Evaluarea riscului la inundație pe sectorul Siretului, din zona Municipiului Pașcani [309971]

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” [anonimizat]: [anonimizat]-Claudiu VRÎNCEANU

Profesor coordonator: Conf. Dr. [anonimizat] 2018

[anonimizat], [anonimizat] a riscului la care poate fi supusă o regiune anume. Trebuie să menționez totodată că tema a [anonimizat]. Din punctul de vedere al titului și anume: [anonimizat] o analiză a [anonimizat]. În linii mari studierea acestei teme a plecat de la motivația înțelegerii fenomenului, a cauzelor de la care se produce și a efectelor asupra populației. De mic copil am vrut să am răspunsuri la întrebări ca: De ce se manifestă acest fenomen în zona în care locuiesc? Sau de ce suburbia în care locuiesc se află în proximitatea Siretului? Ipotezele inițiale și principale de la care am plecat în vederea analizei de pe parcursul lucrării au fost legate de o [anonimizat] 2005 sau 2008.

Lucrarea de față și-a propus o [anonimizat], am efectuat și o serie de deplasări pe teren în zonele afectate pentru o mai bună înțelegere a fenomenului și factorilor declanșatori. [anonimizat], iar cele legate de debite au fost obținute prin metoda interpolării de la stațiile Lespezi (amonte) și Roman (aval).

În urma analizei s-a ajuns la o [anonimizat] a patru zone din cadrul Municipiului Pașcani și astfel s-a [anonimizat], care prezintă o [anonimizat] o evoluție a suprafețelor din cadrul celor patru zone supuse riscului la inundație. Practic în urma analizei s-a ajuns la concluzia că aceste patru zone vulnerabile necesită lucrări serioase de amenajare a malurilor sau a [anonimizat].

[anonimizat], prin analiza și descoperirea celor patru zone cu risc ridicat la inundație. Totodată s-[anonimizat], [anonimizat] ( exploatări de nisip și pietriș din albie).

[anonimizat], [anonimizat], precipitații, probabilități, risc

I. Introducere

Lucrarea de față are ca obiectiv înțelegerea din toate punctele de vedere, a riscului la inundație și a factorilor care conduc la accentuare acestuia în sectorul din zona Muncipiului Pașcani. Pentru a exemplifica mult mai bine situația din cadrul văii Siretului de la nivelul Județului Iași, s-au efectuat o serie de hărți, care practic au rolul de a ilustra situația din punct de vedere, climatic, geologic sau hidrologic, atât de la nivelul sectorului râului Siret din zona Municipiului Pașcani, dar și a întregii sale desfășurări de la nivelul Județului Iași. Materialul cartografic a fost realizat în mare parte în ArcMap 10.4, dar s-au folosit și programe ca CorelDraw X4 și CorelDraw X8, Inkscape 0.91, programe care au servit editării și prelucrării estetice a hărților. Totodată pentru analiza și vizualizarea zonelor predispuse riscului la inundație (probabilitate de 10% (10 ani), 1% (100 ani) și 0,1% (1000 ani), s-au folosit și imagini satelitare, pentru o mai bună înțelegere și vizualizare a acestor zone (Google Earth).

Lucrarea de față este structurată pe trei capitole de bază și anume: Factorii naturali și antropici care influențează resursele de apă, Resursele de apa și Evaluare riscului la inundație pe sectorul Siretului, din zona Municipiului Pașcani. Aceste trei capitole de bază conțin alte subcapitole care reprezintă practic studiul caracteristicilor de bază ale zonei aflate în studiu. Pe lângă aceste trei capitole de bază cu subcapitolele corespunzătoare, lucrarea prezintă o introducere în care se tratează aspetele generale ale zonei de studiu și concluziile, care reprezintă în esență rezultatele finale ale analizei din cadrul zonei studiate.

1.1 Așezarea geografică și limitele zonei de studiu

Râul Siret ( în maghiară Szeret, în ucraineană Серет, în traducere “Dragul”) izvorăște din zona Carpaților Păduroși (situați pe teritoriul Ucrainei), zonă cunoscută ca și una de fliș din perioada paleogen, la nord de vârful Muntelui Lungul (cu altitudinea maxima de 1382 m), de la 1238 m altitudine, formându-și, încă de la izvoare, o vale transversal tipic montană.

Figură 1: Râul Siret în sectorul Lespezi – Pașcani în cadrul întregului bazin hidrografic

Din punctul de vedere al distanței, Siretul parcurge, pe teritoriul țării noastre, 596 km din totalul de 706 km și se varsă în Dunăre în apropiere de județul Galați, având bineînțeles un curs tipic submontan. Ca densitate medie acesta are 0,37km/km², iar pe 8,3% din sectorul acestei rețele hidrografice se manifestă fenomenul de secare.

Bazinul hidrografic al râului Siret este cel mai mare dintre afluenții Dunării de pe teritoriul țării noastre. Ca și poziție geografică acesta este încadrat aproximativ între coordonatele 24°49’ și 28°02’ longitudine estică și 45°03’ și 47°58’ latitudine nordică. Albia râului Siret, ocupă o poziție foarte apropiată de limita de est a bazinului, având o desfășurare relativ simetrică în cadrul bazinului. La nivelul sectorului dintre Lespezi și Pașcani, valea Siretului se încadrează aproximativ între coordonatele 47°22’ latitudine nordică și 26°40’ longitudine estică la nivelul Comunei Lespezi și 47°15’ latitudine nordică și 26°45’ longitudine estică la nivelul Municipiului Pașcani. Valea Râului Siret are o distribuție monolaterala, asimetrică cu o desfășurare continuă a teraselor, la nivelul versantului drept.

Având în vedere caracteristicile văii Siretului și faptul că Podișul Moldovei a suferit ușoare mișcări de ridicare epirogenetică pe tot parcursul sarmațianului și pliocenului, Siretul păstrându-și traseul inițial, s-ar putea considera că valea acestui râu are un caracter antecedent sau chiar caracter de vale epigenetică, dacă se are în vedere rezistența mai mare a depozitelor (Sârcu, 1955; Băcăuanu, 1980).

1.2 Istoricul cercetărilor geografice din zonă

Din punct de vedere toponomastic, numele de Siret și mai toate numele râurilor de pe teritoriul Moldovei și nu numai, au fost studiate plecând de la numele regiunilor („locurilor”) în care aceste râuri își au curgerea. Și bineînțeles că toți acești oameni și-au pus pe bună dreptate câteva întrebări simple, esențiale pentru elucidarea originii acestui nume („Siret”), cum ar fi: a fost mai întâi atribuit un nume apei? Localității? Sau a fost atribuit ținutului? Întrebări care au condus cercetătorii încă din timpuri istorice străvechi la studierea „numelui”(toponomastic vorbind), plecând de la „ținutul” (regiunea), care de cele mai multe ori dă numele apelor mai mari, care o traversează sau intră în componența sa teritorială, cum ar fi spre exemplu în cazul Moldovei (Râul Moldova) sau Olteniei ( Râul Olt). Asta întâmplându-se nu doar pentru limba română ci și pentru celelalte limbi străine.

În principiu, spre exemplu specialistii au admis în logica atât teritorială cât și a evenimetelor istorice, că apele curgătoare au fost primele (încă din epocile preeuropene) care au primit un nume, hidronim prin care erau diferentiate și individualizate din punct de vedere al marimii, al curgerii sau a „speciei”, față de alte elemete ale cadrului natural care intră în aceeași clasă, întrucât un toponim numește un individ si nu specia. Deci în logica ideilor discutate mai sus, sunt rare cazurile când apa (râul) a preluat numele localității prin care trece sau a unui munte spre exemplu.Trebuie menționat faptul că în timp acest nume trece printr-un proces de sărăcire (golire) semantică si de abstractizare, care conduce în timp, din punct de vedere toponomastic la toponimizarea apelativelor, practic se trece de la numele comune la cele proprii.

Prin studiile etimologice sau cele legate de linvistica indoeuropeană se arătă și demonstrează că în cazul numelor atribuite cursurilor apelor curgătoare, denumirea (numele) reprezintă însuși termenului corespunzător de: râu, apă curgatoare, pârâu, torent, fluviu.

Am insistat puțin peste aceste idei generale legate în principiu de caracterul toponomastic al Râului Siret, deoarece aceste caracterisitci toponomastice vizează Râul Siret din cel puțin două puncte de vedere. Unul dintre ele este legat de faptul că numele a fost dat într-o primă fază, râului care străbate Moldova de la nord la sud, respectiv de la intrarea în țară până la varsarea în Dunăre, extinzându-se mai apoi spre primul oraș important situat în vecinătatea sa în partea de nord a țării (Localitatea Siret), iar mai apoi pentru unitatea administrativă constituită în jurul localității respective (ocol, district). Pe de alta parte, denumirea (toponimul), a avut ca punct de plecare un apelativ, dar care nu s-a păstrat în timp și a cărui semnificație o putem explica prin atestările documentare antice, dar și prin metoda comparativ-istorică care poate fi presupusă pornind de la faptul că această denumire a condus la crearea de hidronime provenite din limbile vechi din spațiul est-european.

Cele mai multe studii s-au realizat după 1948: lucrări speciale de geomorfologie (I. Sarcu 1955, C. Martiniuc și V. Bacauanu 1970, I. Donisa și I. Harjoaba 1974. În anul 1967 a fost întocmită monografia hidologică a bazinului Siret, iar în anul 1974, un studiu de amenajare). Valea Siretului mai este consemnată și în studiile monografice la nivel național și județean, precum și în cursurile universitare.

Studii de geologie au fost făcute de către I. Anastasiu (1940) și de C. Martiniuc, și pe lângă aceasta trateaza problema teraselor Moldovei și Siretului. Asupra teraselor ultimului râu ajunge cam la aceleași rezultate ca și Sevastos. Consideră terasa Pașcani ca o terasă medie, înglobând în ea doua nivele de terasă de 40 m și 60-70 m. Găsește o terasă inferioară, comparabilă cu cea de 16 m a lui Sevastos, dar, spre deosebire de acesta, autorul cercetează terasele pe o distanța mai mare și nu se reduce la un simplu profil transversal. Cercetează în parte terasele menționate.

II. Factorii naturali și antropici care influențează resursele de apă

Factorii naturali care influențează resursele de apă sunt reprezentați de către condițiile geologice, de relief, condițiile climatice, de vegetație și solurile, iar dintre factorii antropici care influențează resursele de apă amintim: amenajările din cadrul malurilor, exploatările de pietriș și nisip sau construirea de baraje cu rol de protecție a populației.

2.1 Condițiile geologice

Sub raport morfostructural, sectorul Lespezi – Pașcani se identifică cu unitatea de platformă a vorlandului, Platforma Moldovenească. Platforma se caracterizează printr-un soclu cristalin, precambrian, de natură podolică și printr-o cuvertură sedimentară necutată, cu grosimi ce cresc de la câteva sute de metri în nord-est, la peste 2000 și chiar peste 3000 m în vest și sud. Depozitele superioare, neogene, ale acestei cuverturi sunt, în mare parte, de proveniență carpatică.

Ca urmare a evoluției sale paleogeografice, formațiunile geologice de suprafață aparțin miocenului. Ele au o structură monoclinală (NV – SE, 5-8%) și sunt formate, în general, dintr-un complex de argile și marne cu alternanțe de nisipuri, la care se pot adăuga orizonturi subțiri de gresii, calcare, conglomerate, prundișuri. Fiind o zonă de vale, la partea superioară a acestor strate se întâlnesc luturi loessoide subțiri, depozite fluviale luto-nisipo-argiloase, toate de vârstă cuaternară.

Morfologia a început să se schițeze treptat, pe măsura retragerii succesive a apelor mărilor mio-pliocene spre actualul bazin al Mării Negre și a apariției suprafeței uscatului.

Relieful actual poartă amprenta structurii monoclinale, a litologiei și a factorilor modelatori externi reprezentați prin rețeaua hidrografică și procesele de versant.

Platforma Moldovenească reprezintă o regiune rigidă, consolidată încă din proterozoic. Are un fundament cristalin vechi, podolic, cutat și foliat, scufundat la adâncimi din ce în ce mai mari spre sud și vest și acoperit cu o cuvertură sedimentară groasă, formată din roci paleozoice, mezozoice și terțiare cutate, cu numeroase și importante discordanțe stratigrafice între ele.

Studiile de specialitate efectuate până în prezent, prospecțiunile geofizice, forajele de mare adâncime, au arătat că în evoluția paleogeografică îndelungată a Platformei Moldovenești se pot distinge două mari etape cu caracteristici tectono-structurale deosebite, materializate în prezența celor două etaje structurale: soclul și cuvertura.

Soclul platformei este constituit din formațiuni cristaline de vârstă precambriană. El a fost cutat și metamorfozat în timpul proterozoicului mediu și este alcătuit, în principal, din gnaise granitoide, paragnaise plagioclazice, șisturi migmatice, străbătute de filoane de pegmatite, granite roz cu muscovit și biotit.

Soclul din zona sectorului Lespezi – Pașcani este constituit din șisturi verzi, reprezentând continuarea în fundamentul Moldovei de Vest a formațiunilor existente la suprafață în Dobrogea Centrală (soclul assyntic).

Fundamentul acesta cristalin este străbătut de mai multe linii de maximemagnetice, legate de erupții paleozoice, ce s-au produs pe fracturi crustale neregenerate, mascate de cuvertura sedimentară. Dealtfel, structura sa de ansamblu indică existența îndelungată a unui regim de geosinclinal, caracterizat și prin prezența unor mișcări orogenetice în proterozoicul inferior și mijlociu.

Odată cu aceste mișcări care au generat și o morfologie proprie regiunilor muntoase, se încheie regimul tectonic de geosinclinal, teritoriul transformându-se într-o unitate de platformă cu mobilitate destul de redusă. În consecință, denudația activă a modelat intens relieful de orogen,transformându-l treptat într-o suprafață structurală puțin accidentată, cunoscut sub numele de peneplena soclului cristalin precambrian, înhumată sub stiva cuverturii de roci sedimentare.

Cuvertura. Cratonizarea treptată a domeniului podolic și instalarea regimului tectonic de platformă, au făcut ca, de la sfârșitul proterozoicului și până astăzi, regiunea să fie fie afectată doar de mișcări oscilatorii cu amplitudini reduse, dar cu largă desfășurare în suprafață. Acestea au determinat numeroase transgresiuni și regresiuni marine ce au dat naștere etajului structural superior al platformei, constituit dintr-o stivă groasă de roci sedimentare necutate, dispusă discordant.

În această zonă s-au identificat trei mari cicluri de sedimentare (proterozoic superior – silurian, cretacic și badenian superior – levantin) separate de două importante lacune stratigrafice (devonian – jurasic și paleogen – miocen inferior).

La sfârșitul proterozoicului superior, peneplena cristalină suferă prima mișcare de scufundare generală, care a avut drept rezultat instalarea unei mări epicontinentale e s-a menținut până la sfârșitul silurianului. Forajele executate au arătat că cele mai vechi depozite de cuvertură, cu grosimi până la 600 m, constituite, în principal, din gresii cu conglomerate în bază și cu intercalații de șisturi argiloase, pot fi atribuite cambrianului și ordovicianului. Ele sunt continuate ca un pachet de formațiuni siluriene, reprezentate prin calcare cu intercalații subțiri de marne, gresii calcaroase și argile, dispuse sub formă de pături cu înclinare generală dinspre nord-est către sud-vest.

Al doilea și al treilea ciclu de sedimentare au determinat o nouă coborâre a suprafeței terestre și înhumarea acesteia sub stiva depozitelor marine mai noi.

Cercetările de specialitate au ajuns la concluzia că sedimentele cretacice, care au acoperit transgresiv și discordant formațiunile paleozoice ale plantormei, aparțin cenomanianului și senonianului. Ele au grosimi mici – care variază de la câțiva metri, până la câteva zeci de metri – și sunt constituite, în principal, din calcare marnoase și cretoase cu concrețiuni de silex, sub care urmează gresii și nisipuri glauconitice, acestea fiind identificate prin diferite foraje în zona orașului Pașcani.

Dacă se are în vedere evoluția în timp a volhinianului, așa cum precizează N. Macarovici și P. Jeanrenaud (1958), precum și cercetările întreprinse de Natalia Paghida-Trelea (1969), în această zonă se pot separa două orizonturi: un orizont inferior, alcătuiut din argile, marne , nisipuri și gresii – cunoscut sub numele de „orizontul cu Ervilia” – care se închide cu gresia oolitică de Burdujeni, cu o mare întindere și, un orizont superior, reprezentat printr-un pachet de nisipuri cu intercalații argiloase ți gresoase. Acesta formează o fâșie relativ îngustă în zona Lespezi.

În zona podului dintre Lespezi și Heci, imediat deasupra apei râului, se văd argilele marnoase din sarmațianul inferior, cu Ervilia podolica și Cardium gracile. Deasupra acestor marne urmează nisipuri cu intercalații gresoase care se văd în dealul cimitirului de la Heci și se continuă apoi mai departe lateral în nisipurile din Dealul Pietriș, de la răsărit de Tătăruși.

Nisipurile marnoase de la baza profilului din Dealul Enațu și nisipurile care urmează deasupra lor, se pot urmărimai la nord, pe dreapta Siretului, între Heci și Muncel, ieșind de sub prundișurile celor trei terase ale acestui râu.

În zona Pașcani, orizontul inferior corespunde cu un pachet de strate vizibile pe o grosime de circa 200 m, ce se caracterizează prin depozite mai grosiere spre vest și din ce în ce mai fine spre est.

Meoțianul, care urmează în continuitate de sedimentare peste sarmațianul superior, este constituit dintr-o serie de depozite argiloase, marnoase și nisipoase, cu o grosime de circa 250 m în valea Siretului. Peste tot el are la bază un orizont de cinerite andezitice care constituie un reper important în stratigrafia acestei regiuni.

Trecerea de la pliocen la cuaternar marchează începutul unei noi etape de evoluție , în care se desăvârșește înfățișarea actuală a reliefului, schițată încă din miocen.

Depozite cuaternare de origine fluviatilă se întâlnesc mai ales în cadrul văilor, sub formă de terase pleistocene, ori aluviuni de luncă, holocene.

Figură 2: Geologia Podișului Moldovei (după I. Ionesi, 1974)

Mișcările tectonice (de înălțare sau de subsidență) determină apariția proceselor de eroziune sau acumulare în albiile râurilor, determinând astfel modificarea pantei acestora. În ceea ce privește mișcările neotectonice, care au afectat și continuă să afecteze țara noastră, R. Ciocârdel, Al. Esca (1966), E. Liteanu și C. Ghenea (1967) consideră că, în prezent, teritoriul suprapus bazinului hidrografic al Siretului se găsește, aproape în întregime, sub influența unor mișcări de înălțare, cu intensitate mai mare în jumătatea nordică (3-4 mm/an), ce cuprinde și sectorul dintre Lespezi și Pașcani.

Tabel 1: Profil geologic sintetic al forajelor de referință din zona Pașcani

2.2 Condițiile de relief

Culoarul Siretului, cu o altitudine de 200-500 m, se caracterizează prin lățime variabilă și prin asimetrie, cu versanții de pe stânga abrupți și înalți, însoțiți de fragmente de terase, iar cu versanții de pe partea dreaptă mai domoli, cu o largă desfășurare a teraselor, ajungând până la 6-7 terase. Lărgimea culoarului variază între 4-10 km, la nivelul primelor terase.

Intensificarea și aprofundarea cercetărilor științifice din ultimele decenii, folosirea unor concepții și metode noi, au condus la stabilirea unui număr mult mai mare de terase (2-3 trepte de luncă și 7-8 de versant) cu altitudini relative până la 200-210 m.

Tabel 2: Altitudinea teraselor râului Siret (după V. Băcăuanu, 1978)

Terasele Siretului ocupă flancul vestic al văii, începând de la Tătăruși – Brătești – Muncelul de Sus și până la albia actuală. Ele se prezintă sub forma unor trepte bine individualizate, constituite din nisipuri și prundișuri în bază, peste care se aștern cuverturi groase de luturi loessoidice. Treptele superioare sunt mai fragmentate și mai degradate decât cele de până la 50-60 m.

Terasa Lunca Pașcani (terasa I) se desfășoară ca un șes în lungul Siretului după ce depășește „Poarta Heciului”, atingând lățimi de 3-4 km, în dreptul orașului Pașcani. În cadrul acestui șes se disting două trepte: o treaptă joasă, cu altitudini relative de 2-3 m, frecvent inundabilă, bogată în acumulări de nisip și prundiș (în care Siretul formează numeroase meandre) și o terasă de luncă, cu altitudini relative de 4-7 m, ferite de inundații, fiind compartimentată de meandre părăsite, care adăpostesc bălți ca: Rusoaia, Domnei, Tăuanca, Șârlăul și Săpățica. Ferită de inundații și acoperită de soluri fertile, terasa de luncă se cultivă cucereale și zarzavaturi. Din cauza curenților reci, pomii fructiferi și vița de vie ocupă suprafețe mici. Această terasă este mai extinsă pe partea dreaptă a Siretului; figurează aici localitatea Lunca-Pașcani, cartierul Zona Gării din orașul Pașcani și o serie de unități economice ale orașului.

Pe stânga Siretului, terasa Lunca-Pașcani este mai îngustă, cu excepția ariei acoperite de localitatea Blăgești. Datorită pânzei de apă freatică, care în luncă apare la 3,5 m adâncime, urcând până la 0,80-0,30 m, și unei pante longitudinale mai mici de 1‰, umiditatea este ridicată, împiedicând mult timp, ridicarea unor construcții. Problemele legate de bogata pânză de apă freatică au fost rezolvate după apariția căii ferate, a gării, uzinei și depoului (în a doua jumatate a secolului al XIX-lea), prin canalizări și desecări, terenurile fiind folosite pentru construcții civile și noi unități industriale.

Terasa a doua se găsește la 20–30 m altitudine relativă și se numește Terasa Pașcani. Ea începe pe la Probota – Heci și capătă o extensiune mai mare în sectorul Pașcani. Pe aceastaă terasă este așezată cea mai mare parte a orașului. Fruntea terasei se prezintă sub forma unui abrupt de peste 25 m, cu înclinare de până la 30%, având aspect de taluz.

Terasa a treia, de 30–60 m altitudine relativă, este cea mai dezvoltată, în special pe partea dreaptă a Siretului, unde se întinde o bună parte din „moșia” municipiului Pașcani, cu cele mai fertile terenuri pentru agricultură. Pe partea stângă a Siretului, tot relieful ce se menține la o altitudine absolută de 260 m face parte din această terasă.

Terasa a patra este terasa Brătești, căreia îi corespunde și pe stânga Siretului, terasa cu altitudine relativă de 100 m.

Ultimele terase sunt mai putin evidente. Trecerea de la una la alta, ca și de la unii versanți la albiile râurilor, se face adesea prin intermediul glacisurilor, rezultate din depunerile văilor, torenților și din eroziunea versanților la baza acestora. (Băcăuanu, 1978)

Principala caracteristică a reliefului, implicată direct în morfogeneza și morfologia albiei minore, este panta văii. Schumm (1977) a pus în evidență o serie de valori prag a pantei, începând cu care un sector de albie rectiliniar începe să se meandreze, este de 0,4 %, maximul de meandrare corespunde unei pante de 1,2-1,3%, pentru ca la valori superioare acestora, să se inițieze procesul de despletire a albiei.

Figură 3: Harta pantelor la nivelul Siretului din cadrul Județului Iași

În lungul Siretului, variația pantei se materializează în modificarea configurației geometrei plane a albiei minore, remarcându-se că în secotrul inferior al râului și în amonte de confluențe, sectoare caracterizate prin valori mai mici ale pantei, indicele de sinuozitate al albiei atinge valori superioare valorii medii ale râului, de 1,4. Astfel, în zone cu pante reduse de 0,2-0,4 m/km, indicele de sinuozitate depășește valoarea 2.

2.3 Condițiile climatice

Valea Siretului are o climă temperat continentală datorită situării în estul țării, direcția predominantă a maselor de aer continental având o influență importantă asupra văii. Clima văii Siretului este rezultanta interacțiunii factorilor climatogeni radiativi, dinamici si fizico-geografici. Interacțiunea factorilor climatogeni și modificarea acestor interactiuni în timp și spațiu determină schimbările de vreme și respectiv modurile de variație a elementelor climei: temperatură, umezeală, nebulozitate, precipitații și vânturi. Toate aceste elemente climatice reprezintă principalii factori genetici ai climei.

Radiația solara directă este sursa principală de căldură și depinde direct de transparența aerului și de înălțimea soarelui deasupra orizontului. Valorile radiației solare sunt influențate de nebulozitate și de ceață, micșorând transparența aerului, și de o serie de particularități ale suprafeței subiacente. Acești factori determină variații ale radiației de la o lană la alta și de asemenea o repartiție neuniformă în profil transversal.

Radiația globala provine din suma radiației difuze și directe măsurate pe suprafața orizontală. Valoarea acesteia înregistrată la Roman, este de 116,4 kcal/cm2/an. Luând în considerație valorile înregistrate la Fălticeni (114,8 kcal/cm2/an), Târgu Neamț (115,2 kcal/cm2/an) și Bacău (115,5 kcal/cm2/an), se observă că valoarea cea mai mare a radiației globale se înregistrează la Roman, cu toate că acesta este situat la nord de Bacău. Cele mai mici valori se înregistrează în lunile decembrie si ianuarie.

Temperatura aerului pe valea Siretului, care este orientată nord-sud nu este uniformă existând diferențe între nordul văii și sudul ei (8°C în nord și respectiv 10,5°C în sud). La Roman valoarea temperaturii medii anuale este de 8,6°C.

Figură 4: Temperatura medie anuală spațializată conform gradientului termic vertical la nivelul văii Siretului din cadrul Județului Iași (1961-2013) – ROCADA

În decursul anului creșterile interlunare cele mai pronunțate se înregistrează între martie-aprilie (6,6°C) și aprilie-mai (5,6°C), iar descreșterile cele mai mari de temperatură în octombrie-noiembrie (6,2°C) și septembrie-octombrie (5°C).

Mediile lunare ale temperaturilor maxime zilnice sunt pozitive tot cursul anului, oscilând între 7,8°C și 21,3°C primăvara; 24,2°C și 26,6°C vara; 6,7°C și 21,3°C toamna și 2,8°C și 1,2°C iarna.

Temperaturile medii anuale, atât la nivelul Municipiului Pașcani, cât și la nivelul întregului culoar al Siretului, scad de la nord la sud, datorită bineînțeles carateristicilor impuse de latitudine și de altitudine. Spre exemplu la nivelul temperaturii medii anotimpuale, cele mai scăzute valori, din anotimpul de iarnă, se înregistrează în lunca și pe terasele Siretului, iar la nivelul culmilor interfluviale învecinate, temperaturile sunt mai ridicate. (Sfîcă, 2015)

Mediile lunare ale temperaturilor minime zilnice sunt negative în lunile de iarnă și în martie și noiembrie. Ambele caracteristici exercită influențe nefavorabile asupra solului, plantelor, instalațiilor edilitare neprotejate.

Frecvența zilelor cu temperaturi caracteristice are o influență importantă asupra scurgerii. Astfel, din această categorie fac parte: zilele de iarnă, cu temperatura maximă mai mica de 0°C, cu o frecvență anuală de 38 de zile, cele mai numeroase zile înregistrandu-se iarna; zile de ingheț, cu temperatura minimă <0°C, cele mai multe se înregistreaza în ianuarie; zile de vară, cu temperatura maximă >25°C înregistrate în iulie; zile tropicale, cu temperatura maximă >30°C, cele mai multe zile înregistrandu-se în iulie și august; nopți geroase, cu temperatura minimă <-10°C, cele mai frecvente înregistrandu-se în decembrie și ianuarie.

O alta caracteristică este înghețul, primul producându-se în medie dupa 15 octombrie și ultimul la mijlocul lunii aprilie. Cel mai timpuriu îngheț de toamnă are loc in septembrie și cel mai târziu în noiembrie, iar cel mai timpuriu îngheț de primavară are loc în martie și cel mai târziu în mai.

În timpul iernii, valea Siretului este mai rece decât zonele care o mărginesc. În luna decembrie, cea mai rece din an datorită invaziei aerului continental sosit prin anticiclonul Siberian, radiației puternice a suprafeței active și inversiunilor termice, temperatura medie a lunii este de -1,4°C. În luna iulie (cea mai calda) valorile mari ale bilanțului radiativ și dezvoltarea puternica a convecției termice determină o medie lunară multianuală de 19,7°C.

Tabel 3: Regimul temperaturii aerului (după C. Ciopraga, 2000)

Amplitudinea termică medie multianuală este de 20-23°C evidențiind gradul ridicat de continentalism, cu toate că apa râului și umiditatea moderează oarecum contrastele termice la nivelul luncii. Gradul de continentalism este evidential de valorile maxime si minime absolute ale temperaturii aerului.

Umezeala relativă a aerului are valori scazute datorită frecvenței mișcărilor descendente ale aerului. În luna ianuarie, umezeala relativă este în jur de 80%, iar in luna iulie între 60-65%. Zilele cu umezeală relativă mai mică sau egală cu 30% (zile uscate) au o frecvență mai redusă, în timp ce zilele cu umezeală relativă mai mare sau egală cu 80% (zile umede) au o frecvență anuală apreciabilă, cele mai numeroase fiind iarna.

Nebulozitatea medie anuală este cuprinsă între 5,5 si 6,5 și influențează durata de strălucire a soarelui, bilanțul radiativ și termic, umezeala aerului și precipitațiile atmosferice. Numărul mediu al zilelor cu cer noros (3,6-7,5 zecimi nebulozitate) este de 206; al celor cu cer acoperit (7,6-10 zecimi) este de 115,4; iar al celor cu cer senin (0-3,5 zecimi) de numai 45. În cursul anului distribuția acestor zile este neuniforma, frecvența mai mare a zilelor senine fiind în perioada iulie-octombrie, zilelor noroase în perioada mai-iulie, iar a zilelor acoperite în perioada octombrie-aprilie. (Clima României, 2008)

Precipitațiile atmosferice sunt determinate în special de convecția termică locală și de cea frontală datorită ciclonilor dezvoltați deasupra Mării Negre (N. Aur, 2000).

Precipitațiile atmosferice sunt moderate, cantitatea medie anuală fiind în jur de 530 mm. Regimul ploilor este neuniform, cele mai mari cantitați medii lunare înregistrandu-se în luna iunie (91,6mm), iar cele mai mici in luna februarie (17mm). Aportul principal îl au precipitațiile din perioada caldă a anului (70%), în comparație cu cele din perioada rece mai reduse (30%).

Cele mai mari cantitați de precipitații se inregistrează vara (42%), după care urmează primavara (26%), toamna (21 %) și iarna (11 %). Neuniformitatea precipitațiilor este evidentă și prin abaterile anuale sau lunare față de valoarea medie. Numărul mediu de zile cu precipitații are o frecvență anuală de 127,6 zile, cele mai numeroase cazuri înregistrandu-se în iunie (14 zile), iar cele mai puține în octombrie (7 zile).

Tabel 4: Precipitațiil medii anuale spațializate conform gradientului termic vertical la nivelul văii Siretului din cadrul Județului Iași (1961-2013) – ROCADA

În perioada rece a anului cea mai mare parte a precipitațiilor cade sub formă de ninsoare. În medie, prima ninsoare se produce la mijlocul lunii noiembrie, iar ultima ninsoare la mijlocul lunii martie. Numărul mediu al zilelor cu strat de zăpada este de 66,7 iar grosimea medie a acestuia este de 40 cm.

Caracteristic pentru regimul pluviometric al zonei este și fenomenul de secetă, caracterizat printr-un deficit de precipitații, fie prin absența acestora un timp mai îndelungat. În mod obișnuit secetele se produc la sfârșitul lunii iulie și începutul lunii august, prelungindu-se până în septembrie, dar pot avea loc și în alte perioada ale anului.

Vânturile se dezvoltă sub acțiunea principalilor centri barici și a orientării liniilor mari de relief care influențează direcția acestora. Vânturile prezintă importanță sub aspect climatic, dar și hidrologic prin intensificarea evapotranspirației, prin viscolirea zăpezii și mutarea nucleilor de formare a scurgerii de primavară.

Valea Siretului are o importanță mare în circulația generală a atmosferei funcționând ca un culoar în lungul căruia se canalizează masele de aer.

Din analiza datelor privind elementele de vânt, se constată că frecvența medie anuală cea mai mare o au masele de aer din direcția nord (15%) urmate de cele din nord-vest (11%) și sud-est. Pe celelalte direcții vântul înregistrează frecvență redusă. Calmul atmosferic are o valoare foarte mare indicând condiții de adăpost aerodimamic.

Viteza vânturilor prezintă valorile medii anuale cele mai mari pe direcțiile nord-vest (4,6 m/s), sud-vest (4,1 m/s) și vest (4 m/s). Pe anotimpuri cele mai mari viteze medii se înregistrează primăvara și iarna.

Și durata de strălucire a soarelui prezintă o importanță deosebită pentru intensificarea evapotranspirației, astfel încat are loc o diminuare a scurgerii prin încalzirea generală a atmosferei și apar efecte benefice în ceea ce privește evoluția învelișului biogeografic.

Fenomene meteorologice mai importante care se produc mai frecvent sunt: ceața, aerul cețos, viscolul, poleiul, orajele, grindina,

Ceața are o frecvență medie anuala de 34,6 zile. Cel mai mare număr de cazuri se produce iarna in ianuarie (7 zile) și cel mai mic număr în iunie (0,1). Aerul cețos are o frecvență medie anuală de 153 de zile (decembrie, ianuarie, noiembrie, februarie, martie). Viscolul are o frecvență de 0,2 cazuri în februarie. Poleiul are o frecvență de 2,8 zile în ianuarie, decembrie și februarie. Orajele sunt caracteristice zilelor de vară, în special iunie și iulie (4,2 zile). (Clima României, 2008)

Datorită particularităților fizico-geografice, caracterul general al climatului în zona Pașcani prezintă diferențieri care permit cel putin două tipuri de microclimat:

microclimatul de vale, localizat pe terasele inferioare ale râului Siret, caracterizat prin salturi mari de temperatură de la vară la iarnă, dar și diurne. De menționat sunt frecvente inversiuni termice, cețuri, brume, umezeală relativ accentuată, o dinamică mai activă a aerului și o impurificare mai accentuată a acestuia.

microclimatul de terasă și versanți însoriți, implică temperaturi medii anuale în jur de 8,5ș C, insolație mai accentuată vara, umezeală relativă mai redusă decât în Lunca Siretului și o dinamică mai activă a atmosferei. Temperaturile mai coborâte decât media pe țară și precipitațiile suficient de bogate au contribuit la formarea solurilor cenușii și brune de pădure și a cernoziomurilor levigate, favorizând culturile de cereale, sfeclă de zahăr, in, cânepă, plante furajere, legume, zarzavaturi și pomi fructiferi.

2.4 Condițiile de vegetație

Vegetația este caracteristică zonelor de podiș. În locurile în care pădurea a fost distrusă, vegetația are caracter de stepă. Pădurea ocupă suprafețe reduse, în estul și vestul municipiului Pașcani, pe dealurile din apropiere, la Moțca, Miroslovești, Valea-Seacă, Gura Bâdiliței, Hărmănești. Domină fagul (Fagus silvatica), carpenul (Carpenus betulus), gorunul (Quercus petraea), teiul (Tilia cordatas), mesteacănul (Betula Verrucosa) și cu o frecvență mai redusă paltinul (Acer pseudo-platanus), arțarul (Acer platanoides), ulmul (Ulmus montana), frasinul (Fraxinus excelsior), stejarul (Quercus robur), teiul argintiu (Tilia tomentosa), scorușul (Sorbus aucuparia), cireșul sălbatic (Cerasus avium). Arbuștii și flora ierboasă au, în aceste păduri umbroase, o dezvoltare restrânsă. Mai răspândiți sunt alunul (Corylus avellana), vornicelul (Euonymus europaeus), dârmozul (Viburnum lantana), cornul (Cornus mas), socul (Sambucus nigra), iar la parterul pădurilor întâlnim flora de mull. În ultimii ani s-au efectuat și plantații de milizi (Picea abies) și salcâmi (Robinia pseudoacaria). Pajiștile sunt dominate de păiușcă (Agrostis tenuis), pieptănăriță (Cynosurus cristatus), păiuș (Festuca pratensis), ovăzcior (Arrhenatherium elatius), timofină (Phleum pratensis) și trifoi (Trifolium repens), care formează pășuni și fânețe valoroase. În locurile mlaștinoase crește papura (Tifa), rogozul (Carix), nufărul galben (Nuphar luteum), mătasea broaștei (Spirogyra), trestia (Phragmites communis), lintița (Lemna trisulca), troscotul de baltă (Polygonum amphibium), săgeata apei (Sagittaria sagittiforia), etc. Covorul vegetal s-a schimbat, în mod nedorit, prin defrișarea pădurilor și prin plantații cu specii nespecifice: conifere, viță de vie, plopul canadian; pădurile de terase au cedat locul culturilor de cereale, plantelor industriale, legumelor și zarzavaturi.

Vegetația din maluri exercită un rol important asupra stabilității malurilor și implicit, asupra formei secțiunii transversale a albiei. Evaluările cantitative indică faptul că, în general vegetația stabilizează malurile albiei, prin reducerea vitezei de curgere în apropierea acestora, favorizând fenomenul de acreție, creșterea coeziunii depozitelor, intensificarea drenajului intern și consolidarea pantei malurilor (Renaldi, Casagli, 1999). Există și situații în care vegetația reduce stabilitatea malurilor, prin creșterea greutății la partea superioară a acestora.

În cazul albiilor de dimensiuni mari, așa cum este Siretul, rol stabilizator asupra malurilor exercită pădurea, care prin sistemele de rădăcini, care au ajuns să fie expuse în malul albiei (prin erodarea materialului terigen), prezintă o rezistență mai mare la eroziune decât solul și aluviunile. Astefel, albiile devin adânci și înguste în zonele împădurite pe care le traversează, comparativ cu zonele cu vegetație ierboasă, de luncă, sau de folosință agricolă, unde albia devine mai largă și mai puțin adâncă, datorită faptului că rădăcinile dense și fine ale ierburilor, cedează mai ușor în fața acțiunii erozive a fluxului de apă.

Pădurile de luncă sunt formate în general din sălcii (Salix alba, Salix fragilis, Salix triandra, Salix cinerea), plopi (Populus alba, Populus nigra, Populus canescens), arin roșu (Alnus glutinosa), care stabilizează malurile albiei, diminuând eroziunea laterală a acesteia și favorizând, în schimb, accelerarea eroziunii în adâncime, pentr ca râul să-și consume surplusul de energie.

2.5 Solurile și importanța lor hidrologică

Din punct de vedere pedogeografic, această zonă aparține provinciei moldo-sarmatice caracterizată prin interferența influențelor est-europene cu cele central-europene. Factorii pedoclimatici au favorizat formarea solurilor argiloilluviale podzolite (vest), iar pe șesul Siretului, soluri aluviale și lăcoviști. Acestea din urmă apar în jurul izvoarelor și meandrelor din albia majoră a Siretului. În stânga acestuia sunt soluri argiloilluviale cenușii și cernoziomuri levigate slab și moderat, care oferă condiții bune pentru culturile de grâu, porumb, sfeclă de zahăr, cartofi și altele.

În anii ploioși terenurile agricole din luncă sunt inundate parțial; pe abrupturile deluroase și coaste se produc spălări de soluri și alunecări de teren. Solurile de pe platourile și pantele dealurilor permit atât culturi de cereale și plante tehnice, cât și de pomi fructiferi, mai rar de viță de vie. Trebuie remarcat faptul că în această zonă, situată în domeniul de deal și de podiș sunt reprezentative soluri argiloiluviale brune-luvice și albice care, în general, au o permeabilitate mai mică. Local, apar suprafețe cu fenomene intense de pseudogleizare. Pe terasele mai joase și către Câmpia Siretului inferior, aceste soluri trec spre tipuri cernoziomice.

La tipurile de sol exemplificate mai sus se adaugă solurile aluviale din lunci cu un comportament hidrologic dependent de granulometria aluviunilor (grosieră la principalele râuri carpatice și mai fină în colinele joase și câmpie). În pricipiu după cum putem observa în acest sector avem de-a face cu o granulometrie a aluviunilor destul de fină, deoarece vorbim în principiu de o zonă destul de joasă reprezentată de culuarul Siretului.

Pentru această zonă (Sectorul Siretului din zona Municipiului Pașcani), tipice sunt cernoziomurile cambice (slab, moderat și puternic levigate, fiind caracterizate și numite în S.R.T.S 2003, cernoziomuri și faeziomuri, care sunt bine păstrate și întreținute pe terenurile slab înclinate. La nivelul pantelor mai mari acest tip de sol se află într-un grad ridicat de degradare. Trebuie menționat faptul că aceste soluri au un conținut ridicat de humus ceea ce le conferă o fertilitate extrem de ridicată. Legat de zona de est a României putem vorbi de un tip specific de sol, care poartă denumirea de sol cenușiu ( S.R.C.S 1980), care este poziționat la o altitudine de circa 200-300 m, tip de sol care se dezvoltă în deosebi între fâșiile de racord dintre domeniul forestier și cel de silvostepă, concret acest tip de sol are o fertilitate medie spre bună și se află ca poziție pe malul drept al Siretului din dreptul Municipiului Pașcani, între pădure și râu aflându-se acest domeniu de silvostepă, care într-adevăr explică această fertilitate ceva mai redusă prin simplul fapt că pe acest mal se practică oieritul și creșterea vacilor, deci în principiu vegetația este bună pentru păscutul animalelor (pășunat), iar solul este mai puțin folosit în domeniul agricol. Trebuie menționat faptul că acest tip de sol cernoziom (faeziom) mai sunt întălnite în câteva areale, cum ar fi Podișul Fălticeni și în unele șeii foarte largi, cum e cazul celor de la Lozna, Ruginoasa, Strunga sau Bucecea, respectiv dealurile de pe stânga Siretului. Aceaste soluri, datorită proprietăților fac trecerea de la cernoziomurile cambice către solurile brune de pădure, având un grad foarte ridicat de fertilitate. La nivelul luncilor, tipice sunt solurile aluviale (spre exemplu aluviosulurile din lunci au fertilitate bună-cum este cazul și suburbiei Lunca-Pașcani), solurile gleice (spre exemplu gleiosolurile din Podișul Sucevei sau cele de la nivelul luncilor Siretului; Lunca-Pașcani), fiind folosite în mare parte pentru pășuni și fânețe.

2.6 Factorul antropic

Impactul antropic asupra luncii Siretului este reprezentat prin următoarele tipuri de lucrări:

– apărările și consolidările de maluri au ca scop apărarea malurilor de spălări sau de prăbușiri, precum și formarea de noi maluri pe linia de regularizare;

– exploatările de balast determină o evoluție deosebită a albiei minore cu adânciri și aluvionări succesive;

– deviațiile sau tranzitările de debit ( deviația de la Pașcani);

– canale de desecare și de irigații;

– lucrări de combatere a eroziunii solurilor, care determină diminuarea aportului de aluviuni de pe versanți;

– apărarea împotriva inundațiilor cuprinde măsuri pentru împiedicarea și micșorarea pericolelor pricinuite de apele mari.

Cea mai eficace apărare împotriva apelor este înmagazinarea debitelor apelor mari în rezervoare care servesc la majorarea debitelor mici în perioadele de secetă. Un astfel de baraj este creat momentan în amonte de orașul Pașcani. Formarea acestui baraj și implicit al lacului are ca scop apărarea de inundații a localităților aflate în lunca Siretului în aval de Pașcani. Tot în acest scop a fost construit în anii ‘70 dupa marele inundații, ce au avut loc în lunca Siretului, digul de protecție ce se găsește pe partea dreaptă a râului, cu o lungime de aproximativ în acest sector și o înălțime de cca.5 m.

Tabel 5: Harta utilizării terenului de la nivelul văii Siretului din cadrul Județului Iași

III. Resursele de apă

În cadrul resurselor de apă vom discuta despre caracteristicile morfometrice, scurgerea lichidă, viiturile și tipul de regim hidrologic, al bazinului hidrografic al Siretului reprezentat de sectorul din zona Municipiului Pașcani.

3.1 Râuri

3.1.1 Caracteristicile morfometrice ale bazinului hidrografic al Siretului ( forma bazinului, lungime, lățime, altitudini maxime, minime, medii, pante medii)

Din punct de vedere al caracteristicilor morfometrice ale bazinului hidrografic al Siretului, pentru o analiză corectă trebuie mai întâi să începem analiza de la unitatea majoră din care face parte Râul Siret și bineînțeles sectorul de studiu propriu-zis ( Sectorul Siretului din zona Municipiului Pașcani, mai exact Lespezi-Pașcani) și anume Podișul Moldovei care are o altitudine medie de 250 m, cu o altitudine maximă de 688 m la nivelul Dealului Ciungi și o altitudine minimă în Lunca Prutului de 10 m. În cea mai mare parte înălțimile cele mai mari sunt concentrate în centru și în nord-vest, unde se depășește altitudinea de 400 de metri în unele vârfuri, iar de aici încetul cu încetul planul general se înclină spre Prut și către sud.

Trebuie menționat faptul că din punct de vedere hipsometric, peste 25% din suprafața Podișului Moldovei este reprezentată de înălțimi de peste 300 m și 0,5 % de peste 500 m. Aproximativ 63% din suprafața Podișului Moldovei, chiar peste acest procent, este reprezentatată de culoare de vale și dealuri care se dezvoltă între 100 și 300 m. Din acest procent circa 11% aparțin culoarului Siretului și Prutului, care spre exemplu la nivelul de culoar al Siretului, altitudinile ajung chiar la valori de sub 100 m, care reprezintă un nivel de bază local și regional ce impun un ritm extrem de accelerat proceselor de albie, atât minoră cât și majoră din întregul areal de influență. Spre exemplu albia Siretului se află la altitudini diferite odata cu intrarea sa din nordul Romăniei, unde se situează la 300 m și coboară încetul cu încetul până la 190-195 m în zona satului Lunca-Pașcani și respectiv în zona Municipiului Pașcani, ajungând la 185 m altitudine în zona orașului Roman și chiar la 26 m la intrarea în câmpie. Ca urmare fragmentarea majoră este de 1 km/km2 , iar cea generală de 1,5 km/km2 , fragmentare generală care este luată în calcul pentru intreagă arie a Podișului Moldovei, fragemetarre care este mai accentuată la nivelul versanților cuestici și în sectoarele de convergență hidrografică.

Energia de relief variază de la o zonă la alta, spre exemplu în Podișul Sucevei ajunge la valori de 150 m, iar la nivelul zonei noastre de studiu, respectiv zona Municipiului Pașcani, ajunge pănă la maxim 150 m, mai exact se situează între 120-140 m.

În continuare, dacă e să vorbim despre declivitate, în majoritatea suprafeței podișului (peste 70%), discutăm despre o declivitate de sub 15o. În zona de studiu, respectiv sectorul Siretului din zona Municipiului Pașcani, vorbim de o declivitate de sub 5o , mai les în zonele podurilor de terasă și în zona luncilor, iar un exemplu concludent il constitue satul Lunca-Pașcani, suburbie a Municipiului Pașcani, unde valorile declivității se stituează între 2o și 3o.

Dacă e să continuăm discuția pe subiectul luncilor, acestea pot ajunge la nivelul culoarului de vale, ocupând până la 10 km din lățimea acestuia, cum este spre exemplu cazul Siretului în zona Suburbiei Lunca-Pașcani, unde lătimea în unele zone a luncii propiuzi-se depășește chiar 10 km. Trebuie menționat că denumirea acestei suburbii („Lunca”), este dată chiar de forma și de conceptul de luncă în adevăratul sens al cuvântului. La nivelul pantei discutăm de o panta longitudinală de 0,4 la 1 m/km. Această luncă aflându-se pe valea principală a Siretului ajunge să formeze depozite de până la 10 m grosime, valoare care este explicată și de inundațiile din anii 2005 și 2007 care au condus la creșterea depozitelor cu 1-2 m în unele zone, datorită unor cantități uriașe de nisip și nu numai, aduse de râu din amonte.

Ca suprafață, bazinul hidrografic al Siretului este cel mai mare curs de apă din România (cu 28.116 km²), acesta ajungând să colecteze în jur de circa 17% din volumul total al resurselor de apă din țară. Ca arie se desfășoară pe teritoriul județelor Suceava (8556 km2, Botoșani (455 km2), Neamț (5840 km2), Bacău (6608 km2) și Iași (852 km2), din care 19,5 km alcătuiesc aria noastră de studiu, respectiv sectorul Siretului din zona Municipiului Pașcani.

Din punct de vedere al lățimii Siretului, trebuie menționat că malurile acestuia (mai ales în sectorul de studiu), sunt formate din straturi de loess, nisip și pietriș, iar odată cu venirea anotimpului de primăvară și odată cu topirea zăpezilor, iar vara după ploile abundente, râul Siret poate provoca inundații, cum s-a și întâmplat spre exemplu în 2005. Dacă în mod obișnuit, lățimea din sectorul Siretului de la nivelul Municipiului Pașcani, prezintă valori de 70-100 m, iar adâncimea este de 0,30-0,80 m, în perioada de topire a zăpezilor sau al producerii precipitațiilor abundente din perioada verii, lățimea sa poate crește până la 200m, iar adâncimea poate ajunge până la 3-4 m în unele zone. (Vamanu E., Olariu P. – „Dimitrie Cantemir”-1999-2000)

3.1.2 Scurgerea lichidă ( sursele de alimentare, scurgerea medie și scurgerea maximă)

La nivelul Siretului scurgerea lichidă este extrem de puternic influențată de constituția litologică, cantitatea de precipitații și nu în ultimul rând de evapotranspirație. Alimentarea râurilor din Podișul Moldovei în cea mai mare parte se face dominant din precipitații (70-85%), din topirea zăpezilor (30-40%) și moderat din ape subterane (15-30%), situație care asigură Siretului în sectorul din zona Municipiului Pașcani o scurgere bogată cu caracter permanent. Spre exemplu în anotimpul de primăvară, datorită regimului scurgerii care în această perioadă se caracterizează prin ape mari de primăvară, ape mari care sunt caracterizate de ploi bogate și de topirea zăpezilor, conduc la asigurarea unei scurgeri de până la 40-50% din volumul anual. În anotimpul de vară se realizează o scurgere de 30-40% din volumul anual, putându-se produce circa 5-7 viituri, ce conduc la creșteri bruște ale scurgerii provocând mari inundații (ex. Inunadația din 2005). La nivelul anotimpurilor de toamnă și de iarnă debitele mai reduse sunt întreținute doar de alimentarea subterană, iar în unele cazuri se în multe situații unele râuri din cadrul Podișului Moldovei seacă. Bineînțeles că nu este cazul sectorului Siretului din zona Municipiului Pașcani, care în aceste două anotimpuri (toamnă și iarna), are un debit normal conducând la o scurgere lichidă destul de însemnată, excepție făcând perioada de la sfârșitul toamnei și respectiv perioada iernii, când pe fondul lipsei precipitațiilor solide și chiar lichide, se observă o scădere a scurgerii, dar care nu afectează caracterul permanent al râului.

Trebuie avuți în vedere și principalii factori de control ai formării scurgerii și a viiturilor care sunt determinați de poziția geografică a bazinului din sectorul Siretului din zona Municipiului Pașcani, fiind situat la periferia estică a Carpaților Orientali, morfologia teritoriului, geologia, învelișul biopedogeografic, clima (care formează elementele cadrului general), dar și de complexitatea și mărimea impactului antropic din zonă. În zona Municipiului Pașcani, care constituie o zonă de podiș și deal, pe rocile moi (argile și nisipuri-preponderent), care au o dispunere într-o structura momoclinală, altitudinile se prezintă cu valori ceva mai reduse fiind situate intre 250-600 m, cu pante mai reduse. În această zonă evatranspirația este mai puternica fiind determinată de tamperaturi medii anuale de 7-9oC, iar cantitățile de precipitații scad la 500-700 l/m2/an. O consecință a acestui fapt este dată de o scurgere mai redusă de 3-6 l/m2/an, iar caracterul său torențial fiind mai pregnant. În această zonă se produc și cele mai semnificative viituri, care sunt amplificate și de existența unor coeficienți reduși de împădurire. Un exemplu pozitiv îl constituie pădurea de pe dealul situat pe malul drept al Siretului din zona Municipiului Pașcani, mal opus orașului, pădure care însă se află la o distanță destul de mare față de albia minoră a Siretului, aflându-se după cum spuneam pe dealul de pe amulul drept la circa 2-4 km și care nu exercită o influență atât de mare asupră râului. (Vamanu E., Olariu P. – „Dimitrie Cantemir”-1999-2000)

Scurgerea medie

Repartitia scurgerii în timpul anului depinde foarte mult de caracterul alimentării râului în diferite perioade ale anului, caracter determinat de factorii climatici ai scurgerii în condițiile fizico-geografice ale bazinului. După cum discutam și mai sus râurile din Podișul Moldovei au o alimentare dominantă din precipitații (70-85%), din topirea zăpezilor 30-40% și moderat din topirea zăpezilor (15-30%).

Analiza variației în timp a scurgerii apei, respectiv a regimului scurgerii se poate efectua pentru diferite perioade: sezonier, anual, și multianual. Fiecare din aceste tipuri de analize prezintă importanța sa pentru caracterizarea scurgerii. Pornind de la faptul că regimul scurgerii este dependent direct față de precipitații, analiza acestuia trebuie efectuata în acest context.

Pentru caracterizarea scurgerii medii anuale și multianuale din sectorul Municipiului Pașcani al Siretului am folosit ca perioadă caracteristică și reprezentativă, intervalul anilor 2000-2017 folosind date de la stațiile hidrometrice Lespezi și Roman, pe care le-am interpolat. Am ales o perioada de 30 de ani pentru a scoate în evidență mai bine toate fenomenele caracteristice zonei (ape mari, viituri, inundații).

Figură 5: Scurgerea medie multianuală (1961-2013) date interpolate cu stațiile Lespezi și Roman

După cum putem observa și din graficul debitelor medii din perioada anilor 2000-2017, acestea se caracterizează prin valori ridicate la nvelul anilor 2005, 2008 și 2010, ani în care s-au produs viituri excepționale însoține și de inundații în anumite zone din cadrul Municipiului Pașcani. După anul 2010 se observă o scădere pronunțată a valorilor debitelor medii, ceea ce poate fi pus pe seama cantităților reduse de precipitații din această perioadă, sau pe o atentă monitorizare a situației din amonte, dar și din această zonă care se reflectă de fapt prin lucrări de regularizare.

Scurgerea maximă

Cunoașterea scurgerii maxime prezintă un interes științific și practic deosebit, atât pentru precizarea raporturilor ploaie-scurgere cât și pentru asigurarea unor parametri bine fundamentați la proiectarea diferitelor obiective riverane și pentru apărarea împotriva inundațiilor.

Debitele iși au originea în precipitațiile torențiale și în topirea zăpezilor. În anotimpul de primăvară la topirea zăpezilor pe râu se poate constata o variație diurnă a scurgerii cu debite mai mici dimineața și debite mai mari după amiază și la inceputul nopții. Această variație diurnă a scurgerii are loc în condițiile topirii stratului de zapadă. În timpul zilei, o dată cu creșterea temperaturilor, zăpada se topește intr-un ritm mai intens și alimentează scurgerea apei, iar noaptea temperaturile scad adesea sub 0°C, topirea zăpezii înceteaza, astfel ca in timpul dimineții debitele sunt mult mai mici. Adesea topirea zăpezii este accelerată de precipitații si astfel debitele foarte mari provoacă viituri.

Viiturile reprezinta o concentrare a scurgerii in timp, respectiv creșteri relativ rapide de debite de ape și de nivel, prin atingerea unor valori de vârf și apoi printr-o scădere relativ rapidă a apelor care însa este mai lentă decât creșterea. Viiturile se formează în bazinul Siretului în urma ploilor torențiale abundente sau a topirii bruște a stratului de zăpadă, combinată cu ploi.

Figură 6: Scurgerea maximă multianuală (1961-2013) date interpolate cu stațiile Lespezi și Roman

Din cadrul graficului debitelor maxime din perioada 2000-2017 se disting cei trei ani, despre care am amintit mai sus și anume: 2005, 2008, 2010, ani în care debitele maxime au atins valori excepționale precum 963 m3/s (2005), 1860 m3/s (2008) sau 2050 m3/s (2010), ultima valoare reprezentând un așa numit debit istoric. Astfel aceste valori ridicate ale debitelor din acești ani s-au concluzionat prin trei mari viituri care au afectat populația din cadrul Municipiului Pașcani, la baza cărora au stat bineînțeles cantitățile de precipitații și aspectul albiei din acest sector, care în unele zone prezintă un coeficient ridicat al meadrării. Totodată din graficul de mai sus se pot observa debitele maxime cu valorile cele mai reduse, așa numitele debite maxime minime, cum sunt cele înregistrate în anii 2007 (161 m3/s) , 2009 (99 m3/s) sau 2015 (80 m3/s). Explicația poate fi pusă pe seama unui deficit pluviometric din perioada acestor ani, cu repercusiuni la nivelul apei din albia minoră și deci din cadrul sectorului studiat. Studiul acestor debite maxime cu valori reduse este important pentru a stabili perioadele secetoase și pentru a observa efectele negative asupra vegetației sau chiar a culturilor din proximitatea acestuia și deci pentru stabilirea unor măsuri care trebuie luate în cadrul acestor perioade critice.

3.1.3 Fenomene hidrologice de risc (viiturile)

Pentru a înțelege fenomenele hidrologice de risc, fie ele viiturile sau secarea râului, trebuie să pornim de la cauza declanșării acestor fenomene care se prezintă cu două cauze majore, una naturală și una mult mai pregnantă și cu un grad mult mai ridicat de influență și anume o cauză legată de domeniul antropic. În cea mai mare parte activitățile antropice nu constitue un factor genetic în sine al scurgerii, dar trebuie avut în vedere că aceste activități antropice prezintă o importanță fundamentală legată de modificările pe care le introduc în regimul acesteia, dar cel mai important acestea conduc la modificări subsanțiale legate de formarea și evoluția viiturilor. Spre exemplu raporturile dintre activitățile social-economice și modificările produse în regimul scurgerii pot fi indirecte: legate de dezpăduriri, iar aici putem admite că sectorul Siretului din zona Municipiului Pașcani este destul de slab împădurită sau directe prin amenajarea malului stâng prin lucrări executate în albie: îndiguiri, consolidări și apărări de maluri (Lunca-Pașcani).

În cazul viiturilor, un rol extrem de important îl joacă acumulările, care trebuie avut în vedere, modifică substanțial forma hidrografului și mărimea debitelor maxime. De cele mai multe ori se produc atenuări mai mult sau mai puțin semnificative, o importanța majoră îl joacă aportul dintre volumul acumulării și mărimea cursului de apă care o străbate, deci discutăm despre debitele de viitură. Legat de zona noastră de studiu ( sectorul Siretului din zona Municipiului Pașcani), putem discuta despre Barajul aflat pe teritoriul suburbiei Lunca Pașcani, baraj care se află în amonte și de suburbia Lunca-Pașcani și de Municipiul Pașcani. Trebuie menționat că acest baraj joacă un rol extrem de important pentru localitățile din aval (spre exemplu Municipiul Pașcani cu toate suburbiile care aparțin de acesta), deoarece acesta reglează cantitatea de apă care se duce în aval, reglând nivelul apei din albia minoră a Siretului pe parcursul trecerii acestuia prin localitățile mai sus amintite.

Dacă e să discutăm despre spațiul hidrografic al Siretului, la modul general, luând în considerare întregul bazinul, de la intrarea în țară și până la vărsarea în Dunăre, influența acumulărilor asupra viiturilor este foarte diferită de la o zonă la alta și trebuie să ținem cont de numeroase situații, cum ar fi:

– volumul viiturii care se produce;

– volumul operativ al acumulării (volumul de atenuare existent la momentul respectiv sau care se poate obține prin manevre și activități de pregolire);

– poziția acumulării (dacă vorbim despre o acumulare izolată sau dacă face parte dintr-o cascadă și bineînțeles locul pe care îl ocupă într-un astfel de sistem).

Dacă e să ne legăm de sectorul nostru de studiu, acumularea reprezentată de barajul situat în amonte de suburbia Lunca-Pașcani, este o acumulare contruită cu tranșe de atenuare reduse și prezintă o importanță mai mică în modificarea undelor de viitură. Un exemplu în acest caz il constituie mai toate undele de viitură care au produs inundații de-a lungul timpului și la care acumularea reprezentată de barajul mai sus amintit le-a făcut față, bineînțeles nu oprind valul de viitură în cadrul capacității lui, ci lăsând valul de viitură să treacă, monitorizând practic cantitatea de apă care poate fi lăsată în aval, cantitate care să nu afecteze populația, bineînțeles această cantitate de apă este în strânsă legătură cu lucrările de amenajare ale malurilor (digul amenajat pe malul stâng al siretului care protejează spre exemplu suburbia Lunca-Pașcani).

Dacă e să analizăm influențele impactului indirect, despăduririle joacă un rol extrem de important prin inducerea unei continentalizări climatice suplimentare care accentuează creșterea caracterului torențial al precipitațiilor. Bineînțeles că în cazul de față, referitor la sectorul aflat în studiu, nu putem vorbi despre o despădurire în adevăratul sens al cuvântului, deoarece în principiu la nivelul de sector al Siretului din zona Municipiului Pașcani, chiar extinzând aria până spre Lespezi, vorbim în mare parte despre o lipsă a pădurilor sau în cea mai mare parte, acestea se află la o distanță apreciabilă față de aria de curgere a Siretului (albia minoră sau majoră), ceea ce conduce la o accentuare a caracterului torențial al precipitațiilor, după cum spuneam și mai sus și bineînțeles la o frecvență mai ridicată a viiturilor.

Dacă e să ajungem la o concluzie, spațiul hidrografic al Siretului este caracterizat de caracteristicile condițiilor de climat continental moderat, caracterisitici care sunt evidențiate în special prin fenomene de discontinuitate a precipitațiilor și scurgerii și prin producerea viiturilor. Ponderea ridicată a coeficientului de torențialitate este un efect al poziției sale geografice, care se regăsește la periferia de est a Carpaților Orientali și în vestul Podișului Moldovei, bazin aflat într-o zonă unde circulația maselor de aer de origine atlantică, mai umede și aflate într-un proces de foehnizare se contrapune circulației continentale de origine est-europeană, uscate, care prezintă mari contraste termice și pluviometrice. Trebuie menționat faptul că cele mai mari viituri, atât pe întreg bazinul Siretului, cât și pe aria de studiu propriu-zisă, s-au produs în contextul unei circulații generale a maselor de aer care este corespunzătoare zonei de contact dintre ariile ciclonale vestice și cele anticiclonale care prezintă o extindere foarte mare în estul Europei. Atunci când la acest contact (localizat pe versantul estic al Carpaților Orientali și în Moldova), se asociază nuclee depresionare din zona Mării Negre, cad precipitații cu caracter torențial în cantități destul mari. Cum ar fi spre exemplu anii 1969, 1970, 1982, 1991, 1993 sau 2005, 2008 și 2010.

3.1.4 Tipul de regim hidrologic

În mare parte în această zonă, respectiv sectorul Siretului din zona Municipiului Pașcani, discutăm despre un regim pericarpatic estic (PcE), regim care se manifestă în arealul Subcarpaților Moldovei (până la altitudinea de 700-800 m) și Podișul Moldovei. Trebuie remarcat faptul că acest culuar al Siretului separă Subcarpații Moldovei de Podișul Moldovei, Municipiul Pașcani aflându-se chiar pe valea Siretului. Acest regim în mare parte se caracterizează prin ape mici de iarnă, dar care se manifestă prin stabilitate de lunga durată. În luna martie se manifestă apele mari care au o origine nivo-pluvială ( ape care sunt alimentate în mare proporție de topirea zăpezilor-nivală, dar există și o mică proporție în alimentarea provenită din precipitații-pluvio). Spre sfârșitul lunii aprilie și începutul lunii mai, se manifestă apele scăzute de primăvară, datorate în principal unei perioade de diminuare a precipitațiilor. Trebuie remarcat faptul că după această perioadă deficitară, datorată de manifestarea apelor scăzute de primăvară, își fac apariția viiturile accentuate de la începutul verii, viituri corespunzătoare lunilor iunie, iulie și uneori chiar lunii august, viituri care sunt cauzate de un excedent pluviometric care se manifestă în această perioadă. După acest pasaj al viiturilor accentuate își fac simțită prezența apele mici de vară-toamnă, care sunt datorate în principiu creșterii frecvenței perioadelor secetoase care se manifestă în lunile august (spre sfârșitul acestei luni) și septembrie. În mare parte acest regim are o alimentare pluvio-nivală și pluvială moderată.

IV. Evaluarea riscului la inundații pe sectorul Siretului, din zona Municipiului Pașcani

În cadrul acestui capitol vom avea în vedere evaluarea zonelor predispuse riscului la inundație și implicit afectarea variabilelor materiale și umane. Se vor analiza toate posibilitățile și scenariile care se pot produce în timp, datorită poziționării geografice a Municipiului Pașcani în proximitatea Siretului și astfel se vor lua o serie de măsuri pe baza concluziilor care reies din analiza acestor zone vulnerabile.

4.1 Cauzele formării viiturilor

Inainte de a vorbi în mod direct despre cauzele formării viiturilor în cadrul sectorul aflat în cadrul studiului (Sectorul Siretului, din zona Municipiului Pașcani), voi prezenta în cele ce urmează condițiile și cauzele generale care conduc la favorizarea formării viiturilor, cauze și condiții care țin atât de cadrul fizico-geografic, cât și de cel socio-economic.

Din punct de vedere genetic, râurile pot fi considerate un produs al climei, bineînțeles în condițiile peisajului geografic și ale activității umane. Din punctul de vedere al scurgerii unui râu, existența aceasteia din urmă este condiționată si determinată de facorii naturali, cei legație de particularitățile geologice, relief, sol și vegetație.

Cei mai importanți rămân factorii climatici care au un caracter dinamic și un rol determinant în formarea scurgerii unui râu. Dacă e să discutăm de ceilalți factori, mai sus amintiți, aceștia au un caracter condițional, care au doar un rol de favorizare a formării scurgeii, bineînțeles fiecare având un rol important în formarea și manifestarea ulterioară a viiturilor. În categoria factorilor care condiționează formarea viiturilor, trebuie să includem, bineînțeles și condițiile socio-economice, care reprezintă de fapt activitățile umane, care au un rol destul de important în formarea și manifestarea viiturilor.

Vom începe cu factorul cel mai important care condiționează existența formării scurgerii la nivelul de sector al râului Siret, din zona Municipiului Pașcani și anume factorul climatic.

Trebuie menționat de la început că regimul scurgerii râului este influențat într-o proporție de până la 90% de vremea generată, datorată deplasării maselor de aer, vreme care este în principal caracterizată de o anumită formă și bineînțeles o anumită intensitate a precipitațiilor sau a evapotranspirației, dar și temperatura și umiditatea aerului și a solului. Circulația generala a atmosferei este factorul genetic care are lor determinant în cadrul variației neperiodice a regimului meteorologic, prin deplasarea maselor de aer dintr-o regiune în alta sub acțiunea principalelor sisteme barice ( anticicloni și ciclon). Bineînțeles pentru regiune de nord-est a României, din care face parte atât întregul bazin al Siretului cu exdinderea sa N-S, cât și zona de studiu, reprezentată de sectorul Siretului, din zona Municipiului Pașcani, este specific Anticiclonul Siberian.

Precipitațiile reprezintă elementul genetic în procesul de formare a curgerii prin albie, bineînțeles prezentând interes din pucntul de vedere pe deoparte a intensității și pe de altă parte a repartiției în timp și spațiu. Trebuie remarcat faptul că ploile au un rol extrem de important în producerea celor mai mari debite, fie singulare, fie prin suprapunerea acestora peste topirea stratului de zăpadă. Un rol mai pregnant în formarea și manifestarea viiturilor il constituie, ploile cu caracter continuu, de durată mare, care afectează uniform suprafețe întinse.

Figură 7: Repartizarea precipitațiilor medii multianuale de la nivelul anilor 1961-2013 (ROCADA)

Din punctul de vedere al precipitațiilor medii, după cum putem observa și din graficul de mai sus, precipitații analizate pe o perioadă cuprinsă între anii 1961-2013, se pot observa câteva perioade în care precipitațiile depășesc 110 mm, cum este spre exemplu perioada anilor 1969-1975), ajungând chiar la aproape 160 mm ( în perioada anului 1991-158,36 mm). Dupa cum putem observa perioada cuprinsă între anii 2000-2013 prezintă cantității mai însemnate ale precipitațiilor medii în perioada 2005 și 2008, perioadă în care atât precipitațiile care au jucat un rol extrem de important, cât și cantitățile enorme de apă venite din amonte de Municipiul Pașcani, au condus la formarea și manifestarea viiturilor din acești ani. Se poate observa totodată că în anul 2010 s-a înregistrat o cantitate de precipitații chiar mai mare față de perioada anilor 2005 și 2008, respectiv 108,13 mm, față de 93,56 mm (2015) și 96,83 mm (2008), ceea ce a condus la formarea unor viituri și implicit a unor inundații, însă în aval de Municipiul Pașcani, în Tecuci sau Galați, ceea ce denotă în linii mari o atentă supraveghere a debitelor și a cantității de apă venită din amonte în perioada anului 2010 care conduce astfel la ideea că evenimentele (viiturile) din anii 2005 și 2008 au reprezentat o lecție gestionată și manageriată corespunzător de către autorități.

Figură 8: Repartizarea precipitațiilor maxime multianuale de la nivelul anilor 1961-2013 (ROCADA)

La nivelul precipitațiilor maxime înregistrate în perioada 1961-2013, putem observa ani în care valorile se apropie sau chiar depășesc 200 mm, cum sunt anii 1965 (192,99 mm), 1972 (170,88 mm), 1974 (173,28 mm), 1985 (180,42 mm), 1991 (227,46 mm). Aceste valori maxime ale precipitațiilor au condus bineînțeles la formarea unor viituri care au afectat mai mult sau mai puțin localitățile din cadrul Municipiului Pașcani. Din graficul mai sus atașat putem observa valori maxime care se apropie sau chiar depășesc 160 mm, cum este cazul anului 2005 în care s-au înregistra 158,97 mm, sau a anului 2008 în care s-au înregistrat 164,77 mm, ceea ce a condus la formarea unor viituri în acest sector al Siretului și implicit la evacuarea a două localități din jurul Municipiului Pașcani și din proximitatea Siretului, localitați ca suburbia Lunca-Pașcani și Blăgești și bineînțeles o parte din orașul Pașcani, mai exact zona vale. După cum am observat și la nivelul precipitațiilor medii și aici se păstrează aceeași logică a unor cantități de precipitații maxime de 178,99 mm în anul 2013, cantități puțin mai semnificative căzute în acest an, față de 2005 sau 2008, care însă datorită experienței acumulate în anii 2005 și 2008 face ca în această perioadă (2010-2013) în ansamblu să fie o periodă care nu afectează Municipiul Pașcani din punctul de vedere al viiturilor sau inundațiilor.

Un rol foarte important în formarea și distribuția precipitațiilor îl are relieful. Datorită acestuia putem constata o puternică zonalitate verticală, precipitații care sunt mai reduse la nivelul câmpiei în comparație cu zonelede podiș sau cele motane, zone din urmă, unde se înregistrează precipitații mai multe și însemnate cantitativ.

S-a remarcat de altfel că cantitățile zilnice de precipitații mai mari de 10 mm cad pe întreg teritoriul țării mai pregnant în intervalul mai-august, în special în luna iunie. Astfel de precipitații cad aproape exclusiv în perioada caldă a anului, cele mai multe dintre acestea fiind legate de trecerea fronturilor reci.

Figură 9: Repartizarea precipitațiilor medii multianuale și multianuale de la nivelul anilor 1961-2013 (ROCADA)

La nivelul lunilor mai, iunie, iulie și august, dupa cum am amintit și mai sus, cad cele mai însemnate cantități de precipitații, iar la nivelul sectorului aflat în studiu putem observa că lunile corespunzătoare formării viiturilor sunt preponderent lunile iunie și iulie, repartiția precipitațiilor fiind diferită de la an la an. În unii ani predominând luna iunie, în alții luna iulie sau chiar mai și august. O mică excepție o reprezintă anul 1991 când la formarea viiturii a contribuit în mai mare măsură și cantitățile căzute în luna mai (155,82 mm). La nivelul viiturilor din 2005 și 2008, se poate observa o diferențiere a lunilor în care au căzut cele mai semnificative precipitații. Spre exemplu la nivelul formării viiturii din 2005, a contribuit foarte mult luna august cu 158,97 mm, iar la nivelul formării viiturii din 2008 stă la bază luna iulie cu cantități ce depășesc 160 mm, mai exact 164,77 mm. Bineînțeles formarea unei viituri trebuie privită în ansablu și de aceea am luat toate cele patru luni în analiză (mai, iunie, iulie și august), pentru că cei drept în majoritatea cazurilor viiturile se produc într-un timp relativ scurt (destul de rapid în comparație cu inundarea unei regiuni), însă contează foarte mult cantitățile de precipitații de la nivelul celor 4 luni, dar totodată și gestionarea și monitorizarea zonelor aflate în amonte care pot amplifica undele viitorii și implicit pot afecta regiunile din aval.

Din punctul de vedere al zilelor cu precipitații și al repartiției acestora în timp și spațiu se poate spune că în cursul anului, zilele cu precipitații variază destul de mult, atât de la un sezon la altul cât mai ales de la o lună la alta. S-a putut observa că numărul zilelor cu precipitații din sezonul cald al anului, perioadă în care cad cantități însemnate de preciptații, care cnduc în cele din urmă la formarea viiturilor pluviale, reprezintă un procent destul de mare din numărul anual al zilelor cu precipitații. Mărimea manifestării și frecvența viiturilor, atât pe sectorul Siretului din zona Municipiului Pașcani, cât și pe toate râurile din cadrul României este strâns legată de căderea unor ploi torențiale frontale (ploile torențiale cu caracter frontal au în majoritatea cazurilor o durată mai mare și acopera suprafețe mari) sau locale. În timpul manifestării acestor ploi, cad cantități însemnate de apă, care se manifestă preponderent în special în lunile de vară. Ca să continuăm în aceeași notă s-a putut observa ca viiturile înregistrate arată că frecvența producerii acestora este determinată în principal de frecvența ploilor, bineînțeles trebuie menționat faptul că majoritatea acestora nu au efect hidrologic. Din total precipitațiilor căzute, 70-80% sunt lipsite de efect hidrologic.

Din punctul de vedere al reliefului, acesta exercita influențe în mod direct prin faptul că determină zonalitatea verticală a factorilor climatici și de vreme și indirect, prin pantele versanților. Dacă e să discutăm atât de întreg bazinul Siretului, cât și de sectorul aflat în studiu, vom observa ca acesta are o orientare N-S, ceea ce favorizează o canalizare a maselor de aer și practic un aport pluviometric mult mai ridicat fată de regiunile vecine. Practic aici vorbim despre faptul că formele convexe de relief sunt expuse în permanență vântului, ceea ce conduce la creșterea turbulenței atmosferei și la omogenizarea temperaturii aerului, iar cele concave (cum este și sectorul aflat în studiu), sunt caracterizate printr-o umezeală mai mare a aerului și inversiuni de temperatură. Trebuie menționat totodată că datorită precipitațiilor se creează o interacțiune între circulația atmosferică și condițiile de relief.

Un rol important îl joacă și vegetația care acționează asupra scurgerii indirect, prin influențarea regimului de umiditate a solului și direct ca element de protecție împotriva eroziunii. Bineînțeles, cantitatea de apă care este reținută de câtre vegetație, cantitate care este restituită prin evapotranspirație din sol si de pe covorul vegetal, dar totodată și mișcarea apei în sol depind de tipul și densitatea vegetației.

În continuare vom vorbi despre activitatea antropică și despre rolul pe care il are omul în modificarile din cadrul albiei râului. În principiu omul acționează supra scurgerii din albia râului prin atenuareadebitelor cu ajutorul acumulărilor și derivațiilor, regularizarea albiilor, îndiguiri etc. În sectorul Siretului din zona Municipiului Pașcani s-au realizat de-a lungul timpului câteva măsuri pentru atenuarea undelor de viitură și a posibilei produceri a inundațiilor.
Cu timpul aceată regiune a devenit vulnerabilă din punctul de vedere al manifestării viiturilor, dar și al producerii de inundații și astfel s-au luat unele măsuri de reducere a riscului, după cum spuneam și mai sus, măsuri care sunt reprezentate de barajul din amonte de suburbia Lunca-Pașcani, dar și cel din avale din apropiere de Blagești sau digul de protecție care se regasește pe malul drept al Siretului și care protejează întreg Municipiul Pașcani. Alte măsuri de atenuare esențiale sunt reprezentate și de modificări ale cursului de râu, zone predispuse inundației (așa cum este drenarea Sretului din apropiere de satul Poienița). Această drenare are rolul de a atenua viituarele unde ale viiturilor și producerea de inundații. Aceasta drenare se realizează prin scurtarea cursului apei prin secționarea buclelor meandrelor cu ajutorul unor canale care asigura scurgerea directă a apei în caz de pericol. Astfel zona drenată în caz de pericol devine o zonă de acumulare a apei și de reducere a undelor viiturii în aval, reducându-se astfel marea cantitate de apa, care ar face numeroase pagube omenești și materiale.

Bineînțeles reținerea și întârzierea scurgerii presupune și tratarea versanților prin împăduriri care să conduca la o intensificare a infiltrației și astfel să se reducă scurgerea pe versant. Un exemplu potrivit aici este pădurea din apropiere de satul Gura Bâdiliței, padure aflată pe versantul de pe malul stâng al siretului, opus suburbiei Lunca-Pașcani.

Figură 11: Pădurea de pe malul stâng al Siretului

Cauzele formării viiturilor sunt legate în mod direct de condițiile meteorologice și de cele fizico geografice în general. Viiturile atât pe teritoriul României, cât și la nivelul de sector al Siretului din zona Municipiului Pașcani sunt generate de ploile din intervalul aprilie-noiembrie, de topirea zăpezilor în sezonul rece (destul de rare cazurile), sau de suprapunerea celor două fenomene în perioada existenței stratului de zăpadă.

Viiturile au la bază cauze destul de complexe, dintre care cele mai frecvente sunt cele de natură meteorologică. În sectorul aflat în studiu, cauzele cele mai cunoscute sunt ploile torențiale, care au un caracter excesiv de intens, sau cele de lungă durată. Bineînțeles există și alte cauze, cei drept mai puțin frecvente asociate formării viiturilor și anume cele legate de avariile construcțiilor hidrotehnice, ale barajelor și digurilor, care sunt de cele mai multe ori prost contruite sau amenajate. Despre aceste lucruri vom discuta în capitolul destinat măsurilor necesare în vederea diminuării inundațiilor. ( Mustățea A. 2005)

În cadrul sectorului studiat, din punct de vedere al formei hidrografului, se evidențiază în principal formarea și manifestarea viiturilor complexe (compuse). Acest tip de viituri se formează în acest sector în condițiile unor precipitații bogate și succesive. În cazul Siretului astfel de viituri se formează în secțiunile Lespezi (aval de confluența cu râul Suceava până după amplasamnetul Municipiului Pașcani, Dragești (aval de râul Moldova), Răcătău (aval de râul Bistrița-până la amenajarea hidroenergetică a celor doua cursuri de apă) și Lungoci ( în aval de confluența cu râul Trotuș și râul Bârlad).

În cazul secțiunii Lespezi, acest tip de viituri (cmpuse/complexe) se realizează în aval de confluența (Siretului 2559 Km2) cu Suceava (2652 Km2), râuri cu bazine hidrografice apropiate. În această zonă de obicei ajunge vârful viiturii de pe râul Suceava (pantele fiind mai mari), care conduc la imprimarea principalelor caracteristici ale viiturii. Culminația de pe râul Siret ajunge cu o întârzierede 6-12 ore. Există însă numeroase situații când diferențele orare dintre cele două culminații sunt foarte mici, iar viitura are practic un caracter singular. Trebuie menționat faptul ca după anul 1978 se resimte influența acumularilor Bucecea și apoi Rogojești, care practic diminuează undele viiturii. (Vamanu E., Olariu P. – „Dimitrie Cantemir”-1999-2000)

4.2 Analiza suprafețelor inundabile

În cadrul analizei suprafețelor inundabile vom lua în calcul mai multe variabile care țin de suprafața regiunilor aflate în studiu, de demografie (numărul de locuitori), sau de numărul locuințelor afectate total sau partial în caz de inundație.

Astfel vom prezenta pe scurt aspectele legate de suprafață și cele legate de demografie al Municipiului Pașcani. Municipiul Pașcani aparține Județului Iași și are în componență localitățile Lunca, Blăgești, Boșteni, Gâștești, Sodomeni și Pașcani, ultimul fiind chiar reședința. Este situat în partea de nord-vest a județului, în sudul Podișului Sucevei, pe malurile Siretului. În anul 2011 acest centru urban număra 33,745 locuitori, fiind astfel al doilea ca mărime din județ, reprezentând și un important nod de cale ferată. Din punctul de vedere al suprafeței totale acesta măsoară 75,42 km2 (extravilan), din care la nivelul intravilanului avem următoarele suprafețe: Pașcani (Reședință) – 8,85 km2, Lunca – 2,70 km2, Gâștești – 2,60 Km2, Blăgești – 1,70 km2, Boșteni – 1,60 km2 și Sodomeni 1,50 km2, totalizând 18,95 km2 de intravilan. Bineînțeles pentru analiza suprafețelor inundabile am luat în considerare și extravilanul, deoarece vom observa că în proporție mai mare este afectat extravilanul (care este reprezentat de terenuri agricole în cea mai mare parte). Din punctul de vedere al locuitorilor, o alta variabilă cu cea mai mare importanță în analiza suprafețelor inundabile și deci a riscului la inundație în ansamblu, avem următoarea repartizare: Municipiul Pașcani în total numără 33,745 de locuitori după datele din 2011, din care Gâștești are 2472 de locuitori, Lunca are în componență 2333 locuitori, Boșteni 1386 de locuitori, Blăgești 1275 de locuitori, Sodomeni 1048 locuitori, iar restul de până la 33,745 de locuitori locuiesc în orașul Pașcani, adică 25,231 locuitori.

Tabel 6: Suprafața și numărul de locuitori de la nivelul Municipiului Pașcani

Pentru a analiza suprafețele cu risc la inundație am folosit probabilitățile de Risc 10% (10 ani), Risc 1% (100 ani) și Risc 0,1% (1000 ani), pe baza hărților de hazard și a benzilor inundabile cu probabilitățile mai sus amintite.

Figură 12: Harta probabilității 10% (Hazard)-Lunca-Pașcani

După cum putem observa pentru zona din proximitatea suburbiei Lunca-Pașcani, probabilitatea de inundație în decurs de 10 ani, este reprezentată de sectoarele în care Siretul are un coeficient ridicat al meandrării, iar zonele cu risc major în cazul producerii unei inundații sunt reprezentate în mare parte de albia majoră a râului din acest sector, albie majoră care se extinde acum până în dreptul digului din estul suburbiei, care are rol de protecție în cazul producerii unor astfel de evenimente. În trecutul geologic însă suprafața pe care azi se află amplasată suburbia Lunca-Pașcani, reprezenta practic albia majoră a râului, care reprezenta nici mai mult nici mai puțin decât o zonă inundabilă (Luncă). După cum spuneam și mai sus, majoritatea luncilor sunt amenajate prin lucrări de hidroameliorare în special prin lucrări de îndiguire.

Figură 13: Imagine satelitară cu reprezentarea zonei afectate 10% (Google Earth)

După cum putem observa și din harta mai sus atașată, dar și din imaginea satelitară riscul în decurs de 10 ani este redus pentru variabilele care ne interesează în această analiză și anume populația, locuințele și suprafața afectată. În decursul acestor 10 ani zonele susceptibile la inundație sunt reprezentate după cum spuneam mai sus, de albia majoră, de unde putem observa că singura zonă afectată în această perioadă este reprezentată de o zonă de pășunat cu o suprafață de 0,37 Km2, zonă în care oamenii obișnuiesc să-și lase animalele la păscut și în care se găsesc 2 stâne (una activă doar în perioada de vara, iar una pe tot parcursul anului) și ar fi afectat un drum și o punte care face legătura cu satul Gura Bâdiliței. Acest sector aflându-se după cum putem observa sub riscul de acoperire cu un volum de apă mai adânc de 1,5 m, ceea ce poate conduce la pierderea vieților unor animale sau chiar la pierderea de vieți omenești.

Figură 14: Harta probabilității 1% (Hazard)-Lunca-Pașcani

La nivelul probabilității de inundație a zonei din apropierea suburbiei Lunca-Pașcani în decurs de 100 de ani se poate observa o mărire în suprafață a sectorului afectat (pășunea despre care discutam la analiza hărții destinate zonelor inundabile în decurs de 10 ani), dar totodată și o creștere a adâncimii apei în unele zone de la < 0,5 m la 1,5 m sau chiar la peste 1,5 m, datorită bineînțeles creșterii volumului de apă.

Figură 15: Imagine satelitară cu reprezentarea zonei afectate 1% (Google Earth)

După cum putem observa, sectorul probabil afectat în decurs de 100 de ani își mărește suprafața cu 0,16 km2, totalizând în decurs de 100 de ani circa 0,53 km2 afectați. Problema mai gravă este dată de faptul că evoluția zonei cu acești 0,16 km2, reprezintă practic afectarea a peste 16 ha de teren agricol și bineînțeles amenințarea încetul cu încetul, prin evoluția în timp a suprafeței probabile, a zonei locuite, deoarece trebuie să remarcăm că protecția reprezentată de dig în unele zone este precară, datorită atât înălțimii, dar și a vechimii lucrării. Astfel în unele zone datorită spre exemplu a trasportului (cazul drumului care leagă suburbia Lunca-Pașcani de satul Gura Bâdiliței), digul are o înălțime de 4 m, iar zonele probabile riscului la inundație în decurs de 100 de ani sau chiar în decurs de 10 ani, măsoară în unele zone o adâncime mai mare chiar de 1,5 m, ceea ce denotă că aceste zone pot reprezenta în viitor „breșe” (zone vulnerabile), prin care apa poate pătrunde în zona locuită cu ușurință.

Figură 16: Harta probabilității 0,1% (Hazard)-Lunca-Pașcani

La nivelul analizei zonelor probabile inundării în decurs de 1000 de ani (0,1%), lucrurile sunt relativ simple, deoarece se poate observa și din harta mai sus atașată că suprafața afectată nu doar că evoluează în cadrul teritoriului, dar și nivelul apei crește, ajungând de data aceasta în mai toate regiunile la o adâncime mai mare de 1,5 m, după cum putem observa și din cadrul legendei. Bineînțeles că această evoluție poate fi privită cu superficialitate, deoarece situația de față se poate produce în decurs de 1000 de ani, însă trebuie remarcat faptul că această zonă poate evolua și mult mai devreme, adâncimea apei poate fi chiar în unele regiuni de două ori mai mare decât valoarea de 1,5 m, totul depinzând în mare parte factorii climatici, cei legați de relief și de influența antropică. Trebuie menționat totodată și faptul că barajul din amonte de suburbia Lunca-Pașcani nu a mai fost renovat de la construirea lui, ceea ce poate fi considerat un fapt de risc cu un grad destul de ridicat mai ales pentru suburbia Lunca-Pașcani, aflată în apropierea sa, dar și pentru întreg Municipiul Pașcani în ansamblu, barajul jucând rol de atenuare a undelor de viitură.

Figură 17: Imagine satelitară cu reprezentarea zonei afectate 0,1% (Google Earth)

După cum putem observa în cadrul analizei zonelor probabile și susceptibile la riscul de inundare în decurs de 1000 de ani, suprafața se extinde acoperind 84,3 ha, din care 5, 16 ha teren agricol și 79,14 ha de pășune, care dupa cum am observat și din cadrul hărții de hazard 0,1%, aceste zone cu probabilitate de inundație în majoritatea cazurilor măsoară o adâncime a apei de 1,5 m sau chiar mai mare. Problema în ansablu după cum putem observa este dată de faptul că în nord-vestul suburbiei Lunca-Pașcani, acolo unde se află barajul, apar câteva zone inundabile, care pot conduce la afectarea structurii barajului și implicit la afectarea părții nordice a suburbiei, care reprezintă o zona extrem de vulnerabilă pe viitor. Aceasta fiind o zona foarte vulnerabilă și datorită înălțimii digului, care nu este betonat. Practic nefiind betonat pe aproape toată regiunea suburbiei.

În continuare vom analiza două regiuni cu grad ridicat al riscului la inundație, din componența suburbiei Lunca-Pașcani, regiuni care reies din analiza hărților mai sus analizate (Hazard 10% (10 ani), 1% (100 ani), 0,1% (1000 ani) ). Respectiv vom avea în analiză regiunea nordică și regiunea estică din componența suburbiei Lunca-Pașcani.

Figură 18: Zonă predispusă inundării (Nord-Lunca Pașcani)

O primă regiune care poate fi inundată datorită mai multor factori care acționează în aceast segment de sector din cadrul Siretului, este reprezentată de partea nordică a suburbiei Lunca-Pașcani. Mai exact de o regiune care totalizează 298 m2 (29,8 ha). În cadrul acestei părți nordice a suburbiei se regasesc în jur de 112 case cu aproximativ 350 de locuitori, care ar fi afectați, dar și circa 10 ha teren agricol, care aparține locuințelor rescpective. Din analiza hărților mai sus prezentate am ajuns la concluzia că această zonă este în pericol datorită unor cumul de factori, care țin atât de cei naturali, cât și de impactul antropic.

Dintre factorii naturali cu rol în accentuarea acestei regiuni, amintim:

Coeficientul ridicat de meandrare a sectorului Siretului din această zonă, care conduce după cum putem observa la un stres exercitat asupra digului și care conduce totodată și la apariția celui de-al doilea factor natural și anume eroziunea.

Eroziunea, care în aceste sectoare cu un coeficient ridicat al meandrării, afectează porțiuni întinse din cadrul malului pe care este construit și amenajat digul de protecție, mai ales prin eroziune laterală.

Dintre factorii antropici cu rol în accentuarea acestei regiuni, amintim:

Exploatările de nisip și pietriș din albia majoră a acestui sector, care cumulate cu eroziunea laterală, conduc la o accentuare a riscului de inundație din această zonă.

Figură 19: Zonă predispusă inundării (Est-Lunca Pașcani)

A doua regiune cu caracter ridicat riscului la inundație este reprezentată de o zonă din estul suburbiei Lunca-Pașcani, care are o suprafață de 340 m2 (34 ha), în interiorul căreia se află 142 de locuințe cu un număr de circa 450 de locuitori și în jur de 10-12 ha teren agricol, variabile umane și materiale care ar fi afectate în caz de inundație. Dacă la regiunea din nordul suburbiei, analizată mai sus, am constatat un cumul de factori care conduc la vulnerabilitatea acesteia, în cazul de față zona este vulnerabilă datorită situării zonei locuite în proximitatea. Siretului. După cum putem observa, unele locuințe se află chiar la mai puțin de 100 de m de albia minoră a râului, ceea ce poate conduce în caz de inundație la un grad ridicat de alterare a acestora. În principiu toată această zonă se află la o distanță extrem de mică față de râu, care are un grad ridicat al vulnerabilității și din punctul de vedere al digului, care are rol de protecție, deoarece acesta în unele sectoare ale sale măsoară doar 3-4 m înălțime, iar zonele afectate, după cum am observat și din analiza hărților de hazard de 10%, 1% și 0,1%, prezintă adâncimi ale apei de 1,5 m și chair mai mari de această valoare. Spre exemplu în anul 2008, volumulu de apă cantonat în spatele digului ajunsese la înălțimea de 4,5/5 m, în dreptul acestei zone. Practic dacă volumul apei creștea uniform cu echivalentul de 0,5 m, se producea inundarea acestei zone și afectarea variabilelor umane și materiale mai sus amintite.

În concluzie, la nivelul teritoriului în care este amplasată suburbia Lunca-Pașcani, cele două regiuni vulnerabile totalizează circa 638 m2, afectează în jur de 254 locuințe, în jur de 24 ha teren agricol și peste 800 de locuitori din totalul de 2333 locuitori.

În continuare vom analiza situația orașului Pașcani la nivelul celor 3 probabilități de inundație în decurs de 10 ani (Hazard 10%), 100 de ani (Hazard 1%) și 1000 de ani (Hazard 0,1%).

Figură 20: Harta probabilității 10% (Hazard)-Pașcani și Suburbia Blăgești

După cum putem observa la nivelul orașului Pașcani zonele predispuse riscului la inundație în decurs de 10 ani (Hazard 10%) sunt reprezentate, după cum putem observa și din harta mai sus atașată, tot de unele zone cu un coeficient ridicat al meandrării, așa cum este spre exemplu zona din nord-estul orașului Pașcani, din apropiere de Blăgești. Zone care ar putea fi inundate cu un volum de până la 1,5 m sau chiar mai mare de această valoare.

Figură 21: Imagine satelitară cu reprezentarea zonei afectate 10% (Google Earth)

Legat de zonă afectată, probabilitatea de inundare în decurs de 10 ani, se poate produce după cum putem observa și din imaginea satelitara, în două areale, care însumează 254 m2 (25,4 ha). Una din zone fiind mai mare totalizând 230 m2 (23 ha) și situându-se pe malul opus orașului Pașcani, în apropiere de Blăgesți. Trebuie menționat faptul că acest areal vulnerabil în caz de inundație nu afectează terenuri agricole sau locuințe din cadrul suburbiei Blăgești, însă prezintă un risc în viitorul apropiat pentru variabilele materiale și cele umane, având în vedere volum la care ar putea fi inundată zona, respectiv mai mare de 1,5 m. A doua zonă totalizează 24 m2 (2,4 ha), deci mult mai redusă ca prima, situându-se pe malul pe care se află amplasat si orașul Pașcani. Această zonă vulnerabilă la fel ca și prima, în decurs de 10 ani, nu pune în pericol terenuri agricole sau vieți omenești, dar în viitorul apropiat poate reprezenta o breșă prin care apa poate pătrunde și conduce la afectarea Fabricii Pompak SRL Pakmaya și bineînțeles la afectarea ulterioară a zonei Vale din componența orașului Pașcani. Adăncimea apei în acest areal vulnerabil în decurs de 10 ani poate fi situată între 0,5-1,5 m. Trebuie să menționăm și rolul de reglare a debitelor de către cele două prize, care încetinesc viteza de curgere a apei, dar și volumul, protejând astfel această regiune și bineînțeles neconducând la evoluția acestor suprafețe inundabile.

Figură 22: Harta probabilității 1% (Hazard)-Pașcani și Suburbia Blăgești

În cazul zonelor cu risc la inundație în decurs de 100 de ani (Probabilitate Hazard 1%), apar modificări atât la nivelul evoluției suprafețelor inundabile, cât si la nivelul adâncimii acestor, unele zone trecând de la adâncime 0,5 m la adâcime 1,5 sau chiar mai mare de această valoare.

Figură 23: Imagine satelitară cu reprezentarea zonei afectate 1% (Google Earth)

După cum putem observa în decurs de 100 de ani, cele două zone vulnerabile evoluează în spațiu, extinzăndu-se cu circa 614 m2 (62 ha) și astfel adăugându-se la cei 254 m2 deja afectați în decurs de 10 ani, totalizând 868 m2. Dacă la nivelul probabilității de inundare a zonei de pe malul opus orașului Pașcani din apropiere de suburbia Blăgești, în decurs de 10 ani, zona nu avecta variabilele materiale și umane, de data asta la probabilitatea de inundare în decurrs de 100 de ani apar probleme în lungul căii ferate și a șoselei, care pot fi inundate sub 1,5 m, dar și a unei porțiuni de pădure de circa 9 ha. Din punctul de vedere al zonei de pe malul în care este amplasat orașul Pașcani aceasta se extinde cu 46 m2 (4,6 ha), continuând să evolueze în suprafață, afectând Fabrica Pompak SRL Pakmaya și accentuând acea breșă de care aminteam mai sus, care poate afecta întreaga zonă Vale a orașului.

Figură 24: Harta probabilității 0,1% (Hazard)-Pașcani și Suburbia Blăgești

Din analiza suprafețelor inundabile cu probabilitate de manfetare în decurs de 1000 de ani (Hazard 0,1%), putem să observăm că zonele analizate în cadrul hărților de probabilitate 10% și 1%, își măresc suprafața, dar cea mai mare problemă este dată de adâncimea apei care, după cum putem observa și din cadrul legendei ajunge să măsoare în anumite părți și peste 1,5 m. După cum putem observa sectoarele puternic meandrate repezintă și zonele cu cel mai mare risc la inundație, așa cum este sectorul Siretului dintre orașul Pașcani și Stolniceni-Prăjescu.

Figură 25: Imagine satelitară cu reprezentarea zonei afectate 0,1% (Google Earth)

Dupa cum putem observa și din imaginea satelitară arealul începe să se extindă, afectând zona pe care se află șoseaua și calea ferată, asta în dreptul suburbiei Blăgești. Trebuie remarcat că această zonă vulnerabilă în decurs de 1000 de ani nu afectează zona locuită, reprezentată de suburbia Blăgești, însă având în vedere faptul că lucrăm cu probabilități această zonă poate evolua diferit în funcție de factorii naturali (preponderent cei climatici), sau de cei antropici în timp. În acest caz scenariile pot include relativ ușor o inundație în partea de vest a suburbiei Blăgești. La nivelul zonei vulnerabile de pe malul pe care se află amplasat orașul Pașcani, lucrurile sunt relativ simple. Acea breșă evoluează, atât în suprafață, cât și în adâncime ( >1,5m), ceea ce conduce la ipoteza conform căreia în această zonă eroziunea laterală este destul de ridicată, conducând astfel la o posibilă infiltrare a apei, care în cazul unui volum mare de apă poate conduce la inudarea zonei Vale a orașului Pașcani.

După analiza situației la nivelul orașului Pașcani și a suburbiei Blăgești, din punctul de vedere al zonelor cu probabilitate de inundare în decurs de 10 ani (Hazard 10%), 100 ani (Hazard 1%) și 1000 ani (Hazard 0,1%), am ajuns la concluzia că există două regiuni care prezintă un risc ridicat la inundație. Una este reprezentată de partea vestică a suburbiei Blăgești, iar o a doua este reprezentată de zona Vale din componența orașului Pașcani.

Figură 26: Zonă predispusă inundării (Vest Blăgești)

Legat de prima zonă, reprezentată de partea vestică a suburbiei Blăgești, putem observa că această zonă este predispusă la inundație datorită situării acesteia în proximitatea râului Siret, dar totodată și a altitudinii reduse față de partea estică, respectiv 206 m (partea vestică) față de 212 m sau chiar 226 m în unele locuri (partea estică), iar la nivelul albiei minore și majore a Siretului din acest sector, altitudinea variază între 203-204 m. Totodată un exemplu care ilustrează riscul ridicat al acestei zone la inundație, este dat de cele două prize care au rolul de a regla debitul apei. Trebuie menționat că această zonă predispusă la inundație măsoară 930 m2 (93 ha), afectând circa 246 locuințe și în jur de 740 de locuitori, circa 40-45 ha de teren agricol, un drum principal și 6 secundare.

Figură 27: Zonă predispusă inundării (Zona Vale-Pașcani)

Din punctul de vedere al zonei Vale din componența orașului Pașcani, aceasta este vulnerabilă riscului la inundație datorită acelei breșe despre care tot am mai amintit la analiza hărților celor trei probabilități (10%, 1%, 0,1%), breșă care poate favoriza pătrunderea apei și implicit inundarea acestei zone. Această zonă vulnerabilă totalizează 3 km2, afectând un număr de 6500-7000 locuitori, două licee, două biserici, gara, un abator și Fabrica Pompak SRL Pakmaya, cea din urmă fiind cea mai afectată, deoarece se află destul de aproape de albia Siretului. Bineînțeles cele două prize reduc considerabil viteza și cantitatea de apă din acest sector, însă spre exemplu la inundațiile din 2005, 2007 și 2008 aceste două prize nu au mai putut regla debitul, acesta atingând valori istorice, iar zona în cauză a avut de suferit.

4.3 Simularea riscului la inundație

Zona de studiu care a servit drept material pentru simulări este sectorul Siretului din zona Municipiului Pașcani. Pentru a realiza simulările au fost folosite variabilele de risc: Risc 10% (zone predispuse riscului la inundație în 10 ani), Risc 1% (zone predispuse riscului la inundație în 100 de ani) și Risc 0,1% ( zone predispuse riscului la inundație în 1000 de ani). Bineînțeles că mai sunt câteva variabile ale riscului, cum este cea de 0,5% (200 ani), 2% (50 ani) și 5% (20 ani), dar pe care nu le vom folosi în studiul de față.

Vom începe prin a analiza probabilitatea riscului la inundație în 10 ani (Risc 10%), de unde vom putea observa că pe sectorul Siretului din zona Municipiului Pașcani, sector care il vom analiza până în apropierea Comunei Lespezi (amonte de Municipiul Pașcani), zonele predispuse riscului la inundație în decurs de 10 ani sunt acele regiuni în care Siretul are un coeficient ridicat al meandrării. Cea mai afectată zonă din acest punct de vedere o putem remarca și cu ajutorul legendei, fiind reprezentată de culoarea roșu (risc mare) și regăsindu-se în amonte de suburbia Lunca-Pașcani, lângă satul Gura Bâdiliței. Mai există regiuni cu un grad mai redus de risc (culoarea galben-risc redus), care însă pot ajunge la același nivel ca regiunea din amonte de suburbia Lunca-Pașcani, dacă nu se vor lua măsuri necesare.

Figură 28: Harta probabilității 10% (Risc)-Lunca-Pașcani

În continuare vom analiza zona cu un grad mai ridicat al riscului la inundație, zonă despre care vorbeam mai sus, reprezentată de un sector de meandru cu un coeficient destul de ridicat, aflat în amonte de suburbia Lunca-Pașcani. Dupa cum putem observa această zonă nu este locuită, iar la o simplă privire asupra hărții putem spune că riscul este minim. Problema pe care o ridica această zona (care va ajunge în acest stadiu al riscului la inundație, peste 10 ani sau chiar mult mai devreme-3 ani, 5 ani, 8 ani, deoarece lucrăm cu probabilități) este legată de faptul că în aval de această regiune se află suburbia Lunca-Pașcani, care poate fi destul de mult afectată dacă zona vulnerabilă va continua să evolueze, conducând astfel la afectarea părții nordice a acesteia. Dupa cum putem observa și din harta mai sus atașată o alta zonă cu un grad mai mic al riscului la inundație, o reprezintă și puternica meandrare din vestul satului Gura Bâdiliței, care cu timpul va evolua și își va lărgi aria de acoperire. În aceste sectoare de meandru în principiu discutăm de o rată destul de ridicată si accentuată a eroziunii, care joacă un rol extrem de important în evoluția acestor zone vulnerabile și deci la o creștere a riscului asupra regiunilor din apropiere.

Figură 29: Harta probabilității 10% (Risc)-Pașcani și Suburbia Blăgești

Legat de Orașul Pașcani, probabilitatea riscului la inundație în decurs de 10 ani, vizează după cum putem remarca și din harta simulării zonelor susceptibile riscului la inundație, mai sus atașată, zone cu un risc redus (după cum putem observa și din legenda). Două dintre cele mai afectate areale fiind reprezentate de o zonă aflată în N-E, zona care este reprezentată tot de un coeficient ridicat al meandrării, iar un al doilea areal este reprezentat de o mică zonă situată în sud-estul orașului, în apropiere de Blăgești, zona care pare să nu prezinte totuși un risc ridicat, dar vom observa și din celelalte simulări (Probabilități: Risc 1% și Risc 0,1%),ca această regiune va evolua, iar riscul acesteia va crește de la risc redus în decurs de 10 ani, la risc mare în decurs de 100 de ani și repesctiv 1000 de ani.

Practic atunci cănd vorbim de probabilitatea de manifestare a riscul la inundație în decurs de 100 de ani (Risc 1%), ne vom raporta la zonele mai sus analizate (acele zone cu un grad ridicat al riscului la inundație-vulnerabile) și vom observa apariția și evoluția altor zone cu un grad mai redus al riscului (zone secundare). După cum vom observa, în decurs de 100 de ani probabilitatea ca zonele vulnerabile să se accentueze este foarte mare. În continuare rămăn vulnerabile zonele cu un coeficient ridicat al meandrării.

Figură 30: Harta probabilității 1% (Risc)-Lunca-Pașcani

Daca e să luăm prin comparație cu harta simulării riscului la inundație din zona suburbiei Lunca-Pașcani (Probabilitate de Risc 10%), putem observa că zona afectată și în cadrul simulării riscului 10%, rămâne aceeași în mare parte, dar ce este și mai interesant de observat este faptul că această zona evoluează și își mărește aria de acoperire, astfel și suprafața vulnerabilă riscului la inundație, bineînțeles asta pentru o perioadă de 100 de ani, la care trebuie menționat faptul că această zonă supusă riscului la inundație poate evolua și în decurs de 40 de ani, 60 de ani etc. Chiar si zona din vestul satului Gura Bâdiliței se mărește în suprafață, rămânând cei drept tot cu un grad redus al riscului (culoarea galben în cadrul legendei). După cum putem observa din imaginea din dreapta harții, corespunzătoare zonei cu un grad redus al riscului, din apropierea satului Gura Bâdiliței, malurile din cadrul albiei prezintă o eroziune foarte accentuată, ceea ce denotă că la un volum apreciabil de apă (undele viiturilor), aceste zone pot accentua riscul la inundație, prin eroziune accentuată sau prăbușiri, izolând sau chiar afectând porțiuni reprezentative din cadrul localităților. Spre exemplu legătura satului Gura Bâdiliței cu suburbia Lunca-Pașcani se face printr-o punte, care prezintă un risc destul de mare, atât în timpul furtunilor, dar mai ales al inundațiilor, cand aceasta este inaccesibilă, locuitorii fiind nevoiți în caz de inundație să aștepte intervenția autorităților sau să se refugieze în amonte.

Figură 31: Harta probabilității 1% (Risc)-Pașcani și Suburbia Blăgești

Cel mai interesant aspect al hărții de mai sus, reprezentând simularea riscului la inundație în zona orașului Pașcani, este reprezentat de faptul că la simularea aceleeași regiuni din cadrul riscului de 10% (10 ani), discutam despre o zoă situată în sud-estul orașului, regiune din apropierea Blăgeștiului, care după cum putem observa a trecut de la categoria de risc redus la categoria de risc mare, asta în decurs de 100 de ani. Bineînțeles acest lucru nu poate fi sigur în propoție de 100%, însă acea zona este sigur destul de vulnerabilă, iar dacă nu se vor lua măsuri de atenuare, încetul cu încetul va deveni o zonă care va prezenta real pericol atât orașului, cât și localitățile din împrejurimi.

Din punctul de vedere al simulării probabilității riscului la inundație peste 1000 de ani (Risc 0,1%), putem observa diferențe clare în comparație cu celelalte hărti la 10% și 1%, în sensul că zonele cu risc mare vor evolua și se vor extinde în cadrul teritoriului. Putem observa că zonele cu un coeficient ridicat al meandrării continuă să se extindă, devenind din ce în ce mai vulnerabile riscului la inundație, cei drept în decursul a 1000 de ani, însă astfel putem sa limităm această evoluție și să reducem riscul acestor regiuni pentru a nu afecta întregi localități sau părți importante și destul de extinse din cadrul municipiului.

Figură 32: Harta probabilității 0,1% (Risc)-Lunca-Pașcani

Dupa cum spuneam și mai sus, în cadrul simulării riscului la inunadație peste 1000 de ani (Risc 0,1%), putem observa o largă răspândire și evoluție a zonei susceptibile la risc, zonă aflată în N-NV suburbiei Lunca-Pașcani. Se poate observa o vizibila evidențiere a zonei din lungul Siretului (estul suburbiei). Această zonă este reprezentată de digul de apărare impotriva inundațiilor, care cu timpul prezintă un risc din ce în ce mai pregnant din punctul de vedere al inundației. În principiu această zonă cu timpul nu va mai reprezenta o apărare împotriva inundației, el trebuind consolidat și înălțat pe viitor. Aspect care se poate observa chiar și din harta simulării de risc 10% (10 ani), dar acest aspect il vom detalia în capitolul destinat măsurilor necesare în vederea diminuării riscului la inundație. După cum putem observa și din imaginea din stânga jos, sunt unele regiuni din cadrul meandrelor (malurile) care sunt consolidate prin lucrări de stabilizare a malurilor, însă din munca de teren pe care am realizato, am observat că numărul acestor lucrări de stabilizare și amenajare a malurilor sunt destul de puține (5 astfel de lucrări în toată aria vulnerabilă). Din acest punct de vedere Siretul în aceste sectoare cu un coeficient de meandrare ridicat, erodează de la an la an conducând la extinderea suprafeței vulnerabile la inundație.

Figură 33: Harta probabilității 0,1% (Risc)-Pașcani și Suburbia Blăgești

La nivelul orașului Pașcani din cadrul simulării probabilității de risc 0,1% (1000 ani), putem observa că în mare parte zonele nu sunt schimbate față de celelalte simulari la 10% sau 1%, însă problemele apar în aval de Blăgești, unde datorită coeficientului ridicat al meandrării observăm zone destul de larg răspândite fiind reprezentate de un risc redus spre mediu, dar care cândva vor pune mari probleme regiunii în ansamblu. Trebuie remarcat faptul că regiunea cea mai vulnerabilă din cadrul orașul Pașcani este reprezentată de „zona Vale”, unde în trecut la inundațiile din 2005 sau 2008, o bună parte a acestei zone situată în estul orașului a fost inundată, provocând mari probleme locuințelor din zonă, dar și gării, abatorului KOSAROM, Fabricii Pakmaya etc.

În concluzie, multe zone par la o primă vedere nesemnificative din punctul de vedere al riscului la inundație, însă aceste zone reprezintă în fapt niște „breșe”, niște zone extrem de vulnerabile chiar și în zilele noastre, nu doar în decurs de 10 ani, 100 de ani sau 1000 de ani, zone care pot favoriza patrunderea apei și producerea unor inundații care pot afecta în principiu dupa cum am putut observa o întreagă suburbie (Lunca-Pașcani), sau chiar o buna parte din cadrul orașului Pașcani, prin acea zona vulnerabilă din sud-estul acestuia.

4.4 Pagubele produse în urma inundațiilor

În urma analizei situației în ansamblu în cazul producerii unei inundații apar câteva zone vulnerabile, după cum am observat din capitolul „Analiza suprafețelor inundabile” și cel destinat simulărilor la inundații, zone în urma cărora pot fi afectate variabilele materiale și umane.

Din analiza suprafețelor cu risc la inundație s-au evidențiat patru zone care odată inundate pot conduce la diverse pagube materiale sau pierderi de vieți omenești. Cele patru zone sunt reprezentate de: Nordul suburbiei Lunca-Pașcani (298 m2-29,8 ha), Estul suburbiei Lunca-Pașcani (340 m2-34 ha), Zona Vale a orașului Pașcani (3 km2) și Estul suburbiei Blăgești (930 m2 -93 ha).

Pagubele produse în aceste zone sunt diverse, de la pășuni și terenuri agricole până la case, clădiri administrative etc. La nivelul zonei de nord a suburbiei Lunca-Pașcani mai bine de jumatate din casele din această zonă vulnerabilă sunt case construite acum 40-50 de ani, din chirpici și cu o fundație relativ joasă, ceea ce conduce în cazul unei inundații la alterarea și chiar prăbușirea acestora, datorită infiltrării apei în pereți. Trebuie menționat faptul că casele construite din caramidă și bolțari sunt cele mai rezistente în caz de inundație sau viitură. Tot în această zonă sunt afectate în jur de 10 ha teren agricol și conducând la afectarea a 350 de locuitori, care trebuie evacuați într-un timp cât mai scurt. La nivelul zonei din estul suburbiei Lunca-Pașcani, la nivelul caselor situația rămâne aceeași, construite cu mult timp în urmă și din materiale prost alese, care rețin apa în pereții acestora, conducând la o agravare a structurii și in final la prăbușirea acestora. Din cele 142 case din această zonă vulnerabilă, doar jumătate au fost reconsolidate și înălțate. Tot la nivelul acestei zone mai sunt afectați în jur de 10-12 ha. În cazul orașului Pașcani pagubele sunt destul de însemnate din punct de vedere material, incluzând diverse magazine alimentare, super market-uri, farmacii, două biserici, două licee, un abator, Fabrica Pompak SRL Pakmaya și în jur de 229 locuințe, incluzând și case, dar și blocuri. Trebuie remarcat că blocurile sunt construite cu mult timp în urmă (40-50 ani) și nu au mai fost reabiltate la nivelul structurilor și a fundațiilor, locuințele de la etajele inferioare fiind cele mai afectate în caz de inundație. Totodata la nivelul acestei zone vulnerabile întâlnim și cea mai numeroasă populație afectată din toate cele patru zone analizate și anume în jur de 6500-7000 de locuitori. În cazul zonei din estul suburbiei Blăgești situația la nivelul locuințelor se aseamănă cu cea din zona suburbiei Lunca-Pașcani, în sensul că materialele de construcție sunt prost alese, iar fundația este relativ joasă mai ales pentru că aceste locoințe se află foarte aproape de râul Siret. În cadrul acestei zone sunt afectate în jur de 246 case, 40-45 ha teren agricol și în jur de 740 de locuitori care în caz de inundație trebuie sa fie evacuați.

În concluzie, cele mai semnificative și pronunțate pagube, în caz de inundare a acestor patru zone, sunt întâlnite în proximitatea Siretului (locuințe, terenuri agricole, pajiști etc).

4.5 Măsuri necesare în vederea diminuării riscului la inundație

Pentru a diminua riscul la inundație la nivelul sectorului din zona Municipiului Pașcani a Siretului se au în vedere o serie de măsuri atât legislative, cât și de amenajare a albiilor, sectoarelor sau zonelor vulnerabile. După analiza zonelor cu risc ridicat la inundare și a zonelor sensibile în cadrul propagării unei viituri, zone mai sus analizate și interpretate în capitolele destinate analizei suprafețelor inundabile și a simulărilor la inundație, s-a ajuns la următoarele măsuri cu rol de diminuare a riscului la inundație:

Pentru zona suburbiei Lunca-Pașcani se au în vedere următarele măsuri:

Digul care protejează această suburbie, din partea nordică și estică, după cum am putut observa în unele locuri măsoară o înălțime de sun 5 m, ceea ce face ca locuințele aflate în spatele său să fie expuse riscului la inundație. În concluzie acest dig trebuie înălțat până la un nivel de 10-15 m și cel mai important, acesta trebuie betonat, pentru a exclude infiltrarea apei;

Bararea și inchiderea sectoarelor de pe suprafața digurilor și interzicerea circulării autovehiculelor, mai ales a celor de mare tonaj, pentru a nu afecta structura digului sau tasarea acestuia;

Din punctul de vedere al exploatărilor de nisip și pietriș din proximitatea albiei minore, trebuie luate măsuri legislative (amenzi) pentru a stopa fenomenul, deoarece exploatarea excesivă poate conduce la o adăncire a apei și o favorizare a extinderii zonei afectate în caz de inundare;

Creșterea numărului de amenajări de hidroameliorare a zonelor de mal vulnerabile la eroziune laterală și efectuarea corespunzătoare a acestora prin proiecte atent monitorizate de către un specialist în domeniu;

Amenajarea pereților din cadrul albiei din zona de nord, care sunt supuși alunecărilor de teren și prăbușirilor, fiind preponderent alcătuiți din loess, prin plantarea unei vegetații adecvate cu rădăcini care pot pătrunde la adâncimi destul de mari în cadrul solului;

Construirea unui pod adecvat care să facă legătura dintre suburbia Lunca-Pașcani și satul Gura Bâdiliței la o înălțime adecvată care sa nu afecteze structura și circulația din cadrul lui și deci la renunțarea acelei punți construită din scânduri, care este extrem de periculoasă, de altfel;

Evitarea practicării culturilor neacoperitoare (porumb, cartof) din cadrul albiei majore și a dispariției haturilor dintre parcele, care favorizează surgerea apei, în dauna culturilor acoperitoare (pășuni, câmpuri de lucernă etc), care au un rol de „burete”. Un studiu efectuat în Belgia a demonstrat că înlocuirea culturilor acoperitoare cu cele neacoperitoare provoacă o creștere a debitelor cu 25%-50%, în funcție de intensitatea ploilor. (Grozavu, 2018);

Implementarea unui plan de evacuare a populației în caz de inundație, foarte bine pus la punct, în care locuitorii să fie atenționați din timp de gravitatea situației, iar etapele de evacuare să fie atent monitorizate și înțelese de populație, pentru a se evita haosul;

Interzicerea construirii pe viitor a locuințelor în zonele cu susceptibilitate ridicată la inundație, pe baza unor analize bine documentate de specialiștii din domeniu;

La nivelul orașului Pașcani și a suburbiei Blăgești se au în vedere următoarele măsuri:

Consolidare a malulrilor (drept și stâng) prin lucrări de ameliorare și reducere a eroziunii, mai ales în zona acelei breșe;

Betonarea malurilor, pentru a reduce eroziunea laterală;

Înștiințarea populației prin planuri de acționare, atent puse de punct, în cazul inundațiilor, care privesc evacuarea, asigurarea clădirilor care pot primi sinistrați, asigurare de alimente și apă potabilă etc;

Reconsolidarea podului care face accesul între cele două localități, înălțarea atât a drumului, cât și a liniei de cale ferată;

Construirea unui dig înalt de 10-15 m și betonat, paralel cu șoseaua și linia de cale ferată, pentru a reduce riscul la inundație a suburbiei Blăgești;

Evitarea pe viitor a construirii de locuințe și fabrici în acestă zonă vulnerabilă;

Dacă se construiesc locuințe în aceste zone să se respecte o înălțime medie a fundației caselor, înălțime care să fie atent studiată de către specialiști;

Concluzii

În cadrul României Râul Siret se desfășoară de la nord spre sud, izvorând din Carpații Păduroși (Ucraina), având un traseu preponderent submontan, fiind cel mai mare bazin hidrografic dintre afluenții Dunării. Cele mai multe studii la nivelul de Bazin Hidrografic al Siretului s-au făcut după 1948, pe baza cărora s-a constatat că terasa Pașcani este o terasă medie cu două nivele de terasă, unul de 40 m și unul de 60-70 m. Din punctul de vedere al formării se impune rolul condițiilor geologice, care au condus la dezvoltarea și evoluția văii în acest sector. Sub aspect morfologic se evidențiază trei mari terase care fac ca Siretul în acest sector să influențeze diferit fiecare nivel în parte. Din punct de vedere climatic, Valea Siretului prezintă o climă temperat continentală, masele de aer continental având o influență netă asupra văii. Vegetația în cadrul albiilor are un rol extrem de important prin stabilizarea malurilor. Solurile au un grad ridicat de fertilitate, fiind bune pentru cultivarea porumbului, cartofului dar și pentru viță de vie. Din punct de vedere antropic, Siretul în acest sector prezintă o serie de amenajări sau intervenții care modifică cursul natural, influențe care sunt benefice sau din contră afectează desfășurarea naturală a lucrurilor. Din punct de vedere hipsometric, Podișul Moldovei este reprezentat în proporție de 63% de culoare, care se desfășoară între 100 și 300 m altitudine. Scurgerea la nivelul sectorului din zona Municipiului Pașcani este influențată foarte mult de caracterul alimentării, care este dominant din precipitații (70-85%).

Fenomenele hidrologice de risc, reprezentate de viituri, în acest sector al Siretului se formează datorită unui cumul de factori care au caracter natural, dar mai pregnanți în dezvoltarea și manifestarea viiturilor sunt factorii antropici. Tipul de regim hidrologic (PcE) favorizează producerea și manifestarea viiturilor preponderent în timpul lunilor de vară (iunie, iulie și august), datorită precipitațiilor abundente. Cauzele formării și manifestării viiturilor sunt în mare un produs al climei, deci caracterul, cantitatea și timpul în care cad precipitațiile joacă un rol exponențial. Viiturile formându-se preponderent în intervalul mai-august. Vegetația joacă un rol extrem de important în diminuarea undelor de viitură prin amenajarea corespunzătoare a malurilor sau a versanților din apropiere. Prin analiza suprafețelor inundabile s-a constatat că sectoarele cu un coeficient ridicat al meandrării favorizează accentuarea eroziunii laterale și astfel extinderea zonelor vulnerabile. Exploatările din proximitatea albiei, de pietriș și nisip, conduc la adâncirea zonei și la o evoluție a zonelor vulnerabile în cadrul teritoriului. Probabilitatea de risc la inundație crește odată cu timpul, astfel probabilitatea de risc la inundație este mai mare la 0,1% (1000 ani), față de 10% (10 ani). Zona de nord și de sud din cadrul suburbiei Lunca-Pașcani, zona din estul orașului Pașcani și cea din vestul suburbiei Blăgești, reprezintă zonele cele mai afectate în caz de inundație. Zonele afectate trebuie amenajate corespunzător, prin lucrări de consolidare a malurilor sau prin înălțare a digului de protecție. Locuințele aflate cel mai aproape de albia Siretului sunt cele mai expuse riscului la inundație și datorită înălțimii digului de protecție. În caz de inundație populația trebuie să știe care sunt pașii necesari evacuării și care sunt zonele predispuse inundării, prin întocmirea bineînțeles a unor planuri de management al riscului la inundație foarte bine puse la punct, prin studierea atentă a zonei.

BIBLIOGRAFIE

Administrația bazinală de apă Siret – Planul de management al riscului la inundație.

Andministrația națională „Apele române”- Administrația bazinala de apă Siret, (2014) – Planul pentru prevenirea, protecția și diminuarea efectelor inundațiilor în spațiul hidrografic Siret, Iași

Apostol L., (1987) – Considerații asupra raportului între cantitățile semestriale de precipitații în România, Lucrările Seminarului Geografic „Dimitrie Cantemir”, nr.7, 1986, Iași.

Aur N. (1996) – Piemontul Oltețului, Ed. Universitaria, Craiova

Băcăuanu V., (1970) – Evoluția văilor din partea nord-estică a Podișului Moldovei, Anal. Univ. „Al.I.Cuza”, Iași, secț.II-b, tom. XVI, Iași.

Băcăuanu V., (1973) – Evoluția văilor din Podișul  Moldovenesc, în Realizări în geografia României, Edit. Științifică, București.

Băcăuanu V., (1978) – Terasele fluviale din Podișul Moldovei, Anal. Univ. „Al.I.Cuza”, Iași, secț.II-b, tom. XXIV, Iași.

Băcăuanu V., (1980) – Privire generală asupra proceselor actuale de modelare a reliefului Podișului Moldovei, Anal. Univ. „Al.I.Cuza”, Iași, secț.II-b, tom. XXVI, Iași. pag. 135-143.

Băcăuanu V., Barbu N., Pantazică Maria, Ungureanu Al., Chiriac D., (1980) – Podișul Moldovei-Natură, om, economie, Edit. Științifică și enciclopedică, București.

Bâgu Gh., Mocanu Al., (1984) – Geologia Moldovei, Edit. tehnică, București.

Bogdan Octavia, Niculescu Elena, (1999) – Riscurile climatic din România, Editura Academiei, București.

Bojoi I., (2000) – România, geografie fizică, Edit. Universității Al. I. Cuza, Iași.

Bradu Tatiana (2004) – Clima Colinelor Tutovei, Rezumatul tezei de doctorat, Universitatea „Al. I. Cuza”, Iași.

Ciocârdel R., Esca Al., (1966) – Încercare de sinteză a datelor cu privire la mișările verticale ale scoarței terestre în România, St. Cerc. Geol., geofiz., geogr., Geofiz., IV., 1.

Diaconu C., (1988) – Râurile de la inundație la secetǎ, ed. Tehnicǎ, București.

Florea N., Munteanu I. (2003) – Sistemul român de taxonomie a solurilor, SRTS, Edit. Estfalia,București.

Giurmǎ I., Crǎciun I., Giurmǎ Catrinel-Raluca (2003) – Hidrologie și hidrogeologie. Aplicații, ed. Universitatea Tehnicǎ „Gh. Asachi”, Iași

Grigoraș C., Vlăduț A., (2006) – Solurile României, Editura Universitara, Craiova.

Gugiuman I., (1945) – Stațiuni meteorologice și hidrografice în Moldova, Rev. Geografică (I.C.G.R.), vol. II, Iași.

Gugiuman I., Petraș Eugenia (1963) – Rolul dinamicii atmosferei și al factorilor geografici în determinarea regimului temperaturii aerului în partea de est a R.P.R., Anal.șt. Univ. „Al.I.Cuza” (serie nouă), secț.II, tom IX, Iași

Ianoș I. (1994) – Riscuri în sistemele geografice, SCC, XLI, ed. Academiei, București.

Ioniță I., (2000) – Geomorfologie aplicatǎ. Procese de degradare a regiunilor deluroase, Editura Universitǎții Al.I. Cuza, Iași.

Ionițǎ I., Ouatu O. (1990) – Sezonul critic de eroziune din Colinele Tutovei, Analele Stiințifice ale Universitǎții „Al.I.Cuza”, Iași, t. XXXVI, s I.c, Iași

Jeanrenaud P., Saraiman A., (1995) – Geologia Moldovei centrale dintre Siret și Prut, Editura Universitǎții Al.I. Cuza, Iași.

Lǎcǎtușu R. (2000) – Mineralogia și chimia solului, Editura Universitǎții „Al.I.Cuza”, Iași.

Liteanu E. și Ghenea C., (1967) – Harta tectonică a României, St. Tehn. Econ. Com. Geol., Seria N, 3, București.

Macarovici. N., Jeanrenaud P., (1958) – Revue generale du Neogene de Plate-forme de la Moldavie, Anal. Șt. Univ. „Al. I. Cuza” Iași, t. IV, fase. 2.

Minea I., Stângǎ I.C., Vasiliniuc I., (2005) – Consideratii privind fenomenul de seceta in Podisul Moldovei, Comunicari de Geografie, Edit. Univ. Bucuresti, pag. 158-163. ISSN 1453-5483.

Mustățea A., (2005) – Viituri excepționale pe teritoriul României, INHGA, București.

Obreja F.-Gh., (2013) – Teză de doctorta: Studiul transportului de aluviuni în bazinul hidrografic Siret, Suceava

Păduraru A., (1978) – Scurgerea minimă pe râurile României, INMH, București.

Rǎdulescu N.Al., (1964) – Considerații geografice asupra fenomenelor de secetǎ din R.P. România, Natura, seria Geol-Geogr.,XVI.

Rinaldi M., Casagli N., (1999) – Stability of streatbanks formed in partially saturated soils and effects of negative pore water pressures.

Romanescu Gh., Stoleriu C., (2013) – Causes and effects of the catastrophic flooding on the Siret river (Romania) in July-August 2008

Romanescu Gh., (2009) – Evaluarea riscurilor hidrologice, Ed. Terra Nostra, Iași.

Romanescu Gh., Minea I., (2007) – Hidrologia mediilor continentale-aplicații practice, Editura Universitǎții Al.I. Cuza, Iași.

Romanescu Gh., (2006) – Inundațiile ca factor de risc. Studiu de caz pentru viiturile Siretului din iulie 2005, Editura Terra Nostra, Iași.

Săgeată R., Persu M.-R., Grigorescu I., (2013) – Tipologii privind vulnerabilitatea la inundații a orașelor din România.

Sârcu I. (1955) – Valea Siretului în sectorul raionului Pașcani și problema genezei șeii de la Ruginoasa, București, Ed. Academiei R.P.R.

Secu C., Rusu C., (2007) – Geografia solurilor cu elemente de pedologie, Editura Universitǎții Al.I. Cuza, Iași.

Sfîcă L., Erhan E., (2015) – Clima culoarului Siretului și a regiunilor limitrofe, Ed. Universității Alexandru Ioan Cuza, Iași

Sfîcă L. (2009) – Culoarul Siretului, studiu climatic, Ed. Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Iași.

Stângǎ I.C., (2009) – Bazinul Tutovei. Riscuri naturale și vulnerabilitatea teritoriului, tezǎ de doctorat, Iași

Stângǎ I.C., (2007) – Riscuri naturale. Noțiuni și concepte, Editura Al.I.Cuza, Iași.

Topor. N., (1964) – Ani ploioși și secetoși în România, Editura Tehnică, București.

Trelea-Paghida Natalia (1969) – Microfauna miocenului dintre Siret și Prut, București, Editura Academiei R.S.R.

Ujvari, I., (1972) – Geografia apelor României, Edititura Științifică, București.

Ungureanu Al., (1993) – Geografia podișurilor și câmpiilor României, Editura Universitǎții Al.I. Cuza, Iași.

Vamanu E., Olariu P., (1999-2000) – Câteva aspecte privind formarea și evoluția viiturii în spațiul hidrografic Siret, Lucrările seminarului geografic „Dimitrie Cantemir”, Nr. 19-20, 1999.

Vasenciuc F. (2003) – Riscurile climatice generate de precipitații în bazinul hidrografic al Siretului, București

Zǎvoianu I., (1999) – Hidrologie, Editura Fundației „România de mâine”, București.

*** (1967) – Studii de hidrologie, nr. XXI, INMH, București.

*** (1971) – Râurile României. Monografie hidrologică, I.M.H., București

*** (1980), Sistemul român de clasificare a solurilor, I.C.P.A. București

*** (1983) – Geografia României, vol. I, Editura Academiei R.S.R., București.

*** (1992) – Geografia României, vol. IV, Editura Academiei Române, București.

*** (2008) – Clima României, A.N.M., București.

http://www.meteoromania.ro/anm2/ -Administrația națională de meteorologie, consultat la 25.03.2018

http://www.rowater.ro/default.aspx – Apele Române, consultat la 01.03.2018

http://gis2.rowater.ro:8989/flood/ – Apele Române (Harta riscului la inundație-România), consultat la 01.03.2018

http://www.igr.ro/ – Institutul geologic al României, consultat la 10.04.2018

http://www.inhga.ro/ – Institutul național de hidrologie și gospodărire a apelor, consultat la 10.10.2017

http://www.insse.ro/cms/ – Institutul național de statistica, consultat la 28.11.2017

http://www.madr.ro/ – Ministerul agriculturii și dezvoltării rurale, consultat la 05.04.2018

http://apepaduri.gov.ro/ – Ministerul apelor și pădurilor, consultat la 10.09.2017

http://apmis.anpm.ro/ – Ministerul Mediului, Agenția Națională pentru protecția mediului, consultat la 15.10.2017

http://www.mmediu.ro/ – Ministerul Mediului, consultat la 16.10.2017

http://primariapascani.ro/primarie/ – Primăria Mun. Pașcani, consultat la 03.01.2018

https://www.researchgate.net/ – Research gate, consultat la 21.02.2018

Rinaldi, M., and N. Casagli (1999), Stability of streambanks formed in

partially satu rated soils and effects of negative pore water pressures:

The Sieve River (Italy), Geomorphology, 26, 253 – 277