Evaluarea Riscurilor de Accidentare Si Imbolnavire Profesionala

Descrie o metodă de analiză și apreciere a riscurilor la posturile de lucru în desfășurarea proceselor de muncă. O astfel de analiză este necesară pentru toate organizațiile care prezintă riscuri particulare.

Analiza proceselor și analiza metodelor, ca și evaluarea riscurilor trebuie efectuate înainte de realizarea lor practică, de punerea lor în funcțiune, de stabilirea metodelor de lucru sau a proceselor. Aceste analize sunt de competența fabricanților sau a furnizorilor, ele facând parte din declarația de conformitate (directiva mașini).

Metoda prezentată mai jos este specializată pe aprecierea riscurilor la locurile de muncă în defășurarea activităților de muncă.

ETAPELE METODEI

Determinarea limitelor sistemului – definirea sistemului;

Identificarea fenomenelor periculoase;

Estimarea riscului;

Evaluarea riscului;

Căutarea măsurilor de reducere a riscului – estimarea riscului rezidual.

Metoda Suva de identificare a fenomenelor periculoase, caracteristice sistemului analizat, este caracterizată de un “brainstorming“ metodic la care participa o echipă de experți de diferite specialități.

Acest procedeu poate fi utilizat atât pentru sistemele existente, cât și pentru cele aflate în faza de proiectare. Metoda Suva ajută la identificarea fenomenelor potențial periculoase de la posturile de muncă, în desfășurarea proceselor ce se petrec în instalatiile tehnice.

Metoda Suva este bazată pe norma EN 1050 – Securitatea mașinilor – ‘principii pentru aprecierea riscurilor’. Pe de altă parte aceasta metoda se sprijină și pe:

procedeul HAZOP, un procedeu de cercetare sistematică a disfunctionalităților, particularizat pentru analiza instalațiilor din industria chimică și petrochimică;

ghidul de evaluare a pericolelor;

analiza statistică a pericolelor efectuată de asigurator.

1. Pregătirea demersului

Structura intreprinderii:

subdiviziuni (procese);

sectoare de activitate;

grupuri de persoane.

Înainte de a începe procesul de apreciere a riscurilor este important de a repera toate celelalte procese și sectoare de activitate.

Pentru intreprinderile care au posturi de muncă în schimbare continuă, care angajează salariați (care au nevoie de protecție) este recomandat de a enumera diferitele grupuri de persoane și grupuri de profesii.

Echipa de evaluare a inclus evaluatori autorizați, ingineri, specialiști pentru pericolele evaluate (electricieni), medicul de medicina muncii, membrii compartimentului prevenire și protecție, conducătorul locului de muncă. Pentru finalizarea procesului de evaluare s-au consultat medicul de medicina muncii.

2. Subdivizarea în procese

Toate întreprinderile au activitățile subdivizate în procese. Problema care trebuie luată în considerare este un proces care la rândul său sa fie subdivizat în procese particulare.

Dacă intreprinderea dispune de un sistem de gestionare axat pe procese (spre exemplu are implementat un sistem de management al calității conform standardului ISO 9001) diferitele procese pot fi reprezentate direct.

Subdivizare în raport de grupuri profesionale și de grupuri de persoane

Această subdivizare este recomandată pentru intreprinderile ale căror angajați lucrează frecvent în posturi de lucru care nu sunt fixe, dar și pentru intreprinderile care angajează grupuri particulare de persoane (persoane care necesită o protecție suplimentară, cum ar fi tinerii, persoane cu dizabilități, femei gravide.

Subdivizare în procese/sectoare de activitate și grupuri de persoane: o problemă de combinații

Un aspect care trebuie luat în considerare este o posibilă combinare a diferitelor subdiviziuni. Spre exemplu o intreprindere subdivizată în procese care în procesul de apreciere a riscurilor necesită analiza lor în funcție de sectoarele de activitate – cerință rezultată din clasificarea sectoarelor.

3. Identificarea proceselor, sectoarelor de activitate și a grupurilor de persoane critice

Această etapă trebuie să ne permită să decidem de unde trebuie să începem o analiză aprofundată a riscurilor din intreprindere sau dintr-o ramură.

Etapele următoare trebuie realizate pentru diferite sectoare de activitate, procese și grupuri de persoane:

consultarea statisticilor (intreprindere/ramură) referitor la numărul de zile de concedii medicale datorate accidentelor de muncă și a îmbolnăvirilor profesionale;

aflați dacă există riscuri particulare potrivit autoevaluării efectuate de intreprindere;

procedați la vizitarea amplasării posturilor de activitate și intervievați colaboratorii fiecărei intreprinderi.

În final trebuie să putem răspunde la trei întrebări referitoare la: procesele de muncă, sectoarele de activitate și la grupurile de persoane sau de profesii expuse:

Este numărul zilelor de absență prea ridicat în raport cu mijloacele existente în intreprindere sau în ramura de activitate?

Există riscuri particulare?

În urma vizitei în intreprindere și a interviurilor cu colaboratorii au fost identificate deficiențe tehnice și / sau organizationale?

Dacă răspunsul la una sau la multe din aceste întrebări este afirmativ, atunci ne aflăm în prezența unui proces sau sector de activitate sau grup de persoane/meserii critic ceea ce înseamnă că acela este locul de unde trebuie să începem analiza riscurilor.

4. Utilizarea de mijloace auxiliare disponibile

Vom proceda întâi la o determinare a riscurilor pe procese, sectoare de activitate sau grupuri de persoane expuse. Identificăm dacă există mijloace auxiliare disponibile pentru evaluarea riscurilor identificate.

Intreprinderi pentru care există soluții pe domeniul acestora de activitate.

IMM-uri care s-au grupat/organizat și care au adoptat o soluție comună de a respecta prevederile Directivei Cadru și care dispun și de alte mijloace auxiliare adaptate la specificul acestora.

Grupul astfel creat a procedat el însuși la aprecierea riscurilor aferente proceselor din sectorul acestora de activitate (este o apreciere colectivă a riscurilor). Aceste aprecieri ale riscurilor sunt utilizate ca o bază comună pentru elaborarea listelor de control sau a instrucțiunilor de securitate. Adesea aceste mijloace auxiliare nu acoperă toate sectoarele de activitate din intreprindere și este necesar de a fi utilizate mijloace auxiliare suplimentare (liste de control ale unor instituții specializate) sau intreprinderea a făcut apel la specialiști în securitatea muncii pentru o evaluare suplimentară a riscurilor. Aceste soluții individuale sunt puse la dispoziția intreprinderii din sectorul de activitate considerat de către specialiști în securitatea muncii.

Intreprinderi fără o soluție comună

Aceste intreprinderi nu au acces direct la mijloace auxiliare specifice. Acestea trebuie să le găsească singură, dacă există deja pentru sector, procesul tehnic sau grupul de persoane considerat sau să utilizeze liste de control puse la punct de specialiști în securitatea muncii. Diferite organizații și organisme specializate pot în egală măsură să pună la dispoziție diverse liste de control. Adaptarea și utilizarea listelor de control este în responsabilitatea fiecărei intreprinderi. Pentru procesele complexe este indicat să se procedeze la aprecierea riscurilor în asociere cu specialiști în securitatea muncii și cu colaboratorii acestora (medici de medicina muncii, ergonomi, pshihologi, experti).

5. Formarea unei echipe interdisciplinare

O condiție importantă pentru realizarea unei aprecieri a riscurilor cât mai exactă și completă este realizarea unei echipe interdisciplinare. Această echipă trebuie să fie formată din 3, 5 membri conduși de un șef de echipă. Munca în echipă este organizată și animată de șeful de echipă.

6. Procurarea documentației, definirea timpului necesar, calendarul reuniunilor

Pregătirile necesare sunt determinate după mărimea și complexitatea sectoarelor de activtate și a proceselor.

Documentele următoare sunt necesare pentru descrierea proceselor și sectoarelor de activitate:

Descrierea procedeului;

Fotografii, schițe sau grafice (diagrame de flux) ale instalațiilor;

Caracteristicile materiilor prime;

Instrucțiuni de utilizare;

Dispozitive se protecție;

Instalații speciale;

Concepte de securitate;

Certificat de conformitate.

Planificarea secvențelor de control face parte din etapa de pregătire. Într-o instalație care funcționează în flux discontinuu ordinea de control nu este dictată automat de diagrama de flux (figura 2.1).

Fig. 2.1 Managementul riscului

Deci multiple sarcini trebuie realizate în același timp și atunci poate că este necesar de a reprezenta diferitele etape de muncă și stabilirea timpului necesar și a calendarului reuniunilor. Stabilirea timpului necesar depinde de nivelul de aprofundare al analizei, a randamentului echipei și al calității documentelor puse la dispoziție de către organizație.

7. Aprecierea riscurilor

1. Limitele sistemului de munca

a. Definirea limitelor sistemului – definirea sistemului

Înainte de a incepe analiza trebuie să definim limitele sistemului din sectorul de activitate sau din procesul analizat. Prin urmare trebuie să definim într-o manieră precisă ce face parte din sistem, adică ce trebuie să luam tot timpul în considerare pentru identificarea fenomenelor periculoase și ce este situat în afara sistemului. Este indicat de a diviza procesele sau sectoarele mari în elemente mai mici. Dacă un sector de activitate sau proces conține o linie complexă de producție compusă din mai multe instalații, atunci sectoarele sau procesele parțiale în care am divizat linia trebuie să corespundă (în măsura în care este posibil) unei faze sau unui procedeu. Interfața ansamblului sistemului cu mediul, precum și interfața diferitelor sectoare sau procese în care acesta este divizat trebuie evidențiate și definite. Este necesar de a specifica tipul fenomenelor periculoase analizate, trebuie indicat la cine sau la ce se referă aceste produse, (operatori, echipamente, mediu). Pe de altă parte trebuie clarificate și puse în evidență și interacțiunile cu instalațiile vecine care trebuie reținute, precum și aspectele care nu necesită inspectarea.

La finalul determinării limitelor sistemului, pentru instalații și mașini următoarele puncte trebuie să fie clarificate:

“faza de viață” luată în considerare (construcție, montaj, recepție, utilizare, casare);

modul de funcționare luat în considerare (funcționare normală, curățenie, reparații, reglaj, instalare);

limitele mașinii considerate pentru o utilizare normală;

inventarierea completă a modurilor de utilizare previzibilă a mașinii (industrial, comercial, casnic);

pregătirea (formarea) utilizatorilor potențiali;

împrejurimile (mediul) cuprinzând: instalații vecine și interacțiunile dintre acestea, toate persoanele potențial expuse;

genul fenomenelor periculoase evidențiate, la cine si/sau la ce se referă acestea (operatori, instalații, mediu,);

aspecte care trebuie luate în considerare, dar care nu necesită control sau inspecții suplimentare (statica construcțiilor, tipul procesele chimice).

Având în vedere cele menționate mai sus, la definirea sistemului trebuie declarat modul de exploatare analizat, adică în exploatare normală, particulară sau mentenanță. Aceste trei moduri de exploatare sunt definite mai jos.

Exploatare normală – Instalatia îndeplinește funcția pentru care a fost concepută.

Exploatare particulară – Se referă la pregatirea, transformarea, instalarea, reglarea, verificarea, eliminarea erorilor, curățirea instalației.

Mentenanță – control (măsurare, controlare, înregistrare), determinarea (compararea) parametrilor de funcționare reali cu cei prevăzuți;

întretinere (curățire și întreținere), măsuri pentru a păstra funcționarea instalației la parametri prevăzuti (proiectați);

readucerea parametrilor de funcționare a instalatiei la cei prevăzuți din faza de concepere a acesteia (înlocuirea unor componente sau subansamble, ameliorarea funcționării sau îmbunătățirea acesteia). Atenție la adaptarea la progresul tehnic.

b. Descrierea activităților (om /mașină /mediu)

La început trebuie stabilite diferitele etape de derulare a activității pe sectoare de activitate și/sau procese de fabricație. Toate etapele trebuie consemnate în ordine cronologică, la fel și cele operatorii. Etapele necesare pentru instalarea unei mașini, spre exemplu transportul acesteia din punctul A în punctul B, nu pot fi omise, chiar dacă colaboratorii care execută aceasta operațiune nu constituie o amenințare (pericol) direct sau evident.

În anumite situații unele activități pot fi regrupate. Procedând în acest fel putem să reducem durata necesară pentru aprecierea riscurilor, dar se va reduce și precizia aprecierii. O astfel de regrupare este indicată în absența unor riscuri majore sau când nu analizăm o anumită configurare particulară să punem în evidență principalele fenomene periculoase ale sectorului, pentru că utilizăm o soluție de ramură și vom pune în evidență doar riscurile specifice intreprinderii.

Activitățile trebuie formulate pentru cele trei moduri de exploatare:

normală;

particulară;

mentenanță.

Notițele preluate după instrucțiuni sunt necesare pentru a descrie activitățile sau în caz contrar, descrierea activităților este utilă pentru întocmirea noilor instrucțiuni, dacă acestea nu sunt încă disponibile. În mod normal o activitate nu este descrisă de o acțiune. Pentru descrierea activităților trebuie ca acestea sa fie structurate, dacă este posibil, în maniera următoare:

material;

activitate;

punct de plecare și punct de sosire.

Activitatile pot fi formulate în comun la reuniunile echipei sau încă din faza de pregatire.

c. Identificarea fenomenelor periculoase în echipă

În cursul acestei etape trebuie să identificăm fenomenele periculoase care pot aparea în desfășurarea activităților descrise. Un membru al echipei este însărcinat să redacteze procesul-verbal. Șeful de echipă alege primul proces parțial, evidențiază activitățile pentru toți membri echipei. Echipa începe analiza cu prima activitate. Utilizâd un braimstorming structurat, echipa caută fenomenele periculoase care pot surveni în activitatea descrisă. Este important de a recenza și acele fenomene periculoase pentru care, în acest moment pare puțin probabil sau chiar imposibil, ca acestea să ducă la un eveniment.

Șeful de echipă trebuie să supravegheze ca procesul sau sectorul examinat sunt analizate într-o manieră cât mai completă. De aemenea trebuie ales un ritm de muncă care sa nu plictisească sau să streseze echipa. În cazul în care o discuție între doi experți se prelungește, este indicat să le propunem să-și noteze fiecare punctul său de vedere în procesul-verbal și acestea să fie clarificate în afara reuniunii.

Dacă avem nevoie, putem utiliza și alte liste de fenomene periculoase – anexa EN 1050, broșura AISS “prevenirea riscurilor mecanice” (tabelul 2.1) – soluții practice.

Tab. 2.1 Prevenirea riscurilor mecanice

d. Definirea vătămărilor

Fiecare fenomen periculos poate antrena un eveniment susceptibil care să cauzeze o vătămare (o leziune fizică și sau un atentat la starea de sănătate). Pentru fiecare fenomen periculos identificat trebuie să evaluăm vătămarea posibilă și să înregistrăm (prin notări în tabele sau grile) acest lucru. Acest lucru este efectuat de echipa de evaluare.

8. Estimarea riscurilor prin estimarea probabilității de producere și a gravității vătămării

Riscul – reprezintă valoarea cuantificată a unui fenomen periculos. Această valoare este compusă din gravitatea vătămării (G) și probabilitatea (P) de producere a acestei vătămări. Probabilitatea P de apariție a vătămării este definită în maniera următoare:

P = functie de (e, po, L) (2.1)

Ea este determinată de:

frecvența și/sau durata expunerii la fenomenul periculos considerat

(po) probabilitatea de apariție a evenimentului periculos considerat

posibilitatea de evitare sau de limitare a vătămării printr-un comportament adecvat (al organizației, persoanelor implicate sau al măsurilor existente)

Ca regulă generală, probabilitatea ca un eveniment periculos ce se produce și gravitatea asociată vătămării corespondente nu pot fi întotdeauna precizate cu exactitate. Este indicat de a se proceda într-o manieră prudentă, spre exemplu: “ne așteptăm la o probabilitate ridicată de producere și la vătămări importante”.

Gravitatea vatamarilor poate fi subdivizata in 5 categorii:

Tab. 2.2 Determinarea gravitatii vatamarilor si a consecintelor posibile G

invaliditate gravă – incapacitate de muncă pentru profesia în cauză sau pentru o profesie echivalentă, influență mare asupra calității vieții

invaliditate lejeră – reducerea capacității de muncă pentru profesia în cauză sau pentru o profesie echivalentă, influență redusă asupra calității vieții.

Atentatele la sănătate legate de factorii ergonomici sau de organizarea locurilor de muncă, sunt în creștere continuă. Pentru evaluarea acestor riscuri trebuie apelat la un specialist în securitatea muncii. Ergonomia tratează adaptarea condițiilor de muncă la capacitățile și caracteristicile corpului uman, precum și posibilitatea de adaptare a acestuia la sarcinile de muncă. Psihologia muncii cercetează interacțiunile dintre om și munca sa. Ea examinează, înainte de toate, conceperea posturilor de muncă, dar si calificarea, formarea și randamentul omului în îndeplinirea muncii sale. Diferite mijloace auxiliare de analiză sunt puse la dispoziție atât de ergonomie, cât și de psihologia muncii. La această ora există numeroase publicații care prezintă metode de analiză și evaluarea riscurilor asociate activității fizice și mentale ale operatorilor.

În continuare se prezintă două metode calitative de estimare a probabilității.

Varianta 1. Procedura de urmat pentru o apreciere colectivă a riscurilor (pentru o ramură cu activități similare)

Probabilitatea P este subdivizată în 5 categorii. Estimarea se referă pentru 1000 de colaboratori care exercită aceeași activitate. Ca și mijloace ajutatoare vom utiliza (în măsura în care acestea există) datele statistice ale ramurii analizate, referitor la accidentele de muncă și îmbolnăvirile profesionale. Cifrele ce figurează în tabloul următor nu reprezintă decât niște valori indicative.

Tab. 2.3 Determinarea probabilității P (varianta 1)

Varianta 2. Procedura de urmat pentru o apreciere colectivă a riscurilor (pentru o intreprindere sau sector care are posturi de muncă particulare)

Pentru evaluarea probabilității într-o intreprindere sau sector care are posturi de muncă particulare se pleacă de la starea actuală, adică luăm în calcul instalațiile și organizarea activităților așa cum se găsesc ele în momentul evaluării. Pentru evaluarea probabiltăților există două posibilități.

a. Posibilitatea

Probabilitatea P este subdivizată în 5 categorii, așa cum am indicat și pentru varianta 1. Apoi vom defini prima oară categoria “frecvent”. Aceasta va fi baza de definire a celorlalte 4 categorii.

Tab. 2.4 – probabilitate P (varianta 2)

b. Probabilitatea

Vom defini un indice de probabilitate P care este determinat de trei elemente evaluate în mod individual. Pentru a face aceasta evaluare vom formula următoarea ipoteză:

P = e + 2po + L (2.2)

Am atribuit un punctaj dublu elementului “po”, pentru ca probabilitatea de aparitie a unui eveniment periculos care rezultă din normele tehnice de securitate și de activitate are un loc mai important decât celelalte două elemente. Această formulă este bazată pe prezentarea probabilității în norma EN 1050 “ securitatea mașinilor – principii pentru aprecierea riscului”.

Tab. 2.5 Indice de frecvență si durata de expunere la fenomenul periculos (e)

Probabilitatea de apariție a unui fenomen periculos este definită de urmatoarea manieră:

Tab. 2.6 Indică probabilitatea de apariție a unui eveniment periculos po

Tab. 2.7 – Indica posibilitatea de evitare sau de limitare a vatamarii L

Probabilitatea P (indice) de producere a unei vătămari G rezultă din însumarea valorilor elementelor sale componente :

P = e + 2po + L (2.3)

Rezultatul acestei însumări poate fi evaluat cu ajutorul tabloului de mai jos. Relația între diferitele valori numerice și încadrarea acestora în categorii de la A la E a fost temeinic verificată în practică.

Tab. 2.8 – Probabilitatea (varianta 2) P

9. Determinarea cauzelor faptelor

Un eveniment indezirabil (accident sau îmbolnăvire profesională) se produce având la bază un fenomen periculos și un eveniment declanșator. În plus, cauze si fapte variate (diferite) antrenează acest eveniment. Pentru a putea găsi măsurile de securitate adecvate este necesar să procedăm la o examinare sistematică a relațiilor de cauzalitate care conduc la acest eveniment nedorit. Faptele sau cauzele care sunt la originea acestui eveniment pot fi de origine tehnică, deficiențe în materie de organizare sau de formare.

10. Evaluarea riscurilor

Pentru a evalua riscurile vom utiliza o matrice a riscurilor. In figura 3.4 este prezentată o matrice a riscurilor subdivizată în trei zone. Aceasta soluție corespunde situației dintr-o intreprindere, dar acest lucru nu înseamnă ca ea este valabilă pentru toate intreprinderile. Riscurile sunt apreciate prin estimarea probabilității și a gravității vătămării, în conformitate cu tabelele anterioare.

Matricea riscurilor este definită de catre membrii echipei interdisciplinare de evaluare în colaborare cu angajatorul (managerul intreprinderii).

Fig. 2.2 – Matrice de riscuri

În cazul de față aceștia au decis ca riscurile încadrate în diferite zone ale matricei să fie incadrate (ierarhizate) în trei zone:

riscuri importante;

riscuri medii;

riscuri scăzute.

Fig. 2.3 – Definirea zonelor

Riscurile din zona 1 sunt tratate cu prioritate, următoarele sunt tratate riscurile din zona a doua, iar riscurile din zona a treia sunt tratate ultimele. Definirea priorităților trebuie facută înainte de a începe tratarea riscurilor (analiza acestora, stabilirea asupra căror componente vom acționa și elaborarea măsurilor de prevenire). Subdivizarea matricei în cele trei zone este bazată pe concepția personală (a organizației, cea convenită cu echipa de evaluare, cea stabilită prin politica de securitate si sanatate) și depinde de obiectivele de securitate pe care le avem stabilite. Trebuie respectate și prevederile legislative aplicabile, ordonanțele și directivele. Obiectivele de securitate trebuie să țină cont în același timp și de interesele de exploatare ale instalației, dar și de interesele utilizatorilor, ale riveranilor, ale colaboratorilor etc. Pentru o intreprindere care exploatează aceleași instalații, dar în altă locație, obiectivele de securitate pot diferi. Aceasta își poate stabili exigențe mai ridicate la care va trebui să aloce și resurse adecvate sau mai scăzute (corelate cu situația economică), dar acestea trebie să respecte cel puțin cerințele minime de sănătate și securitate prevăzute în legislația aplicabilă.

11. Formularea obiectivelor de sănătate și securitate

Pentru a putea stabili ierarhizarea riscurilor și alocarea zonelor din matrice pentru fiecare risc, intreprinderea trebuie să-și definească prioritățile în acțiunea de protejare a sănătății și securității lucrătorilor.

Pentru aceasta trebuie definite obiectivele de prevenire și protecție specifice fiecărui eveniment periculos identificat. În acest sens vom stabili, chiar și pentru evenimente care par putin probabile a se produce, condițiile în care acestea pot avea loc, dar și măsurile de prevenire și protecție adecvate acestora.

12. Stabilirea unui profil de risc

Se procedează la o estimare a riscurilor pentru fiecare fenomen periculos. Diferitele riscuri sunt înscrise după aceea în matricea riscurilor. Profilul riscului constituie baza gestinonarii riscurilor. Fiecare risc constatat este comparat cu obiectivul de securitate. Dacă acest obiectiv nu este atins trebuie luate din nou măsurile de protecție adecvate.

În măsura posibilităților, riscurile trebuie să fie eleminate. Dacă riscurile nu pot fi eliminate, atunci trebuie cel putin redusă probabilitatea de a se întampla. Odată ce măsurile au fost luate, riscurile trebuie să se situeze în colțul inferior stâng al matricei.

13. Definirea măsurilor

Dacă se constată cu ocazia unei aprecieri a riscurilor că sistemul de muncă nu este suficient de sigur sau că riscul este prea ridicat pentru grupa de persoane examinată, atunci măsurile potrivite trebuie să fie regândite pentru eliminarea sau reducerea riscurilor.

Evaluând încă odată riscul cu măsura aleasă, se controlează dacă măsura reduce efectiv riscul. Trebuie de asemenea verificată cu aceasta ocazie dacă punerea în aplicare a noilor măsuri de protecție implică fenomene periculoase suplimentare și dacă în acest caz aceste fenomone periculoase trebuie să fie adaugate la lista fenomenelor periculoase constatate și trebuie procedat la o nouă apreciere a riscurilor.

Găsirea unei soluții potrivite pentru problemele de securitate se clasifică în primul rând dacă fenomenele periculoase pot fi suprimate prin reamplasarea de substanțe periculoase. Dacă nu este posibilă suprimarea fenomenului periculos se procedează de maniera urmatoare:

eliminarea sau reducerea fenomenelor periculoase printr-o ameliorare a construcției sau prin utilizarea de substanțe mai putin nocive;

măsurile tehnice de protecție împotriva fenomenelor periculoase care nu pot fi suprimate (diminuarea probabilității ca evenimentul să se producă și reducerea dimensiunii pericolului);

c) măsuri organizatorice (modificarea organizării muncii, amenajarea timpului de lucru, formarea, instrucțiuni de lucru, informații despre riscurile reziduale și modul de admininstrare;

d) măsurile relative de personal (EIP, formare).

În general, trebuie combinate măsurile pentru obținerea securității cerute (impuse). Este important ca fiecare măsură de securitate să permită reducerea frecvenței și gravității evenimentelor periculoase. Pentru a face acest lucru nu trebuie numai să luam în calcul cheltuielile pe termen scurt, dar de asemenea calculele de rentabilitate pe termen lung. Adesea o măsură relativ scumpă este rentabilă, căci ea permite reducerea numărului de zile de absență pe termen lung și producerea de economii pe multiple planuri.

Este importantă respectarea principiului următor în alegerea măsurilor de securitate. Persoanele trebuie să fie implicate în găsirea soluțiilor. Dacă o soluție sau o măsură a fost aleasă trebuie specificată în scris, dacă se schimbă trebuie să fie motivată și aduse lămuriri suplimentare legate de schimbare. Trebuie să se fixeze bine detaliile.

Pentru anumite evenimente este necesar sa facem o cercetare aprofundata asupra cauzelor posibile.

Analiza prin metoda arborelui cauzal permite o identificare sistematică a tuturor cauzelor care conduc la evenimente nedorite. Metoda este un mijloc practic pentru evaluarea raportului cost/utilitate a măsurilor de securitate.

14. Desemnarea riscurilor reziduale

În practică nu este posibil să eliminam riscurile în ansamblu. Din raționamente de cost și de capacitate este adeseori imposibil să punem în practică simultan toate măsurile necesare reducerii riscurilor.

Punerea în aplicare a acestor măsuri se face treptat, în etape și acestea trebuie aplicate pentru că riscurile reziduale există.

Angajatorul este obligat să informeze salariații despre riscurile reziduale și tipurile acestor riscuri. Riscurile reziduale existente în zona 1 și 2 după punerea în aplicare a măsurilor sunt notate după metoda SUVA pe un formular. În acest formular se va avea grijă să se indice de ce s-a procedat la reducerea suplimentară a riscurilor. Conducerea trebuie să fie informată asupra riscurilor reziduale și să-și dea acordul semnând formularul din anexa 1.

ANEXA 1 Formular decizie de evaluare

Societatea: ____________________________________________________________________

Cod Unic de Înregistrare: _______________________________________________________

Număr de înmatriculare la Registrul Comerțului: ___________________________________

Adresa: _______________________________________________________________________

Decizia nr. 14 / 08.11.2013

_______________ având funcția de Reprezentant Legal al S.C. ______________ S.R.L. în temeiul art. 12 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 319/2006, privind evaluarea riscurilor pentru securitatea și sănătatea în muncă:

DECIDE:

Art. 1 Constituirea echipei de evaluare cu următoarea componență:

_______________________

_______________________

_______________________

_______________________

Art. 2 Identificarea si evaluarea riscurilor de accidentare si imbolnavire profesionala se va realiza pe baza Metodei de evaluare SUVA.

Art. 3 Câte un exemplar din decizie se va comunica persoanelor nominalizate și tuturor șefilor de resort pentru aducerea la cunoștință a tuturor lucrătorilor

Art. 4 Cu ducerea la îndeplinire a deciziei se însărcinează ___________________________.

Art. 5 Prezenta decizie intră în vigoare la data emiterii acesteia.

Reprezentant legal