Evaluarea Romaniei In Domeniul Prevenirii Si Combaterii Spalarii Banilor

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Evaluarea Romaniei in domeniul prevenirii și combaterii spălării banilor

Cuprins

Lista acronime si abrevieri in intelesul prezentei lucrari

Prefață (cadrul legal Legi/Directive/Recomandari/Hotarare)

Recomandarile FATF (40+9) si Directive europene

Situatia generala in domeniul spalarii banilor si finantarii terorismului (tabel)

4.1) Evaluarea in timp a Romaniei conform recomandarilor FATF (2008 – 2014) (tabel)

4.2) Masuri de cunoastere a clientelei

5) Privire de ansamblu in sectorul Financiar Bancar si Non-Financiar (tabel)

5.1) Sectorul Financiar

5.1.1) Institutiile de credit

5.1.2) Instituțiile emitente de monedă electronică

5.1.3) Piata de Capital

5.2) Piata asigurarilor si reasigurarilor

5.3) Pensiile Private

5.4) Casele de schimb valutar

5.5) Entitati nesupravegheate de BNR/ASF/OPNCSB (cazinouri, agentii imobiliare,

profesii liberale)

6) Strategii de prevenire si combatere a spalarii banilor si finantarii actelor de terorism

6.1) Strategia nationala pentru prevenirea si combaterea spalarii banilor si finantarii actelor de terorism

6.2)Strategia Nationala Anticoruptie

7) Supraveghetori

7.1) Oficiul National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor (ONPCSB)

7.2) Banca Nationala a Romaniei (BNR)

7.3) Autoritatea de Supraveghere Financiara (ASF)

7.4) Raportarea catre supraveghetori

8) Cadrul Sanctionatoriu

8.1) Sanctiuni sectoriale

9) Dispozitii tranzitorii si finale

10) Bibliografie

Listă acronime și abrevieri în ințelesul prezentei lucrări

ASF – Autoritatea de Supraveghere Financiară

BNR – Banca Națională a României

CAFR – Camera Auditorilor Financiari din Romania

CCOA – Centrul de Coordonare Operativă Antiteroristă

CDD – Customer Due Dilligence (Măsuri de cunoaștere a clientelei)

CECCAR – Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România

CFT – Combaterea Finanțării Terorismului

CNVM – Comisia Națională a Valorilor Mobiliare

CPP – Cod de Procedură Penală

CSA – Comisia de Supraveghere a Asigurărilor

CSB – Combaterea Spălării Banilor

CSIPPC – Consiliul pentru Supravegherea în Interes Public a Profesiei Contabile

CSSPP – Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private

DIICOT – Direcția de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism

Eur – Euro

FATF – Financial Action Task Force

FIU – Unitatea de Informare Financiara

GAFI – Grupul de Actiune a Informatiilo Financiare

HG – Horătâre a Guvernului

MFP – Ministerul Finantelor Publice

OE – Ordin Executiv

ONPCSB – Oficiul National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor

OUG – Ordonanta de Urgenta a Guvernului

PIB – Produl Intern Brut

PEP – Persoane Expuse Politic

RTE – Raport de Trazactii Externe

RTN – Raport de Tranzactii in Numerar

RTS – Raport de Tranzactii Suspecte

UE – Uniunea Europeana

UNBR – Uniunea Națională a Barourilor din România

UNNPR – Uniunea Națională a Notarilor Publici

Prefață

Continutul lucrarii prezinta si detalieaza informatii legate de evaluarea Romaniei in domeniul prevenirii si combaterii spalarii banilor, inclusive informatii generale cu privire la țară, sistemul de guvernare, sistemul juridic, economia, ierarhia actelor normative, transparenta, etica si masurile pentru combaterea corupției.

Romania este un stat unitar semi-prezidential, cu 20,121,641 locuitori conform ultimului recensamant ocupand locul 7 ca populatie in UE. Conform World Fact Book, PIB a fost la sfarsitul anului 2013 de 280 milioane $ (al 48-lea in lume) cu un varf de crestere in anul 2007 de 8% in momentul in care criza a lovit economia acesta a scazut la 7.1%. Situatia a inceput sa se imbunatateasca in 2011 pe fondul unei crestei in productia agricola a carei contributii in PIB a fost de 7,5% iar industria aducand o contributie de 33% in PIB.

Sistemul de justitie este alcătuit dintr-un sistem ierarhic de instanțe. Legea 1992 privind organizarea sistemului judiciar, înlocuită prin Legea nr. 304/2004, a stabilit un sistem judiciar pe patru nivele, inclusiv reinfiintarea curtilor de apel, care a existat înainte de regimul comunist în 1952. Sistemul este alcătuit din următoarele :

Instanțele judecătorești

Tribunalele, inclusiv tribunale specializate

Curțile de apel

Inalta Curte de Casatie și Justitie

Romania se situeaza pe locul 66 din 176 de tari conform Indicelui de Perceptie al Coruptiei si Transparentei Internationale din 2012 si este una dintre tarile membre ale UE in care nivelul coruptiei este simtit la scara larga si afecteaza populatia cel mai mult. In anul 2011 a fost adoptata Strategia Nationala Anticoruptie pe perioada 2012-2015 pentru a se asigura alinierea si implementarea Recomandarilor emise de Comisia Europeana (publicata in Julie 2011)

In cea de-a 3-a runda de evaluare a conformitatii adoptate in Decemberie 2012, Grupul Statelor Impotriva Corupției (GRECO) a subliniat faptul ca Romania a demonstrat imbunatatirea substantiala a reformelor cu posibilitatea atingerii ratingurilor de tara in conformitate cu recomandarile ce urmau a fi introduse.

MONEYVAL a fost creat în 1997, iar din 2011 a devenit un mecanism independent de monitorizare în cadrul Consiliului Europei, răspunzând în fața Consiliului de Miniștri.Comitetul de experti MONEYVAL analizează modul în care țările member (printre care si România), se conformează tuturor standardelor interne relevante în domeniul juridic, financiar și de aplicare a legii prin intermediul unui proces de evaluări mutuale. Rezultatul unei asemenea evaluări îl constituie raportul care se finalizează o data la 4 ani, conținând concluziile celei de-a patra evaluări de țară.

Ideile principale si rezumatul intregului raport sunt descrise incă de la inceputul documentului:

“România a făcut pași importanți pentru a îmbunătăți respectarea recomandărilor FATF și a înregistrat progrese în mai multe domenii de la cea de-a treia evaluare încoace. Au fost modificate mai multe articole legislative, fiind date ordonanțe și decizii de guvern pentru a remedia deficiențele observate la evaluarea anterioară, pentru a implementa cerințele instrumentelor legale internaționale și, mai ales, să implementeze legislația relavantă a UE. Există mulți indicatori care sugerează că România este susceptibilă apariției activităților de spălare de bani și finanțării terorismului și că este atractivă pentru crima organizată și evazioniștii fiscali. Aceasta se datorează în parte poziției sale strategice la frontiera de est a UE, fiind parte atât a rutei balcanice cât și a celei euro-asiatice. Economia României rămâne în mare parte bazată pe cash și piața neagră reprezintă aproximativ 30% din GDP. Veniturile realizate de pe urma activităților ilegale sunt estimate a forma un procentaj important din GDP, mai ales din cauza evaziunii fiscale și contrabandei. Cu toate că România nu este un punct central de conexiune financiară și expunerea sa criminalitatea internațională ar putea fi limitată, există totuși indicatori care sugerează că grupurile de criminalitate organizată din țări vecine și din Italia investesc în valori românești. Membrii grupărilor de crimă organizată din România participă la o largă gamă de activități ilegale în Europa, de la prostituție și extorsiune la comerțul cu droguri și au colaborat la stabilirea unor rețele criminale internaționale specializate în frauda pe Internet și a unor scheme subsumate de spălarea banilor. România nu a realizat o analiză de risc privind finanțarea terorismului.”

Recomandarile FATF (40 + 9). Directive Europene

Cele 40 de recomandari au fost elaborate in 1990 ca o initiativa de combatere a folosirii abuzive a sistemelor financiare de catre diferite persoane pentru spalarea banilor. In 1996 Recomandarile au fost revizuite pentru prima data pentru a reflecta evolutia tipologiilor de spalare a banilor și au fost aprobate de mai mult de 130 de țări reprezinta standardul internațional de combatere a spălării banilor.

Aceste recomandari conțin un set de măsuri care vizeaza combaterea si preveniera spalarii banilor și sunt complementare celor 9 recomandari ce vizeaza combaterea si preveniera actelor de terorism.

R1 – Obliga țările sa incrimineaza infractiunea de spalare a banilor, pe baza Convenției Națiunilor Unite din 1988 împotriva traficului ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope și Convenția Națiunilor Unite 2000 împotriva criminalității transnaționale organizate, (Convenția de la Palermo).

R2 – Obliga tarile sa aiba cunostintele necesare pentru a dovedi infracțiunea de spălare a banilor in concordanta cu standardele stabilite pe baza Convenția de la Palermo.

R3 – Țările ar trebui sa adopte masuri similare cu cele prevazute in Conventiile de la Vena si Palermo inclusiv masuri legislative care sa permita autoritatilor competente sa confiste proprietatile provenite din spălarea banilor.

R4 – Țările trebuie să se asigure că legile privind secretul instituțiilor financiare nu inhibă punerea în aplicare a Recomandările FATF.

R5 – Instituțiile financiare nu ar trebui să țină conturi anonime sau conturi fictive, și sa aplice masuri adecvate de cunoastere a clientelei si de verificare a clentilor sai in functie de operatiunile si statul acestora.

R6 – Institutiile financiare ar trebui sa aplice in plus fata de masurile standard de cunoastere a clientelei, in raport cu persoanele expuse politic și masuri suplimentare.

R7 – Institutiile financiare ar trebui sa aiba relatii similare de coresondență cu sistemele bancare transfrontaliere, si sa aplice masurile adecvate in plus fata de cele standard.

R8 – Institutiile financiare trebuie sa acorde o atentie deosebita oricaror amenintari si potentiale riscuri care apar in urma evolutiei tehnologice a sistemelor financiare. În special, instituțiile financiare ar trebui sa dispuna de politici si proceduri pentru a elimina orice riscuri specifice asociate relatiilor de afaceri la distanță.

R9 – Tarile pot permite instituțiilor financiare să se bazeze pe intermediari sau alte părți terțe cu conditia sa fie aplicate masurile de cunoastere a clientelei.

R10 – Instituțiile financiare ar trebui să mențină, pentru cel puțin 5 ani, toate înregistrările necesare privind tranzacțiile, atât interne, cât și internaționale, pentru a le permite să se conformeze rapid cu informații cerute din partea autorităților competente.

R11 – Instituțiile financiare ar trebui să acorde o atenție deosebită tuturor tranzacțiilor mari complexe, neobișnuite, și tuturor tipurilor neobișnuite de tranzacții, care nu au nici un scop economic aparent sau vizibil legal.

R12 – Aplicarea masurilor de cunoastere a clientelei si pastrarea evidentelor prevazute de R5, R6, R8, R11, trebuie aplicate si intreprinderilor si profesiilor liberale.

R13 – In cazul in care o institutie financiara, suspecteaza ca anumite fonduri provin dintr-o activitate infractionala, acestea ar trebui să raporteze imediat aceste suspiciuni catre FIU.

R14 – Institutiile financiare, directorii, funcționarii si angajatii ar trebui sa nu divulge informatiile impuse de lege, in cazul in care raporteaza aceasta activitatea infractionala catre FIU.

R15 – Institutiile financiare ar trebui sa dezvolte programe de combatere a spalarii banilor si a finantarii actelor de terorism (dezvoltarea politicilor interne, proceduri si controale, precum si proceduri de screening adecvate standardelor)

R16 – Cerintele stabilite in Recomandarile 13-15 si 21 se aplica tuturor intreprinderilor, institutiilor non-financiare și profesiilor liberale.

R17 – Țările ar trebui sa se asigure de aplicabilitatea sanctiunilor efective, cu scopul de a descuraja si combatere fenomenul de spălare a banilor.

R18 – Țările nu ar trebui să aprobe înființarea sau să accepe funcționarea în continuare a băncilor fictive.

R19 – Tarile ar trebui sa ia in considerare si alte metode de raportare catre FIU, in cazul tranzactiilor valutare interne si internationale.

R20 – Tarile ar trebui sa ia in considerare aplicarea Recomandarilea masurilor de cunoastere a clientelei si pastrarea evidentelor prevazute de R5, R6, R8, R11, trebuie aplicate si intreprinderilor si profesiilor liberale.

R13 – In cazul in care o institutie financiara, suspecteaza ca anumite fonduri provin dintr-o activitate infractionala, acestea ar trebui să raporteze imediat aceste suspiciuni catre FIU.

R14 – Institutiile financiare, directorii, funcționarii si angajatii ar trebui sa nu divulge informatiile impuse de lege, in cazul in care raporteaza aceasta activitatea infractionala catre FIU.

R15 – Institutiile financiare ar trebui sa dezvolte programe de combatere a spalarii banilor si a finantarii actelor de terorism (dezvoltarea politicilor interne, proceduri si controale, precum si proceduri de screening adecvate standardelor)

R16 – Cerintele stabilite in Recomandarile 13-15 si 21 se aplica tuturor intreprinderilor, institutiilor non-financiare și profesiilor liberale.

R17 – Țările ar trebui sa se asigure de aplicabilitatea sanctiunilor efective, cu scopul de a descuraja si combatere fenomenul de spălare a banilor.

R18 – Țările nu ar trebui să aprobe înființarea sau să accepe funcționarea în continuare a băncilor fictive.

R19 – Tarile ar trebui sa ia in considerare si alte metode de raportare catre FIU, in cazul tranzactiilor valutare interne si internationale.

R20 – Tarile ar trebui sa ia in considerare aplicarea Recomandarilor FATF pentru intreprinderi si profesiile liberale si sa continue dezvoltarea unor tehnici moderne si sigure de tranzactionare, care sa fie mai putin vulnerabile in spălarea banilor.

R21 – Institutiile financiare ar trebui sa aplice o atentie deosebita tarilor in care nu sunt aplicate corespunzator Recomandarile FATF.

R22 – Institutiile financiare trebuie sa se asigure ca si sucursale si subsidiarele lor sunt in conformitate cu Recomandarile FATF

R23 – Tarile trebuie sa se asigure ca institutiile financiare sunt supuse unor reglementari, unei supravegheri adecvate si pun in aplicare in mod eficient recomandarile FATF.

R24 – Intreprinderile si profesiile non-fianciare ar trebui sa faca obiectul unor reglementari si unui proces de supraveghere in functie de regimul de reglementare si spuraveghere.

R25 – Institutiile financiare ar trebui sa ofere indrumari si sa obitna feedback-uri in aplicarea masurilor de combatere a spalarii banilor.

R26 – Tarile ar trebui sa aiba un FIU ca un centru national pentru primire, analiza si diseminare a informatiilor cuprinse in rapoarte.

R27 – Tarile trebuie sa se asigure ca autoritatile desemnate in aplicarea legii au responsabilitatea de a investiga spalarea banilor si finantarea terorismului.

R28 – Autoritatile competente ar trebui sa poata obtine documente si informatii pentru utilizarea lor in investigatii de spălarea banilor si in urmariri penala.

R29 – Supraveghetorii ar trebui sa aiba competențe adecvate pentru a monitoriza si a asigura respectarea cerintelor de combatere a spalarii banilor si finantarii actelor de terorism.

R30 – Tarile ar trebui sa ofere autoritatilor competente implicate in combaterea spalarii banilor, resurse financiare, umane si tehnice.

R31 – Tarile ar trebui sa se asigure ca factorii de decizie politici, FIU, si autoritatile de supraveghere a legii au mecanisme eficiente care sa permita colaborarea pe plan intern cat si international

R32 – Tarile trebuie sa se asigure ca autoritatile pot revizui eficacitatea sistemelor de combatere a spalarii banilor prin mentinerea de statistici corespunzatoare.

R33 – Tarile trebuie sa se asigure ca autoritatile iau masuri adecvate pentru a preveni utilizarea ilicita a banilor in cazul persoanelor juridice, si sa asigure furnizarea informatiilor adecvate cu scopul de a stabili beneficiarii reali.

R34 – Țările ar trebui să ia măsuri pentru a preveni utilizarea ilicită a aranjamentelor legale de către spalatorii de bani.

R35 – Tarile ar trebui sa ia masuri imediate pentru a deveni parte si sa puna in aplicare pe deplin Conventia de la Palermo, Conventia de la Viena, Conventia Internationala Organizatiei Natiunilor Unite din 1999.

R36 – Tarile trebuie sa ofere asistenta juridica reciprocă, imediat in materie de combatere a spalarii banilor si finantarii actelor de terorism.

R37 – Tarile trebuie sa ofere asistenta juridica reciproca in cea mai mare masura in pofida absentei dublei incriminari

R38 – Tarile trebuie sa acorde asistenta juridica reciproca privind confiscarea, blocarea si inghetarea fondurilor ilicite sau care provin din activitati ilegale.

R39 – Tarile ar trebui sa recunoasca infractiunea de spalare a banilor si sa isi extradeze proprii cetateni fara intarzieri nejustificate.

R40 – Țările trebuie să se asigure că autoritățile competente furnizează cea mai largă gamă de cooperare internațională pentru omologii lor străini.

În octombrie 2001, FATF si-a extins raza de actiune si pe problema finanțării terorismului ca urmare a evenimentelor din 11 Septembrie 2001 și a facut un pas important in a crea cele 9 recomandari speciale privind finantarea terorismului.

R I – Fiecare tara trebuie sa ia masuri urgente pentru implementarea și ratificarea Convenției Internaționale a ONU privind Reprimarea Finantarii Terorismului, din anul 1999.

R II – Tarile trebuie sa incrimineze finantarea terorismului si actelor comise de organizatiile teroriste si trebuie sa asigure ca aceste infracțiuni sunt prevăzute ca infracțiuni predicat pentru spălarea banilor.

R III – Fiecare tara trebuie sa instituie masuri de blocare a fondurilor sau a altor active ale teroriștilor, ale celor care finanteaza terorismul și ale organizațiilor teroriste, în conformitate cu rezoluțiile ONU privind prevenirea și combaterea finantarii actelor de terorism.

R IV – Institutiile financiare sau alte entitati care fac obiectul obligatiilor prvind combaterea spalarii banilor, trebuie sa aiba obligatia de a raporta prompt aceste suspiciuni catre autoritatile competente.

R V – Fiecare țară trebuie să acorde altor țări, , cea mai largă asistență juridica posibila privind investigațiile penale, civile și administrative, cercetările și procedurile judiciare legate de finanțarea terorismului și a actelor de terorism.

R VI – Fiecare tara trebuie sa ia masuri pentru a se asigura ca persoanele fizice sau juridice, care oferă servicii de transmitere a banilor sau valorilor, sunt autorizate sau înregistrate și se supun Recomandărilor FATF, ( aplicabil băncilor și instituțiilor financiare non – bancare )

R VII – Tarile trebuie sa ia masuri pentru a se asigura ca instituțiile financiare, realizează o monitorizare atenta a transferurilor de fonduri suspecte, care nu conțin informații complete privind originea.

R VIII – Tarile ar trebui sa analizeze legile și reglementările privind entitatile care pot fi utilizate în mod abuziv, pentru finanțarea terorismului.

R IX – Tarile ar trebui sa dispuna de masuri pentru a detecta transporturile externe de valuta si de instrumente financiare, constatand in sisteme de declarare sau alte obligatii privind declaratiile.

Cele 40+9 Recomandari FATF sunt impartite in 2 categorii, in functie de importanta lor in combaterea si prevenirea spalarii banilor si finantarii actelor de terorism. In acest sens distingem recomandari de tip „KEY” (recomandari foarte importante) si reocmandari de tip „CORE” (recomandari importante).

Recomandarile de tip KEY sunt: R1 , R3, R4, R5, R10, R13, R23, R26, R35, R36, R40, RI, RII, RIII, RIV, RV.

In functie de tipul recomandarii (KEY sau CORE), fiecare recomandare are un rating in functie de aplicabilitate, in functie de aplicabilitatea legii si in functie de cum respecta fiecare tara in parte prevederile acestor recomandari.

Ratingurie recomandarilor sunt impartite in 4 categorii :

Largely Compliance ( rating LC – tara respectiva respecta in intregime recomandarile)

Partialy Compliance ( rating PC – tara respecta partial recomandarile)

Compliance (rating C – tara nu respecta in proportii mari recomandarile)

Non Compliance ( rating NC – recomandarile nu sunt respectate sau tara respectiva nu le aplica)

Din totalul de 16 recomandari de tip „KEY”, pentru a nu intra sub supravegherea grupului ICRG si pentru a nu intra pe lista gri (sau lista neagra), trebuie sa respecte un total de 9 recomandari de tip „KEY”, care sa aiba un rating PC minim, (partialy compliance).

Recomandarile te tip CORE sunt: R2, R6, R7, R8, R9, R11, R12, R14, R15, R16, R17, R18, R19, R20, R21, R22, R24, R25, R27, R28, R29, R30, R31, R32, R33, R34, R37, R38, R39, RVI, RVII, RVIII, RIX.

Din totalul de 33 de recomandari de tip „CORE” pentru a nu intra sub supravegherea ICRG, fiecare tara trebuie sa respecte un numar de 7 recomandari de tip „CORE” cu un rating PC minim.

Lista tarilor necooperante (care se afla pe lista gri) este alcatuita din urmatoarele țări :

Iran

Korea de Nord

Algeria

Indonezia

Myanmar

De mentionat ca in prezent, un total de 22 de tari fac progrese pentru a respecta recomadarile FATF si au iesit din zona de supraveghere ICRG, iar printre acestea enumeram: Afganistan, Albania, Angola, Argentina, Cambodia, Cuba, Iraq, Namibia, Nicaragua, Pakistan, Panama, Sudan, Siria, Turcia, Uganda, Yemen,etc.

Printre tarile care recent au iesit complet de sub supravegherea atenta a grupului ICRG enumeram : Kenya, Mongolia, Nepal, Tanzania.

Neconformitatea cu recomandarile si normele FATF, aduce sanctiuni administrative asupra sistemului financiar din tara respectiva, blocheaza investitiile straine pe teritoriul acestor tari, influenteaza in mod negativ economia reala.

Progresele pe care le face fiecare tara in domeniul legislativ, administrativ, legal, sunt inregistrate si intra in runde de evaluare in cadrul Comisiei Europene de la Bruxelle, aceste runde se organizeaza o data la 4 ani.

Situatia generala in domeniul spălării banilor si finanțării terorismului

Tabelul următor prezintă o imagine generală a infracțiunilor înregistrate în România. Așa cum se arată mai jos, majoritatea infracțiunilor înregistrate constă în principal de furt, fraudă de afaceri, evaluare fiscală, abuz de autoritate, producția și traficul cu droguri și corupția.

3.1) Spalarea banilor

Primii pasi in activitatea de combatere si prevenire a spalarii banilor au fost facuti in momentul adoptarii Legii 21/18.01.1999, care a marcat atat inființarea ONPCSB, precum si incirminarea pentru prima oara in Romnia a infractiunii de spălare a banilor. Prin continutul acestui act normativ a fost prezentata si lista infractiunilor generatoare de fonduri ilicite, o lista destul de cuprinzatoare, iar printre altele enumeram: traficul de stupefiante, traficul de armament falsificare bancnotelor si monezilor, contrabanda, inselaciune,etc.

Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor (ONPCSB) este desemnat ca FIU din România. FIU-ul a fost înființat prin Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor. FIU-ul este, de asemenea, implicat în combaterea finanțării actelor de terorism.

Incepand cu anul 2001, activitatea de monitorizare a pietelor financiare a crescut (numarul controalelor au crescut, numarul rapoartelor a crescut) iar o vizita a expertilor din statele membre ale Uniunii Europene a fost trimisa in Romania cu scopul de a evalua legislatia si mecanismele institutionale in domeniul serviciilor financiare. Astfel ONPCSB a prezentat masurile luate de autoritatile romane in scopul creerii unui sistem de prevenire si combatere a spălării banilor, care sa evite sau sa limiteze utilizarea in scopuri infcationale a procesului de liberalizare a serviciilor financiare. Proiectul Raportului de analiza a serviciilor fianciare a cuprins aprecieri pozitive cu privire la progresele realizate in procesul de armonizare a legislatiei interne din Romnia in domeniul combaterii si prevenirii spalarii banilor.

Potrivit Procuraturii Generale (PG), riscul de SB în țara noastră este mare, deoarece nivelul infractionalitatii generale in Romania este semnificativ, avand un procent mare din PIB. Un procent semnificativ de 80% din veniturile penale sunt estimate a fi generate de grupuri organizate, cea ce creste probabilitatea de a avea o forma de spalare a banilor in mod calificat. Criza economica actuala a contribuit la cresterea numarului de infractiuni economice comise, iar cele mai multe venituri sunt generate de contrabanda si evaziune fiscala.

Potrivit Procuraturii Generale (PG), riscul de ML este mare, deoarece nivelul de infracțiunii generată în România este semnificativ, în valoare de un procent mare din PIB. Aproximativ 80% din veniturile penale sunt estimate a fi generate de grupuri organizate, care crește probabilitatea de a avea o formă de spălare a încercat într-un mod calificat, sistematic. Criza economică în curs de desfășurare a contribuit la o creștere a numărului de infracțiuni economice comise, cu cele mai multe din veniturile fiind generate de evaziune fiscală și contrabandă.

O estimare a Comisiei Europene arata ca dimensiunea economiei subterane in anul 2012 a fost de circa 30% din PIB (pentru anul 2013 se estimeaza o scadere la 28,4%), a doua ca marime din UE cea ce reprezinta aproximativ 40 de miliarde de euro generate de evaziune fiscala si fraude. Numarul persoanelor acuzate pentru infractiunea de evaziune fiscala in 2012 a crescut cu mai mult de 50% din 2007 pe fondul crizei financiare, la 1620, nu prin cresterea ratei de urmariri penale ci prin schimbarea modelelor de criminalitate si a evolutiei tehnologice in domeniul financiar. Un potential risc il prezinta pozitia geografica a Romaniei care se invecineaza la granita de est cu tari nemembre UE avand o frontiera terestra si fluviala cu tari din afara spatiului European.

Diferentele mari de pret intre produsele din tarile UE si cele din afara (care nu sunt supuse accizelor) aduc profituri mari si reprezinta un stimulent pentru infractorii care pot transporta astfel de bunuri.Prejudiciul estimat din transportarea acestor produse (ex. țigari) in fiecare an, este de aproximativ 400 milioane euro, iar numarul persoanelor puse sub acuzare in 2012 pentru infractiunea de trafic a crescut cu 184% fata de anul 2007, la 879. Informatiile disponibile arata ca membrii grupurilor de crima organizata din fostele tari sovietice vecine si Italia aleg sa investeasc in active din tara noastra. Desi Romania nu este un centru financiar bine dezvlotat iar expunerea la veniturile din strainatate este limitată acesta este un domeniu care pune probleme autoritatilor romane. Prin pozitia sa strategica, Romania reprezinta un segment pe “Ruta Balcanica” si “Ruta Euro-Asiatica” in traficul de droguri din afara Europei , creând astfel conditii pentru grupurile de crima organizata de spalare a banilor sau de finantarea actelor de terorism.

De asemenea exista un risc semnificativ ca procesul de spalare a banilor sa nu fie detectat iar autorii sa nu fie urmariti in conditiile in care un procent mare din aceste venituri ilicite sunt generate in numerar, cea ce face dificilă aplicarea legii pentru detectarea acestor venituri.Unul dintre modelele predominante de frauda fiscala se refera la intreprinderi care isi desfasoara activitatile comerciale si implica plata unor volume mari de bani, cum ar fi cele care fac achizitii de cereale de la micii fermieri.O alta amenintare raportata de Europol in 2011 arata tendinta prin care grupurile de crima organizata din Romania colaboreaza pentru a stabili retele internationale care desfasoara activitati de frauda prin internet si scheme de spalare a banilor aferente folosind mijloace si tehnologii sofisticate, cum ar fi Fast Flux pentru a-si ascunde identitatea.

Limitarea resurselor existente in aplicarea legii scade eficienta in judecarea cazurilor de infractiuni de spalare a banilor, iar perdioadele precedente au scos la iveala faptul ca cercetarile penale s-au axat pe persoane si nu pe active , astfel incat exista o reticenta in schimbarea semnificativa de abordare fata de o ancheta financiara.Noua legislatie in domeniul spalarii banilor a dus la o crestere brusca a numarului de investigatii de succes in ultimii doi ani.Astfel, 240 de persoane fizice si 24 de persoane juridice au fost inculpati in 2012 pentru infractiuni de spalarea banilor o crestere de 500% fata de anul 2008, si venituri estimate la 200 milioane euro.

Actiunile intreprinse de autoritati in ultimii doi au scop reducerea riscului ca autorii acestor infractiuni sa fie privati de bunurile lor, iar valoarea bunurilor sechestrate in 2012 a fost de 100 milioane de euro in timp ce valoarea bunurilor sechestrate pentru toate infractiunile a fost aproximativ 400 milioane euro.

3.2) Infracțiuni și tipologii recurente

În procesul analitic efectuat de catre ONPCSB (FIU) in perioada 2010-2012, au fost identificate o serie de metode si tehnici utilizate de către spălătorii de bani din Romania, iar caracteristicile generale identificare in urma analizei in acestă perioada au fost urmatoarele:

activitățile de comercializare ilegală de mărfuri perisabile

utilizarea sistemelor de plată electronice în scopul spălării banilor

operațiuni de spălare de bani în legătură cu fondurile generate de criminalitatea informatică

transferuri in / din paradisurile fiscale

utilizarea de societăți-paravan pentru fraude cu TVA în cazul tranzacțiilor intracomunitare

operațiunile de plata cu cash / operațiuni de colectare, urmată de transferul lor în străinătate și utilizarea de către grupuri criminale în comerțul internațional

utilizarea excesivă a numerarului

utilizarea "oamenilor de paie" și companiilor fictive în calitate de colectori anonimi și distribuitori de bani

exporturile valutare ilegale

transferuri de sume neobișnuite între persoane fizice sau juridice

transferuri recurente in / din paradisuri fiscale și plăți în avans pentru importuri fictive

In 2013, au fost identificate de catre ONPCSB (FIU) urmatoarele tipologii:

Utilizarea de numerar. Acesta este unul dintre mijloacele cele mai recurente în România pentru a ascunde originea ilicită a bunurilor / banilor. Din informațiile oferite de FIU, s-a constatat că spălătorii de bani profesioniști oferă mecanisme financiare, în schimbul unei taxe, care se bazează pe utilizarea de societăți-paravan controlate de către diferite persoane, cu scopul de a crea transferuri fictive de bunuri / servicii, urmate de retrageri imediate în numerar. Acest mecanism permite clienților spălătorilor de bani profesioniști sa primeasca banii înapoi în numerar. ONPCSB a identificat, de asemenea, zone geografice în care operatorii economici fac retrageri in numerar zi de zi de o valoare semnificativă din conturi deschise la diverse instituții de credit, folosind tipologii de tranzacții care nu pot fi justificate printr-o activitate economică reală.

Transferurile de bani din România către alte țări, bazate pe justificări care nu sunt în conformitate cu profilul financiar al clienților, ca persoane juridice. Conform datelor și informații disponibile, grupurile de operatori economici care acționează în domenii specifice de activitate, transfera sume mari de bani în țări din afara UE, pe baza justificărilor fictive, cum ar fi "plata pentru marfă" (în timp ce operațiunile de transfer nu sunt urmate de un import real de mărfuri). Fondurile transferate provin, în general, din fraudarea taxei pe valoarea adăugată (așa-numita fraudă roller-coaster) comise în România. În unele cazuri, stratificarea de fonduri este realizată folosind sistemul financiar al țării terțe, după care fondurile sunt returnate în România și reinvestite în activitățile operatorului economic. Forma de integrare, care este folosită în principal este acordarea de credite societăților comerciale românești oferite de către acționarii nerezidenți / partenerii de afaceri.

Transferurile de sume mici de bani (de multe ori chiar sub pragul de raportare, cu scopul de a evita detectia) din conturile personale deschise de persoane fizice la bănci în România catre conturile persoanelor fizice nerezidente sau persoane juridice. În astfel de cazuri, profilul financiar al clienților nu este în conformitate cu valoarea sumelor transferate. Conturile nerezidente primesc fonduri de la diverse conturi care, în total, ajung sa aiba sume importante de bani. În general, fondurile sunt generate de evaziune fiscală în România.

O altă metodă implică persoane fizice române fără o ocupație stabilă și cu un nivel scăzut de educație și formare profesională, care transferă sume importante de bani de la un stat membru UE către România, cu justificări diverse, cum ar fi "despăgubirea de asigurare" sau "despagubire deces". Au fost identificate două astfel de cazuri:

Primul, atunci când sumele sunt reunite direct din conturile diferitelor companii de asigurări din țara respectivă. Ce este suspect este faptul că sumele încasate sunt semnificative (aproximativ 10 persoane au adunat sume de peste 2 milioane de euro, transferul sumelor variează de la 10.000 de euro pana la 800.000 de euro). În același timp, chiar dacă banii colectați aveau justificația "despăgubire deces", nici unul dintre beneficiari nu a prezentat documente justificative în acest sens;

Cel de-al doilea, atunci când persoane fizice române (în jur de 20) au deschis conturi personale în țari din UE, în care au intrat în numerar (peste 3,5 milioane de euro), apoi au transferat în conturile personale deschise în România și de la care s-au retras bani în numerar . Toate tranzacțiile au fost justificate ca "despăgubirea de asigurare", chiar dacă nu au fost depuse documente justificative în acest sens.

Procesul de analiză efectuată de către FIU în ultimii trei ani a subliniat că, din totalul plângerilor înaintate organelor de urmărire penală, principalele infracțiuni care au generat bani murdari au fost: evaziunea fiscală, înșelăciune, traficul de droguri, corupția și bancrută frauduloasă, etc

Dinamica rezultatelor analizei financiare efectuate de către ONPCSB între 2010-2013 este prezentată în tabelul de mai jos:

Tabelul 3: Rezultatele analizei financiare efectuate de către UIF între 2010-2013

3.3) Riscurile de finanțare a terorismului

Serviciul Român de Informații (SRI), care este responsabil pentru prevenirea terorismului, efectuează evaluări cu privire la amenințării teroriste în România. S-a observat că activitățile de strângere de fonduri de către adepții unor grupări radicale sau teroriste au continuat să fie raportate, deși într-o măsură mai mică în comparație cu anii precedenți. SRI a explicat că, în astfel de cazuri, este dificil să se stabilească o legătură între strângerea de fonduri și activitățile cu caracter terorist. Tipul de suspiciune de strângere de fonduri identificate în România a fost realizat atât în mod legal (colectare de fonduri pentru nevoi umanitare pentru a ajuta compatrioții în zone de conflict, zone afectate de războaie) sau prin mijloace ilegale (infracțiuni economice, cum ar fi camătă și subevaluarea bunurilor de import / export și criminalitatea informatică ).

Pe parcursul prezenței lor în România, persoanele suspectate a fi adepți ai organizațiilor teroriste s-au implicat în colectarea și finanțarea entităților teroriste fără a folosi sistemul financiar. Într-un caz, SRI a monitorizat activitățile unui cetățean străin de etnie kurdă, care a fost un membru important al filialei românești a organizației teroriste "Congresul Poporului din Kurdistan – KONGRA – GEL", fostul PKK. Datele și informațiile obținute de către SRI au stabilit cu certitudine că în timpul șederii suspectului în România a finanțat "KONGRA-GEL" printr-un mecanism complex de colectare și transfer de fonduri. Informațiile obținute de către SRI au fost difuzate către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, care a instituit o procedură împotriva persoanei care urmează să fie declarat ca o persoană indezirabilă în România. Ca urmare, la 6 februarie 2013, prin Decizia nr. 542, Curtea de Apel a declarat persoana în cauză ca persoană indezirabilă pentru România și i-a exclus intrarea pe teritoriul Romaniei pe o perioada de 10 ani.

Instrumentele de combatere a finantarii terorismului sunt similare cu cele folosite in cazul spalarii banilor: masuri standard de cunoastere a clientelei, monitorizarea continua a tranzactiilor specifice (transferul rapid de bani si transferurile prin Swift) si a conturilor clientilor care au drept parteneri persoane localizate sau provenind din tari cu risc crescut. In aceste conditii este necesat ca bancile si alti intermediari financiari sa-si concentreze atentia, in special, asupra organizatiilor non-profit si caritabile sau operatiunilor avand legatura cu acestea.

Privire de ansamblu asupra sectorului financiar și a entităților desemnate in afara sectorului financiar și profesiilor liberale (DNFBP)

Tabelul de mai jos oferă o imagine de ansamblu a numărului de instituții înregistrate, tipuri de activități prestate și autoritățile competente pentru supravegherea acestora.

Tabelul 4: Numărul de instituții înregistrate, tipuri de activități prestate și autoritățile competente pentru supravegherea lor

3.4) Sectorul financiar

Toate activitățile financiare acoperite in glosarul de Recomandări FATF sunt efectuate de către o parte sau toate instituțiile financiare. Pot fi clasificate in urmtoarele categorii in funcție de diferitele tipuri de instituții financiare care operează în România:

Institutii de credit

Instituțiile de credit sunt autorizate de către Banca Națională a României (BNR) și sunt autorizate să efectueze activități bancare în conformitate cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006. Existau 41 de instituții de credit în 2013, cu o cotă totală de piață de 88%, în termeni de active. Structura de proprietate a băncilor din România este indicată în tabelul de mai jos. Mai mult decât atât, sistemul bancar românesc a inclus o organizație cooperatistă, și anume CREDITCOOP cu rețeaua lor teritoriala de 124 societati. Însă autoritățile române nu au date referitoare la proporția deținătorilor de conturi nerezidente. În timpul perioadei Decembrie 2004 – septembrie 2007, rețeaua bancară a fost extinsă pe teritoriul tarii noastre cu 70%.

Instituțiile de credit întreprinde următoarele activități:

acceptarea depozitelor și a altor fonduri rambursabile;

Creditare, inclusiv credite de consum, credite ipotecare;

Leasing financiar;

Servicii de transfer de bani;

Emiterea și administrarea mijloacelor de plată, cum ar fi cărți de credit, cecuri de călătorie și alte mijloace similare de plată, inclusiv emiterea de monedă electronică;

Garanții și angajamente;

Participarea la emisiunile de titluri și alte instrumente financiare, prin subscrierea și plasamentul acestora ori prin plasament și prestarea de servicii.

Management de portofoliu și consiliere;

Păstrarea în siguranță și administrarea de valori mobiliare și alte instrumente financiare;

Intermediere pe piața interbancară;

3.5) Sectorul Financiar Nebancar

Instituțiile financiare nebancare sunt autorizate să se angajeze în activități de creditare, servicii de plată și alte activități auxiliare. Instituțiile financiare nebancare nu au voie să facă depozite sau alte fonduri rambursabile.

În functie de activitatea pe care o desfasoara, institutiile financiare non-bancare inregistrate in registrul BNR se impart in 3 categorii:

Case de amanet, case de ajutor reciproc, persoane juridice care acorda credite din fonduri publice sau fonduri acordate de acorduri interguvernamentale (4600 de societati sunt inregistrate in aceasta categorie)

Alte tipuri de instituții financiare non-bancare înregistrate în Registrul General. 219 astfel de entități sunt înregistrate.

Instituțiile financiare nebancare, înregistrate în Registrul General, care depășesc un prag stabilit de BNR în așa fel încât activitatea lor prezintă un interes sporit din perspectiva stabilității financiare. Din cele 219 de entități înregistrate în Registrul General, 45 sunt înregistrate în Registrul Special.

În scopul prevenirii si combaterii spalarii banilor, BNR a emis Norma 9/2008 care obliga enititaile din sistemul financiar nebancar sa se supuna acestui regim legislativ in cea ce priveste cunoasterea clientelei, iar la sfarsitul anului 2012 au fost inregistrate 52 de institutii financiare ne bancare care intra sub supravegherea BNR.

Începând cu anul 2008, celelalte categorii de instituții financiare ne-bancare (înregistrate în Registrul General) au fost supravegheate de către ONPCSB în scopuri CSB / CFT. Numărul de entități supuse supravegherii ONPCSB este după cum urmează:

Leasing financiar, emitere de garantii, micro-creditare,etc nivel scazut 42

Multiple activitati de creditare cu nivel scazut 88

Case de amanet 2557

Incepând cu anul 2009 ONPCSB a lansat un amplu proces de supraveghere (on-site / off-site) față de aceste entintați.

În octombrie 2009, fost adoptată Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 113/2009 privind serviciile de plată și transpune Directiva nr. 2007/64 / CE privind serviciile de plată în cadrul pieței interne în legislația națională și numește Banca Națională a României în calitate de autoritate competentă pentru autorizarea și supravegherea prudențială a unitatilor de plată.

Instituțiile emitente de monedă electronică

În luna iulie 2011 a fost adoptată Legea nr. 127/2011 privind activitatea de emitere de monedă electronică. Această lege transpune Directiva 2009/110 / CE privind supravegherea prudențială a exercitării activității instituțiilor emitente de monedă electronică în legislația națională. Legea nr. 127/2011 stabilește că BNR este autoritatea competentă responsabilă cu autorizarea și supravegherea prudențială a instituțiilor emitente de monedă electronică.

Instituțiile emitente de monedă electronică pot desfăsura urmtaorele activitați:

emitere de monedă electronică

 servicii de plată, așa cum este descris în secțiunea dedicată instituțiilor de plată

Instituțiile emitente de monedă electronică pot deține conturi de plăți pentru clienții lor, care pot fi folosite exclusiv pentru operațiuni de plată.

BNR a emis Regulamentul nr. 7/2011 pentru modificarea, completarea și abrogarea unor acte normative, prin care instituțiile emitente de monedă electronică au fost incluse în categoria de instituții reglementate de către Banca Națională a României în scopul CSB/CFT.

Piața de capital

Legea pieței de capital nr. 297/2004 reglementează înființarea și funcționarea piețelor de capital, instituțiile și operațiunile specifice acestora, în scopul de a oferi un cadru legislativ pentru investițiile în instrumente financiare.

Societarile de Servicii de Instrumente Financiare (SSIF), sunt autorizate, reglementate si supravegheate si monitorizate de Comisia Nationala a Valorilor Imobiliare.

Activitatea de reglementare a CNVM (inclusiv AML / CFT), se desfășoară în conformitate cu standardele și practicile UE menite să îmbunătățească permanent legislația secundară și să dezvolte practici impuse de evoluțiile de pe piața de capital din România. Activitatea de autorizare a CNVM acoperă două domenii majore:

autorizarea și înregistrarea entităților reglementate în Registrul CNVM,

autorizare și aprobarea operațiunilor pe piața de capital.

Actele normative in vigoare care sunt aplicabile in sfera de activitate a CNVM, in domeniul prevednirii si combaterii spalarii banilor sunt: Regulamentul 9/2009, OUG 99/2006.

In cea ce priveste institutiile pietei de capital, exista doi operatori:

Bursa de Valori București (BVB)

Sibex-Sibiu Stock Exchange

Piața Asigurarilor

Entitațile care presteză servicii de asigurări (de viață și non-viață) și servicii de re-asigurare sunt obligate să fie autorizate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor (CSA), conform Legii 32/2000 privind activitatea de asigurare și supravegherea asigurărilor.

In 2012, dintr-un total de 41 de companii de asigurări, 22 au desfășurat activitatea de asigurari generale, doar 11 asigurari de viata, si 8 au desfasurat ambele tipuri de asigurari. Primele brute subscrise de asiguratori la sfarsitul anului 2012 s-a ridicat la valoarea cumulata de 8.272.481.375lei, inregistrand o crestere nominala de 5.75% față de 2011 dupa cum urmează:

Primele brute subscrise din asigurari generale s-au ridicat la 6.468.986.426lei si au inregistrat o crestere cu 6,33% față de 2011

Primele brute subscrise din asigurari generale s-au ridicat la 1.803.494.949 lei și au înregistrat o creștere nominală cu 3,75% față de 2011.

Unitațile de schimb valutar – care nu sunt supravegheate de BNR

O serie de recomandari au fost facute in cea de-a treia runda de evaluare mutuala a Romaniei pentru a clarifica domeniul de aplicare al responsabilitatii pentru autoritațile romane in cea ce priveste supravegherea caselor de schimb valutar care opereaza in afara sistemului bancar.

Ca urmare Legea 656/2002 (CBS/CFT) a fost modificata pentru a oferi Comisiei Ministerului Finantelor Publice responsablitatea acordarii licentelor de functionarea pentru astfel de unitati de chimb valutar.

In Iunie 2012 (dupa ce a fost predata responsabilitatea de a elibera licente de functionare sub jurisdictia BNR) au existat 485 de case de schimb valutar din afara ariei de supraveghere a BNR iar la momentul evaluarii Romaniei numai 85 dintre aceste 485 de case de schimb valutar si-au reinnoit licentele de functionare, restul entitaților erau inca in preoces de reinnoire.

Privire de ansamblu asupra strategiei de prevenire a spălării banilor și finanțării terorismului

4.1) Strategii si prioritați in CSB/CFT

Strategia națională de prevenire și combatere a spălării banilor și finanțării terorismului a fost aprobat prin Decizia 72 a Consiliului Suprem de Apărare a Țării la 28 iunie 2010 Strategia națională se bazează pe prevederile Constituției România, precum și dispozițiile din Legea 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și stabilirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării actelor de terorism, cu modificările și completările ulterioare, precum și reglementările secundare, care prevăd cadrul instituțional pentru organe de specialitate implicate în prevenirea SB / FT.

Obiectivele principale ale strategiei sunt:

de a consolida capacitatea de prevenire a SB / FT

de a ridica standardele existente și de a întări rolul România in cooperarea la nivel internațional.

Măsurile pentru atingerea acestor obiective sunt stabilite într-un plan de acțiune aprobat în luna septembrie 2010 de către toate autoritățile competente. Cele mai importante obiective ale planului de acțiune sunt următoarele:

Analiza cadrului legislativ pentru CSB / CFT și funcționalitatea mecanismului de cooperare în domeniul prevenirii și combaterii spălării banilor și finanțării terorismului;

Consolidarea activităților operative cu privire la-profilurile de risc și indicatorii de risc specifici, bazat pe progresele reale, prin eforturile comune ale instituțiilor / autorităților competente în acest domeniu;

Consolidarea analizelor, capacitatea de urmărire penală, investigațiile penale în prevenirea și combaterea spălării banilor și a finanțării actelor de terorism;

Creșterea posibilităților de a furniza informații, cu scopul de a consolida investigațiile pro-active bazate pe informații financiare;

Consolidarea cooperării cu sectorul privat, prin stagii de formare și de conștientizare a entităților raportoare, care alcătuiesc mecanismul de cooperare națională;

Sporirea gradului de informare a publicului cu privire la riscurile legate de spălarea banilor si finanțării terorismului.

Participarea activă în dezvoltarea de mecanisme internaționale în materie de prevenire și combatere a spălării banilor și finanțării terorismului.

ONPCSB a fost implicat în prevenirea și combaterea finanțării actelor de terorism, în baza Legii 535/2004 privind prevenirea și lupta împotriva terorismului, ca urmare a participării sale active la reuniunile CCOA și la reuniunile grupului de experți din CCOA. Cmponenta fundamentală a activității ONPCSB în domeniul finanțării terorismului este reprezentată de activitățile de prevenire, care implică punerea în aplicare și consolidarea schimbului de date și informații cu toate autoritățile, instituțiile și componentele mecanismului național de lupta impotriva CSB/CFT.

4.2) Cadrul instituțional în CSB / CFT

În scopul filtrarii informatiilor primite de către ONPCSB, în conformitate cu competențele sale legale, a fost înființată in anul 2011 o noua structură, Compartimentul de Analiza Preliminară, iar activitatea sa este reprezentată de prioritizarea informatiilor primite prin intermediul RTS și se bazează pe un proces analitic, în funcție de valoarea lor operativă. Activitatea de supraveghere off-site a fost axată pe evaluarea riscurilor de neconformitate în sectorul furnizorilor de servicii și a agenților imobiliari. A fost analizat și modificat în 2011 sistemul de supraveghere off-site a activităților și a fost pus în aplicare un nou sistem de evaluare a riscurilor, MAINSET 2.

O altă componentă a activității de supraveghere este supravegherea prin aplicarea regimului de sancțiuni internaționale, atribuirea adresată ONPCSB prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 128/2010. Prin aplicarea si elaborarea reglemenărilor specifice, FIU a creat un cadru legal și operațional pentru aplicarea de restricții privind transferurile de fonduri și servicii financiare la / de la Iran. În scopul prevenirii proliferării nucleare, FIU a fost autorizat pentru a primi notificări, pentru a primi și a rezolva cererile de autorizare pentru efectuarea de operațiuni financiare în conformitate cu prevederile Regulamentului Uniunii Europene nr. 961 din 27.09.2010 a Consiliului privind măsuri restrictive împotriva Iranului.

Unul dintre obiectivele strategiei naționale de prevenire și combatere a SB / FT este de a intensifica identificarea și evaluarea riscurilor de SB / FT, tendințelor și vulnerabilităților ce pot apare în România. În acest scop, FIU-ul a identificat o serie de metode și tehnici utilizate de către spălătorii de bani din România. Acestea includ utilizarea de sisteme electronice de plată, transferuri la și de la paradisurile fiscale, utilizarea de societăți-paravan pentru frauda TVA, plata cu cash și operațiuni de colectare.

Banca Națională a România a emis Norma nr.3 / 2002 prin care obliga fiecare institutie de credit sa elaboreze propriul program de cunoastere a clientelei, care să corespundă cu natura, dimensiunea, complexitatea si amploarea activității sale si să fie adaptate la gradul de risc in functie de clientii pentru care furnizează servicii financiare.

Principalele incalcari ale Legii 656/2002 s-au constatat in cadrul actiunilor de control onsite desfasurate, si s-au referit la:

Neraportarea in termen de 24 ore catre ONPCSB a tranzactiilor suspecte de SB/FT si a operatiunilor in numerar, in lei sau in valuta, ce depasesc pragul de raportare de 15.000 euro, indiferent daca tranzactia s-a efectuat printr-o operatiune sau prin mai multe tranzactii ce par a avea legatura intre ele.

Neraportarea transferurilor externe in si din conturi pentru sume a caror limita minima este echivalentul in lei a 15.000euro

Nedesemnarea persoanei responsabile in aplicarea Legii 656/2002 , impreuna cu natura si responsabilitatile mentionate.

Nestabilirea de proceduri si metode adecvate de control intern, pentru a preveni SB/FT si neasigurarea organizarii programelor de instruire a angajatilor in conformitate cu actele legislative in vigoare.

4.3) Progrese înregistrate de la ultima evaluare mutuală

Față de evaluarea din runda a 3-a, Romania a inregistrat un progres in general prin modificarea actelor normative, și emiterea de noi ordonanțe și hotărâri de guvern, menite să remedieze deficiențele identificate in runda a 3-a de evaluare si transpunerea Directivei 2005/60 / CE și Directivei 2006/70 / CE.

Ca urmare a modificării Legii 656/2002 au fost oferite definiții mai clare pentru “beneficiarii reali”, au fost emise noi dispozitii pentru “persoanele expuse politic”, a fost crescut pragul de raportare a tranzactiilor cu numerar, au fost adoptate noi măsuri in legatură cu suspendarea tranzacțiilor suspecte de catre FIU. Forma si conținutul formularelor de raportare (RTS, RTN, RTE) a fost stabilit si actualizat ulterior de catre ONPCSB prin diferite hotărâri de guvern. În perioada analizată, numărul de condamnări pentru spălarea banilor (măsurilor de înghețare și ordine de confiscare) a crescut. O reformă de fond a Codului penal și a Codului de procedură penală a dus la adoptarea unor dispoziții privind confiscarea extinsă și valorificarea rapidă a bunurilor mobile sechestrate. O altă evoluție importantă în domeniul confiscării produselor infracțiunii se referă la înființarea unui birou de recuperare a activelor. Din octombrie 2010, cazurile de SB pot fi investigat de poliție, sub supravegherea unui procuror, și nu neaparat de către procurori. Se speră că acest amendament va facilita procesul de investigare a unor cazuri de SB și va îmbunătăți în mod semnificativ eficiența și eficacitatea urmăririi penale în acest domeniu.

Față de a 3-a evaluare mutuală, autoritatile si-au modificat politicile in cea ce priveste statisticile, disfunctionalitatile, si eventualel riscuri ce pot apare. Exista, totusi loc de imbunatatire a actelor normative iar in cea ce priveste statisticile nu este desemnat in gama de infractiuni incriminate de FATF o stratificare a cetegoriilor de infracțiuni. Rata generală de achitări pentru toate infracțiunile este de aproximativ 6-7% iar numarul total al cazurilor si persoanelor cercetate, numarul de urmariri penale si condamnari definitive pentru spălare de bani este expus in tabelul de jos.

Table 8: Total number of cases/persons investigated, of prosecutions and final convictions for money laundering

Tabelul 9: Numărul total de cazuri difuzate de UIF către Procuratura Generală, numărul de anchete și de puneri sub acuzare

După cum reiese din statisticile de mai sus, există o tendință de creștere puternică a numărului de anchete de spălare a banilor, urmăririlor penale și condamnărilor, în comparație cu situația de la momentul celei de a treia runde de evaluare mutuală. Numărul de investigații SB a crescut cu peste 50% din 2011, a existat o creștere bruscă a numărului de condamnări definitive, din 3 în 2010 la 17 în 2011 și 16 în 2012, iar acest lucru ar trebui să fie apreciat.

Informațiile colectate in timpul controalelor onsite, susținute de numărul investigațiilor generale, urmăriri și condamnări definitive obținute sugerează că punerea în aplicare a masurilor impotriva SB este foarte deficitară și ridică o serie de întrebări. Fără îndoială, punerea în aplicare a masurilor impotriva SB de către autoritățile de aplicare a legii s-a îmbunătățit începând cu cea de-a treia rundă de evaluare. In general, rezultatele par sa indice faptul ca sistemul ramane concentrat pe urmarirea infractiunilor predicat, cu spălarea banilor ca infractiune auxiliară.

Expertii comitetului Moneyvall au recunoscut ca reprezintă un impediment cheie pentru anchetele si urmaririle penale, lipsa capacitații și resurselor umane, care conduc la întârzieri importante in rezolvarea cazurilor, iar volumul mare de munca are un impact major asupra eficienței investigarii si urmariri penale a cazurilor de SB, cumulate cu un fenomen de supraîncarcare cu un numar mare de cazuri a sistemului judiciar.

Supraveghetori

CNVM este de părere ca principalul risc care poate duce la spalarea banilor il reprezinta abuzul de piata in domeniul investitiilor financiare, iar echipa de evaluatori apreciează eforturile depuse de CNVM in controlarea acestiu risc. Afacerile la distanța, comerțul electronic, sunt riscuri ce pot avea un impact mai mare in viitor, momentan reprezentand un risc prea mic. Persoanele expuse politic, persoanele ce se spupun regimului de sancțiuni internationale, sunt factori de risc major in cea ce priveste spălarea banilor.

CSA consideră ca nu exista posibilitatea aparitiei riscurilor in cea ce priveste SB, intrucat 60% din produsele de asigurare, sunt destinate persoanelor fizice (majoritatea fiind asigurari obligatorii) iar restul de 40% sunt intermediate de brokerii de asigurari si sunt contractate de IMM-uri. Evaluatorii considera ca principalul potential risc de SB/FT in cazul asigurarilor il reprezintă contractele de asigurari de viață unde există diferente intre detinatorul politei si beneficiarul.

În cazul CSSPP nici un RTS nu a fost primit in cadrul Comisiei in raport cu sistemul de pensii private si a fost sugerat faptul ca problemele ar putea apare in momentul in care pensiile devin exigibile incepand cu anul 2023.

Supravegherea in cazul unitatilor de schimb valutar a început în 2012 iar problemele majore au fost identificate in parte de demonstrare si de prezentare a documentelor beneficiarilor reali. Cu toate aceste autoritațile romane considera ca acestea reprezinta un risc mediu de spalare a banilor si finantarea terorismului, dar aprecieaza ca poate fi eliminat prin programul sau de controale onsite.

Raportarea de catre entitatile supravegheate se face in functie de tipul clientului si in functie de operatiunile financiare pe acesta le desfasoara. In acest caz, enumeram cele trei categorii de masuri ce trebuiesc aplicate

Masuri standard de cunoastere a clienteli

Masuri simplificate de cunoastere a clientelei

Masuri supliemntare de cunoastere a clientelei

Masurile standard de cunoastere a clientelei se aplica tuturor clientilor entitatilor supravegheate, si sunt aplcabile tuturor clientilor noi, in cazul in care acestia efectueaza tranzactii ocazionale in valoare de cel putin 15.000 euro (sau echivalentul), daca exista suspiciunea ca fondurile au ca scop operatiuni de spalre a banilor, cand suma nu este cunoscuta in cazul acceptarii tranzactiei,etc.

Masurile simplificate de cunoastere a clientelei se aplica in cazul politelor de asigurare de viata, daca prima de asigurare este mai mica de 2500euro (sau echivalentul), in cazul actelor de aderare la fondurile de pensii, in cazul monedei electronice,etc.

Masurile suplimentare de cunoastere a clientelei se aplica persoanelor expuse politic, in cazul persoanelor care nu sunt prezente fizic la efectuarea operatiunilor financiare, in cazul relatiilor de corespondent cu institutii de credit din state terte,etc.

5.1) Adoptarea de masuri pentru prevenirea si combatere SB/FT

Prin planuri de instruire a personalului responsabil cu raportarea in cazul tranzactiilor suspecte, se creaza un cadrul mai sigur si sunt intarite sistemele de control si supraveghere asupra entitatilor. Astfel, pentru protejarea statului român impotriva consecintelor nefaste a spalarii fondurilor obtinute din infractiuni tara noastra a adoptat o serie de masuri menite sa duca la intensificarea si concentrarea eforturilor de combatere si limitarii efectelor negative asupra fenomenului de SB/FT. In acelasi timp , au fost elaborate metodologii si norme proprii de lucru care sa asigure desfasurarea activitatii operationale, a fost organizata evidenta entitatilor raportoate prevazute de lege si eu fost intreprinse masuri pentru desemnarea de catre aceste entitati a persoanelor care au responsabilitati in aplicarea legii.

Este important de subliniat faptul ca s-au obtinut informatii despre existenta a numeroase societati comerciale ce acționeaza in mod concertat pe principiul firmelor fantoma, societati care au fost identificate si comunicate autoritatilor competente pentru luarea masurilor adecvate.

De asemenea pentru cresterea calitații analizelor efectuate si transmiterea operativa a celor mai valoroase date si informatii financiar-bancare necesare organelor de urmarire penala, s-a stabilit aprobarea unu regulament ce incude anumite masuri ce determina imbunatatirea metodologiilor si procedurilor interne de lucru, prin care s-a fluidizat fluxul informatic intre diferitele compartimente ale ONPCSB.

Adoptarea masurilor de inghetare/confiscare a fondurilor, nu au numai caracter de combatere a fenomenului de spalare a banilor dar in acelasi timp reprezinta si o metoda de prevenire a SB/FT intrucat prin blocarea temporara a fondurilor nu se obtine decat o amanare a situatie, prin presupunerea ca persoana respectiva dupa ce isi va ispasi pedeapsa, se va intoarce la fostele activitati care ii aduc bani murdari.

Pe parcursul anului 2006 ONPCSB a suspendat 54 de operatiuni cu o valoare echivalenta de cca 6.1 milioane euro, fiind dispuse de 3 ori mai multe masuri fata de anul precedent, cand s-a dispus suspendarea a 19 operatiuni, in valoare echivalenta de cca 11.8 milioane euro.

Cadru sanctionatoriu

Una din problemele prevenirii și combaterii infracțiunilor prin care se produc prejudicii materiale este și înlăturarea posibilităților făptuitorului de folosire a bunului produs al infracțiunii.

Astfel bunul produs al infracțiunii poate apărea în următoarele ipoteze:

bunul produs al infracțiunii a fost recuperat de la făptuitor de către autoritățile competente, și restituit părții vătămate; în această ipoteză făptuitorul nu mai beneficiază de produsul infracțiunii, dispărând astfel un factor în criminogeneza unei posibile activității infracționale a acestuia.

bunul produs al infracțiunii a fost consumat în timpul săvârșirii infracțiunii;

bunul produs al infracțiunii este folosit ulterior săvârșirii, fără precauții calificate, făptuitorul asumându-și conștient sau inconștient riscul descoperirii faptei ca urmare a modului de folosire a bunului;

bunul este produsul unei infracțiunii a cărei existență nu a putut fi probată, dar a fost identificat împreună cu alte bunuri pentru care s-a probat infracțiunea al căror produs sunt;

bunul produs al infracțiunii este acumulat de făptuitor care se preocupă în mod calificat de a ascunde sau disimula originea sau natura ilicită a acestuia în vederea folosirii cu aparență de legalitate adică să-l „spele” .