Evaluarea Si Contabilizarea Stocurilor

EVALUAREA SI CONTABILIZAREA STOCURILOR

CUPRINS

INTRODUCERE

CAP I: ASPECTE ALE REGLEMENTĂRII PRIVIND EVALUAREA ȘI CONTABILIZAREA STOCURILOR

1.1. Evaluarea și contabilizarea în referențialul internațional

1.1.1. Evaluarea stocurilor la intrare

1.1.2. Evaluarea stocurilor la ieșire

1.2. Particularități privind evaluarea și contabilizarea stocurilor în România; diferențe existente între OMF și IAS

CAP II: METODE DE GESTIUNE A STOCURILOR

Inventarul intermitent

Inventarul permanent

STUDIU DE CAZ LA S.C. GARANT PROD IMPEX S.R.L.

CONCLUZII

ANEXE

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

Stocurile sunt active circulante deținute pentru a fi vândute în cursul normal al activității, active în curs de producție pentru a realiza o astfel de vânzare sau deținute sub formă de materiale sau furnituri, care trebuie să fie consumate în cursul procesului de producție sau al prestării de servicii. Principalele categorii de stocuri, conform OMFP 3055/2009, sunt:

mărfurile, și anume bunurile pe care entitatea le cumpără în vederea revânzării sau produsele predate spre vânzare magazinelor proprii;

materiile prime, care participă direct la fabricarea produselor și se regăsesc în produsul finit integral sau parțial, fie în starea lor inițiala, fie transformată;

materialele consumabile (materialele auxiliare, combustibilii, materialele pentru ambalat, piesele de schimb, semințele și materialele de plantat, furajele și alte materiale consumabile), care participă sau ajută la procesul de fabricație sau de exploatare fără a se regăsi, de regulă, în produsul finit;

materialele de natura obiectelor de inventar;

produsele, și anume:

semifabricatele, prin care se înțelege produsele al căror proces tehnologic a fost terminat într-o secție (faze de fabricație) sau se livrează terților;

produsele finite, adică produsele care au parcurs în întregime fazele procesului de fabricație și nu mai au nevoie de prelucrări ulterioare în cadrul entității, putând fi depozitate în vederea livării sau expediate direct clienților;

rebuturile, materialele recuperabile și deșeurile;

animalele și păsările, respectiv animalele născute și cele tinere de orice fel crescute și folosite pentru reproducție, animalele și păsările la îngrășat pentru a fi valorificate, coloniile de albine, precum și animalele pentru producție;

ambalajele, care includ ambalajele refolosibile, achiziționate sau fabricate, destinate produseor vândute și care în mod temporar pot fi păstrate de terți, cu obligația restituirii în condițiile prevăzute în contracte;

producția în curs de executie, reprezentând producția care nu a trecut prin toate fazele (stadiile) de prelucrare, prevăzute în procesul tehnologic, precum și produsele nesupuse probelor și recepției tehnice sau necompletate în întregime. În cadrul producției în curs de executție se cuprind, de asemenea, serviciile și studiile în curs de execuție sau neterminate.

În categoria stocurilor se cuprind și activele cu ciclu lung de fabricație, destinate vânzării (de exemplu, ansambluri sau complexuri de locuințe etc. realizate de entitățile ce au ca activitate principală obținerea și vânzarea de locuințe). Dacă construcțiile sunt realizate în scopul exploatării pe termen lung, de către entitatea care le-a realizat, ele reprezintă imobilizări.

Obiectivele EVALUARII SI contabilizarii stocurilor

Obiectivele contabilității stocurilor și a producției în curs de execuție sunt, în principal legate de realizarea funcțiilor comerciale ale întreprinderii. Principalele obiective ce revin contabilității stocurilor se referă în principal la:

urmărirea și controlul realizării programului de aprovizionare;

asigurarea integrității patrimoniale a stocurilor la locurile de depozitare și urmărirea permanentă a mișcării lor;

urmărirea utilizării raționale a mijloacelor materiale aprovizionate impune un asemenea mod de organizare care să permită respectarea normelor de consum specific la eliberarea lor din depozit, evidența economiilor sau a materialelor ne utilizate, precum și a materialelor recuperabile rezultate din prelucrarea în secțiile de fabricație;

asigurarea delimitării cheltuielilor de transport-aprovizionare față de valoarea materialelor aprovizionate, impune organizarea contabilității astfel încât acestea să poată furniza informații cu privire la nivelul și structura cheltuielilor de transport aprovizionare;

înregistrarea și controlul valorificării stocurilor de mărfuri și a celorlalte categorii de stocuri destinate a fi livrate terților;

evidența și urmărirea stocurilor de produse în procesul obținerii și livrării la prețuri competitive;

evaluarea realistă a stocurilor și determinarea influențelor asupra patrimoniului și rezultatelor, prin aplicarea corectă a regulilor de evaluare;

promovarea principiului prudenței și principiului continuității activității la evaluarea și înregistrarea în contabilitate a stocurilor.

În această lucrare se vor prezenta atât aspecte teoretice legate de evaluarea și contabilizarea stocurilor, cât și aspecte practice privind evaluarea și contabilizarea acestora.

Drept urmare, lucrarea va incepe cu prezentarea câtorva câteva aspecte teoretice legate de evaluarea și contabilizarea în referențialul internațional IAS 2, după care se vor contura particularitățile privind evaluarea și contabilizarea stocurilor în România și diferențele existente între IAS și OMFP. Apoi, teoria va fi transpusă într-un studiu de caz.

CAP I: ASPECTE ALE REGLEMENTĂRII PRIVIND EVALUAREA ȘI CONTABILIZAREA STOCURILOR

Evaluarea și contabilizarea în referențialul internațional

Obiectivul normei internaționale IAS 2 “Stocuri“ este stabilirea și tratarea la maxim de acuratețe a tuturor stocurilor care sunt active. În acest sens, stocurile trebuie evaluate la valoarea cea mai mică dintre costul istoric și valoarea netă realizabilă, problema fundamentală fiind legată de calcularea costului stocurilor, care vor trebui recunoscute ca active și reportate până când veniturile aferente sunt recunoscute (conceptul conectării veniturilor cu cheltuielile).
            Standardul tratează toate stocurile care sunt active cum sunt cele deținute pentru a fi vândute pe parcursul desfașurării normale a activității, cum sunt cele în curs de producție în vederea vânzării, cum sunt cele sub formă de materii prime, materiale și alte consumabile ce urmează a fi folosite în procesul de producție sau cum sunt cele pentru prestarea de servicii. În cazul prestării de servicii, stocurile includ costul serviciilor pentru care întreprinderea nu a recunoscut incă venitul aferent (de exemplu, în activitățile în curs de execuție desfășurate de auditori, arhitecți și avocați).
            IAS 2 dă indicații în ceea ce privește normele de bază cu privire la modul de determinare a costului stocurilor ce urmează a fi reportat în bilanț, precum și de recunoasterea ulterioară ca o cheltuială, incluzând orice reducere a valorii contabile la valoarea netăa realizabilă. Aceasta nu se aplică stocurilor de animale vii, produselor agricole și forestiere, minereurilor în cazul în care acestea sunt evaluate la valoarea neta realizabilă (conform practicii în domeniu). Această excludere se aplică numai producatorilor de stocuri, prelucrătorii sau alte unități de procesare sau transformare nefiind excluși de la prevederile IAS 2.

Evaluarea stocurilor la intrare

Cu ocazia intrării, stocurile sunt evaluate la costuri istorice, fie ele costuri de achiziție, costuri de producție si alte costuri angajate pentru a aduce bunurile în locul și starea în care ele se găsesc.

a) evaluarea stocurilor la cost de achiziție:

Conform normei internaționale IAS 2 “Stocuri”, costul de achiziție cuprinde: prețul de cumpărare; taxele vamale și alte taxe (altele decât taxele recuperabile ulterior de întreprindere de la administrația fiscală); cheltuielile de transport, manipulare și alte costuri direct imputabile achiziției de mărfuri, materiale și servicii. Cum taxa pe valoarea adaugata este în mod normal recuperabila, cea mai mare parte a stocurilor este evaluată “în afara taxelor“. Stocurile pentru care taxa nu este deductibilă sunt evaluate incluzând in cost TVA.

Exemplu: pentru achiziția unui stoc de mărfuri s-au efectuat urmatoarele cheltuieli: preț de cumpărare 1.000 lei, cheltuieli de transport 200 lei, cheltuieli cu manipularea 300 lei.

Achiziția stocului de mărfuri se contabilizează la cost de achiziție (cost istoric).

Ca = 1.000 + 200 + 300 = 1.500 lei

371 “Mărfuri” = 401 “Furnizori”

Reducerile comerciale (rabaturi, remize și alte elemente similare) sunt deduse din costul de achiziție. Pentru reducerile financiare, motivate, in general de o plată anticipată (sconturile de decontare sau altă modalitate de încadrare), soluția de calcul este coerentă cu cea adoptată pentru contabilizarea cumpărăturilor.

Rabatul reprezintă reducerea practicată, in mod excepțional, asupra prețului de vânzare convenit anterior între furnizor și client, ținându-se cont de unele defecte de calitate sau de neconformitate a bunurilor comercializate, fată de clauzele prevazute în contract.

Remiza este o reducere practicată, în mod excepțional asupra prețului curent de vânzare, tinându-se cont de volumul vânzărilor sau de importanța cumpărătorului în clientela vânzătorului. Remiza corespunde, în general, unui procent aplicat asupra prețului brut, procent prevăzut în oferta de prețuri a întreprinderii sau care rezultă din negociere între cei doi parteneri contractuali.

Risturnul reprezintă o reducere de preț calculată asupra ansamblului operațiilor efectuate de același cumparator pe o perioadă determinată.

De regula, reducerile comerciale se acordă sub forma unui procent din prețul brut, dar se pot acorda și în sumă fixă.

In categoria reducerilor financiare este inclus scontul de decontare.

Scontul de decontare este reducerea financiară acordată procentual asupra unei creanțe decontate înainte de scadența normală. Altfel spus, scontul de decontare reprezintă o bonificatie acordată clientului de către furnizor pentru plata cu anticipație a unei sume datorată de client. Scontul de decontare este o cheltuială financiară pentru furnizor, care este beneficiarul plații (încasează o sumă înainte de scadență) și un venit financiar pentru client, care efectuează o plată înainte de scadență.

Reducerile comerciale, acordate inițial, adică în momentul întocmirii facturii de vânzare – cumpărare, deși înscrise în factură, nu se contabilizează în mod distinct nici la furnizor, nici la client.

Reducerile financiare, respectiv scontul de decontare, se contabilizează ca o cheltuială financiară la cel care il acordă (furnizorul) și ca un venit financiar la cel care îl primește (clientul).

Exemplu: Presupunem ca totalul brut al unei facturi pentru vanzari de marfuri este de 100.000 lei; rabatul pentru defecte de calitate este de 10.000 lei; remiza pentru vanzari superioare sumei de 50.000 lei este de 5%; remiza pentru pozitia preferentiala a cumparatorului in clientela intreprinderii este de 10%; scontul de decontare pentru plata inainte de scadenta este de 2%; TVA 19%.

Valoarea bruta a marfurilor 100.000

(-) Rabat 10.000

= Valoare neta a marfurilor 90.000

(-) Remiza 1 (5% ∙ 90.000) 4.500

= Valoare neta a marfurilor 85.500

(-) Remiza 2 (10% ∙ 85.500) 8.550

= Valoare neta comerciala 76.950

(-) Scont de decontare (2% ∙ 76.950) 1.539

= Valoare neta financiara 75.411

(+) TVA (19% ∙ 75.411) 14.328,09

= Valoarea neta de plata 89.739,09

În contabilitatea furnizorului, avem urmatoarele înregistrări:

a) Contabilizarea vânzării mărfurilor:

4111 = % 91.278,09

707 76.950

4427 14.328,09

b) Contabilizarea scontului de decontare acordat:

667 = 4111 1.539

În contabili∙ 85.500) 8.550

= Valoare neta comerciala 76.950

(-) Scont de decontare (2% ∙ 76.950) 1.539

= Valoare neta financiara 75.411

(+) TVA (19% ∙ 75.411) 14.328,09

= Valoarea neta de plata 89.739,09

În contabilitatea furnizorului, avem urmatoarele înregistrări:

a) Contabilizarea vânzării mărfurilor:

4111 = % 91.278,09

707 76.950

4427 14.328,09

b) Contabilizarea scontului de decontare acordat:

667 = 4111 1.539

În contabilitatea clientului, avem următoarele inregistrări:

a) Contabilizarea achiziției stocurilor:

% = 401 91.278,09

371 76.950

4426 14.328,09

b) Contabilizarea scontului de decontare obtinut:

401 = 767 1.539

b) evaluarea stocurilor la cost de producție

Costurile de producție (de transformare) cuprind: cheltuielile legate direct de unitățile de producție precum manopera directă; o cotă – parte din cheltuielile indirecte de producție, fixe și variabile, ocazionate de transformarea materiilor prime în produse finite. Organismul internațional de normalizare contabilă insistă asupra distincției între cheltuieli fixe și cheltuieli variabile. Primele sunt costuri indirecte de producție care raman relativ constante, indiferent care este volumul producției; este vorba în mod esențial despre amortizări și cheltuielile de întreținere a clădirilor și echipamentelor industriale, și cheltuielile de conducere și administrare a secțiilor. Regia variabilă de producție reprezintă o cheltuială indirectă de producție care variază direct, sau aproape direct, în funcție de volumul producției, precum costurile indirecte cu materiile și marterialele și cele privind manopera.

Repartizarea cheltuielilor generale fixe de producție în costurile de transformare este bazată pe capacitatea normala a instalațiilor de producție.

Capacitatea normala de producție este producția medie care se estimează să fie obținută, de-a lungul unui anumit număr de exerciții sau de sezoane, in circumstanțe normale, ținând cont de pierderea de capacitate care rezultă din întreținerea planificată a echipamentelor.

Exemplu: O întreprindere fabrică un produs, pentru care costul variabil unitar de producție este de 180.000 lei. Cheltuielile fixe anuale de producție sunt de 1.800.000lei. Cantitățile fabricate au fost de 1.000 in exercițiul N, 800 în exercițiul N+1 si de 13.000 bucăți în exercitiul N+2. L sfârșitul ficărui exercițiu, întreprinderea posedă 1.600 de bucăți in stoc.

Calculul costului de producție unitar ne conduce la următoarea situație:

Exercițiul N:

Cantități fabricate (q): 10.000 buc

Cheltuieli variabile de producție (180.000 x q): 1.800.000 u.m.

Cheltuieli fixe de producție: 1.800.000 u.m.

Costul total de producție: 3.600.000 u.m.

Costul de producție unitar: 360 u.m.

Exercițiul N+1:

Cantități fabricate (q): 8.000 buc

Cheltuieli variabile de producție (180.000 x q): 1.440.000 u.m.

Cheltuieli fixe de producție: 1.800.000 u.m.

Costul total de producție: 3.240.000 u.m.

Costul de producție unitar: 405 u.m.

Exercițiul N+2:

Cantități fabricate (q): 13.000 buc

Cheltuieli variabile de producție (180.000 x q): 2.340.000 u.m.

Cheltuieli fixe de producție: 1.800.000 u.m.

Costul total de producție: 4.140.000 u.m.

Costul de producție unitar: 318,46 u.m.

Cele 1.600 de produse stocate la sfârșitul celor trei exerciții sunt evaluate la nivelul costurilor:

N: 1.600 x 360 = 576.000 u.m.

N+1: 1.600 x 405 = 648.000 u.m.

N+2: 1.600 x 318,46 = 509.536 u.m.

Calculația costului unitar:

Exercițiul N:

Cantități fabricate (q): 10.000 buc

Cheltuieli variabile de producție (180.000 x q): 1.800.000 u.m.

Cheltuieli fixe de producție: 1.800.000 x 10.000 / 10.000 = 1.800.000 u.m.

Costul total de producție: 3.600.000 u.m.

Costul de producție unitar: 360 u.m.

Exercițiul N+1:

Cantități fabricate (q): 8.000 buc

Cheltuieli variabile de producție (180.000 x q): 1.800.000 u.m.

Cheltuieli fixe de producție: .800.000 x 8.000 / 10.000 = 1.800.000 u.m.

Costul total de producție: 3.600.000 u.m.

Costul de producție unitar: 360 u.m.

Exercițiul N+2:

Cantități fabricate (q): 13.000 buc

Cheltuieli variabile de producție (180.000 x q): 1.800.000 u.m.

Cheltuieli fixe de producție: . 1.800.000 x 13.000 / 10.000 = 1.800.000 u.m.

Costul total de producție: 3.600.000 u.m.

Costul de producție unitar: 360 u.m.

În contabilitate, intrarea stocurilor de produse finite se înregistrează la cost de producție astfel:

N: 345 = 711 3.600.000

N+1: 345 = 711 3.240.000

N+2: 345 = 711 4.140.000

De asemenea, IAS 2 oferă exemple de costuri excluse din costul stocurilor și contabilizate la cheltuielile exercițiului în cursul căreia acestea sunt angajate:

– mărimile anormale de deșeuri de fabricație, de manoperă sau referitoare la alte costuri

de producție;

– costurile de stocaj, exceptând situația în care aceste costuri sunt necesare procesului de producție, anterior trecerii într-o nouă fază de fabricație;

– cheltuielile generale administrative care nu contribuie la aducerea stocurilor în locul și în starea în care ele se găsesc;

– cheltuielile de comercializare.

În anumite circumstanțe, în costurile stocurilor sunt incluse și costurile îndatorării.

Tehnicile de evaluare a costului stocurilor, ca de exemplu metoda costului standard sau metoda prețului de vânzare cu amănuntul, pot să fie utilizate, dacă aceste metode conduc la rezultate apropiate de cost.

Costurile standard țin cont de nivelurile normale de utilizare a materiilor prime și furniturilor, a manoperei, de eficiența și de capacitate. Ele sunt în mod regulat reexaminate și, dacă este cazul, ajustate, pentru a ține cont de condițiile actuale.

Metoda prețului cu amănuntul este utilizată, adesea, în activitatea de comerț cu amănuntul, pentru a evalua stocurile formate din cantități mari, de articole cu o rotație rapidă, care au marje similare și pentru care nu este posibil să se utilizeze alte metode de determinare a costului. Costul stocurilor este calculat prin deducerea valorii marjei brute din prețul de vânzare al acestor active. Procentajul utilizat al marjei brute ține cont de stocurile al căror preț a fost redus sub prețul lor inițial de vânzare. Adesea, este utilizat un procent mediu pentru fiecare departament.

c) evaluarea la valoarea de utilitate

Pentru stocurile provenite din aport la capitalul social sau obținute cu titlu gratuit evaluarea se face la valoarea de utilitate (valoarea actuală) a stocului respectiv.

Evaluarea stocurilor la iesire:

Evaluarea iesirilor de stocuri, prin cosnum (materii prime, materiale etc.) sau vânzare (mărfuri, produse finite), se face in funcție de natura elementului considerat. În aceste sens, trebuie făcuta distincția între stocuri identificabile și stocuri interschimbabile sau fungibile.

Stocurile identificabile sutn bunuri individualizate pentru fiecare articol sau categorie de bunuri, atât in momentul intrării în patrimoniu, cat și al stocării și al ieșirii din stoc. Astfel de elemente identificabile, cum sunt produsele și serviciile destinate unor proiecte specifice, trebuie să faca obiectul unei evaluări individuale și specifice.

Stocurile intesrchimbabile sau fungibile sunt bunuri care în interiorul fiecărei categorii nu sunt în mod unitar identificabile, după intrarea lor în depozit. Pentru stocurile fungibile norma contabilă internațională IAS 2 admite evaluarea ieșirilor de stocuri pe baza a 2 metode:

metoda costului mediu ponderat (CMP);

metoda primei intrări – primei ieșiri (first in – first out: FIFO).

Exemplu: Stocul de caiete, la 1 august era evaluat la 12.000 lei (1.000 de bucăți la un cost de 12 lei / buc). În luna august, acest stoc este afectat de următoarele operații:

03 august: ieșire de 200 de bucăți

12 august: intrare de 400 de bucăți la un cost de 14 lei / buc.

17 august: ieșire de 320 de bucăți

24 august: intrare de 280 de bucăți la un cost de 16 lei / buc.

31 august: ieșire de 412 de bucăți.

a) Costul mediu ponderat

CMP12.08 = (1.200 – 200) ∙ 12 lei / buc + 400 ∙ 14 lei / buc = 12,67 lei / buc.

200 – 200 + 400

CMP24.08 = (1.000 – 200 + 400 – 320) ∙ 12,67 lei / buc + 280 ∙ 16 = 13,47 lei/ buc.

1200 – 200 + 400

03.08: Ieșire stoc = 200 buc ∙ 12 lei / buc = 2.400 lei

Sold final 03.08 = (1000 – 200) ∙ 12 lei / buc = 9.600 lei

12.08: Intrare stoc = 400 buc ∙ 14 lei / buc = 5.600 lei

Sold final 12.08 = (1000 – 200 + 400) ∙ 12,67 lei / buc = 15.204 lei

17.08: Iesire stoc = 320 buc ∙ 12,67 lei / buc = 4.054,4 lei

Sold final 17.08 = (1000 – 200 + 400 – 320) ∙ 12,67 lei / buc = 11.149,6 lei

24.08: Intrare stoc = 280 buc ∙ 16 lei / buc = 4.480 lei

Sold final 24.08 = (1000 – 200 + 400 – 320 + 280) ∙ 13,47 lei / buc = 15.625,2 lei

31.08: Iesire stoc = 412 buc ∙ 13,47 lei / buc = 5.549,64 lei

Sold final 31.08 = (1000 – 200 + 400 – 320 + 280 – 412) ∙ 13,47 lei/ buc

= 10.075,56 lei

b) Metoda primul intrat – primul ieșit (FIFO)

01.08: SI = 1.000 buc ∙ 12 lei / buc = 12.000 lei

03.08: Iesire stoc = 200 buc ∙ 12 lei / buc = 2.400 lei

Sold final 03.08 = (1000 – 200) ∙ 12 lei / buc = 9.600 lei

12.08: Intrare stoc = 400 buc ∙ 14 lei / buc = 5.600 lei

Sold final 12.08 = 800 buc ∙ 12 lei / buc + 400 buc ∙ 14 lei / buc = 15.200 lei

17.08: Iesire stoc = 320 buc ∙ 12 lei / buc = 3.840 lei

Sold final 17.08 = 480 buc ∙ 12 lei + 400 buc ∙ 14 lei = 11.360 lei

24.08: Intrare stoc = 280 buc ∙ 16 lei / buc = 4.480 lei

Sold final 24.08 = 480 buc ∙ 12 lei + 400 buc ∙ 14 lei / buc + 280 buc ∙ 16 lei / buc

= 15.840 lei

31.08: Iesire stoc = 412 buc ∙ 12 lei / buc = 4.944 lei

Sold final 31.08 = 68 buc ∙ 12 lei / buc + 400 buc ∙ 14 lei + 280 buc ∙ 16 lei / buc

= 10.896 lei

În funcție de metoda utilizată, evaluarea stocului la sfârșitul perioadei variază de la 10.075,56 lei (costul mediu ponderat) la 10.896 lei (metoda FIFO).

Schimbările de metode de evaluare a stocurilor conduc la „manipularea” rezultatului întreprinderii. În consecință, rezultatul unei întreprinderi nu depinde numai de performanțele economice și financiare, ci și de opțiune pentru o anume metodă de evaluare a stocurilor. De aceea, pentru asigurarea acurateței analizelor financiare, orice schimbare de metodă de evaluare a stocurilor trebuie semnalată în anexă, cu justificarea acesteia și masurarea incidentelor schimbării metodei de evaluare asupra rezultatului și valorii stocurilor din bilanț.

Potrivit noermei contabile internaționale IAS 2, la închiderea exercițiului stocurile trebuie sa fie evaluate la costul lor sau la valoarea netă de realizare, dacă aceasta este inferioară. În fond, această regula a standardului internațional IAS 2 urmeaza linia uzanțelor anglo-saxone, care presupun alegerea la inventar a celei mai mici valori dintre cost și prețul pieței.

Dacă o scădere a prețurilor materiilor prime arată că nivelul costului produselor finite va fi mai mare decât valoarea netă de realizare, materiile prime vor fi aduse, prin depreciere, la valoarea neta de realizare. Într-un astfel de caz, costul de înlocuire a materiilor prime poate să fie cea mai bună măsura dispinibilă a valorii nete de realizare.

Practica de prudență, pentru deprecierea stocurilor sub nivelul costului, cu scopul de a le aduce la valoarea lor netă de realizare, este o uzanță coerenta cu principiul conform căruia activele nu trebuie să figureze la o valoare mai mare decât cea care se așteaptă să fie obținută prin vânzarea sau utilizarea lor.

Estimările valorilor nete de realizare, efectuate pe o bază individuală, sunt fundamentate pe informațiile probante cele mai fiabile, disponibile la data la care sunt înfăptuite aprecerile respective. Aceste estimări țin cont de fluctuațiile de prețuri sau de costuri, direct legate de evenimentele care survin după închiderea exercițiului, în măsura în care astfel de evenimente confirmă condițiile existente la sfârșitul exercițiului.

Exemplu: La 31.12.2008, societatea Astra detine in stoc urmatoarele articole:

Valoarea de piață a articolelor a fost stabilită de un evaluator profesionist și coincide cu valoarea netă de realizare.

Testul valorii minime dintre cost și valoarea netă de realizare se efectuează pentru fiecare articol din stoc, luat separat. Ca urmare, valoarea stocului în bilanțul de la închiderea exercițiului 2008 este:

Rezultă o pierdere de valoare de 53.000 – 51.700 = 1.300 u.m., care se va contabiliza sub forma unui provizion de depreciere:

6814 „Cheltuieli privind provizioanele = 397 „Provizioane pentru deprecierea

pentru deprecierea activelor circulante” marfurilor”

În cursul exercițiului 2009, s-au vandut marfurile 1 si 3, iar la închiderea exercițiului 2009 situația stocurilor se prezintă astfel:

Se observă că valoarea netă de realizare depășește, pentru fiecare articol în parte costul de achiție. Plusul de valoare peste costul de achiziție nu poate fi însa reținut, din motive de prudență. Rezultă că valoarea stocului la închiderea exercițiului 2009 este reprezentată de costul acestuia de 13.000 u.m.. În aceasta situaTie, este necesar să se anuleze deprecierea contabilizată în 2008:

397 „Provizioane pentru deprecierea = 7814 „Venituri din provizioane pentru

marfurilor” deprecierea activelor”

1.2. Particularitți privind evaluarea și contabilizarea stocurilor în Romania; diferențe existente între OMF și IAS 2

În mare parte, evaluarea și contabilizarea stocurilor se face la fel și în conformitate cu IAS 2, dar și cu OMFP 3055/2009. Printre diferențele existente între IAS 2 și OMFP 3055/2009, regăsim faptul că în România, metoda LIFO (last in – last out) este permisă, pe când în IAS 2, utilizarea acestei metode nu este permisă. Această metodă presupune evaluarea bunurilor ieșite la costul de producție sau de achiziție al ultimei intrări . Stocurile ieșite se consideră ca aparținând ultimului lot intrat în depozit și vor fi evaluate la costul acestuia . În continuare ieșirile de bunuri se consideră ca aparținând lotului precedent. Prin folosirea acestei metode se ajunge la o apropiere a costurilor celor mai recente operații la rezultatele perioadei . Metoda LIFO prezintă dezavantajul că în perioada de inflație duce la o diminuare a profitului net de exploatare.

De asemenea, o altă diferență între IAS 2 și OMFP 3055/ 2009 se referă la reducerile comerciale. Conform OMFP 3055/2009, reducerile comerciale se scad din costul de achiziție, veniturile financiare reprezentând venituri financiare, ceea ce înseamnă că nu se scad din costul de achiziție. De asemenea, pentru reducerile comerciale acordate în facturi ulterioare, se scad din cheltuielile de exploatare.

IAS 2 spune că costurile de achiziție a stocurilor cuprind prețul de cumpărare, taxe de import și alte taxe (cu excepția acelora pe care întreprinderea le poate recupera de la autoritățile fiscale), costuri de transport, manipulare și alte costuri care pot fi atribuite direct achiziției de produse finite, materiale și servicii. Reducerile comerciale, rabaturile și alte elemente similare sunt deduse pentru a determina costurile de achiziție.

Costurile de achiziție pot include diferentele de curs valutar care au aparut direct din achiziționarea recentă de bunuri facturate în valută doar în acele cazuri rare care sunt permise prin tratamentul altemativ prevăzut în IAS 21 Efectele variației cursurilor de schimb valutar. Aceste diferențe de curs valutar se limitează doar la acelea care au rezultat dintr-o depreciere monetară accentuată împotriva căreia nu există nici un

mijloc practic de acoperire a riscului și care afectează datorii care nu pot fi decontate, rezultate din achiziția recentă a stocurilor.

CAP II: METODE DE GESTIUNE A STOCURILOR

Potrivit Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene aprobate prin Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 3055/2009, entitățile pot organiza contabilitatea stocurilor prin folosirea inventarului permanent sau a inventarului intermitent.

Inventarul permanent constă în înregistrarea în contabilitate a tuturor operațiunilor de intrare și ieșire, ceea ce permite stabilirea și cunoașterea în orice moment a stocurilor, atât cantitativ, cât și valoric.

Inventarul intermitent constă în stabilirea ieșirilor și înregistrarea lor în contabilitate pe baza inventarierii stocurilor la sfârșitul perioadei. În acest caz, ieșirile se determină ca diferență între valoarea stocului inițial plus valoarea intrărilor și valoarea stocului final, determinat pe baza inventarierii.

Exemplu: La data de 01.07.2007 societatea BETA deține în stoc materiale consumabile, în valoare totală de 100.000 lei. În cursul lunii s-au efectuat atât operațiuni de aprovizionare, cât și de consum de materiale consumabile.

Situație privind materialele consumabile achiziționate de societate în cursul lunii:

Situație privind consumul de materiale consumabile în cursul lunii:

Înregistrările contabile ce se efectuează în condițiile utilizării inventarului permanent și, în paralel, cele efectuate în situația aplicării inventarului intermitent sunt urmatoarele:

01.12.2007:

Înregistrarea soldului inițial al contului 302 “Materiale consumabile” asupra contului de cheltuieli 602 “ Cheltuieli cu materialele consumabile”:

15.12.2007:

Se achiziționeaza materiale consumabile de la furnizori în valoare de 1.500.000 lei.

17.12.2007:

Se înregistrează consumul de materiale consumabile în valoare de 600.000 lei.

20.12.2007:

Se înregistrează achiziționarea de materiale consumabile de la furnizori în valoare de 450.000 lei.

23.12.2007:

Se dau în consum materiale consumabile în valoare de 50.000 lei.

25.12.2007:

Înregistrarea cumpărării de materiale consumabile, în valoare de 400.000lei.

27.12.2007:

Se dau în consum materiale consumabile în valoare de 150.000 lei.

31.12.2007:

Situația conturilor 302 “Materiale consumabile” și 602 “Cheltuieli cu materialele consumabile” este urmatoarea:

În cazul inventarului permanent:

Concluzii :

a) În cazul ambelor metode, soldul contului 302 “Materiale consumabile”, la sfârșitul perioadei de gestiune, prezintă aceeași valoare (1.400.000 lei).

b) Suma reflectată în debitul contului 602 “Cheltuieli cu materialele consumabile”, reprezentând consumul de materiale consumabile (1.050.000 lei), este aceeași.

c) În cazul inventarului intermitent, consumul de materiale consumabile s-a determinat la sfârșitul perioadei, astfel:

Valoare consum materiale = Stoc inițial + Valoarea intrărilor –Stoc final

Valoare consum materiale = 100.000 lei + 2.350.000 lei – 1.400.000 = 1.050.000 lei

Această sumă s-a transferat în debitul contului 121 “Profit Și pierdere” prin urmatoarea înregistrare contabilă:

121              =                602                     1.050.000

“Profit și pierdere”       “Cheltuieli cu materialele

consumabile”

d) În cazul metodei inventarului intermitent eventualele minusuri în gestiune nu se pot identifica, deoarece această metodă, spre deosebire de cea a inventarului permanent, nu permite cunoașterea în orice moment a valorii stocurilor deținute de societate.

STUDIU DE CAZ

GARANT IMPEX este o societate comercială cu răspundere limitată ce are ca obiect de activitate comerțul cu amănuntul. Societatea prezintă urmatoarele solduri inițiale la începutul anului 2009:

Societatea utilizează ca metodă de scoatere din gestiune metoda FIFO (first in – first out).

Ianuarie:

05.01.2009: Societatea GARANT IMPEX S.R.L. cumpără mărfuri de la S.C. Gesica S.R.L. în valoare de 7.116,2 lei, TVA inclus.

% = 401 7.166,2 lei

371.Or 100 kg x 4,5 lei / kg

371.F 100 kg x 3,5 lei / kg

371.Z 100 kg x 6,5 lei / kg

371.U 100 kg x 7 lei / kg

371.M 100 kg x 2 lei / kg

371.G 100 kg x 1,5 lei / kg

371.Del 40 kg x 6,5 lei / kg

371.Spg 70 kg x 7 lei / kg

371.Caf 90 kg x 25 lei / kg

371.Cc 60 kg x 8 lei / kg

4426 1.136,2

06.01.2009: Societatea plătește 40% din factură, urmând ca restul să o plătescă în data de 14.01.2009.

401 = 5121 2.846,48 lei

07.01.2009: Entitatea înregistrează cheltuială cu chiria în sumă de 1.700 lei / luna.

612 = 462 1.700 lei

09.01.2009: Înregistrează factura de telefon în sumă de 160 lei, TVA 19%.

% = 401 190,4 lei

626 160

4426 30,4

10.01.2009: Se vând mărfuri clienților, în valoare de 1.099,8 lei, TVA 19%.

4111 = % 1.308,76 lei

707.Or 17 kg x 5,5 lei / kg

707.U 24 kg x 8,4 lei / kg

707.M 13 kg x 2,7 lei / kg

707.G 22 kg x 2,3 lei / kg

707.Del 10 kg x 7,3 lei / kg

707.Caf 19 kg x 34 lei / kg

4427 208,96 lei

607.Or = 371.Or 10 kg x 4,2 lei / kg + 7 kg x 4,5 lei / kg

607.U = 371.U 17 kg x 7 lei / kg

607.M = 371.M 13 kg x 1,7 lei / kg

607.G = 371.G 22 kg x 1,3 lei / kg

607.Del = 371.Del 10 kg x 6,5 lei / kg

607.Caf = 371.Caf 11 kg x 22,5 lei / kg + 8 kg x 25 lei / kg

Sold final mărfuri: Orez: 93 kg x 4,5 lei / kg

Făină: 100 kg x 3,5 lei / kg

Zahăr: 9 kg x 6,6 lei / kg + 100 x 6,5 lei / kg

Ulei: 3 kg x 7 lei / kg + 100 kg x 7 lei / kg

Mălai: 11 kg x 1,7 lei / kg + 100 kg x 2 lei / kg

Griș: 32 kg x 1,3 lei / kg + 100 kg x 1,5 lei / kg

Delikat: 1 kg x 6,5 lei / kg + 40 kg x 6,6 lei / kg

Spaghete: 7 kg x 6,8 lei / kg + 70 kg x 7 lei / kg

Cafea: 82 kg x 25 lei / kg

Cacao: 10 kg x 7,7 lei / kg + 60 lei x 8 lei/kg

13.01.2009: Se încasează de la clienți suma de 1000 lei aferentă facturii din 10.01.2009 nr. 1254.

5121 = 4111 1.000 lei

14.01.2009: Se achită restul de plată față de furnizori.

401 = 5121 4.269,72 lei

15.01.2009 : Se primește și se achită factura de energie electrică nr. 1245741 de 848,19 lei, TVA inclus.

% = 401 848,19 lei

628 712,76 lei

4426 135,43

401 = 5121 848,19 lei

15.01.2009 : Se platește chiria aferentă lunii în curs în valoare de 1.700 lei, conform ordinului de plata nr. 1448.

462 = 5121 1.700 lei

17.01.2009: Se încasează restul de plată de la clienți.

5121 = 4111 308,76 lei

19.01.2009: Se vând mărfuri conform facturii nr. 1255 în sumă de 3.659,61 lei, TVA inclus.

4111 = % 3.659,61 lei

707.Or 70 kg x 5,5 lei / kg

707.F 44 kg x 3,9 lei / kg

707.Z 24 kg x 7 lei / kg

707.Sp 48 kg x 7,3 lei / kg

707.Del 19 kg x 7,3 lei / kg

707.Caf 34 kg x 34 lei / kg

707.U 84 kg x 8,4 lei / kg

4427 584,31 lei

607.Or = 371.Or 70 kg x 4,5 lei / kg

607.U = 371.U 3 kg x 7 lei / kg + 81 kg x 7 lei / kg

607.F = 371.F 44 kg x 3,5 lei / kg

607.Z = 371.Z 9 kg x 6,6 lei / kg + 15 kg x 6,5 lei / kg

607.S = 371.S 7 kg x 6,8 lei / kg + 41 kg x 7 lei / kg

607. = 371.Del 1 kg x 6,5 lei / kg + 18 kg x 6,5 lei / kg

607.Caf = 371.Caf 4 kg x 25 lei / kg

607.Cc = 371.Cc 10 kg x 7,7 lei / kg + 60 lei x 8 lei / kg

Sold final mărfuri: Orez: 23 kg x 4,5 lei / kg

Făină: 56 kg x 3,5 lei / kg

Zahăr: 85 kg x 6,5 lei / kg

Ulei: 19 kg x 7 lei / kg

Mălai: 11 kg x 1,7 lei / kg + 100 kg x 2 lei / kg

Griș: 32 kg x 1,3 lei / kg + 100 kg x 1,5 lei / kg

Delikat: 22 kg x 6,5 lei / kg

Spaghete: 29 kg x 7 lei / kg

Cafea: 48 kg x 25 lei / kg

Cacao: –

21.01.2009: Se plătește factura de telefon înregistrată în data de 09.01.2009.

401 = 5121 190,4 lei

29.01.2009: Se încasează creanța de 4.359,33 lei.

5121 = 4111 3.659,61 lei

29.01.2009: Se înregistrează și se plătește factura de la DistriGaz în sumă de 240 lei, TVA 19%.

% = 401 285,6

605 240

4426 45,6

401 = 5121 285,6

30.01.2009: Se plătesc salariile celor trei angajați.

a) Dinu Maria: are un salariu de bază de 1.400 lei și un spor de vechime de 10% din salariul de bază. Aceasta are doi copii minori în întreținere.

Venit brut = 1.400 + 10% ∙ 1.400 = 1.540 lei

– CAS: 10,5% ∙ 1.540 = 162 lei

– CASS: 5,5% ∙ 1.540 = 85 lei

– CAJS: 0,5% ∙ 1.540 = 8 lei

__________________________

= Venit net 1.285 lei

– Deducerea bruta personală 330 lei

__________________________

= Venit impozabil 955 lei

-Impozit 153 lei

__________________________

= Salariu de încasat 1.132 lei

b) Ion Alexandru: are un salariu de bază de 2.480 lei și sporuri de 1.000 lei. Are în întreținere doi copii minori.

Venit brut = 2.480 + 1.000 = 3.480 lei

– CAS: 10,5% ∙ 3.480 = 365 lei

– CASS: 5,5% ∙ 3.480 = 191 lei

– CAJS: 0,5% ∙ 3.480 = 17 lei

__________________________

= Venit net 2.907lei

– Deducerea bruta personală 0 lei

__________________________

= Venit impozabil 2.907 lei

-Impozit 465 lei

__________________________

= Salariu de încasat 2.442 lei

c) Grecu Andrei: are un salariu de bază de 1.800 lei și un spor de vechime de 15% din salariul de bază. Are 4 copii întreținere.

Venit brut = 1.800 + 15% ∙ 1.800 = 2.070 lei

– CAS: 10,5% ∙ 2.070 = 165 lei

– CASS: 5,5% ∙ 2.070 = 85 lei

– CAJS: 0,5% ∙ 2.070 = 8 lei

__________________________

= Venit net 1.729 lei

– Deducerea bruta personală 310 lei

__________________________

= Venit impozabil 1.419 lei

-Impozit 227 lei

__________________________

= Salariu de încasat 1.502 lei

Înregistrarea cheltuielilor cu salariile:

641 = 421 7.090 lei

Înregistrarea reținerilor salariale:

421 = % 1.326 lei

4372 192 lei

4312 744 lei

4314 390 lei

Înregistrarea cheltuielilor unității:

6451 = 43111 20,8% ∙ 7.090 = 1.475 lei

6452 = 4371 5,2% ∙ 7.090 = 367 lei

6453 = 4313 0,5% ∙ 7.090 = 35 lei

6451 = 43112 0,15% ∙ 7.090 = 11 lei

635 = 4472 0,25% ∙ 7.090 = 18 lei

Înregistrarea și plata impozitului pe salarii:

421 = 444 845 lei

444 = 5121 845 lei

Plată contribuții:

% = 5121 2.842

4472 18 lei

43111 1.475 lei

43112 11 lei

4312 744 lei

4313 35 lei

4371 367 lei

4372 192 lei

31.01.2009: Inchiderea conturilor de venituri si cheltuieli:

707 = 121 4.763,1

121 = % 15.403,76 lei

612 1.700 lei

626 160 lei

607 3.834,7 lei

628 712,76 lei

6451 1.486 lei

6452 367 lei

6453 35 lei

635 18 lei

641 7.090 lei

31.01.2009: Inchidere TVA:

4427 = 793,27 lei

4426 = 165,83 lei

4427 = 4426 793,27 lei

4427 = 4423 627,44 lei

4423 = 5121 627,44 lei

Februarie:

04.02.2009: Se vând materii prime în sumă de 130,9 lei, inclusiv TVA.

4111 = % 130,9 lei

707.Or 20 kg x 5,5 lei / kg = 210 lei

4427 20,9 lei

607.Or = 371.Or 20 kg x 4,5 lei/ kg = 90 lei

Sold final mărfuri: Orez: 3 kg x 4,5 lei / kg

Făină: 56 kg x 3,5 lei / kg

Zahăr: 85 kg x 6,5 lei / kg

Ulei: 19 kg x 7 lei / kg

Mălai: 11 kg x 1,7 lei / kg + 100 kg x 2 lei / kg

Griș: 32 kg x 1,3 lei / kg + 100 kg x 1,5 lei / kg

Delikat: 22 kg x 6,5 lei / kg

Spaghete: 29 kg x 7 lei / kg

Cafea: 48 kg x 25 lei / kg

10.02.2009: Se cumpără materii prime în valoare de 8.746,8 lei, TVA 19%.

% = 401 10.408,69 lei

371.Or 120 kg x 4,6 lei / kg

371.M 150 kg x 2 lei / kg

371.G 144 kg x 1,7 lei / kg

371.Del 180 kg x 6,5 lei / kg

371.Cafea 212 kg x 24 lei / kg

371.Cacao 174 kg x 8 lei / kg

4426 1.661,89 lei

14.02.2009: Se achită furnizorii de materii prime din 10.02.2009.

401 = 5121 10.408,69 lei

15.02.2009: Înregistrarea și plata chiriei.

612 = 462 1.700 lei

462 = 5121 1.700 lei

27.02.2009: Se vând mărfuri în valoare de 6.362,1 lei, TVA inclus.

4111 = % 16.584,79lei

707.Or 75 kg x 5,5 lei / kg

707.Z 45 kg x 7 lei / kg

707.M 276 kg x 2,7 lei / kg

707.G 261 kg x 2,3 lei / kg

707.Del 202 kg x 7,3 lei / kg

707.Sp 12 kg x 7,3 lei / kg

707.Caf 260 kg x 34 lei / kg

707.Cc 174 kg x 8,4 lei / kg

4427 2.647,99 lei

607.Or = 371.Or 3 kg x 4,5 lei / kg + 72 kg x 4,6 lei / kg

607.Z = 371.Z 45 kg x 6,5 lei / kg

607.M = 371.M 11kg x 1,7lei + 100kg x 2lei + 150kg x2lei

607.G = 371.G 32kgx1,3lei + 100kgx1,5 lei + 144kgx1,7lei

607.Del = 371.Del 32 kg x 6,5 lei / kg + 180 kg x 6,5 lei/ kg

607.Sp = 371.S 12 kg x 7 lei / kg

607.Caf = 371.Caf 48 kg x 25 lei / kg + 212 kg x 24 lei / kg

607.Cc = 371.Cc 174 kg x 8 lei / kg

Sold final mărfuri: Orez: 48 kg x 4,6 lei / kg

Făină: 56 kg x 3,5 lei / kg

Zahăr: 40 kg x 6,5 lei / kg

Ulei: 19 kg x 7 lei / kg

Spaghete: 17 kg x 7 lei / kg

28.02.2009: Încasare clienți.

5121 = 4111 16.584,79 lei

28.02.2009: Plata salariilor aferente lunii februarie.

Înregistrarea cheltuielilor cu salariile:

641 = 421 7.090 lei

Înregistrarea reținerilor salariale:

421 = % 1.326 lei

4372 192 lei

4312 744 lei

4314 390 lei

Înregistrarea cheltuielilor unității:

6451 = 43111 20,8% ∙ 7.090 = 1.475 lei

6452 = 4371 5,2% ∙ 7.090 = 367 lei

6453 = 4313 0,5% ∙ 7.090 = 35 lei

6451 = 43112 0,15% ∙ 7.090 = 11 lei

635 = 4472 0,25% ∙ 7.090 = 18 lei

Înregistrarea și plata impozitului pe salarii:

421 = 444 845 lei

444 = 5121 845 lei

Plată contribuții:

% = 5121 2.842

4472 18 lei

43111 1.475 lei

43112 11 lei

4312 744 lei

4313 35 lei

4371 367 lei

4372 192 lei

28.02.2009: Închiderea conturilor de venituri și cheltuieli:

707 = 121 14.146,8 lei

121 = % 18.580,1 lei

607 9.584,1 lei

641 7.090 lei

6451 1.486 lei

6452 367 lei

6453 35 lei

635 18 lei

28.02.2009: Închidere TVA:

4427 = 2.668,89 lei

4426 = 1.661,89 lei

4427 = 4426 1.661,89 lei

4427 = 4423 1.007 lei

4423 = 5121 1.007 lei

În lunile martie, aprilie, mai entitatea nu desfăsoară nicio activitate de comert, ceea ce înseamnă că nu se vor plăti salarii, ci decât chiria.

Martie:

15.03.2009: Înregistrarea și plata chiriei.

612 = 462 1.700 lei

462 = 5121 1.700 lei

31.03.2009: Închidere cheltuieli:

121 = 612 1.700 lei

Aprilie:

15.04.2009: Înregistrarea și plata chiriei.

612 = 462 1.700 lei

462 = 5121 1.700 lei

30.04.2009: Închidere cheltuieli:

121 = 612 1.700 lei

Mai:

15.05.2009: Înregistrarea și plata chiriei.

612 = 462 1.700 lei

462 = 5121 1.700 lei

31.05.2009: Închidere cheltuieli:

121 = 612 1.700 lei

Iunie:

03.06.2009: Înregistrarea și plata facturii primite de la DistriGaz în sumă de 890 lei, TVA 19%.

% = 401 1.059,1 lei

605 890 lei

4426 169,1 lei

401 = 5121 1.059,1 lei

15.06.2009: Înregistrarea și plata chiriei:

612 = 462 1.700 lei

462 = 5121 1.700 lei

30.06.2009: Plata salariilor aferente lunii iunie.

Înregistrarea cheltuielilor cu salariile:

641 = 421 7.090 lei

Înregistrarea reținerilor salariale:

421 = % 1.326 lei

4372 192 lei

4312 744 lei

4314 390 lei

Înregistrarea cheltuielilor unității:

6451 = 43111 20,8% ∙ 7.090 = 1.475 lei

6452 = 4371 5,2% ∙ 7.090 = 367 lei

6453 = 4313 0,5% ∙ 7.090 = 35 lei

6451 = 43112 0,15% ∙ 7.090 = 11 lei

635 = 4472 0,25% ∙ 7.090 = 18 lei

Înregistrarea și plata impozitului pe salarii:

421 = 444 845 lei

444 = 5121 845 lei

Plată contribuții:

% = 5121 2.842 lei

4472 18 lei

43111 1.475 lei

43112 11 lei

4312 744 lei

4313 35 lei

4371 367 lei

4372 192 lei

30.06.2009: Închiderea conturilor de venituri și cheltuieli:

121 = % 8.996 lei

641 7.090 lei

6451 1.486 lei

6452 367 lei

6453 35 lei

635 18 lei

CONCLUZII

Stocurile reprezintă investiții ale întreprinderii indiferent de faptul dacă acestea constituie un rezultat al întreprinderii sau nu. Ca și orice altă investiție, cheltuielile aferente stocurilor, trebuie să coreleze cu veniturile sau avantajele obținute de întreprindere.

Stocurile reprezintă ansamblul bunurilor și serviciilor care intevin în cadrul ciclului de exploatare, fie pentru a fi vândute în aceeași stare sau la terminarea procesului de producție, fie pentru a fi consumate cu ocazia primei utilizări.

Stocurile sunt active deținute pentru a fi vândute în cursul normal al activității; în curs de producție, pentru o astfel de vânzare; sub formă de materii prime sau furnituri care trebuie să fie consumate în procesul de prestare de servicii.

Conform IAS 2 stocurile sunt definite ca toate activele obținute în scopul revânzării pentru desfășurarea normală a activității, inclusiv terenurile și alte mijlooace fixe. Un activ achiziționat în alte scopuri decât vânzarea în desfășurarea normală a activității nu devine stoc în baza unei decizii ulterioare de vânzare a acestuia.

Recunoșterea, măsurarea și evaluarea stocurilor este determinarea valorii la care acestea vor fi recunoscute în bilanț și vor influența contul de profit și pierdere, oferind o altenativă acelor tratamente contabile care, prin creșterea și descreșterea valorii stocului, determinate de acestea, ajustează profiturile în concordanță cu ceea ce este avantajos pentru conducere.

BIBLIOGRAFIE

1. Feleagă, Liliana; Feleagă, Niculae – Contabilitate financiară. O abordare europeană și internațională (vol. 2), Editura Economică, Bucuresti, 2007.

2. Feleagă, Liliana; Feleagă, Niculae – Politici și opțiuni contabile, Editura InfoMega, Bucuresti, 2008.

3. Feleagă, Niculae; Ionașcu, Ion: Tratat de contabilitate financiară (vol. II), Editura Economică, București, 1998;

4. Revista Română de monografii contabile, Editura Rentrop & Straton.

Legi:

Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 3.055 / 2009, publicat în Monitorul Oficial nr. 766 bis/2009

Site-uri:

1. http://www.contabilul.ro/

2. http://www.codfiscal.money.ro/

3. http://www.scribd.ro/

BIBLIOGRAFIE

1. Feleagă, Liliana; Feleagă, Niculae – Contabilitate financiară. O abordare europeană și internațională (vol. 2), Editura Economică, Bucuresti, 2007.

2. Feleagă, Liliana; Feleagă, Niculae – Politici și opțiuni contabile, Editura InfoMega, Bucuresti, 2008.

3. Feleagă, Niculae; Ionașcu, Ion: Tratat de contabilitate financiară (vol. II), Editura Economică, București, 1998;

4. Revista Română de monografii contabile, Editura Rentrop & Straton.

Legi:

Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 3.055 / 2009, publicat în Monitorul Oficial nr. 766 bis/2009

Site-uri:

1. http://www.contabilul.ro/

2. http://www.codfiscal.money.ro/

3. http://www.scribd.ro/