Evaluarea Si Analiza Pozitiei Financiare a Intreprinderii

CAPITOLUL I

Evaluarea si analiza pozitiei financiare a intreprinderii

Activele,datoriile si capitalurile proprii

Ca reflectare a poziției financiare,bilanțul,stabilit la sfârșitul perioadei de gestiune, descrie separat elementele de activitate, de datorii și de capitaluri proprii ale întreprinderii. Activele,datoriile și capitalurile proprii sunt definite de Standardele Internaționale de Contabilitate ca structuri ale bilanțului. În cadrul gerneral de întocmire și de prezentare a situațiilor financiare a SIC, elementele bilanțiere ale întreprinderii se definesc după cum urmează:

Activele sunt resurse controlate de întreprindere, care provin din eveniment trecute și sunt purtătoare de avantaje economice viitoarece trebuie să fie benefice acesteia. Avantajele econmice corespund unui potențial de producție, unei posibilități de conversie în lichidități sau unei capacități de reducere a ieșirilor de fonduri prin care un activ contribuie, direct sau indirect, la un flux de lichidități specifice întreprinderii.

Datoriile sunt obligații actuale ale întreprinderii care provin din evenimente trecute și care trebuie să antreneze, cu ocazia plății lor, o ieșire de resurse generatoare de avantaje economice. Obligațiile corespund responsabilităților de a acționa sau de a face ceva, de o anumită manieră, ce decurg dintr-o baza contractuală,statutară sau legală, din practici comerciale curente sau din voința întreprinderii de a conserva bune relații de afaceri și echitabile.

Capitalurile prorpii reprezintă interesul rezidual în activele întreprinderii, dupa deducerea tuturor datoriilor. Diferența dintre activul total si datoriile totale contractate dă o primă și principală evaluare a întreprinderii la data închiderii exercițiului.

1.2 Prezentarea bilanțului contabil

Există o multitudine de forme de prezentare a bilanțului. În practică totuși două formate de bază: tabel si listă. Formatul tabel este cel mai des folosit, cel de-al doilea format-listă- se bazează pe ecuația bilanțieră ACTIV-DATORII=CAPITAL. Prin gruparea activelor și a pasivelor în necurente si curente, formatul listă permite, de asemenea, determinarea unor indicatori ai poziției financiare foarte utili în analiza, planificarea și chiar strategia financiară: active curente nete și activ capitalizat.

Elementele de activ sunt structurate, dupa gradul lor de lichiditate, în inteția de a obține cea mai operativă re cuperare a capitalurilor investite si o rentabilitate ridicată. În bilanț se înscriu mai întâi,activele pe termen lung ; acestea sunt activele fixe care cuprind: imobilizările necorporale,corporale si financiare. În termenii Standardelor Internaționale de Contabilitate, acestea sunt active necurente și, datorită recuperării lor într-o perioadă mai mare de un an sunt numite și alocări permanente. Se înscriu apoi activele pe termen scurt cu perioadă de recuperare sub un an, acestea fiind active circulante sau, conform SIC, active curente. Acestea sunt mai lichide decât imobilizările, din care cauză eșe sunt numite și alocări ciclice. Recuperarea capitalurilor investite in ACR se face dupa incheierea unui ciclu normal de exploatare.

În cele din urmă, în activul bilanțului se înscriu eventualele pierderi, care se asimilează cu o diminuare de capitaluri propii.

Pentru a respecta cat mai fidel criteriul lichidității, activele fixe se vor prezenta în următoarea succesiune:

Imobilizările, din afara activității curente, privind terenurile neutilizate,casele de locuit etc. și care nu participă la funcționarea întreprinderii. Ele reprezintă un fel de plasament în active fizice ce pot reprezenta o rezervă de capitaluri, eventual, disponibile când situația financiară impune lichidarea lor.

Imobilizările necorporale neamortizabile care se referă la drepturile de dispoziție achiziționate și care au o lichiditate slabă

Imobilizările necorporale amortizabile devin lichide pe măsura repartizării cheltuielilor, ocazionate de acestea, asupra mai multor perioade de gestiune

Imobilizările corporale neamortizabile care au, de asemenea, lichiditate slabă

Imobilizările corporale amortizabile care devin lichide pe măsura amortizării lor

Împrumuturile acordate filialelor sub formă de avansuri permanente, în contul curent al acestora, mijloc de finanțare în cadrul unui program de dezvoltare și care sunt rambursabile pe termen lung

Participațiile, sub formă de actiuni sau părți sociale, pe care întreprinderea le deține în permanentă pentru a controla o altă societate sau pentru a exercita în cadrul acesteia, o influență predominantă

Activele circulante sunt mai lichide decat activele fixe, putând fi rapid transformate în monedă. Durata recuperării capitalurilor bănești alocate în aceste active este mai mică de un an.

Gradul de lichiditate al activelor circulante este variabil în funcție de diversitatea lor:

Stocurile materiale, cele de produse in curs și de produse finite sun, în continuare, prezente în funcție de natura lor și de activitatea întreprinderii.

Creanțele din activitatea curentă cuprind livrările de produse și servicii în curs de încasare, efectele de comerț,de încasat și alte creanțe.

Alte creanțe pe termen scurt regrupează creanțele provenite din operațiuni financiare, cum ar fi vânzarea sau cumpărarea în cursul anului, a unor titluri de participare.

Valorile mobiliare plasament cuprind active monetare si financiare cumpărate și care nu sunt necesare pentru controlul sau exercitarea unei anumite influențe asupra altei societăți.

Disponibilitățile bănești se referă la ansamblul mijloacelor de plată în conturile bancare și în casă

Cheltuielile în avans se referă la cheltuielile ce urmează ase repartiza pe mai multe perioade de gestiune

Datoriile ce trebuie plătite într-o perioadă de un an cuprind deci împrumuturile scadente în cursul anului.

Active circulante nete, respectiv, datorii curente nete sunt expresia în activ a fondului de rulment.

Total active minus datorii curente exprimă activul capitalizat format prin alocarea de capitaluri permanente, proprii si împrumuturi

Datoriile ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an sunt capitalurile permanente împrumutate pe o durată mai mare de un an, numite adesea datorii financiare.

Probizioanele pentru cheltuieli si pentru riscuri sunt cheltuieli nemonetare care , ca și amortizarea, se constituie ca rezerve pentru deprecieri și evenimente nefavorabile și previzibile

Veniturile în avans reprezintă încasări sau creanțe provenite din produse nelivrate încă sau din lucrări și servicii neefectuate încă si care se for efectua în exercițiile viitoare

Capitalul și rezervele au o exigibilitate aproape nulă, întrucât capitalul mobilizat de la acționari sau conservat prin reinvestirea profiturilor este definitiv la dispoziția întreprinderii.

1.3 Fondul de rulment și nevoia de fond de rulment

Alocările permantene sunt, în principiu acoperite din surse permanente. Ca și gestiunea bancară, regula de gestiune financiară sănătoasă este aceea a parității maturității activelor și a pasivelor: nevoile permanente să se acopere din surse permanente, iar nevoile temporare să se acopere din surse temporare. Cu cat sursele permanente sunt mai mari decât necesitățile permanente de alocare a fondurilor bănesști, cu atât întreprinderea dispune de o marja de securitate, care o pune la adăpost de evenimente neprevăzute.

Acest surplus de surse permanente, degajat de ciclul de finanțare al investițiilor, poate fi ,, rulat” pentru reînoirea stocurilor, creanțelor și a lichidităților. Această utilizare potențială a marcat și denumirea lui de fond de rulment. El este expresia realizării echilibului financiar pe termen lung și a contribuției acestuia la fințarea activelor curente, nete de datoriile curente. Datorită acestei destinații, fondul de rulment mai este denumi și capitalul de de lucru net.

Politica fondului de rulment trebuie să dea atenția corespunzătoare atât investițiilor,cât si exploatării. Nu pot fi nglijate necesitățile de finanțare ale investițiilor, pentru necesități stringente de finanțare ale producției, întrucât se afectează strategia de dezvoltare a întreprinderii,în raport cu o piață liberă, deschisă pentru concurență. După cum nici preponderența finanțăroo dezvoltării, în detrimentul producției, nu poate fi acceptată în același contextt al unei politici financiare echilibrate a întreprinderii. S-ar înregistra, în acest din urmă caz, un fond de rulment negativ, cu implicații serioase asupra trezoreriei și deci a capacității ei de plată.

1.4 Fluxul de trezorerie(CASH-FLOW-UL)

Daca fondul de rulment, la un moment dat , este superior nevoii de fond re rulment, atunci excedentul de finanțare se regăsește sub forma unei trezorerii nete, concretizată în disponibilități bănești, în conturi bancare și în casă.

Trezoreria netă este expresia cea mai concludentă a desfășurarii unei activități echilibrate și eficiente. Ea relevă calitatea echilibrului financiar general al întreprinderii atât pe termen lung, cât și pe termen scurt. Înregistrarea unei trezorerii nete pozitive, în cadrul mai multor exerciții succesive, demonstrează succesul întreprinderii nete pozitive, în cadrul mai multor exerciții succesive, demonstrează succesul întreprinderii în viața economică și posibilitatea plasării rentabile a disponibilităților bănești pentru întărirea poziției ei pe piață.

Trezoreria netă pozitivă evidențiază faptul că exercițiul financiar s-a încheiat cu un surplus monetar, expresie concretă a profitului net din pasivul bilanțului și a altor acumulări bănești. Acest excedent de trezoreriie urmează să fie plasat eficient și în deplină siguranță pe piața monetară și de capital.

1.5 Contul de profit și pierderi

Dacă bilanțul exprimă poziția financiară, starea patrimonială la care s-a ajuns la încheierea exercițiului, atunci contul de profit și pierdere exprimă, în parte, cum s-a ajuns la respectiva stare patrimonială finală. Acesta evidențiază fluxurile de venituri și de cheltuieli de gestiune, de la începutul la sfârșitul exercițiului.

În conformitate cu obiectul de activitate aprobat prin statut, întreprinderea are libertatea să desfășoare operațiuni de producție, construcții, prestări servicii, operațiuni financiare pe piața de capital si pe cea monetară, precum și operațiuni de cesiune, de închiriere spații de producție sau comerciale. Drept urmare, veniturile și cheltuielile de gestiune sunt generate, în principal, de două dpmenii de activitate ordinară:

– de exploatare, privind sectoarele industriale, de constructii, comercial și de prestări servicii și exceptională, privind amenzile și penalitățile pentru cumpărări și pentru vânzări, privind cesiunea unor elemente de activitate.

– financiară, privind participațiile la capitalurile altor societăți și alte acțiuni de plasament

1.6 Analiza economico-financiară în mecanismul conducerii

Procesul de conducere nu se poate baza pe rutină ci pe o analiză științifică,pe o cunoaștere temeinică a situației date,o indentificare a vulnerabilităților și oportunităților de dezvoltare. Întreprinderea este o organizație socială, cu o structură si dinamică specifica, fapt ce determină și complexitatea actului decizional. Ca activitate practică, analiza economico-financiară are un caracter permanent, indiferent de subiectul care o efectuează deoarece prin valorificarea informației furnizate de sistemul și politicile contabile, se pot formula concluzii pertinente asupra ansamblului activității sau segmentelor acesteia.

Pe baza analizei, factorul uman formulează concluzii prin care se dirijează efortul astfel încât efectele să fie maxime, satisfăcând prin aceasta cerințele proprietarilor capitalurilor investite.

Analiza economico-financiară studiază mecanismul de formare și modificare a fenomenelor economice prin descompunerea lor în elemente componente, în părți simple si prin stabilirea factorilor de influență. Descompunerea se face în trepre, de la complex la simplu, în vederea identificării cauzelor finale care explică o anumită stare de fapt, un anumit nivel de performanță sau o anumită evoluție a lor.

Sistemul informațional contabil

Conviețuirea în ,,revoluția informației” constă în abilitatea de a accesa și gestiona toate cele necesare vieții de zi cu zi.informația este considerată o ,, resursă a resulselor” fiind inepuizabilă, dar are un caracter perisabil. Degradarea informației în timp este influențată de cel puțin doi factori: fizic(pierdere,eroziune,distrugere); moral datorat mediului informațional deosebit de dinamic. Pentru un anumit sistem(economic,tehnic,fizic,biologic), informația reprezintă un mesaj cu caracter de noutate despre evenimentele trecute,prezente,sau care vor avea loc, atât în interiorul sitemului cat si în exteriorul acestuia. Informația este reprezentată printr-un simbol sau grup de simboluri (mesaje verbale,scrise sau semnale de natură tehnică, fizică) cu ajutorul cărora se comunică date referitoare la anumite evenimente,stări,acțiuni ale sistemului considerat .

Elementele componente ale sistemului informațional contabil sunt: informațiile; suporturile de informații; fluxurile informaționale; mijloacele de prelucrare a datelor; metodele si procedeele.

Potrivit studilor de specialitate, sistemul informațional contabil deține locul principal în cadrul sistemului informațional al întreprinderii datorită capacității acestuia de agregare a tranzacțiilor si de a furniza reprezentări omogene ale fenomenelor și evenimentelor diferite.

Sistemul informațional contabil realizat prin intermediul contabilității financiare, prezintă următoarele trăsături:

informațiile sunt destinate în special utilizatorilor aflați în exterorul întreprinderii (investitori,bănci,furnizori,instituții ale statului), rezultând astfel caracterul public al acestora;

analizează performanțele trecute, poziția financiară;

se bazează pe o serie de reglementări legale, pe principii general acceptate, oferind astfel o imagine mai mult ,,juridicăȚ a patrimoniului si limitând activitatea celor implicați la un număr finit de practici contabile;

utilizează unități de măsură monetare;

are un grad ridicat de oviectivitate deoarce informațiile vizează doar trecutul;

este agregată,centralizată, la nivel de întreprindere;

raportările se realizează la intervale precis stabilite;

poate fi utilizat doar sistemul contabil in partidă dublă;

cheltuielile sunt evidențiate după natura lor economică.

Sistemul informațional contabil bazat pe contabilitatea de gestiune poate fi caracterizat, țn opoziție cu primul, prin urmatoarele trăsături:

informațiile sunt destinate exclusiv utilizatorilor interni (managerilor sau persoanelor cu atribuții privind anumite activități),având caracter confidențial; este orientată spre viitor, deoarece majoritatea deciziilor impun previziuni si proiectii;

se bazează pe feed-back și control al performanțelor interne;

are un singur principiu: practica sau tehnica aplicată trebuie să genereze informații utile, oferind astfel o reprezentare ,, economică”;

are un grad de subiectivitate deoarece informațiile furnizate constau, în general, din estimări ale unor fapte viitoare;

este descentralizată, la nivel de sector de activitate, centru de cost, centru de profit;

raportările se realizază în orice moment, respectiv atunci când sunt necesare sau solicitate;

dispune de un domeniu mai larg, acoperind mai multe discipline (management, marketing);

urmărește consumurile de resurse după destinația lor.

Sistemul informațional contabil – centrul sau ,,nucleul dur” al sistemului de gestiune – asigură coerența informațiilor financiare si de gestiune țn utilizarea lor (internă si externă). Ca sistem de comunicare financiară, prin intermediul său se oferă utilizatorilor externi o imagine legală si reglementată, dar si o imagine dinamică a situației activelor, datoriilor, capitalurilor proprii si rezultatului global al întreprinderii. Se poate afirma, fără teama de a greși, că in prezent informațiile contabile stau la baza tuturor deciziilor, acuratețea și relevanța acestora inflențând în mod decisiv atingerea nivelului optim al rezultatelor scontate. Există însă numeroase obstacole în utilizarea informațiilor: terminologia sofisticată, forma și gradul de transparență a documentelor și situațiilor financiare, abilitatea și rapiditatea cu care potențialii utilizatori evoluează în universul contabil.

De asemenea, apariția unor deficiențe în circuitul informației contabile(distorsiunea tehnică, distorsiunea semantică) sau abundența de informații care ,,întunecă” mesajul inițial pot conduce la o reacție a utilizatorului diferită de cea scontată de emiten. Aceste bariere tind astăzi să fie eliminate atât prin implementarea unor standarde internaționale care să conducă la o uniformizare a informației,cât și prin elaborarea unor note informative care să prezinte pe scurt informațiile de larg interes, automatizarea si perfecționarea circuitelor.

Caracteristicile informației contabile

Gestionarea optimă a unor resurse limitate solicit contabilității o diminuare continuă a cheltuielilor și maximizare a profitului. Procesele decizionale din economie nu pot fi concepute fără aportul esențial al informației financiar-contabile, deoarece aceasta dispune de următoarele caracteristici:

Gradul de certitudine și relevanță a informației financiar-contabile în cadrul întregului sistem de informare economică este fără îndoială cel mai ridicat;

Pune in evidență relații ,,discrete” de interdependență între laturile fenomenelor și procelor economice, neperceptibile deocamdată prin alte mijloace;

Exprimarea în etalon valoric, proprie contabilității, oferă posibilitatea unei măsurări relativ exacte a ansamblului fenomenelor și proceselor consemnate al întregului univers;

Permite efectuarea unei analize comparative în timp și spațiu, inclusiv o apreceiere obiectivă a eficienței realizate;

Confirmă sau infirmă caracterul profitabil al oricărei activități economice;

Asigură prin mijloace specifice o cunoaștere globală,generală,dar și analitică a perimetrelor studiate;

Este produsul înregistrării sistematice și cronologice a tuturor modificărilor intervenite în structura unui patrimoniu determinat în cursul unui exercițiu financiar;

Gradul de corelare, agregare și verificarea verificării informației contabile este superior, realizându-se pe baza principiului Activ = Pasiv și a altor procedee speciale: inventariere, calculație, evaluare;

Utilizarea unor mijloace și procedeee specifice de cunoaștere contabilă conferă informației financiar-contabile un caracter credibil, complet și integrat;

Prin calcule complexe permite stabilirea periodică a rezultatelor financiare, a patrimoniului și a situației financiare. De aici și posibilitatea elaborării strategiilor economice viitoare ale întreprinderii;

Prin natura și structura ei tinde în permență spre obiectivul de performanță al contabilității: imaginea fidelă.

Pentru ca informația să fie relevantă și credibilă,sunt necesare următoarele:

Informația să fie oportună pentru luarea deciziilor de către utilizatori;

Beneficiile de pe urma informației să depășească costul acesteia;

Să se stabilească un echilibru între caracteristicile calitative ale informației financiare.

Riscurile la care este supusă entitatea patrimonială în condițiile economiei de piață face indinspensabilă informația financiar-contabilă. Cunoștințele de contabilitate trebuie posedate nu numai de către organizatorul și conducătorul contabil, ci și de către cei care administrază și raspund de patrimoniul unei organizații.

Comitetul de Standarde Internaționale de Contabilitiat – IASC identifică patru mari caracteristici ale informațiilor furnizte de documentele de sinteză publicare de contabilitatea financiară și anume : inteligibilitatea, pertinența, fiabilitatea și comparabilitatea.

O informație este pertinentă atunci când ea influențează deciziile economice ale utilizatorilor, facilitând evaluarea de către aceștoa a evenimentelor trecute, prezente, viitoare. Relevanța informației este influențată de natura și importanța sa. Importanța unei informații este apreciată prin consecințele omisiunii sau inexactității sale asupra deciziilor economice pe care utilizatorii le iau pe baza situațiilore financiare.

Utilizatorii trebuie să poată compara situațiile financiare ale diverselor entități, pentru a le evalua poziția financiară și performanța. Astfel, măsurarea și prezentarea efectului financiar al acelorași tranzacții și evenimente trebuie efectuate într-o manieră consecventă în cadrul unor entități patrimoniale și de-a lungul timpului pentru aceea entitate, și pentru într-o manieră consecventă pentru diferite entități. Nevoia de comparabilitate nu trebuie confundată cu simpla uniformitate și nu trebuie să devină un impediment în introducerea de politici contabile îmbunătățite. Nu este indicat pentru o entitate să continue să evindețieze în contabilitate, în aceeași manieră, o tranzacție sau un alt eveniment dacă politica adoptată nu menține caracteristicile calitative de relevanță și credibilitate. Nu este indicat pentru o entitate patrimonială sa-și lase politicile contabile nemodificate atunci când există alternative mai relevante și mai credibile.

Putem spune că ,,contabilitatea face legătura dintre activitățile economice și factorii decizionali. În primul rând, contabilitatea cuantifică activitățile economice, înregistrând datele ce le privesc pentru o utilizare viitoare. În al doilea rând, datele sunt stocate cât timp este necesar, iar apoi, prelucrate pentru a deveni informații utile. În al trelea rând, informațiile sunt comunicate, prin intermediul rapoartelor, factorilor de decizie. S-ar spune că datele brute ce privesc activitățile economice reprezintă un input în sistemul contabil, iar informația prelucrată, utilă pentru factorii de decizie, reprezintă output-ul”.

Capitolul 2

Prezentare angenției de turism Kușadasi

2.1 Misiunea si obiectivele organizație

Societatea „SC KUȘDASI SRL” s-a constituit în data de 14.12.1998. Numărul si data înregistrării la Registrul Comerțului este 11277415/14.12.1998. Sediul social este în București, strada Cap. Ivan Anghelache, numarul 3, bloc M30, apartament 54, Sector 5. Societatea este organizata sub formă de Societate cu Răspundere Limitata având capitalul social împărțit in părți sociale de valori egale,aceasta își desfășoara activitatea în conformitate cu legile române, contractual de societate si prevederile statului. Actele oficiale emise de societate arată denumirea societății insoțită de expresia SRL precum si numărul de înregistrare în Registrul Comerțului și Capitalul social.

Societatea își poate exercita activitatea prin sedii secundare, agenții și filiale, create în funcție de criteriile geografice sau natura activității, cu respectarea condițiilor de formă și publicitate cerute de lege. Agenția de turism Kușadasi are filiale răspândite prin toată țara în marile orașe: Cluj, Constanța, Iași, Oradea, Timișoara, Sibiu.

2.2 Obiectivul activității

Societatea are ca obiect de activitate principal :

COD CAEN 791 – Activități ale agențiilor turistice sia tur-operatorilor

COD CAEN 7912- Activități ale tur-operatorilor

Agenția „SC KUȘDASI SRL” și-a propus promovarea pachetelor turistice de calitate care să răspundă necesităților și exigențelor clienților servicii la cele mai ridicate standarde. Orientarea permanentă spre client, calitatea și promptitudinea serviciilor fac diferența între această agenție si celelalte agenții din zonă.

Clienții societății Kușadasi fac parte din segmentul de consumatori corporate si non corporate. În acest sens,principalul scop al afacerii este de a reuși sa atraga o clientelă fidelă, in principal oameni dispuși sa cheltuiască dar și companii naționale și multinaționale care aleg să organizeze diverse activități si team-building-uri cu ajutorul agenției „SC KUȘDASI SRL”. Agenția pune la dispoziție tradiția și siguranța vacanței clienților aceeasta oferind cazare in hoteluri de toate categoriile, transport singur si confortabil, bilete de avion pentru orice destinație ,circuite turistice atât interne cât si externe, asistentăm turistica.

Clienții cu disponibiliate de a cheltui vor constitui piața țintă si vor oferi o imagine de prestigiu acestei societăți. „Kușadasi”, prin personalul ei dinamic si gata oricând sa ajute in orice problemă, incearca sa ofere cel mai bun raport calitate/preț.

Toate acestea vor conduce la formarea unei imagini positive despre societate concretizându-se în câștigarea unei clientele fidele, dacă nu frecvente, dispusă să cheltuiască pentru a-și oferi un serviciu diferențiat. Obiectivul principal al agenției „SC KUȘDASI SRL” fidelizarea clienților și creșterea numărului acestora prin oferirea unor servicii de turism de o calitate superioară.

2.3 Capitalul social si părțile sociale

Capitalul social subscris si vărsat este in valoare de 150.000 lei si este diviyat in 15.000 părți sociale a câte 10 Ron/parte socială.

Tabelul 2.1. Structura acționariatului la 31 decembrie 2012 si 31 decembrie 2011

2.3.1 Majorarea capitalului social

Capitalul social poate fi majorat în numerar sau in natură din beneficiile obținute de asociați sau din alte surse pe baza hotărîrii adunării generale a asociaților în condițiile și respectând procedurile si normele prevăzute de actul constituiv si de lege. Părțile sociale nou emise vor fi subscrise în totalitatea lor, libere de orice sarcini.

2.3.2 Reducerea capitalului social

În caz de reducere a capitalului social, hotărîrea va trebui să respecte minimul de capital prevăzut de lege, să arate motivele pentru care se face reducerea și procedeul ce va fi utilizat pentru efectuarea sa. Reducerea capitalului social sub limita legala atrage dizolvarea societății.

2.3.3 Drepturile si obligațiile ce decurg din părțile sociale

Fiecare parte socială subscrisă și vărsată conferă asociatului drepturile de a primi beneficiile distribuite fiecaruia de catre societate, precum si dreptul de a beneficia la distribuirea acțiunilor rămase după lichidarea societății. Fiecare asociat răspunde față de societate numai in limita valorii părților sociale subscrise. Drepturile și obligațiile asociaților sunt cele prevazute în prezentul statut și în legislația în vigoare.

2.3.4 Cesiunea părților sociale

Cesiunea parțială sai totală a părților sociale între asociați sau către terți se poate face pe baza hotărârii Adunării Generale a asociaților. Transmiterea către persoane din afara societății este permisă numai dacă a fost aprobată asociați reprezentând cel puțin trei pătrimi din capitalul social.

Cesiunea părților sociale se face prin act autentic sau prin act sub semnătură privată, iar pentru a fi opozabilă terților, se publicain Monitorul Oficial și se înscrie in Registrul Comerțului. În cazul dobândirii de părți sociale prin succesiune, Adunarea Generală a asociaților va hotărărî dacă se continuă acrivitatea societății cu moștenitorii. În caz contrar, societatea este obligată la plata părților sociale către succesori conform ultimului bilanț aprobat.

2.3.5 Conducerea și administrarea societății

Administratorii acționeaza în limetele și drepturile acordate de adunarea generală a asociaților în interesul societății, exercitând toate actele legate administrarea eficientă a acesteia.Numirea administratorilo se face de către adunarea generală a asociaților. Administratorii sunt răspunzători față de societate pentru prejudiciile rezultate din instrucțiuni sau abateri de la dispozițiile legale, precum și pentru abateri de la actul constituiv și pentru greșeli de administrare a societății.

Pe parcursul desfășurarii activității societății, asociații vor putea numi alți admonistratori. Administratorii au urmatoarele atribuțiuni:

-angajează si concediază personalul salariat și stabilește drepturile și obligațiile acestora;

-redactează și supunea aprobării regulamentul de ordine interoară al societății și stabilește pe baza acestuia răspunderile personalului salariat al societății pe compartimente și funcții;

-aprobă operațiunile de plată,vânzare-cumpărare,încheierea și rezilierea contractelor in limitele acordate de adunarea generală;

-aprobă bilanțul de finanțare

-supune anual adunării generale in cel mul 3 luni de la data încheierii exercițiului financiar, raportul privind activitatea societății,bilanțul și contul de profit și pierderi al anului precedent, precum si proiectul de program de activitate al societății pentru anul următor

-rezolvă alte probleme stabilite de adunarea generală