Evaluarea Riscurilor de Mediu Generate de Functionarea Rafinariei Rafo Onesti

I.INTRODUCERE

Odată cu apariția omului și a nevoilor acestuia de hrană, protecție, dezvoltare au început să apară și modificările în mediul înconjurător. Apariția industriei a făcut ca presiunile asupra mediului să fie din ce în ce mai mari, aceasta contribuind cel mai mult la poluarea mediului, prin cantitatea mare de poluanți gazoși, solizi și lichizi eliminată în aer, apă și sol. Dezvoltarea industriei petrochimice este asociată cu apariția unor probleme legate de protecție mediului, deoarece această industrie duce la poluarea aerului, poluarea apei, contaminarea solului și a subsolului, acestea având efecte negative asupra sănătății populației și vegetației și faunei. Odată cu acestea apar și unele riscuri generate de diverse activități antropice care în cele din urmă au efecte negative asupra mediului și aspura sănătații oamenilor.

După Ielenicz, Nedelea și Comănescu (2013) riscul reprezintă ,,rezultatul unui fenomen natural extrem sau a activităților antropice necontrolate care au efecte negative asupra mediului și asupra populației, deoarece presupune pierderi materiale și uneori chiar de vieți umane.” În ceea ce privește originea riscurilor, acestea pot fi antropice de natură tehnologică și socială, și riscuri naturale cauzate de fenomene naturale cum ar fi climatice, geologice, geomorfologice și hidrologice.

Conform lui Românescu (2010) riscul de mediu reprezintă ,, potențialul unor pericole latente de a produce efecte adverse asupra organismelor.”, se referă la activitățile unei organizații care pot genera anumite modificări mediului. Riscul de mediu se manifestă sub forma stresorilor (factorilor de risc) generați de activitatea/inactivitatea umană și poate genera efecte adverse asupra mediului, precum și degradarea sau pierderea durabilității. Astfel, unele activitățile umane au efecte negative asupra florei și faunei, sănătații și bunăstării economice a oamenilor. De asemenea, efectele distructive pot să se răsfrîngă asupra resurselor de apă, aer, sol, energie și climă.

Pentru evaluarea riscurilor trebuie aplicate o serie de metode cum ar fi:

Listele de verificare (check-lists);

Analiza CE DACĂ ( ce se întâmplă dacă);

Analiza de hazard și operabilitate (HAZOP);

Moduri de defectare și analiza efectelor (FMEA – Failure Modes and Effect Analysis);

Pentru estimarea cantitativă a frecvențelor de apariție a evenimentelor nedorite se utilizează două metode de analiză: analiza arborelui de evenimente, ETA (Event Tree Analysis) și analiza arborilor de defectare FTA (Fault Tree Analysis).

Procesul de gestionarea a riscurilor cuprinde mai multe etape (Fig.1), dintre care cea mai importantă fază o reprezintă identificarea riscului, aceasta constă în identificarea pericolelor potențiale generate de societatea respectivă, procesul de examinare a zonelor critice pentru evenimentele care reprezintă riscuri potențiale în vederea asigurării costurilor, programelor, obiectivelor de performanță.

Al doilea pas îl reprezintă analiza riscului, care se referă la procesul de evaluare a fiecărui risc care să permită descrierea acestuia prin probabilitatea de producere, severitatea consecințelor și relația cu alte zone sau procese cu risc, cât și stabilirea unor priorități.

Al treilea pas îl reprezintă evaluarea riscurilor prin care se stabilește acceptabilitatea sau inacceptabilitatea riscului estimat, comparând valoarea rezultată la estimarea riscului cu criteriul de risc stabilit.

Ultimul pas constă în controlul și reducerea riscului prin luarea deciziilor cu privire la riscul identificat, aplicarea diverselor măsuri și strategii de reducere a riscului și introducerea metodelor de control pentru prevenirea evenimentelor nedorite, dar și monitorizarea și controlul în permanență a acestuia precum și pregătirea periodică a personalului.

Fig.1 Etape în procesul de gestioare a riscurilor

Managementul riscului de mediu diferă semnificativ de managementul altor tipuri de risc, datorită faptului că, caracteristicile sale particulare reflectă complexitatea mediului. Numărul mare de ecosisteme și organisme, modul în care acestea interacționează între ele sau cu sistemele limitrofe generează atât un grad înalt de complexiate, cât și un nivel semnificativ de incertitudine.

Industria petrolieră și petrochimică, prin diversitatea tehnologiilor și gradul ridicat de complexitate al acestora, constituie o sursă potențială de accidente majore, evenimente care pot deveni periculoase pentru factorul uman, dar și pentru factorii de mediu. Calitatea aerului în zonele cu industrie petrochimice este poluat cu diverși poluanți precum SO2, NOx, CO2, CO, VOC pulberi în suspensie, hidrocarburi policiclice aromatice, efectele acestora manifestându-se asupra stării de sănătate a populației, scăderii cantității și calității produselor agricole, afectarea resurselor de apă și sol, dar și a clădirilor. De asemenea, acumulările de SO2, NOx, CO2 timp îndelungat în atmosferă duc la apariția efectului de seră și a ploilor acide și în cele din urmă la distrugerea stratului de ozon.

În industria petrochimică, rafinăriile utilizează cantități foarte mari de apă, datorită complexității proceselor de prelucrare, printr-o activitate în flux continuu și, mai ales prin capacitățile mari ale instalațiilor, fapt care conduce la un volum foarte mare de ape uzate.

Aceste ape au un grad mare de poluare fiind încărcate cu diverși poluanți, cum ar fi produse petroliere, fenoli, azotiți, sulfuri, etc, și care odată ajunse în cursurile de apă duc la contaminarea acestora, scăderea ecosisteme acvatice și schimbarea proprietăților fizico-chimice ale acestora.

De asemenea, în industria petrochimică are loc și poluarea solului, acesta fiind un loc de acumularea a elementelor poluante. Solul poate fi poluat prin scăpări accidentale de țiței, spargerea conductelor de transport și alte reziduuri solide sau semisolide provenite din desfășurarea diferitelor procese tehnologice.

Deșeurile reprezintă o altă sursă de poluare rezultată ca urmare a activității umane, însă deșeurile menajere și cele industriale afectează cel mai mult natura. În urma activității industriale rezultă mari cantități de deșeuri care pot fi periculoase, iar dacă nu sunt gestionate și depozitate corect acestea pot duce la deterioarea mediului, dar și a sănătății umane. De asemenea, ținând cont de proprietățile lor specifice (inflamabilitate, corozitate, toxicitate) este necesar ca acțiunile de gestionare a deșeurilor periculoase să fie abordate într-un mod riguros.

Astfel, în industria petrochimică în urma diferitelor procese tehnologice rezultă numeroase deșeuri periculoase cum ar fi nămol petrolier, ulei uzat, diverși catalizatori cu metale, acumulatori uzați, metale feroase și multe altele. În ceea ce deșeurile periculoase majoritatea sunt eliminate prin depozitare, co-incinerare sau incinerare în instalațiile proprii ale generatorilor sau în instalații specializate aparținând unității respective.

Ca și în celelalte industrii, și în cazul industriei petrochimice există anumite riscuri, cum ar fi accidentele declanșate de om cu sau fără voia sa, exploziile, scurgerile de substanțe toxice sau poluările accidentale. Optimizarea mediului, protecția și conservarea lui poate fi făcută numai după identificarea surselor de poluare, a cauzelor și posibilităților de eliminare a acestora.

Dezvoltarea activităților industriale în apropierea municipiului Onești a dus pe de o parte la dezvoltarea orașului și valorificarea potențialului economic din această zonă, dar pe de altă parte odată cu apariția industriei au apărut probleme legate de sănătatea populației și a mediului înconjurător. Influența directă a poluării aerului, apei asupra sănătații populației constă în modificările ce apar în organismul persoanelor expuse, ca urmare a contactului lor cu diferiți poluanți. Astfel, populația municipiul Onești se confruntă cu o serie de boli după cum putem observa și în figura (fig.2), cele mai frecvente fiind bolile hipertensive, cardiopatie ischemică și diabetul zaharat. Poluarea atmosferică influențează morbiditatea prin boli acute ale aparatului respirator și mai ales cronice, agravând evoluția acestora.

Fig.2 Starea de sănatate a populației în municipiul Onești (2008-2013)

Asupra surselor artificiale de poluarea se poate interveni mai ușor decât în cazul celor naturale, prin identificarea lor, monitorizarea și luarea unor măsuri legislative, administrative și sociale astfel încât să se diminuează impactul negativ asupra sănătații populației și asupra mediului înconjurător. Astfel, trebuie luate niște măsuri care au rolul de a proteja atât cadrul natural, cât și pe cel antropic,cum ar fi:

O.U.G. 78/2000 – privind regimul deșeurilor, publicată în Monitorul Oficial nr.283/22 iulie 2000 cu modificări și completări prin Legea 426/2001(MO nr.411/25.07.2001), modificată de O.U.G 61/2006 (MO nr.790/19.09.2006), aprobată prin Legea 27/2007 publicată în Monitorul Oficial nr.38/18.01.2007

O.U.G. 16/2001 – privind gestionarea deșeurilor industriale reciclabile publicată în Monitorul Oficial nr.66/07 feb. 2001, Republicată;

O.U.G. 152/2005 – privind prevenirea și controlul integrat al poluării publicată în Monitorul Oficial nr. 1078/30 nov. 2005;

O.U.G. 195 / 2005 – privind protecția mediului publicată în Monitorul Oficial nr. 1196/30 dec.2005;

Directiva 96/82/CE- privind controlul riscului de accidente majore în care sunt implicate substanțe periculoase- SEVESO II

Directiva 2008/1/CE-privind prevenirea și controlul integrat al poluării -IPPC

Directiva 94/63/CE -privind controlul emisiilor de compuși organici volatili(COV) rezultați din depozitarea benzinei și distribuția sa de la terminale la stațiile service

HG nr.128/2002 privind incinerarea deșeurilor publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr.160 din 6.03.2002

HG nr.268/2005 publicată în Monitorul Oficial nr.332 din 30.08.2005, care completează și modifică HG nr.128/2002 privind incinerarea deșeurilor

Hotărârea Guvernului nr.349/2005 privind depozitarea deșeurilor, publicată în Monitorul Oficial nr.394/10.05.2005

Lucrarea de față își propune să analizeze care sunt riscurile de mediu generate de rafinăria din arealul analizat și care sunt efectele acestora asupra mediului și asupra populației.

Obiectivele lucrării sunt următoarele:

O1 analiza elementelor definitorii pentru RAFO cu influență în amplificarea riscului de mediu

O2 evaluarea sistemului de management al deșeurilor și substanțelor periculoase la RAFO

O3 evaluarea riscului de mediu asociat managementului deșeurilor

II.ASPECTE GENERALE

2.1 RELIEF

Municipiul Onești se află în partea sudică a depresiunii Tazlău- Cașin, la o altitudine de 200 metri, aflat la confluența râurilor Cașin, Oituz și Tazlău cu Trotuș și la întretăierea a două drumuri comerciale: Adjud-Ghimeș și Bacău –Oituz (fig.1). Municipiul Onești este înconjurat de coline domoale, altitudinea cea mai coborâtă de 180 m se înregistrează în partea de sud- est a orașului, pe valea Trotușului, iar altitudinea cea mai ridicată în partea de sud-vest, la poalele dealului Cuciur, în dealul Perchiului 398 m. Orașul este străbătut de râul Trotuș care izvorâște din munții Ciucului, la câțiva kilometri de localitatea Făget. Acesta primește ca afluenți în partea stângă râul Tazlău, iar în partea dreaptă râul Oituz și Cașin. (Verde 2003)

Fig.1 Harta încadrării municipiului Onești în județul Bacău

Depresiunea Tazlău-Cașin are o dezvoltare preponderentă pe direcția nord-sud, are aspectul unui sinclinal larg, alungit, străbătut de râul Tazlău și este mărginită spre est de culmea Pietricica (746m) și spre sud de Dealul Oușoru (753m). În zona municipiului Onești depresiunea se prezintă ca un larg amfiteatru cu altitudini de până la 400m în vest (dealul Perchiu 397m) și cote cuprinse între 210-170m de-a lungul văii Trotușului.

,, Prin așezarea sa la o importantă răscruce de drumuri și prin condițiile de trai pe care le oferă văile fertile, acestă depresiune a fost întotdeauna prielnică asezărilor omenești. […] Oneștiul și așezările din jur lui au fost în primul rând, așezări cu caracter agricol, fiind mult timp în stăpânirea diferiților feudali locali, sau veniți din altă parte. ̓ ̓ (Verde 2003)

Municipiul Onești a apărut ca localitate urbană în anul 1956, pe vatra vechilor așezări Onești și Borzești, atestate documentar încă din secolul al XV, acesta dispune de numeroase resurse naturale și de o poziție geografică care îi permite să aibă legături cu Transilvania prin numeroase pasuri și văi.

2.2 GEOLOGIE

Fig.2 Harta geologică a municipilui Onești

Din punct de vedere litologic, acest teritoriu este alcătuit predominant din nisipuri, pietrișuri și depozite leossoide. Fragmentarea reliefului este mare, văile și interfluviile sânt largi și aspectul general este cel al unui podiș colinar ce coboară ca altitudine spre sud.

(Rusu et al. 1980)

Evoluția tectonică a depresiunii începe cu mișcările orogenice de la sfârșitul Paleogenului, care au provocat ridicarea Carpaților Orientali și crearea zonei depresionare de est (avanfosa) în care au fost depuse depozitele de tip molasic din Miocenul inferior până în Miocenul superior. Mișcările moldave (sfârșitul Miocenului superior) întrerup depunerea depozitelor de tip molasă. Mișcările valahe (Pleistocen inferior) prin ridicările accentuate ale reliefului regiunii (Masivul Oușorul) au provocat modificarea direcției rețelei hidrografice spre nord, către valea Trotușului. Ritmul mișcărilor neotectonice, mai alert în zona montană și puternicul aport aluvial al râurilor Oituz și Cașin au determinat împingerea văii Trotușului spre nord, iar terasele acestuia sunt întâlnite predominant la sud.

Din punct de vedere tectonic, municipiul Onești aparține zonei de orogen a Carpaților Orientali, unitatea tectonică a Moldavidelor – Pânza Subcarpatică, zonă alcătuită din depozite din Oligocen-Miocen.

În Subcarpații Tazlău-Cașin formaținile geologice aparțin în totalitate miocenului, care majoritatea sunt de vârstă helvețiana în facies argilos-grezos cu intercalații de gipsuri și tufuri dacitice din depresiuni și depozite burdigaliene care domină în Culmea Pietricica. Cu totul local mai apar și formațiuni paleogene în axul unor anticlinale.

Oligocenul este reprezentat prin etajul Laffortian – Chattian (lf – ch) constituit din 5 orizonturi, și anume menilite inferioare cu marne brune bituminoase, șisturi disodilice inferioare alcătuite din șisturi bituminoase, gresia Kliwa care conține intercalații subordonate de șisturi disodilice, întâlnită în partea de vest a teritoriului în punctul Râpa Alba, șisturi disodilice superioare care conțin intercalații rare, centimetrice de gresii cenușii cuarțoase și marne cenușii, verzi și menilitele superioare cu grosimea de cca.15 m apar în plăci cenușii. În acest orizont apare un nivel de brecie conglomeratică cu matrice disodilică și elemente verzi. (Dumitrescu et al. 1970)

Miocenul ocupă o suprafață mare în cadrul depresiunii, se dispune peste nivelul menilitelor superioare și este constituit din formațiunea cu sare alcătuită din depozite cu caracter predominant lagunar și anume, brecii argiloase, resedimentate intraformațional, argile

brecioase cu gips, sare gemmă și săruri delicvescente, concentrate de obicei în acoperișul sării gemme.

De asemenea, și Helvețianul ocupă suprafețe însemnate în zona colinară a depresiunii Tazlău-Cașin fiind reprezentat prin două orizonturi: primul orizont, orizontul inferior este constituit dintr-o alternanță ritmică de gresii calcaroase cu stratificație gradată și marne cenușii, cu intercalații caracteristice de gipsuri (gipsurile de Perchiu) la partea inferioară. Al doilea orizont, orizontul superior este alcătuit dintr-o alternață de nisipuri, gresii friabile, marne cenușii și roșiatice cu intercalații de gipsuri, șisturi calcaroase și tufuri dacitice. (Dumitrescu et al. 1970)

Kersonian-Meoțianul aflorează pe o suprafață restrânsă și este alcătuit dintr-o succesiune de gresii și marne cu intercalații de cinerite. Cuaternarul este reprezentat prin depozite de vârstă Pleistocen superior, Holocen inferior și Holocen superior, ce intră în alcătuirea teraselor. Marea majoritate a teraselor sunt reprezentate în bază dintr-un strat de pietrișuri rulate, acoperite cu depozite coluvio-proluviale, prăfoase – argiloase – nisipoase.

2.3 GEOMORFOLOGIE

Municipiul Onești din punct de vedere geomorfologic face parte din unitatea dealurilor subcarpatice, fiind situat la confluența râurilor Tazlău și Trotuș cu afluenții Oituz și Cașin, unde pe partea dreapta a acestora sunt dezvoltate terase neexistând pericol de inundații, singurele zone cu risc de inundații fiind reprezentate de lunca inundabilă adiacentă albiilor majore ale râurilor. Râurile Trotuș, Tazlău, Cașin și Oituz au, în general, un curs stabil și bine conturat în această zonă, efectuându-se în ultimii ani îndiguiri. S-a conturat astfel cea mai mare parte a albiei majore și a luncii inundabile a fiecărui râu, cunoscându-se zone cu interdicție pentru construcții.

Zona inferioară cuprinde vatra construibilă, cartierele și zona industrială. Cotele terasei variază între 210- 215m , înclinarea suprafeței fiind redusă și conformă cu panta de curgere a râurilor. Stratificarea terenului de fundare este uniformă și cuprinde stratul grosier de terasă, construit din pietriș cu bolovâniș și nisip. La 4-7 m adâncime se găsesc stratele de bază formate din argile marnoase stratificate în alternanță cu benzi de gresie și marne.

Terasa medie se găsește doar în partea de sud-est a municipiului,dar o mică fâșie se găsește și în partea de nord-vest. Cotele terasei sunt de 220-224 m, iar stratele de bază se află 6-8 m adâncime cuprinzând un strat grosier și în apropierea suprafeței un strat de praf nisipos sau nisip prăfos sau argilos, uscat și cu o capacitate portantă relativ redusă. Apa subterană este cantonată la baza stratului grosier, la contactul acesteia cu rocile de bază.

Terasa superioră se află în partea sudică a arealului, cu o altitudine de 260-264 m și racordându-se la dealurile subcarpatice din partea sudică fără o delimitare clară a contactului dealuri-terasă. Structura acestei terase este dominată de un strat prăfos-argilos, cu grosime de cca. 10 m, prin unele locuri având caracter loessoid și de sensibilitate la umezire.

Terminația teraselor, în special medie și superioară, se produce la contactul neregulat cu dealurile din partea vestică a municipiului – Dealurile Buhoci, Cuciur și Bucium, iar în partea estică versantul deluros pornește imediat după terasa inferioară, pe alocuri albia majoră a Tazlăului gasindu-se la baza taluzului dealurilor.

2.4 HIDROGRAFIE

Municipiul Onești se află în bazinul hidrografic al Trotușului, având ca principali afluenți râul Tazlău pe partea stângă și pe partea dreaptă pâraiele Oituz și Cașin, care au un curs cu debit mediu-mic cu mari variații în funcție de anotimp, de perioadele de secetă și de perioadele cu ploi abundente (fig.3). Nivelul pânzei freatice variază funcție de relief, astfel că în zonele de luncă se găsește la 3-4 m , pe terasele vechi din cauza grosimii depozitelor de aluviuni se găsește la 10 m, iar pe dealurile Perchiu și Slobozia ajunge la 20 m.

Râul Trotuș este sub influența deversărilor provenite de la agenții economici din amonte și anume Platforma Industrială Borzești, GPS Moinești și Comănești, precum și apele menajere provenite de la stațiile de epurare din aceste orașe.

Fig.3 Debitul râului Trotuș (Anuarul hidrologic 1956-1975)

Astfel, datorită amplasării Platformei industriale Borzești-Onești, râul Trotuș este poluat cu poluanți specifici procedeelor de fabricare a cauciucului, pesticidelor, cu produse petroliere sub formă dizolvată și sub formă peliculară, cu fenoli și substanțe organice și în cele din urmă cu ape menajere.

2.5 CLIMA

Din punct de vedere climatic, municipiul Onești se încadrează în zona climatică temperat-continentală, cu diferențe mari de temperatură de la iarnă la vară, temperaturile extreme fiind iarna de -25 ºC și vara de +35 ºC, după cum se observa și în tabelul alăturat (fig.4).

Fig.4 Temperatura în municipul Onești, în perioada 1970-2000 (Birsan, Marius-Victor; Dumitrescu, Alexandru (2014) : ROCADA: Romanian daily gridded climatic dataset (1961-2013))

În ceea ce privește circulația aerului, aceasta este predominantă din direcția nord-vest (datorită canalizării aerului ce traversează Carpații în lungul văilor principale Moldova, Bistrița, Trotuș), dar pătrunde uneori din partea nord-estică Crivățul, peste înșeuările joase ale dealurilor subcarpatice. În această zonă precipitațiile sunt în jur de 600-700 mm/an, iar direcția și viteza vântului sunt parametri meteorologici importanți, deoarece vântul transportă noxele atmosferice dinspre sursele de emisie spre zonele învecinate sau mai îndepărtate.

Inversiunile termice pot surveni sub un front atmosferic staționar de presiune ridicată cuplat cu viteze scăzute ale vântului. Cele mai frecvente inversiuni termice (cca.60% din numărul lor anual) au loc în intervalul septembrie-februarie, în nopțile cu cerul senin și calm atmosferic. Toamna inversiunile se produc în timpul nopții, câștigând în durată pe măsură ce se apropie iarna, deoarece în timpul iernii radiația efectivă a suprafeței subiacente este mare și în timpul zilei, ceea ce face ca inversiunile termice să fie de durată (4-5 zile). Primăvara inversiunile se formează seara, extinzându-se treptat în înălțime, unde ajung să fie maxime în jurul orelor 5-6, iar după răsăritul Soarelui se reduc treptat în intensitate și dispar complet.

2.6 VEGETAȚIA

Vegetația din municipiul Onești este specifică climei temperat continentale, din zonele de deal și munte, conifere, foioase, plante urcătoare și plante rare din Rezervația naturală „Dealul Perchiu”. Rezervația Naturală Perchiu s-a constituit ca arie naturală protejată prin H.G. nr. 2151/30 noiembrie 2004, încadrată conform Legii nr. 462/2001 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, în categoria – IV IUCN „rezervație naturală cu caracter predominant floristic și forestier.

Această rezervație se suprapune peste limitele Sitului Natura 2000 ROSCIOO59 Dealul Perchiu (185 ha), desemnat prin Ordinul nr. 2.387 din 29 septembrie 2011 pentru modificarea Ordinului Ministrului Mediului și Dezvoltării Durabile nr. 1.964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene natura 2000 în România.

Rezervația naturală „Dealul Perchiu” are o înălțime de 398 m, are aspect de deal, se găsește la nord de oraș și este acoperită cu păduri specifice silvostepei. În ceea ce privește vegetația sitului, aceasta are un pronunțat caracter de tranziție între silvostepă și pădure, asemănătoare cu vegatația silvostepei din sudul Podișului Central Moldovenesc. Aici întâlnim arbori și arbuști termofili precum Quercus pubescens, Quercus virgiliana, Cotinus coggygria, Sorbus domestica, Cerasus fructicosa și plante ierboase: Dictamnus albus, Stipa capillata, Teucrium montanum, Ajuga laxmanni, Echium rubrum etc. De asemenea, aici cresc aproximativ 600 specii de plante cu flori, dintre care multe sunt rare în țară. (Rusu et al. 1980)

De asemenea, în municipiul Onești întalnim și arii naturale protejate-monumente ale naturii de interes local precum Parcul Libertății Onești (9,5 ha) și specia Robinia pseudacacia (salcâm) aflate în administrarea Primăriei Municipiului Onești.

2.7 FAUNA

Fauna din această zonă este caracteristică bazinului Trotușului, unde întâlnim diverse mamifere precum viezure, vulpe, veveriță, iepure, dar întalnim și păsări precum rândunică, pupăză, barza albă, cucuvele și diverse târâtoare, rozătoare și insecte. În ceea ce privește fauna rezervației, aceasta prezintă numeroase specii de animale de interes comunitar, și anume 10 specii enumerate în anexa și la Directiva Consiliului 70/409/CEE, prezența a 73 de specii de păsări cu migrațiune regulată, nemenționate la anexa I la Directiva 79/409/CEE, dintre mamiferele menționate în anexa II la Directiva Consiliului 92/43CEE.

De asemenea, în sit mai sunt prezente 2 specii de reptile și amfibienti enumerați în anexa II la Directiva Consiliului 92/43CEE, iar peștii nu au fost semnalați pentru că în sit nu sunt condiții pentru dezvoltarea acestora. Potrivit Convenției de la Berna, în sit sunt prezente încă 11 specii de mamifere, 3 de amfibieni, 5 de reptile și una de nevertebrate.

2.8 PEDOLOGIE

Datorită condițiilor foarte variate pe care le întâlnim în acest areal, condiții oferite de relief, litologie, ape de suprafață și ape freatice, climă și vegetație, toate acestea au permis formarea unui înveliș de soluri foarte divers în care întâlnim următoarele tipuri de sol: soluri aluviale, cernoziomuri cambice, cernoziomuri argiloiluviale, erodisoluri și protosoluri aluviale (fig.5).

Fig.5 Harta solurilor în Municipiul Onești

Fertilitatea solului este asigurată de însușirile fizice, hidrofizice și biochimice, având un conținut ridicat de humus de bună calitate, reacție neutră sau slab acidă și o bună aprovizionare cu elemente nutritive asimilabile.

2.9 STAREA SOCIALĂ – POPULAȚIE

Din punct de vedere demografic, municipiul Onești se caracterizează printr-o scădere accentuată a populației de la un an la altul, datorită evoluțiilor oscilante ale indicatorilor caracteristici: natalitate, mortalitate generală, căsătorii, divorțuri și mortalitate infantilă, precum și migrația populației. Odată cu punerea în funcțiune a Platformei Petrochimice Borzești, numărul populației a crescut foarte mult datorită persoanelor venite din toate regiunle țării pentru muncă. ,,Astfel,numai între 1960-1966 numărul locuitorilor veniți a fost de peste 20000, ce reprezenta peste 57% din totalul populației în anul 1966. Însă, începând cu 1967 sporul natural al populației la depășit pe cel migrator datorită plecării unui număr mare de constructori, deoarece în mare parte orașul fusese construit dar și ca urmare a decretului din 1966 privind interzicerea avorturilor. Cea mai spectaculoasă creștere s-a produs între 1956- 1966, cu 61 locuri după care a mai câștigat 9 locuri între 1966-1977, în 2002 orașul fiind plasat pe poziția 45 în cadrul ierarhiei urbane. ̓ ̓(Dumitrescu 2008)

La recensământul din 2011, municipiul Onești avea o populație de 39 172 locuitori, cu o scădere absolută de 21 508 persoane față de anul 2000, micșorarea numărului de locuitori fiind cu 35,45%. Aceasta scădere se datorează unei recesiuni economice accentuate, mai ales dupa anii 1990 când industria a început să scadă și oamenii și-au pierdut locurile de muncă. Populația tânără și aptă de muncă a plecat spre alte regiuni în căutarea unui trai de viață mai bun, în urma accestora rămânând populația îmbătrânită care este din ce în ce mai accentuată.

În ceea ce privește structura populației pe vârste, aceasta prezintă o accentuare a procesului de îmbătrânire demografică, manifestat prin scăderea ponderii populației tinere (0-14 ani) și prin creșterea în același timp a ponderii populației vârstnice (peste 60 ani). La începutul anului 2002, municipiul Onești, incluzând și zonele limitrofe avea o densitate de 1177 locuitori/km2, aceasta fiind diferită datorită amplasări în zonă a diverselor obiective de agrement, comerciale și industriale.

3. ECONOMIE

Municipiul Onești face parte din Regiunea de Nord-Est a României, cea mai slab dezvoltată regiunea a României. La fel ca marea majoritate localităților din România, și municipiul Onești a trecut printr-un proces de dezindustrializare, însă profilul economic se bazează în continuare pe industrie. Astfel, municipiul are o structură economică dezvoltată pe ramura prelucrătoare a produselor petrochimice.

Odată cu dezvoltarea industrială, după 1956, Oneștiul devine cea mai importantă localitate de pe valea Trotușului și al doilea centru industrial al județului Bacău. Astfel, cele mai importante societăți din Onești sunt: SC RAFO SA Onești, SC Chimcomplex SA Borzești, SC Uton SA Onești, SC ENERGY BIO CHEMICALS S.A. București – Sucursala CAROM Onești, SC Electrocentrale București – Sucursala Borzești, SC Termon SA.

,, Amplasarea unor importante obiective industriale în depresiunea Onești a dus nu numai la apariția unui oraș care, într-un timp atât de scurt, a ajuns la rang de municipiu, dar și la valorificarea complexă și mai completă a unor mari resurse naturale. Astfel, prin poziția sa geografică, municipiul a putut să-și completeze – fără cheltuieli mari – potențialul său economic primar. ̓ ̓ (Rusu et al. 1980)

Pe lângă industrie, și comerțul este o activitate economică bine reprezentată la nivelul municipiului, datorită tranzacțiilor economice ale marilor combinate petrochimice, exportul de masă lemnoasă și produse din lemn, confecții textile, produse industriale și alimentare.

Construirea platformei industriale de la Borzești a dus la crearea de locuri de muncă și la dezvoltarea orașului. Combinatul de la Borzești este una dintre cele mai moderne întreprinderi de acest fel din Europa, ce dispune de instalații si utilaje moderne, cu ajutorul acestora se fabrică peste 60 de produse(sodă caustică, clor lichid, policlorură de vinil, insecticide, fungicide, solvenți clorurați) care în anul 1966 erau exportate în peste 15 țări. (Bențea și Antonescu 1967)

Combinatul petrochimic Borzești a dus la înființarea și dezvoltarea orașului devenit municipiu Onești (Gheorghe Gheorghiu-Dej), care asigură condiții deosebite de viață petrochimiștilor de pe Valea Trotușului.

Datorită așezării municipiului la o răscruce de drumuri datorită condițiilor de trai pe care le oferă văile, depresiunea a fost dintotdeauna favorabilă locuirii datorită climatului blând și resurselor naturale întâlnite și anume; apă, petrol, cărbuni, păduri, pășuni, livezi. Bogățiilor naturale întâlnite în aceste locuri au dus la dezvoltarea economică a orașului începând mai ales cu sfârșitul secolului al XIX- lea și începutul secolului XX, realizarea platformei chimice Borzești pe care se găsește și rafinăria Rafo a reprezentat un obiect de dezvoltare a economiei naționale. De asemnea, la baza alegerii amplasamentului platformei au stat unele argumente :

– existența în zonă a unor resurse naturale deosebite

randamentul slab al culturii agricole

înscrierea în rețeaua de măsuri politico-economice planificate a regiunii și a zonei.

Amplasarea întreprinderilor industriale în această zonă s-a facut după anumite criterii: și anume, întreprinderile care folosesc un volum mare de materie primă s-au amplasat cu acces la calea ferată și la limita extremă a intravilanului. S-a asigurat un grad sporit de accesabilitate pentru mijloacele de transport și legaturi facile cu zonele rezidențiale.

În această zonă, municipiul Onești este afectat de ,, cutremurele moldave ̓ ̓ cu focarul situat în regiunea Vrancea, acestea producând dezastre complementare activităților industriale prin:

Avarierea instalațiilor tehnologice de pe platforma industrială

Producerea de accidente tehnologice în care sunt implicate substanțe periculoase de la rafinăria Rafo

Producerea unor explozii și/sau incendii

Avarii la conductele de transport produse petroliere, gaz metan, apă, energie electrică

Deoarece în această zonă se manifestă frecvent fenomene meteorologice precum calmul atmosferic și inversiunea termică, amplasarea obiectivelor industriale conduce la stagnarea și cumularea poluanților, respectiv la acumularea unor concentrații mari de noxe în atmosferă care pot afecta oamenii și mediul înconjurător. Astfel, în zona municipiul Onești principalele noxe evacuate în atmosferă, apă și sol sunt pulberile cu metale grele, compuși de sulf și azot, produsele petroliere, alte substanțe organice și organisme produse de activățile industriale de pe platforma Borzești.

De asemenea, calitatea solului este afectată direct prin folosirea ca suport de depozitare a deșeurilor, cât și prin acumularea de produse toxice care provin din activitățile industriale, din depunerea agenților poluanți eliminați inițial în atmosferă, prin intermediul vântului și ploilor.

Amplasarea industriei în această zonă a ținut seamă de posibilitățile oferite de relief, de condițiile de microclimat, de resusele naturale din zonă. În același timp s-a urmărit valorificarea forței de muncă locale calificată în domeniile economice și exploatarea resurselor naturale ale subsolului în scopul susținerii economice a dezvoltării locale. O mare importanță a avut-o și dezvoltarea căilor de comunicații, în special electrificarea căii ferate de pe valea Trotușului, mai ales ca în interiorul municipiului sunt prezente două gari (pentru călători și mărfuri): gara centrală Onești și halta Borzești. Halta Borzești deservește în principal platforma industrială Borzești.

În prezent mare parte din industria de pe platforma industrială Borzești nu mai funcționează având un impact negativ asupra imaginii urbane, prin construcțiile masive și degradate care dau un peisaj degradat.

S.C RAFO S.A ONEȘTI

I. PREZENTARE GENERALĂ

S.C RAFO S.A Onești a fost una din principalele rafinării ale României, care a avut o capacitate nominală de prelucrare de 3.500.000 tone/ an țiței alături de alte materii prime și, totodată una din marile consumatoare de energie și apă, utilizate în procesare. Rafinăria a facut parte la început din combinatul petrochimic Borzești și abia în anul 1991, RAFO Onești a fost înregistrată ca societate de sine stătătoare.

Rafo Onești este localizată în partea de est a României, în județul Bacău, pe platforma industrială Borzești la cca. 3 km de municipiul Onești, pe malul drept al râului Trotuș.(Fig.6) Rafinăria se extinde pe o suprafață de cca 2,6 km2, pe terasele din lunca Trotușului.

Fig.6 Harta localizării Rafo Onești (sursă: https://www.google.ro)

Construcțiile societații sunt amplasate pe a doua terasă a râului Trotuș într-o zonă lipsită de acoperiri naturale, iar platourile dealurilor Rediu, Borzești și comuna Gura Văii constituie zone de refugiu și evacuare în caz de accidente majore. Obiectul principal de activitate a rafinăriei este cel de prelucare a țițeiului și gazelor naturale și comercializarea produselor petroliere obținute.

II. ISTORIC

Rafinăria RAFO Onești a fost înregistrată ca societate de sine stătătoate începând cu anul 1991, până atunci făcând parte din Platforma Petrochimică Borzești care a fost înființată în 1956 și din care făcea parte Rafinăria 1 Onești care procesa țițeiul ne-sulfuros din țară și Rafinăria 2 care se ocupa cu procesarea țițeiului sulfuros din import. Combinatul petrochimic Borzești este cea mai mare unitate industrială a județului Bacău, fiind formată din uzina de petrol, uzina chimică și uzina de cauciuc. A început să prindă contur odată cu semnarea ,,actului de naștere” al rafinăriei de petrol în 1952. Primele instalații ale rafinăriei au fost puse în funcțiune în anul 1956, când de pe aceste meleaguri pleacă primele cantități de benzină. ,,Aceste unități au continuat să se dezvolte necontenit, alipindu-și alte instalații cu noi tehnologii. Astfel, la rafinărie intră în funcțiune instalațiile de distilare atmosferică și vid nr. 2, cracare termică, cracare catalitică nr. 1 și 2, absorbție-fracționare gaze, calcinare cocs, complexul de reformare catalitică și instalația de solventare a motorinei cu furfurol, intalații care au ajutat la valorificarea produselor la un nivel superior. ” (Rusu et al. , 1980)

,, Rafinăria se recomandă de la distanță prin uriașele instalații de cracare catalitică și prin recent intrată în funcțiune instalația de cocsare întârziată, care străpunge înălțimile la peste 80 m distanță de suprafața solului. Dar acestea sînt numai o parte din instalațiile acestei întreprinderi, una din cele mai moderne unități de prelucrare a țițeiului din patria noastră.̓ ̓ (Bențea și Antonescu,1967)

Temeliile acestei rafinării au fost puse în anul 1952, primele instalații au început să producă în anul 1956, iar rând pe rând au fost date în funcțiune diverse instalații precum: stația de desalinare electrică a țițeiului, instalația de destilare atmosferică și în vid, cracare termică și cracare catalitică, cocsare întârziată.

Conform lui Bențea și Antonescu (1967) cele mai importante caracteristici ale acestei întreprinderi se referă la faptul că aceasta are cea mai mare capacitate de prelucrare din Moldova ( peste 1,5 milioane tone țiței anual), ,,posedă una din cele mai puternice instalații de cracare din Europa ̓ ̓ și deține cele mai moderne instalații automate (fig.7).

Fig.7 Rafinăria Onești în 1964 (http://sanuuitam.blogspot.ro/2014_06_25_archive.html )

,, Aici, pe malul Trotușului, în instalațiile rafinăriei, iau naștere majoritatea produselor petroliere necesare vieții moderne: benzina cu cifră octanică ridicată, petroluri, motorine, cocs de petrol etc. Totodată, rafinăria furnizează Combinatului de cauciuc sintetic din vecinătate butan și butilenă, gaze produse secundar de instalațiile de cracare catalitică care, prin dehidrogenare în instalațiile speciale, dau naștere butadienei, monomerul de bază care intră în proporție de 70% în compoziția cauciucului. ̓ ̓ (Bențea și Antonescu 1967)

În anul 2001, rafinăria a fost privatizată, prin vânzarea de către APAPS a pachetului majoritar de acțiuni, iar în perioada 2001-2008 a funcționat cea mai mare parte a timpului, cu tot fluxul tehnologic de producere a combustibililor și gazelor de chimizare.

Începând cu 11.10.2004 Balkan Petroleum LTD a devenit acționarul majoritar al SC RAFO SA, iar în anul 2006 a avut loc o revizie generală, perioadă în care au fost finalizate toate investițiile de mediu scadente cuprinse în Programul de conformare la Autorizația Integrată de Mediu.

Începând cu februarie 2008 rafinăria a fost oprită pentru derularea programului de modernizare, iar începând cu 28.10.2009 se schimbă structura rafinăriei, astfel Petrochemical Holding GmbH devenind acționarul majoritar deținând un procent de 96,21% din capitalul social al SC RAFO SA.

Industria petrolieră și petrochimică, prin diversitatea tehnologiilor și gradul ridicat de complexitate al acestora, constituie o sursă potențială de accidente majore, evenimente care pot deveni periculoase pentru factorul uman și factorii de mediu.

În activitățile desfășurate în cadrul societății S.C RAFO S.A Onești (prelucrare, stocare/depozitare, manipulare, încărcare-descărcare) sunt utilizate categorii de substanțe și preparate chimice periculoase precum materii prime (țiței, fracții distilate din țiței), produse petroliere intermediare și finite, aditivi, chimicale pentru proces și tratamente, catalizatori și deșeuri periculoase( nămol petrolier, uleiuri uzate).

Rafo Onești a funcționat pe baza mai multor autorizații de mediu și anume: Autorizația de Gospodărie a Apelor nr.15/2007, Autorizația Integrată de Mediu nr.19/29.12.2005 actualizată la 30.10.2007 și Autorizația nr.6/2006 privind emisiile de gaze cu efect de seră.

Începând cu anul 2007 rafinăria a fost oprită pentru modernizare, scopul fiind acela de a reveni la producția de motorină și produse petrochimice, pentru a procesa 2,6 milioane tone de țiței pe an, eliminarea producției de benzină comercială și producerea de motorina EURO V. Acest programul de modernizare al rafinăriei constă în:

creșterea capacitații instalației de cocsare până la 650.000t/an;

modernizarea și modificarea condiției de funcționare a instalației de cracare catalitică în strat fluidizat, utilizând tehnologia UOP;

implementarea complexului de aromate, utilizând tehnologiile și licențele GTC;

creșterea capacitații instalației de hidrofinare utilizând tehnologia Axens(Franța) și a instalației de desulfurare gaze și recuperare sulf utilizând tehnologia La Gas Integral (Franța), pentru a fi în conformitate cu standardele EURO V;

alte proiecte de utilități.

În urma acestui proiect de modernizare, se estimează o creștere stabilă în ceea ce privește consumul de produse specifice de rafinare de motorină și gaze lichefiate. Produsele petrochimice (propilena, benzen, paraxilen) ar putea devenii materii prime pentru dezvoltarea ulterioară a complexului, iar gazele lichefiate împreună cu rafinatul constituie cea mai bună materie primă pentru instalațiile de piroliză.

De asemenea, Guvernul României a spijinit acest proiect numit Modernizarea și reconstrucția rafinăriei RAFO într-un complex petrochimic cu producere de aromate, deoarece poate să constituie baza pentru revitalizarea industriei petrochimice din România. Începând din februarie 2008, se efectuează lucrările necesare realizării acestui proiect( lucrări de inginerie și construcții, comandă și livrare de utilaje și echipamente).

În cadrul Programulului de modernizare al rafinăriei, investițiile cu impact asupra mediului au în vedere reducerea emisiilor de NOx, CO2, SO2, reducerea consumului de resurse epuizabile și prevenirea emisiilor de poluanți (produse petroliere) în sol și pânza freatică, prin modernizarea diferitelor instalații și utilizarea eficientă a resurselor. În aceasta perioadă în care au loc activitățile de modernizare, la rafinărie funcționează doar instalația de captarea și tratare a apei și instalația de epurare a apei.

Din punct de vedere al mediului, programul de investiții prevedere:

reducerea consumului de resurse naturale epuizabile, prin creșterea eficienței prelucrării țițeiului;

conformarea cu cerințele și termenele aquis-ului comunitar, privind calitatea produselor și mediului;

aplicarea recomandărilor BAT (Best Available Techniques) pentru dezvoltarea de tehnologii și produse “curate”, reducerea și prevenirea poluării datorate funcționării rafinăriei și utilizării produselor petroliere, reducerea poluării istorice, creșterea valorificării resurselor de materii prime, reducerea consumurilor de materii prime și a celor energetice, creșterea performanțelor operaționale, reducerea costurilor de operare.

III. MATERII PRIME FOLOSITE

În cadrul unei rafinării sunt utilizate diverse materii prime din mediu cum ar fi țiței și distilate din țiței, gaz metan pentru producerea hidrogenului, eteri, aditivi (pentru creșterea cifrei cetanice la motorină, pentru îmbunătățirea lubricității și conductivității la motorină și aditivi pentru îmbunătățirea cifrei octanice la benzină), catalizatori și chimicale pentru tratamente în procese (anticoroziune)

De asemenea, la tratarea apelor se utilizează materiale precum coagulanți și floculanți pentru apa brută, preluată din râul Trotuș, pentru tratarea apei recirculată se folosesc inhibitori de coroziune, dispersanți, biocizi și algicizi, iar pentru tratarea apei uzate se folosesc floculanți, fosfat, leșie de sodă și metanol,

În activitățile auxiliare sunt utilizate materiale specifice activitaților din atelierul mecanic, atelierul electric, activitatea AMC, laboratoare, transport auto și CF, activitațile de întreținere clădiri, drumuri și canalizări.

Fig.8 Materiile prime utilizate de Rafo Onești

Materiile prime utilizate de Rafo Onești, și anume țițeiul, metanolul, eteri și aditivi, au un impact deosebit asupra mediului înconjurător (fig.8). Toate acestea sunt foarte periculoase și nocive pentru organismele acvatice, se infiltrează în pâmânt și implicit în pânza freatică, iar pe termen lung au efecte negative asupra mediului ambiant. De asemenea, acestea sunt materii prime inflamabile care se aprind în prezența surselor de aprindere (scântei, suprafețe fierbinți, flăcări deschise).

IV. SURSE DE POLUARE DIN CADRUL RAFINĂRIEI

În industria de prelucrare a petrolului, numeroasele procese tehnologice determină atât poluarea aerului, cât și a apei, a solului și a subsolului. Astfel, în procesul de rafinare a țițeiului sunt emise gaze cu efect de seră din arderea combustibilor în cuptoare/ cazane de producere abur cât și din procesele tehnologice: – procese de ardere a combustibililor în cuptoarele tehnologice pentru încâlzirea materiilor prime afereante fiecărui proces tehnologic;

procese de ardere a combustibililor în cazanele de producere abur, necesar în procesele tehnologice;

procece tehnologice: emisii de CO2 din procesul de reformare cu abur a gazelor naturale la fabricile de hidrogen și din arderea cocsului depus pe catalizator în procesul de regenerare a catalizatorului de la Cracare catalitică – CC3 (FCC);

procese de ardere a gazelor naturale în centrale termice pentru încâlzirea clădirilor administrative, ateliere, laboratoare, vestiare, laboratoare de efectuarea analizelor, ateliere de reparații și confecționat piese schimb (forja), arzătoare Faclă.

Prin poluarea aerului se înțelege prezența în atmosferă a unor substanțe străine care în funcție de concentrație sau timpul de acțiune pot provoca tulburări ale sănătații oamenilor, pot creea discomfort populației dintr-un teritoriu, pot afecta vegetația și fauna sau pot altera mediul de viață al oamenilor. (Picu-Aspecte privind calitatea aerului)

Sursele de poluare a aerului în cadrul unei rafinării sunt numeroase, în urma cărora rezultă diferiți poluanți emiși în atmosferă cum ar fi: dioxid de carbon, oxizii de azot, bioxidul de sulf ( dependent de concentrația sulfului în petrol), hidrocarburi – printre care și hidrocarburi policiclice (benzopiren), suspensii care conțin carbon și cenușă bogată în sulfați, metale grele, precum și alte substanțe daunătoare.

Astfel, agenții de poluare a aerului din rafinării provin din surse precum: procese de combustie, instalații tehnnologice, facle, parcuri de rezervoare, turnuri de răcire și bazine separatoare cu suprafață deschisă, utilaje dinamice, ștuțuri de probă, conducte, rampe de încărcare – descărcare, mijloace și rețele de transport auto și fluviale.

,, Procesele de combustie prezente în focarele diferitelor instalații tehnologice și mai ales ale centralelor termoelectrice din incintele rafinăriilor produc numeroși poluanți gazoși cum sunt: dioxidul de carbon în cantități foarte mari; monoxidul de carbon rezultat prin arderea imcompletă a combustibililor; oxizii de sulf, când combustibilii conțin acest element; oxizii de azot, în funcție de tipul arzătoarelor; compuși organici volatili, când arderea are loc în focare cu valori inadecvate ale raportului combuctibil/aer.[…] Gazele de ardere evacuate de diferite focare mai conțin, în afara noxelor deja menționate: hidrogen sulfurat de la producerea sulfului; pulberi antrenate în timpul combustiei (catalizatori de cracare catalitică, particule de cocs, cenușă de la decocsări etc.), acid sulfuric sub formă de aerosoli etc.̓ ̓

(Ionac și Ciulache 2002)

O altă sursă importantă de poluare a aerului sunt parcurile de rezervoare care emit compuși organici volatili, în principal hidrocarburi care trec în aer prin evaporări care se produc în timpul umplerii rezervoarelor cu capac fix sau din cauza neetanșeitaților rezervoarelor cu capac flotant destinate depozitării produselor petroliere deosebit de volatile

Astfel, poluarea cu petrol poate provoca mari daune atât omului, cât și mediului înconjurător. Cu toate că petrolul este foarte necesar în special ca o sursă de energie, pe atât este de periculos din punct de vedere ecologic. Este una din principalele surse de hidrocarburi, care se întâlnesc în sol, atmosferă și hidrosferă și care contribuie la apariția smogului. În urma deversărilor petroliere accidentale în oceane pătrund pâna la 200 000 tone de țiței anual, dar cantități și mai mari provin în urma proceselor de extracție, transport și prelucare, dar și scurgerile de la rafinării sau terminale petroliere. (Picu-Aspecte privind calitatea aerului)

Ca și în cazul poluării atmosferice, în ceea ce privește poluarea apelor de suprafață și subterane, principalii vinovați sunt tot marii poluatori industriali la care se adaugă o serie de alți factori, cum ar fi: factorul uman, care poate avea un rol negativ prin deversarea în cunoștință de cauză a unor substanțe chimice deosebit de periculoase cum ar fi: otrăvuri, pesticide, substanțe organice sau chiar simple deșeuri.

Datorită diverselor activități antropice, inclusiv a activităților desfășurate în industria petrolului, substanțele care păstrund în ape se modifică producându-se astfel poluarea apelor, acest lucru ducând la un dezechilibru al mediului ambiant. Substanțele poluante prezente în apele uzate provenite de la diverse tipuri de instalații din rafinării sunt impurificate cu țiței, fracțiuni petroliere, acizi naftenici, fenoli, compuși cu sulf, oxigen, azot , săruri. Deversarea apelor uzate de către rafinării poate afecta apele receptoare, în special prin modificarea ph-ului, prin consumarea oxigenului dizolvat sau printr-o toxicitate care afectează calitatea apei receptorilor, respectiv flora și fauna acestora.

În cazul rafinăriilor, acestea utilizează cantițăți foarte mari de apă care în cele din urmă conduc la un volum mare de ape uzate. În majoritatea proceselor, efluenții rezultați au un grad mare de poluare ca urmare a contaminării apei cu gaze, lichide sau solide. ,, Apele rezidule evacuate dintr-o rafinărie sunt rezultatul însumării apelor uzate provenite din multitudinea de procese de prelucrare primară la care este supus petrolul brut, cât și fracțiunile supuse unor procese de prelucrare secundară în spocul unei valorificări superioare. Poluarea apei folosite în rafinării depinde de calitatea țițeiului și de modul de prelucrare a acestuia în vederea obținerii unor produse cu anumite caracteristici.̓ ̓ (Iliș et al. 2009)

În procesele tehnologice rafinăriile utilizează cantități foarte mari de apă (raportul apă/țiței variind de la 3/1 la 70/1, în funcție de calitatea petrolului brut), din totalul cărora 5-20% ajung ape reziduale poluate care nu pot fi deversate în râuri decât după epurare, ele constituind surse de poluare pentru apele de suprafață si cele subterane.(Ionac și Ciulache 2002)

Apele uzate din rafinării sunt cele folosite ca agenți de răcire și de spălarea, cele separate în rezervoarele de țiței și de produse petroliere, cele folosite la spălarea platformelor betonate. ,, Apele provenite de la dezemulsionarea țițeiului și de la rezervoarele imperfect etanșeizate sunt bogate în săruri, conținând totodată cantități relativ mari de produse petroliere sub formă de emulsii. Apele provenite prin condensarea vaporilor de stripare, conțin la rândul lor, produse petroliere, dar și amoniac(injectat în coloanele de distilare pentru combaterea coroziunii), hidrogen sulfurat, mercaptani, fenoli.̓ ̓(Ionac și Ciulache 2002)

Apele de spălare a gazelor din reactoarele de oxidare a bitumului sunt puternic poluate, deoarece în procesul de sulfare cu aer, la temperaturi de 200-250o C apar produși volatili de cracare și oxidare, care sunt captați prin spălare cu apă. Astfel, apa reziduală rezultată conține cantități mari de produse petroliere grele, de fenoli, oxiacizi. (Ionac și Ciulache 2002)

Pe lângă aer și apă, și solul poate fi poluat din cauza industriei petroliere atât pe cale directă, cât și pe cale indirectă. Principalele surse de poluare a solului pot apare în situații accidentale precum: depozitarea necorespunzătoare a deșeurilor, defecțiunile la utilajele statice și dinamice, depozitarea produselor petroliere în rezorvare.

În ceea ce privește sursele de poluare directă a solului, acestea sunt: parcurile de rezervoare; separatoarele învechite ale stațiilor de epurare; bazinele de decantare; balaturile de șlamuri și gudroane; rampele de încărcare-descărcare a petrolului; conductele subterane; rețelele de canalizare. De asemenea, rezidurile solide care pot provoca poluarea solului sunt: impuritățile solide din petrolul brut; nămolurile rezultate în urma epurării apelor uzate; reziduurile provenite din operațiile de curățire și întreținere; cenușa de la incineratoarele de nămoluri; cocsul de la instalațiile de cocsare și praful de la catalizatori.(Ionac și Ciulache 2002)

În cazul unei rafinării, cauzele care pot duce la prezența produselor petroliere în sol și subsol pot fii multiple, însă cele mai importante sunt:

Neîntreținerea corespunzătoare a conductelor de transport țiței și produse petroliere din incintă

Pierdere de produse din instalațiile tehnologice și rezervoare datorate accidentelor tehnice și mecanice;

Scurgeri de produse de la:- rezervoarele de depozitare a produselor petroliere, petrochimice și țițeiul; rampe Auto sau CF de încărcare/descărcare a produselor petroliere; stații de epurare ape uzate;

Depozitarea peste capacitatea proiectată a nămolurilor cu produs petrolier în balaturi;

Exfiltrațiile din balaturi și unele tronsoane de canalizare a apelor uzate.

,, Caracteristica principală a poluării cauzate de rafinării și combinate petrochimice constă din aceea că sursa de poluare este activă, de cele mai multe ori, pe o perioadă scurtă de timp, însă are o intensitate importantă, agentul poluant fiind constituit de regulă din fracții petroliere înguste. De asemenea, în cele mai multe dintre cazurile de scurgeri accidentale de produse petroliere, suprafața de sol afectată este mult mai mică decât suprafața contaminată a primului acvifer întâlnit în frontul de poluare. ̓ ̓ (Iliș et alții 2009)

V. EFECTE ASUPRA OAMENILOR

Dezvoltarea activităților industriale în apropierea zonelor urbane, cum este situația municipiului Onești, crește potențialul de stres chimic al atmosferei, atât prin aportul de poluanți comuni cu cei tipic urbani, cât și prin generarea de poluanți specifici surselor industriale.

Astfel, poluanții specifici rafinării petrolului (dioxidul de sulf, oxizii de azot, compușii organici volatili (fenoli,hidrocarburi etc.), acizi, țiței, monoxid de carbon, aldehide, amoniac, pulberi) pot avea efecte devastatoare asupra sănătății omului, dar și a factorilor de mediu prin apariția clorozelor și necrozelor, reducerea fotosintezei și a transpirației plantelor.

Acești poluanți ajunși în atmosferă, în funcție de condițiile meteorologice, participă la o serie de reacții fotochimice, care contribuie la formarea ozonului de atmosferă joasă, una din noxele cele mai periculoase, producând dificultăți de respirație și afecțiuni pulmonare. De asemenea, aceștia au efecte negative și asupra apei și solului prin creșterea acidității apei, a opacității acesteia, afectarea faunei și florei acvatice, a florei spontane și de cultură, dar și asupra construcțiilor prin degradarea accentuată a materialelor de construcție (beton, metal, sticlă, lemn, cauciuc, vopsele), prin coroziunea, mătuirea și găurirea metalelor. Efectul acestor daune se resfrânge asupra factorului uman, nu numai în plan economic (cheltuieli de întreținere, restaurare, conservare) ci și în plan psihic și moral, atât la nivelul individului, cât și la cel al societății.

Omul de cele mai multe ori subestimează toxicitatea produselor petroliere, însă savanții deosebesc 2 categorii de efecte toxice asupra oamenilor, și anume efecte imediate și efecte tardive. Efectele imediate se datorează hidrocarburilor, care în concentrații mici produc anestezie, iar în concentrații mari moartea animalelor, în special a formelor tinere. Efectele toxice tardive sunt mai complexe, producând pe termen lung grave dezechilibre ecologice.

La niveluri mai reduse ale concentrației agenților iritanți din aer decât cele care provoacă intoxicații acute, apare o creștere a morbidității și mortalității populației prin boli pulmonare și cardio-vasculare în special la grupele de vârstă vulnerabile (copii și bătrâni) precum și la persoanele bolnave (cu afecțiuni pulmonare și cardiovasculare).

VI. RISCURI DE MEDIU

Putem spune că atunci când o rafinărie nu mai fucționează, aceasta nu mai are cum să afecteze mediul înconjurător, că toate procesele tehnologice sunt oprite și în felul acesta nu mai sunt emiși în aer și apă numeroși poluanți și nu mai rezultă tone de deșeuri periculoase. Însă acest lucru nu este adevărat, deoarece o rafinărie afectează mediul înconjurător în toate fazele ei, de amplasare, funcționare și închidere.

După cum se știe, rafinăria Rafo Onești nu mai funcționează din anul 2008, acesta fiind oprită pentru modernizarea și retehnologizarea instalațiilor, în vederea reducerii consumului tehnologic și al pierderilor. Nici până acum rafinăria nu a mai fost pornită, urmând să fie desfăcută bucată cu bucată și dată la fier vechi, locul acesteia fiind luat de un parc industrial.

Chiar dacă rafinăria Rafo este oprită putem spune că prezintă un risc de mediu prin degradare ca urmare a gradului de utilizare scăzut, deoarece conductele de transport (substanțele petroliere, țiței) datorită coroziunii sau a perforării fac ca poluanții deosebit de periculoși să degradeze solul și să afecteze în mod grav calitatea apei subterane. De asemenea, rezervoarele de combustibili subterane și supraterane pot avea același impact ca și conductele de transport, astfel sondele, conductele de transport și rafinăriile de petrol degradează solul devenind inutilizabil.

Rezervoarele de țiței sau de produse petroliere au o suprafață mare de contact cu solul.La corodarea fundurilor rezervoarelor pot apărea scurgeri de produse petroliere. Batalurile de reziduri și nămoluri, pot constitui, în unele situații, surse de poluare a solului. Astfel, dacă fundul sau pereții acestor bataluri nu au fost impermeabilizate în mod corespunzător pentru produse petroliere, acestea se pot infiltra în sol. Apele meteorice pot spăla produsele petroliere apărute accidental pe drumuri, platforme, rampe de încărcare- descărcare, iar o parte a acestor ape impurificate cu produse petroliere impurifică solul și subsolul.

Un alt risc de mediu pe care rafinăria îl generează este reprezentat de haldele de deșeuri care nu sunt închise, și care conform programului de modernizare acestea trebuiau închise până în 2009, acest lucru nerealizându-se și din această cauză există permanent un risc de explozie și de poluare cu emisii în aer, sol și pânza freatică. Astfel, depozitarea deșeurilor din cadrul rafinăriei, din punct de vedere ecologic nu este cea mai puțin recomandabilă opțiune din ierarhia gestionării deșeurilor, deoarece prezintă cele mai multe efecte negative asupra mediului și a sănătații populației.

Depozitele de deșeuri pot duce la poluarea aerului cu suspensii antrenate de vânt, cu modificări ale fertilității solurilor și ale comoziției biocenozelor pe terenurile învecinate.

De asemenea, aceste deșeuri industriale constituie surse de risc pentru sănătate datorită conținutului lor în substanțe toxice precum metale grele (plumb, cadmiu), nămoluri toxice, produse petroliere, uleiuri uzate, solvenți etc.

Și în cazul închiderii rafinăriei există numeroase riscuri care, dacă nu sunt gestionate corect pot avea efecte asupra mediului înconjurător. Chiar dacă rafinăria nu mai funcționază în prezent, aceasta continuă să genereze anumite riscuri de mediu, deoarece la închiderea acesteia trebuie parcurse mai multe etape principale: – oprirea instalațiilor;

Oprirea alimentării cu energie electrică.

Demontarea instalațiilor și transportul materialelor rezultate spre destinații bine stabilite

Dezafectarea depozitelor de materii prime;

Eliminarea corespunzătoare a tuturor deșeurilor de pe amplasament

Determinarea gradului de afectare a solului

Ecologizarea platformei.

Astfel, pentru a se evita riscul de poluare a mediului trebuie luate o serie de măsuri :

asigurarea instalațiilor și a substanțelor existente, în condiții de maxima siguranță;

asigurarea stocării în condiții de maximă siguranță a substanțelor existente pe stoc, în rezervoare, depozite de materii prime, produse finite;

asigurarea utilităților, în special energie electrică;

asigurarea monitorizării mediului;

asigurarea pazei obiectivului.

Un alt risc de mediu poate rezulta de la golirea instalațiilor, rezervoarelor, conductelor și de la spălarea și curățarea acestora. În urma operațiilor de spălare a rezervoarelor și a conductelor rezultă ape uzate care trebuie epurate și evacuate controlat, dar datorită fapului că stațiile de epurare nu sunt satisfăcătoare din punct de vedere al eficienței, aceste ape uzate încărcate cu diverși poluanți evacuate în cursurile de apă, determină poluarea apelor subterane din bazinul hidrografic Trotuș. Astfel, diversele substanțe dizolvate în apă pot avea importante efecte asupra sănătații organismelor vii în general și asupra omului în particului.

Societatea Rafo Onești a solicitat de la Agenția pentru Protecția Mediului Bacău acordul de mediu cu privire la proiectul de desființare a unor construcții și pentru demolarea utilajelor și instalațiilor aferente acestora, fiind vorba despre instalațiile vechi și construcțiile aferente acestora, precum tablourile de comandă și alte constrcții care nu vor mai fi folosite niciodată.

Astfel, în timpul demolării clădirilor sau a altor structuri din incinta rafinăriei se produc emisii în atmosferă, precum pulberi în suspensie netoxice provenite de la demolarea fundațiilor de beton, a pardoselii din beton și a elementelor de zidărie, praf (moloz) provenit de la demolările construcțiilor și pulberi de vată minerală provenite de la protecția conductelor subterane. De asemenea, pe perioada execuției lucrărilor de dezafectare sunt genereate și emisii de gaze arse, dar și zgomot de la funcționarea utilajelor și a mijloacelor de transpor.

În urma lucrărilor de dezafectare rezultă numeroase deșeuri, iar transportul acestora către firme specializate trebuie să se facă pe cât posibil pe trasee stabilite, în vehicule acoperite pentru a se evita împrăștierea prafului și a deșeurilor rezultate din demolare.

III.METODOLOGIE

În realizarea lucrării de față s-au parcurs mai multe etape de lucru pentru a ajunge la rezultatele finale. Pentru evaluarea riscurilor de mediu generate de rafinăria Rafo Onești s-au parcurs următorii pași:

în primul rând s-a realizat o documentare asupra cadrului general al spațiului analizat

din literatura de specialitate s-au preluat informații pentru spațiul analizat și s-au caracterizat următoarele: morfologia, geologia, geomorfologia, hidrografia, clima, vegetația, fauna și solurile, populația, economia care au fost sintetizate în capitolul II al lucrării de licență;

cercetarea pe teren a rafinăriei și obținerea informațiilor necesare despre aceasta;

descrierea rafinăriei și riscurile de mediu generate de aceasta;

pentru a mai bună evidențiere a unora dintre elementele prezente s-au realizat următoarele hărți:

Harta localizării în cadrul județului;

Harta geologică

Harta solurilor

Pentru realizarea hărții de localizare s-a utilizat ca bază de date Harta României scara 1:50.000, și cu ajutorul programului ArcGis 10.1 s-a realizat limita arealului analizat ( cu proiecția Stereo 70), în felul acesta am obținut o imagine mai clară în ceea ce privește poziționarea spațiului analizat.

Pentru realizarea hărții geologice s-a utilizat ca bază de date Harta Geologică a României scara 1:200.000, în programul ArcGis 10.1 s-au introdus vectorii cu informații despre geologia României care au fost decupați pentru arealul analizat, obținându-se astfel harta geologică a arealului pe care întâlnim ca tipuri de formațiuni: nisipuri și pietrișuri ale terasei joase, nisipuri, pietrișuri și nisipuri argiloase ale luncii, nisipuri, pietrișuri și depozite leossoide și depozite leossoide.

Pentru realizarea hărții solurilor s-a utilizat ca bază de date Harta solurile României scara 1:200.000, iar cu ajutorul programului ArcGis10.1 s-au introdus vectorii cu informații despre solurile României care au fost decupați pentru arealul analizat. Astfel a fost realizată harta solurilor din arealul analizat pe care întâlnim următoarele tipuri de soluri: cernoziomuri argiloiluviale, cernoziomuri cambice, erodisoluri, protosoluri aluviale și soluri aluviale.

SOFT-URI

În ceea ce privește programele folosite la realizarea lucrării, acestea au vizat, în special cartarea și documentarea elementelor topografice, naturale și antropice ale zonei studiate. Cu ajutorul programului ArcGis10.1 s-au realizat hărțile arealului de studiu, iar cu ajutorul programului Microsoft Excel 2010 s-a realizat tabelele și prelucrarea datelor.

ETAPE DE LUCRU

Prima etapă a fost reprezentată de adunarea datelor cu caracter general și organizarea lor, de asemenea find realizate și o serie de hărți pentru a oferi o imagine de ansamblu mult mai bună. Activitatea de documentare a presupus și etapa de teren cu cercetarea rafinăriei, identificarea principalelelor surse de poluare din cadrul rafinăriei. Discuțiile preponderente au fost purtate cu personalul Departamentului Protecția Mediului din cadrul rafinăriei, direct implicat în activitatea de monitorizare a factorilor de mediu. Etapa de parcurgere a documentației a însemnat punerea cap la cap a informațiilor existente conform cerințelor legislației aplicabile factorilor de mediu.

În etapa a doua am făcut referire la riscul de mediu, cum este acesta definit, care sunt metodele de evaluare a riscului de mediu datorat activității petrochimice, care sunt efectele acestuia asupra populației și mediului înconjurător.

Etapa a treia, a vizat descrierea unității industriale de la înființarea acesteia și până la momentul închiderii, prin prelucrarea datelor obținute în etapa de teren. Ordonarea, prelucrarea datelor și informațiilor colectate a însemnat extragerea datelor relevante, elaborarea graficelor aferente, interpretarea rezultatelor și stabilirea concluziilor.

Etapa a patra a constrat în evaluarea riscurilor de mediu generate de unitatea industrială și care este impactul acestora asupra populației și mediului înconjurător. Cum a afectat rafinăria mediul înconjurător de la înființare și, cum afectează în prezent când nu mai funcționează

IV. REZULTATE

În cadrul rafinăriei RAFO sunt monitorizate emisiile de poluanți din surse fixe și din surse difuze. Astfel, sunt monitorizate permanent: SO2,CO2, NOx, N2O, CO, CH4, pulberi în suspensie și VOC de la coșurile cuptoarelor tehologice și cazanelor de abur (fig. ).

Fig.8 Poluanți emiși în atmosferă de Rafo

Acești poluanți emiși în atmosferă de Rafo au efecte negative asupra sănătății populației, dar și asupra mediului înconjurător, asupra vegetației și ecosistemelor, după cum se poate observa în tabelul următor.

RAFO Onești își desfășoara activitatea pe baza Autorizației de gospodărire a apelor nr.15/27.02.2007 emisă de Direcția Apelor „Siret” Bacău, cu termen de valabilitate 29.10.2010. Apele uzate tehnologice rezultate din activitate sunt preepurate, stocate(în situații accidentale) epurate, și, după epurare, parțial sunt reutilizate în rafinărie, iar diferența este evacuată pe canalizare în rîul Trotuș. (Raport de mediu 2007 SC Rafo SA)

Fig.9 Poluanții din apele de suprafață emiși de Rafo Onești

Astfel, râul Trotuș a fost poluat cu ape uzate deversate cu diverși poluanți (produse petroliere, fenoli, sulfați etc) din zona industrială Gheorghe Gheorgiu- Dej – Borzești, acest lucru ducând la schimbarea calitățiilor fizico- chimice ale apei și la reducerea speciilor acvatice din Trotușul inferior (fig.9).

Fig.10 Surse de ape uzate și poluanți emiși

După sursele de provenineță, apele contaminate din rafinării se pot clasifica astfel: ape tehnologice, ape de răcire, ape menajere, ape pluviale, aceste ape fiind încărcate cu produși reziduali organici și anorganici, specific unităților de producție. (fig.10)

La RAFO calitatea solului este monitorizată în 5 puncte din zona uzinală și 4 puncte în zona extrauzinală, pentru 7 indicatori de calitate și anume: pH, umiditate, conductivitate, total hidrocarburi din petrol, Ni, Pb, Mo și nu s-au înregistrat poluari accidentale a solului, instalațiile tehnologice fiind amplasate pe platforme betonate cu rebord și racord la canalizarea chimic impură a rafinăriei.

În ceea ce privește impactul asupra calității apei și a solului, acesta se datorează vechimii instalațiilor, funcționării necorespunzătoare a stațiilor/instalațiilor de epurare/preepurare a apelor uzate tehnologice precum și ineficienției instalațiilor de depoluare a aerului.

De asemenea, rafinăria Rafo Onești generează numeroase deșeuri rezultate din diferite procese tehnologice sau alte activități (fig.11) care sunt depozitate în batalul ecologic de depozitare temporară situat în incinta societății, în rezervoarele de slops de la Sc. Epurare și pe plaformele betonate ale instalațiilor.

Fig.11 Deșeuri rezultate la Rafo Onești

În ceea ce privește gestiunea deșeurilor în cadrul rafinăriei, aceasta are loc la nivelul societății în conformitate cu legislația în vigoare. Rafinăria deține un batal propriu în care sunt depozitate deșeurile periculoase și o haldă de deșeuri solide nepericuloase, dar deșeurile generate (excepție deșeurile metalice) nu sunt tratate în societate, ci se tratează la societățile specializate în valorificarea acestora.

Rafinăria Rafo Onești deține o instalație pentru prelucrarea nămolurilor petroliere, are 3 bataluri de mari dimensiuni, nr. 6 și 7 sunt neimpermeabilizate și au împreună o capacitate de depozitare de 92 400 m3 și un conținut de 92 000 m3 de nămol, iar nr.8 este impermeabilizat cu un strat de argilă și folie de polietilenă și are o capacitate de 35 000 m 3 și conținând 28 000 m3 de nămol petrolier.

Rafinăria a trebui să îndeplinească o serie de măsuri din programul de conformare la Autorizația de mediul nr.19/29.12.2005 până în anul 2009-2010 printre care închiderea batalului de depozitare nămol petrolier nr.8 și închiderea haldei de deșeuri solide nepericuloase acest lucru nefiind realizat, acest lucru ducând la emisii de poluanți în aer, apă, sol rezultate de la depozitarea deșeurilor.

A fost realizat doar un sistem de separare a nămolului petrolier, în trei faze (apă, produs petrolier și solide), iar în ceea ce privește eliminarea deșeurilor periculoase s-a luat ca măsură eliminarea condensatorilor care conțin ulei cu PCB și înlocuirea acestora cu condensatori ecologici, din stațiile electrice.

În ceea ce privește sănătatea umană, în cazul rafinăriei au fost înregistrate cazuri de boală profesională datorită expunerii la diverși poluanți, în special solvenți organici. Aceste substanțe sunt lichide volatile care pătrund ușor în organismul uman, mai ales prin căile respiratorii, având efecte toxice dăunătoare organismului. De asemenea, pielea este organul cel mai expus la variante noxe ale mediului de muncă, de natură fizică, chimică, biologică, ceea ce determină o frecvență crescută a bolilor cutanate profesionale.

Astfel la rafinăria RAFO Onești unde, datorită expunerii continue la diverși poluanți s-au înregistrat câteva cazuri de boală profesională și anume: -1 caz de hepatită cronică profesională din cauza intoxicației cronice cu solvenți organici,

– un caz fibroză pulmonară prin expunerea la gaze de sudură,

– un caz bronșită cronică prin expunerea la solvenți organici,

– 2 cazuri polineuropatie cronică toxică profesională,

-2 cazuri sindrom de tunel carpian bilateral profesional și un caz astm bronșic profesional.

În cazul rafinăriei Rafo Onești au avut loc multe incidente care s-au soldat cu moartea multor oameni. În septembrie 2001, un cuptor de la secția de cracare catalitică a rafinăriei a explodat în timpul procesului de pornire a instalațiilor, explozia fiind urmată de un incendiu, însă nimeni nu a fost afectat. Alt accident asemănător s-a produs în octombrie 2004 în urma căruia și-au pierdut viața doi muncitori. Astfel, în anul 2006 a avut loc o explozie din cauza unei acumulări de gaze în urma cărora au murit trei oameni, aceasta explozie fiind considerată accident de muncă. Cei trei oameni au fost striviți de o bucată de aproximativ 6-7 m desprinsă din plafonul metalic al cuptorului unde cei trei efectuau o intervenție din propria inițiativă. Aceste accidente afectează așezările și populația din vecinătatea amplasamentului prin emisiile accidentale de substanțe sau din procesul de producție și prin cantitățile mari de deșeuri care afectează solul, apa și aerul.

Și în municipiului Onești populația a fost afectată de către poluanții emiși în atmosferă de către rafinărie, astfel încât numărul bolilor a crescut de la un an la altul, bolile cele mai frecvente fiind bolile hipertensive, urmate de bolile pulmonare cronice, de cardiopatie ischemică și multe altele.(Fig.11)

Fig.11 Cazurile noi de boli în municipiul Onești

Evaluarea riscurilor de mediu se referă la identificarea surselor de risc (a pericolelor potențiale), analiza preliminară a surselor de risc și estimarea riscului.

În cazul rafinăriei depozitele de deșeuri se numără printre obiectivele recunoscute ca generatoare de impact și risc pentru mediu datorită conținutului lor în substanțe toxice precum metale grele (plumb, cadmiu), solvenți și uleiuri uzate.

Amplasarea depozitelor de deșeuri periculoase în cadrul rafinăriei determină o creștere a vulnerabilității zonei, aceasta fiind expusă la poluarea generată de antrenarea de către factorii meteorologici (prin eroziune pluvială, scurgeri, eroziune eoliană și mișcarea maselor de aer) a unor particule de pe suprafața depozitelor și depunerea lor în zona adiacentă.

Astfel depozitele de deșeuri pot genera două tipuri de emisii și anume, emisii sub formă de levigat care au un impact semnificativ asupra solului, subsolului și a apelor freatice și de suprafață din cauza concentrației ridicate în substanțe toxice (compuși organici, chimici, metale grele). Dar și emisiile gazoase generate sunt surse importante de poluare atmosferică, din cauza concetrațiilor de CH4, CO, CO2, H2S, gaze toxice care afectează într-o anumită măsură atât sănătatea populației umane cât și starea mediului.

Aceste depozite datorită concentrației ridicate de substanțe periculoase pot duce la scăderea fertilității solului și la afectarea calității apelor de suprafață, în cazul rafinăriei afectarea râului Trotuș, și în același timp afectarea biodiversității apelor. De asemenea, provoacă poluarea factorilor de mediu din apropierea rafinăriei și chiar transportul și migrarea poluanților în zone mai îndepărtate.

De asemenea, principalele forme de impact și risc determinate de depozitele de deșeuri și de neînchiderea haldei de deșeuri sunt:- modificări de peisaj și disconfort

poluarea aerului

poluarea apelor de suprafață

modificări ale fertilității solurilor

Surse proveni te din atmosferă care se referă la gazele, fumul, eliminate în atmosferă datorate arderii hidrocarburilor în urma proceselor tehnologice de producție, a activităților de transport,

etc. Aceste noxe se ridică în straturile superioare ale atmosferei

terestre fiind apoi readuse în mediul acvatic sau pe suprafața solului prin intermediul precipitațiilor.

V.CONCLUZII

În urma evaluării riscurilor de mediu generate de către rafinăria Rafo Onești, putem constata faptul că încă de la începutul funcționării, aceasta a avut un impact negativ asupra mediului înconjurător.

Industria reprezintă sectorul economic cu cea mai mare contribuție la poluarea mediului, prin cantitatea mare de poluanți gazoși, solizi și lichizi eliminată în aer, apă și sol. Solul este poluat în primul rând prin depozitarea neconformă a deșeurilor solide rezultate din procesele productive specifice industriei, apoi indirect, prin depuneri acide și prin lucrări de exploatare a resurselor de materii prime necesare industriei.

Industria de prelucrare a țițeiului afectează mediul prin hidrocarburile gazoase și lichide care se pierd în timpul transportului și depozitării țițeiului și produselor petroliere.

Ca urmare a exploatării de către acest sector a resurselor naturale, a consumului de energie, a proceselor de producție generatoare atât de poluanți cât și de deșeuri, activitățile din sectorul industrial sunt printre principalele cauze care au ca efect deteriorarea mediului. Acțiunile cu impact negativ asupra mediului sunt induse de către principalele instalații din fluxul de exploatare, respectiv de sondele de țiței și parcurile de separatoare.

VI. BIBLIOGRAFIE

Anuarul hidrologic 1956- 1975

Assante-Duah, K. (2002) Public Health Risk Assessment for Human Exposure to Chemicals. Dordrecht: Kluwer Academic Publishers

Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică (2010)- Ghid pentru Managementul riscurilor majore în diverse activități socio-economice, București

Băbuț, G., Moraru, R. (2006) – Cadrul general al managementul riscului de mediu, Buletinul AGIR nr. 3/2006, p.105-107

Bențea, M., Antonescu, I. (1967)-Bacău-ghid turistic al regiunii, București

Bîrsan, M. V., Dumitrescu, A., (2014) ROCADA: Romanian daily gridded climatic dataset (1961-2013) V1.0. Administrația Națională de Meteorologie, București, România, doi:10.1594/PANGAEA.833627

Dumitrescu, B. (2008) – Orașele monoindustriale din România- între industrializare forțată și declin economic,București, Editura Universitară

Dumitrescu, I., Săndulescu, M., Mirăuță, E., (1970) Harta geologică 1:200 000 Bacau, Republica socialistă Romania, Bucuresti,

Ielenicz, M., Nedelea, Al., Comănescu, L. (2013) – Lexicon de geomorfologie, București, Editura Universitară,

Iliș, N., Drăghici, A.,Drăguțoiu D., et alții- Poluarea produsă de industria petrolului și protecția factorilor de mediu, Analele Universității “Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu, Seria Inginerie, Nr. 3/2009, p. 147-158

Ionac,N., Ciulache,S., (2002) Aspecte ale poluării mediului în arealele cu industrie petrolieră și petrochimică din județul Bacău, vol. „Lucrările Seminarului Geografic Dimitrie Cantemir, nr. 21-22, 2000-2001, Editura Universității „Al. I. Cuza” din Iași, Iași, p. 223-237,

Marin, M., Trofin, V., (1998) – Impactul activitatilor antropice asupra solurilor din zona localitatii Onești- Factori și procese pedogenetice din zona temperată Vol.IV, Iasi

Picu, I., (f.d) – Aspecte generale privind poluarea aerului

(http://www.uab.ro/reviste_recunoscute/pangeea/nr_10/19%20Picu%20-%20Poluarea%20aerului.pdf ) (16.03.2015)

Românescu, Gh., (2010) – Geografie fizică de la A la Z , București, Editura Didactică și Pedagogică, R.A,

Rusu, P., Nanianu, S., Barabaș, N., Mitrea, I., Zaharia, D., (1980) Bacău: Monografie, București: Sport-Turism, seria Județele Patriei

Verde, R., Verde, T.,- (2003 ) Monografia municipiului Onești în date și evenimente

Todea, A., Ferencz, A.,- Aspecte ale morbiditații profesionale la nivel național, prin expunerea la agenți sensibilizanți respiratori, sensibilizanți ai pielii și agenți biologici

(http://substantepericuloase.protectiamuncii.ro/conferinta/materiale/03_aspecte_ale_morbiditatii_profesionale.pdf) (10.03.2015)

Documente oficiale

Agenția Regională pentru Protecția Mediului Bacău- Autorizație de mediu nr.19/2005 actualizată la data de 30.10.2007 Rafo

Consiliul Județean Bacău (2013) – Planul de analiză și acoperire a riscurilor de pe teritoriul județului Bacău

Consiliul Local Onești (2011) – Program de gestionare a calității aerului pentru pulberi PM10 în municipiul Onești

Consiliul Local Onești (2012)- Raport privind stadiul realizării măsurilor prevăzute în planul de calitate a aerului pentru pulberile PM10 în municipiul Onești

Direcția de Sănătate Publică a Județului Bacău- Boli asociate funcționării rafinăriei Rafo Onești

Direcția de Sănătate Publică a Județului Bacău – Morbiditate municipiul Onești (2008-2013)

Primăria Municipiului Onești -Reactualizare Plan Urbanistic General și Regulament Local de Urbanism – Municipiul Onești, 2013

Primăria Municipiului Onești – Stategia de dezvoltare locală a Municipiului Onești, 2012-2022

Primăria Municipiului Onești – Raportul Primarului Municipiului Onești privind starea economică, socială și de mediu a municipiului Onești în anul 2013

Raport de mediu – Environment Raport 2007 Rafo

www.rafo.com

http://serv.onesti.ro/

http://www.onesti.ro/index.php/11-evenimente/354-pug-onesti

(http://sanuuitam.blogspot.ro/2014_06_25_archive.html )

(http://bacaul.ro/accident-munca-rafo-onesti-983/)

BIBLIOGRAFIE

Anuarul hidrologic 1956- 1975

Assante-Duah, K. (2002) Public Health Risk Assessment for Human Exposure to Chemicals. Dordrecht: Kluwer Academic Publishers

Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică (2010)- Ghid pentru Managementul riscurilor majore în diverse activități socio-economice, București

Băbuț, G., Moraru, R. (2006) – Cadrul general al managementul riscului de mediu, Buletinul AGIR nr. 3/2006, p.105-107

Bențea, M., Antonescu, I. (1967)-Bacău-ghid turistic al regiunii, București

Bîrsan, M. V., Dumitrescu, A., (2014) ROCADA: Romanian daily gridded climatic dataset (1961-2013) V1.0. Administrația Națională de Meteorologie, București, România, doi:10.1594/PANGAEA.833627

Dumitrescu, B. (2008) – Orașele monoindustriale din România- între industrializare forțată și declin economic,București, Editura Universitară

Dumitrescu, I., Săndulescu, M., Mirăuță, E., (1970) Harta geologică 1:200 000 Bacau, Republica socialistă Romania, Bucuresti,

Ielenicz, M., Nedelea, Al., Comănescu, L. (2013) – Lexicon de geomorfologie, București, Editura Universitară,

Iliș, N., Drăghici, A.,Drăguțoiu D., et alții- Poluarea produsă de industria petrolului și protecția factorilor de mediu, Analele Universității “Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu, Seria Inginerie, Nr. 3/2009, p. 147-158

Ionac,N., Ciulache,S., (2002) Aspecte ale poluării mediului în arealele cu industrie petrolieră și petrochimică din județul Bacău, vol. „Lucrările Seminarului Geografic Dimitrie Cantemir, nr. 21-22, 2000-2001, Editura Universității „Al. I. Cuza” din Iași, Iași, p. 223-237,

Marin, M., Trofin, V., (1998) – Impactul activitatilor antropice asupra solurilor din zona localitatii Onești- Factori și procese pedogenetice din zona temperată Vol.IV, Iasi

Picu, I., (f.d) – Aspecte generale privind poluarea aerului

(http://www.uab.ro/reviste_recunoscute/pangeea/nr_10/19%20Picu%20-%20Poluarea%20aerului.pdf ) (16.03.2015)

Românescu, Gh., (2010) – Geografie fizică de la A la Z , București, Editura Didactică și Pedagogică, R.A,

Rusu, P., Nanianu, S., Barabaș, N., Mitrea, I., Zaharia, D., (1980) Bacău: Monografie, București: Sport-Turism, seria Județele Patriei

Verde, R., Verde, T.,- (2003 ) Monografia municipiului Onești în date și evenimente

Todea, A., Ferencz, A.,- Aspecte ale morbiditații profesionale la nivel național, prin expunerea la agenți sensibilizanți respiratori, sensibilizanți ai pielii și agenți biologici

(http://substantepericuloase.protectiamuncii.ro/conferinta/materiale/03_aspecte_ale_morbiditatii_profesionale.pdf) (10.03.2015)

Documente oficiale

Agenția Regională pentru Protecția Mediului Bacău- Autorizație de mediu nr.19/2005 actualizată la data de 30.10.2007 Rafo

Consiliul Județean Bacău (2013) – Planul de analiză și acoperire a riscurilor de pe teritoriul județului Bacău

Consiliul Local Onești (2011) – Program de gestionare a calității aerului pentru pulberi PM10 în municipiul Onești

Consiliul Local Onești (2012)- Raport privind stadiul realizării măsurilor prevăzute în planul de calitate a aerului pentru pulberile PM10 în municipiul Onești

Direcția de Sănătate Publică a Județului Bacău- Boli asociate funcționării rafinăriei Rafo Onești

Direcția de Sănătate Publică a Județului Bacău – Morbiditate municipiul Onești (2008-2013)

Primăria Municipiului Onești -Reactualizare Plan Urbanistic General și Regulament Local de Urbanism – Municipiul Onești, 2013

Primăria Municipiului Onești – Stategia de dezvoltare locală a Municipiului Onești, 2012-2022

Primăria Municipiului Onești – Raportul Primarului Municipiului Onești privind starea economică, socială și de mediu a municipiului Onești în anul 2013

Raport de mediu – Environment Raport 2007 Rafo

www.rafo.com

http://serv.onesti.ro/

http://www.onesti.ro/index.php/11-evenimente/354-pug-onesti

(http://sanuuitam.blogspot.ro/2014_06_25_archive.html )

(http://bacaul.ro/accident-munca-rafo-onesti-983/)