Evaluarea Si Reevaluarea Activelor Fixe

Petrom S.A. Drăgășani

Societatea Națională a Petrolului „Petrom S.A." a fost înființată în baza Ordonanței de urgență a Guvernului României nr. 49 din 15 septembrie 1997 aprobată și modificată de Legea nr.70 din 2 aprilie 1998 prin reorganizarea Regiei Autonome a Petrolului „Petrom" București, și a început să opereze din punct de vedere comercial la data de 01.11.1997.

Obiectul de activitate

Obiectul de activitate al Societății îl constituie:

• Explorarea și exploatarea zăcămintelor de petrol și gaze naturale de pe uscat și platoul continental al Măriii Negre;

• Transportul petrolului și a produselor petroliere;

• Rafinarea țițeiului;

• Comercializarea produselor prin rețele proprii de distribuție;

• Importul și exportul de țiței, produse petroliere, utilaje, echipamente și tehnologii specifîce;

• Colaborarea tehnico-științifică în domeniul petrolier

• Executarea de lucrări în strainătate în colaborare cu firme din domeniu.

Detalii privind producția:

Petrom extrage anual circa 6 milioane tone de țiței, aproximativ 6,1 mliarde m de gaze naturale și produce în jur de 96.000 tone de gazolină și 47.000 tone de etan. Dispune de o capacitate de prelucrare de circa 14 milioane tone de țiței anual dar prelucrează 5,5 milioane tone țiței precum și 700 milioane m3 de gaze realizând un număr de 70-80 de produse de rafînare și petrochimice.

Petrom comercializează prin cele circa 600 benzmării dispuse într-o rețea naționalâ proprie 1.680.000 tone de carburanți și aproximativ 2000 de tipuri de produse complementare (alimente băuturi alcoolice și nealcoolice, jucarii etc.) iar direct din rafinăriile sau depozitele sale către distribuitorii privați încă aproximativ 800.000 tone.

Alte produse petroliere comercializate: păcură 900.000 tone, etilenă 170.000 tone, polietilenă 90.000 tone, amoniac 62.000 tone, uree 50.000 tone, metanol 72.000 tone.

Societatea desfașoară o vastă activitate internaționată prin Departamentul Petrom Internațional deschizând sucursale în Ungaria, Republica Moldova, Iugoslavia, Kazakhstan, India, Ecuador, Turcia, Iran, Nigeria, Sudan.

SNP „Petrom" S.A. deține poziții dominante în exploatare și producție, în prelucrare și în distribuție.

PETROMSERVICE DRAGASANI

Structura de exploatare

Activitățile Societății sunt:

– activitatea de exploatare și producție;

– activitatea de prelucrare;

– activitatea de distribuție.

Activitatea de exploatare

Activitatea de extracție se desfășoară pe zăcăminte de țiței și gaze libere, prin utilizarea a peste 12.000 de sonde on-shore și of-shore la cele 11 sucursale de

producție care au în subordine un număr de 24 de schele petroliere, prezentate în tabelul nr. 1.

Tabelul nr. 1

Sursa: SNP „Petrom" SA.

Departamentul Exploatare și Productie asigură și răspunde de îndeplinirea în condiții de efîciență a sarcinilor care revin Petrom S.A. inclusiv în ceea ce privește mobilizarea resurselor financiare necesare în domeniile:

• cercetări geologice pentru hidrocarburi pe perimetre de explorare, dezvoltare și exploatare, atribuite societății pentru administrare, de pe uscat și din platoul continental al Mării Negre în scopul creșterii gradului de cunoaștere a potențialului petrogazeifer și descoperirii de noi rezerve și zăcăminte;

• exploatării zăcămintelor de petrol și gaze specificate la paragraful anterior, inclusiv realizarea sarcinilor și activităților legate de această exploatare

(intervenții, probe de producție și reparații capitale, sonde, tehnic, modemizare și retehnologizare);

• investițiilor în domeniut explorării și producției;

• aprovizionării cu materiale și produse necesare pentru activitatea de exploatare și producție;

• comercializării țițeiului, gazelor, gazolinei, etanului;

• forajul sondelor de cercetare – exploatare;

• întreținerii reparării și exploatării mașinilor utilajelor, instalaților și echipamentelor din patrimoniul societății.

Evoluția producției de țiței și gaze naturale în perioada 2001-2004

Evoluția producției de țiței și gaze naturale în perioada 2001-2004

țiței

gaze naturale

2001 2002 2003 2004

Sursa: „Petrom's Anual Report 2003" Raportul administratorilor pentru 2004

Sursa: Cotidianul Adevărul 21.06.2003

Activitatea de prelucrare

Ca urmare a deținerii rafinăriilor Arpechim și Petrobrazi ambele certificate conform IS0 9001 și supuse în prezent unor programe extinse de modernizare, Petrom este dominantă și pe acest segment de piață.

Departamentul Prelucrare Țiței și Gaze asigură și răspunde de îndeplinirea sarcinilor care revin societății în domeniile:

– rafinării țițeiului inclusiv servicilor legate de această activitate;

– petrochimiei, îngrășemintelor și operațiilor speciale legate de această activitate.

Evoluția prelucrării țițeiului din import și din producția internă în perioada 2001-2004

import

producție internă

2001 2002 2003 2004

Sursa: „Petrom's Annual Report 2003", Raportut administratorilor pentru 2004

Din activitatea de prelucrare SNP „Petrom" S.A. obținea la sfârșitul exercițiului financiar 2004 prin cele două rafînării 6740,7 mii tone produse petroliere și 629,9 mii tone produse petrochimice o parte din aceste produse fiind valorificate pe piața internă, iar altele pe piața externă în Italia, Grecia, Bulgaria, Spania, Ungaria, Japonia etc. Valoarea produselor petroliere exportate a ajuns la 289019,4 mii USD.

Livrările la intern se desfășoară în majoritate prin sucursalele de desfacere ale Societății și prin S.C. Petrotrans S.A., dar sunt încheiate și contractate direct cu beneficiarii cum sunt Termoelectrica, Electrocarbon Slatina, Oltchim Râmnicu Vâlcea, Carom Onești, Prodplast București.

Principalele căi de eficientizare a activității de prelucrare sunt:

• creșterea utilizăni capacității de rafinare, capacitatea curentă este utitizată în proporție de 71% pentru ambele rafinării;

• reducerea consumului de energie și cumpărarea de energie mai ieftină: se are în vedere reducerea cheltuielilor prin construcția unui generator propriu la Petrobrazi și perfecționarea tehnoiogiei pentru un consum mai redus.

Activitatea comercială

Rețeaua comercială a Societății este formată din 41 de sucursale respectiv 40 de sucursale PECO pentru fiecare județ și Competrol pentru municipiul București oferind o acoperire totală a României. Acestea au în subordine 630 de benzinării și 155 depozite pentru produse petroliere.

Depatamentul Distribuție și Comercializare asigură și răspunde de îndeplinirea sarcinilor care revin societății în domeniile:

• transportul produselor petroliere;

• vânzării produselor petroiiere;

• dezvottării rețetelor pentru distribuția produselor petroliere;

• marketingului;

• controlul tehnic de calitate;

• francizei.

Stațiile de distribuție Petrom sunt subunități de desfacere cu amănuntul a produselor petroliere și complementare, precum și de prestări servicii, spălare auto, servicii aspirație auto, schimb ulei, activități de alimentație publică (fast-food, restaurant) și cazare (hotel, motel).

Evoluția vânzârilor de carburanți prin sistemul de distribuție în perioada 2001-2004

Evoluția vânzărilor de carburanți prin sistemul de distribuție în perioada 2001-2004

Benzine

Motorine

2001 2002 2003 2004

Sursa: „Petrom's Aimual Report 2003", Raportul administratorilor pentru 2004

Strategia de piață a societății este cea de lider profitând de poziția privilegiată pe care o are ca principal fumizor de produse petroliere pe piață.

Principalele condiții de desfașurare a activității de distribuție pe piața românească sunt:

• piața nu este dezvoltată (număr mic de automobile, consumul anual pe automobil 850 litri, sunt scăzute în comparație cu piețele dezvoltate), dar are potențial mare de expansiune;

• există bariere considerabile la intrarea pe piață din cauza costurilor mari pentru construirea unei rețele proprii de distribuție;

• societatea are putere de negociere ridicată cu partenerii de afaceri, deoarece ocupă poziția de lider, asigurând majoritatea produselor de piață și dispunând de cea mai mare rețea de distribuție;

• varietatea produselor oferite este moderata, însă Petrom iese pe piață cu cele mai scăzute prețuri;

• rivalitatea între competitori este ridicată, pe piață acționând societați internaționale cu rețele proprii de distribuție, dar și comercianți independenți.

1.2.2 Structura funcțională

Adunarea generală a acționarilor

În conformitate cu articolul 158 alineatul 4 litera b din legea 31/1990, AGA poate fi convocată și de către cenzori în cazul în care administratorii societâții refuză să își îndeplinească obligația legală în acest sens.

Atribuțile adunării generale ale acționarulor sunt:

• să discute, să aprobe sau să modifice bilanțul contabil după ascultarea raportului administratoriior și cenzorilor și să fixeze dividentele;

• să aleagă admmistratorii și cenzorii;

• să fixeze remunerația cuvenită pentru exercițiul în curs, administratorilor și cenzorilor, dacă nu a fost stabilită prin actul constitutiv;

• să se pronunțe asupra gestiunii administratorilor;

• să hotarască gajarea, închiderea sau desfmțarea uneia sau mai multor unități ale societății;

• schimbarea formei juridice, a sediului, a obiectului de activitate și a duratei societății;

• majorarea, reducerea sau reintegrarea capitalului social prin emisiunea de noi acțiuni;

• fuziunea sau divizarea societății;

• dizolvarea anticipată a societății;

• conversia obligațiunilor dintr-o categorie în alta sau în acțiuni;

• emisiunea de obligațiuni;

• orice altă modificare a actului constitutiv sau orice altă hotărâre pentru care este cerută aprobarea adunării generale extraordinare.

Cerințe pentm validitatea deliberărilor AGA:

• la prima convocare, prezența acționarilor reprezentând 3/4 din capitalut social, iar hotărârile să fie luate cu votul unui număr de acționari reprezentând cel puțin 1/2 din capitalul social;

• la convocările următoare, prezența acționarilor, reprezentând 1/2 din capitalul social iar hotărârile să fie luate cu votul unui număr de acționari reprezentând cel puțin 1/3 din capitalul social.

Administratorii

Atribuțiile administratorilor;

– numește funcționarii societății;

– efectuează toate operațiunile necesare pentru funcționarea societății conform scopului și obiectivului de activitate al acesteia;

– convoacă AGA.

Pentru valabilitatea decizilor Consiliului de administrație este necesară pezența a cel puțin 1/2 din numărul administratorilor, dacă prin actul constitutiv nu se prevede un număr mai mare.

Cenzorii

Atribuțiile cenzorilor:

• inspecția lunară inopinantă a casei și verificarea existenței titlurilor sau valorilor societății sau celor primite de aceasta, în gaj, cauțiune sau depozit;

• convocarea AGA extraordinară;

• verificarea depunerii garanției de către admimstratori;

• respectarea prevederitor legii și ale actului constitutiv de către administrator și lichidatori.

1.3 Evolutia Societatii Prin Prisma Indicatorilor Economico-Financiari

Evoluția societatii se poate determina prin analiza situațiilor economice si financiare ale acesteia utilizând informații conținute in bilanțul contabil, contul de profit si pierdere si alte date statistice cu privire la societate.

In urma analizei datelor extrase din bilanțul contabil, contul de profit si pierdere si a anexelor la bilanț elaborate de Sucursala „Petrom” Pitești –Schela Dragasani pentru anii 2001 – 2004 au rezultat indicatorii economico-financiari prezentați in Tabelul nr.1

TABEL NR. 1

EVOLUȚIA SITUAȚIEI FINANCIARE

ÎN INTERVALUL 2001 – 2004

Sursa de informații : Indicii de actualizare :

Bilanțului contabil pe anii 2001, 2002, 2003, 2004 2001 – Baza

Contului de profit și pierdere pe anii 2001, 2002, 2003, 2004 2002/2001 – 1,178

Date prelucrate de autor 2003/2002 – 1,150

2004/2003 – 1,140

Cifra de afaceri – reprezintă totalitatea veniturilor societatii rezultate din vânzarea mărfurilor si a celor din producția vânduta.

Cifra de afaceri a înregistrat o scădere brusca cu 164.500 mil. lei, de la 302.500 mil. lei in anul 2001 la 138.000 mil. lei in anul 2002 datorita scăderii producției de titei si gaze in aceasta perioada, urmata de o creștere cu 63.500 mil. lei in anul 2003 fata de anul 2002 si cu 209.660 mil. lei in anul 2004 fata de anul 2003. Aceasta creștere s-a datorat punerii in folosința a noi capacitați de producție precum si a modernizării capacitaților de producție existente.

Rezultatul financiar – se observa realizarea de profit pe întreaga perioada analizata, cu o scădere ușoara in anul 2002 de la 599.200 mil. lei la 457.400 mil. lei in anul 2001, dar urmata de creșteri semnificative in anul 2003 la 756.800 mil. lei si in anul 2004 la 979.500 mil. lei.

Veniturile totale – au înregistrat o dinamica asemănătoare rezultatului financiar , înregistrând o scădere in anul 2002 fata de anul 2001 ( de la 2.204.800 mil. lei la 2.135.500 mil. lei), urmata de o creștere susținuta in anii 2003 si 2004 (2.670.600 mil. lei si respectiv 3.002.3000 mil. lei) datorata creșterii producției de titei si gaze livrate cat si creșterii preturilor de livrare.

Cheltuielile totale – au înregistrat o creștere permanenta care s-a datorat evoluției crescătoare a preturilor si tarifelor pentru materiale, combustibil, energie si apa, precum si a tarifelor practicate de către prestatorii de lucrări si servicii.

Cheltuielile salariale – au înregistrat o evoluție crescătoare in perioada 2001-2003 care s-a datorat creșterii salariului mediu cat si a scăderii puterii de cumpărare a banilor. In anul 2004 cheltuielile salariale înregistrează o scădere cu 45.000 mil. lei fata de anul precedent datorita reducerii numărului de salariați.

Numărul de salariați – reprezintă potențialul uman al societatii. In perioada 2001-2003 se constata o reducere sensibila a numărului de salariați, de la 1090 salariați in anul 2001 la 1075 salariați in anul 2002 si respectiv la 1050 salariați in anul 2003. Aceasta reducere se datorează unor cauze naturale – pensionari, transferări, demisii, etc. In anul 2004 se înregistrează o scădere semnificativa a numărului de salariați datorita externalizării personalului de intervenție si PP-RK sonde.

Productivitatea muncii – reprezintă eficienta cu care este utilizat potențialul uman in cadrul societatii analizate.

Productivitatea muncii se stabilește raportând cifra de afaceri la numărul de salariați.

Scăderea brusca a cifrei de afaceri in anul 2002 fata de anul precedent a determinat o scădere semnificativa a productivității muncii de la 278 mil. lei/salariat in anul 2001 la 128 mil. lei/salariat in anul 2002. In anul 2003 si 2004 s-a înregistrat o creștere a productivității muncii datorata atât creșterii cifrei de afaceri cat si a scăderii numărului de salariați.

Cheltuielile medii salariale –reprezintă salariul mediu anual pe o persoana. Se determina ca raport intre cheltuielile salariale totale si numărul de salariați.

Cheltuielile medii salariale au înregistrat o evoluție crescătoare pe întreaga perioada analizata.

Caracteristici privind activele fixe

Activele imobilizate reprezintă plasamente de capital pe termen îndelungat, mai mare de un an, concretizate in imobilizările, corporale si fmanciare. Ele mai sunt cunoscute si sub denumirea de utilizari durabile care corespund in general resurselor stabile respectiv capitalurilor permanente ale întreprinderii. Fiind plasamente pe termen îndeiungat ele participă la mai multe ciduri de exploatare si ca regulă generala o parte din valoarea lor o transmit asupra utilităților create de întreprindere(produse, servidi, lucrări) în mod treptat pe durata lor de serviciu prin procesul de amortizare.

Constituirea si utilizarea activelor imobilizate reprezintă prin implicațiile pe care le produc in economia întreprinderii, unul din elementele de baza ale mecanismului financiar al acestuia. Factorul esențial al politicii de continuitate si creștere a activității întreprinderii îl reprezintă investiția concretizată in achizitia sau constituirea de active de producție si comercializare. Realizare investițiilor impune necesitati de finanțare importante conducând la afectarea resurselor pe termen lung.

Din punct de vedere contabil, investiția este asimilata noțiunii de imobilizări necorporale, corporale sau financiare este vorba de imobiltzări, obiectul sau suportul deciziei de investiții iar din punct de vedere economic investiția trece la crearea capitalului fix, durabil, deci acumularea de active fixe de producție si comerciatizare; este vorba de acumularea de capital.

Creșterea capacitații de producție si modernizarea echipamentelor productive este strâns legată de investiții, societatea nu este obligată să

investească dar pentru a ține pasul cu cetelalte unități cu care se afla in concurență si mai ales a progresului tehnic, ea este nevoita să facă investiții in imobilizări profesionale destinate activității de exploatare. Aceste investiții au drept scop reînnoirea imobilizărilor uzate fizic sau moral; ele fiind investiții sigure.

Se poate aprecia bine randamentul lor viitor(întocuirea de regulă nu se mai realizează cu acelaș) tip de utilaj ci cu unul cu randament crescut).

Prin poziția sa, activul evidențiază destinația si lichiditatea bunurilor economice(perioada de transformare in bani). In raport de aceste criterii se disting următoarele categorii de active:

active imobilizate

active circulante

O asemenea distincție se regăsește in plan economic prin gruparea activelor in capital fix si capital circulant. Criteriul folosit in acest caz este cel al rotației, adică modul specific in care se consumă si se înlocuiesc.

Activele imobilizate sau fixe denumite si imobilizări cuprind toate acele vatori economice de investiție a căror perioadă de utitizare si lichidare este mai mare de un an. Ele alcătuiesc baza si mijloacele de acțiune a întreprinderii. Ca bunuri economice, activele fixe se caracterizează atât prin durabilitatea lor mai îndelungată cât si prin repetata lor participare la circuitul economic. Functia acestor bunuri este fixată in activitatea economica si socială a întreprinderii fără ca prin utilizarea lor sa se delimiteze ca bunuri destinate direct comercializării. In consecință, ele nu se consumă sau nu se înlocuiesc după prima utilizare.

Activele imobilizate se diferențiază la rându! lor in trei grupe:

– imobilizări corporale

– imobilizări necorporale

– imobilizări financiare

Imobilizările corporale denumite si imobilizări materiale sau active fixe tangibile reprezintă bunuri materiale de folosință îndelungată in activitatea unei întreprinderi. Ele se găsesc sub formă de terenuri si mijloace fixe.

In cazul in care bunurile materiale procurate sau create de întreprindere nu sunt terminate ele sunt induse in categoria imobilizărilor in curs sau investițiilor in curs.

Imobilizările materializate in bunuri de folosința îndelungată ocupa un loc important in patrimoniul unități economice, deoarece exprimă capacitatea tehnică de producție in concordanța cu obiectul de activitate.

Terenurile se contabilizează cu ajutorul contului 211 "Terenuri" detaliat pe următoarele conturi sintetice de gradul doi:

2111 "Terenuri"

2112 "Amenajări la terenuri"

La intrarea in patrimoniu, stabilirea valorii se face in funcție de amplasare, parametrii biologici, cai de acces, zona geografica, suprafață etc. Caracteristic acestor imobilizări este faptul ca nu sunt supuse amortizării, amortizându-se doar investițiile legate de amenajărl si alte lucrări similare care modifică potențialul productiv al terenului. Prin excepție, valoarea terenutui pe care este amplasat un obiectiv intra in vatoarea obiectivului respectiv si este amortizat odată cu acesta.

Mijloace fixe cuprind bunuri constând dintr-un obiect sau complex de obiecte formând un ansamblu integrat care îndeplinesc simultan următoarele condiții: au valoarea mai mare decât limita stabilită de lege; durata normala de utilizare mai mare de un an.

Mijloacele fixe nu își modifică forma fixa în timpul utilizârii participând la mai multe procese de producție si își transmit treptat valoarea asupra

produselor fabricate, lucrărilor executate sau serviciilor prestate sub forma amortizării.

În funcție de caracteristicile tehnice si destinație mijloacele fixe se regăsesc grupate conform planului de conturi in conul 212 "Mijloace fixe" detaliat astfel:

2121 "Construcții"

2122 "Echipamente tehnologice"(mașini, utilaje. instalații de lucru)

2123 "Aparate si instalații de măsurare, control si reglare"

2124 "Mijloace de transport"

2125 "Animale si plantații"

2126 "Mobilier, aparatura birotică, echipament de producție a valorilor umane si materiale si alte active corporale"

Date fiind caracteristicile specifice tehnici de calcul credem ca ar fi fost necesar să se înființeze o grupă distinctă „Tehnică moderna de calcul si birotică" deoarece in mod frecvent aceasta grupare a mijloacelor fixe este supusă modificării ceea ce afectează întreaga evidență operativă si analitica ce trebuie adaptată conform cerințelor

Unitățile economice cu dotări multiple si cu un volum mare de mijloace fixe pot apela la tehnica modernă de evidență si de calcul, respectiv la prelucrarea automată a datelor prin intermediul calculatorului dotat in acest scop cu programe speciale.

Întrucât achiziționarea mijloacelor fixe comportă un efort material substanțial, unitate economică poate procura temporar prin închiriere pe cele de fotosință ocazională, caz în care se organizează o evidență a lor separată in conturi extrabilanțiere.

În România in prezent, nu sunt considerate imobilizări corporale:

• motoarele, aparatele si alte subansamble ale imobilizărilor corporale destinate înlocuirii componentelor uzate. Acestea sunt înregistrate ca stocuri si reflectate la cheltuieli pe măsură ce sunt consumate. In anumite situații aceste componente pot fi considerate in categoria imobilizărilor corporale ca de exemplu: întreprinderea se așteptă ale folosii pentru mai multe perioade sau folosirea lor este legată de o alta imobilizare iar utilizarea lor se așteaptă să fie neregulată. De asemenea, in cazul in care s-au contabilizat ca mobilizări distincte componentele unui activ achiziționat deoarece au durate de viața utile diferite sau aduc beneficii întreprinderii intr-un mod diferit, atunci motoarete sau alte componente achiziționate pentru înlocuirea celor uzate trebuie considerate imobilizări;

• scule , instrumente si dispozitive speciale ce se foiosesc fie la fabricare anumitor produse in serie, fie la executarea unor comenzi;

• construcții si instalații provizorii;

• animale care nu au îndeplinit condițiile pentru a fi trecute la animale adulte, animale de îngrășat, păsările și coloniile de albine;

• pădurile;

• prototipurile, atâta timp cât servesc ca model la executare producției de serie, inclusiv seria zero;

• echipamente de protecție și de lucru. După sfera de activitate, mijloacele fixe pot fi:

productive – cu participare directă in procesu) de producție neproductive – care deservesc diverse activităti administrative, sociale. Aceste mijloace fixe nu sunt supuse amortizării.

Pentru unitățile bugetare nu se calculează amortizare, întrucât aceasta constituie pe de-o parte o cheltuială iar pe de altă parte o majorare a alocației bugetare privind acoperirea cheltuielilor. In plus, la achiziționarea

mijlocului fix contravaloarea acestuia a fost plătită de la buget, înregistrarea amortizării lui fiind total inutilă.

După conținutul economic conturile 211 "Terenuri" si 212 "Mijloace fixe" sunt active imobilizate corporale, iar după funcția contabilă sunt conturi de activ.

Se debitează cu valoarea de înregistrare a terenurilor respectiv a mijloacelor fixe intrate in patrimoniu unității economice prin achiziții, producție proprie, aport la capital.

Se creditează cu valoarea de înregistrare a terenurilor respectiv a mijloacelor fixe ieșite din patrimoniul unității prin scoatere din funcțiune, vânzare, donații-

Soldul poate fi numai debitor si reprezintă valoarea de înregistrare a terenurilor respectiv a mijloacelor fixe existente la un moment dat in patrimoniu.

Imobilizările necorporale denumite si active intangibile, cuprind toate acele valori economice de investiție care nu îmbracă fizic forma de bunuri materiale concrete. Ele sunt reprezentate de cheltuielile de constituire, cheltuieli de cercetare aplicată si dezvoltare, concesiunile, brevetele, licențele, mărcile de fabrică si alte drepturi similare, fondul comercial si alte imobilizări necorporale.

Cheltuielile de constituire cuprind cheltuielile cu înființarea, dezvoltarea si fuziunea unității patrimoniale, cum sunt cele phvind taxele si alte cheltuieli de înregistrare si înmatriculare, cheltuieli privind emiterea si vânzarea de acțiuni, cheltuieli de prospectare a pieței si publicitate. Toate aceste cheltuieli sunt supuse amortizării de cel mult cinci ani.

Cheltuielile de cercetare aplicată si dezvoltare cuprinde resursele economice alocate pentru tehnologiile noi, produsele noi si investiții, utile si

eficiente in raport cu activitatea viitoare a unității patrimoniale. Aceste cheltuieli se amortizează in maxim cinci ani.

Concesiunile, brevetele, licențele, mărcile de fabrică și alte drepturi similare cuprind toate chettuietile efectuate pentru achiziționarea drepturilor de exploatare a unui bun, activitate sau serviciu în cazul concesiunilor, a unui brevet, a unui know-how, a unei licențe, a unei mărci de fabrică și alte drepturi similare de proprietate industrială și intelectuală. Aceste cheltuieli sunt amortizate pe toată durata cât întreprinderea a achiziționat dreptul de exploatare sau utilizare a unor astfel de imobilizări.

Fondul comercial reprezintă cheltuieli efectuate pentru menținerea sau dezvoltarea potențialului de activitate al întreprinderii, de exemplu: clientela, vadul comercial, firma, segmentele de piață, emblema, concurența și alte legături comerciale.

Mărimea fondului comercial se amortizează pe toată durata în care acesta generează un plus de valoare întreprinderii cumpărătoare.

Imobilizările financiare denumite și investiții financiare sau portofoliu cuprind valori financiare de întreprindere în patrimoniu altor societăți sub forma titlurilor de valoare, creanțelor atașate participanților împrumuturilor acordate și alte imobilizări financiare.

Interesele de participare sunt deținute pe termen lung în scopul garantării contribuției la activitățile persoanelor juridice respective. Ele cuprind investiții în întreprinderi asociate și investiții strategice, o participare de 10% până la 20% în capitalul altei societăți este o investiție strategică. Influența de participare deținută în capitalul întreprinderilor asociate într-o proportie de 20-30% asigură posibilitatea exercitării unei influențe semnificative.

Dacă o societate deține controtul asupra unei alte societăți aceasta din urmă este filială pentru societatea care deține controlul (societate mamă).

Controlul reprezintă capacitatea de a conduce politicile financiare și operaționale ale unei societăți pentru a obține beneficii din activitățile ei.

Constatarea creanțelor imobilizate se ține pe categorii: creanțele legate de participații, respectiv titlurile de participare și interesele de participare, împrumutul acordat pe termen lung, acțiuni proprii deținute pe termen lung și alte creanțe imobilizate.

La alte creanțe imobilizate se cuprind: garanțiile, depozitele și cauțiunile depuse de unitate la terți.

Titlurile de participare și participațiile reprezintă titluri de valoare sub formă de acțiuni, părți sociale și alte valori similare investite de titularul de patrimoniu în capitalul altor întreprinderi. Deținerea acestor titluri de valoare permit exercitarea unei anumite influențe notabile sau a unui control în gestiunea societaților emițătoare de titluri.

Amortizarea participațiilor se realizează sub forma dividendelor distribuite din profitul obținut de societatea comerciată emițătoare de titluri de participare.

Creanțele atașate participaților sau drepturile generate de operația de acordare de împrumuturi pe termen lung sau mediu întreprinderilor asociate sau societăților comerciale de grup ce au cu întreprinderea o relație de participare.

Toate titlurile de valoare, altele decât titlurile de participare pe care întreprinderea are intenția de a le conserva pe termen lung sau pe care ea nu are posibilitatea de a le revinde pe termen scurt sunt delimitate în contabilitate prin denumirea de alte titiuri imobilizate. De asemenea titlurile (acțiuni, părți, obligațiuni convertibile în acțiuni) dobândite pentru a realiza la o scadența, pe un termen lung sau scurt o anumită rentabilitate, fără o intervenție în gestiunea societății unde sunt deținute reprezintă titluri imobilizate ale activității de portofoliu.

Alte imobilizări financiare cuprind în special depozitele pe termen lung sub forma disponibilităților în conturile bancare sau în alte instituții financiare și sub forma disponibilităților acumulate pentru efectuarea unor plăți importante prevăzute în perioadele următoare.

Sistemul de documente primare

Evidența operativă a contabilității activelor imobilizate impun consemnarea completă și la timp a tuturor operațiunilor privind mișcarea imobilizărilor.

Ieșirea imobilizărilor prin casare (scoatere definitivă din funcțiune prin demontare, dărâmare, etc.) este consemnată în Procesul verbal de scoatere din funcțiune a miiloacelor fixe. elaborat de Comisia de casare.

Pentru a se stabitii existența efectivă a imobilizărilor corporale pe locuri de folosință și pe responsabili se utilizează Lista de inventariere si de evidentă a mijloacelor fixe. Ea servește și la inventarierea imobilizărilor corporale și la consemnarea rezultatelor ei. Contabilitatea analitică a imobilizărilor corporale trebuie să fie organizată de o manieră care să asigure individualizarea fiecărei imobilizări, cunoașterea existenței și mișcării lor pe locuri de folosință, gradul de depreciere, pe structura categoriilor.

Contabilitatea analitică se organizează pe locuri de folosință (secții, servicii, etc.) pe categorii de imobilizări și în cadrul acestora, pe obiecte de evidență. Ea se poate ține fie folosind Registrul numerelor de inventar și Fisa mijlocului fix. fie utilizând Registrul pentru evidența mijloacelor fixe.

Registrul numerelor de inventar servește ca document de atribuire a numerelor de inventar (simboluri cifrice) imobilizărilor corporale existente în unitate în vederea identificării for.

Fișa mijlocului fix servește ca document pentru evidența analitică a imobilizărilor corporale. Se întocmește într-un exemplar, de către compartimentul financiar contabil, pentru fiecare imobilizare corporală sau pentru mai multe imobilizări corporale de același fel și de aceeași valoare care în cazul unităților au aceleași cote de amortizare și sunt puse în

funcțiune în aceeași lună. Fișele imobilizărilor corporale scoase din funcțiune sau transferate se păstrează separat.

Evidența operativă a imobilizărilor corporale în curs se utilizează: bonul de consum, facturile, statele de ptată a salariilor, chitanțe, dispoziții de plată, cecuri, efecte comerciale, proiecte și deviză de lucrări, proces verbal privind pcoducția neterminată.

Evidența ieșirii din gestiune a imobilizărilor corporale:

– la casare: proces verbal de scoatere din funcțiune;

– la vânzare: factură fiscală, chitanță fiscală, contract de vânzare cumpărare;

– la cesionare, locație de gestiune, închiriere: contract de concesiune, contract de locație de gestiune, contract de închiriere;

– la donație: proces verbal de predare-primire;

– în caz de calamităti: contract de asigurare;

– în caz de retragere a aportului de către asociați: cerere de retragere aprobată de adunarea generală a asociațiilor;

– pentru imobilizările corporale în curs la recepție: proces verbal de recepție.

Structura activelor fixe la S.C. Petrom S.A. Drăgășani

Activele fixe deținute de S.C. Petrom S.A. Drăgășani sunt grupate pe clase astfel:

Clasei 1 îi corespunde contul 2122 „Construcții" care are o valoare de inventar de 8-495.205.870 lei cu amortizare acumulată în valoare de 170.634.176 lei și cuprinde:

– Baracă cu număr de inventar 1012210

– Baracă metalică 4x8x3 cu număr de inventar 1013271

– Baracă metalică 4x10x3 cu numărde inventar 1013272

– Baracă metal 2x4x3M cu număr de inventar 1013300

– Baracă metal 2x4x3M cu număr de inventar 1013310

– Baracă metal 2x4x3 cu număr de inventar 1013470

– Cantină cu număr de inventar 1111074

– Clădire post transformator cu numărde inventar 1111075

– Cămin dormitorcu număr inventar 1111101

– Clădire cu număr inventar 1111121

Clasei a ll-a îi corespunde contul 2123 care are o valoare de inventar de 14.570.331 lei cu o amortizare totală de 12.052.851 lei și cuprinde:

Habă 10 M.C- cu numărde inventar4010178

Habă 10 M.C. cu număr de inventar 4010179

Pompe 21/4x9TF cu număr de inventar 4516049

Pompe21/4x9TF cu numărde inventar 4516050

Pompa cu număr de inventar 4516051

Ctasei a IV-a îi corespunde contul 2124 care are o valoare de inventar de 5.232.217 lei amortizată integral și cuprinde:

Dacia VL05MAC cu număr de inventar 603242

ARO 320 VL06MAC cu număr de inventar 606759

Clasei a Vl-a îi corespunde contul 2126 cu o valoare de inventar de 443.974 lei amortizată integrat și cuprinde:

Birou RV cu număr de inventar 905132

Birou RV cu număr de inventar 905133

Birou RV cu număr de inventar 905134

Birou RV cu număr de inventar 905136

Birou RV cu număr de inventar 905137

Masă RV cu număr de inventar 905138

Cuier RV cu număr de inventar 905139 12

Cuier RV cu număr de inventar 905141

Imobilizările corporale deținute de S.C. Petrom S.A. Drăgășani au o valoare de inventar de 8.515.452-392 lei valoare ce este amortizată în proporție de 2,21% adică 188.363.218 lei-

Evaluarea și reevaluarea activelor fixe

Evaluarea reprezintă un procedeu al metodei contabilității care constă în cuantificarea și exprimarea valorică, în etalon bănesc a existenței mișcării și transformării patrimoniului economic pentru a-l reflecta în contabilitate.

în scopul realizării unei imagini fidele a patrimoniului la efectuarea evaluării se vor respecta următoarele principii.

1. Principiul stabilirii obiectului evaluării. La evaluarea mijloacelor fixe se utilizează metoda analitica de evaluare potrivit careia se realizează evaluaraea individualăa a fiecărui obiect, deoarece acestea au caracteristici proprii care diferă de la un mijloc fix la altul.

2. Principiul valorii reale conform căruia elementele patrimoniale se evaluează la valoarea reală. Valoarea reală a elementelor patrimoniale este valoarea de utilitate a bunurilor în momentul respectiv, care se stabilește luându-se în considerare starea fizică a acestora , prețul pe piață al bunurilor asemănătoare.

3. Principiul alegerii formei de evaluare potrivit căruia evaluarea operațiunilor din contabilitatea curentă se face la costuri de producție efective.

4. Principiul prudenței cere ca la evatuarea elementelor patrimoniale să se țină seama de deprecierile, riscurile și pierderile posibile de înregistrat ca urmare a activității desfășurate.

5. Principiul permanenței metodei care presupune continuitate în aplicarea normelor și regulilor utilizate în tot cursul exercițiului financiar și de la un exercițiu la altul pentru ca astfel să se asigure comparabilitatea informațiilor contabile.

Valoarea ce urmează a fi înscrisă în bilanț pentru fiecare imobilizare este reprezentată de regulă de costul de achiziție sau costul de producție, valoarea de intrare în patrimoniu (cost istoric).

În cazul imobilizărilor cu durată de viață limitată costul de achiziție sau costul de producție se va diminua în mod sintetic, pe perioada duratei de funcționare a activului, prin calcularea amortismentelor corespunzătoare, în cazul unei deprecieri ireversibile datorită uzurii fizice și morale.

De asemenea este obligatoriu constituirea pe seama cheltuielilor de provizioane pentru deprecierea activelor imobilizate a căror valoare s-a diminuat indiferent dacă durata de utilizare a acestora este limitată sau valoarea care trebuie înscrisă în bilanț va fi diminuată corespunzător, constituirea provizioanelor pentru deprecierea activelor se face prin constatarea unor deprecieri reversibile.

Dacă motivele ce au dus la constituirea provizionului pentru depreciere au încetat să mai existe total sau într-o anumită măsură atunci acel provizion se va relua corespunzător la venituri. Aceste reluări se vor prezenta separat în notele expficative. în situația în care deprecierea este superioarâ provizionului înzestrat se constituie un provizion suplimentar.

Imobilizări necorporale

Evaluarea initială a imobilizărilor necorporale

Un activ necorporal se înregistrează inițial la costul de achiziție sau de producție.

Evaluarea la data bilanțului

Un activ necorporal trebuie prezentat în bilanț la cost de achiziție mai puțin amortizarea și provizioanele cumulate din depreciere.

Imobilizări corporale

Evaluarea inițială

O imobilizare corporală recunoscută ca activ trebuie evaluată inițial la costul său determinat potrivit regulilor de evaluare în funcție de modalitatea de intrare în unitate.

Imobilizările corporale în curs, respectiv investițiile neterminate efectuate în regie sau în antrepriză. Acestea se evaluează la costul de producție, respectiv de achiziție.

Imobilizările corporale în curs se trec în categoria imobilizărilor finalizate după recepție, dare în folosință sau punerea în funcțiune a acestora după caz.

Evaluarea la data bilanțului

O imobilizare corporală trebuie prezentată în bilanț la cost mai puțin amortizarea cumulată aferentă și provizioanele.

Imobilizări fmanciare

Evaluarea initială

Imobilizările financiare recunoscute ca activ se evaluează la costul de achiziție sau valoarea determinată prin contractul de achiziție a acestora.

Cheltuielile accesorii privind achiziționarea imobilizărilor financiare se înregistrează direct în cheltuieli de exploatare ale exercițiului.

Evaluarea la data bilanțului

Imobilizările financiare sunt prezentate în bilanț la valoarea contabilă mai puțin provizioanele pentru deprecieri cumulate. Pentru deprecierea imobilizărilor financiare se constituie provizioane pentru deprecierea ca diferență între valoarea de intrare a acestora și valoarea justă stabilită cu ocazia inventarierii.

Nici o contabilitate a economiei de piață nu mai privește evaluarea ca o simplă operație de cuantificare în evaluarea bancară a existenței și mișcării elementelor patrimoniale supuse înregistrării în conturi, ci are în vedere aplicarea acelor principii de evaluare prin care întreprinderea să aibă garanția că bilanțul și contul de rezultate prezintă o imagine fidelă a patrimoniului întreprinderii și structurilor de venituri, cheltuieli, beneficii sau pierderi.

Aspecte privind evaluarea activelor fixe la Petrom S.A. Drăgășani

Elementut de referință hotărâtor în evaluarea elementelor patrimoniale este momentul evaluării. Sub aspect contabil interesează în mod deosebit patru momente de evaluare a elementelor patrimoniale și anume:

– evaluarea: – la data intrării în patrimoniu;

– la data inventarierii;

– la data închiderii conturilor respectiv la data întocmirii bilanțului contabil și a celorlatte situații de sinteză economico-financiară;

– la data ieșirii din patrimoniu. în conformitate cu prevederile art. 7 și art. 9 din Legea Contabilității nr. 82/1991, republicată, modificată și completată prin OG nr. 61/2001, pentru evaluarea elementelor din bilanț se stabilesc multe reguli:

a) la data intrării în unitate bunurile se evaluează și se înregistrează în contabilitate la valoarea de intrare denumită valoare contabilă care se stabilește astfel:

– bunurile reprezentând aport la capitalul social, la valoarea de aport stabilită în urma evaluării;

– bunurile obținute cu titlu gratuit la valoarea Justă. Prin valoare justă se înțelege suma pentru care un activ ar putea fi schimbat de bună voie între două părți aflate în cunoștință de cauză, în cadrul unei tranzacții cu prețul determinat obiectiv.

În unele cazuri, valoarea de aport și respectiv valoarea justă se substituie contului de achiziție.

– bunuri produse în unitate la cost de producție.

Costul de achiziție al unui bun egal cu prețul de cumpărare, lăsate nerecuperabile cheltuieli de transport-aprovizionare și alte cheltuieli accesorii necesare pentru punerea în stare de utilizare sau intrare în functiune a bunului respectiv. Reducerile comerciale șialte elemente similare acordate de furnizor nu fac parte din costul de achiziție.

Costul de producție al unui bun cuprinde costul de achiziție al materiilor prime și consumabile, celelalte cheltuieli directe de producție precum și cota cheltuielilor indirecte de producție alocate în mod rațional ca fiind legate de fabricația acestuia. În costul unui activ cu ciclu lung de fabricație pot fi induse și dobânzile platite la creditele bancare contractate pentru achiziție, construcția sau producția acestuia direct atribuite activului până la finalizarea sa aferentă aceleiași perioade, Prin activ cu ciclu lung de fabricație se înțelege un activ care solicită în mod necesar o perioadă substanțială de timp pentru a fi gata în vederea utilizării sau pentru vânzare.

b) evaluarea elementelor de activ cu ocazia inventarierii se face la valoarea actuală a fiecărui element denumită valoare de inventar, stabilită în funcție de utilitatea bunului, starea acestuia și prețul pieței.

c) la închiderea exercitiului elementele de activ se evaluează și se reflectă în situațiile financiare anuale simplificate la valoarea de intrare respectiv valoarea contabilă, pusă de acord cu rezultatele inventarierii.

Pentru elementele de activ, diferențele în plus între valoarea de inventar și valoarea intrare nu se înregistrează în contabilitate, aceste elemente menținându-se la valoarea lor de intrare. Diferențele constatate în minus între valoarea de inventar și valoarea contabilă netă a elementelor de activ se înregistrează în contabilitate pe seama unei amortizări pentru care deprecierea este ireversibilă sau se constituie un provizion pentru depreciere atunci când deprecierea este ireversibilă.

Prin valoare contabilă netă se înțelege valoarea de intrare mai puțin amortizarea și provizioanele pentru depreciere cumulate.

d) la data iesirii din unitate sau dare în consum bunurile se evaluează și se scad din gestiune la valoarea lor de intrare.

Evaluarea și identificarea activului

Activul a funcționat ca unitate de comert de produse petroliere până în 1996. a fost închiriată și a funcționat ca depozit de produse petroliere până în 2002. In prezent activul este dat în locație de gestiune. Dotarea activului în prezent este specifică profilului activității:

a)teren construcții;

b) construcții comerciale;

c) mașini și utilaje.

Activul constituie spatiu comercial și a fost pus în funcțiune în anul

1985.

Evaluarea terenului

Evaluarea terenului după H.G. nr. 834/1991 făcută de către o societate speciatizată la un preț de 3.960 lei/m2, după H.G. nr. 500/1994 de societate la un preț de 35.137 lei/m2 și după H.G. nr. 983/1998 la un preț unitar de 258.329 lei/m2.

Evaluarea terenului făcută de societate este de 10.000.000 lei.

Evaluarea terenutui la preț de circulație s-a făcut la preț unitar de 1.000.000 lei/m2 și preț total de 17.000.000 lei.

Valoarea totală a terenului de construcții este valoarea de 17.000.000lei.

Aspecte privind reevaluarea activelor fixe

Imobilizările corporale pot fi supuse reevaluarii care se efectuează potrivit reglementărilor legale, caz în care sunt prezentate în bilanț la valoarea reevaluată și nu la costul lor istoric.

Reevaluarea acestora se face cu excepțiile prevăzute în reglementările legale la valoarea justă. Valoarea justă se deține pe baza evaluării efectuate de regulă de evaluatori autorizați.

În cazul în care, ulterior recunoașterii inițiale ca activ valoarea unui activ imobilizat este determinată pe baza reevaluării activului respectiv, valoarea rezultată din reevaluare va fi atribuită activului în locul costului de achiziție, costului de producție sau al oricărei alte valori atribuite înaintea acelui activ. In astfel de cazuri regulile privind amortizarea se vor aplica activului având în vedere valoarea acestuia determinată în urma reevaluării.

Elementele dintr-o clasă de imobilizări corporale sunt reevaluate simultan pentru a se evita reevaluarea selectivă și raportarea în situațiile financiare anuale implicate a unor valori care sunt o combinație de costuri și valori calculate la date difeite.

Dacă un activ imobilizat este reevaluat, toate celelalte active din clasa din care face parte trebuie reevaluat cu excepția situației când nu există nici o piață activă pentru acel activ.

O clasă de imobilizări corporale este o grupare de active de aceeași natură și utilizări similare aflate în exploatarea unei persoane juridice. Exemple de astfel de clase sunt: terenuri, clădiri, echipamente, nave, aeronave, etc.

Reevaluările trebuie făcute cu suficientă regularitate astfel încât valoarea contabilă să nu difere de cea care ar fi determinată folosind valoarea justă la data bilanțului.

Dacă un activ dintr-o clasă de active reevaluate nu poate fi reevaluat din cauză că nu exista piață activă pentru acel activ, activul trebuie prezentat în bilanț la cost, mai puțin amortizarea cumulată și pierderile din depreciere cumulate.

Dacă valoarea justă a unei imobilizări corporale reevaluate nu mai poate fi deținută prin referință la o piață activă valoarea activului prezentată în bilanț trebuie să fie valoarea sa reevaluată la data ultimei reevaluări din care se scad amortizarea și provizioanele pentru depreciere cumulate.

Dacă rezultatul reevaluări este o creștere față de valoarea contabilă netă, atunci aceasta se tratează ca o creștere a rezervei din reevaluare din cadrul capitalurilor proprii, dacă nu a existat o descreștere anterioară cunoscută ca o cheltuiafă aferentă acelui activ sau ca un venit care să compenseze cheltuiala cu descreșterea recunoscută anterior la acel activ.

Dacă rezultatul reevaluării este o descreștere a valorii contabile nete atunci aceasta se tratează ca o cheltuială cu întreaga valoare a deprecierii, dacă în rezerva din reevaluare nu este înregistrată o sumă referitoare la acel activ surplus din reevaluare sau ca o scădere a rezervei din reevaluare din cadrul capitalurilor proprii, cu minimul dinte valoarea acelei rezerve și valoarea descreșterii, iar eventuala diferență rămasă neacoperită se înregistrează ca o cheltuială.

Prin reevaluare se înțelege operațiunea de stabilire a valorii actuale a fiecărui mijloc fix existent în patrimoniu întreprinderii. Valoarea actuală se determină în funcție de prețul pieței pentru mijloacele fixe similare noi și gradul de uzură a mijlocului fix la data reevaluării.

Activul ce urmează a fi scos la licitație are funcționalitate de sine stătătoare independentă, putând avea bilanț și cont de profit și pierdere propriu, determinate conform Legii nr. 50/1991 și H.G. nr. 634/1991.

Aspecte privind reevaluarea activelor fixe la Petrom S.A. Drăgășani

Potrivit Politicitor contabile ale Societății, acestea aptică reevaluarea mijloacelor fixe în conformitate cu H.G. nr. 403/2000 și IAS 16, tratamentul contabil alternativ permis.

Modul de înregistrare diferă pentru fiecare mijloc fix în parte în funcție de surplusurile sau diminuările de valoare înregistrate cu ocazia reevaluării lor anterioare. Astfel, sucursalele vor evidenția pentru fiecare obiect de natura imobilizărilor corporale, în fișa mijlocului fix, pe lângă valoarea la cost

istoric, amortizările cumulate și următoarele, surplusurile din reevaluare

înregistrate la rezerve din reevaluare (cont 1058), deprecierile înregistrate pe cheltuială (contul 6813), valoarea reziduală la fiecare reevaluare a acestuia.

Cabina poartă a intrat în patrimoniul societății la o valoare de 58.293.349 lei- Amortizarea cumulată este de 42.377.891 lei rezultând că valoarea rămasă a cabinei poartă este de 16.215.458 lei. in urma reevaluării valoarea justă a cabinei poartă este de 16.275.000 lei, rezultând o diferență din reevaluare pozitivă în valoare de 59.542 lei.

% = 281 59.542

2111 42.377.891

1058 -42.318.344

(diferența dintre surplusul din reevaluare și amortizarea cumulată) înregistrarea unui surplus din reevaluare, atunci când există o cheltuială cu deprecierea înregistrată anterior, aferentă mijlocului fix respectiv.

Înregistrarea unei deprecieri din reevaluare, atunci când nu există un surplus din reevaluare anterior înregistrat în contul 1058.

Înregistrarea unei deprecieri din reevaluare, atunci când există un surplus din reevaluare anterior înregistrat în contul 1058.

Sursa: Datele sunt preluate din contabilitatea societății.

La nivel minim, următoarele semnale externe și interne de depreciere se vor lua în considerare anual:

valoarea de piață descrește mai mult decât prin efectul așteptat al trecerii timpului sau prin utilizarea normală a activului;

Exemplu: Întreprinderea deține la 31.12.N un echipament tehnologic achiziționat în exercițiul N – 3 și pe care urmărește să-l înlocuiască în N+2 prin vânzare. Piața activă a acestor echipamente este afectată de o perioadă de recesiune, efectul fiind diminuarea semnificativă a prețurilor. Recesiunea prezintă un indiciu că, în situațiile financiare ale întreprinderii, valoarea netă contabilă a echipamentului ar putea fi mai mare decât valoarea recuperabilă a acestuia.

modificări semnificative pe piața tehnologică în mediul de piață, economic sau legal în care funcționează întreprinderea sau de pe piața specifică din care face parte activul;

Exemplu: Întreprinderea deține un echipament tehnologic dat în funcțiune cu 10 ani în urmă. La acea dată se estimase o durată de utilizare de 20 de ani. Progresul tehnologic a dus la situația în care echipamentul respectiv aproape că nu se mai fabrică pe piață, apărând noi generații mult mai performante care duc la economii de costuri. Cele mai multe dintre firmele concurente utilizează deja noile tehnologii. Există suficiente indicii că echipamentul întreprinderii s-ar fi putut deprecia.

creșteri ale ratei dobânzii pe piață sau a altei rate de rentabilitate orientată pe evoluția pieței astfel încât aceste creșteri să afecteze rata de actualizare utilizată în calculul valorii de utilitate și să scadă semnificativ valoarea recuperabilă a acestuia;

Exemplu: Întreprinderea deține participații în mai multe societăți din aceeași țară. În țara respectivă s-a anunțat recent o creștere a tarei dobânzii. Creșterea ratei dobânzii va genera o scădere a valorii de piață a acțiunilor, deoarece investițiile mai puțin riscante (depozitele bancare) oferă o rentabilitate mai mare, ceea ce le face mai atractive. Creșterea ratei dobânzii de piață reprezintă un indiciu că participațiile deținute de întreprindere ar fi putut pierde din valoare.

descreșteri la nivelul capitalizării de piață ale entității sugerează că valoarea contabilă a activului net depășește valoarea percepută a întreprinderii ca întreg;

Exemplu: Întreprinderea este cotată. Valoarea contabilă a activului său net este de 50 lei iar capitalizarea bursieră este de 30 de lei. Faptul că valoarea contabilă a activului net este mai mare decât capitalizarea sa bursieră reprezintă un indiciu că activele societății ar putea fi depreciate.

există dovezi de îmbătrânire sau de deteriorare fizică a unui activ sau a unui grup de active;

Exemplu: Întreprinderea utilizează în procesul de producție echipamente tehnologice achiziționate în urmă cu 5 ani. Politica societății este aceea de a le amortiza din momentul punerii lor în funcțiune. În urma inventarierii se constată că 3 dintre echipamente nu au fost date încă în funcțiune. Vechimea lor reprezintă un indiciu că s-ar putea ca aceste 3 echipamente să fi pierdut din valoare.

au existat modificări interne semnificative în instituție și la nivelul funcționării acesteia, cum ar fi decizii de producție discontinuă sau restructurări, așa încât viața utilă rămasă sau utilitatea activului a fost redusă vizibil;

Exemplu: Întreprinderea este condusă de o nouă echipă managerială care inițiază un proiect de restructurare. Astfel, se decide ca o secție de producție să-și schimbe profilul și să fabrice alte sortimente de produse. O parte din liniile tehnologice vor fi folosite mult mai puțin potrivit noii tehnologii, iar altele nu vor fi folosite deloc. Schimbările ce se așteaptă în utilizarea liniilor tehnologice, începând cu anul următor, reprezintă un indiciu că acestea și-au pierdut din valoare.

raportarea internă sugerează faptul că performanța economică a unui activ sau a unui grup de active este sau va deveni mai slabă decât s-a anticipat anterior.

Exemplu: Întreprinderea desfășoară activități de formare a personalului. În urmă cu un an, ea a lansat pe piață produse program pentru pregătirea în domeniul financiar – contabil. În conturile societății s-au capitalizat, în conformitate cu IAS 38 „Imobilizări necorporale”, cheltuieli de dezvoltare asociate produselor program. Vânzările recente se află, în mod semnificativ, sub nivelul previziunilor. Eșecul întreprinderii în realizarea vânzărilor estimate reprezintă un indiciu că s-ar putea ca activul „Cheltuieli de dezvoltare” să fie depreciat.

În cursul exercitiului financiar N s-a achiziționat un teren în valoare de 100.000 u.m. La închiderea exercitiului financiar N+2 există indicii că terenul s-a depreciat. Valoarea se recuperabilă (valoarea de utilitate) este estimată la 90.000 u.m.

Contabilizare după Ordinul nr. 94/2001 si Ordinul nr. 306/2002:

La 31.12. N+2:

Valoarea contabilă a terenului = 100.000 u.m.

Valoarea recuperabilă = 90.000 u.m.

Depreciere = 10.000 u.m

6813 = 2911 10.000

„Cheltuieli de exploatare privind „Provizioane pentru deprecierea provizioanele

pentru deprecierea imobilizărilor” terenurilor si amenajărilor de terenuri”

Contabilizare după Ordinul 1752/2005:

6813 = 2911 10.000

Contabilizare după IAS 36 si practica anglo-saxonă:

Cheltuieli privind deprecierea terenurilor = Terenuri 10.000

Indicatorul viteza de rotatie a activelor imobilizate va avea valori diferite:

Notă! Presupunem că cifra de afaceri realizată de întreprindere în N+2 este de 85.546 u.m.

După Ordinul 94/2001, Ordinul 306/2002 si Ordinul 1752/2005:

Cifra de afaceri = 85.546 = 0,85

Active imobilizate 100.000

După IAS 36 si practica anglo-saxonă:

Cifra de afaceri = 85.546 = 0,95

Active imobilizate 90.000

Dacă fondul comercial este recunoscut în situațiile financiare ale societății la data testării, se va efectua testul "bază – vârf". Compararea valorii de recuperare a unității generatoare de numerar cu valoarea contabilă după alocarea fondului comercial și recunoașterea oricărei diferențe nefavorabile dintre valoarea de recuperare și valoarea contabilă pot fi efectuate chiar dacă nu se găsește o modalitate de alocare a fondului comercial, cu condiția de a se efectua mai întâi testul "vârf – bază".

Exemplu:

Societatea este formată din trei unități generatoare de numerar A, B și C care la sfârșitul exercițiului N au următoarele valori contabile: A – 200.000 u.m., B – 300.000 u.m. și C – 400.000 u.m. De asemenea, în structura societății se mai pot identifica o clădire reprezentând sediul central al lui cu o valoare contabilă de 250.000 u.m. și respectiv un centru de cercetare de 120.000 u.m. Se consideră că valoarea contabilă a clădirii sediului central poate fi alocată rezonabil celor trei unități generatoare de numerar, în schimb valoarea contabilă a centrului de cercetare nu. Astfel, în parcurgerea testului deprecierii se parcurg două etape: mai întâi se compară valoarea recuperabilă a fiecărei unități generatoare de numerar luată individual cu valoarea contabilă inclusiv partea din valoarea contabilă a clădirii sediului alocată unității recunoscându-se orice depreciere de valoare, mai apoi valoarea recuperabilă a lui luată ca grup de unități cu valoarea sa contabilă (inclusiv valoarea contabilă a clădirii sediului central și cea a centrului de cercetare) în vederea testării la depreciere și a centrului de cercetare.

Duratele de viață rămase sunt pentru unitățile generatoare de numerar următoarele: A–10 ani, B–15 ani, C–20 ani. Apar la sfârșitul exercițiului N indicii că cele trei unități generatoare de numerar ar putea fi depreciate. Valorile contabile ale lui A, B și C sunt un bun indicator al părților din clădirea sediului care pot fi alocate fiecăreia dintre ele. Valorile recuperabile ale celor trei unități generatoare de numerar sunt următoarele: A – 210.000 u.m., B – 350.000 u.m., C – 520.000 u.m., valoarea recuperabilă a lui X ca grup de unități – 1.250.000 u.m. În aceste condiții se parcurg etapele:

1) Calcul pondere de alocare a valorii clădirii sediului central unităților A, B și C

2) Calcul valoare contabilă a UGN după alocarea valorii clădirii

3) Aplicarea primei etape a testului deprecierii

După aplicarea primei etape a testului deprecierii s-a identificat pentru X o pierdere din depreciere de 70.000 u.m. ce va fi alocată între activele componente ale celor trei unități generatoare de numerar și clădirea sediului central.

4) Alocare pierdere între activele unităților generatoare de numerar

5) Aplicare cea de-a doua etapă a testului deprecierii

Deoarece valoarea contabilă a centrului de cercetare nu poate fi alocată în mod rezonabil și consecvent unităților generatoare de numerar individual analizate (A, B și C), se identifică cel mai mic grup de unități generatoare de numerar la care valoarea contabilă a centrului de cercetare poate fi alocată și anume X comparându-se valoarea contabilă a acestuia (inclusiv valoarea centrului de cercetare) cu valoarea recuperabilă astfel:

Cum nu rezultă o pierdere din depreciere suplimentară față de cea de 70.000 u.m. identificată conform primei etape a testului deprecierii, societatea X o va recunoaște doar pe aceasta.

Amortizarea ca formă a deprecierii ireversibile

Amortizarea poate fi analizată din trei puncte de vedere: contabil, economic și financiar.

Din punct de vedere contabil amortizarea reprezintă micșorarea valorii unui element de activ ca urmare a deprecierii prin folosirea lui de către întreprindere într-un anumit interval de timp, învechirii, concurenței, schimbării tehnicii sau a altor cauze. Pentru a îmbrăca forma de amortizare această micșorare trebuie să prezinte un caracter ireversibil, ceea ce permite delimitarea ei de noțiunea de provizion.

Din punct de vedere economic, diminuarea valorii unui element de activ, rezultând din depreciere solicită pregătirea și înlocuirea acestuia cu altui nou. Achiziția și utilizarea imobilizarilor reprezintă o cheltuială și un etement el costului suportat de întreprindere.

Concepția financiară consideră amortizarea ca o metodă de reînnoire a capitalului investit. Amortizarea se constituie într-o sursă la dispoziția întreprinderii fiind un element al autofinanțării împreună cu profitul net.

Stabilirea bunurilor amortizabile constituie o problemă importantă legată de amortizare. Este supus amortizării activul imobilizat care se depreciază de o manieră ireversibila.

Orice mișcare a unui element se propagă invers proporțional la celălalt. Ordonanța Guvernului nr. 217/1999 privind impozitul pe profit cu modificările ulterioare, precizează că amortizarea mijloacelor fixe determinată legal este deductibilă și deci profitul impozabil scade, determinând un profit net mai mic. în situația inversă, dacă nivelul amortizării scade aceasta are ca efect creșterea profitului impozabil și implicit a profitului net.

Rolul amortizării în gestiunea întreprinderii

La închiderea bilanțului activele se mențin în contabilitate la valoarea lor de origine, adică acea valoare din ziua intrării lor în patrimoniu întreprinderii. Cu toate acestea, valorii inițiale înscrise în contabilitate, se aduc anumite corecții rezultate din aplicarea principiului prudenței. Una dintre aceste corecții fiind legată de încasarea valorii unui element de activ ca urmare a uzurii în timp a schimburilor tehnice și a oricărui alt element ale cărui cauze sunt ireversibile, presupune corectarea printr-o amortizare prin depreciere.

Cercetând rolul amortizării din mai multe perspective se cuvine să amintim că în normalizarea internațională și europeană, amortizarea este definită ca o reducere judecată, ireversibilă, repartizată pe o perioadă determinată a sumei anumitor posturi din bilant

Această definiție din punctul de vedere al relației contabilitate-fiscalitate demonstrează că amortizarea a devenit un instrument în atingerea obiectivelor diverse și nu totdeauna convergente, calitatea de instrument atribuită armonizării vizănd astfel multiple interese.

Aspecte privind ritmul de amortizare și calculul amortizării

Potrivit reglementărilor contabile colaborate cu cele fiscale întreprinderile din țara noastră amortizează imobilizările corporale și necorporale, utilizând unul din regimurile de amortizare stabilite potrivit legislației în vigoare:

1. amortizare liniară;

2. amortizare progresivă;

3. amortizare degresivă;

4. amortizare accelerată.

1. Amortizarea liniară constă din calcularea și alocarea uniformă a valorii contabile de intrare a activelor amortizabile pe toată durata normală de funcționare exprimată în ani.

Relațiile de calcul ale amortizării proprii acestei metode sunt:

Amortizarea = Vloarea contabila x Rata anuala a amortizării (cota medie de anuala de intrare amortizare)

unde:

100

Rata anuala a = ———————————————

amortizari Durata normala de functionare

Probleme la calculul amortizării ridică intrările și ieșirile de active imobilizate în cursul anului. Rata anuală a amortizăii trebuie recalculată în aceste condiții, funcție de durata efectivă de folosire care este mai mică de doisprezece luni sau trei sute șaizeci de zile. Prorata se poate determina în funcție de zile, luni și semestrul de folosire.

Dacă se ia în considerare luna. la intrare se ia în calcul întreaga lună daca operația se produce până în ziua de 15 și se exclude în situația în care operația se produce după 15 a lunii.

Dacă intră în rol semestrul, pentru intrări se ia în calcul 1/2 din anuitatea amortizării anului de intrare, în cazul ieșirilor se exclude 1/2 din anuitatea amortizării anului de ieșire privind mijloacele fixe în cauză.

Pentru modelul contabil românesc, prorata amortizării se calculează în raport cu luna următoare celei în care s-a produs Intrarea sau ieșirea. Data punerii în funcțiune în vederea calculării amortizării, așa cum se desprinde din textele legale și reglementate din țara noastră, este cea consemnată în documentele de recepție și se identifică, după caz, cu data achiziționării, data terminării montajului sau terminării construcției, data terminări probelor tehnologice sau dare în producție (sondele folosite la extracția țițeiului și gazelor, sondelor de injecție și sondelor provenite din lucrări geologice ce au dat rezultate).

2. Amortizarea progresivă constă în înregistrarea unor anuități calculate pe baza unor note mai mici în primii ani acestea crescând o dată cu numărul anilor ce se succed.

Calculete necesare sunt similare amortizării degresive cu deosebirea că ordinea de aplicare a ratelor asupra bazei de calcul constante este inversă.

Etapele de calcul ale amortizări progresive sunt:

– determinarea sumei cifrelor exprimând ordinea anilor duratei de folosință

1+2+3+4+5=15

– determinarea ratelor de amortizare crescătoare 1/15 în primul an;

2/15 în al doilea an; 3/15 în al treilea an; 4/15 în al patrulea an; 5/15 în al cindlea an.

Această metodă se găsește mai mult în teorie decât în practica întreprinderilor, datorită dezavantajelor pe care le prezintă.

3. Amortizarea degresivă constă în practicarea unor amortizări mai mari în primii ani de utilizare a bunului, asigurând astfel întreprinderii un avantaj final prin amânarea de la plata impozitului pe profit, Anuitățiie scad pe măsura treceri timpului deoarece în calcule se aplică:

– fie o rată degresivă care se aplică în fiecare an la o bază fixă (valoarea de intrare);

– fie o rată constantă la o bază de calcul degresivă (valoarea netă contabilă).

Rata constantă (Rd) de aplicat pentru calculul amortizării degresive, așa cum este aplicată în țara noastră, se determină prin multiplicarea ratei aplicată în sistemul liniar al amortizării cu un coeficient fiscal de corecție.

Coeficienții fiscali variază în funcție de durata de utilizare a bunului. Coeficienții finali prevăzuți de legea amortizării sunt:

– 1,5 pentru o durată normală de utilizare între 2-5 ani, inclusiv 5;

– 2,0 pentru o durata normală de utilizare între 5-10 ani;

– 2,5 pentru o durată normală de utilizare mai mare de 10 ani.

Amortizarea degresivă poate fi aplicată în două variante:

– fără a se lua în calcul influența uzurii morale (AD1);

– cu luarea în calcul a influenței uzurii morale (AD2). Calculul anuităților în varianta D1 se face prin aplicarea ratei:

– la valoarea de intrare pentru prima anuitate;

– la valoarea netă contabilă pentru cetelalte anuități.

Când anuitatea amortizării calculată în sistemul degresiv devine egală sau inferioară anuității liniare determinată ca raport între valoarea rămasă și numărul de ani rămași de utilizare, se procedează la calculul amortizării liniare pentru suma care rămâne de amortizat. Pentru aceasta se divizează valoarea rămasă neamortizată (valoarea netă contabilă) la numărul anilor rămași pentru utilizarea bunului.

Momentul trecerii de la metoda amortizării degresive la cea a amortizării liniare se poate determina pe baza următoarei formule:

t1=(d+1)- 100

Rd

unde:

ti – momentul trecerii de la metoda amortizării degresive la cea a amortizării liniare;

d – reprezintă durata de viață utilă;

Rd – rata amortizării degresive.

În varianta AD2 amortizarea valorii de intrare se face într-o perioadă de timp mai mică decât cea normală de utilizare, diferența de ani reprezentând influența uzurii morale.

Rata anuata de = Rata anuala de x Coeficientul de amortizare amortizare multiplicare(K)

degresiva (Rd) liniara (Ra)

Durata de utilizare în cadrul căruia se realizează amortizarea integrală:

DI=Dn-Dr Dr=100/Rd

Durata de utilizare în regim de amortizare degresivă (Dd):

Dd = Dl – Dr

Durata de utilizare în regim de amortizare degresivă fiind egală cu 0 ani, amortizarea anuală se calculează numai în regim liniar pe o perioadă de 5 ani.

4. Amortizarea accelerată aplicată numai în România constă în înregistrarea unor amortizări de până la 50% din valoarea de intrare în primul an de funcționare, după care se trece la sistemul liniar.

Regimul de amortizare utilizat la Petrom S.A. Drăgășani

Conform prevederilor IAS 16 paragraful 14 cheltuielile cu amortizarea mijloacelor fixe sunt recunoscute pe o bază sistematică ce are în vedere durata de viață utilă a bunului respectiv.

Potrivit PoliticiLor contabile ale Societății amortizarea este calculată prin metoda liniară iar duratele de viață utile ale mijloacelor fixe sunt cele prevăzute în Legea numărul 15/1994 și H.G. numărul 964/1998 aplicate la costul de achiziție:

6811 – %

2811

2812

2813

În conformitate cu IAS 16 paragraful 46 valoarea amortizabilă a unui activ este determlnată după scăderea valorii reziduale a acelui activ, atunci când aceasta este semnificativă. Având în vedere Societatea aplică tratamentul contabil alternativ permis de recunoaștere ulterioară, respectiv reevaluarea activelor și valoarea reziduală trebuie reconsiderată în momentul reevatuării.

Estimarea valorii reziduale se va face luând în considerare valoarea reziduală a altor active similare ajunge la sfârșitul perioadei de viață utilă și care au funcționat în condiții similare cu cele ale activului în cauză.

Pentru a respecta prevederile Legii numărul 414/2002 societatea a adoptat ca politică finală deducerea de 20% din valoarea mijlocului fix la stabilirea bazei de impozitare asigurându-se în acest fel și prin contabilitate o evidență exactă a contravalorii amortizării care ulterior devine nedeductibilă în final, pe baza informațiilor din fișa mijlocului fix:

% = 281 X cu valoarea amortizarii liniare

6811 80% din valoarea amortizabila deuctibila in final

6812 20% din valoarea amortizabila nedeuctibila in final

De asemenea pentru a se evidenția prevederile articolului 11 alineatul 3 din Legea numărul 414/2002 și a paragrafului numărul 11. Prima din instrucțiunile de aplicare a H.G. numărul 854/2002 referitoare la deductibilitatea amortizării provizioanelor pentru dezafectare în limita a 1% din diferența anuală dintre veniturile și cheltuielile de exploatare, pe toată durata de funcționare a exploatării petroliere, la nivelul Societății Naționale, pe baza informațiilor primite de la sucursale, respectiv a înregistrării contravalorii amortizării aferente plusului înregistrat inițial prin contul 1518.

Amortizarea imobilizărilor corporale din contracte de leasing financiar se face conform duratelor normale de funcționare legale în vigoare. În situația în care locatarul nu are certitudinea dobândirii dreptului de proprietate asupra bunului la sfârșitul contractului. amortizarea se va calcula luând în considerare cea mai scurtă durată dintre durata contractului de leasing financiar și durata de viață utilă a bunului.

Contabilitatea ieșirii activolor fixe

Cesiunea

Înregistrarea facturii:

46101 = % Valoarea facturii emise

Prețul de vânzare convenit al imobilizării cesionate

4427 TVA aferentă

Scoaterea din evidență:

214

6583 = % Cu valoarea rămasă de amortizat în rnomentul vânzării, dacă imobilizarea nu a fost amortizată integral

211x

212

213x

214

291x = 7813 Anularea provizionului aferent, constituit anterior ca urmare a reevaluărilor.

1513 = 7812 Anularea provizioanelor privind dezafectarea imobilizării.

1058 = 1175 Evidențierea diferențelor din reevaluare înregistrate anterior la rezultat reportat, ca urmare a reevaluărilor

În cazul în care valoarea realizabilă prin cesiune este inferioara valorii neamortizate inclusiv cheltuielile de cesiune, se va înregistra astfel:

Scoaterea din funcțiune

Se efectuează în baza proceselor verbale de scoatere din funcțiune (cod 14 – 2 – 3/aA) care se întocmesc în două exemplare, separat pentru mijloace fixe, obiecte de inventar în folosință și bunuri materiale aflate în gestiunea unui singur gestionar, pe baza documentației prevăzute în normele legale.

Se arhivează la: – Compartimentul financiar – contabil (exemplarul 1)

– Compartimentul care ține evidența mijloacelor fixe (exemplarul 2)

6583 = % Înregistrarea cheltuielilor ocazionate de dezmembrarea și dezafectarea 3xx mijloacelor fixe.

4xx

1513 = 7812 Anularea provizionului privind dezafectarea imobilizării

3xx = 7583 Înregistrarea materialelor, pieselor de schimb și a altor elemente de natura stocurilor obținute din dezmembrare

281x = 213x Anularea amortizării cumulate.

4701 = 213x Valoarea rămasa neamortizată a mijloacelor fixe scoase din funcțiune, amânată și suportată pe o perioadă de 5 ani, potrivit politicii contabile.

Transferul mijloacelor fixe de la o sucursala la alta

Sucursala care efectuează transferul face înregistrările următoare:

Sucursala care primește mijlocul fix prin transfer face următoarele înregistrări.

Sucursala care transferă mijlocul fix este obligată să transfere și fișa acestuia.

Contabilitatea lucrărilor de reparatii efecutate la activele imobilizate

Modernizări:

Conform IAS î6 par. 23-24, cheltuielile ulterioare privind imobilizările trebuie recunoscute ca active atunci când se estimează că întreprinderea va obține beneficii economice viitoare suplimentare față de performanțele estimate inițial, fie prin creșterea duratei de utillzare rămase, fie prin creșterea capacității productive a imobilizării corporale respective.

Cheltuieliie vor fi evidențiate în contul de profit și pierdere pe durata rămasă a irnobilizării corporale, prin amortizare. La scoaterea din evidență a mijlocului fix, la sfârșitul duratei de utilizare sau mai devreme, vor fi scoase din evidență și modernizările aferente acestuia.

1 Dacă modemizarea este realizată în regie proprie:

231 a.d. = % Cu valoarea la costuri efective pe parcursul exercițiului.

301x Cu valoarea materiilor prime.

302x Cu valoarea materialelor consumabile.

722 Cu valoarea celorlalte cheltuieli în regie proprie recunoscute anterior

404 Cu valoarea unor prestații efectuate de terți.

% = 231 a.d. La recepția lucrării.

2112

212

213x

214

2 Dacă modemizarea este realizată cu terți:

Lucrări de reparații curente și capitale

Costul reparațiilor inclusiv cele capitale care nu îmbunătățesc performanțele inițiale ale mijloacelor fixe trebuie recunoscute drept cheltuială a exerațiului în care au fost ocazionate, conform prevederilor IAS 16 „Mijloace fixe", Această cheltuială este deductibilă fiscal:

611 a.d. = 3xx Lucrări de reparații curente și capitale exeuate în regie proprie

4xx

În conformitate cu SIC 23 „Imobilizări corporale – Revizii sau reparații generale", costul reviziilor și reparațiilor capitale ce se derulează la intervale de timp regulate poate fi amânat numai în următoarele condiții:

– imobilizarea corporală respectivă are o componentă majoră identificabilă, cu durată de viață diferifă de cea a imobilizării căreia îi este aferenti și a cărui cost poate fi evaluat în mod credibil;

– respectiva componentă este înlocuită la intervale regulate de tirnp, în cadrul reparațiilor capitale ale imobilizării căreia îi este aferentă.

Î n acest caz componenta majoră este înrecgistrată în cotabilitaea financiară distinct de imobilizarea corporală și este amortizată pe o perioadă de timp mai scurtă, astfet încât în momentul efectuării reparațiilor capitale să nu se suporte întregul cost al acesteia.

În ceea ce privește manopera cu reparațiile capitale și reviziile, acestea se suportă direct pe cheltuieli, cu excepția cazului în care aceasta este aferentă punerii în funcțiune a componentei majore aferente imobilizării corporale, caz în care aceasta poate fi capitalizată conform IAS 16 pct. 15.

Pentru a evidenția separat componentele majore, în cazul în care acestea nu au fost identificate separat în momentul achiziței imobilizării sau nu au fost facturate distinct, se va utiliza o estimare bazată pe costul curent al unei eventuale revizii sau reparați generale potențiale generate de necesitatea înlocuirii componentei, cuprinzând costul componentei și costul aducerii sale în stars de funcționare.

Potrivit politicilor contabile aprobate de Consiliul de Administrație, costurile reparațiilor capitate care depășesc 60% din vatoarea de înregistrare a mijlocului fix și echivalentul în lei a suma de 10.000 EURO se vor suporta pe cheituieli, în tranșe lunare egale, după cum urmează:

– Între 10.000 și 50.000 EURO pe durata de 24 de luni, începând cu luna imediat următoare celei în care s-a efectuat recepția lucrărilor:

– Între 50.001 și 100.000 EURO pe durata a 36 de luni;

– Peste 100.000 EURO pe durata a 48 de luni, dar nu mai mult decât durata stabilită de efectuare a unei noi reparații capitale.

CONCLUZII

S.C. Petrom S.A deține poziții dominante în exploatare și producție, în prelucrare și în distribuție deținând peste 600 benzinării.

Producția de țiței este în creștere datorită punerii în funcțiune a unor noi tehnologii mai performante.

Pe lângă activitatea de producție S.C. Petrom S.A. prestează și alte servicii către terți precum și comercializarea de alte bunuri în afară de cele petroliere.

Cifra de afaceri a crescut în 2004 cu a aproximativ 209.660 mil. lei datorită punerii în folosință a noi capacități de producție.

Veniturile totale au crescut datorită creșterii producției de țiței și gaze livrate cât și creșterii prețurilor de livrare.

Cheltuielile sunt în creștere atât cele totale cât și cele salariale datorită creșterii salariului mediu.

Elementul de referință hotărâtor în evaluarea elementelor patrimoniale este momentul evaluării de aceea sub aspect contabil interesează în mod deosebit patru momente de evaluare a elementelor patrimoniale.

Reevaluarea activelor imobilizate se efectuează în conformitate cu reglementările legale în vigoare.

În cazul în care un activ dintr-o clasă de active reevaluate nu pot fi reevaluate din cauză că nu există piață activă pentru acel activ, atunci activul trebuie prezentat în bilanț la cost, mai puțin amortizarea cumulată și pierderile din depreciere cumulate.

Conform Politicii Contabile ale Societății reevaluarea mijloacelor fixe se face în conformitate cu H.G. nr. 403 / 2000 și IAS 16.

Conform Politicii Contabile ale societății amortizarea este calculată prin metoda liniară, iar duratele de viață utilă ale mijloacelor fixe sunt cele nevăzute de Legea nr. 15 / 1994 ȘI h.g. nr. 964 / 1998 aplicate la costul de achiziție.

Prin folosirea amortizării liniare nu se încarcă cheltuielile, iar impozitul pe profit scade deoarece cheltuielile cu amortizarea sunt deductibile final.

Repercusiunile inflației asupra activelor fixe sunt atât negative cât și pozitive, mai multe fiind cele negative.

Situația propusă pentru limitarea repercusiunilor constă în reactualizarea valorilor de intrare a amortizărilor constituite și a valorilor rămase a acestor active în concordanță cu posibilitatea constituirii de provizioane deductibile din baza impozabilă

Bibliografie

Gabriel Biris,, Despre fiscalitate si competitivitate, Editura Universul juridic, Bucuresti 2012

Lector univ. dr. lon Pârvuțoiu„Contabilitatea financiară a întreprinderii"Ed. Lumina Lex București 2012

Mihai Ristea„Contabilitatea financiară a întreprinderii"Ed. Universitară București 2004

Visan,D, Burtescu,C, “Contabilitatea provizioanelor si ajustarilor pentru depreciere specific vanzarilor international de marfuri” – Gestiunea si contabilitatea firmei, Nr.7, Bucuresti Iulie 2009

Adriana Dutescu – Ghid pentru intelegerea si aplicarea Standardelor internationale de contabilitate, editura CECCAR, 2008

Maria Madalina Girbina, Stefan Bunea – Sinteze si studii de caz privind aplicarea IAS – IFRS, editura CECCAR , 2009

Prof. univ. dr. Coriolan Mareș„Contabilitatea financiară" Ed. Independența Economica 2000 Corina Cucu, Mihai Ristea,

Corina Lăzărescu „Contabilitatea întreprinderii"Ed.Mărgăritar1999

Dr. Corneliu Burada „Armonizarea dintre contabilitate si fiscalitate" Ed. Independența Economică Pitești 2010

Alexandru Țugui„Contabilitatea inflației"Ed. Economică 2000

Ana Stoian„Contabilitate si gestiune fiscală" Ed. Mărgăritar București 2001

• Standardele Internationale de contabilitate

• Ministerul Finanțelor „Norme metodologice pentru întocmirea si utilizarea formularelor comune privind activitatea financiară si contabilă si modelele acestora"

• Lege numărul 15/1994 republicată in mai 1999 privind amortizarea mobilizărilor corporale