Evaluarea St ării Economiei Na ționale ESEN – 2 INTEGRAREA ROMÂNIEI ÎN UNIUNEA EUROPEAN Ă EVOLUȚIA SISTEMULUI BANCAR ROMÂNESC ÎN PERSPECTIVA ADER… [623561]

ACADEMIA ROMÂN Ă
Grupul de reflec ție
Evaluarea St ării Economiei Na ționale

ESEN – 2
INTEGRAREA ROMÂNIEI ÎN UNIUNEA EUROPEAN Ă

EVOLUȚIA SISTEMULUI BANCAR ROMÂNESC
ÎN PERSPECTIVA ADER ĂRII LA UNIUNEA EUROPEAN Ă

Prof. univ. dr. Lucian C. IONESCU

Secția de Științe Economice, Juridice și Sociologie a Academiei Române
Institutul Na țional de Cercet ări Economice
Centrul de Informare și Documentare Economic ă

ACADEMIA ROMÂN Ă
Grupul de reflec ție
Evaluarea St ării Economiei Na ționale

Coordonare general ă:
Academician Eugen SIMION
Președintele Academiei Române
Coordonare executiv ă:
Academician Aurel IANCU

Consiliul de orientare și evaluare științifică:
Secția de Științe Economice, Juridice și Sociologie a Academiei Române
Acad. Tudorel POSTOLACHE, pre ședintele Sec ției;
Prof. dr. Constantin B ĂRBULESCU, m.c.; Acad. Mircea Paul COSMOVICI;
Prof. dr. Daniel D ĂIANU, m.c.; Acad. Emilian DOBRESCU;
Prof. dr. Ion DOGARU, m. c.; Acad. Ion FILIPESCU;
Acad. Aurel IANCU, vicepre ședinte executiv;
Prof. dr. Constantin IONETE, me mbru de onoare al Academiei Române;
Prof. dr. Mugur C. IS ĂRESCU, m.c.; Acad. Costin KIRI ȚESCU;
Prof. dr. Vasile ST ĂNESCU, membru de onoare al Academiei Române;
Acad. Iulian V ĂCĂREL; Prof. dr. Gheorghe ZAMAN, m.c.;
Prof. dr. C ătălin ZAMFIR, m.c.
Institutul Na țional de Cercet ări Economice
Prof. dr. Mircea CIUMARA, director general
Prof. dr. Valeriu IOAN-FRANC, director general adjunct
Prof. dr. Gheorghe DOLGU
Directoratul și secretariatul științific
Prof. dr. Valeriu IOAN-FRANC; Prof. dr. Sorica SAVA;
Mircea FÂ ȚĂ; Drd. Aida SARCHIZIAN; Dan OLTEANU
Ediție realizat ă cu asisten ță financiar ă din partea Comunit ății Europene,
grant B7-030-ZZ 00 24.03.08.15.
Punctele de vedere exprimate în acest studiu apar țin autorilor și, prin urmare, nu pot fi
considerate în nici un fel ca exprim ând punctul de vedere oficial al Comunit ății Europene.

CUPRINS

I – Structura func țională și indicatorii de analiz ă și evaluare
ai activit ății bancar e …………………………………………………………………………….7
II – Deschiderea interna țională a sistemului bancar …………………………………17
ANEXA 1………………………………………………………………………………………………..23
DIRECTIVA PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI
nr. 2000/12/CE din 20 martie 2000 privind ini țierea și exercitarea
activității institu țiilor de cr edit…………………………………………………………………24
Legea Gramm-L each-Blile y …………………………………………………………………….44
The New Basel Ca pital A ccord ………………………………………………………………..52
ANEXA 2………………………………………………………………………………………………..59
ANEXA 3………………………………………………………………………………………………..63
ANEXA 4………………………………………………………………………………………………..67

CONTENTS
I – The functional structure of banking – analysis and assessment
indicator s ……………………………………………………………………………………………7
II – International dime nsion of ba nking…………………………………………………….17
ANNEX 1 ………………………………………………………………………………………………..23
The European Parliament and Council Directive No. 2000/12/EC
of 20th March, 2000, concerning the in itiation and activity of the credit
institut ions …………………………………………………………………………………………….24
Gramm-Leach-B liley Law………………………………………………………………………..44
The New Basel Ca pital A ccord ………………………………………………………………..52
ANNEX 2 ………………………………………………………………………………………………..59
ANNEX 3 ………………………………………………………………………………………………..63
ANNEX 4 ………………………………………………………………………………………………..67

EVOLUȚIA SISTEMULUI BANCAR
ROMÂNESC ÎN PERSPECTIVA
ADERĂRII LA UNIUNEA EUROPEAN Ă
Deși sintagma “economii în tranzi ție” vizeaz ă cu precădere țările din Europa
Centrală și de Est, ultimele dou ă decenii au marcat ample și profunde transform ări
la nivelul întregii economii mondiale. Astfel, procesele de liberalizare și
dereglementare ale pie țelor și fluxurilor de capital, începute în anii ’80 ai secolului
XX în state occidentale puternic dezvolt ate, au devenit “programatice” pentru
organismele monetar-financiare interna ționale și “standarde” pentru trecerea la
economia de pia ță în fostele țări socialiste, începând cu an ii ’90 ai secolului trecut.
După cum este cunoscut, sectorul fi nanciar al statel or actualmente
dezvoltate a evoluat fie pe baza “modelului bancar” (Europa occidental ă și, într-o
măsură însemnat ă, Japonia), fie sub impactul pie țelor de capital bursiere și
extrabursiere (cazul Americii de Nord). Dac ă până spre sfâr șitul secolului XX
aceste modele ale dezvolt ării capitalului puteau fi delimitate cu relativ ă ușurință,
integrarea și globalizarea pie țelor monetar-financiare dilueaz ă până la dispari ție
demarca ția dintre componentele tradi ționale ale domeniului financiar.
Granița secolelor XX / XXI a marcat un nou cadru legislativ pentru evolu ția
sistemului financiar interna țional, valorificând transform ările din centrele de putere
ale economiei mondiale. Exemple edificat oare sunt Directiv a 2000/12/EC (privind
activitatea institu țiilor de credit din Uniunea European ă) și Legea Gramm-Leach-
Bliley (privind sistemul financiar din SUA). În acela și context, începutul anilor 2000
se află sub semnul unor ample dezbateri foca lizate în jurul proiectului unui nou
acord privind adecvarea capita lului, lansat sub auspiciile Comitetului de la Basel
pentru Supraveghere Bancar ă – «The New Basel Capital Accord» ( Anexa 1
prezintă structura celor trei documente men ționate).
I – Structura func țională și indicatorii de analiz ă
și evaluare ai activit ății bancare
În țările din Europa Central ă și de Est (TECE), “mo ștenirea” economiei de
comandă – dincolo de nivelul modest al dezvolt ării – a oferit un anumit avantaj
băncilor, în absen ța infrastructurii necesare pie ței de capital.
Astfel, spre sfâr șitul anilor ’90 ai secolului XX, b ăncile reprezentau circa 1/3
din sectorul financiar1) al statelor membre OCDE, în timp ce în TECE ponderea

1) Depozite bancare, capitalizarea burselor de valori, obliga țiuni și efecte de comer ț.

ESEN-2 – INTEGRAREA ROMÂNIEI ÎN UNIUNEA EUROPEAN Ă

8
băncilor era de aproape 2/3. Dar semnifica ția reală a acestor ponderi este
sugerată de raportarea activelor sectorului financ iar la produsul intern brut (PIB).
În acest caz, valorile sectorului financia r echivalau, în medie, cu dublul PIB în
statele membre OCDE, dar numai cu 1/3 din PIB în TECE. Din datele men ționate,
rezultă un sector financiar slab dezvoltat, dominat de b ăncile comerciale.
1. În acest sens, ec onomia României ofer ă un exemplu edificator: la
începutul anilor 2000, sectorul financiar repr ezenta circa 30% din PIB, în timp ce
depozitele bancare aveau o pondere de aproape 70% în structura sectorului
financiar.
În condi țiile negocierilor pentru aderarea la Uniunea European ă (UE),
dominanta bancar ă se poate transforma în responsabilitatea edific ării unui sistem
financiar din ce în ce mai echilibrat, îmbinând modernizarea activit ății bancare cu
dezvoltarea pie ței de capital. Aceast ă perspectiv ă pune în eviden ță un adev ăr
economic esen țial: “Rolul sectorului financiar are o importan ță crucială pentru
toate țările. Băncile sunt intermediarii economiilor și investi țiilor, iar numai
instituțiile solide sunt capabile s ă atragă depozite și să le canalizeze, în mod
profesionist, c ătre oportunit ăți productive. Eficien ța sistemului bancar și a piețelor
financiare reprezint ă un factor determinant pentru cre șterea durabil ă”.2)
În evolu ția “natural ă” a economiei de pia ță a fost posibil ca sistemul
financiar s ă reprezinte un corolar al dezvolt ării economice reale . În prezent, cu
deosebire pentru economiile în tranzi ție, formarea și maturizarea structurilor
financiare devin un catalizator al transform ărilor social-economice .
Evident, în ultim ă instanță, economia financiar ă și cea real ă sunt cele dou ă
fațete ale aceleia și “monede” – circuitul economic al veniturilor, cheltuielilor și
investițiilor.
Având în vedere aceste premise metodol ogice, evaluarea stadiului actual al
domeniului financiar reprezint ă un test semnificativ pent ru ansamblul economiei.
Astfel, Comisia European ă aprecia în raportul privind preg ătirea ader ării României
la Uniunea European ă: “Sistemul financiar este foarte subdezvoltat și încă nu
poate oferi o intermediere eficac e între cei care economisesc și investitori . În iunie
2001, activele bancare aveau o pondere de 24, 7% în PIB estimat, în timp ce
totalul creditelor acordate reprezenta numai 10,4% din PIB. Majoritatea creditelor
aveau scaden țe pe termen foarte scurt… Împrumut urile ipotecare echivalau cu
puțin peste 1% din totalul creditelor acor date. Aproximativ 69% din împrumuturi
erau acordate în valute str ăine.”3)
Totuși, Raportul Comisiei Europene (noiembrie 2001) a remarcat c ă
“sectorul financiar a renun țat la practicile p ăgubitoare ale trecutului . Băncile aflate
în proprietatea statului au fost cur ățate de împrumuturile neperformante (bad

2) Jacques de Larosi čre în «Financial Transition in Eur ope and Central Asia», The World Bank,
Washington, D.C., 2001.
3) Commission of the European Communities, “Regul ar Report on Romania's Progress towards
Accession”, Brussels, 13.11.2001.

EVOLUȚIA SISTEMULUI BANCAR ROMÂNESC
9
loans) și îndoielnice. Marile credite direc ționate spre subven ții nu mai sunt
canalizate prin sistemul bancar. Împrum uturile bancare acordate întreprinderilor
proprietate de stat nu mai reprezint ă decât 10% din volumul total al activit ății de
creditare. Pe baza informa țiilor disponibile, cea mai mare banc ă de stat – BCR –
pare a fi profitabil ă.”4)
Într-adev ăr, ultimii ani ai secolului XX – cu deosebire intervalul 1999/2000 –
au marcat o transformare spectacular ă a structurii sistemului bancar românesc.
Chiar dac ă prefacerile au avut o alur ă dramatic ă și un cost social ridicat, se poate
aprecia c ă au fost create premisele unei asan ări efective în domeniul bancar.
Structura de proprietate a capitalului social și a activelor nete a înregistrat
modificări ample, în sensul liniilor de for ță ale modelului economiei de pia ță
promovat de principalele institu ții monetar-financiare interna ționale (tabel 1 și 2).
“Absorbția” Bancorex de c ătre BCR și pregătirea pentru privatizare a B ăncii
Agricole s-au num ărat printre cele mai importante evenimente din sistemul bancar
care au redus drastic ponderea capitalului de stat în capitalul social al b ăncilor, de
la peste 1/2 în 1998 la mai pu țin de 1/3 în 2001, dar, simultan, și a capitalului
autohton, de la aproape 2/3 în 1998 la 37,5% la sfâr șitul anului 2001 (de stat și
privat – cumulat).
Scoțând în eviden ță rolul efectiv al fiec ărei bănci pe pia ța monetar-
financiar ă, activele nete ilustreaz ă pregnant “punctul de inflexiune” men ționat:
diminuarea capitalului de stat de la 71% în 1998 la 41,8% în 2001, dar și a
capitalului autohton de la 80% în 1998 la 44,8% în 2001.
Consecin ță firească a peste patru decenii de func ționare a economiei de
comandă, economia României nu a putut gener a capital privat autohton. Iat ă însă
că nici tranzi ția la economia de pia ță nu a stimulat cre șterea de durat ă a ponderii
capitalului privat autohton. Din contr ă, între 1998-2001, ponderea sa a sc ăzut de
la circa 12% la 5% în capitalul social al b ăncilor comerciale și de la 9% la 3% în
activele bancare nete.
Tabel 1
Capitalul social (de dotare) al b ăncilor comerciale grupate dup ă natura
capitalului, inclusiv al sucursalelor b ăncilor str ăine (1998-2001)
Decembrie
1998 Decembrie
1999 Decembrie
2000 Decembrie
2001
mld. lei % mld. lei % mld. lei % mld. lei %
Bănci cu capital
majoritar autohton, 3.693,7 64,2 5.794,7 58,2 6 .482,4 46,2 10.238,3 37,5
din care:
– cu capital majoritar de
stat 2.999,8 52,1 4.084,4 41,0 5 .380,6 38,4 8.883,7 32,5

4) Idem.

ESEN-2 – INTEGRAREA ROMÂNIEI ÎN UNIUNEA EUROPEAN Ă

10
Decembrie
1998 Decembrie
1999 Decembrie
2000 Decembrie
2001
mld. lei % mld. lei % mld. lei % mld. lei %
– cu capital majoritar
privat 693,9 12,1 1.710,3 17,2 1. 101,8 7,8 1.354,6 5,0
Bănci cu capital
majoritar str ăin 1.398,9 24,3 3.796,4 38,2 6 .537,2 46,6 15.657,6 57,4
Total bănci comerciale 5.092,6 88,5 9. 591,1 96,4 13.019,6 92,8 25.895,9 94,9
Sucursalele b ăncilor
străine 660,0 11,5 357,0 3,6 1.005,2 7,2 1.393,7 5,1
Bănci cu capital
majoritar privatx) 2.752,8 47,9 5.863,7 59,0 8 .644,2 61,6 18.405,9 67,5
Bănci cu capital
majoritar str ăinx) 2.058,9 35,8 4.153,4 41,8 7 .542,4 53,8 17.051,3 62,5
Total sistem bancar 5.752,6 100 9.948,1 100 14.024,8 100 27.289,6 100
x) inclusiv sucursalele b ăncilor str ăine.
Sursa: Banca Na țională a României.
Tabel 2
Activul net al b ăncilor comerciale grupate dup ă natura capitalului,
inclusiv al sucursalelor b ăncilor str ăine (1998-2001)
Decembrie
1998 Decembrie
1999 Decembrie
2000 Decembrie
2001
mld. lei % mld. lei % mld. lei % mld. lei %
Bănci cu capital
majoritar autohton, din care: 106.683,9 80,0 88.645,2 52,5 114.563,9 49,1 154.308,8 44,8
– cu capital majoritar
de stat 94.647,7 71,0 79.038,2 46,8 107.536,4 46,1 144.259,9 41,8
– cu capital majoritar
privat 12.036,2 9,0 9.607,0 5,7 7.027,5 3,0 10.048,9 3,0
Bănci cu capital
majoritar str ăin 19.011,3 14,3 68.407,5 40,4 100.565,9 43,1 163.184,4 47,3
Total bănci
comerciale 125.695,2 94,3 157.052,7 92,9 215.129,8 92,2 317.493,2 92,1
Sucursalele b ăncilor
străine 7.581,1 5,7 11.942,1 7,1 18.124,3 7,8 27.328,7 7,9
Bănci cu capital
majoritar privatx) 38.628,6 29,0 89.956,6 53,2 125.717,7 53,9 200.562,0 58,2
Bănci cu capital
majoritar str ăinx) 26.592,4 20,0 80.349,6 47,5 118.690,2 50,9 190.513,1 55,2
Total sistem bancar 133.276,3 100 168.994,8 100 233.254,1 100 344.821,9 100
x) inclusiv sucursalele b ăncilor str ăine.
Sursa: Banca Na țională a României.

EVOLUȚIA SISTEMULUI BANCAR ROMÂNESC
11
În aceste condi ții, continuarea și generalizarea procesul ui de privatizare
semnifică, de fapt, instaurarea preponderen ței absolute a capitalului str ăin asupra
sistemului bancar. În favoarea acestei tendin țe, Lajos Bokros (director în cadrul
Băncii Mondiale) aduce o serie de argument e: regimul comunist a distrus
încrederea în institu țiile private autohtone; când economia de comand ă s-a
prăbușit, economia mondial ă era deja caracterizat ă printr-un grad ridicat al
concuren ței transna ționale, producând noi servicii în propor ții și de o calitate f ără
precedent; impactul “capitalismului liber al”, puternic mediatizat, împreun ă cu
dorința ajungerii din urm ă a statelor dezvoltate, a f ăcut ca popula ția țărilor din
Europa Central ă și de Est s ă solicite cele mai bune și moderne servicii: “Dar
oamenii care cer tot ce este mai bun, în calitate de clien ți, nu sunt, din p ăcate,
capabili s ă creeze astfel de servic ii atunci când sunt produc ători. Consumatorii
pretind produse și servicii str ăine de calitate, demne de încredere, în timp ce s-ar
putea să refuze structurile care creeaz ă și mențin nivelul înalt al calit ății …. Astfel,
a renunța, prin vânzare, la controlul asupra institu țiilor financiare în favoarea unor
parteneri str ăini strategici este cea mai bun ă modalitate de a reduce decalajul
uriaș dintre cerin țele consumatorilor deja ‘occidentaliza ți’ și incapacitatea de a fi
un furnizor prudent de produse și servicii de calitatea celor solicitate.”5)
Deși se porne ște de la premise, în linii gener ale, corecte, concluzia are
tendința să absolutizeze o anumit ă stare, f ără a lăsa posibilitatea adapt ării în
funcție de situa țiile concrete.
2. În acest sens, se poate aprecia c ă “schimbarea la fa ță” suferită de
sistemul bancar românesc în tre 1998-2001 constituie un adev ărat studiu de caz
pentru economiile în tranzi ție.
Este cunoscut c ă, în 1998/1999, sistemul financia r-bancar a fost afectat de
numeroase fenomene de criz ă, acumulându-se un “vârf” al ponderii crean țelor
restante și îndoielnice atât în capitalul propriu al b ăncilor, cât și în totalul activelor.
Credite direc ționate spre subven ții mascate, sc ăderea PIB timp de 3 ani
consecutiv, management banc ar defectuos au deter minat – cumulativ –
amplificarea portofoliului financiar “putred” care, la sfâr șitul anului 1998,
reprezenta aproape 60% din totalul creditelor acumulate. În aceea și perioad ă
critică, valoarea net ă a creanțelor restante și îndoielnice dep ășea de peste 2,5 ori
capitalul propriu agregat al b ăncilor.
Și totuși, după doi ani, în 2000/2001, indicatorii de analiz ă și evaluare ai
activității bancare prezentau o situa ție radical diferit ă: atât rata riscului de credit,
cât și ponderea crean țelor restante și îndoielnice în capitalul propriu se situau la
mai puțin de 3% (!).
Pe lângă eliminarea unor b ănci falimentare, explica ția major ă rezidă în
privatizări de succes și, mai ales, în transferul activelor “neperformante” în
portofoliul AVAB.

5) L. Bokros în vol. “Financial Transition in Europe and Central Asia”, World Bank, 2001, p. 26.

ESEN-2 – INTEGRAREA ROMÂNIEI ÎN UNIUNEA EUROPEAN Ă

12
Dintre m ăsurile stabilite de BNR, “un rol esen țial asupra evolu ției
indicatorilor ce definesc calitatea activelo r l-a avut aplicarea prevederilor Normelor
nr. 7/1998 referitoare la scoaterea în afara bilan țului a creditelor și dobânzilor
aferente contractelor de cr edite investite cu formul ă executorie (intrate în vigoare
în 1999), ale c ăror efecte au fost resim țite și la nivelul anului 2000, și a
Regulamentului nr. 2/2000 priv ind clasificarea creditelor și plasamentelor… De
asemenea, o contribu ție important ă au avut-o transferurile c ătre Agen ția de
Valorificare a Activelor Bancare a unor p ărți semnificative din portofoliul de credite
neperformante al Bancorex și al Băncii Agricole, precum și eforturile b ăncilor pe
linia recuper ării creanțelor restante și îndoielnice”6).
Desigur, extrem de important este ca asanarea sistemului bancar s ă nu se
rezume la o cosmetic ă a statisticii financiare, astfel încât creditele restante și
îndoielnice s ă fie ținute sub control, simu ltan cu sporirea eficien ței procesului de
intermediere.
Tabel 3
Indicatori agrega ți de analiz ă bancară
%
Denumirea indicatorului 1998 1999 2000 2001
Raport de solvabilitate 1 (12%)x) 10,25 17,90 23,79 26,91
Raport de solvabilitate 2 (8%) xx) … 15,82 18,90 24,73
Rata capitalului propriu (Capital pr opriu/Total activ) 6,08 7,55 8,62 11,56
Rata general ă de risc 53,54 40,66 38,67 40,02
Credite restante și îndoielnice (valoare net ă) / Total
portofoliu de credite (valoare net ă) … … 0,65 0,72
Creanțe restante și îndoielnice (valoare net ă) /
Total activ (valoare net ă) 14,54 2,36 0,29 0,32
Creanțe restante și îndoielnice (valoare net ă) /
Capital propriu (din Norma BNR nr. 7/1998) 253,64 31,21 3,32 2,79
Creanțe restante și îndoielnice (valoare net ă) /
Surse atrase și împrumutate 16,19 2,61 0,32 0,38
Rata riscului de credit (Expunere neajustat ă
aferentă creditelor și dobânzilor clasificate în
îndoielnic și pierdere / Total credite și dobânzi
clasificate, exclusiv elementele în afara bilan țului) 58,51 35,39 3,83 2,53
Indicatorul de lichiditate (Lichiditatea efectiv ă /
Lichiditatea necesar ă) … … … 1,30
x) Raport între fondurile proprii și activele nete (inclusiv elemente în afara bilan țului), ponderate
în funcție de riscul de credit.
xx) Raport între capitalul propriu și activele nete (inclusiv elemente în afara bilan țului), ponderate
în funcție de riscul de credit.

6) BNR, Raport Anual – 2000, ed. BNR, 2001, p. 100.

EVOLUȚIA SISTEMULUI BANCAR ROMÂNESC
13
La începutul anului 2002, sectorul privat de ținea aproape 57% din totalul
activelor nete ale sistemului bancar (inclusiv ponderea sucursalelor b ăncilor
străine). Dar din cele 57 de procente, doar 3 reprezentau ponderea capitalului
privat autohton.
În aceste condi ții, strategia privatiz ării BCR cap ătă o importan ță deosebit ă.
După cum este cunoscut, ponderea sa este de circa 1/3 din totalul activelor
bancare. În cazul în care BCR ar fi preluat ă de un consor țiu financiar interna țional,
capitalul str ăin va controla aproape 90% din ac tivele sistemului bancar din
România.
Rolul preponderent al capitalului privat a devenit o axiom ă a evolu ției
economiilor moderne. Și în cazul țării noastre, sectorul privat a ajuns s ă producă
circa 2/3 din PIB. As tfel, este evident c ă intereseaz ă, din ce în ce mai mult,
calitatea privatiz ării. După cum absolutizarea propriet ății de stat a constituit
principala cauz ă istorică a eșecului economiei de comand ă, absolutizarea
proprietății private – dincolo de condi țiile concrete și rezultatele efective – ar
constitui doar o inversare a dogm elor ideologiei economice.
În consecin ță, ținând cont atât de nivelul dezvolt ării economiei române ști,
cât și de experien ța altor state din Europa central ă și de est, este necesar ca
strategia privatiz ării să ofere o șansă echitabil ă și capitalului autohton, inclusiv în
domeniul bancar. De asemenea, nu ar trebui uitat c ă modelul economiei “mixte” –
sector privat/sector public – dup ă cum și-a jucat rolul istoric benefic în statele
occidentale industriale, poate avea înc ă valențe demne de valorificat în cazul
țărilor în tranzi ție.
Un aparent paradox al transform ărilor din perioada analizat ă constă în saltul
relativ brusc de la impruden ță sau chiar neglijen ță, la o pruden ță excesiv ă în
acordarea creditelor c ătre economia real ă.
Pornind de la Sistemul Uniform de Rating Bancar utilizat de BNR
(componente prezentate în Anexa 2 ), se poate observa c ă raportul de solvabilitate
(varianta 1) dep ășea de peste 2,2 ori pragul recomandat la nivel interna țional
(aproape 27% în decembrie 2001 și 28% în ianuarie 2002, fa ță de 12% –
recomandarea “actualiz ării” Acordului de la Basel).
Astfel, a fost dep ășit substan țial chiar și nivelul apreciat ca adecvat pentru o
bancă “bine capitalizat ă” (15%), ceea ce semnaleaz ă apariția unui insolit fenomen
de “supracapitalizare” implicit ă. De asemenea, rata capitalului propriu (a șa-numitul
“efect de pârghie”) dep ășește de circa 2 ori nivelul c onsiderat recomandabil pentru
o bancă “bine capitalizat ă”.
Utilizând terminologia specific ă domeniului financiar, nivelul deosebit de
ridicat al indicatorilor adecv ării capitalului semnific ă reducerea dramatic ă a
“apetitului fa ță de risc” și instalarea unei puternice “aversiuni fa ță de risc”. Aceast ă
inversare frapant ă se reflect ă și în amplificarea de mari propor ții a plasamentelor
și creditelor interbancare , în detrimentul ponderii credite lor acordate clientelei în
totalul activelor.

ESEN-2 – INTEGRAREA ROMÂNIEI ÎN UNIUNEA EUROPEAN Ă

14
Tabel 4
Structura activelor (valoare brut ă) și gradul de profitabilitate
%
Denumirea indicatorului 1998 1999 2000 2001
• Plasamente și credite interbancare (valoare brut ă) /
Total activ (valoare brut ă) 24,39 26,46 37,08 38,75
• Credite acordate clientelei (valoare brut ă) / Total
activ (valoare brut ă) 34,71 30,81 30,50 32,19
• Credite acordate clientelei (valoare brut ă) / Surse
atrase și împrumutate 43,14 37,04 35,79 38,93
• ROAx) (Profit net / Total activ) 0,06 -1,47 1,49 3,17
• ROExx) (Profit net / Capitaluri proprii) 1,03 -15,26 12,53 21,38
x) Return on assets (lb. englez ă).
xx) Return on equity (lb. englez ă).
Evoluția indicatorilor de profitabilitate arat ă, pe de o parte, o îmbun ătățire
spectacular ă atât în cazul rentabilit ății economice (ROA), cât și a celei financiare
(ROE), de la nivelurile negative din 1999, și, pe de alt ă parte, furnizeaz ă informații
divergente sau chiar contr adictorii în ceea ce prive ște aspectele calitative ale
performan țelor economico-financiare. Astfel, în timp ce ROE se situeaz ă cu mult
peste nivelul recomandat pentru rating 1 (peste 21% fa ță de 11%), ROA ocup ă o
poziție net inferioar ă – între rating 3 și 4:7) “Acest lucru sugereaz ă o structur ă
deficitară a activelor sistemului banc ar, respectiv ponderea insuficient ă a activelor
generatoare de venituri.”8)
Nu întâmpl ător ponderea plasamentelor și creditelor interbancare a crescut
puternic între 1998-2001 – de la circa 24% la peste 38,7% (în total activ). În
aceeași perioad ă, creditele acordate clientelei și-au diminuat ponderea atât în
total active, cât și – mai ales – în sursele atrase și împrumutate.
Pe lângă corelația dintre gradul de risc și profitabilitate, tendin ța semnalat ă
reflectă o anumit ă “decuplare” dintre economia real ă și sistemul bancar, pe
fundalul sc ăderilor consecutive ale PIB (1997-1999). Un minim a fost atins în anul
2000, începutul unei relans ări a procesului de creditare fiind înregistrat în 2001,
când cre șterea real ă a PIB a dep ășit 5%.
Totuși, la sfâr șitul anului 2001, raportul dintre capitalul propriu și active
(valoare net ă) reprezenta dublul nivelu lui recomandat pentru b ăncile ‘bine
capitalizate’ (peste 12% fa ță de 6%). În acest context, apare o form ă de
supracapitalizare relativă a sistemului bancar, aflat ă într-un frapant contrast cu
subcapitalizarea absolută din ramurile economiei reale.

7) Sistemul de rating bancar și avertizare timpurie utilizat de BNR clasific ă băncile în 5 categorii:
rating 1 → foarte bine; rating 2 → bine; rating 3 → în observa ție; rating 4 → nesatisf ăcător;
rating 5 → situație critică.
8) BNR, Buletin lunar, nr. 7/2001.

EVOLUȚIA SISTEMULUI BANCAR ROMÂNESC
15
Este necesar ă o recuplare “s ănătoasă” a sectoarelor real și monetar-
bancar , în sensul «lec țiilor tranzi ției» sintetizate într-un raport al B ăncii Mondiale:
“Deși volumul creditelor interne acordate sect orului privat (ca pondere în PIB) este
în general sc ăzut în economiile aflate în tranzi ție…, în țările avansate pe drumul
reformei o parte însemnat ă a creditelor se îndreapt ă spre întreprinderile noi. În
Estonia, Ungaria și Letonia, între 2/3 și 3/4 din creditul total privat este acordat
acestui tip de întreprinderi.”9)
Prin extensiune, este necesar ca procesul de creditare s ă vizeze și
întreprinderile privatizate afla te efectiv în restructurare și retehnologizare, în baza
unor programe solid fundam entate economic, financiar și comercial.
Dincolo de discrepan ța dintre fondurile atra se (depozitele clien ților
nebancari au reprezentat 20,3% din PIB) și creditele (neguvernamentale)
acordate (10,2% din PIB), stru ctura portofoliului de credite și angajamente pe
termene de scaden ță și valute evidențiază limitările procesului de intermediere.
În ceea ce prive ște termenele de scaden ță, disjuncția dintre sectorul bancar
și economia real ă se regăsește în ponderea excesiv ă a creditelor și anga-
jamentelor pe termen scurt: peste 59% din total atât la sfâr șitul anului 2000, cât și
în 2001, în timp ce creditele pe termen lung au reprezentat 8% și, respectiv, 9%.
Referitor la destina ția fondurilor acordate, es te edificator faptul c ă 2/3 au
luat forma a șa-numitelor credite de trezorer ie (utilizate pe termen scurt și foarte
scurt). Totu și, accelerarea substan țială a creșterii economice s-a materializat în
dublarea ponderii creditelor pentru echipamente în 2001 fa ță de 2000 – de la 9%
la aproape 18%.
Date pentru primele luni ale anului 2002 demonstreaz ă că problema credi-
bilității nu vizeaz ă doar activitatea bancar ă, ci și bonitatea agen ților economici
implicați în procesul investi țional. Un climat economic stimulativ, dinamic va
favoriza realizarea unui nou tip de jonc țiune și interdependen ță între sistemul
bancar și economia real ă. În acest sens, noile reglement ări stabilite de BNR pun
un accent deosebit pe evaluarea performan ței financiare a companiilor, în contex-
tul criteriilor pe care b ăncile le iau în considera ție la constituirea provizioanelor
specifice pentru acoperirea riscului de credit (Regulamentul nr. 5/2002).
Menținerea climatului de cre ștere economic ă în 2002 a “încurajat” b ăncile
să mărească proporțiile creditului neguvernamental. Astfel, în primele 4 luni
(2002), creditul intern a crescut cu 6,3% în temeni reali (fa ță de numai 2,8% în
2001), în timp ce componenta creditului neguv ernamental (sectorul privat) a sporit
cu 12%. De și reprezint ă o creștere impresionant ă, nu trebuie omis nivelul foarte
scăzut de la care a pornit relansarea economic ă în 2000/2001.10)

9) The World Bank, “Transition – The First Ten Years”, Washington, DC, 2002, p. 64/66.
10) Asupra însemn ătății corelației menționate atrage aten ția și decalajul existent între rata
economisirii și rata investi țiilor. Deși ponderea investi țiilor în PIB a crescut la aproape 20% în
2001, fa ță de mai pu țin de 19% în 2000, rata economisirii nu a sporit, înregistrând chiar o
anumită diminuare (13,8% fa ță de 14%).

ESEN-2 – INTEGRAREA ROMÂNIEI ÎN UNIUNEA EUROPEAN Ă

16
Un indicator deosebit de relevant pentru evolu ția sistemului bancar și, mai
ales, pentru eficien ța operațiunilor bancare const ă în marja dobânzii (interest
spread) – diferen ța dintre media dobânzilor active (la credite) și media dobânzilor
pasive (la depozite). De și s-a înregistrat un trend descresc ător încă de la sfâr șitul
anului 2000, marja dobânz ii a continuat s ă rămână ridicată atât absolut, cât și
relativ (tabel nr. 5).
Dintre factorii care î și pun amprenta pe marja dobânzii, men ționăm rata
inflației, nivelul rezervelor minime obli gatorii, nivelul riscului bancar (ponderea
creditelor neperformante). Dac ă ne raport ăm la primul semestru al anului 2002, se
observă o scădere mai lent ă a marjei dobânzii decât rata medie anualizat ă a
inflației, în ciuda unei ponderi modice a cr editelor neperformante. De asemenea,
frapează situarea – în continuare – a rate i medii a dobânzilor pasive sensibil sub
nivelul ratei infla ției. Gradul înc ă scăzut al concuren ței, nivelul relativ ridicat al
rezervelor obligatorii, tenta ția practicilor oligopoliste și eficien ța modest ă a
operațiilor bancare pot explica persisten ța marjei dobânzii de mare amplitudine.
Tabel 5
Ratele dobânzilor practicate de b ănci (pentru opera țiunile în lei)
– procente pe an –
Dobânzi active Dobânzi pasive

Perioada medii pentru credi-
tele acordate
clienților ne-
bancari (inclu-
siv guverna-
mentali) pentru ope-
rațiunile in-
terbancare
(inclusiv
relațiile
cu BNR) medii pentru depo-
zitele atrase
de la clien ții
nebancari
(inclusiv gu-
vernamentali)pentru ope-
rațiunile in-
terbancare
(inclusiv
relațiile cu
BNR)
Prețurile de
consum
(%)*)
1997 67,50 63,70 58,90 57, 20 51,60 65,80 254,8
1998 55,10 56,90 51,40 44, 50 38,30 72,60 159,1
1999 61,20 65,90 46,20 49, 10 45,40 63,40 145,8
2000 46,23 53,48 31,00 32, 95 32,74 36,00 145,7
2001 38,83 45,13 29,14 26, 69 26,40 32,59 134,5
2002 – ian 34,37 40,42 26, 42 23,54 23,31 28,72 128,6
feb 33,21 39,12 25,06 22,85 22,75 25,28 127,2
mar 33,44 39,55 25,28 23,70 23,48 28,83 125,1
apr 32,29 37,86 25,75 21,89 21,70 26,17 124,2
mai 32,07 38,11 24,96 21,89 21,69 25,75 124,5
*) indice fa ță de aceea și perioad ă a anului anterior.
Sursa: BNR, Buletin lunar nr. 5/2002.
La grani ța anilor 2001/2002, din totalul creditelor mai mult de 2/3 au fost
acordate în dolari SUA și euro. Aceast ă structură s-a men ținut și în sem.I 2002.
Chiar dac ă ponderea deosebit de ridicat ă a creditelor în valut ă reflectă și
caracterul din ce în ce mai “deschis” al economiei române ști, este necesar ă
monitorizarea mult mai atent ă a contului curent al balan ței de plăți, al cărui sold

EVOLUȚIA SISTEMULUI BANCAR ROMÂNESC
17
negativ a cunoscut o agravare de mare am plitudine în 2001 (de la un deficit de
1,36 mld. USD în 2000, la 2,35 mld. USD în 2001).11)
Deteriorarea de propor ții semnalat ă (cu peste 70% valoric), are o
cauzalitate ambivalent ă: pe de o parte, reflect ă stimularea cre șterii economice
(PIB real a sporit cu 5,3%), iar, pe de alt ă parte, plafonarea comer țului mondial
(cu deosebire în a doua parte a lui 2001).
Date preliminarii pentru semestrul I 2002 indic ă o creștere lunar ă atât a
exporturilor cât și a importurilor. Desigur, avansul exporturilor – chiar atingerea
unor “recorduri” – este benefic pentru economia na țională, în măsura în care
creșterea volumului și valorii produselor și serviciilor exportate se conjug ă cu o
îmbunătățire relevant ă a structurii lor calitative (gr ad înalt de prelucrare, valoare
adăugată consistent ă, competitivitate sporit ă).
În același timp îns ă, reprezint ă un factor de alert ă amplificarea deficitului
balanței comerciale, care s-a apropiat de 2 mld. USD. Chiar dac ă se situeaz ă ușor
sub nivelul anului 2001, este foarte pr obabil ca soldul negativ total pentru 2002 s ă
depășească substan țial pragul programat (de 3 mld. USD), având un impact
nefavorabil asupra contului curent.
II – Deschiderea interna țională
a sistemului bancar
Atât evolu ția balanței noastre de pl ăți în anii ’90 ai secolului XX, cât și
tendințele actuale din c onjunctura economic ă internațională ne determin ă să
apreciem c ă o creștere durabil ă, care să reprezinte un spor anual al PIB de 4,5–
5%, nu ar trebui s ă genereze un deficit de cont cur ent mai mare de 5% din PIB.
1. “Lecția” vârfului de plat ă din 1999 trebuie valorificat ă prin strategia
constituirii, utiliz ării și ramburs ării datoriei externe. În acest sens, este necesar ă
continuarea cre șterii rezervelor monetare interna ționale (aur monetar și valute
liber convertibile), fiind de dorit ca într-un viitor apropiat acestea s ă reprezinte
echivalentul a cel pu țin 6 luni de importuri.
Rezervele valutare oficiale reprezentau echivalentul a 4,2 luni de import în
ianuarie 2002 și a 4,4 luni în mai. În prima parte a anului 2002, rezervele
monetare de aur au ad ăugat valoric înc ă o lună de importuri, având în vedere
creșterea pre țului unciei de aur monetar (peste “pragul” de 300 USD).
După cum este cunoscut, perioadele ca racterizate prin instabilitate și
nesiguran ță la nivel interna țional favorizeaz ă rolul aurului de “valoare de refugiu”.

11) Statistica prefer ă înregistr ările în pre țuri “fob” atât pentru export, cât și pentru import (de
exemplu, seria “Buletin lunar” – BNR). Consider ăm că o imagine mai apropiat ă de soldul real
ar oferi înregistr ări “fob” numai pentru exporturi, în timp ce importurile ar fi evaluate “cif”. În
primul caz, ponderea deficitului contului curent în PIB este artificial diminuat ă, în timp ce în al
doilea caz pot fi ob ținute date mult mai apr opiate de realitate.

ESEN-2 – INTEGRAREA ROMÂNIEI ÎN UNIUNEA EUROPEAN Ă

18
Această regulă a relațiilor valutar-financiare interna ționale s-a verificat înc ă o dată
în 2001/2002. În aceste condi ții, “înghe țarea” rezervei de aur apare cel pu țin
neinspirat ă.12)
Costul administr ării unor rezerve substan țiale (subliniat insistent de
autoritățile monetare), trebuie corelat atât cu evolu ția datoriei externe, cât și cu
starea sistemului monetar și financiar interna țional, în contextul economiei
mondiale. Fenomenele de criz ă și recesiune din majoritatea zonelor geografice
îndeamn ă la pruden ță și prevedere.
În ceea ce prive ște structura rezervelor valutare, se remarc ă sporirea rapid ă
a ponderii Euro și diminuarea progresiv ă a ponderii dolarului SUA: de la aproape
3/4 USD și mai puțin de 1/4 EUR în 2000, la circa 55% USD și peste 40% EUR la
mijlocul lui 2002. Astfel, s-a reu șit îmbun ătățirea corel ării rezervelor oficiale cu
structura valutar ă a datoriei externe (50% USD și aproape 45% EUR în mai 2002).
De altfel, cursul de schimb al leului (ROL ) este calculat prin raportarea la un co ș
valutar format din USD (40%) și EUR (60%).13)
Acumularea unui volum substan țial de rezerve valutare faciliteaz ă serviciul
datoriei externe, c ontribuind – în acela și timp – la ameliorarea ratingului de țară.
Deși datoria extern ă publică și garantat ă de stat scadent ă în 2002 este
comparabil ă cu “vârful de plat ă” din 1999, situa ția este net diferit ă datorită reluării
creșterii economice care a permis acumularea rezervelor valutare și de aur.
Totuși, trebuie acordat ă o atenție deosebit ă intervalului 2002–2004, când
serviciul datoriei externe totalizeaz ă circa 8,9 mld. USD, din care peste 60%
datorie public ă și garantat ă public (tabel 6).
O monitorizare atent ă va necesita și evoluția datoriei externe private. Pe
măsura (re)câștigării credibilit ății interna ționale, firmele române ști vor avea un
acces din ce în ce mai larg la pie țele financiare interna ționale (mai ales prin
emisiuni de obliga țiuni). Avansul procesului de priv atizare va conduce, treptat, la
inversarea raportului dintre datoria extern ă publică și cea privat ă.
După cum se precizeaz ă în «Programul na țional de aderare la Uniunea
European ă», “România va fi o prezen ță constant ă pe piața privată de capital și va
acționa pentru realizarea unei structuri optime a portofoliului datoriei publice

12) Dacă, într-adev ăr, statul român nu ar mai fi interesat în produc ția și creșterea rezervelor de
aur, cu atât mai nefireasc ă ar fi periclitarea unui areal de inestimabil ă valoare natural ă și
istorică (cazul Ro șia Montan ă).
De men ționat că, în mai 2002, rezervele monetare oficiale ale Bulgariei echivalau cu 7 luni de
import, iar ale Poloniei cu 8 luni.
13) În 1999, în iunie cu ocazia Conferin ței Euro, organizat ă de IBR în colaborare cu Bank
Austria/Creditanstalt, iar în dec embrie la colocviul interna țional “Uniunea Economic ă și
Monetară și țările Europei Centrale și de Est”, organizat de Centre franco-autrichien pour le
rapprochement économique en Eur ope – Institut Français des Relations Internationales
(Paris), am propus – pentru calcul area cursului leului – metoda ”co șului valutar” format din
USD și EUR, ini țial în propor ții egale, urmând ca ponderea euro s ă crească gradual (CFA,
«L’Union Economique et Monetaire et les PECO», IFRI, Paris, 2-3 Decembre 1999, p. 84-87).

EVOLUȚIA SISTEMULUI BANCAR ROMÂNESC
19
externe. Cre șterea volumului datoriei publice externe va fi controlat ă, astfel încât
datoria guvernamental ă să nu depășească 30% din PIB”.14)
Tabel 6
Datoria extern ă (pe termen mediu și lung) și serviciul datoriei (anual)
milioane USD
726 714 586 6121,1731,3471,0681,5192,160
1,3681,8412,055 1,694
1,583
0500100015002000250030003500
1998 1999 2000 2001 2002* 2003* 2004*datorie public ă și
garantat ă public
datorie privat ă

↓ ↓ ↓ ↓ ↓ *) estimare
9322,6 8770,7 10273,4 11706,3 13017,9**)← datorie total ă
4814,4 3948,4 4653, 6 4984,2 5830,4 ← datorie public ă
2152,5 2270,9 2303, 4 2731,5 2928,2 ← datorie garantat ă public
2355,7 2551,4 3316, 4 3990,5 4259,3 ← datorie comercial ă negarantat ă
**) mai 2002
Sursa: Banca Na țională a României.
La sfârșitul anului 2001, datoria extern ă pe termen mediu și lung (DEML)
reprezenta 29,4% din PIB, di n care circa 19 procente apar țineau datoriei publice
și garantate de stat. În iunie 2002, DEML atinsese deja echivalentul a 13 mld.
USD, din care 2/3 datoria public ă și garantat ă de stat.
În aceste condi ții, dacă numai datoria guvernamental ă ar avea drept limit ă
superioar ă 30% din PIB, se pune problema ponderii datoriei externe totale (public
și privat). Chiar dac ă în prezent gradul de îndatorar e al României este de nivel
mediu, este necesar ă elaborarea unei strategii de ansamblu asupra
constituirii, valorific ării și ramburs ării datoriei externe .
În opinia unor exper ți ai BERD, “datoria extern ă națională poate fi cel mai
bine abordat ă ca rezultant ă a celor dou ă componente: datoria extern ă publică și
datoria extern ă privată, deoarece factorii lor determinan ți sunt, de regul ă, diferiți.
Este necesar s ă se precizeze, cu mult ă grijă și explicit, care sunt limitele implic ării
sectorului public.”15)
După cum am afirmat deja, experien ța anilor ’90 din secolul trecut poate fi

14) «Programul na țional de aderare la Uniunea European ă», iunie 2002, p. 52.
15) W. Buitter, R. Lago, “Debt in Transition Ec onomies…”, în vol. «Ten years of transition in
Eastern European countries», ed. Revue d’Économie Financi čre, Special issue 2001, p. 202.

ESEN-2 – INTEGRAREA ROMÂNIEI ÎN UNIUNEA EUROPEAN Ă

20
valorificat ă în acest prim deceniu al seco lului XXI. În deceniul anterior,
“dezechilibrul fiscal din Români a a condus la acumularea rapid ă a datoriei
externe. Împrumuturi importante, de scurt ă durată, atrase de pe pia ța euro-
obligațiunilor mai ales între 1996-1998, au contribuit la fenomene de criz ă valutară
și de plăți în 1999 și 2000. Totu și, România a fost capabil ă să-și îndeplineasc ă
obligațiile de plat ă, în ciuda zvonurilor nefavorabile și în mijlocul unei instabilit ăți
macroeconomice semnificative.”16)
Îmbunătățirea ratingului de țară (între sem. II 2001 și sem. I 2002)17) a
permis lansarea, în aprilie 2002, a unei emisiuni de obliga țiuni tip “Eurobond”, în
valoare de 700 mil. EUR, pentru o perioad ă de 10 ani , ceea ce va contribui la o
mai bună eșalonare a scaden țelor datoriei externe.
În același timp, este util ă menținerea unei atitudini prudente pentru a se
evita tenta ția unei “euforii a împrumuturilor externe”, în condi țiile în care pie țele
valutar-financiare interna ționale prezint ă un grad relativ ridicat de volatilitate, sub
impactul unei conjunctu ri economice mai pu țin favorabile și al unor tensiuni
politico-militare persistente.
2. Evoluția datoriei externe va câ știga în importan ță pe măsura liberaliz ării
fluxurilor interna ționale de capital, corespunz ător angajamentelor asumate prin
Documentul de pozi ție al României privind capitolul “Libera circula ție a
capitalurilor”, din cadrul negoc ierilor pentru aderare la UE.
Începând cu 2001/2002, sunt e șalonate m ăsuri de liberalizare a
operațiunilor vizând contul financiar și de capital (din structura standard a balan ței
de plăți). Astfel, printre cele mai importante opera țiuni care au fost liberalizate se
numără investițiile directe și imobiliare ale reziden ților în str ăinătate, precum și
creditele legate de comer țul interna țional, pe termen mediu și lung, acordate de
rezidenți nereziden ților.
• De la începutul lui 2003, nu vor mai fi supuse autoriz ării tranzac țiile
rezidenților cu valori mobiliare și cu unit ăți ale organismelor de
plasament colectiv (OPC) str ăine; creditele și împrumuturile financiare pe
termen scurt acordate de nereziden ți reziden ților; credite, împrumuturi
financiare și împrumuturi cu un caracter personal, acordate de reziden ți
nereziden ților; garan țiile acordate de reziden ți nereziden ților.
• De la începutul lui 2004, nu vor mai fi supuse autoriz ării admiterea
valorilor mobiliare și a unit ăților OPC str ăine pe pia ța de capital
româneasc ă; operațiunile în conturi de depozit în lei deschise de
nereziden ți în România; importul și exportul de active financiare –
instrumente de plat ă.
• Până la aderarea efectiv ă la Uniunea European ă, vor fi liberalizate
fluxurile de capital care pot avea un impact major asupra balan ței de

16) Idem, p. 194.
17) De exemplu, Standard & Poor’s a ridicat calificativul pentru țara noastr ă de la –B la B în iunie
2001 și de la B la B+ în aprilie 2002.

EVOLUȚIA SISTEMULUI BANCAR ROMÂNESC
21
plăți, cum sunt opera țiunile cu valori mobiliare și alte instrumente
specifice pie ței monetare, precum și operațiunile în conturi curente și de
depozit deschise de reziden ți în străinătate.18)
Pe acest fundal, se va amplifica importan ța fluxurilor interna ționale de
capital pe termen scurt, justificând analiz a avertismentelor lansate periodic de
experți și instituții monetar-financiare interna ționale.
Într-un studiu elaborat sub egida SUERF, dedicat evolu ției sistemului finan-
ciar-bancar din țările Europei centrale, autorii iau în considera ție faptul c ă “expe-
riența recentă a crizelor financiare di n Mexic, Asia de sud-est și Rusia a demon-
strat (pe lâng ă alți factori) importan ța vulnerabilit ății față de mișcările fluxurilor de
capital pe termen scurt în declan șarea și propagarea turbulen țelor financiare”19).
Nu întâmpl ător, FMI, prin Departamentul pentru Pie țe de Capital
Internaționale, a lansat – la începutul lui 2002 – o nou ă publicație de specialitate
trimestrial ă: Global Financial Stability Report. În num ărul din iunie 2002 se
apreciaz ă că piața obliga țiunilor vizând țările în tranzi ție/emergente “r ămâne
vulnerabil ă la corec ții, în parte din cauza implic ării crescânde a investitorilor
internaționali, care î și pot retrage rapid fondurile în cazul diminu ării apetitului
pentru risc sau atunci când alte acti ve financiare devin mai atractive”20).
De altfel, în ultimii ani a avut lo c deplasarea accentului în constituirea
rezervelor monetare interna ționale de la indicatori corela ți cu evolu ția comer țului
internațional spre indicatori privind mi șcările de capital (cu deosebire evolu ția
datoriei externe și serviciul datoriei pe termen scurt și mediu).21) De asemenea, se
acordă o atenție sporită sistemelor de avertizare timpurie (Early Warning Systems
– EWS) care î și propun s ă estimeze probabilitatea declan șării unor crize valutar-
financiare pe baza unui set de indicatori și alte variabile privind atât starea
economiei și a sistemului financia r-bancar dintr-o anumit ă țară, cât și evoluția
conjuncturii economice și financiare interna ționale.22)
Este evident c ă, și în cazul României, elaborarea, testarea și utilizarea
“EWS” devine o nec esitate, pe m ăsura înaint ării pe traiectoria ader ării la Uniunea
European ă (în acest sens, poate fi men ționat proiectul BNR, cu asisten ță prin
programul PHARE, privind sistem ul de avertizare timpurie).

18) Conform Circularei BNR nr . 26/2001 pentru modificarea și completarea Regulamentului nr.
3/1997 (privind opera țiunile valutare).
19) Th. Reininger, Fr. Schordax, M. Summer, “Financ ial System Transition in Central Europe: the
first decade”, SUERF Studies no.16, p.50 (Soc iété Universitaire Européenne de Recherches
Financičres).
20) IMF, «Global Financial Stability Report – mark et developments and issues », June 2002, p. 3.
Este preferat termenul de “ cross-over investors ” pentru a eviden ția ușurința “abandon ării”
unor active financiare în favoarea altora, înt r-un interval de timp scurt, implicând fonduri de
mare valoare.
21) Raportul FMI pentru 2001 numea “o revolu ție liniștită” (“quiet revolution”) acest proces de
reconsiderare a rezervelor valutare, în func ție nu numai de situa ția contului curent al balan ței
de plăți, dar și de impactul fluxurilor interna ționale de capital.
22) Un exemplu relativ recent îl constituie studiul “An Early Warning Model for Currency Crises in
Central and Eastern Europe”, publicat de Fr. Sc hardox în «Focus on Transition», nr. 1/2002
(editat de Banca Na țională a Austriei).

ESEN-2 – INTEGRAREA ROMÂNIEI ÎN UNIUNEA EUROPEAN Ă

22
După cum se specific ă în capitolul “Obiective și orientări ale politicilor BNR
în anul 2002”, din Raportul BNR pentru 2001, “obiectivul prioritar îl constituie
continuarea absorbirii directivelor comunitare. BNR este implicat ă în mod activ în
negocierea Capitolului 3 – Libera circula ție a serviciilor , Capitolului 4 – Libera
circulație a capitalurilor și a Capitolului 11 – Uniunea Economic ă și Monetar ă. Se
acționează pentru ca, cel pu țin, Capitolul 4 s ă fie închis provizoriu în cursul anului
2002…”23)
Liberalizarea opera țiunilor contului financiar și de capital (conform structurii
balanței de plăți) trebuie atent corelat ă cu maturizarea și dezvoltarea institu țională
și funcțională ale sistemului bancar și pieței de capital, pentru a evita un
“aranjament de vitrin ă” care ar genera mai multe costuri și riscuri decât beneficii și
oportunit ăți. În acest sens, lit eratura de specialitate și practica interna țională au
pus frecvent în eviden ță “triada imposibil ă”: circula ția liberă a capitalurilor –
stabilitatea cursurilor valutare – independen ța politicii monetare24)
.
Accelerarea procesului de deschidere și, respectiv, de închidere a
capitolelor “acquis”-ului co munitar, în perspectiva ader ării la UE, transform ă
îmbunătățirea substan țială a reglement ării și supravegherii consolidate în
domeniul financiar dintr-un deziderat orientativ în tr-o necesitate stringent ă.
Consider ăm că pasul “simbolic” f ăcut în aprilie 200225) ar trebui continuat
prin crearea unei structuri func ționale la nivel na țional pentru coordonarea integrat ă
și eficientă a supravegherii bancare, a pie ței de capital și a domeniului asigur ărilor.26)
Este îns ă evident c ă, în ultim ă instanță, succesul procesului de
supraveghere pruden țială este condi ționat de existen ța unui climat social-
economic stimulativ, dinamic, caracterizat prin coeren ța politicilor
macroeconomice, concuren ța loială, consecven ța transform ărilor și restructur ării
microeconomice. În aces t mod, noul tip de jonc țiune și interdependen ță între
sistemul bancar și economia real ă, aflat în miezul sistemului financiar, poate
conduce la o economie de pia ță modernă, funcțională și competitiv ă.
Iulie 2002

23) BNR, Raport anual – 2001, p. 142.
24) Pe acest fundal, î și păstrează valabilitatea opinia exprimat ă în cadrul sesiunii științifice
organizate de BNR în mai 2000: “… Pentru econom ia României este, în continuare, necesar ă
o strategie intermediar ă … (care) va avea drept baz ă monitorizarea complex ă atât a
principalelor agregate monetare, cât și a evolu ției cursului de schimb al monedei na ționale.”
(BNR, Caiete de studii , nr. 9, mai 2000). A se vedea anexa 3 .
25) În aprilie 2002, a fost sem nat un protocol de cooperare în tre BNR, CNVM (Comisia Na țională
a Valorilor Mobiliare) și CSA (Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor).
26) Dintre ini țiativele întreprinse în ultimii ani în statele membre ale UE în aceast ă direcție,
apreciem c ă experien ța Portugaliei ne poate fi util ă în mod deosebit: “Portugalia a adoptat
legislația necesar ă pentru crearea unui «Consiliu Na țional al Supraveghetorilor din domeniul
financiar», menit s ă coordoneze activitatea celor trei organisme de supr aveghere existente
pentru sectorul bancar, titluri financiare și asigurări.” (Institute of International Bankers, Global
Survey – 2001, septembrie 2001). In stitutul Bancar Român (IBR) este membru asociat al IIB.
Din 1996, IBR, împreun ă cu direc ția de specialitate a BNR, asigur ă prezența României în
anuarul editat de IIB (anexa 4).

EVOLUȚIA SISTEMULUI BANCAR ROMÂNESC
23
ANEXA 1
• Directiva 2000/12/EC → Preambul și cuprins
• Legea Gramm-Leach-Bliley → Structur ă și cuprins
• The New Basel Capital Accord → Structur ă și cuprins

ESEN-2 – INTEGRAREA ROMÂNIEI ÎN UNIUNEA EUROPEAN Ă

24
DIRECTIVA PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI nr. 2000/12/CE
din 20 martie 2000
privind ini țierea și exercitarea activit ății institu țiilor de credit
PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunit ății Europene, în special art.
47 alin. (2) prima și a treia tez ă,
având în vedere propunerea Comisiei, având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (
1),
acționând în conformitate cu procedura stabilit ă la art. 251 din Tratat (2),
întrucât: (1) Directiva Consiliului 73/183/CEE din 28 iunie 1973 privind eliminarea
restricțiilor referitoare la libertatea de stabilire și libertatea de a presta
servicii legat de activit ățile în nume propriu ale b ăncilor și altor institu ții
financiare (
3), Prima Directiv ă a Consiliului (77/780/CEE) din 12
decembrie 1977 privind coor donarea legilor, reglement ărilor și
dispozițiilor administrative referitoare la ini țierea și exercitarea activit ății
instituțiilor de credit (4), Directiva Consiliului 89/299/CEE din 17 aprilie
1989 privind fondurile proprii ale institu țiilor de credit (5), a Doua
Directivă a Consiliului (89/646/CEE) din 15 decembrie 1989 privind
coordonarea legilor, reglement ărilor și dispozi țiilor administrative
referitoare la ini țierea și exercitarea activit ății instituțiilor de credit (6),
Directiva Consiliului 89/647/CEE din 18 decembrie 1989 privind rata de
solvabilitate a institu țiilor de credit (7), Directiva Consiliului 92/30/CEE
din 6 aprilie 1992 privind supravegherea institu țiilor de credit pe baz ă
consolidat ă (8) și Directiva Consiliului 92/121/CEE din 21 decembrie
1992 privind supravegherea și controlul expunerilor semnificative ale
instituțiilor de credit (9) au fost modificate în mod frecvent și substan țial.

1 JO C 157, 25.05.1998, p. 13.
2 Avizul Parlamentului European din 18 ianuarie 2000 (nepublicat înc ă în Jurnalul Oficial) și
Decizia Consiliului din 13 martie 2000 (nepublicat ă încă în Jurnalul Oficial).
3 JO L 194, 16.07.1973, p. 1.
4 JO L 322, 17.12.1997, p. 30. Directiv ă modificat ă ultima dat ă de Directiva 98/33/CE (JO L 204,
21.07.1998, p.29).
5 JO L 124, 05.05.1989, p. 16. Directiv ă modificat ă ultima dat ă de Directiva 92/30/CEE (JO L
110, 28.04.1992, p. 52).
6 JO L 386, 30.12.1989, p. 1. Directiv ă modificat ă ultima dat ă de Directiva 95/26/CE (JO L 168,
18.07.1995, p.7).
7 JO L 386, 30.12.1989, p. 14. Directiv ă modificat ă ultima dat ă de Directiva 98/33/CE.
8 JO L 110, 28.04.1992, p. 52.
9 JO L 29, 05.02.1993, p. 1. Directiv ă modificat ă de Actul de Aderare din 1994.

EVOLUȚIA SISTEMULUI BANCAR ROMÂNESC
25
În vederea unei abord ări clare și raționale, directivele men ționate
anterior vor fi codificate și combinate într-un singur text.
(2) În conformitate cu dispozi țiile din Tratat, este interzis în materie de
stabilire și prestare de servicii, orice tratament discriminatoriu pe baz ă
de naționalitate sau pe baza faptului c ă întreprinderea respectiv ă nu
este stabilit ă în statul membru unde se presteaz ă serviciile respective.
(3) Pentru a facilita ini țierea și exercitarea activit ății instituțiilor de credit,
trebuie eliminate diferen țele care creeaz ă cele mai mari obstacole între
legislațiile statelor membre referitoare la reglement ările privind
activitatea acestor institu ții.
(4) Prezenta directiv ă constituie un instrument important pentru realizarea
pieței interne, obiectiv stabilit prin Actul Unic European și înscris în
calendarul din Cartea Alb ă a Comisiei, atât din punctul de vedere al
libertății de stabilire, cât și al libert ății de a presta servicii financiare, în
domeniul de activitate al institu țiilor de credit.
(5) În vederea protej ării economiilor și a creării de condi ții concuren țiale
egale pentru aceste institu ții de credit, m ăsurile de coordonare a
instituțiilor de credit trebuie aplicate tuturor institu țiilor de acest tip.
Trebuie, de asemenea, s ă se aib ă în vedere, dac ă este cazul,
diferențele obiective dintre statutele acestora și obiectivele lor, dup ă
cum se prevede în legisla ția națională respectiv ă.
(6) Domeniul de aplicare al acestor m ăsuri ar trebui s ă fie cât mai larg
posibil, acoperind toate institu țiile a căror activitate const ă în primirea
unor fonduri rambursabile de la public, sub form ă de depozite sau în
alte forme, cum ar fi emiterea permanent ă de obliga țiuni și de alte titluri
asemănătoare și acordarea de credite în cont propriu. Trebuie
prevăzute și anumite excep ții pentru acele institu ții de credit c ărora nu li
se pot aplica dispozi țiile prezentei directive. Dispozi țiile prezentei
directive nu aduc atingere punerii în aplicare a legilor na ționale ce
prevăd o autorizare special ă suplimentar ă, în baza c ăreia institu țiile de
credit pot s ă desfășoare activit ăți specifice sau anumite tipuri de
operațiuni.
(7) Scopul perspectivei adoptate este de a realiza doar o armonizare
legislativ ă de principiu, necesar ă și suficient ă pentru a asigura
recunoașterea reciproc ă a autoriza țiilor și a sistemelor de supraveghere
prudențială, făcând astfel posibil ă și acordarea unei licen țe unice
recunoscut ă în întreaga Comunitate și aplicarea principiului
supravegherii pruden țiale în statul membru de origine. Prin urmare,
cerința elaborării unui program operativ trebuie v ăzută doar ca un factor
care dă posibilitatea autorit ăților competente de a lua decizii pe baza
unui num ăr mai mare de informa ții precise, utilizând criterii obiective.
Cu toate acestea, este posibil un anumit grad de flexibilitate în ceea ce

ESEN-2 – INTEGRAREA ROMÂNIEI ÎN UNIUNEA EUROPEAN Ă

26
privește cerințele privind statutul juridic al institu țiilor de credit și
protejarea numelor.
(8) Sunt necesare cerin țe financiare echival ente pentru institu țiile de credit,
pentru a asigura m ăsuri de protec ție similare pentru deponen ți și
condiții de concuren ță loială pentru categoriile comparabile de institu ții
de credit. Pân ă la o mai bun ă coordonare, trebuie s ă se stabileasc ă
raporturi corespunz ătoare de structur ă, care s ă asigure, în cadrul
cooperării dintre autorit ățile naționale, urm ărirea, pe baza metodelor
standard, situa ției categoriilor comparabile de institu ții de credit. Este
de așteptat ca aceast ă procedur ă să creeze o apropiere treptat ă a
sistemelor de coeficien ți stabilite și aplicate de c ătre statele membre.
Cu toate acestea, este necesar s ă se facă o distinc ție între coeficien ții
care asigur ă o bună gestionare a institu țiilor de credit și cei stabili ți în
scopul politicilor economice și monetare.
(9) Conform principiilor recunoa șterii reciproce și supravegherii în statul
membru de origine, autorit ățile competente din statele membre nu ar
trebui să acorde sau s ă retragă o autoriza ție în cazul în care o serie de
elemente, cum ar fi con ținutul programelor de activit ăți, localizarea
geografic ă sau activit ățile propriu-zise desf ășurate, indic ă în mod clar
că o anumit ă instituție de credit a optat pentru sistemul juridic al unui
anumit stat membru cu scopul de a se sustrage de la standardele mai
stricte aplicabile într-un alt stat membru pe teritoriul c ăruia institu ția
respectiv ă desfășoară sau inten ționează să desfășoare majoritatea
activităților sale. Orice institu ție de credit, persoan ă juridică, trebuie s ă
fie autorizat ă în statul membru în care î și are sediul social. O institu ție
de credit care nu este persoan ă juridică trebuie s ă aibă sediul central în
statul membru unde a fost autorizat ă. În plus, statele membre trebuie
să solicite ca sediul central al unei institu ții de credit s ă se afle
întotdeauna în statul membru de origine al acesteia și să desfășoare
efectiv activit ăți pe teritoriul statului membru respectiv.
(10) Autorit ățile competente nu ar trebui s ă acorde sau s ă mențină
autorizația unei institu ții de credit în cazul în care aceasta are leg ături
strânse cu alte persoane fi zice sau juridice, de natur ă să împiedice
exercitarea efectiv ă a funcțiilor de supraveghere. Institu țiile de credit
care sunt deja autorizate trebuie s ă respecte la rândul lor cerin țele
autorităților competente în acest sens. Defini ția „legăturilor strânse” din
prezenta directiv ă cuprinde criterii minime . Acest fapt nu împiedic ă însă
statele membre s ă aplice aceast ă definiție în alte situa ții decât cele
avute în vedere. Simplul fapt de a fi dobândit un procentaj semnificativ
din capitalul unei societ ăți nu constituie o participa ție în sensul defini ției
„legăturilor strânse”, dac ă această achiziție s-a f ăcut numai ca o
investiție temporar ă, care nu permite exercitarea unei influen țe asupra
structurii sau politicii financiare a institu ției respective.

EVOLUȚIA SISTEMULUI BANCAR ROMÂNESC
27
(11) Referirea la exercitarea efectiv ă de către autorit ățile competente a
funcțiilor de supraveghere are în vedere supravegherea pe o baz ă
consolidat ă care trebuie exercitat ă asupra unei institu ții de credit, în
cazurile specificate de legisla ția comunitar ă. În asemenea cazuri,
autoritățile cărora li se solicit ă autoriza ția trebuie s ă poată identifica
autoritățile care sunt competente s ă exercite func ția de supraveghere
pe o baz ă consolidat ă asupra institu ției de credit respective.
(12) Statul membru de origine poat e de asemenea stabili reguli mai stricte
decât cele prev ăzute la art. 5 alin. (1), primul paragraf și alin. (2),
precum și la art. 7, 16, 30, 51 și 65 pentru institu țiile autorizate de c ătre
autoritățile competente din statul membru respectiv.
(13) Eliminarea cerin ței de autorizare a sucursalelor institu țiilor de credit din
Comunitate implic ă și eliminarea capitalului de dotare.
(14) În sensul principiului recunoa șterii reciproce, demersul pentru care s-a
optat permite institu țiilor de credit autorizate în statul membru de
origine s ă desfășoare, pe întreg teritoriul Comunit ății, oricare dintre
activitățile menționate în Anexa 1, prin de schiderea unor sucursale sau
prin prestarea anumitor servicii. Desf ășurarea activit ăților care nu sunt
menționate în Anexa 1 se înscrie în sfera libert ății de stabilire și a
liberei prest ări de servicii, în conformitate cu dispozi țiile generale ale
Tratatului.
(15) Principiul recunoa șterii reciproce ar trebui totu și extins și asupra
activităților men ționate în Anexa 1, în situa ția în care acestea sunt
desfășurate de institu ții financiare care sunt filiale ale unor institu ții de
credit, cu condi ția ca filialele respective s ă fie incluse în supravegherea
pe bază consolidat ă a societ ăților mam ă și să îndeplineasc ă anumite
criterii stricte.
(16) Statul membru gazd ă poate, în ceea ce prive ște libertatea de stabilire
și libera prestare de servicii, s ă impună respectarea dispozi țiilor
specifice din legile și reglement ările naționale institu țiilor care nu sunt
autorizate ca institu ții de credit în statul membru de origine sau
activităților care nu sunt cuprinse în Anexa 1, cu condi ția ca, pe de o
parte, asemenea dispozi ții să fie compatibile cu dreptul comunitar și să
apere interesul general și ca, pe de alt ă parte, aceste institu ții sau
activități să nu fie supuse unor reguli echivalente prev ăzute de
legislația sau reglement ările din statul membru de origine.
(17) Statele membre trebuie s ă se asigure c ă nu exist ă nici un obstacol
pentru desf ășurarea unor activit ăți care beneficiaz ă de recunoa ștere
reciprocă în acelea și condiții ca și în statul membru de origine, atât timp
cât aceste activit ăți nu intră în conflict cu dispozi țiile legale care ap ără
interesul general în statul membru gazd ă.

ESEN-2 – INTEGRAREA ROMÂNIEI ÎN UNIUNEA EUROPEAN Ă

28
(18) Exist ă o legătură necesar ă între obiectivul prezentei directive și
liberalizarea mi șcărilor de capital, realizat ă în sensul altor texte de lege
din Comunitate. În orice caz, m ăsurile referitoare la liberalizarea
serviciilor bancare trebuie s ă fie armonizate cu m ăsurile de liberalizare
a mișcărilor de capital.
(19) Ar trebui ca reglement ările privind activitatea sucursalelor institu țiilor de
credit cu sediul central în afara Comunit ății să fie similare în toate
statele membre. În momentul de fa ță, este important s ă se prevad ă ca
aceste reguli s ă nu fie mai favorabile decât cele referitoare la
sucursalele unei institu ții dintr-un alt stat membru. Ar trebui s ă se
specifice c ă statele din Comunitate pot încheia acorduri cu țări terțe,
care să prevadă aplicarea unor reguli care s ă acorde unor asemenea
sucursale un tratament similar pe întreg teritoriul Comunit ății, pe baza
principiului reciprocit ății. Sucursalele institu țiilor de credit autorizate în
țări terțe nu beneficiaz ă de libertatea de a presta servicii, în
conformitate cu dispozi țiile celui de-al doilea paragraf de la art. 49 din
Tratat sau de libertatea de stabilire în alte state membre decât cele în
care sunt stabilite. Cu toate acestea, cererile de autorizare a unei filiale
sau de achizi ționare a unor participa ții de către întreprinderi care sunt
reglementate prin legisla țiile țărilor terțe se supun unei proceduri care
să garanteze un tratament recipr oc avantajos al institu țiilor de credit din
Comunitate în țările terțe respective.
(20) Autoriza țiile acordate institu țiilor de credit de c ătre autorit ățile naționale
competente se aplic ă la nivelul întregii Comunit ăți, în conformitate cu
prezenta directiv ă, încetând s ă se mai aplice exclusiv la nivelul
național. Clauzele de reciprocitate existente nu au, în consecin ță, nici
un efect. Se impune a șadar adoptarea unei proceduri flexibile, care s ă
facă posibilă evaluarea reciprocit ății pe o baz ă comunitar ă. Scopul
acestei proceduri nu este de a închide pie țele financiare ale Comunit ății
ci, mai degrab ă, având în vedere inten ția Comunit ății de a-și menține
piețele financiare deschise c ătre restul lumii, de a ameliora liberalizarea
piețelor financiare globale în alte țări terțe. Pentru atingerea acestui
obiectiv, prezenta directiv ă prevede proceduri de negociere cu statele
terțe și, în ultim ă instanță, posibilitatea de a lua m ăsuri care implic ă
suspendarea noilor cereri de autoriz are sau limitarea noilor autoriza ții.
(21) Este de dorit s ă se ajung ă la un acord, pe baz ă de reciprocitate, între
Comunitate și țările terțe, în vederea exercit ării funcției de
supraveghere pe baz ă consolidat ă asupra unei zone geografice cât mai
extinse.
(22) Responsabilitatea de a s upraveghea soliditatea financiar ă a unei institu ții
de credit, și în special solvabilitat ea acesteia, revine autorit ăților
competente din statul membru de origine. Autorit ățile competente din
statul membru gazd ă își păstrează responsabilit ățile legate de

EVOLUȚIA SISTEMULUI BANCAR ROMÂNESC
29
supravegherea lichidit ăților și politicilor monetare. Supravegherea riscului
de piață trebuie s ă facă obiectul unei strânse colabor ări între autorit ățile
competente din statul membru gazd ă și de origine.
(23) Func ționarea armonioas ă a pieței bancare interne necesit ă nu numai
reglement ări juridice, ci și o colaborare strâns ă și periodic ă între
autoritățile competente din statele membre. În vederea abord ării
problemelor referitoare la fiecare institu ție de credit în parte, cel mai
adecvat for de discu ții rămâne așa-numitul „groupe de contact” (grup de
contact), format din reprezentan ți ai autorit ăților de supraveghere
bancară. Acest grup reprezint ă un organism adecvat pentru a realiza
schimbul de informa ții prevăzut la art. 28.
(24) Procedura de informare reciproc ă nu înlocuie ște în nici un caz
colaborarea bilateral ă prevăzută la art. 28. F ără a aduce atingere
atribuțiilor lor de control propriu-zis, autorit ățile competente din statul
membru gazd ă pot continua, într-o situa ție de urgen ță, fie din proprie
inițiativă, fie din ini țiativa autorit ăților competente din statul membru de
origine, s ă verifice dac ă activitățile desfășurate de o anumit ă instituție
de credit cu sediul pe teritoriul s ău sunt în conformitate cu dispozi țiile
legale în domeniu și cu principiile unei bune organiz ări administrative și
contabile, precum și ale unui control intern adecvat.
(25) Este de dorit s ă se realizeze schimburi de informa ții între autorit ățile
competente și autoritățile sau organismele care, prin func țiile pe care le
îndeplinesc, contribuie la consolidarea stabilit ății sistemului financiar.
Pentru a p ăstra confiden țialitatea informa țiilor care fac obiectul unor
astfel de schimburi, lista des tinatarilor acestor informa ții trebuie s ă fie
cât mai restrâns ă.
(26) Anumite fapte, cum ar fi frauda sau delictele interne, pot afecta
stabilitatea, dar și integritatea sistemului financiar, chiar și atunci când
este vorba de institu ții altele decât cele de credite.
(27) Este necesar s ă se specifice condi țiile în care sunt autorizate aceste
schimburi de informa ții.
(28) Atunci când se prevede c ă informațiile pot fi divulgate numai cu acordul
explicit al autorit ăților competente, aceste autorit ăți, dacă este cazul, pot
să condiționeze acest acord de respectarea unor condi ții foarte stricte.
(29) Ar trebui autorizate și schimburile de informa ții între, pe de o parte,
autoritățile competente, și, pe de alt ă parte, b ăncile centrale și alte
organisme cu func țiuni similare, în calitatea acestora de autorit ăți în
domeniul monetar și, după caz, alte autorit ăți publice responsabile cu
supravegherea sistemelor de plat ă.
(30) În scopul consolid ării sistemului de supraveghere pruden țială a
instituțiilor de credit și pentru protejarea clien ților acestor institu ții, ar

ESEN-2 – INTEGRAREA ROMÂNIEI ÎN UNIUNEA EUROPEAN Ă

30
trebui prev ăzută obligația unui auditor de a raporta prompt autorit ăților
competente ori de câte ori, dup ă cum se stipuleaz ă în prezenta
directivă, acesta constat ă în îndeplinirea sarcinilor sale, anumite fapte
de natur ă să afecteze în mod semnificativ situa ția financiar ă sau
structura administrativ ă și contabil ă a unei anumite institu ții de credit.
Având în vedere acest obiectiv, este de dorit ca statul membru s ă
prevadă ca o asemenea responsabilitate s ă se aplice în toate cazurile
în care se descoper ă astfel de fapte de c ătre un auditor, în cursul
îndeplinirii sarcinilor sale curente la o întreprindere care are leg ături
strânse cu o institu ție de credit. Obliga ția auditorilor de a comunica,
dacă este cazul, autorit ăților competente anumite fapte și decizii
referitoare la o anumit ă instituție de credit, pe care le constat ă în cursul
îndeplinirii sarcinilor sale curente în cadrul unei institu ții ne-financiare,
nu modific ă în sine natura îndatoririlor pr ofesionale ale auditorilor în
cadrul întreprinderii respective și nici modul în care ace știa trebuie s ă
își îndeplineasc ă sarcinile în întreprinderea respectiv ă.
(31) Normele de baz ă comune referitoare la fondurile proprii ale institu țiilor de
credit sunt un factor-cheie în constituirea unei pie țe interne în sectorul
bancar, având în vedere c ă fondurile proprii sunt menite s ă asigure conti-
nuitatea în cadrul institu țiilor de credit, precum și protejarea economiilor.
O asemenea armonizare consolideaz ă supravegherea institu țiilor de
credit și contribuie la mai bun ă coordonare în sectorul bancar.
(32) Asemenea norme se aplic ă tuturor institu țiilor de credit autorizate în
cadrul Comunit ății.
(33) Fondurile proprii ale unei institu ții de credit pot servi la absorbirea
pierderilor care nu sunt acoperite de un nivel suficient al profitului. De
asemenea, fondurile proprii pot reprezenta pentru autorit ățile
competente și un criteriu important, în special în evaluarea solvabilit ății
instituțiilor de credit, cât și în alte scopuri pruden țiale.
(34) În cadrul pie ței bancare interne, institu țiile de credit se afl ă în
concuren ță directă și, în consecin ță, definițiile și standardele referitoare
la fondurile proprii trebuie s ă fie echivalente. În acest scop, criteriile
pentru determinarea compozi ției fondurilor proprii nu trebuie l ăsate
exclusiv la aprecierea statelor membre. Adoptarea unor norme de baz ă
comune serve ște interesele Comunit ății, prevenind denaturarea
regulilor concuren ței și consolidând sistemul bancar al Comunit ății.
(35) Defini ția fondurilor proprii prev ăzută prin prezenta directiv ă stabilește
un număr maxim de elemente și valori limit ă, lăsând la latitudinea
fiecărui stat membru utilizarea tutu ror sau a unora dintre aceste
elemente sau adoptarea unor praguri inferioare ale valorilor limit ă.
(36) Prezenta directiv ă stabile ște criteriile pe care trebuie s ă le
îndeplineasc ă anumite elemente ale fondurilo r proprii, statele membre
având dreptul s ă aplice o serie de dispozi ții mai stricte.

EVOLUȚIA SISTEMULUI BANCAR ROMÂNESC
31
(37) În stadiul ini țial normele de baz ă comune sunt definite în termeni
generali, cu scopul de a cuprinde toate elementele care compun
fondurile proprii în diferite state membre.
(38) În func ție de natura acestor elemente care compun fondurile proprii,
prezenta directiv ă face o distinc ție între, pe de o parte, elementele care
compun fondurile proprii de baz ă și, pe de alt ă parte, elementele
suplimentare ale fondurilor proprii.
(39) Pentru a reflecta faptul c ă elementele suplimentar e ale fondurilor proprii
nu sunt de aceea și natură cu cele care constituie fondurile proprii de
bază, valoarea celor dintâi inclus ă în fondurile proprii nu trebuie s ă
depășească fondurile proprii de baz ă. În plus, valoarea anumitor
elemente din fondurile proprii s uplimentare incluse nu trebuie s ă
depășească jumătate din fondurile proprii de baz ă.
(40) Pentru a evita orice denaturare a regulilor concuren ței, institu țiile de
credit publice nu trebuie s ă includă în fondurile lor proprii și garanțiile
acordate lor de c ătre statele membre sau de c ătre autorit ățile locale.
(41) Ori de câte ori, în cursul activit ății de supraveghere, este necesar s ă se
determine valoarea fondurilor propr ii consolidate ale unui grup de
instituții de credit, calculul respectiv se fa ce în conformitate cu prezenta
directivă.
(42) Tehnica contabil ă precisă care trebuie utilizat ă pentru calcularea
fondurilor proprii, a ratei de solvabilitate, precum și pentru evaluarea
concentr ării expunerilor, trebuie s ă țină cont de dispozi țiile Directivei
Consiliului 86/635/CEE din 8 decembr ie 1986, privind conturile anuale
și conturile consolidate ale b ăncilor și ale altor institu ții financiare (10),
care include o serie de adapt ări ale dispozi țiilor Directivei Consiliului
83/349/CEE din 13 iunie 1983, în sens ul art. 44 alin. (2) lit. (g) din
Tratat privind cont urile consolidate (11).
(43) Dispozi țiile privind fondurile proprii se încadreaz ă în efortul interna țional
mai larg de apropiere a reglement ărilor în vigoare în cele mai
importante state cu privire la limita minim ă a fondurilor proprii.
(44) Comisia va elabora un raport și va examina periodic dispozi țiile
referitoare la fondurile proprii, cu scopul de a le înt ări și de a realiza
astfel o convergen ță sporită a defini ției comune a fondurilor proprii.
Această convergen ță va permite alinierea fondurilor proprii ale
instituțiilor de credit din Comunitate.
(45) Dispozi țiile referitoare la ratele de solv abilitate sunt rezultatul activit ății
desfășurate de Comitetul Consultativ Bancar, care r ăspunde de

10 JO L 372, 31.12.1986, p. 1.
11 JO L 193, 18.07.1983, p. 1. Directiv ă modificat ă ultima dat ă de Directiva 90/605/CEE (JO L
317, 16.11.1990, p. 60).

ESEN-2 – INTEGRAREA ROMÂNIEI ÎN UNIUNEA EUROPEAN Ă

32
formularea unor sugestii adresat e Comisiei, în vederea coordon ării
coeficien ților aplicabili în statele membre.
(46) Stabilirea unor rate de solvabilitate adecvate joac ă un rol central în
activitatea de supraveghere a institu țiilor de credit.
(47) O rat ă care pondereaz ă activele și elementele extrabilan țiere în func ție
de riscul de credit reprezint ă o măsură foarte util ă a solvabilit ății.
(48) Elaborarea unor standarde comune cu privire la fondurile proprii în
raport cu activele și elementele extrabilan țiere expuse riscului de credit
constituie, în consecin ță, un aspect esen țial al armoniz ării necesare
pentru recunoa șterea reciproc ă a tehnicilor de supraveghere și pentru
desăvârșirea, în acest fel, a pie ței bancare interne.
(49) În aceast ă privință, dispozițiile referitoare la rata de solvabilitate trebuie
să fie luate în considerare împreun ă cu alte instrumente specifice care
armonizeaz ă și ele tehnicile fundam entale de supraveghere a
instituțiilor de credit.
(50) În cadrul unei pie țe bancare interne, institu țiile trebuie s ă intre în
concuren ță directă una cu cealalt ă, iar standardele comune de
solvabilitate, exprimate ca rat ă minimă, previn denaturarea regulilor
concuren ței și consolideaz ă sistemul bancar comunitar.
(51) Prezenta directiv ă prevede diferite valori ale garan țiilor emise de diferite
instituții financiare. În consecin ță, Comisia se angajeaz ă să examineze
dacă prezenta directiv ă, în ansamblul ei, denatureaz ă regulile
concuren ței dintre institu țiile de credit și societățile de asigurare și, în
lumina acestei examin ări, Comisia se angajeaz ă de asemenea s ă
examineze dac ă o serie de m ăsuri compensatorii se justific ă.
(52) Anexa III define ște tratamentul elementelor extrabilan țiere, în contextul
calculării cerințelor de capital ale institu țiilor de credit. Pentru a asigura
funcționarea armonioas ă a pieței interne și, în special, pentru a asigura
condiții concuren țiale egale, statele me mbre sunt obligate s ă ajungă la
o evaluare uniform ă a acordurilor de compensare contractual ă de către
autoritățile competente din statel e respective. Anexa III ține cont de
studiile unui for interna țional, ce reune ște autorit ățile de supraveghere
din rețeaua bancar ă, privind recunoa șterea de c ătre aceste autorit ăți a
acordurilor de compensare bilateral ă și, în special, posibilitatea de a
calcula necesarul de fonduri propr ii pentru a acoperi anumite tranzac ții
pe baza valorii nete și nu a valorii brute, cu condi ția să existe conven ții
juridice cu caracter obligatoriu care s ă garanteze c ă riscul de credit se
limitează la aceast ă valoare net ă. În ceea ce prive ște institu țiile de
credit care opereaz ă la nivel interna țional și grupurile de institu ții de
credit care func ționează într-un num ăr de țări terțe, aflate în concuren ță
cu institu țiile de credit din Comunitate, reglement ările adoptate pe un

EVOLUȚIA SISTEMULUI BANCAR ROMÂNESC
33
plan interna țional mai larg vor avea drept rezultat ameliorarea
tratamentului pruden țial al instrumentelor derivate extrabursiere.
Această ameliorare a tratamentului are drept rezultat o mai bun ă
acoperire cu capital obligatoriu, ținându-se seama și de efectele de
reducere a riscurilor pe care le au acordurile de compensare contractual ă recunoscute de organele de supraveghere asupra
potențialelor riscuri de credit ulterioar e. Compensarea instrumentelor
derivate extrabursiere, realizat ă de către casele de compensa ții care
acționează ca partener central, joac ă un rol important în anumite state
membre. Trebuie s ă se recunoasc ă avantajele unei astfel de
compens ări în raport cu reducerea riscului de credit și a riscurilor
sistemice aferente, în tratamentul pruden țial al riscului de credit. De
asemenea, este necesar ă garantarea integral ă a expunerilor actuale și
a expunerilor poten țiale viitoare ce decurg din contractele privind
instrumentele derivate extrabursi ere compensate, fiind de asemenea
necesară și eliminarea pericolului de acumulare a expunerilor casei de
compensa ții dincolo de valoarea de pia ță a garan ției, astfel încât
instrumentele derivate extr abursiere astfel compensate s ă beneficieze
temporar de acela și tratament pruden țial ca și instrumentele derivate
tranzacționate la burs ă. Autoritățile competente trebuie s ă constate
dacă nivelul marjelor ini
țiale și variabile, precum și calitatea și nivelul
protecției oferite de garan ția constituit ă sunt satisf ăcătoare. Pentru
instituțiile de credit înfiin țate în statele membre, Anexa III ofer ă o
posibilitate similar ă de recunoa ștere a compens ării bilaterale de c ătre
autoritățile competente, oferind astfel condi ții concuren țiale egale.
Aceste reglement ări sunt bine echilibrate și corespunz ătoare pentru o
mai strict ă aplicare a m ăsurilor de supraveghere pruden țială la
instituțiile de credit. Autorit ățile competente din statele membre ar
trebui să se asigure c ă factorii de majorare se calculeaz ă pe baza unor
valori na ționale efective, mai degrab ă decât aparente.
(53) Rata minim ă prevăzută în prezenta directiv ă întărește capitalul
instituțiilor de credit din Comunitate. S-a adoptat un nivel de 8%, în
urma unei anchete statistice a neces arului de capital în vigoare la
începutul anului 1988.
(54) Regulile de baz ă privind supravegherea expunerilor semnificative ale
instituțiilor de credit ar trebui armonizate. Statele membre ar trebui, de
asemenea, s ă poată adopta dispozi ții mai stricte decât cele prev ăzute
în prezenta directiv ă.
(55) Monitorizarea și controlul expunerilor unei institu ții de credit fac parte
integrant ă din procesul de supravegher e. Concentrarea excesiv ă a
expunerilor asupra unui singur client sau grup de clien ți aflați în
legătură poate avea drept consecin ță un risc sau o pierdere
inacceptabil ă. Se consider ă că o asemenea situa ție poate prejudicia
solvabilitatea unei institu ții de credit.

ESEN-2 – INTEGRAREA ROMÂNIEI ÎN UNIUNEA EUROPEAN Ă

34
(56) În cadrul unei pie țe bancare interne, institu țiile de credit sunt angajate
în concuren ță directă una cu cealalt ă, iar cerin țele referitoare la
supraveghere la nivelul întregii Comunit ăți trebuie s ă fie elaborate în
consecin ță. În acest scop, criteriile aplicate în vederea determin ării
concentr ării expunerilor trebuie s ă se supun ă reglement ărilor obligatorii
în vigoare la nivelul întregii Comunit ăți și nu pot fi l ăsate în întregime la
discreția statelor membre. Prin urmare, adoptarea unor reglement ări
comune va aduce beneficii Comunit ății, deoarece va împiedica apari ția
oricăror diferen țe la nivelul condi țiilor concuren țiale, consolidând în
același timp sistemul bancar comunitar.
(57) Dispozi țiile legate de rata de solvabilitate a institu țiilor de credit includ și
o listă de riscuri de credit la care pot fi expuse institu țiile de acest gen.
În consecin ță, aceast ă listă ar trebui utilizat ă și pentru definirea
expunerilor, pentru a limita expunerile se mnificative. Cu toate acestea,
nu trebuie s ă se facă trimitere din principiu la ponder ările sau gradele
de risc prev ăzute în dispozi țiile menționate. Aceste ponder ări și grade
de risc au fost concepute pentru a stabili o cerin ță general ă de
solvabilitate pentru a acoperi riscul de credit la care sunt expuse
instituțiile de credit. În contextul reglement ării expunerilor semnificative,
obiectivul este acela de a limita pierderea maxim ă pe care o institu ție
de credit o poate suferi datorit ă unui singur client sau al unui grup de
clienți aflați în legătură. Prin urmare, este necesar ă adoptarea unei
abordări pruden țiale care, ca regul ă general ă, trebuie s ă ia în calcul
valoarea nominal ă a expunerilor, f ără aplicarea unor ponder ări sau a
unor clasific ări ale riscurilor.
(58) În momentul în care o institu ție de credit î și asumă riscurile din partea
societății mamă sau din partea altor filiale ale acesteia, se impune o
prudență specială. Gestionarea expunerilor cu care se confrunt ă o
instituție de credit trebuie s ă se facă în condi ții de deplin ă autonomie, în
conformitate cu principiile unei gestiuni bancare s ănătoase, fără a fi
influențată de alte considerente în afar a acestor principii. Conform
dispoziției din prezenta directiv ă, în cazul în care influen ța exercitat ă de
o anumit ă persoan ă, care de ține direct sau indirect o participa ție
calificată la o institu ție de credit, poate avea un efect negativ asupra
gestionării adecvate și pruden țiale a institu ției respective, autorit ățile
competente iau m ăsurile corespunz ătoare pentru a pune cap ăt situației
respective. În ceea ce prive ște expunerile semnificative, ar trebui, de
asemenea, stabilite anum ite standarde specific e referitoare la
expunerile unei institu ții de credit fa ță de grupul din care face parte, o
astfel de situa ție justificând restric ții mult mai stricte decât în cazul altor
expuneri. Cu toate aces tea, nu este necesar ă aplicarea unor restric ții
mai ferme dac ă societatea mam ă este un holding financiar sau o
instituție de credit, sau dac ă celelalte filiale sunt fie institu ții de credit
sau financiare, fie societ ăți care ofer ă servicii bancare auxiliare, cu
condiția ca toate aceste societ ăți să se afle sub supravegherea

EVOLUȚIA SISTEMULUI BANCAR ROMÂNESC
35
instituției de credit, pe baz ă consolidat ă. În asemenea cazuri,
supravegherea pe baz ă consolidat ă a grupului de societ ăți permite un
nivel corespunz ător de supraveghere, f ără să necesite impunerea unor
limitări mai stricte ale expunerii. În cadrul acestei abord ări, grupurile
bancare vor fi, de asemenea, încurajate s ă-și organizeze structurile
astfel încât s ă permită o supraveghere pe o baz ă consolidat ă, fapt care
este de dorit pentru c ă face posibil ă o supraveghere mai complet ă.
(59) Pentru a fi cât mai eficient ă, supravegherea pe o baz ă consolidat ă
trebuie s ă se aplice tuturor grupurilor bancare, inclusiv celor ale c ăror
societăți mamă nu sunt institu ții de credit. Autorit ățile competente
trebuie s ă dețină instrumentele juridice necesare pentru a putea
exercita acest tip de supraveghere.
(60) În cazul grupurilor cu activit ăți diversificate ale c ăror societ ăți-mamă
controleaz ă cel puțin o filial ă a unei institu ții de credit, autorit ățile
competente trebuie s ă poată evalua situa ția financiar ă a institu ției de
credit din cadrul unui asemenea grup. Pân ă la o coordonare ulterioar ă,
statele membre pot s ă prevad ă metode corespunz ătoare de
consolidare, în vederea realiz ării obiectivului prezentei directive.
Autoritățile competente trebuie s ă dețină cel pu țin mijloacele de
obținere, din partea tuturor societ ăților din cadrul unui grup, a
informațiilor necesare pentru îndeplinirea func țiilor pe care le de țin.
Trebuie s ă se pună bazele unei colabor ări între autorit ățile responsabile
cu supravegherea diferitelor sectoare financiare, în cazul grupurilor de societăți care desf ășoară o gamă întreagă de activit ăți financiare.
(61) În plus, statele membre pot refuza sau pot retrage autoriza ția de
funcționare bancar ă în cazul anumitor structur i de grup considerate a fi
necorespunz ătoare pentru desf ășurarea activit ăților bancare, în special
din cauză că asemenea structuri nu pot fi supravegheate cu eficacitate.
În aceast ă situație, autorit ățile competente au atribu
țiile menționate la
art. 7 alin. (1) primul paragraf, art. 7 a lin. (2), din art. 14 alin. (1) lit. (c),
precum și art. 16 din prezenta directiv ă, pentru a asigura gestionarea
sănătoasă și prudențială a instituțiilor de credit.
(62) Statele membre pot, de asem enea, aplica tehnici de supraveghere
corespunz ătoare grupurilor de societ ăți cu structuri care nu sunt
prevăzute în prezenta directiv ă. În cazul în care asemenea structuri
devin mai des întâlnite, prezenta directiv ă ar trebui completat ă pentru a
include și astfel de structuri.
(63) Supravegherea pe baz ă consolidat ă trebuie s ă țină seama de toate
activitățile definite în Anexa 1. Toate întreprinderile angajate în special
în acest gen de activitate trebuie, prin urmare, s ă fie supravegheate și
ele pe baz ă consolidat ă. Drept rezultat, defini ția institu țiilor financiare
va trebui extins ă pentru a include și astfel de activit ăți.

ESEN-2 – INTEGRAREA ROMÂNIEI ÎN UNIUNEA EUROPEAN Ă

36
(64) Directiva 86/635/CEE, împreun ă cu Directiva 83/349/CEE, au stabilit
regulile de consolidare aplicabile conturilor conso lidate publicate de
către institu țiile de credit. Prin urmare, este posibil ă definirea mai
precisă a metodelor care vor fi utilizate în supravegherea pruden țială,
realizată pe bază consolidat ă.
(65) Activitatea de supraveghere a institu țiilor de credit, pe o baz ă
consolidat ă, trebuie s ă aibă drept obiectiv principal protejarea
intereselor deponen ților de la institu țiile men ționate și asigurarea
stabilității sistemului financiar.
(66) Examinarea problemelor din c adrul domeniilor reglementate prin
prezenta directiv ă, ca și al altor directive privind activitatea institu țiilor
de credit, necesit ă colaborarea între autorit ățile competente și Comisie,
în cadrul unui comitet consultativ bancar, în special în scopul unei mai
bune coordon ări. Existen ța Comitetului consultativ bancar, format din
autoritățile competente ale statelor membre, nu exclude posibilitatea
altor forme de cooperare între autorit ățile care supravegheaz ă inițierea
și desfășurarea activit ății instituțiilor de credit și, în special, cooperarea
în cadrul a șa-numitului „groupe de contact” (grup de contact), format
din reprezentan ți ai autorit ăților de supraveghere în domeniul bancar.
(67) Este posibil ca, din când în când, modific ările tehnice aduse regulilor
prevăzute în prezenta directiv ă să necesite actua lizarea în func ție de
evoluțiile din sistemul bancar. Comisia va opera modific ările în
consecin ță, după cum este necesar, dup ă consultarea Comitetului
consultativ bancar, în limitele atribu țiilor de punere în aplicare conferite
Comisiei în sensul Tratatului. M ăsurile necesare pentru punerea în
aplicare a prezentei directive tr ebuie adoptate în conformitate cu
Decizia Consiliului 1999/468/CE di n 28 iunie 1999, de stabilire a
procedurilor necesare pentru exercitarea atribu țiilor de aplicare
conferite Comisiei.(12)
(68) Art. 36 alin. (1) din prezenta directiv ă permite ca angajamentele în
solidar ale debitorilor, în cazul institu țiilor de credit organizate sub
forma cooperativelor sau a fondurilor, s ă fie tratate ca elemente ale
fondurilor proprii men ționate la art. 34 alin. (2) pct. (7). Guvernul danez
și-a exprimat un viu interes pentru transformarea celor câteva institu ții
de credit ipotecar din Danemarca, c onstituite sub forma de cooperative
sau de fonduri, în societ ăți anonime. Pentru a facilita aceast ă
transformare sau pentru a o face posibil ă, este necesar ă o derogare
temporar ă care să le permit ă să includă o parte din angajamentele lor
solidare în fondurile proprii. Aceast ă derogare temporar ă nu ar trebui s ă
aibă un efect negativ asupra concuren ței dintre institu țiile de credit.
(69) Aplicarea unei ponder ări de 20% la obliga țiunile ipotecare de ținute de
instituțiile de credit poate perturba o pia ță financiar ă națională, unde

12 JO L 184, 17.07.1999, p. 23.

EVOLUȚIA SISTEMULUI BANCAR ROMÂNESC
37
asemenea instrumente au un rol pr eponderent. În acest caz, se adopt ă
măsuri provizorii pentru aplicarea unei ponder ări a riscului de 10%.
Piața convertirii crean țelor în titluri de valoare se dezvolt ă rapid. În
consecin ță, Comisia ar trebui s ă examineze, împreun ă cu statele
membre, tratamentul pruden țial al titlurilor de valoare garantate cu
anumite active și să înainteze pân ă la 22 iunie 1999 propuneri menite
să adapteze legisla ția existent ă, în scopul definirii unui tratament
prudențial corespunz ător al titlurilor de valoare garantate cu anumite
active. Autorit ățile competente pot autor iza o ponderare de 50% a
activelor garantate cu i poteci pe birouri sau spa ții comerciale
multifunc ționale pân ă la data de 31 decembrie 2006. Bunurile imobile
care fac obiectul ipotecii trebui e supuse unor criterii de evaluare
riguroase și unei reevalu ări periodice care s ă țină cont de evolu țiile de
pe piața bunurilor comerciale. Aceste imobile trebuie s ă fie ocupate sau
închiriate de c ătre proprietar. Împrumut urile contractate pentru
dezvoltare imobiliar ă sunt excluse de la aceast ă ponderare de 50%.
(70) Pentru a asigura aplicarea armonioas ă a dispozi țiilor referitoare la
expunerile semnificative, statele membre ar trebui s ă aibă posibilitatea
să prevadă aplicarea noilor limite în dou ă etape. În cazul institu țiilor de
credit mai mici, se poate acorda o perioad ă de tranzi ție mai mare,
având în vedere c ă o aplicare prea rapid ă a normei de 25% le-ar putea
reduce prea brusc activitatea de credit.
(71) În plus, este în curs armonizarea condi țiilor referitoare la reorganizarea
și lichidarea institu țiilor de credit .
(72) Formalit ățile necesare pentru controlul ri scurilor de lichiditate trebuie,
de asemenea, armonizate.
(73) Prezenta directiv ă nu trebuie s ă afecteze obliga țiile statelor membre cu
privire la termenele de transpunere a directivelor prev ăzute la Anexa V,
Partea B,
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIV Ă:

ESEN-2 – INTEGRAREA ROMÂNIEI ÎN UNIUNEA EUROPEAN Ă

38
CUPRINS

TITLUL I …………………………………………………………………………………………………17
DEFINIȚII ȘI DOMENIUL DE APLI CARE…………………………………………………… 17
Articolu l 1………………………………………………………………………………………………..17
Definiții……………………………………………………………………………………………………17
Articolu l 2………………………………………………………………………………………………..20
Domeniul de aplicar e ……………………………………………………………………………….20
Articolu l 3………………………………………………………………………………………………..22
Interdicția impusă societăților, altele decât institu țiile de credit,
de a desf ășura activit ăți de preluare a depozitelor sau a altor
fonduri rambursabile de la popula ție……………………………………………………………22
TITLUL II ………………………………………………………………………………………………..23
CONDIȚII PRIVIND INI ȚIEREA ȘI EXERCITAREA ACTIVIT ĂȚII
INSTITU ȚIILOR DE CREDIT …………………………………………………………………….23
Articolu l 4………………………………………………………………………………………………..23
Autoriza rea …………………………………………………………………………………………….23
Articolu l 5………………………………………………………………………………………………..23
Capitalul ini țial…………………………………………………………………………………………23
Articolu l 6………………………………………………………………………………………………..24
Organismele de conducere și sediul central al institu țiilor de cr edit …………………24
Articolu l 7………………………………………………………………………………………………..24
Acționari și memb ri…………………………………………………………………………………..24
Articolu l 8………………………………………………………………………………………………..25
Programul de activit ăți și structura organizatoric ă ………………………………………..25
Articolu l 9………………………………………………………………………………………………..25
Cerințe economic e……………………………………………………………………………………25
Articolu l 10………………………………………………………………………………………………25
Refuzul autoriza ției ………………………………………………………………………………….25
Articolu l 11………………………………………………………………………………………………25
Notificarea autoriza ției la Co misie ……………………………………………………………..25
Articolu l 12………………………………………………………………………………………………25
Consultarea prealabil ă cu autorit ățile competente din al te state membre …………25
Articolu l 13………………………………………………………………………………………………26
Sucursalele institu țiilor de credit autorizate în alt stat membru ………………………..26
Articolu l 14………………………………………………………………………………………………26
Retragerea autoriza ției ……………………………………………………………………………..26

EVOLUȚIA SISTEMULUI BANCAR ROMÂNESC
39
Articolu l 15………………………………………………………………………………………………26
Denumir e………………………………………………………………………………………………..26
Articolu l 16………………………………………………………………………………………………27
Participa ții calificate de ținute la o institu ție de cr edit………………………………………27
Articolu l 17………………………………………………………………………………………………28
Proceduri și mecanisme de cont rol inte rn ……………………………………………………28
TITLUL III ………………………………………………………………………………………………28
DISPOZI ȚII REFERITOARE LA LIBERTATEA DE STABILIRE
ȘI LA LIBERTATEA DE A PRESTA SER VICII ……………………………………………28
Articolu l 18………………………………………………………………………………………………28
Instituții de credi t ……………………………………………………………………………………..28
Articolu l 19………………………………………………………………………………………………28
Instituții financia re ……………………………………………………………………………………28
Articolu l 20………………………………………………………………………………………………29
Exercitarea dreptul ui de stab ilire ……………………………………………………………….29
Articolu l 21………………………………………………………………………………………………31
Exercitarea libert ății de a presta servic ii ……………………………………………………..31
Articolu l 22………………………………………………………………………………………………31
Atribuțiile autorit ăților competente din statul membru gazd ă…………………………..31
TITLUL IV ………………………………………………………………………………………………32
RELAȚII CU ȚĂRI TERȚE ……………………………………………………………………….32
Articolu l 23………………………………………………………………………………………………32
Notificarea filialelor societ ăților din țări terțe și condițiile de acces la pie țele
acestor țări……………………………………………………………………………………………… 32
Articolu l 24………………………………………………………………………………………………34
Sucursalele institu țiilor de credit cu sediul central în afara Comunit ății ……………34
Articolu l 25………………………………………………………………………………………………34
Cooperarea cu autorit ățile competente din țări terțe în domeniul
supravegherii pe baz ă consolidat ă……………………………………………………………..34
TITLUL V ……………………………………………………………………………………………….35
PRINCIPIILE ȘI INSTRUMENTELE TEHNICE ALE SUPRAVEGHERII
PRUDEN ȚIALE ………………………………………………………………………………………35
CAPITOLU L 1………………………………………………………………………………………….35
PRINCIPIILE SUPRAVEGHERII PRUDEN ȚIALE ………………………………………..35
Articolul 26…………………………………………………………………………………………….. 35
Competen ța statului membru de origi ne de a efectua controal e………………………35
Articolu l 27………………………………………………………………………………………………35
Competen țele statului membru gazd ă ………………………………………………………..35

ESEN-2 – INTEGRAREA ROMÂNIEI ÎN UNIUNEA EUROPEAN Ă

40
Articolu l 28………………………………………………………………………………………………35
Colaborarea privi nd suprav egherea …………………………………………………………….35
Articolu l 29………………………………………………………………………………………………36
Verificări la fața locului ale sucursalelor înfiin țate în alt st at memb ru ……………….36
Articolu l 30………………………………………………………………………………………………36
Schimburile de informa ții și secretul pr ofesional …………………………………………..36
Articolu l 31………………………………………………………………………………………………40
Obligațiile persoanelor responsabile cu c ontrolul legal al conturilor anuale
și consoli date…………………………………………………………………………………………..40
Articolu l 32………………………………………………………………………………………………40
Atribuțiile autorit ăților competente de a aplica sanc țiuni ………………………………..40
Articolu l 33………………………………………………………………………………………………41
Căi de atac în instan ță………………………………………………………………………………41
CAPITOLU L 2 …………………………………………………………………………………………41
INSTRUMENTE TEHNICE DE SUPRAVEGHERE PRUDEN ȚIALĂ……………….41
Secțiunea 1 …………………………………………………………………………………………….41
Fonduri pr oprii …………………………………………………………………………………………41
Articolu l 34………………………………………………………………………………………………41
Principii generale …………………………………………………………………………………….41
Articolu l 35………………………………………………………………………………………………43
Alte elem ente…………………………………………………………………………………………..43
Articolu l 36………………………………………………………………………………………………44
Alte dispozi ții referitoare la fondurile pr oprii………………………………………………….44
Articolu l 37………………………………………………………………………………………………46
Calcularea fondurilor proprii pe baz ă consolidat ă …………………………………………46
Articolu l 38………………………………………………………………………………………………47
Deduceri și limite ……………………………………………………………………………………..47
Articolu l 39………………………………………………………………………………………………47
Dovezi ce trebuie prezentate autorit ăților compet ente……………………………………47
Secțiunea 2 …………………………………………………………………………………………….47
Rata de solv abilitat e ………………………………………………………………………………..47
Articolu l 40………………………………………………………………………………………………47
Principii generale ……………………………………………………………………………………..48
Articolu l 41………………………………………………………………………………………………48
Numărătorul: fondurile propr ii ……………………………………………………………………48
Articolu l 42………………………………………………………………………………………………49
Numitorul: activele ajustate în func ție de risc și elementele extrabilan țiere ……….49

EVOLUȚIA SISTEMULUI BANCAR ROMÂNESC
41
Articolu l 43………………………………………………………………………………………………49
Ponderări ale riscu rilor ……………………………………………………………………………..49
Articolu l 44………………………………………………………………………………………………54
Ponderarea crean țelor la administra țiile regionale sau autorit ățile locale
din statele membre …………………………………………………………………………………..54
Articolu l 45………………………………………………………………………………………………55
Alte ponder ări …………………………………………………………………………………………55
Articolu l 46………………………………………………………………………………………………55
Organele administrative și întreprinderi cu sc op necomerci al ………………………..55
Articolu l 47………………………………………………………………………………………………56
Nivelul ratei de solvabilit ate ……………………………………………………………………….56
Secțiunea 3 …………………………………………………………………………………………….56
Expuneri semnif icative………………………………………………………………………………56
Articolu l 48………………………………………………………………………………………………56
Notificarea expunerilor semnificat ive…………………………………………………………..56
Articolu l 49………………………………………………………………………………………………57
Limitarea expunerilor semnificat ive ……………………………………………………………57
Articolu l 50………………………………………………………………………………………………62
Supravegherea pe baz ă consolidat ă sau neconsolidat ă a expunerilor
semnificat ive……………………………………………………………………………………………62
Secțiunea 4 …………………………………………………………………………………………….62
Participa ții semnificative în afara sectorului financia r …………………………………….62
Articolu l 51………………………………………………………………………………………………63
Limitarea participa țiilor calificate nefinancia re ………………………………………………63
CAPITOLU L 3 …………………………………………………………………………………………64
SUPRAVEGHEREA PE BAZ Ă CONSOLIDAT Ă………………………………………….64
Articolu l 52………………………………………………………………………………………………64
Supravegherea pe baz ă consolidat ă a instituțiilor de cr edit…………………………….64
Articolu l 53………………………………………………………………………………………………66
Autoritățile competente responsabile cu supravegherea pe baz ă consolidat ă…..66
Articolu l 54………………………………………………………………………………………………67
Forma și dimensiunile consolid ării ……………………………………………………………..67
Articolu l 55………………………………………………………………………………………………68
Informațiile care trebuie furnizate de holdingurile cu activitate mixt ă
și de filialele acesto ra ……………………………………………………………………………….68
Articolu l 56………………………………………………………………………………………………69
Măsuri de facilitare a supravegherii pe baz ă consolidat ă……………………………….69

ESEN-2 – INTEGRAREA ROMÂNIEI ÎN UNIUNEA EUROPEAN Ă

42
TITLUL VI ………………………………………………………………………………………………70
COMITETUL CONS ULTATIV BANCAR …………………………………………………….70
Articolu l 57………………………………………………………………………………………………70
Componen ța și sarcinile Comitetului consultativ bancar ………………………………..70
Articolu l 58………………………………………………………………………………………………71
Examinarea condi țiilor de autor izare ………………………………………………………….71
Articolu l 59………………………………………………………………………………………………71
Rapoarte de urm ărire ………………………………………………………………………………71
TITLUL V II ……………………………………………………………………………………………..72
COMPETEN ȚE EXECUTOR II …………………………………………………………………..72
Articolu l 60………………………………………………………………………………………………72
Adaptări tehni ce……………………………………………………………………………………….72
TITLUL V III …………………………………………………………………………………………….74
DISPOZI ȚII TRANZITORII ȘI FINALE………………………………………………………..74
CAPITOLU L 1………………………………………………………………………………………….74
DISPOZI ȚII TRANZIT ORII ………………………………………………………………………..74
Articolu l 61………………………………………………………………………………………………74
Dispoziții tranzitorii referit oare la ar t. 36 ………………………………………………………74
Articolu l 62………………………………………………………………………………………………75
Dispoziții tranzitorii priv ind art. 43………………………………………………………………. 75
Articolu l 63………………………………………………………………………………………………79
Dispoziții tranzitorii priv ind art. 47………………………………………………………………. 79
Articolu l 64………………………………………………………………………………………………79
Dispoziții tranzitorii priv ind art. 49………………………………………………………………. 79
Articolu l 65………………………………………………………………………………………………80
Dispoziții tranzitorii priv ind art. 51………………………………………………………………. 80
CAPITOLU L 2………………………………………………………………………………………….81
DISPOZI ȚII FINALE ………………………………………………………………………………..81
Articolu l 66………………………………………………………………………………………………81
Informarea Co misiei …………………………………………………………………………………81
Articolu l 67………………………………………………………………………………………………81
Directive abrogate …………………………………………………………………………………..81
Articolu l 68………………………………………………………………………………………………81
Punerea în ap licare …………………………………………………………………………………81
Articolu l 69………………………………………………………………………………………………82
Destinat ari ……………………………………………………………………………………………..82

EVOLUȚIA SISTEMULUI BANCAR ROMÂNESC
43

ANEXA I…………………………………………………………………………………………………83
LISTA ACTIVIT ĂȚILOR CARE FAC OBIECTUL RECUNOA ȘTERII
RECIPROC E …………………………………………………………………………………………..83
ANEXA II………………………………………………………………………………………………..85
CLASIFICAREA ELEMENTELOR EXTRABILAN ȚIERE ………………………………..85
ANEXA III ………………………………………………………………………………………………88
TRATAMENTUL ELEMENTELOR EXTRABILAN ȚIERE ……………………………….88
ANEXA IV ………………………………………………………………………………………………96
TIPURI DE ELEMENTE EXTRABILAN ȚIERE ……………………………………………..96
ANEXA V ……………………………………………………………………………………………….98
PARTEA A………………………………………………………………………………………………98
DIRECTIVE ABROGATE împreun ă cu modific ările lor succesive (prev ăzute
la art. 67) ……………………………………………………………………………………………….. 98
PARTEA B …………………………………………………………………………………………… 101
TERMENE LIMIT Ă PENTRU PUNEREA ÎN APLIC ARE ………………………………101
ANEXA VI ……………………………………………………………………………………………. 102
TABEL DE CORESPONDEN ȚĂ ………………………………………………………………102

ESEN-2 – INTEGRAREA ROMÂNIEI ÎN UNIUNEA EUROPEAN Ă

44
Financial Services Moderni zation – Conference Report
Senate Banking Committee
Conference Report and Text
of Gramm-Leach-Bliley Bill

Text of the Gramm-Leach-Bliley Bill Released November 1, 1999
Ř Table of Contents Ř Title I.
Ř Title II. Ř Title III.
Ř Title IV. Ř Title V.
Ř Title VI. Ř Title VII.
1 SECTION 1. SHORT TITLE; TABLE OF CONTENTS. 2 (a) SHORT TITLE.—This Act may be cited as the 3 "Gramm-Leach-Bliley Act". 4 (b) TABLE OF CONTENTS.—The table of contents for 5 this Act is as follows: Sec. 1. Short title; table of contents.
TITLE I — FACILITATING AFFILIATION AMONG BANKS,
SECURITIES FIRMS, AND INSURANCE COMPANIES
Subtitle A—Affiliations
Sec. 101. Glass-Steagall Act repeals. Sec. 102. Activity restrictions applic able to bank holding co mpanies that are
not financial holding companies.
Sec. 103. Financial activities. Sec. 104. Operation of State law. Sec. 105. Mutual bank hol ding companies authorized.
Sec. 106. Prohibition on deposit production offices.

EVOLUȚIA SISTEMULUI BANCAR ROMÂNESC
45
Sec. 107. Cross marketing restricti on; limited purpose bank relief; divesti-
ture.
Sec. 108. Use of subordi nated debt to protect fi nancial system and deposit
funds from "too big to fail" institutions.
Sec. 109. Study of financial moderniza tion's effect on the accessibility of
small business and farm loans.
Subtitle B — Streamlining Supervision of Bank Holding Companies
Sec. 111. Streamlining bank holding company supervision.
Sec. 112. Authority of State insur ance regulator and Securities and Ex-
change Commission.
Sec. 113. Role of the Board of Gove rnors of the Federal Reserve System.
Sec. 114. Prudential safeguards. Sec. 115. Examination of investment companies.
Sec. 116. Elimination of application requirement for financial holding com-
panies.
Sec. 117. Preserving the int egrity of FDIC resources.
Sec. 118. Repeal of savings bank provis ions in the Bank Holding Company
Act of 1956.
Sec. 119. Technical amendment.
Subtitle C — Subsidiaries of National Banks
Sec. 121. Subsidiaries of national banks.
Sec. 122. Consideration of merchant banking activi ties by financial subsi-
diaries.
Subtitle D — Preservation of FTC Authority
Sec. 131. Amendment to the Bank Hold ing Company Act of 1956 to modify
notification and post-approval wa iting period for section 3
transactions.
Sec. 132. Interagency data sharing. Sec. 133. Clarification of status of subsidiaries and affiliates.
Subtitle E — National Treatment
Sec. 141. Foreign banks that are financial holding companies.
Sec. 142. Representative offices.

ESEN-2 – INTEGRAREA ROMÂNIEI ÎN UNIUNEA EUROPEAN Ă

46
Subtitle F — Direct Activities of Banks
Sec. 151. Authority of national banks to underwrite certain municipal bonds.
Subtitle G — Effective Date
Sec. 161. Effective date.
TITLE II — FUNCTIONAL REGULATION
Subtitle A — Brokers and Dealers
Sec. 201. Definition of broker. Sec. 202. Definition of dealer. Sec. 203. Registration for sales of private securities offerings.
Sec. 204. Information sharing. Sec. 205. Treatment of new hybrid products. Sec. 206. Definition of identified banking product.
Sec. 207. Additional definitions. Sec. 208. Government securities defined. Sec. 209. Effective date. Sec. 210. Rule of construction.
Subtitle B — Bank Investment Company Activities
Sec. 211. Custody of investment company assets by affiliated bank.
Sec. 212. Lending to an affiliated investment company. Sec. 213. Independent directors. Sec. 214. Additional SEC disclosure authority. Sec. 215. Definition of broker under the Investment Company Act. of 1940.
Sec. 216. Definition of dealer under t he Investment Company Act of 1940.
Sec. 217. Removal of the exclusion from the definition of investment adviser
for banks that advise investment companies.
Sec. 218. Definition of broker under t he Investment Advisers Act of 1940.
Sec. 219. Definition of dealer under t he Investment Advisers Act of 1940.
Sec. 220. Interagency consultation.

EVOLUȚIA SISTEMULUI BANCAR ROMÂNESC
47
Sec. 221. Treatment of bank common trust funds.
Sec. 222. Statutory disqua lification for bank wrongdoing.
Sec. 223. Conforming change in definition.
Sec. 224. Conforming amendment. Sec. 225. Effective date.
Subtitle C — Securities and Exchange Commission Supervision
of Investment Bank Holding Companies
Sec. 231. Supervision of investm ent bank holding companies by the
Securities and Exchange Commission.
Subtitle D — Banks and Bank Holding Companies
Sec. 241. Consultation.
TITLE III — INSURANCE
Subtitle A — State Regulation of Insurance
Sec. 301. Functional regul ation of insurance.
Sec. 302. Insurance underwriting in national banks. Sec. 303. Title insurance activities of national banks and their affiliates.
Sec. 304. Expedited and equaliz ed dispute resolution for Federal regulators.
Sec. 305. Insurance customer protections. Sec. 306. Certain State affiliation la ws preempted for insurance companies
and affiliates.
Sec. 307. Interagency consultation. Sec. 308. Definition of State.
Subtitle B — Redomestication of Mutual Insurers
Sec. 311. General application. Sec. 312. Redomestication of mutual insurers. Sec. 313. Effect on State laws restricting redomestication.
Sec. 314. Other provisions. Sec. 315. Definitions. Sec. 316. Effective date.

ESEN-2 – INTEGRAREA ROMÂNIEI ÎN UNIUNEA EUROPEAN Ă

48
Subtitle C — National Association of Registered Agents and Brokers
Sec. 321. State flexibility in multistate licensing reforms.
Sec. 322. National Association of Registered Agents and Brokers.
Sec. 323. Purpose. Sec. 324. Relationship to the Federal Government. Sec. 325. Membership. Sec. 326. Board of directors. Sec. 327. Officers. Sec. 328. Bylaws, rules, and disciplinary action. Sec. 329. Assessments. Sec. 330. Functions of the NAIC. Sec. 331. Liability of the associati on and the directors, officers, and em-
ployees of the association.
Sec. 332. Elimination of NAIC oversight. Sec. 333. Relationship to State law. Sec. 334. Coordination with other regulators. Sec. 335. Judicial review. Sec. 336. Definitions.
Subtitle D — Rental Car Agency Insurance Activities
Sec. 341. Standard of regulation for motor vehicle rentals.
TITLE IV — UNITARY SAVINGS AND LOAN HOLDING COMPANIES
Sec. 401. Prevention of creation of new S&L holding companies with
commercial affiliates.
TITLE V — PRIVACY
Subtitle A — Disclosure of Nonpublic Personal Information
Sec. .501. Protection of nonpub lic personal information.
Sec. 502. Obligations with respect to disclosures of personal information.
Sec. 503. Disclosure of in stitution privacy policy.

EVOLUȚIA SISTEMULUI BANCAR ROMÂNESC
49
Sec. 504. Rulemaking.
Sec. 505. Enforcement. Sec. 506. Protection of Fair Credit Reporting Act. Sec. 507. Relation to State laws. Sec. 508. Study of information sharing among financial affiliates.
Sec. 509. Definitions. Sec. 510. Effective date.
Subtitle B — Fraudulent Access to Financial Information
Sec. 521. Privacy protection for cust omer information of financial insti-
tutions.
Sec. 522. Administrative enforcement. Sec. 523. Criminal penalty. Sec. 524. Relation to State laws. Sec. 525. Agency guidance. Sec. 526. Reports. Sec. 527. Definitions.
TITLE VI — FEDERAL HOME LOAN BANK SYSTEM MODERNIZATION
Sec. 601. Short title.
Sec. 602. Definitions. Sec. 603. Savings association membership. Sec. 604. Advances to members; collateral.
Sec. 605. Eligibility criteria. Sec. 606. Management of banks. Sec. 607. Resolution Funding Corporation. Sec. 608. Capital structure of Federal home loan banks.
TITLE VII — OTHER PROVISIONS
Subtitle A — ATM Fee Reform
Sec. 701. Short title.

ESEN-2 – INTEGRAREA ROMÂNIEI ÎN UNIUNEA EUROPEAN Ă

50
Sec. 702. Electronic fund transfer f ee disclosures at any host ATM.
Sec. 703. Disclosure of possible fees to consumers when ATM card is
issued.
Sec. 704. Feasibility study. Sec. 705. No liability if posted notices are damaged.
Subtitle B — Community Reinvestment
See. 711. CRA suns hine requirements.
Sec. 712. Small bank regulatory relief. Sec. 713. Federal Reserve B oard study of CRA lending.
Sec. 714. Preserving the Communi ty Reinvestment Act of 1977.
Sec. 715. Responsiveness to communi ty needs for financial services.
Subtitle C — Other Regulatory Improvements
Sec. 721. Expanded small bank access to S corporation treatment.
Sec. 722. “Plain language” requirement for Federal banking agency rules.
Sec. 723. Retention of "Federal" in name of converted Federal savings
association.
Sec. 724. Control of bankers' banks. Sec. 725. Provision of technica l assistance to microenterprises.
Sec. 726. Federal Reserve audits. Sec. 727. Authorization to release reports. Sec. 728. General Accounting Office study of conflicts of interest.
Sec. 729. Study and report on adapting ex isting legislative requirements to
on-line banking and lending
Sec. 730. Clarification of s ource of strength doctrine.
Sec. 731. Interest rates other charges at interstate branches.
Sec. 732. Interstate branches and agencies of foreign banks.
Sec. 733. Fair treatment of women by financial advisers.
Sec. 734. Membership of loan guarantee boards. Sec. 735. Repeal of stock loan limit in Federal Reserve Act.

EVOLUȚIA SISTEMULUI BANCAR ROMÂNESC
51
Sec. 736. Elimination of SAI F and DIF special reserves.
Sec. 737. Bank officers and directors as officers and directors of public
utilities.
Sec. 738. Approval for pur chases of securities.
Sec. 739. Optional conversion of Federal savings associations.
Sec. 740. Grand jury proceedings.

ESEN-2 – INTEGRAREA ROMÂNIEI ÎN UNIUNEA EUROPEAN Ă

52
Basel Committee
on Banking Supervision

Consultative Document

The New Basel
Capital Accord

Issued for comment by 31 May 2001

January 2001
BBAANNKK FFOORR IINNTTEERRNNAATTIIOONNAALL SSEETTTTLLEEMMEENNTTSS

EVOLUȚIA SISTEMULUI BANCAR ROMÂNESC
53
Table of Contents

PART 1: SCOPE OF APPLICAT ION……………………………………………………………1
A. Introduc tion ………………………………………………………………………………………1
B. Securities and other financial subs idiari es …………………………………………….1
C. Insurance s ubsidiari es ……………………………………………………………………….2
D. Significant minority-owned equity investments in non-insurance
financial entit ies ………………………………………………………………………………. 3
E. Significant investments in commercial entities ……………………………………….3
F. Deduction of investments in deconsolidat ed entitie s ……………………………….4
PART 2: THE FIRST PILLAR – MI NIMUM CAPITAL RE QUIREMENTS…………..6
I. CALCULATION OF MINIMUM CAPITAL REQU IREMENTS………………………….6
II. CREDIT RISK – THE ST ANDARDISED APPROACH………………………………….7
A. The standardised approac h – general rules …………………………………………..7
1. Individual claims…………………………………………………………………………….7
(i) Claims on soverei gns……………………………………………………………….. 7
(ii) Claims on non-central government public sector entities (PSEs)……..8
(iii) Claims on multilateral development ban ks (MDBs)……………………….8
(iv) Claims on banks …………………………………………………………………….. 9
(v) Claims on secu rities firms ………………………………………………………10
(vi) Claims on corporat es …………………………………………………………….10
(vii Claims secured by residential pr operty…………………………………….. 11
(viii) Claims secured on co mmercial real estate……………………………… 11
(ix) Higher-risk ca tegories …………………………………………………………… 11
(x) Other assets ………………………………………………………………………….12
(xi) Off-balance s heet item s ………………………………………………………… 12
2. External cr edit assessm ents …………………………………………………………12
(i) The recogniti on proces s…………………………………………………………..12
(ii) Eligibilit y criter ia ……………………………………………………………………..12
3. Implementation considerat ions ……………………………………………………..13
(i) The mappi ng proces s………………………………………………………………13
(ii) Multiple assessment s………………………………………………………………14
(iii) Issuer versus issues asse ssment……………………………………………. 14
(iv) Short term/long te rm assessm ents………………………………………….. 14
(v) Level of applicati on of the a ssessment ………………………………………15
(vi) Unsolicit ed rati ngs…………………………………………………………………. 15

ESEN-2 – INTEGRAREA ROMÂNIEI ÎN UNIUNEA EUROPEAN Ă

54
B. Credit risk mitigation in the standardis ed approac h ………………………………15
1. Sc ope………………………………………………………………………………………… 15
2. Collate ral…………………………………………………………………………………….16
(i) Minimum conditi ons ……………………………………………………………….. 16
(ii) The met hodologies ………………………………………………………………… 17
3. On-balance s heet netti ng……………………………………………………………… 25
4. Guarantees and cr edit derivat ives………………………………………………….25
(i) Minimum conditi ons ………………………………………………………………… 25
(ii) Range of eligible guarant ors/protection provider s………………………..28
(iii) Risk we ights ………………………………………………………………………….28
(iv) Currency mi smatches …………………………………………………………… 30
(v) Sovereign guarantees ……………………………………………………………. 30
(vi) W: remain ing risks ………………………………………………………………… 30
5. Maturity mismatc hes ………………………………………………………………….. 30
(i) Definition of maturi ty ………………………………………………………………..30
(ii) Risk weights for ma turity mism atches ………………………………………..31
6. Disclos ure …………………………………………………………………………………..31
III: CREDIT RISK – THE INTERNA L RATINGS BASED APPROACH……………..32
A. Mechanics of t he IRB Appr oach…………………………………………………………32
1. Categorisati on of expos ures …………………………………………………………32
(i) Definition of co rporate ex posures ………………………………………………32
(ii) Definition of bank expos ures…………………………………………………….32
(iii) Definition of so vereign ex posures …………………………………………….32
(iv) Definition of retail expos ures……………………………………………………33
(v) Definition of proj ect finance ex posures ……………………………………….33
(vi) Definition of equity expos ures ………………………………………………… 33
2. Adoption of the IRB appr oach across all exposur es …………………………34
3. Adoption of elements of the advanced approac h for IR B…………………..34
4. Transition period for data r equirements under the IRB approach for
corporate, sovereign, bank and retail exposur es………………………………35
5. Derivation of risk weight ed assets under IRB approac h…………………….35
B. Rules for Cor porate Expos ures ………………………………………………………….36
1. Risk weighted assets for corporate exposur es…………………………………36
(i) Formula for derivat ion of risk weight s…………………………………………36
(ii) Inputs to the ri sk-weight f unction ……………………………………………….38
2. Minimum requirements fo r corporate ex posures …………………………….. 46
(i) Composition of mi nimum require ments………………………………………46
(ii) Criteria to ensure meaningf ul differentiati on of ri sk ………………………46

EVOLUȚIA SISTEMULUI BANCAR ROMÂNESC
55
(iii) Completeness and integrit y of rating a ssignment s………………………47
(iv) Oversight over the ra ting system and processe s ………………………..47
(v) Criteria and orientati on of the rati ng syst em ……………………………….49
(vi) Minimum requirements for estimati on of PD ………………………………51
(vii) Data collecti on and IT sy stems ……………………………………………….54
(viii) Use of inte rnal ra tings ……………………………………………………………54
(ix) Internal validatio n…………………………………………………………………..55
(x) Disclosure r equirement s ………………………………………………………….56
(xi) Minimum requirements for supervisory estimates of LGD
and EAD ………………………………………………………………………………..57
3. Minimum requirements fo r the advanced IR B approac h ……………………59
(i) Own estimates of loss given default ……………………………………………59
(ii) Minimum requirements for use of own EAD estimates………………….65
4. Minimum requirements for asse ssment of guarantors and sellers of
credit derivat ives ……………………………………………………………………….. 69
(i) Guar antees …………………………………………………………………………….69
(ii) Credit De rivatives……………………………………………………………………71
C. Rules for Re tail Expos ures………………………………………………………………..72
1. Risk weighted assets for retail ex posures ………………………………………..72
(i) Formula for derivati on of risk we ights …………………………………………72
(ii) Risk i nputs …………………………………………………………………………… 74
2. Minimum requirements for retail ex posures ……………………………………..75
(i) Composition of mi nimum require ments……………………………………….75
(ii) Criteria to ensure a meani ngful differentia tion of risk ……………………75
(iii) Completeness and integrit y of rating a ssignment s………………………77
(iv) Oversight over rati ng system and pr ocesses ……………………………..78
(v) Criteria on orientat ion of rati ng syst em ………………………………………78
(vi) Requirements for estimation of EAD, and either (a) PD/LGD
or (b) EL ………………………………………………………………………………..78
(vii) Data collecti on and document ation ………………………………………….80
(viii) Use of inte rnal ra tings ……………………………………………………………80
(ix) Internal validatio n…………………………………………………………………..81
(x) Disclosure r equirement s ………………………………………………………….81
D. Rules for Sove reign Expos ures………………………………………………………….81
1. Risk weighted assets fo r sovereign exposur es …………………………………81
(i) Derivation of risk wei ghts …………………………………………………………81
(ii) Inputs to the ri sk weight f unction ……………………………………………….81
2. Minimum requirements for sovereign exposur es………………………………82

ESEN-2 – INTEGRAREA ROMÂNIEI ÎN UNIUNEA EUROPEAN Ă

56
(i) Rating grade structur e ……………………………………………………………..82
(ii) Rating criter ia…………………………………………………………………………82
(iii) Oversight over rati ng system and proces s …………………………………82
(iv) Requirements for use of own estimates of LGD under
the advanced approach ……………………………………………………………83
E. Rules for bank Exposur es ………………………………………………………………… 83
1. Risk weighted assets for bank ex posures ……………………………………….83
(i) Derivation of risk wei ghts …………………………………………………………83
(ii) Inputs to the ri sk weight f unction ……………………………………………….83
2. Minimum requirement s for bank ex posures …………………………………….84
F. Calculation of IRB Granularit y Adjustment to Capita l …………………………….84
1. Definition and scope of granularity adjustm ent ……………………………….. 84
(i) Exposure aggregatio n………………………………………………………………84
(ii) Treatment of guarantees and credit der ivativ es …………………………..84
(iii) LGD of borrowers with multiple fa cilities…………………………………….84
2. Methodology fo r calculat ions………………………………………………………..85
(i) Step 1: Calculation of aggregate characte ristics…………………………..85
(ii) Step 2: Calculating the granularity adjustm ent……………………………. 86
IV. ASSET SECURI TISATION …………………………………………………………………..87
1. The treatment of explicit risks associated with securitisations under
the standardis ed approac h……………………………………………………………87
(i) Treatment for or iginating banks …………………………………………………87
(ii) Treatment for investing banks …………………………………………………..89
(iii) Treatment for sponsoring banks……………………………………………… 90
2. Securitisation under IRB: A Hybrid Approac h …………………………………..91
(i) Issuing banks………………………………………………………………………… 91
(ii) Investi ng banks …………………………………………………………………….. 91
3. Treatment of implicit and residual risks arising from securitisations …….92
4. Disclosure r equirement s ……………………………………………………………….93
V. OPERATIO NAL RI SK …………………………………………………………………………..94
A. Definition of operational risk ………………………………………………………………94
B. The measurement methodol ogies ………………………………………………………94
1. The Basic Indi cator Appr oach………………………………………………………..94
2. The Standardis ed Approac h ………………………………………………………….95
3. The Internal Meas urement A pproach ………………………………………………95
4. The “f loor” …………………………………………………………………………………..96
C. Qualifying criter ia …………………………………………………………………………….96
1. The Basic Indi cator Appr oach………………………………………………………..96

EVOLUȚIA SISTEMULUI BANCAR ROMÂNESC
57
2. The Standardis ed Approac h ………………………………………………………….96
(i) Effective risk m anagement and c ontrol ………………………………………97
(ii) Measurement and validat ion …………………………………………………….97
3. Internal Measur ement Appr oach…………………………………………………….97
(i) Effective risk m anagement and c ontrol ………………………………………97
(ii) Measurement and validat ion ……………………………………………………97
VI. TRADING B OOK ISSU ES ……………………………………………………………………99
A. Definition of the tradi ng book ……………………………………………………………..99
B. Prudent valuat ion guidanc e……………………………………………………………..100
1. Systems and contro ls………………………………………………………………….100
2. Valuation methodologi es…………………………………………………………….. 100
(i) Marking to mark et ………………………………………………………………… 100
(ii) Marking to model …………………………………………………………………. 101
3. Valuation adjustm ents or re serves ………………………………………………..101
C. Trading book capital treatment fo r specific risk under the standardised
methodology ……………………………………………………………………………….. 102
1. Specific risk capital c harges for gover nment paper…………………………. 102
2. Specific risk capital char ges for positions hedged by credit
derivativ es………………………………………………………………………………. 102
PART 3: THE SECOND PILLAR – SU PERVISORY REVIEW PROCESS……..104
A. Importance of S upervisory Review ……………………………………………………104
B. Four Key Principles of Supervisory Revi ew……………………………………….. 105
1. Board and senior management ov ersight ………………………………………105
2. Sound capita l assessm ent………………………………………………………….. 106
3. Comprehensive asse ssment of risks …………………………………………….106
4. Monitoring and reporti ng …………………………………………………………….. 107
5. Internal c ontrol re view…………………………………………………………………108
(i) Review of adequacy of risk a ssessment …………………………………..108
(ii) Assessment of capital adequacy ……………………………………………..109
(iii) Assessment of the control envir onment …………………………………. 109
(iv) Supervisory review of comp liance with minimum standards ……… 109
(v) Supervisory response ………………………………………………………….. 110
C. Other aspects of the Super visory Review Proces s ……………………………..111
1. Supervisory transpar ency and account ability ………………………………….111
2. Interest rate ri sk in the bank ing book …………………………………………….111
PART 4: THE THIRD PILL AR – MARKET DI SCIPLI NE …………………………….. 114
A. General cons iderati ons ………………………………………………………………….. 114

ESEN-2 – INTEGRAREA ROMÂNIEI ÎN UNIUNEA EUROPEAN Ă

58
1. Core and supplementary di sclosure reco mmendati ons …………………… 115
2. Materi ality …………………………………………………………………………………115
3. Frequenc y…………………………………………………………………………………115
4. Templa tes …………………………………………………………………………………116
B. Disclosures – Scope of applic ation of the new Acco rd………………………….116
1. Core di sclosur es ……………………………………………………………………….. 116
2. Supplementary disclosur es…………………………………………………………. 117
C. Disclosures – stru cture of c apital ………………………………………………………117
1. Core disclosures (quantitat ive)……………………………………………………..117
2. Core disclosures (qualitat ive)……………………………………………………….118
3. Supplementary disclosur es…………………………………………………………. 118
4. For both core and suppl ementary discl osures ………………………………..118
D. Disclosures – Risk ex posures and a ssessment …………………………………..118
1. Credit risk in the banki ng book ……………………………………………………..119
(i) Disclosures applic able to a ll banks ………………………………………….119
(ii) Disclosures applicable to banks using the standardised
approach ……………………………………………………………………………. 120
(iii) Disclosures applicable to banks using IR B approac hes…………….. 121
(iv) Credit Risk Miti gation Tec hniques …………………………………………..123
(v) Asset securi tisation ……………………………………………………………… 125
2. Market risk ………………………………………………………………………………..129
(i) Disclosures applicable to banks under the standardised
measurement method ……………………………………………………………129
(ii) Disclosures applicable to banks under the Internal Models
Approach (I MA) …………………………………………………………………….129
3. Operati onal ri sk………………………………………………………………………….130
(i) Core di sclosur es ………………………………………………………………….. 130
(ii) Supplementary disclosur es …………………………………………………… 131
4. Interest rate risk (I RR) in the banking book……………………………………. 131
(i) Qualitative disclosures: general information on methodology
and key input s …………………………………………………………………….. 131
(ii) Quantitative disclosures part (i): required information for risk
assessment ………………………………………………………………………… 132
(iii) Quantitative disclosures par t (ii): ex post performance as an
indication of qualit y and reliab ility…………………………………………….132
E. Disclosures: Capital Adequacy …………………………………………………………133
1. Core disclosur e (quantitat ive)………………………………………………………133
2. Supplementary disclosur es…………………………………………………………. 133

EVOLUȚIA SISTEMULUI BANCAR ROMÂNESC
59
ANEXA 2
Criterii de clasificare a b ăncilor în func ție de indicatori de analiz ă
ai Sistemului Uniform de Ra ting Bancar (componentele CAPL)
Nc Indicator (formula) Interval Rating
I. Adecvarea capitalului (C)
1. Raport de solvabilitate 1 ( ≥ 12%) ≥ 15% bine capitalizat ă 1
(Fonduri proprii / Active ponderate în 12–14,9% adecvat capitalizat ă 2
funcție de risc) 8–11,9% subcapitalizat ă 3
2–7,9% subcapitalizat ă semnificativ 4
< 2% subcapitalizat ă major 5
2. Raport de solvabilitate 2 ( ≥ 8%) ≥ 10% bine capitalizat ă 1
(Capital propriu / Active ponderate în 8-9,9% adecvat capitalizat ă 2
funcție de risc) 5–7,9% subcapitalizat ă 3
2–4,9% subcapitalizat ă semnificativ 4
< 2% subcapitalizat ă major 5
3. Efectul de pârghie ( ≥ 5%) ≥ 6% bine capitalizat ă 1
(Capital propriu / Total active la 4-5,9% adecvat capitalizat ă 2
valoare net ă) 3-3,9% subcapitalizat ă 3
2–2,9% subcapitalizat ă semnificativ 4
< 2% subcapitalizat ă major 5
4. Capital propriu / Capital social ≥ 150% 1
(> 100%) 100- 149,9% 2
80–99,9% 3
50–79,9% 4
< 50% 5
5. Alte condi ții Nu este subiectul nici unei
reglement ări care să vizeze
menținerea unui nivel
specific al capitalului 1
Dac ă banca a fost evaluat ă
în “rating compus 1” în baza sistemului de evaluare CAMPL la cea mai recent ă
examinare și nu are sau nu
anticipeaz ă creșteri
semnificative de capital 2
3
4
5
II. Calitatea activelor (A)
1. Rata general ă de risc (Active din ≤ (media pe sistem sau “grup b ănci” – 30%) 1
bilanț și din afara bilan țului
ponderate în func ție de risc / Active > (media pe sistem sau “grup b ănci” – 30%)
≤ (media pe sistem sau “grup b ănci” – 10%) 2
din bilan ț și din afara bilan țului la
valoare contabil ă) > (media pe sistem sau “grup b ănci” – 10%)
≤ (media pe sistem sau “grup b ănci” + 10%) 3
> (media pe sistem sau “grup b ănci” + 10%)
≤ (media pe sistem sau “grup b ănci” + 30%) 4
> (media pe sistem sau “grup b ănci” + 30%) 5

ESEN-2 – INTEGRAREA ROMÂNIEI ÎN UNIUNEA EUROPEAN Ă

60
Nc Indicator (formula) Interval Rating
2. Credite restante și îndoielnice ≤ 2% 1
(valoare net ă) / Total portofoliu de 2,1–4% 2
credite (la valoare net ă) 4,1–6% 3
6,1–8% 4
> 8% 5
3. Rata riscului de credit la valoare ≤ 8% 1
netă (2) (Credite și dobânzi 8,1–15% 2
clasificate în “îndoielnice” + 15,1–30% 3
“pierdere” / Total credite și dobânzi 30,1-50% 4
clasificate) > 50% 5
4. Ponderea creditelor și dobânzilor ≤ 5% 1
clasificate în “subs tandard” + 5,1–15% 2
“îndoielnice” + “pierdere” / Capitaluri 15,1–30% 3
proprii + Provizioane 30,1–50% 4
> 50% 5
5. Crean țe restante + îndoielnice / ≤ 2% 1
Total active (valoare net ă) 2,1–4% 2
4,1–6% 3
6,1–8% 4
> 8% 5
6. Gradul de acoperire a riscului de > 90% 1
credit (Provizioane constituite / 90–89,9% 2
Provizioane necesare) 60–79,9% 3
20–59,9% 4
< 20% 5
7. Crean țe restante și îndoielnice nete Cri ≤ 30% Cp și Cp > 0 1
≤ n% Capitaluri proprii (Cri ≤ n% Cp) 30% Cp < Cri ≤ 50% Cp și Cp > 0 2
50% Cp < Cri ≤ 70% Cp și Cp > 0 3
70% Cp < Cri ≤ 100% Cp și Cp > 0 4
Cri > Cp sau Cp < 0 5
8. Rata de acoperire a activelor ≥ 8% 1
(Fonduri proprii – Credite și dobânzi 7–7,9% 2
clasificate în “îndoielnic” și “pierdere” 5–6,9% 3
la valoare net ă) / Total activ la 2–4,9% 4
valoare net ă < 2% 5
9. Credite acordate c lientelei (valoare ≤50% 1
brută) / Total activ la valoare brut ă 50,1–55% 2
55,1–60% 3
60,1–65% 4
> 65% 5
10. Credite acordate c lientelei (valoare ≤60% 1
brută) / Surse atrase și împrumutate 60,1–65% 2
65,1–70% 3
70,1–75% 4
> 75% 5
III. Profitabilitate (P)
1. ROA (Profit net / Total activ la ≥ 5% 1
valoare net ă) 4–4,9% 2
3–3,9% 3
0,6-2,9% 4
< 0,6 5

EVOLUȚIA SISTEMULUI BANCAR ROMÂNESC
61
Nc Indicator (formula) Interval Rating
2. ROE (Profit net / Capitaluri proprii) ≥ 11% 1
8–10,9% 2
6–7,9% 3
4–5,9% 4
< 4 5
3. Rata rentabilit ății activității de bază > 150% 1
(Venituri din exploatare – Venituri din 125–150% 2
provizioane) / (Cheltuieli de 115–124,9% 3
exploatare – Cheltuieli cu 100–114,9% 4
provizioanele) < 100% 5
IV. Lichiditate (L)
1. Lichiditate curent ă (Active curente / > 130% 1
Pasive curente) 100–130% 2
80–99,9% 3
70–79,9% 4
< 70% 5
2. Rata lichidit ății (Active lichide*) / > 50% 1
Total depozite atrase) 35–49,9% 2
25–34,9% 3
15–24,9% 4
<14,9% 5
3. Credite acordate c lientelei (valoare <85% 1
brută) / depozite atrase de la clien ți 85–104,9% 2
105–114,9% 3
115–125% 4
> 125% 5
*) Active lichide = moneda aflat ă la bănci, depozite la vedere ale b ăncii la BNR (Banca Na țională
a României), depozite la vedere ale b ăncii la alte b ănci corespondente.
Definirea rating-urilor rezultate din analiza indicatorilor pentru
componenta “management”:
Rating “1” indică performan țe remarcabile ale managementului și
consiliului de administra ție și practici corespunz ătoare de administrare a riscului în
funcție de mărimea, complexitatea și profilul de risc al institu ției. Toate riscurile
semnificative sunt ef ectiv identificate, m ăsurate, monitorizate și controlate.
Rating “2” indică performan țe satisfăcătoare ale managementului și
consiliului de administra ție referitoare la m ărimea, complexitatea și profilul de risc
al institu ției. Deficien țele minore care pot s ă apară nu influen țează siguranța și
viabilitatea institu ției. În general, riscurile și problemele semnific ative sunt efectiv
identificate, m ăsurate, urm ărite și controlate.
Rating “3” indică performan țe ale managementului și consiliului de
administra ție sau practici de administrare a riscurilor mai pu țin satisfăcătoare, care
necesită îmbunătățiri.
Capacitatea factorilor de dec izie poate fi insuficient ă pentru tipul, m ărimea
sau condi ția institu ției. Problemele și riscurile semnificative pot fi inadecvat
identificate, m ăsurate, monitorizate sau controlate.

ESEN-2 – INTEGRAREA ROMÂNIEI ÎN UNIUNEA EUROPEAN Ă

62
Rating “4” indică performan țe deficitare al e managementului și consiliului
de administra ție sau practici de administrare a riscurilor inadecvate.
Dimensiunea deficien țelor și a expunerii la risc este excesiv ă. Problemele și
riscurile semnificative inadecvat identificate, m ăsurate, urm ărite, controlate impun
luarea unor m ăsuri urgente din partea factorilor de decizie.
Rating “5” indică deficien țe critice în activi tatea managementului și
consiliului de administra ție sau caren țe severe în administrarea riscurilor.
Managementul și consiliul de administra ție nu au demonstrat capacitatea de a
corecta problemele și de a implementa practici corespunz ătoare de administrare a
riscurilor. Problemele și riscurile semnificativ e sunt identificate, m ăsurate, urm ărite
sau controlate inadecvat și continu ă să amenin țe viabilitatea institu ției. Este
necesară înlocuirea sau înt ărirea managementului și a consiliului de administra ție.

EVOLUȚIA SISTEMULUI BANCAR ROMÂNESC
63
ANEXA 3
Problema ancorei monetare în perspectiva ader ării la Uniunea European ă*)
După “experimentul monetarist” din anii ’80 ai secolului XX, aten ția multor
bănci centrale s-a deplasat de la evolu ția agregatelor monetare spre “ țintirea” ratei
inflației («direct inflation targeting»1)). În acest mod, sunt eliminate obiective
intermediare, men ținerea infla ției la un nivel minim acceptabil devenind ținta finală
și nemijlocit ă.
În general, acest tip de abordare a po liticii monetare a dat rezultate
remarcabile în țări cu economie de pia ță matură, pe deplin func țională, cu un grad
ridicat de integrare eficient ă în economia mondial ă2). De asemenea, statele care
au adoptat strategia “DIT” dispuneau deja de premisele necesare pentru succesul
politicii anti-infla ționiste.
Mutatis mutandis , poate fi observat ă această condiționare și în cazul unor
economii în tranzi ție sau în curs de afirmare (a șa-numitele economii de pia ță
“emergente”). Astfel, în ultima parte a anilor ’90, au optat pentru “DIT” Cehia,
Polonia, Brazilia, Chile, ș.a. În toate cazurile men ționate, în momentul adopt ării
inflației ca țintă “directă” ritmul cre șterii prețurilor nu dep ășea 10% (rata anual ă).
În aceste condi ții, declararea prematur ă a inflației drept țintă principal ă,
finală și directă a politicii monetare, în loc s ă conducă la sporirea credibilit ății
autorităților monetare, risc ă să erodeze și mai mult “imaginea public ă” a politicilor
macroeconomice.
Premisele unei politic i monetare anti-infla ționiste eficiente implic ă, în mod
deosebit, elaborarea și implementarea unei politici fiscal-bugetare “s ănătoase”
(deficit bugetar limitat, f ără posibilitatea monetiz ării), piețe monetar-valutar-
financiare integrate func țional, un sistem bancar consolidat și performant, corela ții
organice între economia nominal ă și cea real ă.
În consecin ță, pentru economia României, es te, în continuare, necesar ă o
strategie “intermediar ă” care să-și propună realizarea unei dezinflații accelerate și
continue3) (cel puțin în medie semestrial ă). O astfel de strategie intermediar ă va
avea drept baz ă monitorizarea complex ă atât a principalel or agregate monetare,
cât și a evolu ției cursului de schimb al monedei na ționale. Desigur, în cazurile
extreme, “ancora” monetar ă și cea valutar ă (cursul de schimb) nu pot fi utilizate
simultan . Dar, pentru o strategie a tranzi ției, corelarea unui obiectiv intermediar
reprezentat de un agregat monet ar semnificativ cu nivelul cursului de schimb
valutar nu este numai necesar ă, ci și posibilă. Evident, eficien ța politicii monetare

*) Sinteză realizată pe baza comunic ării prezentate în mai 2000 (sesiunea științifică “Ancorele
antiinflaționiste într-o economie în tranzi ție”).
1) În continuare, va fi utilizat acronimul “DIT”.
2) Exemple în ordinea cronologic ă a adopt ării “DIT”: Noua Zeeland ă, Canada, Marea Britanie,
Finlanda, Suedia, Australia, ș.a.
3) În sensul “Strategiei na ționale de dezvoltare economic ă a României pe termen mediu” (martie
2000).

ESEN-2 – INTEGRAREA ROMÂNIEI ÎN UNIUNEA EUROPEAN Ă

64
și valutare este condi ționată de progresul efectiv al restructur ării economice, prin
reducerea – pân ă la eliminare – a rigidit ăților din economia real ă. În ultim ă
instanță, problema “decalajelor în timp” (t ime lags) între semnalele politicii
monetare și efectele propriu-zise asupra ratei infla ției reprezint ă interfața dintre
economia nominal ă și cea real ă.
În ceea ce prive ște dimensiunea monetar ă a strategiei pe care am numit-o
intermediar ă, este necesar ă perfecționarea statisticii masei monetare. Astfel,
pentru sistemul monetar-bancar, al ături de baza monetar ă (M 0) și agregatele
monetare M 1 (masa monetar ă în sens restrâns) și M2 (în sens larg), se va dovedi
utilă calcularea lui M 3, pentru a pune mai bine în eviden ță conexiunile dintre pia ța
monetară propriu-zis ă și diferitele componente ale pie ței capitalurilor (inclusiv
gradul de monetizare al datoriei pub lice). Iar valorificarea informa țiilor monetare
presupune activarea pie ței secundare a titlurilor de stat și “eliberarea” b ăncii
centrale din pozi ția de debitor net fa ță de sistemul bancar4) .
Presupunând c ă cea mai dificil ă perioadă de asanare a sistemului bancar
se va încheia în anul 2000, va r ămâne, în continuare, necesitatea monitoriz ării
atente a deficitului de cont curent al balan ței de plăți și a evolu ției datoriei externe
(cazul anului 1999 a fost edi ficator în acest sens).
În aceste condi ții, o strategie tip “DIT” nu poate fi adoptat ă, cu șanse reale
de succes, cel pu țin pe termen scurt și mediu. Din aceste motive, am folosit
formula – relativ insolit ă – de ancoră monetar-valutar ă.
Experien ța altor țări în tranzi ție din Europa Central ă este deosebit de util ă
pentru o analiz ă comparativ ă. Astfel, dac ă ne referim la Polonia, se constat ă o
varietate a țintelor antiinfla ționiste urm ărite de-a lungul anilor ’90: de la cursul
valutar (începutul anilor ’90), rata dobânzii (în paralel cu un curs de tip “crawling
peg”) și până la “DIT” (din ianuarie 1999).
Într-o prim ă fază, opțiunea pentru infla ție ca țintă directă nu a corespuns
integral modelului ancorei “ unice”, deoarece Polonia a men ținut sistemul “crawling
peg”, pân ă în aprilie 2000. Totu și, banda fluctu ării permise a fost m ărită la ± 15%,
în martie 1999, fa ță de cursul central al “co șului valutar” (format din Euro, cu o
pondere de 55%, și USD, având ponderea de 45%).
În 1999, ținta monetar ă urmărită de Banca Na țională a Poloniei (BNP) a
constat în limitarea ratei anuale a infla ției în marja 8 – 8,5%. Ca urmare a
diminuării ratei lunare a infla ției în trim. I (1999), sub nivelul prognozat, Consiliul
Politicii Monetare a decis ca marja țintei să fie coborât ă la 6,6–7,8%: “Dar aceast ă
țintă nu a fost atins ă; în decembrie, rata anual ă a inflației a reprezentat 9,8%. Deci
inflația a fost mai mare la sfâr șitul lui 1999 decât la sfâr șitul lui 1998. Totu și,
datorită ritmului sc ăzut al cre șterii prețurilor în prima parte a anului, rata anual ă

4) Apărută în urma opera țiunilor realizate, pentru prima dat ă, în 1997, pozi ția “captiv ă” a BNR
s-a accentuat în 1998 și s-a men ținut în 1999: “Situarea b ăncii centrale pe pozi ția de debitor
net al sistemului bancar și insuficien ța instrumentelor de sterilizare a excesului de lichiditate
au subminat, și în acest an, capacitatea B NR de a impune … un control sever și constant
asupra lichidit ății din sistem” (BNR, «Raport anual – 1999», p. 69).

EVOLUȚIA SISTEMULUI BANCAR ROMÂNESC
65
medie a inflației a fost de 7,3%, ceea ce a reprezentat o sc ădere de 4,5 puncte
procentuale fa ță de anul precedent” (1998)5) .
Din aprilie 2000, Polonia a trecut de la un curs valutar de tipul “crawling
peg” la un curs flotant (“free float ing”). Astfel, poate fi observat ă gradualitatea
abordării inflației ca țintă directă.
Studii recente, bazate pe o analiz ă comparativ ă interna țională,
demonstreaz ă că țările cu economie în tranzi ție sau “emergente”, de regul ă,
adoptă pe deplin infla ția ca țintă monetar ă unică (“full-fledged inflation targeting”)
“numai atunci c ând dispun de o pozi ție fiscală solidă , un sistem financiar stabil –
deosebit de important pentru acest grup de țări – și de o vulnerabilitate redus ă
față de șocurile valutare”6) .
Pentru țările candidate, preg ătirea ader ării la Uniunea European ă (UE)
ridică exigențe sporite atât pentru evolu ția ratei infla ției, cât și pentru evolu ția
cursului de schimb valutar7) .
Având în vedere multitudinea și complexitatea obiectivelor urm ărite în
procesul de preaderare, pentru fiec are stat candidat, este necesar ă elaborarea și
realizarea consecvent ă a unei strategii implicând o ierarhizare coerent ă și realistă
a priorităților economice și financiare.
În acest sens, este necesar ă o viziune clar ă, bine fundamentat ă asupra
corelației dintre îndeplinirea condi țiilor general valabile pentru aderarea la UE și
criteriile form ării Uniunii Economice și Monetare (UEM), în perspectiva adopt ării
monedei unice (“zona Euro”).
Reflectând pozi ția Comisiei Europene, Pedr o Solbes (Comisar pentru
problemele economice și monetare) a subliniat c ă, după primirea în UE a țărilor
candidate, “ Tratatul (asupra Uniunii Europene) este suficient de flexibil pentru a
permite diferite regimuri valutare, pe drumul c ătre adoptarea Euro. Singurele tipuri
de cursuri incompatibile cu SME 2 (Sis temul Monetar European) sunt cursurile
valutare complet flotante (“fu lly floating”), “crawling pegs” și cele legate (“pegs”) de
ancore altele decât Euro”.
Toate statele admise în UE vor trebui s ă participe la SME, dar numai dup ă o
perioadă de cel pu țin doi ani, dac ă îndeplinesc criteriile de convergen ță, vor putea
adopta Euro, devenind membre ale UEM: “…În țările candidate, agenda
reformelor necesare pentru accesul la UE trebuie s ă aibă prioritate fa ță de
măsurile politice inspirate de participarea la UEM, cum sunt criteriile convergen ței
nominale”8) .
Prof. dr. Lucian C. IONESCU,
Institutul Bancar Român

5) NBP, «Annual Report – 1999», p. 20.
6) “IMF Survey”, October 23, 2000 (p. 349).
7) «Uniting Europe», No. 115 – 2 October 2000.
8) Idem.

ESEN-2 – INTEGRAREA ROMÂNIEI ÎN UNIUNEA EUROPEAN Ă

66
Anexa A
Nivelul infla ției în momentul adopt ării strategiei "DIT" (în %)

Sursa: «IMF Survey», colec ția 2000.
Anexa B
Tipul cursurilor de schimb în țările candidate la UE (aprilie 2000)
Fixed Limited flexibility More flexible
Currency
union Currency
board Conven-
tional pegNarrow
band Tightly
managedBroad
band Relatively
free float Free
float
Bulgaria ‹ z {
Cehia ‹ { { z
Estonia ‹ z
Ungaria ‹ { z
Letonia ‹ z
Lituania ‹ z
Polonia ‹ { { { z
România ‹ { z
Slovacia ‹ { z
Slovenia ‹ z
‹ Regimul valutar în momentul ader ării la UEM
z Regimul valutar în vigoare
{ Regim valutar anterior
Sursa: Bank of England, «Practical i ssues arising from the Euro», June 2000. Cehia
Israel
Polonia Africa de
Sud
Brazilia
Chile Noua Zeeland ă Canada Suedia
Finlanda
Australia Marea Britanie Spania

EVOLUȚIA SISTEMULUI BANCAR ROMÂNESC
67
ANEXA 4
• Material privind sistemul bancar din România, preg ătit pentru
anuarul «Global Survey 2002 – Regulatory and Market Developments», editat de Institute of International Bankers (SUA)
– BNR – Direc ția Reglementare și Autorizare
– IBR – membru asociat al IIB
ROMANIA
Regulatory Framework
In order to meet the conditions ar ising from the Agreement with the
International Monetary Fund, in 2001 the l egal framework was improved as follows:
• Law no. 58/1998 – The Banking Law – imposing tougher requirements
to hold managerial positions in ban ks and the compulsory approval by
the National Bank of Rom ania of the members of the board of directors,
and the introduction of quality requirem ents for significant shareholders.
• Law no. 101/1998 – the National Bank of Romania’s Statute –
achievement of a legal framework allowing the cooper ation between the
National Bank of Romania and the competent authorities in other
countries.
• Law no. 83/1998 – the banks’ bankruptcy procedure – allowing for an
accelerated initiation of bankruptcy procedures for an insolvent bank and
shortening the time for removing su ch a bank from the system. The
result is a better protection of the depositors and a mitigation of
contamination risk.
During the period under review, so as to be in line with the international
standards, new regulations came into forc e dealing with 1) the supervision of the
banks’ foreign exchange positions, imposi ng limits for every foreign currency and
computing the total foreign exchange posit ion by “short-hand” method; 2) banks’
licensing; 3) improved ru les on bank liquidity; and 4) know-your-customer
standards, which aim at ensuring a proper framework as regards anti-money
laundering. These rules apply the Base l Committee recommendations, permitting
banks to draw up their own policies and proc edures of knowing their customers.
As regards the accounting sy stem for banks, this is largely in line with the
related European standards. An extremely im portant event in this field was the
issuance in 2001 of the Acc ounting Regulations harmoni zed with Directive No.
86/635/EEC and the International Acc ounting Standards applicable to credit
institutions.

ESEN-2 – INTEGRAREA ROMÂNIEI ÎN UNIUNEA EUROPEAN Ă

68
In the payments field, an important achievement was t he issuance of the
NBR Regulation no. 1/2002 r egarding the large value f unds transfer system. The
regulation sets the princi ples and the way of perform ing the processing and the
gross settlement of large value paym ents during the same banking day by
TransFonD S.A., in its capacity as the National Bank of Romania’s agent.
With regard to the movement of capi tal, by the recent amendment to the
NBR Regulation no. 3/1997 on the performance of fore ign exchange transactions
(Circular no. 26/2001), the capital operations scheduled for 2001-2002 were
liberalized (e.g. the residents’ direct investments abroad; the residents’ real
investments abroad; the adm ittance of the securiti es and units of national
collective investment bodies in the fore ign markets). At the same time, the
regulatory framework required for the achi evement of the gradual liberalization of
other capital operations, at present under authorization, has been created.
As result of the ongoing harmonization pr ocess with the EU and international
standards, the following regulations ar e in the process of being issued:
• rules on consolidated financial st atements of credit institutions;
• rules on financial derivative instruments; and
• new rules concerning classificati on of loans and pl acements and their
provisioning. Beginni ng January 1, 2003, an additional classification
criterion has been introduc ed besides the former ones (debt service and
initiation of legal pr oceedings), namely the debt or’s financial standing,
used only for the assessment of an economic non-bank ing entity.
Developments with Regard to Credit Cooperative Organizations Further to the provisions of t he Government Emer gency Ordinance no.
97/2000, as subsequently approved by the Law no. 200/ 2002, the last stage of the
licensing process is developing. The credit cooperative organizations being
rejected in any stage of t he licensing process are legally dissolved and thereafter
liquidated.
In light of the new legislative framework regarding credit cooperative
organizations, the National Bank of Ro mania is set to push ahead with the
regulation of their activity mindful of their status as credit institutions. In this
respect, credit cooperative organizati ons will have the same prudential
requirements as banks, set by National Bank of Romani a regulations and
harmonized with the European directives.
Depositor Protection Arrangements At present, the Banking Deposits Guarantee Fund may cover up to Lei
100,453,000 per depositor, subject to semi-annual adjustments based on the
consumer price index.
Treatment of Non-Domestic Financial Institutions
In accordance with the legal provis ions in force, banks established as
subsidiaries of foreign banks or of ot her foreign legal persons are treated the

EVOLUȚIA SISTEMULUI BANCAR ROMÂNESC
69
same as Romanian legal persons, while foreign banks’ branches operating in
Romania comply, to a large extent, with the regime applied to Romanian legal
persons (for instance, acti vities allowed to be provided, terms for granting or
withdrawing the licenc e, management and capital requirements).
Market Developments During the period under review, the main goal of the supervisory process
was its quality, achieved by:
• Improvement of the Uniform Bank ing Rating System – CAAMPL, by
including a new indicator – banks’ liquidity, beginning in July 2001.
• Increased cooperation with other s upervisory authorities by agreements
on information sharing, as pr ovided by Directive 2000/12/EC.
• Strengthening cooperation with the domestic supervisory authorities in
charge of the supervision of other components of the financial sector. In
this respect, in April 2002 the NB R concluded a Cooper ation Agreement
with the National Securities Commi ssion and the Insurance Supervisory
Commission. Likewise, the NBR co-oper ates with foreign supervisory
authorities – the Memorandum of U nderstanding with the National Bank
of Moldova and with the Central Bank of Cyprus were concluded, while
the negotiation process with six other foreign supervisory bodies is in
progress.
• Development, within the PHARE pr ogram, of two projects: (1) the
improvement of the early warning system aimed at achieving an IT
program with a high level of accura cy and forecasting capacity, and (2)
the development of a system for assessing the exposure against the
market risk.
Beginning in October 2001, the S upervision Department assesses on a
monthly basis the quality of the supervision activity , considering the banking
system performance and the harmonization with the Basic Principles for Effective
Banking Supervision adopted by the Basel Committee.
The actions for strengtheni ng the supervisory ability resulted in significant
progress in the trend of some indicato rs, especially those defining the loans
portfolio quality. The measures for improv ing the banking system ’s capitalization
led to an important increase in the solvency ratios.
As for the structure of the Romanian banking system, in 2001 two significant
changes occured:
• the completion of the privatization process of Banca Agricola S.A.; and
• the purchase, by foreign investors, of the main share of West Bank S.A.
and Banca Comerciala (Unirea) S.A.

ESEN-2 – INTEGRAREA ROMÂNIEI ÎN UNIUNEA EUROPEAN Ă

70
The market share of the foreign- owned banks increased from 50.9 percent
to 54.2 percent, and at the same time t he public sector’s pos ition decreased from
46.1 percent to 42.9 percent, while there was a slight decreas e of the domestic
private owned banks sector (f rom 3.0 to 2.9 percent).
The Romanian payment and settlement systems are subject to an ongoing
reorganization and development process for implementing an interbank electronic
payment system, in line with the European Union.

Volume ap ărute în cadrul colec ției ESEN – 2 în anul 2001
Probleme ale integr ării României în Uniunea European ă.
Cerințe și evaluări

Issues on Romania’s integration into the European Union.
Requirements and evaluation

Stadiul negocierilor în vederea ader ării la UE a statelor candidate
din Europa Central ă și de Est

Impactul adopt ării acquis-ului comunitar privind
politica comercial ă comună în perspectiva ader ării la UE

Implicațiile adopt ării acquis-ului comunitar privind
politicile comerciale în domeniul produselor agroalimentare

Impactul adopt ării politicii agricole comune (PAC)
asupra pie ței principalelor produse agroalimentare române ști

Politica industrial ă în perspectiva ader ării la UE

Politica energetic ă în perspectiva ader ării la UE

Sistemul impozitelor și taxelor
în Uniunea European ă și în România

c ed

CENTRUL DE INFORMARE ȘI DOCUMENTARE ECONOMIC Ă
Redactor- șef: Valeriu IOAN-FRANC
Redactor: Flavia FUERU
Prezentare grafic ă: Mihaela PINTIC Ă
Coperta: Nicolae LOGIN