INSTITUTUL NAȚIONAL DE CERCETARE-DEZVOLTARE PENTRU PEDOLOGIE, AGROCHIMIE ȘI PROTECȚIA MEDIULUI- I.C.P.A. BUCUREȘTI.

Ofloff S.B., Putnam, D.H., și Wilson R., 2008- Maximizing Fertilizer Efficieney Through Tissue Testing and Improved Application Methods. California Alfalfa and Furage Symposium and Western Alfalfa Deed Conference, San Diego, CA, 2-4 December 2008.

Petcu E., Țebea M. și Lazăr C., 2007- Cercetări în domeniul fiziologiei plantelor de câmp, la Fundulea. Anual I.N.C.D.A. Fundulea, Vol. 75, Volum Jubiliar, pag 431-458.

Petcu Elena, Schitea M. și Photini M., 2008- Efectul stresului salin asupra unor genotipuri de Medicago sativa și Medicago truncatula. Annual I.N.C.D.A. Fundulea, Vol. 76, pag. 167- 173.

Rimi F., Macolino S. și Ziliotto U., 2010- Relationships between dry matter yield, forage nutritive value, and some canopy parameters of alfalfa crop. Grassland Science in Europe Glassland in a Changing World, Vol. 15, pag. 548-550.

Samuil Costel, 2010- Producerea și conservarea furajelor. Ed. „Ion Ionescu de la Brad”, Iași.

Sanz-Sáez Á., Erice G., Aguirreolea J., Muñoz F., Sánchez-Diaz M. și Irigoyen J.J., 2012- Alfalfa forage digestibility, quality and yield under future climate change scenarios vary with Sinorhizobium meliloti strain. Jurnal of Plant Physiology, Vol 169, pag. 782-788.

Schitea M. și Varga P., 2007- Realizări în ameliorarea plantelor furajere la Fundulea. Anual I.N.C.D.A. Fundulea, Vol. 76, pag. 203-227.

Schitea M., Varga P., Martura T., Petcu E., Oprea G., și Dihoru A., 2008- Adin și Catinca- Noi soiuri de lucernă create la I.N.C.D.A. Fundulea. Annual I.C.D.A. Fundulea, Vol. 76, pag. 75-85.

Stavarache M., Muntianu I., Vîntu V., Samuil C., Popovici C.I., 2010- RESEARCH ON THE INFLUENCE OF INOCULATION AND FERTILIZATION ON THE MORPHOLOGICAL AND PRODUCTIVE FEATURES OF LUCERNE (MEDICAGO SATIVA L.) UNDER CONDITIONS OF MOLDAVIAN FOREST STEPPE. University of Agricultural Sciences and Veterinary Medicine Iași, Lucrări Științifice – vol. 53, Nr. 2/2010, seria Agronomie, pag. 244-248.

.Stavarache M., Vîntu V., Samuil C., Muntianu I., Albu A., Tarcău D., Popovici C.I., Ciobanu C.- QUALITY OF ALFALFA(Medicago sativa L.), IN THE FIRST YEAR OF VEGETATION. University of Agricultural Sciences and Veterinary Medicine Iași, Lucrări Științifice – vol. 55/2012, seria Agronomie, pag. 55-60.

Stavarache Mihai, 2013- Contribuții cu privire la valoarea nutritivă a lucernei (Medicago sativa L.) pe fenofaze de dezvoltare, în condițiile din silvostepa Moldovei. Teză de doctorat

Toruk F.și Gonulol G., 2011- Effects of particle tenght on alfalfa bated silage quality and color under different storage conditions. Bulgarien Journal of Agricultural Science, Vol. 17(4), pag. 451-455

Varga P., Moga I., Keller E., Bălan C., Ionescu Maria, 1973- Lucerna, Ed. Ceres, București.

Vîntu V., Moisuc Al., Motcă Gh., Rotar I., 2004 – Cultura pajiștilor și a plantelor furajere, Ed. Ion Ionescu de la Brad, Iași.

VIDICAN Roxana, PINTEA Iancu, ROTAR Ioan, MALINAS Ana Maria,2011-Influence of fertilization with sewage sludge and manure on alfalfa dm production and chemical content in Romania- Scientific Papers. Series A. Agronomy, Vol. LVI, 2013

Volenec J.J., Lissbrant S., Berg W.K., Cunningham S.M., Joern B.C., Brouder S.M. și Johnson K.D., 2008- P and K Management Strategies for Optimal Alfalfa Production. Purdue University, West Lafayette, Proceedings of the 2006 Indiana CCA Conference, Indianapolis, IN 47907-2054.

*** FAOSTAT, 2014 http://faostat3.fao.org/browse/Q/QC/E

*** Soiuri multifoliate https://www.google.ro/search?rlz

*** Tipuri de rădăcini http://www.brettyoung.ca/west-canada-seed-crop-inputs

*** Soiul Teodora http://www.incda-fundulea.ro