Evaluarea Starii Ecologice a Mediului Si Masurile de Ameliorare In Raionul Calarasi

Evaluarea stării ecologice a mediului și măsurile de ameliorare în raionul Călărași

CUPRINS

ÎNTRODUCERE

CAPITOLUL I. REVIUL LITERATURII

CAPITOLUL II. CERCETAREA FACTOLOGICĂ

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

ANEXE

INTRODUCERE

Protecția mediului este o problemă de importanță globală. Ea are ca activitate de bază – studierea interdependenței dintre mediu și fenomenele, procesele naturale și artificiale, inclusiv și luarea de măsuri.

Problemele protecției mediului apar odată cu creșterea numărului populației, cu poluarea și degradarea mediului, paralel cu creșterea nivelului de industrializare, utilizare a elementelor și substanțelor străine ecosistemelor. Poziția fizico- geografică, relieful și nivelul dezvoltării economice al Republicii Moldova amplifică impactul negativ asupra mediului, de aceea tot mai actuale și primordiale devin măsurile de protecție a mediului.

În contextul faptului, că mediul înconjurător nu are frontiere, țara noastră se confruntă cu un șir de probleme de impact asupra mediului atât de ordin local, cât și transfrontalier. Devin tot mai pronunțate problemele impactului antropic asupra solurilor și landșafturilor țării. Prioritățile actuale ale politicii se concentrează pe lupta contra încălcărilor legislației ecologice și pe combaterea poluării apei și aerului, degradarea solurilor rămânând pe planul doi. E necesar de a întreprinde măsuri active pentru protecția și restabilirea ecosistemelor ca elemente de bază ale landșaftului.

De aceea scopul cercetărilor a fost :

Evaluarea stării ecologice în raionul Calarași ;

Evaluarea surselor de poluare pentru localitatea cercetată ;

Trasarea măsurilor de protecție a mediului .

Cercetările au inclus următoarele sarcini :

Analiza cadrului natural în raionul Calarași ;

Evaluarea resurselor naturale și a factorilor de risc ecologic ;

Elaborarea măsurilor de protecție a resurselor naturale ;

CAPITOLUL I. REVIUL LITERATURII

Folosirea nerațională a solurilor și a resurselor naturale, uneori până la  epuizarea lor ridică o serie de probleme majore privind ocrotirea mediului înconjurător (15). Reziduurile, deșeurile organice și dejecțiile deversate în apele curgătoare prin descompunere consumă oxigenul necesar diferitelor organisme acvatice, în timp ce elementele nutritive care ajung în ape, intensifică dezvoltarea algelor pe seama oxigenului din apă, ducând uneori până la “moartea”, adică la degradarea  apelor (20). La toate acestea a contribuit și tendința de concentrare a populației în centre mari supraaglomerate, dezvoltarea intensă a industriei, a mijloacelor de transport și a bunurilor de consum noi. În aceste condiții se ridică tot mai mult problemele privind poluarea și apare necesitatea elaborării unor noi reglementări administrative de stat în măsură să facă față noilor aspecte  legate de protecția mediului înconjurător. Lipsa de informare a făcut ca mulți oameni de bună credință să persiste în acțiuni care sunt nefaste mediului înconjurător, fără să realizeze care sunt daunele produse. O altă categorie de oameni  nepăsători, din dorința de a economisi sau de a produce cât mai mulți bani, au acționat, provocând daune ireversibile, prin acțiuni de tipul: utilizarea pe scară largă a pesticidelor, tăierea pădurilor, deversarea sau stocarea unor substanțe toxice sau deșeuri radioactive etc. Toate acestea, acumulate și diversificate în timp, au produs modificări asupra atmosferei, apei și solului,  pe  care le resimțim tot mai pregnant în ultima perioadă și care pot să afecteze grav calitatea vieții noastre și cu siguranță viața generațiilor viitoare. În prezent lupta omului de a proteja și ameliora calitatea mediului înconjurător – bunul comun cel mai de preț al omenirii, a căpătat noi dimensiuni. Problema mediului este dezbătută tot mai mult pe diverse planuri și la diferite niveluri, formând obiectul a numeroase dezbateri științifice și politice naționale și internaționale. Numeroase guverne, în special cele din țările dezvoltate, acționează în mod serios pentru găsirea și aplicarea celor mai adecvate măsuri, corespunzătoare mijloacelor materiale proprii și tehnologiei disponibile în scopul păstrării echilibrului ecologic, menținerii și îmbunătățirii calității factorilor naturali, gestionării corecte a resurselor naturale, asigurării unor condiții de viață și de muncă tot mai bune etc. (7).

Obiectivul major pentru politicile de mediu ale Țării rezidă în axarea tot mai accentuată a programelor, strategiilor și legislației de mediu pe finalitate și implementare consecventă.

Atingerea acestui obiectiv presupune un control ecologic la nivel de stat efectiv, instituționalizat conform situației social-economice, cu competențe largi și bine direcționate.(2)

Resursele atmosferei.

Politica națională de protecție a aerului atmosferic, conform Legii nr.1422-XIII din 27.12.1997 privind protecția aerului atmosferic are drept obiectiv păstrarea purității și ameliorarea calității aerului atmosferic, prevenirea și reducerea efectelor nocive ale factorilor fizici, chimici, biologici, radioactivi și de altă natură asupra atmosferei.

Pe teritoriul republicii sunt amplasate 4716 de obiecte cu impact negativ asupra mediului, inclusiv 2 obiecte de gradul I1, cu emisii de peste 500 t/an, 55 obiecte de gradul II cu impact moderat și 4123 obiecte cu impact redus asupra bazinului aerian. Numărul total al acestor obiecte este cu 536 unități mai mic față de cel al întreprinderilor (1). În Republica Moldova, monitorizarea calității aerului atmosferic este efectuată de către Serviciul Hidrometeorologic de Stat în baza a 17 posturi staționare, amplasate în 5 centre industriale: Chișinău, Bălți, Tiraspol, Râbnița și Bender. În afară de aceasta, stațiile Leova și Hâncești monitorizează calitatea aerului atmosferic în context transfrontalier. După programul de activitate, cele mai esențiale emisii sunt înregistrate în mun. Chișinău (4,3 mii tone/an), r-ul Rezina (1,9 mii tone/an), mun. Bălți (1,3 mii tone/an), r-ul Soroca (0,783 mii tone/an), r-ul Drochia (0,76 mii tone/an), r-ul Anenii Noi (0,63 mii tone/an) și alt. Cea mai mică cantitate emisă în aer s-a produs în raioanele Basarabeasca (90,4 tone/an), Cantemir (72,1 tone/an), Sângerei (127,9 tone/an), Telenești (140,1 tone/an) și Dubăsari (176,4 tone/an).

Actualmente, surse principale de emisii au devenit SA „Lafarge Ciment Moldova”, Rezina, care a emis în atmosferă peste 1,6 mii tone/an de substanțe poluante, SA “Floarea Soarelui” Bălți – 336,5 tone/an, Fabrica de sticlă din Chișinău – 330,6 tone/an, SA “Cristal Flor”, r-ul Florești – 283 tone/an, CET-2 Chișinău – 376 tone/an și alt. În linii generale, calitatea aerului atmosferic, conform concentrațiilor medii ale principalilor ingredienți nocivi emiși de la sursele staționare corespunde normelor sanitare, dar în anumite zone, în orele de vîrf, cantitatea substanțelor poluante în aer depășește normele sanitare de cîteva ori. Principalii poluanți ai aerului atmosferic sunt: CO, NOx, SO2, CH, Aldehide, Subst. solide, altele (28).

Situația sectorului electroenergetic este complicată, atît economico-financiar, cât și din punct de vedere a protecției mediului înconjurător. Sectorul electroenergetic cauzează multiple probleme de mediu, fiind una din cele mai importante surse de emisii nocive în aerul atmosferic, inclusiv și emisii de gaze cu efect de seră (GES).

Principalele surse generatoare de emisii în sectorul electroenergetic sunt reprezentate de trei CET-uri municipale: CET-1, CET-2 (Chișinău), CET- Nord (Bălți). Emisiile sumare de substanțe poluante în atmosferă de la aceste întreprinderi au constituit 589,7 tone. Emisiile de noxe generate de complexul energetic din mun. Chișinău au înregistrat în ultimii ani reduceri a poluanților. Astfel pe parcursul ultimilor ani, emisiile de NOx s-au diminuat de 3,5 ori, emisiile de CO de 2,5 ori, iar cele de S02, respectiv de cca 25 ori. Ponderea cea mai mare în structura emisiilor din sectorul energetic aparține CET-urilor 1 și 2, care constituie 18 % din volumul sumar al emisiilor din mun. Chișinău (1).

O scădere a cantității emisiilor s-a înregistrat la următorii indici: CO-cu 0,673 tone, NO2-cu 14,642 tone, fapt ce se datorează măsurilor de ordin tehnic, precum și reducerii activității întreprinderii. Privitor la CET-2, s-a constatat, că s-a degajat în atmosferă 376,96 tone/an de substanțe poluante, dintre care: substanțe solide-0,452 t/an, SO2-0,009 t/an, CO-19,088 t/an, NO-355,042 t/an, alte substanțe poluante-0,045 t/an. Resursele interne energetice de combustibil au constituit în perioada raportată 13464 tone de produse petroliere, extrase din sondele de la Văleni, r-ul Cahul și 140 mii m3 gaze naturale extrase în s.Victorovca, r-ul Cantemir. În perioada de raportare s-a modificat esențial și structura consumului de combustibili utilizați de sursele de energie, deci și structura emisiilor totale.

Stratul de ozon din stratosfera ne protejează reținînd razele ultraviolete ale soarelui. Deoarece în zilele noastre a crescut foarte mult folosirea hidrocarburilor clorinate ,fluorinate în flacoane cu aerosoli ,frigidere ,detergenti și polistiroli, aceste gaze au ajuns în aer în cantități mai mari decat cele care ar putea fi suportate de atmosferă.Pe masură ce se ridică, se descompun, formîndu-se cloridioni, care atacă și distrug stratul de ozon.(30)

Sectorul termoenergetic.

La momentul actual, sectorul termoenergetic este reprezentat de: sisteme centralizate mari de alimentare cu căldură, sisteme centralizate locale și sisteme autonome (cazangerii) de alimentare cu căldură. În ultimii ani a avut loc o continuă decentralizare a sistemelor mari de alimentare cu energie termică. Retehnologizarea surselor de generare a energiei termice are ca scop reducerea emisiilor de noxe, cît și a celor de GES, prin efectuarea trecerii cazanelor la gaze naturale. Total în republică sunt înregistrate 2724 întreprinderi termoenergetice, termice, cazangerii autonome, dintre care 222 au fost reprofilate. Numărul de centre termice și cazangerii a crescut în ultimii ani cu 744 unități, volumul emisiilor de noxe constituie 8633,14 tone. Această creștere se lămurește prin efectuarea inventarierilor tuturor cazangeriilor după capacitatea de producere a energiei termice și a utilizării combustibilului pînă la 15 tone/an și mai mult. În această perioadă de timp a crescut și numărul cazangeriilor pe gaze naturale, constituind 1889 unități, sau 69,5% din numărul total.

O influență semnificativă asupra calității aerului o au Centrele Termice ale fabricilor de zahăr din Fălești, Drochia, Glodeni și Cupcini. Emisiile sumare de substanțe poluante în atmosferă de la aceste întreprinderi în anul 2008 au constituit 327,53 tone (1).

Sectorul agro-industrial.

Actualmente, organizarea activităților în localitățile rurale se conformează cerințelor economiei de piață, dar încă nu corespund principiilor dezvoltării durabile și evident aplicării unor practici agricole prietenoase mediului cu degajări minime ale poluanților în aerul atmosferic (27).

Majoritatea practicilor de gospodărire în sectorul agro-industrial direct sau indirect influențează negativ asupra calității aerului atmosferic, impactul acestora fiind exprimat prin :

• Emisiile de noxe de la sursele mobile și staționare de poluare;

• Poluarea aerului cu dejecții animaliere, pesticide, produse petroliere;

• Degajarea substanțelor nocive în atmosferă de la gunoiștile autorizate și cele spontane;

• Utilizarea articolelor din tutun și alte culturi care în procesul unor tehnologii speciale devin poluatori ai aerului atmosferic;

• Arderea biomasei de proveniență agricolă, obținută în urma tăierilor de îngrijire a livezilor, viilor și a altor resturi vegetale din sectorul agricol etc.

Practic, în sectorul agro-industrial, sunt comise poluări, care nu pot fi luate la evidență de organele competente. Ca pildă poate servi sectorul zootehnic. Sursele de poluare în acest sector sunt: fermele și gospodăriile 32 individuale, care în ra pildă poate servi sectorul zootehnic. Sursele de poluare în acest sector sunt: fermele și gospodăriile 32 individuale, care în rezultatul activității acumulează cantități mari de bălegar, producînd emisii de metan și amoniac.

O experiență pozitivă în domeniul colectării, transportării și utilizării gunoiului de grajd s-a realizat în satele Negrea, Cărpineni și Lăpușna din raionul Hîncești, implicate în realizarea obiectivelor Proiectului „Controlul Poluării în Agricultură (PCPA)”. Respectiv, prin construcția celor trei platforme comunale și a 450 platforme individuale, în aceste localități s-a reușit de a atrage atenția administrațiilor locale privind sistemul de management corect al gunoiului de grajd.

O altă sursă de poluare este transportul agricol (tractoarele, combinele, altă tehnică), care la moment numără peste 30 mii unități. Gradul de poluare de la aceste unități nu este determinat din lipsa standardelor și normativelor speciale. Motoarele Diesel, în condiții bune de funcționare, aproape că nu elimină oxid de carbon(0,1 %), oxid de azot (0,04 %), dioxid de sulf (0,02 %), hidrocarburi (0,02 %). Însă ele generează adesea, în cantități mari, emanații de funigine și particule de cărbune foarte fine.(13)

Surse mobile de poluare din sectorul transport.

Sectorul transport ca parte componentă a economiei naționale, este una din principalele surse de poluare (5,12). În republică sunt prezente toate tipurile de transport contemporan: auto, aerian, feroviar și fluvial cu căile de comunicații respective. Numărul de unități de transport pe tipuri, care constituie in total 554412 unități. Ponderea tipurilor de transport este disproporționată: peste 94,6 % revine transportului auto, 4,9 % transportului agricol și doar 0,9 % altor tipuri de transport – aviatic, fluvial și feroviar. Strategia de dezvoltare a sectorului transport în republică este orientată spre reînoirea parcului de transport auto, dezvoltarea în continuare a transportului feroviar și aerian, cît și cel fluvial. O problemă de mediu importantă, legată de activitatea transportului este utilizarea deșeurilor provenite din activitatea acestuia, precum și reducerea emisiilor de noxe de la utilizarea combustibilului importat. Cantitatea acestor emisii constituie 217,7 mii tone, dintre care 43,6 mii tone de la surse neidentificate conform datelor Agențiilor și Inspecțiilor Ecologice.

Cantitatea substanțelor toxice emise în atmosferă este în dependență de calitatea combustibilului importat (4).

Conform datelor Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică, importul de benzină, motorină și gaz lichefiat în ultimii ani a constituit 689,26 mii tone, dintre care benzină – 282,5 mii tone, motorină – 346,2 mii tone, gaz lichefiat – 60,5 mii tone.

Monitorizarea și controlul analitic al poluării aerului atmosferic de la sursele de emisii.

Inspectoratul Ecologic de Stat monitorizează obiectele generatoare de poluanți nocivi pentru determinarea emisiilor de la sursa de poluare și dispune de trei Centre de Investigații Ecologice din cadrul Agențiilor Ecologice Chișinău, Bălți și Cahul, care efectuează controlul stării factorilor de mediu în toata țara în mod planificat și în cazurile poluării accidentale. Centrele Investigații Ecologice efectuează monitoringul poluării aerului atmosferic direct de la sursa de poluare prin prelevarea probelor de laborator, determinînd gradul de emisii nocive în atmosferă la diferite obiecte supuse controlului. Deținătorii principali ai bazelor de date în domeniul protecției aerului atmosferic sunt Agențiile și Inspecțiile Ecologice teritoriale.

Posibilitatea diminuării continue a nivelului de poluare aerului atmosferic de la întreprinderile industriale este limitată de un șir de probleme cu caracter tehnologic și economic. Din cele cu caracter tehnologic fac parte lipsa metodelor eficiente de purificare a emisiilor de fenoli, aldehidă formică, compuși organici volatili, amoniac și altele, iar cele cu caracter economic sunt plățile prea mici percepute pentru poluarea aerului atmosferic.

Poluarea aerului atmosferic poate fi diminuată prin aplicarea mai multor măsuri tehnice și organizatorice:

– Utilizarea pe larg a transportului electric urban și electrificarea căilor ferate ;

-Modernizarea ulilajelor și trecerea cazangeriilor la folosirea gazului natural ;

-Implementarea tehnologiilor performante ;

-Dotarea întreprinderilor cu mijloace performante de purificare ;

-Restabilirea sistemului de monitoring al calității aerului în procesele tehnologice poluante ;

-Implementarea sistemelor tehnice de control al calității combustibilului ;

-Optimizarea rețelei de gări auto din mun. Chișinău; mutarea autogării existente și a pieței centrale din sectorul Centru al orașului ;

-Limitarea importului automobilelor cu durată înaintată de exploatare ;

-Implementarea politicilor și măsurilor de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră din sectorul energetic prin îmbunătățirea eficienței energetice ;

-Interzicerea arderii paielor și miriștei.

Resursele acvatice.

Aspecte generale privind apele de suprafață și subterane.

Resursele acvatice ale Republicii Moldova sunt reprezentate de 3621 rîuri și râulețe cu lungimea totală de circa 16,000 km, circa 4,117 lacuri naturale și bazine artificiale, amplasate pe cursurile și construite în albiile acestora, ape subterane cu peste 7000 fântâni arteziene și circa 16,6542 fântâni cu alimentare din apele freatice (tabelul 2 urmează la sfîrșitul capitolului prezent), (1).

Cele mai mari lacuri naturale sunt situate pe cursul rîului Prut (Beleu – 6,26 km2, Dracele – 2,65 km2, Rotunda– 2,08 km2, Fontan – 1,16 km2) (3), fluviului Nistru (Bîc – 3,72 km, Roș – 1,6 km2, Nistru Chior – 1,86 km2). Cele mai mari bazine artificiale: Costeși – Stînca pe rîul Prut (735 mln.m3 apă) și Dubăsari pe Nisru (277,4 mln.m3 apă). Această rețea de bazine acvatice asigură regularizarea și evacuarea scurgerilor de suprafață și celor subterane, răspunde presingului recreativ, se folosește pentru aprovizionarea cu apă potabilă și tehnică, irigație,navigație și în alte scopuri. Conform datelor raportului „1-gospodărirea apei” principala sursă de aprovizionare cu apă sunt apele subterane din care se alimentează majoritatea populației rurale a republicii. Din sursele de suprafață cea mai importantă sursă de alimentare cu apă este fluviul Nistru, căruia îi revin circa 83 %, rîul Prut – 1,8 %, sursele subterane -15 %, alte surse de apă de suprafață – 0,2 %. În anul 2008 s-a înregistrat circa 2012 utilizatori primari de apă, dintre care la sfîrșitul anului dispuneau de autorizații de gospodărire specială a apelor doar 1159 și de titlul de stat 1028 beneficiari.

Consumul mediu zilnic individual de apă potabilă pe republică este de 163 litri, ceea ce este mai puțin ca în majoritatea statelor din Europa Centrală și de Sud (255 litri/persoană) și cu mult în urma statelor occidentale (300 litri/persoană). De remarcat că în multe localități din sudul Moldovei acest indicator nu depășește 20litri/persoană.

Republica Moldova dispune de un spectru bogat de ape subterane minerale care stimulează secreția biliară, pot fi utilizate pentru tratarea colecistitei, hepatitei și altor maladii. Ele sunt situate la adîncimea de 200 – 1000 m. În prezent sunt cunoscute 16 zăcăminte de apă minerală și 13 zăcăminte se află la etapa cercetării detaliate hidrogeologică. Apele minerale se împart în 2 categorii: ape minerale potabile și curative.Apele minerale potabile sunt răspîndite pe tot teritoriul Moldovei. Cele mai răspîndite zăcăminte: Varnița, Bălți, Răcoarea Codrilor, Chișinău, Soroca, Camenca, Hîrjauca, etc. Mineralizarea apei constituie 1,0 – 10,0 g/dm3. Apele minerale curative sunt caracteristice pentru sudul și nord-estul țării și conțin hidrogen sulfurat, iod, brom și alte elemente chimice (litiu, radon, bor, stronțiu). Se extrag pentru uz intern și pentru export apele minerale Resan, Gura Căinarului , Soroca. Pe baza apelor termale funcționează sanatoriile Nufărul din r.Cahul și Codru din s.Hîrjauca.

Apele subterane, prin parcurgerea straturilor pînă la stratul acvifer și apoi în timpul deplasării prin stratul acvifer, se îmbogățesc în săruri solubile din straturile superioare(cloruri, sulfați, azotați) și din stratul acvifer (carbonați de Ca, Mg, Fe, Mn) și cu argilă.(32)

Factorii și sursele de poluare. Apa rîurilor mari se apreciază ca puțin sau moderat poluată (clasele II-III), iar în cele mici continuă să rămînă degradată și poluată (clasele IV-V).

În baza datelor din ultimii 10 ani se observă o menținere a nivelului de poluare sub limita admisă de normă pentru fluviul Nistru, iar pentru rîul Prut – o apreciere esențială de normă. În rîurile interne nivelul de poluare se menține în continuare majorat.

Poluarea apelor de suprafață și celor subterane este cauzată, în cele mai multe cazuri, de sectorul gospodăriei comunale (stațiile de epurare, apele uzate, deversările din sistemul comunal al apelor neepurate, managementul neadecvat al deșeurilor menajere solide în toate localitățile), sectorul agrar (dejecțiile animaliere acumulate în acumulatoare, depozitele de pesticide etc.) și sectorul energetic (bazele de produse petroliere, stațiile de alimentare cu petrol, alte surse care prezintă focare de poluare continuă) (17,22). Din sursele de poluare a resurselor acvatice sunt supuse controlului doar cele provenite din evacuările activităților utilizatorilor primari de apă, care demonstrează o influență negativă asupra apelor de suprafață din motivul purificării insuficiente a apelor uzate și, în dese cazuri, a evacuării apelor uzate fără purificare în majoritatea localităților republicii, cum ar fi orașele: Soroca, Rezina, Criuleni, Călărași, Ungheni, altele.

O influență negativă asupra apelor subterane o manifestă acumularea apelor uzate în acumulatoare și platouri de nămol permeabile, precum și pe cîmpurile de filtrare din cauza filtrării apelor uzate nepurificate în sol și în apele freatice, cum ar fi în localitățile: Drochia, Cantemir, Rezina etc. De asemenea o influență negativă asupra apelor subterane și de suprafață o manifestă fermele și complexele zootehnice, în acumulatoarele cărora sînt stocate la moment circa 6 mln m3 dejecții animaliere. Necătînd la faptul, că efectivul de animale și păsări în gospodăriile de toate categoriile începînd cu anul 2000, conform datelor anuarului statistic, este în descreștere problema poluării mediului de această ramură rămîne a fi actuală, mai ales, în sectorul casnic rural, unde aceste deșeuri sunt împrăștiate pretutindeni, provocînd un impact sporit asupra apelor freatice, de unde se alimentează cu apă peste 70 % din populația rurală.

Pe teritoriul republicii există circa 7 mii sonde exploatabile din diferite orizonturi acvifere.

O bună parte se află într-o stare avariată, altele, în legătură cu trecerea la noile relații economice, au rămas fără stăpîn, fiind abandonate sau lichidate fără respectarea normelor în vigoare. Sondele, care se află în proprietatea agenților economici nu întotdeauna se întrețin la nivelul cerințelor sanitaro – igienice. Puțurile neexploatabile, fără stăpîn, poluează apele subterane în profunzime prin amestecarea apelor de diferită componență chimică din diferite orizonturi acvifere și cu scurgerile de la suprafață, ce cauzează înrăutățirea calității apei utilizate în scopuri potabile. În rezultatul controalelor s-au prescris indicații privind tamponarea a 261 sonde arteziene și lichidarea a 129 unități.

O influență mare asupra calității apelor naturale o au evacuările de ape uzate neepurate sau insuficient epurate în receptorii naturali. Cele mai mari volume de ape uzate neepurate provin de la sistemele de canalizare ale localităților. Se constată, că situația privind funcționarea stațiilor de epurare și preepurare nu a cunoscut o îmbunătățire semnificativă, din contra, s-a înrăutățit. În ultimii ani se observă o continuă reducere cantitativă a deversărilor apelor uzate.

Impactul transfrontier. Fluviul Nistru și rîul Prut, pe porțiunile de 630 km și corespunzător 695 km marchează frontiera între Republica Moldova, Ukraina și România. Poluarea apelor transfrontaliere generează probleme cu țările vecine (R. Moldova-Romînia; R. Moldova-Ucraina). Obiectivul principal constă în conformarea practicilor interne principiului, care prevede ca apele care părăsesc teritoriul unei țări să nu fie de o calitate mai proastă decăt cele care intră pe teritoriul acestei țări. Conform Acordului bilateral de cercetare dintre Republica Moldova și România și în corespundere cu Declarația de la București „ Cu privire la monitoringul de analiză în bazinul rîului Prut” se efectuează observații comune asupra calității apelor rîului Prut și afluienților lui. Referitor la fluviul Nistru, Republica Moldova a semnat cu partea ucraineană acorduri bilaterale de colaborare. În rezultatul funcționării nodurilor hidrotehnice existente (Novodnestrovsk, Naslavcea, Dubăsari) starea ecologică a fluviului Nistru în ultimele decenii s-a înrăutățit considerabil. S-a dereglat regimul hidrologic, hidrochimic și hidrobiologic prin fluctuații diurne bruște ale nivelului apei, modificarea regimului termic, poluarea secundară, micșorarea capacității de autoepurare a fluviului, dezvoltarea abundentă a plantelor acvatice. Urmare examinării cazului din 02.06.2008 în legătură cu apariția unei pete fumurii pe oglinda apei Centrul Investigații Ecologice a depistat în exces produse petroliere și grăsimi în probele de apă prelevate din fluviul Nistru, în regiunea satului Lalova. (1)

Pentru Prevenirea și stoparea poluării apelor subterane și de suprafață este necesar:

• De lichidat, după caz tamponat, sondele arteziene care nu se exploatează și la moment prezintă pericol de poluare;

• De perfecționat principiile folosirii durabile a resurselor acvatice;

• De reglementat relațiile de gospodărire a apelor;

• De modernizat și dezvoltat baza analitică a monitoringului și trecerea la standardele europene de control a calității apei;

• De elaborat politici locale de alimentare cu apă și canalizare;

• De accelerat implementarea „Programului de alimentare cu apă și de canalizare a localităților din Republica Moldova ”;

• De promovat programe comune cu țările din bazinul Dunării și Nistrului în vederea protejării mediului;

• De promovat sisteme locale de canalizare pentru instituțiile publice din comunitate;

• De elaborat la nivel național un mecanism de instruire și perfecționare continuă a cadrelor în domeniul serviciului de apă și canalizare;

• De instruit primarii și gestionarii serviciilor de apă în problemele ce țin de aprovizionarea cu apă și canalizare a localităților.

Resursele funciare. Fondul funciar al Republicii Moldova constituie 3 384 350 ha. Suprafața terenurilor cu destinație agricolă constituie 2543,6 mii ha (75,2%), inclusiv: terenuri arabile-1820,7 mii ha, plantații pomi-viticole – 334,9 mii ha, fînețe și pășuni – 381,6 mii ha, pîrloage – 6,4 mii ha. Pădurile, crîngurile și tufărișurile ocupă 422,9 mii ha(12,5 %). Astfel, suprafețele supuse lucrărilor intensive ocupă aproape 66% din suprafața terenurilor agricole (9).

În Republica Moldova există 745 tipuri de soluri. Diversitatea factorilor geomorfologici, climaterici, de vegetație, faună, structură geologică au determinat diversitatea lor. Cele mai răspîndite sunt solurile de cernoziom – cele mai fertile. Ele ocupă o suprafață de 2363,2 mii de ha sau 75% din suprafața fondului funciar(24). Cunoscutul pedolog rus V.V.Dokuceaev a numit cernoziomul „regele solurilor” și i-a dat o apreciere mai înaltă decît cărbunele de pămînt, petrolul și aurul.

Cernoziomurile s-au format pe terenuri de cîmpie, pe diverse roci-mamă afînate, sub o bogată vegetație de graminee și diverse plante și, în condiții de umiditate insuficientă.Toate acestea au condiționat acumularea humusului.(35)

O mare parte a solurilor se utilizează ca suprafețe arabile – chiar și cele care după natura lor nu sînt prea potrivite pentru agricultură, cum ar fi solurile alcaline care provin din argilă salină. Deasemenea, calitatea a circa 2/3 din solurile aluviale de pășune, în special de-a lungul rîurilor Nistru și Prut și din bazinele afluenților lor, au fost ameliorate prin intermediul sistemelor de drenaj în scopuri agricole.

Criza economică și reforma funciară au condus la intensificarea procesului de degradare a solurilor. Degradarea solurilor se exprimă prin deteriorarea lor fizică, chimică și biologică (15).Fondul funciar privatizat a fost fragmentat în peste un milion de cote de teren. Repartizarea cotelor fără o organizare antierozională a terenurilor, amplasarea lor de-a lungul pantelor, gospodărirea pe terenuri agricole mici și altele n-au permis deținătorilor de terenuri să efectueze măsurile de protecție, ameliorare și utilizare durabilă a solurilor (34).

Recuperarea potențialului regenerativ al solurilor, după cum arată experiența unor țări avansate, este posibilă. O nouă abordare a agriculturii, focalizată pe dezvoltarea tehnologiilor adecvate mediului natural, poate asigura un randament durabil și chiar micșora costurile de producție.

Până la efectuarea reformei funciare învelișul de sol a fost studiat în diferite scopuri. În prezent rezultatele acestor studii nu permit gestionarea corectă și utilizarea rațională a fondului funciar.

Peste 750 mii ha (30,5%) sunt terenuri erodate, iar alte peste 100 mii ha – puternic erodate. Din cauza eroziunii, anual se pierd 26 mln tone de sol fertil și 600 mii tone de humus. Restabilirea acestor pierderi din sol poate fi obținută prin încorporarea îngrășămintelor chimice, minerale și organice. Dacă în anii 1990-1991 se încorporau cîte 180-190 mii tone de îngrășăminte minerale, în prezent ele se utilizează în volum nu mai mare de 8-9 mii tone, iar cele organice mai mult se aruncă pe malurile rîurilor și rîpilor, în fîșii forestiere și pe marginea drumurilor.

Situația se agravează din cauza că în procesul de privatizare cotele de teren au fost repartizate și de-a lungul pantelor, în plus nu întotdeauna sunt respectate tehnologiile de prelucrare a solurilor. Peste 50 mii ha sunt supuse proceselor de ravenizare. Alunecările de teren au loc mai frecvent pe pantele despădurite.

În ultimii ani procesele de alunecări active a terenurilor au fost semnalate pe o suprafață de circa 7 mii ha. Exploatarea intensivă a terenurilor arabile, în asociere cu manifestarea largă a proceselor de degradare fizică și chimică au condus la dehumificarea, degradarea agrochimică, agrofizică și biologică a solurilor (31).

O altă problemă gravă cu care se confruntă astăzi solurile republicii este polurea prin utilizarea abuzivă în agricultură a substanțelor chimice fertilizante și de protecție a plantelor, prin folosirea la irigare a apelor uzate contaminate, precum și din cauza depozitării substanțelor radioactive și toxice în mod necontrolat (21).

Sursele de poluare a solului pot fi diverse :

-Solul este poluat cu materii chimice reziduale, cu deșeuri menajere solide și lichide, cu reziduri provenite din industria alimentară sau rezultate din prelucrarea materiei prime organice;

-Poluarea solului cu substanțe fertilizante și de protecție a plantelor (insecticide, fungicide, pesticide) a devenit o problemă de importanță majoră. Practica aplicării necontrolate a acestor substanțe pe terenurile gospodăriilor colective de odinioară riscă să fie preluată de gospodăriile țărănești în virtutea inerției și din cauza lipsei cunoștințelor din acest domeniu la populație;

-Deșeurile industriale, care în mare parte sunt toxice, poluează solul în urma depozitării lor neregulamentare pe teritoriul întreprinderilor industriale, dat fiind că în Moldova lipsește un poligon de înhumare și neutralizare a rezidurilor toxice. Din această cauză solul este poluat mai ales cu metale grele pe care le conțin aceste reziduri (cadmiu, nichel, vanadiu, crom, etc.).

-Solul este poluat și de către transportul auto mai ales cu plumb și benz(a)perenă, ce se conțin în gazele de eșapament. Conform unor investigații în zonele din apropierea magistralelor a fost depistat plumb în concentrații ce depășesc CMA pentru sol de 2 ori – 20-40 mg/kg. În urma poluării solului cu plumb acest metal greu pătrunde în apele de suprafață și în cele freatice. Stratul superior al solului poate fi poluat și cu produse petroliere din cauza unor scurgeri accidentale.

Obiectivele de bază în acest domeniu sunt :

-Conservarea și restabilirea solurilor, prevenirea și stoparea proceselor de degradare a lor;

-Menținerea și majorarea fertilității solurilor.

Acțiuni de ameliorare a situației :

-Efectuarea lucrărilor agricole cu impact redus asupra mediului;

-Stimularea restabilirii fîșiilor forestiere de protecție și aplicarea măsurilor antierozionale, definirea clară a responsabilităților agenților economici pentru restabilirea fertilității;

-Reglementarea pășunatului;

-Evacuarea sistematică a deșeurilor acumulate;

-Aplicarea metodelor de compostare la neutralizarea deșeurilor de proveniență organică;

-Colectarea separată a deșeurilor de diferită origine – sticlă, hîrtie, resturi alimentare pentru reciclarea eventuală a unora din ele;

-Interzicerea incinerării deșeurilor în perimetrul localităților.

Pentru stoparea și diminuarea proceselor de degradare a solurilor au fost elaborate și aprobate:

1.Programul național de acțiuni pentru combaterea deșertificării;

2.Programul național de valorificare a deșeurilor de producție și menajere.

Se află în stadiu de definitivare:

1.Programul complex de valorificare a terenurilor noi și de sporire a fertilității solului;

2.Legea privind protecția solurilor.

Fiind conștienți de faptul că nu putem modifica relieful nostru capricios, învelișul de sol variat, plaiul nostru în genere, nu ne rămîne decît să întreprindem acțiuni concrete pentru a preveni procesele dezastruase, inclusiv eroziunea, deșertificarea, alunecările de teren,etc.

Biodiversitatea. Diversitatea biologică naturală a Republicii Molvova este condiționată de poziția geografică a țării. Teritoriul republicii este situat la interferența a 3 zone biogeografice: central europeană – reprezentată de Podișul central al Codrilor (54,13% din teritoriul republicii); euro-asiatică – de regiunile de silvostepă și stepă (30,28%); mediteraniană – de fragmente de silvostepă, xerofite din partea de sud a republicii (15,59%). Este semnificativ faptul că suprafața ocupată de ecosistemele naturale inclusiv cele acvatice nu depășesc limita de 15% din teritoriul țării.(8)

. Flora

Unul dintre principalii factori stabilizatori de mediu, capabili să asigure protecția împotriva alunecărilor de teren și eroziunii solului, menținerea unui climat sănătos pentru om, lumea animală și lumea vegetală, sînt pădurile. Pornind de la acest fapt, conform art. 14 al Codului silvic, pădurile din Republica Moldova sînt încadrate în grupa întîi funcțională, avînd în exclusivitate funcții de protecție a mediului înconjurător și se împart în următoarele categorii funcționale după aportul lor de protecție Gradul de împădurire a teritoriului diferă mult de la o zonă la alta, zona de nord fiind împădurită în proporție de 7,2 %, zona de sud – de 6,7%, iar zona de centru – de 13,5%. Vegetația forestieră a Republicii Moldova este reprezentată de păduri de foioase caracteristice Europei Centrale.

În ultimii 50 ani, suprafața pădurilor s-a majorat considerabil datorită plantării salcîmetelor și rășinoaselor. Deși suprafața totală a stejăretelor a crescut cu 18%, ponderea acestora în structura pădurilor s-a redus cu 13,6%. Astfel, peste 1/3 din arboreturi sunt create din specii introduse artificial care nu se înscriu în ecosistemele naturale ale Moldovei, iar circa 90% din arboreturile de gorun și peste 60% din arboreturile de stejar provin din lăstari de generațiile II – IV. Din aceste considerente, starea de vegetație a ultimelor și rezistența lor la factorii biotici și abiotici nefavorabili sunt foarte reduse (23) .

Pădurile de foioase în Rpublica Moldova sunt amplasate în 800 masive și sectoare separate, cele mai mari suprafețe sunt concentrate în Codrii. Principalele soiuri ce formează ce formează pădurile sunt: stejarul (Quercus-ocupă 53% din terenurile acoperite de pădure), frasinul (Fraxinus-6%), carpenul (Carpinus betulus-3,6%). Dintre speciile introduse se întîlnește frecvent salcîmul alb (Robinia pseudacacia-26%). În general predomină pădurile tinere (42%) și cele de vîrstă medie (46%).(10)

Pădurile de gorun (Quercus petraea) sunt răspîndite la altitudinile de 200 -420 m specific Podișului central-moldovenesc și Podișului nistrean. Luncile rîurilor, aluviunilor recente sunt ocupate de pădurile de salcie (Salix alba, Salix triandra, Salix purpurea). Pe porțiunile inundabile se întîlnesc păduri din plop-alb (Populus alba) în amestec cu salcia albă.

În raport cu funcțiile ce le revin, se disting:

-Păduri cu funcții de protecție a apelor – 5,8 mii ha(1,6%);

-Păduri cu funcții de protecție a terenurilor arabile și a solurilor – 28,5 mii ha(7,9%);

-Păduri cu funcții de protecție contra factorilor climatici și industriali dăunători – 171,9 mii ha(47,4%);

-Păduri cu funcții de recreere – 95,9 mii ha (26,4%);

-Păduri cu funcții de interes științific și ocrotire a genofondului și ecofondului forestier – 60,6 mii ha (16,7%);

Cauzele care au generat degradarea principalelor comunități forestiere sunt următoarele:

1) Aplicarea regenerării din lăstari (ultimele două secole);

2) Nerespectarea îndrumărilor tehnice în cadrul lucrărilor de gospodărire a arboretelor;

3) Folosirea în lucrările de împădurire și reîmpădurire a speciilor necorespunzătoare a culturilor silvice;

4) Întreținerea necorespunzătoare a culturilor silvice;

5) Procesele intensive de uscare în masă a unor specii forestiere (stejar pufos, stejar pedunculat, frasin, salcîm,etc.);

6) Expansiunea dăunătorilor defoliatori;

7) Neconcordanța dintre arboreturi și condițiile staționare;

8) Creșterea volumului tăierilor ilicite.

Majoritatea pădurilor necesită lucrări urgente de reconstrucție ecologică, în special de ameliorare și refacere a structurii și compoziției lor, în corespundere cu potențialul stațional:

Obiective urmărite:

-Menținerea și regenerarea fondului forestier existent;

-Extinderea fondului forestier pe o suprafață de minimum 15% din teritoriul țării.

Acțiuni de realizare:

-Implementarea principiilor managementului durabil al fondului forestier, utilizarea potențialului lui de protecție și recreațional;

-Mobilizarea resurselor financiare interne și atragerea suportului financiar din exterior pentru regenerarea și extinderea fondului forestier.

În politica forestieră a statului, funcția primordială a pădurilor este cea de protecție a mediului și de asigurare a echilibrului ecologic. Codul silvic și alte legi prevăd interzicerea reducerii suprafețelor fondului forestier, iar recoltarea masei lemnoase se permite numai în limitele stabilite de amenajamentele silvice.(16)

Flora Republicii Moldova este foarte bogată și include circa 5513 specii de plante: plante superioare-1989 specii, inclusiv plante vasculare-1832, din ele pteridofite-25; gimnosperme-1; angiosperme-1806; briofite (mușchi)-157 specii; plante inferioare-3524; inclusiv licheni-124; macromicete-300; alge-3400 specii (22).

După compoziția floristică cele mai bogate sunt ecosistemele forestiere (peste 850 de specii), apoi cele de stepă (peste 600 de specii), luncă (circa 650 de specii), petrofite (circa 250 de specii), acvatice și palustre (circa 160 de specii). Diversitatea vastă a speciilor și grupelor ecologice este determinată atît de variabilitatea biotopică, care include condiții ecologice cu diverși indici de temperatură, umiditate, reacție a solului, cît și de faptul că teritoriul republicii este situat la interferența celor 3 zone biogeografice menționate. Printre cele mai răspîndite specii de stepă predomină: păiușul (Festuca), negara (Stipa), ovăzul sălbatic (Avena), firuța (Poa),ș.a.

Semnificativ este faptul că, pe de o parte, populațiile speciilor răspîndite în ecosistemele naturale scad treptat, iar, pe de altă parte, populațiile speciilor adventive și ruderale se află în proces de expansiune accelerată în toate tipurile de ecosisteme.

Circa 60 specii de plante vasculare, acvatice și palustre sunt răspîndite în bazinele acvatice din Moldova. Cel mai numeros gen este Potamogeton – 15 specii. Spre deosebire de vegetația terestră, vegetația acvatică este puțin valorifică. În Republica Moldova vegetația acvatică este concentrată mai mult în apele fluviului Nistru și sporadic în apele rîurilor Prut, Răut, Bîc, Botna, Cogîlnic, precum și în lacurile Beleu, Dracele, Rotunda, Ghidighici, Costești-Stînca și luncile rîurilor. Aici se întîlnesc desișuri de trestie (Phragmites australis) și desișuri de papură (Thypha latifolia), lentița (Lemna), peștișoara (Salvinia natans), obligeană (Acorus calamus) – în medicină; nufărul alb (Nymphaea alba), stînjenelul galben (Isis pseudocorus) – în scopuri decorative și de amenajări ornamentale.

Fauna

Din punct de vedere faunistic, teritoriul Republicii Moldova se mărginește cu regiunea balcanică și formează zona de tranziție dintre elementele faunei stepei asiatice continentale și de silvostepă europeană. Lumea animală este constituită din circa 14 800 specii de animale (461 vertebrate și 14339 nevertebrate). Vertebratele includ 70 specii mamifere, 281 specii de păsări, 14 specii reptile, 14 specii amfibieni și 82 specii de pești.

Factorii antropici și climaterici au acționat nefavorabil asupra faunei autohtone.

Multe din speciile faunistice au devenit relativ rare sau sînt pe cale de dispariție și necesită măsuri speciale de protecție. Suprafața fondului cinegetic din republică constituie 2902287,84 ha, dintre care 390728,05ha din fondul silvic, 2431383,81ha terenuri agricole și 80175,98 ha bazine de apă și bălți. Evidența și starea fondului cinegetic cât și îndeplinirea măsurilor biotehnice efectuate de către întreprinderile

de stat pentru silvicultură ale A.S. „Moldsilva”, Societatea Vânătorilor și Pescarilor și a altor beneficiari .

Fondul ariilor naturale protejate de stat.

In ultimii 200 de ani s-a intensificat procesul de reducere a suprafețelor cu vegetație spontană, care a dus la reducerea biodiversității în Moldova. Acest proces a cuprins aproape toate țările lumii, toate tipurile de ecosisteme, majoritatea grupurilor de plante și animale. În locul pădurilor defrișate, stepelor desțelenite, pajiștilor umede desecate au apărut plantații agricole. S-au distrus multe habitate, locuri de concentrare a speciilor de plante și animale rare. Ca urmare a apărut necesitatea de reformare a sistemului existent de conservare a ecosistemelor naturale. Un rol important în protecția patrimoniului natural al țării și de conservare a biodiversității îl are crearea fondului ariilor naturale protejate de stat.(29)

Astfel, în 1998 a fost adoptată Legea nr. 1538-XIII privind fondul ariilor naturale protejate de stat, care stabilește bazele juridice ale creării și funcționării fondului ariilor naturale protejate de stat, principiile, mecanismul și modul lui de conservare, precum și atribuțiile autorităților publice centrale și locale, ale organizațiilor neguvernamentale și ale cetățenilor în acest domeniu.

Suprafața totală a ariilor naturale protejate de stat constituie 157227,4 ha sau 4,65%. Această suprafață alcătuiește rețeaua ariilor protejate a Moldovei, ce include obiecte și complexe de importanță națională și internațională și cu semnificații importante pentru conservarea biodiversității și habitatelor naturale.

Rețeaua naționala a ariilor protejate este creată pentru:

• menținerea fondului genetic în limitele capacităților biologice a unor populații de plante și animale;

• protecția celor mai reprezentative și rare specii de plante și animale;

• păstrarea aspectului natural al peisajelor unice;

• efectuarea cercetărilor științifice cu scopul elaborării unor recomandări de optimizare a protecției biodiversității.

Științific argumentat se consideră, că prin extinderea la scară teritorială a rețelei de arii naturale protejate până la 10% din teritoriul național se poate asigura protecția a cca 50% din totalul de specii care reflectă diversitatea taxonomică a structurii sistemelor biologice. Ponderea relativ redusă a ariilor naturale protejate de stat în

raport cu teritoriul total al republicii și caracterul izolat al amplasării obiectelor de protecție teritorială nu asigură o conservare efectivă a diversității biologice conform cerințelor, stipulate în convențiile internaționale din domeniu.

Fondul ariilor naturale protejate de stat includ diferite categorii de obiecte și de complexe naturale – care reprezintă 1,96% din teritoriul Republicii Moldova (66467 ha), indice net inferior comparativ cu cel al suprafețelor aflate sub protecție în alte țări Europene.

Ariile naturale protejate de stat în Republica Moldova includ:

-rezervațiile științifice (5)

-monumente ale naturii (1035)

-rezervații naturale (63)

-rezervații de landșaft (41)

-rezervații de resurse (13)

-arii cu management multifuncțional (32)

-grădini botanice (1)

-grădini dendrologice (2)

-grădini zoologice (1)

-monumente de arhitectură peisajeră (20)

-parcuri naționale (în curs de organizare)

-rezervații ale biosferei (în curs de organizare)

Deșeurile – sursă de poluare și degradare a resurselor naturale.

Formarea deșeurilor este în mare măsură rezultatul folosirii ineficiente a materiei prime și energiei în procesele de producție, ce duce la pierderi economice, după care sunt necesare cheltuieli suplimentare pentru colectarea, prelucrarea și lichidarea deșeurilor. Problema administrării deșeurilor în Republica Moldova s-a conturat ca domeniu odată cu apariția spectrului larg al mărfurilor de consum curent, inclusiv a ambalajului.

Multe probleme ecologice sunt generate de acumularea deșeurilor solide, de lipsa tehnologiilor avansate de tratare și valorificare a componentelor prețioase. În Republica Moldova industria, agricultura și activitatea menajeră sunt principalii producători ai unor mari cantități de deșeuri solide

Deșeurile menajere

Agravarea problemei deșeurilor, în special, a deșeurilor menajere solide, este generată de modul defectuos în care sânt soluționate în prezent diferite etape de procesare a deșeurilor. Cea mai răspândită metodă de tratare a deșeurilor menajere este depozitarea pe sol, care reprezintă o sursă importantă de poluare a solului și apelor subterane. În acest context, salubritatea localităților, managementul deșeurilor urbane reprezintă un obiectiv important al structurilor guvernamentale și locale. Deșeurile menajere reprezintă un deosebit pericol în aspect sanitar-igienic și epidemiologic, deoarece calea de formare a lor trece prin așezări urbane și rurale, starea sanitară a cărora depinde de cantitatea resturilor menajere, structura și localizarea lor. Republica Moldova se caracterizează printr-o urbanizare intensivă în condiții sanitaro-epidemiologice nefavorabile, agravate evident de alimentarea insuficientă cu apă,de densitatea mare a populației și de nivelul scăzut al educației ecologice .

Deșeurile menajere se caracterizează printr-o mare diversitate compozițională. În prezent, aceste resturi menajere se incinerează în condiții improprii, ocupă suprafețe mari de teren, plasate de obicei la marginea orașelor. Aceasta generează contaminarea solului și a pânzei freatice, precum și emisii de metan, bioxid de carbon, gaze toxice, cu efecte directe asupra sănătății populației și mediului.

Conform datelor inventarierii efectuate de Agențiile și Inspecțiile Ecologice suprafața ocupată de gunoiști constituie 1402,27 ha, din care gunoiști autorizate – 944,15 ha și neautorizate – 458,12 ha. Comparativ cu anul 2007 suprafața gunoiștilor s-a majorat cu 82,0 ha. Aceasta se datorează majorării suprafețelor gunoiștilor autorizate. Din numărul total de 1531 localități, în 388 localități salubrizarea este organizată în mod planificat, iar în 1143 – cu desfășurare la comandă (de la caz la caz). Numărul total al depozitelor pentru deșeurile menajere solide (gunoiști) este de 1759, din care autorizate 981. Pe parcursul ultimilor ani s-au format circa 4 mln tone deșeuri de producție, tendința generală fiind descrescătoare. Ramurile care generează cele mai mari cantități de deșeuri de producție sunt industria extractivă, industria alimentară și a băuturilor, creșterea animalelor și gospodăria locativ-comunală (17).

Deșeurile de producție

Conform datelor statistice s-au format circa 3.5. mln. tone deșeuri de producere, tendința generală pe parcursul ultimilor ani fiind în descreștere. Ramurile care generează cele mai mari cantități de deșeuri de producere sunt : industria extractivă, industria alimentară și a băuturilor, creșterea animalelor. Până la 25-45% din materialele dobândite de întreprinderile de extragere a materiei prime (de construcție) le reprezintă deșeurile, apoi urmează deșeurile din zootehnie și industria alimentară. Deșeurile animaliere sunt o sursă puternică de poluare chimică și bacteriologică a apelor de suprafață, subterane și a solului. În ultimii ani s-a atestat o creștere a deșeurilor de producție din diverse sectoare de producere, mai mult din

industria de extracție a materialelor de construcție. Creșterea cantității deșeurilor de producție este în dependență de activitatea industrială și de numărul de animale din sectorul zootehnic.

Deșeuri periculoase

Deșeurile periculoase alcătuiesc, de obicei, mai puțin de 1% din toată cantitatea de deșeuri acumulate. În cazul gestionării incorecte ele prezintă un pericol deosebit

pentru mediul înconjurător și sănătatea populației.

Evidența statistică a deșeurilor nu este suficient de strictă și adesea nu reflectă starea reală a lucrurilor. Astfel, de exemplu Biroul Național de Statistică nu a inclus cantitatea de cca 2500 tone deșeuri galvanice amplasate în s.Hecii Noi, raionul Sângerei. Cantitatea deșeurilor de cianuri a scăzut pe parcursul ultimilor ani, în primul rând, datorită modernizării tehnologiei și utilajului în industria vinului și scoaterii din uz a hexacianoferatului de potasiu și, în al doilea rând, neutralizării unei cantități impunătoare de deșeuri de la întreprinderea „Vismos” din Chișinău și fabrica de vinuri de la Bulboaca (Anenii Noi).

Deșeurile de producție periculoase sunt deșeurile care răspund unuia sau mai multor din cele 14 criterii de periculozitate, adică au proprietăți inflamabile, explozibile, infecțioase, corosive, ecotoxice, ș.a.

Deșeurile periculoase se distribuie în 4 clase de nocivitate:

Clasa I: deșeurile cu conținut de metale grele (Cu, Cd, Pb, Hg, Cr,ș.a.), cianurile, o parte din pesticidele inutilizabile și interzise, aldehida formică, lămpile luminiscente,DDT.

Clasa II: deșeurile petroliere, cu conținut de vanadiu, solvenții utilizați, sedimentul de la epurarea biochimică, emulsiile de tratare-răcire, acizii anorganici, deșeurile de la producerea coloranților, lacurilor, vopselelor, unele pesticide inutilizabile și interzise.

Clasa III: reagenții utilizați în fotografie, Ni, Pb, Cu, Sb, Ta și compușii lor, clorsilanii, unele chimicale și pesticide inutilizabile, acizii neorganici și organici utilizați, etc.

Clasa IV: deșeurile cu conținut de fosfor, detergenții, materialele uzate, amestecurile de turnătorie, etc.

Deșeurile din industria chimică, textilă, de prelucrare a lemnului și a sticlei sunt parțial reciclate în calitate de materie primă. La fabricile de drojdii din Moldova, anual, șlamul de hidroliză deversat conține circa 26 mii tone carbon organic, 1000 tone resturi de azot, 3000 tone de fosfor, din care o parte se folosește în calitate de îngrășăminte, iar cea mai mare parte constituie gunoiere.O categorie deosebit de periculoasă a compușilor chimici și toxici o reprezintă poluanții organici persistenți (POP), care se utilizează în industrie și agricultură și, în unele cazuri, generează în cadrul proceselor industriale și în rezultatul arderii (10,18).

Poluanții organici persistenți

Poluanții organici persistenți (POP) reprezintă o categorie de substanțe foarte stabile din punct de vedere chimic, cu proprietăți toxice și bioacumulative. Fiind transportate la mari distanțe ele pot cauza efecte adverse pentru sănătatea oamenilor și mediul înconjurător în locuri imprevizibile. POP cuprind un șir de pesticide organoclorurate, bifenili policlorurați (BPC) și unii poluanți industriali, inclusiv dioxinele și furanii.

Poluanții organici persistenți prezintă pericol extrem de mare din următoarele cauze:

se mențin în mediul înconjurător pînă la descompunerea parțială sau completă un timp foarte îndelungat;

se transportă la distanțe mari de la surse;

se depun în țesuturile organismelor vii, unde nimeresc din hrană, apă, aerul inspirat;

au un diapazon vast de acțiune toxică.

Există 12 poluanți organici persistenți cu efecte toxice care influiențează asupra organismelor vii:

a) pesticide – aldrina, dildrina, DDT, heptaclor, mirex, clordan, taxofena, endrina;

b) substanțe chimice industriale – hexaclorbenzolul (se utilizează și în calitate de pesticid ), bifenilii policlorurați (BPC);

c) produse secundare de la ardere – diaxine, furane.

Pericolul real pe care îl reprezintă POP pentru natură și oameni impune necesitatea acută de a minimiza sau a lichida acțiunile negative ale poluanților organici asupra biosfere. Un pas important în această direcție este semnarea și ratificarea de către Republica Moldova a Convenției de la Stockholm, adoptată la 23 mai 2001.

Poluanții organici persistenți influiențează foarte mult asupra factorilor de mediu: asupra apei, aerului, solului, regnului vegetal și lumii animale.

Impactul asupra apei. În majoritatea bazinelor acvatice, cursurilor de apă sunt depistate diferite concentrații de pesticide și alte substanțe organice persistente. În mod direct, POP în concentrații mici nu influiențează calitatea apei, nu se răsfrîng asupra aspectului lor. Doar în cazul unor cantități mai mari de pesticide apa capătă un miros specific, caracteristic acestor tipuri de substanțe. Datorită proceselor de migrare, pesticidele împreună cu apa de ploaie se infiltrează în straturile freatice și chiar în cele arteziene.

Impactul asupra aerului. Aerul din zonele cu utilizare intensă a pesticidelor sau din preajma fabricilor de incinerare a deșeurilor conține substanțe clororganice persistente. În cazurile dispersării intenționate a pesticidelor se simte un miros puternic ce irită organale respiratorii și provoacă dureri de cap. În Moldova s-au înregistrat mai multe cazuri, inclusiv în vara anului 2003, cînd unele persoane au avut de suferit din cauza aflării în zona cu aer poluat. Se observă o acumulare sporită a pesticidelor în praful degajat.

Impactul asupra solului. Solul este recipientul cel mai prielnic pentru acumularea pesticidelor clororganice și altor poluanți organici persistenți. Conținutul de fond al pesticidelor în sol constituie cîteva părți de miligram . Din cauza lipsei de disciplină tehnologică sau neatenție, împrăștierea pesticidelor are loc la încărcarea – descărcarea sau la staționarea agregatelor pentru introducerea erbicidelor. Chiar și în prezent, peste zeci de ani de la asemenea poluări accidentale, pe cîmpuri sau la marginea lor se pot vedea pleșuri de pămînt lipsite de orice vegetație. Solul devine nisipos, pot fi observate cristale de culoare brună, albastră, verzuie, aceasta depinzînd de natura inițială a substanței ce a nimerit pe suprafața solului.(11)

Impactul asupra regnului vegetal. Erbicidele, defolianții și alte substanșe chimice utilizate în agricultură au un impact direct asupra vegetației. Datorită faptului că acționează selectiv, ele distrug majoritatea plantelor care cresc pe cîmp, cu excepția celor cultivate, afectînd o bună parte a florei sălbatice.(25)

Impactul asupra lumii animale. Cercetările în domeniul chimiei au deschis o nouă etapă în utilizarea substanțelor toxice pentru nimicirea insectelor și a altor dăunători. Au început a fi utilizați pe larg compușii fosfororganici și clororganici. Unul dintre primele preparate de origine clororganică care a fost pe larg utilizat în combaterea diferițelor dăunători și purtători de infecție a fost DDT-ul. Pericolul DDT-lui și a altor pesticide constă în faptul că, de rînd cu insectele dăunătoare, se nimicesc într-un număr foarte mare și cele folositoare. Cercetările au arătat că DDT-ul exercită influiență asupra tuturor organismelor vii.(11)

Managementul deșeurilor. Programul național de valorificare a deșeurilor de producție și menajere obligă instituțiile de stat și agenții economici să întreprindă acțiuni pentru a reduce volumul de deșeuri și a asigura reciclarea lor maximă (33).

În ultimii ani, în rezultatul implementării Programului național de valorificare a deșeurilor se observă o îmbunătățire a situației. Astfel, au fost lichidate peste 1862 gunoiști neautorizate în peste 900 de localități .Au fost selectate 216 terenuri pentru construcția depozitelor de deșeuri menajere solide. Totuși, organele publice centrale și locale nu asigură realizarea tuturor măsurilor prevăzute de Programul național de valorificare a deșeurilor(26).

În scopul realizării prevederilor Programului și îmbunătățirii situației ecologice, este necesar de întreprins următoarele:

– conlucrarea strînsă a Inspectoratului Ecologic cu autoritățile locale și agenții economici pentru implementarea Programelor ramurale și locale de valorificare a deșeurilor;

– implementarea „Schemei tehnologice tipice a depozitelor de deșeuri menajere solide: 3-5 mii, 10-15 mii, 20-30 mii locuitori” în localitățile unde vor fi selectate terenuri pentru construirea noilor rampe de depozitare a deșeurilor;

– monitorizarea procesului de reambalare, transportare și depozitare a pesticidelor inutilizabile și interzise;

– înăsprirea cerințelor față de agenții economici, administrația publică locală, în vederea respectării și îndeplinirii legislației ecologice;

– perfecționarea mecanismului de percepere a plății pentru poluare.

CAPITOLUL II. CERCETAREA FACTOLOGICĂ

Obiectele de cercetare

Ca obiecte de cercetare au servit resursele naturale, componenții ecosistemelor – aerul atmosferic, resursele acvatice, biodiversitatea, resursele funciare de pe teritoriul raionului Călărași al Republicii Moldova (fig.1).

Figira 1 Aria obiectului de cercetare

Metodele de cercetare

– Analiza condițiilor eco-pdologice din raionul Calarași a fost descrisă pe baza materialelor eco-pedologice;

– Evaluarea resurselor naturale și a factorilor de risc ecologic în raionul Calarași a fost efectuată după materialele primare pe anul 2014 a Inspectoratului Ecologic din raionul Calarași;

– Resursele funciare și calitatea lor au fost studiate prin analiza datelor Cadastrului Funciar al Republicii Moldova;

-Analizele de laborator a calității aerului atmosferic, resurselor acvatice, biodiversității, solurilor au fost efectuate, prin metode chimice și fizico-chimice standard, parțial în laboratorul Inspectoratului Ecologic din raion și a altor instituții în vigoare – Serviciul Hidrometeorologic de Stat, Institutul de Pedologie, Institutul de Ecologie, Institutul de Geografie.

– Echilibrul ecologic teritorial a fost determinat după raportul dintre ecosistemele naturale și antropo-naturale și ecosistemele antropice.

Caracteristica cadrului natural al localității cercetate

Raionul Călărași este amplasat în Provincia Centrală împădurită a Republicii Moldova (Codrii), unde au o răspîndire mare solurile cenușii, brune și cernoziomuri podzolite și levigate.

Provincia cuprinde 4 raioane pedogeografice cu păduri de stejar, fag și carpen afectată activ de alunecări de teren, eroziune de suprafață și liniară.

Formarea și evoluția solurilor are loc sub influiența factorilor naturali (factorii de pedogeneză) din care face parte: clima, relieful, rocile de solificare și apele freatice, flora și fauna.

Clima. Conform raionării agroclimaterice teritoriul raionului Calarași face parte din subraionul II a Republicii Moldova. Se caracterizează cu o temperatură medie anuală de 8,70 (tab.1). Temperatura medie pozitivă se menține 9 luni de zile.

Temperatura medie lunară a celei mai calde luni a anului (iulie) +210, a celei mai reci luni (ianuarie) -3,60. Anual pe întregul teritoriu se urmăresc zile cu temperatura +300, iar în unii ani temperatura aerului poate atinge maximul absolut de +400C. În iernile reci temperatura aerului se poate coborî până la -300C. În prima decadă a lunii martie are loc trecerea de la perioada rece la cea caldă.

Durata perioadei fără ger este de 184 de zile. Pe elementele joase a reliefului această perioadă este cu 10-13 zile mai scurtă.

Suma temperaturilor mai mari de 100 în perioada activă de vegetație a plantelor este de 30000C.

Tabelul 1

Condițiile climatice ale raioanelor pedogeografice a Zonei pădurilor Codrilor

Cantitatea anuală de precipitații este de 503-552 mm. Din suma anuală aproximativ 75-80% cad în perioada caldă a anului sub formă de ploi torențiale și numai 20-25% în perioada rece a anului sub formă de lapoviță și zăpadă.

În timpul anului vînturile bat preponderent din 2 direcții opuse, în timpul iernii de la nord-est, în timpul verii de la sud-est.

Indicele aridității este de 0,64-0,98.

Relieful. Conform raionării geomorfologice a Moldovei teritoriul raionului Calarași face parte din Înălțimea Centrală a Moldovei.

Relieful raionului este neomogen și foarte complicat. Elementele principale de relief sunt cumpenele de apă bombate, versanți înclinați și abrupți și hîrtopurile cu alunecări de teren pasive și active. Versanții sunt acciditentați de o mulțime de ravene. Înclinația versanților variază în limitele 3-100, pe alocuri 12-180.

Partea de vest a teritoriului raionului se caracterizează cu un relief comparativ liniștit Versanții sunt lini cu înclinație de 2-60 cu o lungime destul de mare (tab. 2). Partea de centru și nord-vest este întretăiată de lunci care se caracterizează cu soluri aluviale salinizate și alcalizate.

Părțile de nord și nord-est se caracterizează cu relief foarte complicat. În principiu relieful a acestei părți reprezintă un amestec de alunecări de teren active, și pasive, cumpene înguste, versanți înclinați cu soluri erodate moderat și puternic.Versanții sunt întretăiați de o mulțime de ravene.

Ca factor de pedogeneză relieful influențează asupra repartizării energiei solare și precipitațiilor căzute din atmosferă, asupra indicelui schimbabil de temperaturi și regimului de apă.

Tabelul 2

Parametrii reliefului raioanelor pedogeografice ale Zonei pădurilor Codrilor

Rocile de solificare și apele freatice. În structura rocilor de solificare pe teritoriul raionului Calarași predomină luturile loessoidale mediu, lutoase și argiloase. Pe aceste feluri de roci s-au format cernoziomurile cambice, obișnuite și carbonatice.

Rocile sedimentare, care formează construcția geologică a colinelor Codrilor (tab. 3), aparțin depozitelor terțiare. În epoca sarmațiană regiunea Codrilor prezintă o cîmpie joasă aluvială, ulterior ridicată de procele neotectonice. Rocile superficiale sunt reprezentate de straturi de argilă fină cenușie sau verzuie, luturi argiloase, nisipoase și nisipuri fine, care se alternează în diferite ordine. Pe culmile colinelor, care predomină în relief, la suprafață sunt răspîndite nisipuri fine albe sau gălbui, suportate de straturi subțiri de argilă .Pe versanți rocile inițiale deseori sunt acoperite de un strat eluvio-deluvial luto-argilos sau luto-nisipos .În văile rîurilor s-au format lunci, lărgimea cărora nu este proporțională lungimii. Acest fapt poate fi explicat prin stoparea scurgerii, drept rezultat al ridicării bazei locale de eroziune în perioadele glacia re. Terasele rîurilor în cursul lor superior sunt formate de nisipuri fine și de luturi nisipoase fără straturi de prundiș. La periferia Codrilor terasele devin loessoidale.

Apele freatice, formate pe cumpenele apelor și pe versanții plați, se află la adîncime de 30-80 cm, unde se formează lăcoviștele și solurile mlăștinoase. Mineralizarea înaltă a apelor freatice contribuie la salinizarea și alcalizarea solurilor.

Rocile de solificare ca factor de pedogeneză acordă o influiență mare asupra proprietăților fizice și chimice a solurilor, la viteza și intensitatea proceselor de pedogeneză.

Tabelul 3

Rocile parentale (%) ale raioanelor Zonei pădurilor Codrilor

Flora și fauna. Conform raionării geobotanice a Moldovei teritoriul raionului se află în zona de păduri cu frunza lată a Înălțimei Centrală Moldovenească.

Pe cele mai înalte pante cresc pădurile de stejar, tei, arțar, carpen, frasin, cireș sălbatic. Mai rar se întîlnește fagul european. Sub aceste păduri s-au format soluri cenușii de pădure și cernoziomuri de diferite subtipuri.

Vegetația naturală de stepă s-a mai păstrat pe niște sectoare mici, dar și acolo ea este schimbată din cauza păscutului intensiv al animalelor. Din plante cresc diferite specii de negară, părul porcului, păiușul brăzdat, pirul gras, diferite specii de leguminoase. În lunci și pe sectoarele superioare umidificate cresc plante de luncă: coada vulpei, rogoz, trifoi de luncă, ș.a.

Pe cîmpurile arabile printre plantele de cultură se întîlnesc buruiene ca: susaiul, pirul, știrul, loboda, volbura, mohorul, ș.a.

Un rol important în procesul de pedogeneză îl joacă microorganismele și diferite rozătoare. Ele la rîndul lor mestecă, afînează și aerisesc solul în stratul accesibil pentru plante. Microorganismele contribuie la procesele de mineralizare și humificare a rămășițelor vegetale.

Solurile. Conform raionării agropedologice a Republicii Moldova teritoriul raionului se referă la raionul nr.7- a solurilor cenușii de pădure și a cernoziomurilor podzolite și levigate a pădurilor de stejar și carpen a părții colino – păduroase a Codrilor. Pe partea de nord – est, pe elementele mai înalte de relief (›300 m) se întîlnesec solurile brune de pădure.

Pentru învelișul de sol din acest raion sunt caracteristice următoarele tipuri de sol: soluri cenușii și cenușii închise de pădure, cernoziomuri levigate, obișnuite și carbonatice. În depresiuni și lunci se formează soluri de luncă, gleice de mlaștină, deluviale. Pe versanții înclinați se observă procese de eroziune contemporană cu diferită intensitate de dezvoltare și formarea eroziunii liniare cu formarea rigolelor și ogașelor.

Profilul solurilor brune este nediferențiat sau slab diferențiat, are caracter cambic, cu slabă argilizare "in situ" și culoare brună, brun-roșcată, deosebită de roca maternă. Tipul de sol brun se divizează în două subtipuri – luvic și tipic.

Solul brun luvic ocupă înălțimile predominante în partea nord-vestă a Codrilor (350-430 m) și se deosebește printr-un caracter luvic slab pronunțat, prezența în orizontul E și parțial în A superior a bioxidului de siliciu amorf.

Solul brun tipic este reprezentantul model al tipului, fără caractere de eluviere și iluviere. S-a format tot sub aceleași păduri de fag și gorun la altitudine ceva mai joase (350-430 m). Prezența solurilor brune în Podișul Codrilor exprimă sau elucidează zonalitatea verticală și corespund condițiilor bioclimaterice care se creează pe înălțimile ce depășesc aproximativ 300 m altitudine. Mai jos de 300 m se răspîndește zona de silvostepă cu păduri pe dealuri și stepe de-a lungul văilor. Aici sub pădurile preponderent de stejăriș cu un amestec de alte specii se formează solurile cenușii. Ele se deosebesc prin diferențierea profilelor – formarea în orizontul A a suborizontului eluvial și caracterul iluvial al orizontului B.

Tipul de sol cenușiu este reprezentat de trei subtipuri cu caracter subzonal – albice, tipice și molice și unul intrazonal – vertice.

Subtipurile zonale a solurilor cenușii se formează și sunt răspîndite în cadrul zonei de silvostepă de la nord spre sud și de sus în jos. Adică solurile cenușii albice ocupă cele mai umede și mai răcoroase poziții, predominante în relief. Ele au un profil foarte diferențiat, cu un suborizont A eluvial bogat în SiO2 și un orizont iluvial bine pronunțat. Deseori aceste soluri se formează în cadrul solurilor cenușii tipice pe roci nisipoase suportate (la 150-200 cm) de argile. Solurile cenușii tipice prezintă subtipul modal al tipului și ocupă părțile centrale ale arealului. Partea superioară a profilului are caracter eluvial, cea inferioară – iluvial. Subtipul de sol cenușiu molic contactează cu cernoziomurile argilo-iluviale și se formează în condiții asemănătoare de stejăriș cu un înveliș încheiat de asociații ierboase. Orizontul A are caracter acumulativ, slab eluvial, orizontul E – iluvial. Solurile cenușii vertice sunt condiționate de componența și proprietățile rocii materne – a argilelor grele, care reduc permeabilitatea, intensitatea proceselor pedogenetice și atribuie solurilor unele proprietăți specifice.

Tipul de cernoziom, care se consideră ca funcție a condițiilor de stepă, în realitate se poate forma atît sub învelișul ierbos al stepelor, cît și sub păduri cu un înveliș încheiat de ierburi. La contactul cu solurile cenușii molice se formează cernoziomurile argilo-iluviale .Recent ele se numeau cernoziomuri podzolite, însă

aceste soluri nu au nimic comun cu procesul de podzolire. Principalul caracter, care le deosebesc este iluvierea slabă în orizontul B, condiționată de lesivaj. În orizontul A se poate observa o slabă pudrare cu SiO2.

Subtipurile de cernoziom levigat și tipic se formează și ocupă areale cu caracter subzonal în direcția nord-sud sau de sus în jos. În aceste direcții caracterul climei devine mai xerofit, regimul de umiditate a solului mai puțin percolativ. Cernoziomurile tipice prezintă subtipul modal al tipului fiind un atribut semnificativ al stepelor.

Aerul atmosferic

Sursele de poluare și calitatea aerului atmosferic

La compartimentul ,,Protecția aerului atmosferic” se pot aduce un șir de argumente și motive pentru a demonstra elocvent importanța protecției acestui compartiment al naturii. Mai mult ca atît el nu are granițe și nu se poate aprecia unde și cînd va influiența negativ asupra naturii.

După gradul de toxicitate și a normelor de emisii în aerul atmosferic, pe teritoriul r.Călărași sînt amplasate 77 de obiecte cu impact negativ asupra bazinului aerian. Obiecte periculoase pe teritoriul r.Călărași nu sînt. Obiecte cu impact moderat de poluare a aerului atmosferic sînt 2 întreprinderi și anume: SRL,,Lucoil Moldova terminal” cu cantitatea reală de emisii a noxelor în atmosferă de 54,43 t/an și SRL Nirom-Roz cu cantitatea de emisii în atmosferă de 51,35 t/an .

Obiecte cu un impact redus care generează poluări al aerului atmosferic pe teritoriul r.Călărași sunt la evidență 78 la număr, cu diferit gen de activitate ca de exemplu: Secții de prelucrare a lemnului, secții de producere a fortanului, fabrici vinicole, complexe de creștere a puilor, stații de alimentare cu produse petroliere, brutării, secții de prelucrare a articolelor din metal ș.a.

Comparativ cu anul 2013 în anul 2014 numărul de întreprinderi poluatoare a crescut cu o întreprindere cu un impact redus de poluare a aerului atmosferic.

În localitatea cercetată calitatea aerului atmosferic este influențată atît de sursele mobile cît și de cele staționare (fixe).

Surse staționare (fixe) de poluare. Din ele fac parte:

Sector industrial: La evidență la IE Călărași sânt înregistrate cel mai mare număr de întreprinderi cu un volum de degajare în aerul atmosferic a substanțelor poluante de 190,04t/an, majorându-se față de anul 2013 cu 2,05 tone.

Sectorul agroindustrial. Din sursele staționare de poluare fac parte și întreprinderile agroindistriale cu un volum de emisii a substanțelor poluante în aerul atmosferic de 42,24 t/an majorîndu-se cu 7,64 tone.

Sectorul termoenergetic: Pe teritoriul raionului Călărași sunt amplasate 79 de casangerii cu utilizarea dintre care 19 de la agenții economici și 60 de la înstituțiile școlare și preșcolare inclusiv și de la primăriile din raion.

Din numărul total de casangerii 64 folosesc ca carburanți gazele naturale și 15 folosesc compustibilul solid.

Volumul total a emisiilor de la casangerii este 10,98 t/an, rămînînd constant față de anul 2008.

Sectorul comunal: Volumul de emisii în sectorul comunal a alcătuit 0,61 t/an, najorîndu-se față de anul 2013 cu 0,15 tone.

Sectorul elecroenergetic: Pe teritoriul r.Călărași funcționează SA ,,Red Iunion Fenosa” ce se ocupă cu repararea și instalarea firelor de tensiune și a altor aparataje necesare pentru eluminare. Pe parcursul anului la întreprindere sa înregistrat un volum de 2,59 t/an de emisii a poluanților în aerul atmosferic majorîndu-se cu 1,27 tone față de anul precedent.

Pentru alimentarea cu combustibel a transportului auto pe teritoriul raionului sînt amplasate 16 stații de alimentare cu compustibil, dintre care: 12 stații cu benzină motorină, 3 stații cu benzină motorină și gaz și doar una cu gaz.

Alte produceri. La Inspecția Ecologică Călărași este înregistrată una din puținile secții de producere a țevilor plastice din republică. Pe parcursul anului 2014, ca și în anul 2013 întreprinderia a poluat aerul atmosferic cu 2,04 t de substanțe poluante.

Volumul total de emisii în anul 2014 de la întreprinderile poluatoare a alcătuit 248,52 t/an, ceia ce constituie 22% din total, majorîndu-se față de anul 2013 cu 11,1 tone. Poluanți în aerul atmosferic au alcătuit: CH – 12,28 t; SO2 – 32,11; CO – 41,39; NOx – 70,87; substanțe solide – 35,52; compuși organici volatili – 18,86 și alltele – 40,45. Din aceste cantități întreprinderilor industriale au revenit 190,04 t., cu emanări de CH- 10,29 t, SO2- 28,84 t, CO-36,51 t, NOx-70,55t, substanțe solide- 20,13 t, compuși organici volatili- 12,35 și altele- 11,34 t. (tab.4).

Pe al doilea plan după indicii de emisii a poluării aerului atmosferic se plasează sectorul agroindustrial cu volumul total al emisiilor de 42,24 t cu componența: CH-1,63 t; SO2-2,36 t; CO- 3,44 t; NOx- 0,29 t; substanțe solide- 6,39 t; compuși organici volatili- 2,82 t; altele- 25,28 t. Întreprinderii termoenergetice ia revenit volumul de 10,98 t de poluanți emanați constituiți din: CH- 0,31 t; SO2- 0,80 t; CO- 1,1 t; NOx-0,02 t; substanțe solide- 7,76 t; compuși organici colatili- 0,5 t.

Cota minimă în emisii îi revine sectorului comunal cu volumul 0,61 t . Emisii poluante au genereat și întreprinderea electroenergetică cu un volum de 2,59 t din care : CH- 0,02 t; SO2-0,07 t; CO- 0,2 t; NOX- 0,003 t; subtanțe solde- 0,41 t; compuși organici volatili- 1,87 t. La fel s-a poluat aerul atmosferic și din alte produceri, menționînd secția de producere a țevilor plastice cu 2,04 t substanțe poluatoare din care revenindule: CH-0,02 t; SO2- 0,03 t; CO- 0,1 t; NOX- 0,002 t; substanțe solide- 0,21 t; compuși organici volatili- 1,31 t ș.a.

Din poluații emanați cota majoră le revine oxizilor de azot cuprinzînd 28,51% urmați de compușii carboului cu 16,65%.

Tabelul 4

Indicii de emisii a poluării aerului atmosferic de la sursele staționare (t/an) din raionul Сălărași, anul 2014

Surse mobile de poluare.

În r.Călărași de către sația de testare tehnică a mijloacelor de transport din teritoriu sunt înregistrate 5664 unități de transport, 190 tractoare și 7 combine.

Controlul ecologic instrumental la mijloace de transport pe teritoriul raionului de către colaboratorii Inspecției Ecologice nu s-a efectuat din motiv că lipsește aparatul de testare a unităților de transport.

Conform datelor de la stațiile de alimentare cu compustibil pe teritoriul r.Călărași au fost realizate 1356,37 t de benzină 1458,05 t de motorină și 2,32 mii m 3 de gaz lichifiat (tab.5).

Cota majoră de poluare a aerului atmosferic revine însă-și surselor mobile. Emisiile sumare de la sursele mobile în 2014 au alcătuit 895 t/an (78%) din total. Din poluanții emanați la arderea combustibelului transportului auto cea mai mare parte le revine: Oxidului de carbon (CO)-666 t/an; Hidrocarburi- 90 t/an; Dioxid de azot (NO2)-93 t/an. Cantitățle au fost calculate pe baza coeficienților de poluare la arderea combustibelului care au constituit cantitățile: 1356 t. benzină; 1458 t. motorină ; 2,3 mii m3 gaz lechifiat.

În anul 2013 de către stațiile de alimentare cu combustibil din r.Călărași s-a livrat :

Benzină etilată 1831412 litri * 0,77 = 1356,37 tone

Motorină 1621514 litri*0,866 = 1458,05 tne

Gaz lichifeat 1322,388 tone*0,57 = 2319,97 litri = 2,32 mii m cubi

Tabelul 5

Analiza consumului de combustibili și poluanți emiși de către sursele mobile (t) în raionul Călărași,anul 2014

Măsurile de protecție a aerului atmosferic

-Implimentarea tehnologiilor performante în procesele tehnologice la agenții economici poluatori ai aerului atmosferic;

-Dotarea Inspecțiilor Ecologice cu aparataj portativ, pentru evaluarea probelor de aer promt;

-Plantarea arborilor în spațiile verzi, și mărirea lor la cota care ar asigura menținerea compoziției aerului conform normelor;

-Aplicarea standartelor europene pentru benzină și motorină, stoparea tăierilor masive a pădurilor;

-Crearea sistemelor automatizate de cotrol, depistare, și semnalare a cazurilor de poluare excepțională a aerului;

Resursele acvatice

Starea actuală a resurselor acvatice

Suprafața ocupata de oglinda apelor constituie 1001 ha, iazurile ocupă 504,58 ha, o altă parte din suprafață este ocupată de mlaștini cuprizînd 591 ha (foto 1). Rețeaua hidrografică este formată din: iazuri, rîuri, spații inundate, ape subterane și minerale.

Pe întreg teritoriul raionului sunt forate 102 fîntîni arteziene care au fost supuse controalelor ecologice pe parcursul anului 2014. Din numărul total de sonde funcționează 44, care sânt exploatate pentru necesitățile potabile și menagere, 57 sonde nu se exploatează fiind conservate și 1 obiect în proces de construcție, care este amplasată în s. Sadova r. Călărași. Comparativ cu anul 2013 în anul 2014 numărul fântânilor arteziene a crescut cu o unitate care la moment se află în curs de finisare. La Inspecția Ecologică Călărași sânt înregistrate 81 bazine acvatice dintre care 12 sunt proprietate privată fiind construite pe terenuri proprii și 69 proprietate publică a statului care se află la balanța primăriilor și sânt date în arendă în bază de contract la persoane fizice.

Indicii de gospodărire a apelor de utilizatorii primari sunt reprezentați de volumul de apă captată 379 mii m3 din sursele subterane (tab.6), iar principalii utilizatori de apă au fost:

-„Gospodăria COM” cu volumul de apă de 340 mii m3 apă captată din surse subterane fiind uzată pentru necesități menajere din care a evacuat epurată insuficient 112 mii m3 ;

-„Î.M. Călărași Devin ”S.A. cu volumul de apă de 16,3 mii m3 captată din surse subterane fiind folosită pentru producere iar din ele uzate și evacuate 13,8 mii m3;

-„SRL Lap-MOL” cu volumul de apă de 19,5 mii m3 din surse subterane folosită pentru producere iar ape uzate evacuate constituie 10,4 mii m3, epurată insuficient. Poluanți în apa uzată evacuată au alcătuit: CBO5-O,72 și substanțe dizolvate 0,40 tone.

Foto 1. Bazine acvatice cu zonă de protectie adecvată

Indicii de gospodărire a apelor de utilizatorii primari în 2009 Tabelul 6

Sursele de poluare și măsuri de protecție

Unități industriale (Fabrici de vin /conserve/produse lactate/de panificație/secții de producere a alcoolului etilic ș.a din zona de activitate).

Din numărul total de unități industriale din r.Călărași 6 sânt conectate la rețeaua de canalizare centralizată a or. Călărași, și fabrica de vin din s. Hîrjauca ce dispune de stație de epurare la care sânt conectați și agenții economici din teritoriu, instituția școlară și preșcolară. Ceilalți agenți economici din raion dispun de acumulatoare pentru apele uzate ca mai apoi aceste ape să fie evacuate la stațiile de epurare care activează. Raionul Călărași este compus din 42 localități avînd un număr de 42 de instituții școlare și 29 de instituții preșcolare care la moment activează . Toate instituțiile școlare și preșcolare în număr total de 71 unități dispun de haznale cu excepția a 11 din ele care sunt conectate centralizat la stația de epurare a or. Călărași. Apa uzată din aceste haznale se evacuiază după necesitate la cea mai apropiată stație de epurare din raion care este în proces de funcționare.

Complexe de evacuare și epurare a apelor uzate .

Pe teritoriul r.Călărași funcționează Stația de epurare din s.Hîrjauca care se află la balanța fabricii de vin SA.,,Hîrjauca-Vin”fiind reparată în anul 2007 cu sprijinul financiar din FEN .

Laboratorul stației efectuiază următoarele analize: ferul, mirosul, transparența, culoarea și ceilalți indici, care sânt efectuați lunar de către CMP Călărași în bază de contract.

Stația de epurare a or .Călărași la moment se află într-o stare nesatisfăcătoare purificând apele uzate doar prin metoda biologică.

Laboratorul stației nu funcționează de la finele anului 2007.

Rezultatele de laborator sânt efectuate lunar de CMP Călărași conform contractelor de prestare a serviciilor.

Complexe aimaliere

În zona de inspectare a r.Călărași activează 4 fabrici avicole care pe parcursul anului 2014 au crescut și realizat 516500 capete de pui de diferite specii și un complex de porci, vaci și ovine care pe parcursul anului a crescut 95 vaci,70 porci și 185 ovine. Toate întreprinderile dispun de acumulatoare a dejecțiilor cu ecran. Cazuri de poluare transfrontalieră nu au avut loc.

Măsuri și propuneri de protecție a resurselor acvatice

Desfășurarea acțiunilor sub genericul ,,Rîu curat de la sat la sat”, ,,Cea mai verde și salubră localitate”,,Programul Satul Moldovenesc”.

În cadrul acțiunii naționale ,,Rîu curat de la sat la sat „au fost înfăptuite acțiuni de salubrizare a malurilor și albiilor tuturor rîurilor și rîulețelor sus menționate.În acest lucrări au participat activ colectivele instituțiilor de învățămînt, populația din teritoriu și agenții economici

Au fost salubrizați 83 km de râuri dintre care: r.Bîc 26 km , r.Ichel 21km ,r.Cula 21km, r.Pojarna 21km, r.Răcătău 15km.

Pe parcursul anului 2014 s-a mai desfășurat acțiunea ,,Cea mai verde și salubră localitate” în cadrul căreia s-au efectuat reparație cosmetică la circa 1460 fântâni de mină, sau clorat 2950 fântâni de mina care sânt publice,s-au plantat circa 18000 de puieți de diferite specii pe în intravilanul satelor din raion. De asemenea pe perioada de desfășurare a acțiunii s-au efectuat lucrări de salubrizare a localităților și au fost lichidate 7 microgunoiști cu o suprafață totală de 0.12 ha.

Propuneri:

– necesitatea de a urgenta construcția stației de epurare în r.Călărași.

– neadmiteria creării și amplasării gunoiștilor în zona de protecție a resurselor acvatice.

– realizarea mai multor publicații, emisiuni radio și televiziune pentru conștientizarea populației despre impactul antropogen asupra mediului înconjurător.

– curățirea și dezinfectarea fântânilor și a instalațiilor de apeduct de cel puțin 2 ori/an;

– schimbarea formelor de gospodărire a surselor de apă;

– amenajarea corespunzătoare a tuturor surselor; menținerea surselor de apă și a rețelelor de apeduct în stare sanitaro-tehnică satisfăcătoare, înlocuirea porțiunilor uzate cu materiale ce au o durată lungă de folosință;

Resursele funciare și protecția solurilor

Starea actuală a resurselor funciare, calitatea lor

Suprafața totală a raionului este de 75354,51 ha, dintre care terenuri cu destinatie agricolă –27078,46 ha , terenurile proprietate publică a statului -20649,59 ha , terenurile proprietate a UAT – 28849,93 ha, terenuri aflate in proprietate privată – 33854,99 ha, terenurile satelor, oraselor-10129,84 ha , terenuri destinate industriei transportului etc. -958,57 ha , terenurile fondului silvic-23099,82 ha , terenuri destinate protectiei naturale-26 ha.

Suprafata totală a terenurilor agricole predispuse eroziunii in raionul Călărași este de – 40995 ha , care constituie – 54% din suprafața totală a raionului , inclusiv terenuri erodate -23148 ha sau 30,7% din suprafața totală (tab.7). Din ele solurile slab erodate ocupă 9922 ha sau 13 %, moderat erodate 8877 ha sau 11 % si puternic erodate 4400 ha sau 5,8 % din total terenuri. Cota cea mai mare a terenurilor erodate , mai mult de 40 % se întîlnește în gospodăriile: Meleșeni – 45%; Rădeni – 40,6%; Peticeni -56,9% și Vălcineț cu 51,4%.

După gradul de eroziune se apreciază și calitatea solului. Nota medie ponderată de bonitate pe raion alcătuiește 50 puncte.

Suprafața rîpilor în raion alcătuiește 525,21 ha sau 0,6 % din total terenuri.

Suprafata totală a alunecărilor de teren , inclusiv active este de – 3325.49 ha sau 4,4%. Este risc de majorare a suprafetelor supuse alunecarilor active , deaceea este necesar de împădurit aceste terenuri. Pe perioada anilor 2003-2009 de ISS Călărași a fost sădită o suprafata de -1835 ha de păduri pe terenuri degradate și supuse alunecarilor primite prin contract de la primării. Decopertarea solului fertil s-a efectuat de catre SRL”Nirom-Roz” in cantitate de 0,1 mii m.c. care nu se foloseste, dar este depozitat in grămezi lingă carieră.

Foto 2. Gunoiștile spontane – surse de poluare și degradare a solului

Tabelul 7 Suprafața terenurilor deteriorate și erodateîn raionul Călărași ,(ha/%)

Factorii și sursele de degradare și poluare a solurilor

Principalii factori de degradare a solurilor pe teritoriul raionului Calarași sunt eroziunea de apă și alunecările de teren. Aceste procese de degradare sunt condiționate de caracterul neuniform al precipitațiilor atmosferice pe parcursul anului care adesea cad sub formă de ploi torențiale de mare intensitate, de caracterul accidentat și fragmentat al reliefului unde peste 80% de terenuri cu destinație agricolă sunt amplasate pe versanți, de caracterul rocilor de solificare și desigur de factorul antropic, nivelul de gospodărire a populației.

Alți factori care duc la degradarea solurilor sunt: degradarea solurilor ca rezultat al irigării incorecte, procesele de înmlăștinire, transformarea tehnogenă a solurilor prin desfundare ș.a.

În afară de factorii enumerați, la degradarea resurselor funciare duc și procesele de poluare. Principalele surse de poluare a solurilor pe teritoriul raionului

Calarași sunt: folosirea fertilizanților minerali și pesticidelor; poluarea solurilor din raza fostelor puncte „chimice” și a fostelor depozite de pesticide și fertilizanți; deșeurile petroliere; metalele grele (Cu) din preparatele de combatere a vătămătorilor și maladiilor plantelor; gunoiștilor cu deșeuri neautorizate.

Folosirea îngrășămintelor minerale și organice, pesticide și deșeuri toxice

Pe parcursul anului 2014 (tabelul 8) in teritoriul raionului au fost aplicate ingrasaminte chimice in cantitate de -2136 chintale inclusiv sub culturi agricole 2075 chintale revenind la 1 ha sub culturi agricole 11 kg. Îngrasaminte naturale sub culturi agricole sau aplicat in cantitate de 5660 tone, revenind cîte 50 tone la 1 ha. În urma efectuării controalelor în teritoriul r.Călărași cazuri de poluare cu pesticide,metale grele,produse petroliere nu s-au înregistrat.S-au înregistrat 3 cazuri de poluare a solului cu ape reziduale și deșeuri în urma cărora contravenienților li s-au întocmit procese verbale.

Tabelul 8

Aplicarea îngrășămintelor minerale și organice în raionul Călărași în decursul anului 2014

Măsuri cu privire la efectuarea lucrărilor de protecție a solurilor.

Procesele active de degradare a solurilor cele mai frecvente întîlnite pe Provincia Codrilor Centrali sunt eroziunea, alunecările de teren și poluarea care necesită următoarele măsuri:

– Toate activitățile legate de lucrarea și folosirea solurilor , începînd cu organizarea terenului, asolamentele să fie efectuate pe principii și tehnologii antierozionale;

– Stabilizarea alunecărilor de teren active prin împădurire și construire a canalelor de drenaj pentru evacuarea apelor subterane și pluviale;

– Efectuarea măsurilor pedoameliorative pentru ameliorarea solurilor înmlăștinite, salinizate, solonețizate;

– Reglarea regimului nutritiv al solului prin aplicarea îngrășămintelor organice și minerale, majorarea cotei leguminoaselor în asolamente;

– Recultivarea terenurilor degradate și poluate cu antrenarea lor în sectorul silvic;

– Monitorizarea procesului de reambalare, transportare și depozitare a pesticidelor inutilizabile și interzise;

– Valorificarea deșeurilor de producție și menajere;

– Înnăsprirea cerințelor față de agenții economici în vederea respectării legislației ecologice.

Biodiversitatea, particularitățile protecției

Starea ecosistemelor fondului silvic .

Suprafața totală înpădurită a raionului Călărași este de 21178.16 ha ,dintre care 94.5% sunt în gestiunea ASS”Moldsilva, 5.1% sunt gestionate de APL și restul 0.4% de Ministerul Transportului. În afară de menținerea echilibrului între conținutul de oxigen și bioxid de carbon în atmosferă plantațiile forestiere sunt o adevărată cazna a biodiversității floristice și faunistice. Nu întîmplător pentru a avea un mediu confortabil într-o zonă oarecare, aceasta este legat de gradul de împădurire. După gradul de împădurire r.Călărași se situiază printre primele raioane ale R.M ceea ce constituie 28.2% din suprafața totală.

Pe parcursul anului 2014 Întreprinderea de Stat pentru Silvicultură Călărași pe terenurile primite în bază de contract de la primării au sădit 272 ha de păduri, 3.0 ha de fîșii forestiere,1.5 ha de păduri de către primăriile raionului și 0.5 ha de fîșii forestiere de către Întreprinderea de Stat căile ferate.

Foto 3. Împădurirea terenurilor și regenerarea pădurilor

Tabelul 9

Repartizarea suprafețelor împădurite pe deținători, ha/%

Suprafața terenurilor de vînătoare a r.Călărași este de 75011.61 ha constituită din 20010.61 ha fond silvic, 53693 ha terenuri agricole și 1308 ha bazine de apă. Din terenurile date pentru vînătoare fondului silvic aparține ÎSS Călărași, terenurile agricole și bazinele de apă sînt luate în arendă de către SVP din RM. Alți deținători de terenuri de vînătoare în teritoriul r.Călărași nu sânt. Evidența faunei cinegetice se face anual înaintea începerei sezonului de vânătoare de către ÎSS Călărași în fondul silvic și SVP din RM pe terenurile agricole și bălți. În urma inventarierei se stabilește numărul total de mamifere și păsări din teritoriu și numărul ce poate fi recoltat (tab. 10 ).

Tabelul 10

Evidența faunei cinegetice pe anul 2014

Evidența s-a petrecut:

* Fondul silvic

** Terenurile agricole

*** Bazinele de apă

Fondul silvic și terenurile agricole

Gestionarea și evidența resurselor cinegenetice se execută în baza actelor legislative și normative cum sunt:

-Codul Silvic nr.887-XIII DIN 21.06.96;

-Legea privid fondul ariilor naturale protejate de stat nr. 1538-XIII din 16.07.98:

-Legea cu privire la spațile verzi a localităților rurale și urbane nr. 581-XIV din 29.09.99;

-Legea regnului animal nr.439 din 27.04.95;

-Regulamentul gospodăriei cinegenetice (anexa1 din legea regnului animal);

-Legea privind fondul piscicol nr.149-XVI din 08.06.2006;

– Alte acte neguvernamentale :”Cartea Roșie” al R.M.,care include specii pe cale de dispariție s-au acăror viață e pusă în pericol cu statut de specii periclitate s-au vulnerabile.

Unele din aceste specii au habitatul în perimetru R. Calarași cum sunt: Acvilă- țipătoare-mică (lat. Aquila pomarina) cu statut de specie critic periclitată numărul căreia se reduce. Habitatul fiind pădurile umede cu arbori înalți din văile râurilor s-au din apropierea lacurilor. Din speciile de plante putem numi Pleurozium șreber (lat. Pleurozium schreberi) specie periclitată ce are habitatul pe sol în fitocenozele pădurilor revene de stejăret cu mesteacăn și ale celor de gorunet cu masteacăn,se găsește în grupuri de cîțiva indivizi . Efectivul speciei este în descreștere. Reprezentanți ai faunei se întâlnește Croitorul Alpin (Rosalina alpina) specie de insecte critic periclitată amenințată cu moartea, trăiesc în pădurile bătrâne de fag cu arbori uscați vătămați de dăunători și ger. Tot în perimetru Raionului Călărași se întâlnesc și specii din mamifere ca Pisica sălbatică (lat. Felis silvestris), trăiește în bălți și păduri adăpostește vizuinile vulpilor și bursucilor. Pe teritoriul republicii trăiesc cca 120-140 pisici sălbatice efectivele stabilizîndu-se în masivele forestiere a Codrilor centrali.

1 2 3

1. Acvilă țipătoare-mică (lat. Aquila pomarina);

2. Pisică sălbatică (lat.Felis silvestris);

3. Lebăda albă

Foto.4 Specii rare incluse în Cartea Roșie al Republicii Moldova

Ariile naturale protejate de stat.

Pe teritoriul raionului Călărași se află o multitudine de arii naturale protejate de stat unde se întâlnesc majoritatea tipurilor de arii protejate prevăzute de Legea nr.1538-13 din 25.02.98. În teritoriul raionului se află: 5- rezervații silvice pe o suprafață de 765 ha, 4-rezervații peizagistice pe suprafața de 2509 ha, arbori seculari luați sub ocrotirea de stat -36 în pădurile ocoalelor silvice și 29 în teritoriile primăriilor, 3 – monumente geologice și 3 – monumente hidrologice.

Foto 5 Rezervație silvica „Boguș”

Starea ariilor naturale protejate de Stat Tabelul 11

Continuare la tabelul 11

Continuare la Tabelul 11

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Pe baza cercetărilor efectuate pot fi formulate următoarele concluzii și recomandări.

CONCLUZII

Conform datelor anului 2014 pe teritoriul raionului CălăraȘi principalele surse de poluare a aerului atmosferic au fost: stațiile de alimentare cu combustibil, activitatea cazangeriilor, transportului auto, ș.a. Însă cota cea mai mare de emisii le revine surselor mobile care a alcătuit 957,5 tone / an sau 78 la sută din totalul de emisii.

Poluarea resurselor acvatice pe teritoriul raionului Calarași este o problemă foarte acută din cauza: funcționării multor întreprinderi industriale pe tehnologii și utilaj învechit, starea deplorabilă a rețelelor de apeduct și canalizare, eficacitatea scăzută a unor stații de epurare, gunoiștilor neautorizate și chimicalelor aflate în apropierea fântânilor, izvoarelor și iazurilor.

Degradarea și poluarea resurselor funciare în raionul CălăraȘi este condiționată de factori naturali (eroziune, alunecări de teren, salinizare, solonețizare, înmlăștinire) și de factorul antropic (folosirea incorectă fără respectarea măsurilor antierozionale a solurilor, nerespectarea regulilor de păstrare și utilizare a pesticidelor și îngrășămintelor minerale și organice, existența gunoiștilor cu deșeuri de producție și menajere neautorizate).

Biodiversitatea pe teritoriul raionului Călărași este foarte variată și bogată. În păduri se întâlnesc arbori seculari, animale și păsări rare. Dar există și multe plante și animale pe cale de dispariție, care sunt incluse în “Cartea Roșie”. Cauza principală este rezultatul impactului antropogen din complexul energetic și industrial, agricultură și silvicultură, care a dus la poluarea mediului, micșorarea numărului speciilor biodiversității prin vânat, colectarea neregulamentară a plantelor sau schimbarea ori distrugerea habitatelor naturale.

RECOMANDĂRI

Pentru diminuarea poluării aerului atmosferic în raionul CălăraȘi se recomandă: utilizarea gazelor naturale la întreprinderile de prelucrare a materiei prime; modernizarea instalațiilor de captare a substanțelor nocive; reutilarea unitaților de transport auto benzină-gaz sau benzină-motorină; schimbarea direcției circulației a unitaților de transport care degajă cantități enorme de gaze de eșapament.

Prevenirea și reducerea poluării resurselor acvatice din raion poate fi realizată prin măsuri de educație ecologică a populației în școli și diferite întreprinderi de profil; modernizarea utilajului și tehnologiilor la întreprinderile prelucrătoare și a stațiilor de purificare a apelor uzate, majorarea spațiilor verzi de protecție în jurul bazinelor acvatice, amenajarea sanitaro-igienică și ecologică a fîntînilor și izvoarelor.

Diminuarea degradării și poluării resurselor funciare care pe teritoriul raionului poate fi efectuată prin respectarea strictă de catre toți deținătorii de pamînt a măsurilor antierozionale, folosirea rațională a îngrășămintelor, asolamentelor științific argumentate, respectarea normelor de păstrare și utilizare a pesticidelor și preparatelor de combatere a vătămătorilor și maladiilor plantelor, păstrarea corectă și valorificarea deșeurilor de producție și menajere.

Alimentarea situației în ecosistemele fondului silvic și ariilor protejate de Stat, menținerea echilibrului ecologic la nivel înalt pe teritoriul raionul Calarași poate fi realizată prin îmbunătățirea și majorarea genofondului de plante, animale și păsări; majorarea permanentă a suprafețelor fondului silvic; reglamentarea vînatului și colectării plantelor; măsuri de protecție a monumentelor și a ariilor protejate de stat.

Bibliografie

Anuarul IES-2013. Protecția mediului în R.M. Chișinău, 2014. 320 p.

Begu A. Problemele actuale ale protecției mediului înconjurător. Mediul Ambiant. Ediție specială, Chișinău, 2005

Begu A., Dandu M., Tărîță A., Stegărescu V., Spătaru P., Lungu A. Starea ariilor naturale protejate de Stat în bazinul rîului Prut. Mediul ambiant, nr.5, Chișinău, 2006

Buburuz D., Brega V., Sofrone V., Plîngău V. Evoluția calității aerului în Republica Moldova. Mediul Ambiant, Ediție specială, Chișunău, 2005

Buburuz D. Monitoringul emisiei de CO2 în atmosferă. Mediul Ambiant, nr.1, Chișinău, 2002

Bulimaga C. Unele aspecte privind conceptul managementului deșeurilor în Republica Moldova. Mediul Ambiant, Ediție specială, Chișinău, 2005

Capcelea Arcadie. Mediul înconjurător pentru Europa. Chișinău, 2003. 99p.

Cristea Mihai D. Biodiversitatea. București, 2006. 224 p.

Cadastrul funciar al Republicii Moldova la 1 ianuarie 2009, Chișinău, 2009.- 986 p.

Călugărescu N., Begu A. Poluarea cu metale grele a unor ecosisteme silvice din regiunea de centru a Republicii Moldova. Mediul Ambiant, nr.2, Chișinău, 2004.- 11 p.

Copacinschi Gh., Mîrza V., Leahu A., Isac A. Barbăroasă I. Monitorizarea pesticidelor clororganice. Mediul Ambiant, nr.5, Chișinău, 2004

Copacinschi Gh., Mîrza V., Ciobanu Z., Veleva A. Sursele de poluare a aerului atmosferic. Mediul Ambiant, nr.3, Chișinău, 2005

Donea V., Dediu I., și alții. Ecologie și protecția mediului. Chișinău, 2002. 209 p.

Darea de seamă a Inspectoratului Ecologic Călărași, 2009.

Degradarea solurilor și deșertificarea. Sub red. Acad. A. Ursu, Chișinău, 2000.- 308 p.

Ecologie și protecția mediului înconjurător în R.M. Chișinău, 1992. 235 p.

Gîlcă F., Cozari L. Evaluarea poluării obiectelor acvatice pe teritoriul Republicii Moldova în anul 2005 și tendința modificării calității apei în perioada anilor 2001-2005. Mediul Ambiant, nr.5, Chișinău, 2006

Harta climatică, Chișinău, 2002

Iftodi M., Țugui T. Impactul deșeurilor. Mediul Ambiant, nr. 1, Chișinău, 2003

Iftodi M., Guvir T. Prevenirea poluării mediului de către deșeurile de producție și menajere. Mediul Ambiant, nr.1, Chișinău, 2006

Juc L., Stratulat T., Ungureanu D., Volneanschi A. Unele aspecte ale poluării solurilor cu pesticide organoclorurate. Mediul Ambiant, nr.1, Chișinău, 2007

Mihailescu C., Gîlcă G. Starea actuală a monitoringului și calitatea resurselor acvatice în Republica Moldova. Mediul Ambiant, nr.19, Ediție specială, Chișinău, 2003

Postolache Gh. Vegetația Republicii Moldova, Chișinău, 1995.- 339 p.

Programul complex de valorificare a terenurilor degradate și sporirea fertilității solurilor. Chișinău, 2004. 193 p.

Primul raport național cu privire la diversitatea biologică. Chișinău, 2006.- 67 p

Starea mediului în Republica Moldova în anul 2005. Raport Național,Chișinău, 2006.-115 p.

Starea mediului în Republica Moldova în anul 2004. Raport Național, Chișinău, 2005.- 35 p.

Starea mediului în Republica Moldova în anul 2003. Raport Național, Chișinău, 2004,- 129 p.

Stratan N., Coca M., Alexandrov E. Resursele naturale – componența esențială a patrimoniului național. Mediul Ambiant, nr.1, Chișinău, 2003.- 29 p.

Tărîță A., Mîndru M., Cojocaru A. Stratul de ozon și protecția lui. Mediul Ambiant, nr 5, Chișinău, 2004

Tărîță A., Sergentu E., Iacovlev V., Jabin V. Cercetări ecopedologice privind degradarea resurselor de sol și estimarea efectului de deșertificare. Mediul Ambiant, Ediție specială, Chișinău, 2005

Șchiopu Dan. Ecologie și protecția mediului. București, 210p. ISBN 973-30-5858-0

Țugui T., Managementul deșeurilor menajere solide în Republica Moldova. Mediul Ambiant, nr.3, Chișinău, 2004

Ungureanu V., Cerbari V., Gherman E. Practici agricole prietenoase mediului. Îndrumar, Chișinău, 2006.-93 p.

Ursu A., Raioanele pedogeografice și particularitățile regionale de utilizare și protejare a solurilor. Chișinău, 2006.- 232 p.

Anexe

Caracteristica gradului de eroziune în % a raionului Călărași Anexa 1

In mediu gradul de eroziune (%) în R. Calarași – 31,23%

Bibliografie

Anuarul IES-2013. Protecția mediului în R.M. Chișinău, 2014. 320 p.

Begu A. Problemele actuale ale protecției mediului înconjurător. Mediul Ambiant. Ediție specială, Chișinău, 2005

Begu A., Dandu M., Tărîță A., Stegărescu V., Spătaru P., Lungu A. Starea ariilor naturale protejate de Stat în bazinul rîului Prut. Mediul ambiant, nr.5, Chișinău, 2006

Buburuz D., Brega V., Sofrone V., Plîngău V. Evoluția calității aerului în Republica Moldova. Mediul Ambiant, Ediție specială, Chișunău, 2005

Buburuz D. Monitoringul emisiei de CO2 în atmosferă. Mediul Ambiant, nr.1, Chișinău, 2002

Bulimaga C. Unele aspecte privind conceptul managementului deșeurilor în Republica Moldova. Mediul Ambiant, Ediție specială, Chișinău, 2005

Capcelea Arcadie. Mediul înconjurător pentru Europa. Chișinău, 2003. 99p.

Cristea Mihai D. Biodiversitatea. București, 2006. 224 p.

Cadastrul funciar al Republicii Moldova la 1 ianuarie 2009, Chișinău, 2009.- 986 p.

Călugărescu N., Begu A. Poluarea cu metale grele a unor ecosisteme silvice din regiunea de centru a Republicii Moldova. Mediul Ambiant, nr.2, Chișinău, 2004.- 11 p.

Copacinschi Gh., Mîrza V., Leahu A., Isac A. Barbăroasă I. Monitorizarea pesticidelor clororganice. Mediul Ambiant, nr.5, Chișinău, 2004

Copacinschi Gh., Mîrza V., Ciobanu Z., Veleva A. Sursele de poluare a aerului atmosferic. Mediul Ambiant, nr.3, Chișinău, 2005

Donea V., Dediu I., și alții. Ecologie și protecția mediului. Chișinău, 2002. 209 p.

Darea de seamă a Inspectoratului Ecologic Călărași, 2009.

Degradarea solurilor și deșertificarea. Sub red. Acad. A. Ursu, Chișinău, 2000.- 308 p.

Ecologie și protecția mediului înconjurător în R.M. Chișinău, 1992. 235 p.

Gîlcă F., Cozari L. Evaluarea poluării obiectelor acvatice pe teritoriul Republicii Moldova în anul 2005 și tendința modificării calității apei în perioada anilor 2001-2005. Mediul Ambiant, nr.5, Chișinău, 2006

Harta climatică, Chișinău, 2002

Iftodi M., Țugui T. Impactul deșeurilor. Mediul Ambiant, nr. 1, Chișinău, 2003

Iftodi M., Guvir T. Prevenirea poluării mediului de către deșeurile de producție și menajere. Mediul Ambiant, nr.1, Chișinău, 2006

Juc L., Stratulat T., Ungureanu D., Volneanschi A. Unele aspecte ale poluării solurilor cu pesticide organoclorurate. Mediul Ambiant, nr.1, Chișinău, 2007

Mihailescu C., Gîlcă G. Starea actuală a monitoringului și calitatea resurselor acvatice în Republica Moldova. Mediul Ambiant, nr.19, Ediție specială, Chișinău, 2003

Postolache Gh. Vegetația Republicii Moldova, Chișinău, 1995.- 339 p.

Programul complex de valorificare a terenurilor degradate și sporirea fertilității solurilor. Chișinău, 2004. 193 p.

Primul raport național cu privire la diversitatea biologică. Chișinău, 2006.- 67 p

Starea mediului în Republica Moldova în anul 2005. Raport Național,Chișinău, 2006.-115 p.

Starea mediului în Republica Moldova în anul 2004. Raport Național, Chișinău, 2005.- 35 p.

Starea mediului în Republica Moldova în anul 2003. Raport Național, Chișinău, 2004,- 129 p.

Stratan N., Coca M., Alexandrov E. Resursele naturale – componența esențială a patrimoniului național. Mediul Ambiant, nr.1, Chișinău, 2003.- 29 p.

Tărîță A., Mîndru M., Cojocaru A. Stratul de ozon și protecția lui. Mediul Ambiant, nr 5, Chișinău, 2004

Tărîță A., Sergentu E., Iacovlev V., Jabin V. Cercetări ecopedologice privind degradarea resurselor de sol și estimarea efectului de deșertificare. Mediul Ambiant, Ediție specială, Chișinău, 2005

Șchiopu Dan. Ecologie și protecția mediului. București, 210p. ISBN 973-30-5858-0

Țugui T., Managementul deșeurilor menajere solide în Republica Moldova. Mediul Ambiant, nr.3, Chișinău, 2004

Ungureanu V., Cerbari V., Gherman E. Practici agricole prietenoase mediului. Îndrumar, Chișinău, 2006.-93 p.

Ursu A., Raioanele pedogeografice și particularitățile regionale de utilizare și protejare a solurilor. Chișinău, 2006.- 232 p.

Anexe

Caracteristica gradului de eroziune în % a raionului Călărași Anexa 1

In mediu gradul de eroziune (%) în R. Calarași – 31,23%