Evaluarea Rezultatelor Financiare a Intreprinderilor Agricole

CUPRINS

[NUME_REDACTAT] I.Rezultatul financiar- element esențial al activității intreprinderii

1.1. Esența, conceptul, funcțiile și formele profitului…………………………………

1.2. Rentabilitatea- indicator de bază a aprecierii eficienței activității

Capitolul II. Analiza rezultatelor financiare în cadrul întreprinderii S.R.L“Bogatmos”

2.1. Condițiile naturale și organizatorice ale S.R.L,,Bogatmos”

2.2. Caracteristica dezvoltării economice a întreprinderii S.R.L „Bogatmos”

Capitolul III.Modalități de sporire a rezultatelor financiare ale întreprinderii

3.1.Analiza profitului în întreprinderea S.R.L”Bogatmos”

3.2.Analiza nivelului rentabilității

3.3.Direcțiile de sporire a profitului și rentabilității în întreprindere…………………..

Concluzii și recomandări

[NUME_REDACTAT]………………………………………………………………………………..

[NUME_REDACTAT] condițiile economie de piață, un rol important în activitatea unităților de producție îi revine determinării justificative a rezultatelor financiare.Deci ,pentru analiza, controlul și gestiunea ăntreprinderilor este necesar de a determina rezultatele financiare ale activității ei. Determinarea și evaluarea rezultatelor rezultatelor financiare ale întreprinderii se efectuează în dependență de domeniile de activitate ale întreprinderii (operaționale, investiționale,financiare,excepționale.)

Evaluarea unei întreprinderi constituie o problemă financiară dintre cele mai complexe. Ea reprezintă un domeniu de sinteză în care trebuie să se recurgă simultant la diverse metode de selectare a investitorilor, de adoptare a deciziilor financiare, de stabilire a diagnosticului strategic și financiar sau de preveziune financiară.

Evaluarea întreprinderii este rezultatul unui proces de diagnostic, apărînd ca o linie strategică a întreprinderii mai ales în situația negocierii întreprinderii însuși.Valoarea unei întreprinderi este rezultatul unui proces de evaluare. Ea este dată de valoarea portofoliului de activitate (valoarea brută). Dacă se deduce datoriile, obținem valoarea capitalului propriu, adică valoarea patrimoniului acționarilor (valoare netă).

Evaluarea unei întreprinderi poate fi privită, fie ca o evaluare contabilă, fie ca o evaluare financiară.În viziunea financiară evaluarea este o operațiune dinamică care consideră întreprinderea ca o investiție complexă ca pe o afacere.

Analiza rezultatelor financiare îi este destinat un anumit compartiment ce include în sine analiza rezultatelor și stabilității financiare, obținute de unitatea economică pe parcursul perioadei de gestiune, pornind de la formele de profit,rentabilitate și terminînd cu rezerva siguranței financiare.

Actualitatea temei.Rațiunea producătorului constă în faptul, că el nici o dată nu-și va permite sa producă marfa, care nu este solicitată pe piața de desfacere, sau care nu poate să-i asigure profitul scontat. Scopul fiecărui agent economic este de a obține profit cît mai mare în raport cu efortul depus.

În practica analitică se utilizează un sistem de indicatori care caracterizează potențialul rezultativ la nivelul activității de producție . În acest context, un rol primordial îl ocupă compartimentul ce include în sine diagnosticul și evaluarea rezultatelor financiare obținute de unitățile de producție pe parcursul perioadei de gestiune, pornind de la diferite forme de profit și terminînd cu rentabilitatea generală, inclusiv cea economică și financiară.

Pentru a evidenția posibilitățile reale de dezvoltare a unităților de producție, am recurs la cercetarea rezultatelor financiare obținute pe parcursul ultimelor 3 ani de către S.R.L.,,Bogatmos” amplasată în satul Taraclia raionul Căușeni.

Scopul lucrării constă în studierea, cercetarea și evidențierea metodelor progresive ale diagnosticului și estimării rezultatelor financiare a întreprinderilor în [NUME_REDACTAT].

Scopul propus a impus rezolvarea următoarelor sarcini:

1)examinarea riguroasă a sistemului de indicatori ce reflectă rezultatele financiare ale unităților de producție, conținutul lor și metodele de calcul;

2)descrierea metodelor diagnosticului și aprecierea indicatorilor financiari sub aspectul complexității legăturilor reciproce dintre indicatorii rezultativi și factorii corelați;

3)calculul și aprecierea influenței factorilor respectivi asupra modificării indicatorilor rezultativi;

4)evidențierea rezervelor interne de majorare a rezultatelor financiare și elaborarea măsurilor concrete pentru mobilizarea lor pe viitor;

5)perfecționarea mecanismului analitic în domeniul temei de cercetare în baza rezultatelor financiare și posibilităților utilizării ei pe parcursul elaborării programului previzional de dezvoltare a unităților de producție.

În baza scopului și sarcinilor lucrării s-a elaborat următoarea structură a tezei, care constă din: introducere, trei capitole, concluzii, bibliografie și anexe referitoare la informația utilizată din rapoartele financiare pe anii 2009-2011 de la întreprinderea ,,Bogatmos”.

În capitolul I: „Rezultatul financiar – element esențial al activității intreprinderii” se studiază conceptele teoretice privind rezultatele financiare ale întreprinderii. Se studiază importanța, sarcinile diagnosticului și sursele informaționale, legătura reciprocă dintre raportul financiar și bilanțul contabil prin intermediul indicatorilor generalizatori de eficiență și concordanța indicatorilor privind rezultatele financiare și rentabilitate.

În capitolul II: „Analiza rezultatelor financiare în cadrul S.R.L “Bogatmos”. Se studiază conceptele teoretice privind rezultatele financiare și rentabilitatea. Se efectuează nemijlocit analiza structurii profitului perioadei de gestiune până la impozitare, a profitului din activitatea operațională și a profitului brut, ulterior s-a analizat rentabilitatea activelor, rentabilitatea economică, cît și rentabilitatea financiară.

În CAPITOLUL III: „Modalități de sporire a rezultatului financiar la întreprindere ” S-a studiat concepte a potențialului rezultativ al întreprinderii elaborându-se prognoze economice sub aspect strategic.

Tema cercetării o constituie studierea rezultatelor financiare ale activității de producție, influența lor asupra viabilității acestei activități în condițiile tranziției la economia de piață, cît și modelul analitic ce reflectă etapele de bază ale diagnosticului și aprecierii acestor rezultate în dinamica și în plan strategic.

Obiectul cercetării are un caracter multilateral și cuprinde aspectele teoretice, metodice și aplicative ale diagnosticului și estimării rezultatelor financiare ale unităților de producție.

Metodologia de diagnosticare financiară prezentată în cadrul lucrării este valorificată practic pe exemplul societății cu răspundere limitată „Bogatmos ”. Deci, partea practică a lucrării, adică Capitolul II și Capitolul III este elaborată în baza materialelor S.R.L,,Bogatmos” pentru activitatea desfășurată în perioada anilor 2009-2011.

CAPITOLUL I. Rezultatul financiar- element esențial al activității intreprinderii

1.1. Esența, conceptul, funcțiile și formele profitului.

Profitul reprezintă un concept definitoriu pentru economia de piață, rațiunea de a fi oricărui agent economic, justificarea finalității economice a firmelor, fundamentul capitalismului.Sub raport analitic, profitul are forța de a sintetiza în mărimi numerice o mulțime de aspecte cantitative și mai ales calitative ale procesului economic, reflectînd modul de folosire a resurselor materiale și umane, motiv pentru care variațiile sale de la o perioadă la alta spun aproape totul despre fenomenul economic respective.[[NUME_REDACTAT]”analiza economico-financiară”].

În economia de piață raționalitatea economică este relevată, în principal, de obținerea profitului.Termenul de profit este de origine latină ”proficere”-a da rezultate, a aduce venit, a progresa.

Pe plan național este definit și interpretat în forme, variante, exemple:

”Beneficiul constituie rezultatul sintetic financiar pozitiv al unei activități productive ;este principalul indicator indicator calitativ care exprimă eficiența activității productive”.

În țările cu economie de piață termenul folosit curent pentru beneficiu este profitul. Cu toate acestea, în multe țări se utilizează termenul de beneficia, cum este de exemplu, în Franța (benefice) sau în Italia (beneficio).

În viziunea franceză, profitul reprezintă suma rezultatelor financiare pozitive, într-un anumit interval de timp (o lună, trimestru, an) obținut de o persoană fizică sau juridică, din sectoarele de activitate.[Triada rezultatelor financiare,Contabilitate și audit nr.8,1997 Barbăneagră V.].Astfel sfera profitului, întreprinzătorului este extinsă asupra tuturor rezultatelor financiare. În realitate profitul reprezintă numai o formă a produsului net,care rămîne la dispoziția întreprinzătorului.

Profitul reprezintă avantajul bănesc realizat dintr-o acțiune, operație sau desfășurarea unei activități.Profitul poate fi urmărit atît pe ansamblul activității cît și pentru fiecare lucrare, serviciu sau produs obținut.[[NUME_REDACTAT],[NUME_REDACTAT],pag.52].

Profitul constituie rațiunea de a fi a unei întreprinderi. În economia de piață, întreprinderile care se dovedesc nerentabile sunt supuse falimentului.Profitul se dimensionează în jocul prețurilor ca urmare a raportului cerere-ofertă și a costurilor, care reflectă modul de gospodărire a resurrselor consummate. Cererea solvabilă a consumatorilor influențează oferta și prin mecanismul rentabilității orienteză plasarea capitalurilor și deci producția.[Analiza economico-financiară la nivel microeconomic,pag.189].

Noțiunea (conceptual, categoria economică) “profit” este utilizată în științele economice într-o varietate de accepțiuni; cea mai recunoscută definiție pare a fi cea mai simplă:

Profitul este diferența dintre venitul total și costul total.[[NUME_REDACTAT],pag 332].

Orice agent economic sau firmă vizează obținerea profitului pentru că reprezintă premisa și suportul continuării și dezvoltării activității, precum și a inițierii unor noi activități sau afaceri. Profitul este considerat scopul și rațiunea oricărei activității economice.

Profitul este motivația obiectivă, majoră pentru orice investitor pentru că de mărimea și evoluția acestuia depinde inițierea sau continuarea unei activități economice și, mai ales, dezvoltarea sau modernizarea oricărei activități sau firme.

În această accepțiune, profitul exprimă măsura în care agenții economice răspund sau nu exigențelor și criteriilor specifice raționalității/eficienței economice.Profitul relevă, în mod sintetic,rezultatele activității economico-financiare în sensul că, nivelul și dinamica profitului reprezintă criteriile esențiale pentru aprecierea oportunității sau eficienței acestora.

Profitul reprezintă concomitent, dovada utilității unei activități, a oportunității acesteia și suportul îmbunătățirii întregii activități economico-sociale, roluri relevante de principalele sale funcții:

-stimularea inițiativei și creativității, declanșarea efortului novator;

-asumarea riscului în luarea deciziilor și motivarea colaboratorilor

-cultivarea spiritului de economie în utiilizarea resurselor.[[NUME_REDACTAT] Economie generală,pag53].

În teoria economică se cunosc mai multe noțiuni a profitului. După K.Marx după el profitul este forma transformată a plusvalorii, însușită gratuit de proprietar. Profitul se încasează într-o formă specifică a ramurii economice, în care s-a efectuat investiția de capital.

Termenul de profit a fost și a rămas ambigent și contraversat. Adesea s-a recurs la aproprierea acestei noțiuni de cea de beneficiu, în intenția de a se da profitul doar sensul său poziti. Dar și așa, relația dintre profit și beneficiu rămîne destul de generală și confuză. Astfel unii autori consideră ca aceste noțiuni sunt sinonime ,alții au aupreciat că beneficiul și profitul sunt distincte și diferă ca sferă de cuprindere. Atunci cînd se dorește să dea profitul doar expresia de rezultate pozitive ale activității economice, pierderea reprezintă noțiunea pereche, negativă a profitului.

Mercantiliștii (Contillon, Calbert) au considerat că profitul este rezultatul activității de comerț exterior.

Economiștii fiziocrați (Turgot, Quesnay) au respins concepția mercantilistă și au căutat să demonstreze că profitul se obține doar din activități productive agricole, acesta fiind un dar al naturii.

[NUME_REDACTAT] Smith a susținut că profitul este un produs al muncii neplătite, un venit ce revine capitalului.

Economistul J.B.Say a apreciat că profitul este un salariu pentru munca specială de conducere și de coordonare.

[NUME_REDACTAT] spunea ” probabil nici o altă noțiune sau concept nu este folosit în discuțiile economice cu o varietate uluitoare de înțelesuri de sine stătătoare mai mare ca profitul”.

Rezultatul financiar al activității întreprinderii se caracterizează prin suma profitului

(pierderilor) și a nivelului rentabilității obținute. Profitul reprezinți depășirea veniturilor câștigate de întreprindere asupra consumurilor și cheltuielilor suportate de aceasta din activitatea de întreprinzător. Cantitativ, profitul (pierderea se determină astfel:

Profitul (pierderea) = Venituri – Consumuri și cheltuieli[ASEM]

Cu cât este mai mare valoarea veniturilor cu atât va fi mai ridicată mărime; profitului, și invers, creșterea valorii consumurilor și/sau cheltuielilor duce la diminuarea mărimii profitului.

În practica contabilă și analitică autohtonă, în conformitate cu prevederile [NUME_REDACTAT] de Contabilitate 5 „Prezentarea rapoartelor financiare” sunt utilizate următoarele noțiuni ale profitului:

Profitul brut (pierderea globală) reprezintă profitul (pierderea) obținut din vânzarea

produselor, mărfurilor și serviciilor prestate și se determină ca diferența dintre veniturile din vânzări și costul vânzărilor.Acest indicator se reflectă în darea de seamă privind rezultatele financiare prefix 030.Profitul brut la nivel de produs se calculeaza ca diferența dintre venitul din vînzarea produsului dat și costul acestui produs. Acest calcul se efectuează în baza formei nr. 7(Realizarea produției agricole) a dării de seamă anuale.La fel poate fi calculat profitul brut în fototehnie, zootehnie și în total pe producție.

Profitul (pierderea) din activitatea operațională reprezintă diferența dintre veniturile și cheltuielile obținute de întreprindere din activitatea de bază determinată de statutul acesteia.

Profitul (pierderea) din activitatea de investiții este diferența dintre veniturile și cheltuielile obținute de întreprindere din operațiunile ce țin de mișcarea activelor pe termen lung.

Profitul (pierderea) din activitatea financiară reprezintă diferența dintre veniturile și

cheltuielile aferente operațiunilor legate de modificările în mărimea și structura capitalului propriu și mijloacelor împrumutate.

Profitul (pierderea) din activitatea economico-financiară este rezultatul financiar obținut de întreprindere în cursul perioadei de gestiune din activitățile operațională, de investiții și financiară.

Profitul (pierderea) excepțional este diferența dintre veniturile și cheltuielile apărute ca rezultat al evenimentelor și operațiunilor excepționale neprevăzute.

Profitul (pierderea) până la impozitare este profitul (pierderea) obținut de întreprindere în cursul perioadei de gestiune din toate tipurile de activități și rezultatul excepțional. Profitul (pierderea) până la impozitare este numit profit (pierdere) contabil.Acest indicator al activității de bază al activității de bază a agentului economic reflectat în forma nr.2 pe prefixul 130.

Profitul perioadei de gestiune pînă la impozitare se utilizează pe larg în analiza financiară pentru determinarea nivelului de rentabilitate a activelor și a altor indicatori care caracterizează eficiența activității întreprinderii.

Profitul perioadei de gestiune pînă la impozitare se calculează după formula:

Pimp=Rop+Rinv+Rf+[NUME_REDACTAT]:Pop-rezultatul financiar din activitatea operațională;

Rinv-rezultatul financiar din activitatea de investiții;

Rf-rezultatul din activitatea financiară;

Rexc-rezultatul excepțional.

Profitul net (pierderea netă) este profitul (pierderea) care rămâne la dispoziția întreprinderii după calcularea cheltuielilor (economiilor) privind impozitul pe venit și se determină ca diferența dintre profitul (pierderea) până la impozitare și cheltuielile (economiile) privind impozitul pe venit.

Rezultatul financiar din activitatea operațională se calculă după următoarea relație:

Rop=Pb+Avo-Che-[NUME_REDACTAT]: Pb-profit brut;

Avo-alte venituri operaționale;

Chc-cheltuieli comerciale;

Chga-cheltuieli generale și administrative;

Acho-alte cheltuieli operaționale.

Urmărirea și diferențierea profitului se realizează folosindu-se o diversitate de criteria sau puncte de vedere.Principalele criterii sunt:[[NUME_REDACTAT],[NUME_REDACTAT],pag.54]

1)după destinație sau a modului de distribuire

-profitul brut;

-profitul net sau efectiv;

-profitul normal sau minimal;

-dividentele;

-profitul de monopol.

Profitul brut se determină prin aplicarea definiției oficiale și exprimă , în mod absolute, măsura în care activitatea desfășurată răspunde criteriilor de eficiență/raționalitate. Nivelul și dinamica profitului brut reprezintă suportul sau temeiul asigurării resurselor pentru dezvoltarea firmei și a societății, în ansamblu.

Profitul net se determină prin scăderea din profitul total a impozitelor și a taxelor aferente, precum și a deducerii altor cheltuieli care nu sunt incluse în costuri :salariul întreprinzătorului, arenda sau chiria pentru terenurile sau clădirile proprii, dobînda la capitalul împrumutat etc. profitul net este un venit efectiv care rămîne la dispoziția întreprinzătorului.

Profitul normal sau minimal reprezintă cîștigul minim ce este acceptat de întreprinzător pentru asumarea riscului, pentru organizarea și dezvoltarea activității și pentru remunerarea serviciilor sale.

Profitul normal reprezintă, de fapt , o primă de risc și de incertitudine. El cuprinde, în principal, cheltuielile deduse din profit pe care ,dacă nu le poate acoperi ,întreprinzătorul nu mai este motivate să-și continuie activitatea.

Dividentele reprezintă a cea parte din profitul net care se distribuie în favoarea deținătorilor de acțiuni. În funcție de natura acțiunilor dividentele sunt fixe , în cazul acțiunilor nominale și variabile , în cazul acțiunilor la purtător.

Profitul de monopol cuprinde, în afara profitului normal, și un supraprofit și este generat, o parte, de activitatea eficientă a întreprinzătorului sau firmei-profitul normal- și altă parte, de împrejurări sau condiții deosebite care nu țin de eficiența activității desfășurate-supraprofitul.

2)în funcție de justețea sau legitimitatea cauzelor ce îl determină

-profit legitim sau licit;

-profit nelegitim sau illicit.

Profitul legitim este considerat profitul obținut din desfășurarea unei activități economice eficiente și reprezintă răsplata creativității și a raționalității în utilizarea resurselor, precum și a asumării riscului în luarea deciziilor.

Profitul neligitim este considerat un venit necuvenit. El se poate obține din activități desfășurate prin încălcarea legilor și este însușit ”fără justă cauză”prin contrabandă, concurență neloială, practice monopoliste, evaziuni fiscal.

1.2. Rentabilitatea- indicator de bază a aprecierii eficienței activității

Rentabilitatea reprezintă un indicator ce ocupă un loc major în determinarea diagnosticului financiar al unei întreprinderii. În sens restrîns, rentabilitatea se poate defini ca fiind măsura în care o întreprindere realizează vînzări care depășesc costul activităților.[Finanțe publice și contabilitate nr.6,pag.24].

În sens larg, rentabilitatea este o constrîngere fundamentală a gestiunii financiare, alături de cea referitoare la realizarea echilibrului financiar al întreprinderii.Ea depinde nu doar de rentabilitatea internă a agentului economic, ci și de relațiile acestuia cu mediul și mai ales de aptitudinea agentului economic de a se adapta la variațiile pieței.[Neagoe I. Finanțele întreprinderii pag 330].

Rentabilitatea este definit sintetic ca fiind capacitatea întreprinderii de a realiza profit, necesar atît dezvoltării, cît și remunerării capitalurilor.[[NUME_REDACTAT],Analiza-diagnostic economico-financiar,pag143].

Prin rentabilitate se înțelege capacitatea unei activități sau lucrări, a unui serviciu sau produs de a genera sau de a aduce profit. Ea reflectă gradul de valorificare sau eficiența utilizării resurselor atrase în circuitul economic.[[NUME_REDACTAT] Economie generala,pag.55].

Rentabilitatea este o categorie economică legată de existența producției de mărfuri și a relațiilor bănești.[[NUME_REDACTAT] Econmie agrară pag 198].Ca o unitate economică, o ramură, un produs un serviciu să fie rentabile, ele trebuie să acopere toate cheltuielile de producție și de circulație din venituri proprii și să realizeze profit.

Rentabilitatea reflectă tocmai capacitatea unităților economice de a obține profit, de care să dispună ele și societatea în vederea dezvoltării economico-sociale și cointeresării materiale a lucrătorilor.Spre deosebire de eficiența economică, a cărei conținut este complex,reflectînd eficacitatea întregii activități și se exprimă printr-un ansamblu de efecte economico-sociale, rentabilitatea este categoria economică prin care se exprimă eficacitatea utilizării fondurilor materiale și umane de producție, ca și a altor fonduri de circulație (fonduri bănești,disponibilități în bancă, produse finite vîndute și neîncasate).[[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] pag.200].

Perioada de tranziție la economia de piață este caracterizată de transformări esențiale în toate domeniile economiei naționale, iar problemele care stă în fața agențiilor economici este de a se adapta noilor condiții, pentru a supravețui și funcționa în mod corespunzător.Organizarea și desfășurarea oricărei activități economice trebuie sa fie eficientă pentru a răspunde unor nevoi reale ale societății și rentabilă, asigurînd acoperirea cheltuielilor și obținerea de profit.Aceasta se realizeaza în jocul prețurilor ca urmare a raportului cerere-ofertă și a posturilor care reflectă modul de gestionare a resurselor consumate.

Astfel, rentabilitatea sintetizează acțiunea tuturor factorilor procesului de producție fiind un indicator care măsoară gradul în care sunt utilizate diverse resurse ale întreprinderii.[[NUME_REDACTAT] situației financiare a firmei,pag.265].

Întrucît cea mai elementară judecată economică conduca la concluzia că eficiența economică nu poate fi altceva decît valoarea suplimentară rămasă peste cea cheltuită.Rentabilitatea este o categorie economică legată de existența producției de mărfuri și a relațiilor bănești.

Fără să constituie scopul nemijlocit al producției în economie, rentabilitatea are o însemnătate deosebită datorită funcțiilor pe care le îndeplinește:

sursa de autofinanțare pentru dezvoltarea producției;

izvor de alimentare a fondurilor de dezvoltare economico-socială;

mijloc de control și indicator sintetic de evaluare a rezultatelor, și de stabilire a eficienței economice a întreprinderii.[[NUME_REDACTAT] Evaluarea întreprinderii,pag382].

În literatura economică sfera de cuprindere a rentabilității este tratată în mod diferit:unii autori apreciază rentabilitatea prin întregul plusprodus creat[[NUME_REDACTAT] pag.384] ații reduc rentabilitatea numai la nivelul profitului în condițiile economiei de piață[eros-starc pag.266].Este evident că rentabilitatea în sens larg cuprinde întregul plusprodus creat, însă în practică rentabilitatea este privită în sens restrîns, fiind de regulă asociată cu obținerea de profit.

Literatura franceză abordează conceptul de rentabilitate din 3 puncte de vedere:

abordarea contabilă, caz în care rentabilitatea este asociată contului de rezultate care, rin soldul său, indică rezultatul global al activității întreprinderii:profit sau pierdere, dar , rezultatele contabile nu reflectă totdeauna o imagine ,,fidelă,,sau ,,reală,, a situației din întreprindere, deoarece conturile de sinteză sunt elaborate aplicînd principiul prudenței, conform cărui plus-valoare nu este înregistrată decit dacă este realizată, iar minus-valoarea trebuie luată în calcul prin jocul provizioanelor dimn momentul în care realizarea este probabilă;

abordarea economică, pleacă de la contribuția reală a unei întreprinderi la economia națională prin intermediul valorii adăugate care permite remunerarea tuturor factorilor de producție;suma valorilor adăugate este egală cu produsul intern net-cel mai reprezentativ indicator la nivel macroeconomic;

abordarea financiară, care apare a fi mai puțin restrictivă comparativ cu abordarea contabilă, deoarece se oferă o altă viziune a amortizărilor și provizioanelor;din punct de vedere financiar, amortizările anuale nu sunt considerate doar sub aspectul lor real ci mai mult sub aspect financiar(cheltuielile care nu generează plăți și,deci, ca un element de surplus monetar degajat grație unei activități de producție și de schimb);amortizările și provizioanele sunt operațiuni contabile și fiscale cărora nu le corespunde nici o intrare ieșire monetară.[Finante publice și contabilitate,pag.27].

Rentabilitatea poate fi definită ca fiind capacitatea unei întreprinderi de a obține profit prin utilizarea factorilor de producție și a capitalurilor,indiferent de proveniența acestora.Rentabilitaea este una din formele cele mai sintetice de exprimare a eficienței întregii activități economico-financiare a entității, respectiv a tuturor mijloacelor de producție utilizate și a forței de muncă, din toate stadiile circuitului economic:aprovizionare, producție și vînzare.[Isfănescu A.capitolul 4,pag.38].

Eficiența economică este o categorie economică mai cuprinzătoare decît rentabilitatea. În acest sens menționăm și următoare afirmație:”eficiența economică reprezintă cea mai generală categorie ce caracterizează rezultatele ce decurg din diferite variante preconizate pentru utilizarea(consumului individual, consumului productiv, vînzarea) sau economisirea unor resurse(umane,materiale,financiare) intrate sau reintrate în circuitul economic”.[Mărgulescu D.pag 188].

Rentabilitatea se determină ca raportul dintre efectele economice și financiare obținute de întreprindere și eforturile depuse pentru obținerea acestora.Formula de baza a calcului rentabilității este:

Rentabilitate=(efect economic și financiar/efort)*100[ASEM pag.57].

Rentabilitatea reprezintă mărimea relativă a profitului și caracterizează recuperabilitatea activelor, capitalului, capitalului, vînzărilor precum și investițiilor la nivel de produs.

În funcție de elementele luate de calcul, teoria și practica economică utilizează următorii indicatori ai rentabilității:

-rentabilitatea generală ( a mijloacelor de producție);

-rentabilitatea produselor agricole;

-rentabilitatea economică ( a activelor);

-rentabilitatea vînzărilor( comercială);

-rentabilitatea financiară(capitalului propriu);

-rentabilitatea capitalului permanent;

-recuperabilitatea activelor.

Rentabilitatea vînzărilor reprezintă un indicator-cheie al strategiei de gestiune. În esență aceasta dezvăluie gradul în care întreprinderea este în stare să obțină profit conform rezultattelor activității sale curente.

Anume acest indicator determină legătura strînsă dintre obiectivele tactice și strategice ale dezvoltării întreprinderii de producție.În cazul condițiilor favorabile de activitate, în opinia noastră valoarea indicatorului rentabilității vînzărilor trebuie să depășescă cota de 15-20%.[Bălănuță V.,pag.82].Cu alte cuvinte, la fiecare leu din volumul vînzărilor nete întreprinderea trebuie să obțină un profit de 15-20 bani.Însă luînd în considerare că nivelul mediu al rentabilității vînzărilor în diverse ramuri ale republicii poate fi diferit.

Rentabilitatea veniturilor din vânzări exprimă legătura care există între rezultatul financiar și veniturile din vânzări obținute de întreprindere și se determină în baza raportului dintre mărimea profitului și valoarea veniturilor din vânzări. Formula generală de calcul al rentabilității veniturilor din vânzări este:

Rv=(P/VVn)*100%

Unde:P-profitul perioadei de gestiune pînă la impozitare;

VVn-venituri nete.

În practica analitică, pot fi aplicate mai multe variante de calcul al rentabilității veniturilor din vânzări în funcție de mărimea cărui fel de profit se ia în calcul la determinarea nivelului rentabilității. Astfel, se utilizează profitul brut, profitul din activitatea operațională, profitul până la impozitare sau profitul net. Respectiv, pot fi calculați patru indicatori ai rentabilității veniturilor din vânzări.

1.Rentabilitatea veniturilor din vânzări, calculată în baza profitului brut (pierderii globale):Rv=(Pb/VV)*100%

Unde:Pb-profit brut(pierdere globală)

VV-venituri din vînzări.

Această rată caracterizează cât profit brut (pierdere globală) a generat întreprinderea la un leu venituri din vânzări, care poate fi îndreptat atât la acoperirea cheltuielilor perioadei, cât și la formarea profitului din activitatea operațională.

2. Rentabilitatea veniturilor din vânzări, calculată în baza profitului (pierderii) din activitatea operațională:Rv=(Pac/VV)*100%

Unde:Pac-profit(pierdere) din activitatea operațională;

VV-venituri din vînzări.

Nivelul acestui indicator indică cât profit (pierdere) din activitatea operațională a obținut întreprinderea la un leu venituri din vânzări și permite aprecierea mai exactă a eficienței gestiunii vânzărilor în urma activității de bază a întreprinderii.

3. Rentabilitatea veniturilor din vânzări, calculată în baza profitului (pierderii) pînă la impozitare:Rv=(Pimp/VV)*100%

Unde:Pimp-profitul(pierdere) pînă la impozitare;

VV-venituri din vînzări.

Rentabilitatea veniturilor din vânzări, calculată în baza profitului până la impozitare, caracterizează corelația dintre mărimea profitului până la impozitare și veniturile din vânzări, și arată cât profit contabil a câștigat întreprinderea la un leu venituri din vânzări. În comparație cu indicatorul precedent, nivelul acestuia se modifică sub influența nu numai a veniturilor și cheltuielilor operaționale, dar și sub influența veniturilor și cheltuielilor din activitățile de investiții,financiară și chiar din evenimentele excepționale.

4. Rentabilitatea veniturilor din vânzări, calculată în baza profitului net (pierderii nete):Rv=(Pn/VV)*100%

Unde:Pn-profit net(pierderi nete);

VV-venituri din vînzări.

Rentabilitatea veniturilor din vânzări, calculată în baza profitului net, reprezintă indicatorul final în sistemul indicatorilor rentabilității veniturilor din vânzări și arată cât profit net a generat întreprinderea la un leu venituri din vânzări.

În practica analitică, în cele mai dese cazuri, se analizează rentabilitatea veniturilor din vânzări calculată în baza profitului brut, deoarece nivelul acestui indicator reflectă cât de efectiv întreprinderea gestionează vânzările, costurile și prețurile de vânzare ale produselor, mărfurilor și serviciilor prestate, pentru că scopul oricărei întreprinderi îl constituie majorarea volumuluivânzărilor în vederea obținerii unui profit cât mai mare.

Rentabilitatea activelor (economică) este unul dintre indicatorii principali de rentabilitate ai unei companii, și măsoară eficiența utilizarii activelor, din punctul de vedere al profitului obținut.

Valoarea acestui indicator pentru asigurarea unui nivel eficient de gospodărie al unităților de producție trebuie să nu fie mai joasă de 10-15%[Bălănuța V.pag.83].Cu alte cuvinte la fiecare leu din patrimoniul întreprinderii indiferent de sursele procurării acestuia, trebuie să revină nu mai puțin de 10-15 bani profit.

Indicator economic rezultat din impartirea profitului net (adica dupa deducerea impozitului pe profit) la activele societatii, destinat să măsoare gradul de eficacitate al utilizarii activelor disponibile.Se are in vedere masurarea capacitatii societatii comerciale de a produce profit cu mijloacele active disponibile..[ http://www.rubinian.com/dictionar_detalii.php?id=2187].

Formula de calcul este:

Re=(P/AC)*100%

Unde: P-profitul pînă la impozitare;

AC-valoarea medie a activelor totale.

Rata rentabilității economice poate poate fi majorată fie prin creșterea numărului de rotații al activelor, fia prin creșterea ratei profitului net, fie prin ambele căi.

Rentabilitatea activelor în teoria și practica analitică mai este numită rentabilitate economică. După conținutul său economic, aceasta reflectă nivelul profitului obținut de la fiecare leu al mijloacelor investite în circuitul întreprinderii, indiferent de sursa de finanțare a acestora. În cazul când întreprinderea obține pierderi contabile, nivelul acestui indicator va fi negativ și va reflecta nivelul pierderilor obținute de la fiecare leu al activelor întreprinderii.

Actualmente, acestui indicator i se acordă o atenție deosebită, deoarece nivelul lui demonstrează capacitatea unității economice de a-și utiliza cât mai eficient activele sale.

Rentabilitatea generală se determina ca raportul procentual dintre profitul pîna la impozitare și valoare medie anuala a mijloacelor fixe și active curente. Acest indicator reflectă performanța economică a utilizării fondurilor de producșie, indifferent de modul de finanțare și sistemul fiscal.

Formula de calcul:

Rg=(P/Mf+Ac)*100%

Unde: P-profitul pînă la impozitare;

Mf-valoarea medie anuală a mijloacelor fixe;

Ac-valoarea medie anuală a activelor totale.

Rentabilitatea financiară arată capacitatea surselor proprii de a genera profit și măsoară randamentul capitalului propriu, pe care acționarii l-au depus prin cumpărarea acțiunilor întreprinderii.Rentabilitatea financiară remunerează proprietarii întreprinderii prin acordarea de dividente acestora și prin creșterea rezervelor (care de fapt reprezintă o creștere a averii proprieterilor).Rentabilitatea financiară depinde de rata rentabilității financiare și de structura finanțării întreprinderii.Creșterea rentabilității financiare poate fi rezultatul capitalizării insuficiente(mărimii mici a capitalului propriu depus în întreprinderii de acționari) și nu a eficienței înalte a activității întreprinderii.

Dacă mărimea acestui indicator e mai mare decît nivelul mediu pe ramură, atunci întreprinderea trebuie să-și revadă structura capitalului propriu.

Metoda de calcul este:

Rf=(Pn/Cp)*100%

Unde:Pn-profit net;

Cp-valoarea medie anuală a capitalului propriu.

Rentabilitatea financiară reflectă capacitatea întreprinderii de a utiliza capitalul propriu și sursele atrase pe termen lung în vederea obținerii profitului permanent.Analiza rentabilității capitalului permanent este importantă pentru dimensionarea eforturilor privind obținerea unui anumit profit net, în raport cu rezultatele concurenței specifice domeniului încare funcționează întreprinderea dată.

Recuperabilitatea activelor arată eficienșa utilizării patrimoniului întreprinderii,indiferent de sursele de proveniență a acestuia, iar pe de altă parte nivelul recuperabilității mijloacelor investite.

Din perspectiva eficacității procesului de producție desfășurat de întreprinderi, nivelul acestui indicator trebuie să fie mai mare de 1,0 [Bălănuța V.].

Însă în condițiile actuale de activitate nu multe întreprinderi din [NUME_REDACTAT] un astfel de nivel de recuperabilitate a activelor este inaccesibil.Dimpotrivă nivelul efectiv al recuperabilității activelor la majoritatea unităților de producție este cu mult mai mic decît 1,0.acest fapt elucidiază neajunsurile esențiale în rotația mijloacelor economice și influențează negativ asupra întregului proces de producție și de desfacere a producției fabricate.

Practic această înseamnă că fiecare leu investit în activitatea operațională a întreprinderii se recuperează o dată în 2-2,5 ani.

Familia indicatorilor de rentabilitate se determină ca raport între rezultate și mijloacele utilizate pentru obținerea acestor rezultate.Analiza rezultatelor vizează în mod direct gestiunea întreprinderii și calitatea deciziilor luate.

Pentru caracterizarea unei întreprinderi trebuie definite 2 niveluri de rentabilitate:

a)rata rentabilității financiare(Rf) este un indicator de care se interesează mai mult acționarii în calitatea lor de proprietari ai întreprinderii. Prin prisma orizontului de timp pentru care se analizează, rentabilitatea financiară exprimă interesele acționarilor pe două niveluri :pe termen scurt(încasarea de dividente) și pe termen lung(reinvestirea profitului va antrena creșterea valorii acțiunilor și crearea premiselor pentru sporirea dividentelor viitoare)

Rata rentabilității financiare este influențată de două categorii principale de factori:

modalitatea de procurare a capitalurilor-motiv prin care rentabilitatea financiară este sensibilă la structura financiară, respectiv la situația îndatorării întreprinderii;

modalitatea de calcul a profitului net-la calculul profitului net trebuie să se țină cont de regimul (ne)deductibilității cheltuielilor din masa impozabilă, respectiv de modalitățile de calcul a amortizării și provizioanelor.

(Profit net/capitalul propriu)*100=(profit net/cifra de afaceri)*(cifra de afaceri/capitalpropriu)*100=rata profitului net*viteza de rotație a capitalurilor proprii investite*100.

Pentru a emite o apreciere referitoare la randamentul capitalurilor proprii, rata rentabilității financiare se compară cu rata medie a dobînzii. Dacă rata rentabilității financiare este mai mare decît rata dobînzii, acțiunile societății sunt atractive pe piață iar cursul acestora poate crește.

b)rata rentabilității economice(Rec) permite evaluarea performanței de ansamblu a întreprinderii în măsura în care ea consideră totalitatea mijloacelor întrebuințate.

(Profit brut/capital permanent)*100=(profit brut/cifra de afaceri)*(cifra de afaceri/capital permanent)*100=rata profitului brut*viteza de rotație a activelor totale investite*100.

Rata rentabilității economice măsoară gradul de valorificare a capitalului investit, eficiența mijloacelor materiale și financiare alocate activității de exploatare și desfacere, reflectînd rezultatele economice independente de modul de finanțare a capitalului și sistemul fiscal. Această rată trebuie să asigure în termeni reali remunerarea capitalului investit la nivelul ratei minime de randament din economie(rata medie a dobînzii) și să acopere riscul economic și financiar al investitorilor (acționarii sau creditori).Din acest motiv, rata rentabilității economice trebuie sa fie superioară ratei inflației.

Conform relației lui Fisher, rata reală depinde de rata nominală și rata inflației.Dacă se ia în calcul influența inflației asupra rentabilității capitalurilor întreprinderii, se poate determina o rată a rentabilității economice reale(Recr), astfel [ L.Spătaru,Societățile comerciale și piața de capital, editura Economica , București, 1999 , pag.221]

1)dacă rata inflației (Ri) se menține în limitele considerate normale (Ri<=10%) Recr=[NUME_REDACTAT] Recn-rata rentabilității economice nominale;

2)dacă rata inflației (Ri) este galopantă (cu valori exprimate prin 2 sau 3 cifre)

Recr=(Recn+Ri)/(1+Ri).

Corespunzător celor două rate de rentabilitate prezentate (economică și financiară) se pot distinge următoarele situații:

-dacă rata rentabilității economice este mai mare decît rata dobînzii, îndatorarea poate conduce la creșterea ratei financiare de rentabilitate;

-dacă rata rentabilității economice este mai mică decît rata dobînzii, un grad de îndatorare ridicat conduce la reducerea ratei financiare de rentabilitate.

Pe baza acestor informații se poate aprecia că rentabilitatea financiară își are originea în rentabilitatea economică. Diferența dintre cele două rate este determinată de politica de finanțare promovată de întreprindere. Pentru 2 întreprinderi cu rate de rentabilitate economice egale, ratele de rentabilitate financiară pot fi diferite în funcție de modul de finanțare al întreprinderii (diferența va fi dată de deductibilitatea cheltuielilor cu dobînzile la calculul impozitului pe profit).

În consecință, rata rentabilității financiare se exprimă în funcție de rata rentabilității economice astfel:

Rf=Rec+(Rec-Red)*(datorii/capital propriu)*(1-t)

Unde: Rd-rata dobînzii

t-cota impozitului pe profit.

În aceste condiții ,rentabilitatea financiară este dată de rentabilitatea economică corectată cu efectul de levier al îndatorării (efectul de pîrghie financiară) exprimat prin relația:(Rec-Rd)*(Datorii/Capital propriu).

Cu cît diferența dintre dintre rentabilitatea economică și rata dobînzii va fi mai mare (implicit cu cît rezultatul raportului dintre datorii și capital propriu va fi mai mare), cu atît rentabilitatea financiară va fi mai mare față de rentabilitate economică.

Față de această precizare, reținem următoarele especte:

ratele de rentabilitate(economică și financiară) se determină pentru anumite perioade-trimestriale,semestriale sau anuale-în funcție de profitul (brut sau net) realizat (care include modificările de preț aferente fenomenului inflaționist-de exemplu:creșterile de preț la materiile prime, creșterile de preț aferente utilităților dar și o eventuală creștere a prețurilor produselor proprii).

Rata medie a dobînzii luate în calcul (costul mediu al datoriilor) se determină periodic, dar la valori nominale.

Capitolul II. Analiza rezultatelor financiare în cadrul întreprinderii S.R.L“Bogatmos”.

2.1. Condițiile naturale și organizatorice ale S.R.L,,Bogatmos”

S.R.L”Bogatmos”își are începuturile la 30 iulie 1999 pe teritoriul satului Taraclia,raionul Căușeni.

Societatea este persoană juridică are bilanț autonom,cont de decontare și alte conturi, poate să încheie în nume propriu contracte, să dobîndească drepturi patrimoniale și personale nepatrimoniale,să execute obligațiuni, să compare în calitate de reclamat și reclamant în judecată și judecată economică.

Societatea are ștampilă și alte elemente de identificare necesare activității sale.

S.R.L”Bogatmos”este creată în scopul obținerii de venit din activitatea de antreprenoriat în conformitate cu [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT].

Societatea este o întreprindere agricolă multiprofil și în scopul menținerii stabilității financiare a societății,a asigurării intereselor Asociaților, precum și pentru protejarea socială a colectivului de muncă al societății în condițiile economiei de piață, are dreptul de a desfășura următoarelor genuri de activitate economică:

-cultura cerealelor și a leguminoaselor boabe, inclusiv producerea semințelor;

-cultura strugurilor,pomușoarelor, fructelor, nucilor, și a altor culturi fructifere pentru fabricarea băuturilor în aceiași localitate;

-servicii pentru agricultură și servicii în cultura plantelor;

-comerțul cu ridicata al cartofilor,legumelor și fructelor;

-alte tipuri de comerț cu amănuntul în magazinele nespecializate.

Capitalul social al societății în valoare de 5400 de lei se crează pe baza aporturilor depuse de asociația în conformitate cu Contractul de constituire al societății.Aporturile la capitalul social sînt depuse sub forma de mijloace bănești sau prin transmiterea în proprietatea sau în folosință a unor bunuri imobile-clădiri,construcții,utilaje,alte valori materiale precum și prin transmiterea dreptului de folosire a clădirilor,construcțiilor,utilajelor și a altor valori materiale.

[NUME_REDACTAT] la crearea capitalului social:

1)[NUME_REDACTAT] Mihailovici-2754 lei

2)[NUME_REDACTAT]-324 lei

3)[NUME_REDACTAT] Petrovici-324 lei

4)[NUME_REDACTAT] Dmitrievici-324 lei

5)[NUME_REDACTAT]-324 lei

6)[NUME_REDACTAT] Ivanovici-270 lei

7)[NUME_REDACTAT] Fiodorovici-270 lei

8)[NUME_REDACTAT] Fiodorovici-270 lei

9)[NUME_REDACTAT] Mifodievici-270 lei

10)[NUME_REDACTAT] Alexandrovici-270 lei

Pe parcursul activității soscietății s-a bucurat de mai multe premii la nivel național.Din cele mai importante premii se numără concursul ale anului antreprenorial 2007: „Cel mai bun contribuabil al anului”, „Marca comercială a anului” și concursul pentru Premiul de Stat în domeniul calității.Astfel la momentul actual activitatea întreprinderii se bucură de succes.În continuare vom face o analiză mai detaliată a activității financiară a întreprinderii „Bogatmos”.

S.R.L.,,Bogatmos” activează doar în sectorul fitotehnic, avînd în calitate de activități de bază obținerea producției cerealiere și a fructelor. Culturile cultivate în gospodărie sînt: grîul de toamnă, porumbul, orzul, floarea soarelui, cartofi și bostănoase, legumele de cîmp, vița de vie, mere, prune, caise, piersici. Producția obținută se realizează în interiorul țării, însă ea devine a fi exportată prin intermediul terților în Belorusia, Ucraina, Rusia.

S.R.L”Bogatmos”este situată în regiunea de sud a republicii pe teritoriul primăriei comunei Taraclia,raionul Căușeni.

Genurile principale de activitate practicate de întrepindere sunt:

-producerea,comercializarea produselor agricole;

-prestarea servicilor de transport;

-producerea și comercializarea legumelor, fructelor și strugurilor.

Gospodăria se află la o distanță de 30 km de centru raional și la 80 km de la capitala republicii-orațul Chișinău,la 55 km de Bender.

Cerealele sunt realizate la piața și o parte repartizată cotașilor.Legumele sunt realizate punctelor de prelucrare din orașul Comrat.Strugurii și legumele sunt realizate la piață.

Clima în gospodărie este moderat continentală cu precipitații insuficiente.Temperatura medie anuală este +10grade Celsius ,perioada neîntreruptă cu temperatura +10grade Celsius este de 182-185 zile.Suma temperaturilor active este de 3100-3150grade Celsius ceea cee de ajuns pentru cultivarea fructelor și strugurilor.

Temperatura medie anuală în luna iulie este de +22 grade Celsius iar în luna ianuarie -3 grade Celsius.Precipitațiile medii anuale constituie 395-480 mm.

Teritoriul societății se amplasează în partea de sud-vest .80% din suprafața societății este înclinată cu 1-3 grade spe sud ceea ce favorizează asupra productivității culturilor și a productivității muncii la fel și la utilizarea parcului de mașini și tractoare.

După componența mecanică solurile sunt diferențiate.Cernoziomul 82% din suprafața totală,solurile lutoase-0,4%,nisipo-argiloase-17,6%. Deci după componența mecanică a solurilor favorizează productivității înalte a tehnicii și se prelucrează uțor.

Flora naturală întîlnită pe teritoriul gospodăriei se referă la zona de silvostepă.Flora naturală a terenurilor prelucrate este înlocuită cu flora artificială.

Ca factor negative sunt considerate perioadele secetoase, care se evidențiază prin durata lipsei de precipitații, temperaturi înalte și umeditatea aerului relative scazută.Regimul de aer e caracterizat prin dominarea curenților de aer din partea de sud-vest și nord-vest.

Analiza generală a condițiilor naturale ne permite să considerăm că pe teritoriul gospodăriei sunt condiții favorabile pentru dezvoltarea culturii plantelor.

Analizînd condițiile naturale ale S.R.L.”Bogatmos” e necesar să studiem și condițiile economice ale ei, ceea ce ne va permite a face o caracterizare mai aprofundată a gospodăriei.

O gospodărie este optimă dacă ea depinde de specializarea, amplasarea, condițiile naturale și economice și folosește rațional terenul agricol.Principalele piețe de desfacere a gospodăriei sunt în Chișinău la o distanță de 80km de localitate, Bender-55 km și Comrat. Însă o parte din cereale se realizează la panificație iar cealaltă parte se realizează cotașilor și muncitorilor pentru remunerarea muncii.Toate aceste condiții favorizează desfășurarea procesului de producție și comercializarea produselor agricole.

2.2. Caracteristica dezvoltării economice a întreprinderii S.R.L „Bogatmos”

O gospodărie agricolă activează mai eficient cînd dispune de mijloace tehnice, de resurse de muncă și o suprafață optimă de terenuri agricole, precum și amplasarea într-o zonă cu condiții climaterice favorabile. O importanță majoră o are și folosirea mai compactă și rațională a terenurilor agricole, a resurselor financiare și de muncă. Factorul uman joacă un rol important în orice activitate, indiferent de domeniu. De rând cu factorul uman, pământul este acel factor de producție fără de care n-ar exista nimic.Procesul de producție este constituit din totalitatea activităților și a proceselor naturale,care au loc în legătură cu transformarea organizată a obiectelor muncii,folosirea rațională a mijloacelor de muncă pentru obținerea producției agricole în condiții de eficiență.

Procesul de producție în agricultură poate fi determinat de proporția de producție a gospopdăriei.Pentru analiză se utilizează un sistem de indicatori,calculul cărora se efectuează în tabelul 1.

Tabelul 1

Analiza proporției și a activității de producție a gospodăriei Bogatmos

O altă condiție de creștere a eficienței producției agricole este specializarea.

Specializarea e o formă superioară a divizării sociale a muncii și se concretizeză prin dezvoltarea cu precădere la nivel de zonă sau unitatea a uneia sau a mai multor ramuri ori culturi,în condițiile unei concentrații a producție pînă la dimensiuni care asigură mase de producție cu minimum de consumuri și maximum de eficiență.Structura de producție este determinată de cererea de produse pe piață, mai ales în condițiile în care în țara noastră agricultura poartă mai mult un caracter de subzistență, iar necesitatea de produse agricole este continuă, înregistrîndu-se uneori deficite ale acestora.

Există mai multe forme de specializare a producției agricole:

-specializare la nivel de ramură

-specializare de ramură

-specializare teritorială

-specializarea gospodarească

-specializare gospodărescă.

O întreprindere e specializată numai dacă ramura de bază deține cel puțin 50-60% a producției marfă.

Dacă în întreprindere sunt 2 ramuri de bază atunci ele trbuie să dețină fiecare cîte 25% de productie marfă.

Specializarea și îmbinarea ramurilor poate fi caracterizată de următorii indicatori:

-structura producției marfă în prețuri comparabile,

-structura veniturilor din vînzarea producției agricole.

Pentru determinarea specializării gospodăriei analizăm tabelul 2.

Tabelul 2

Deteriminarea specializării gospodăriei Bogatmos sub aspectul

venitului din vînzări.

Desfășurarea procesului de producere este legat de utilizarea factorilor de producție (terenului agricol, forței de muncă, mijloacelor fixe, materialelor), combinarea și utilizarea cărora influențează direct rezultatele finale ale întreprinderii.

Fondul funciar reprezintă totalitatea terenurilor de orice fel, indiferent de destinație, de titlul pe baza căruia sunt deținute .Definiția astfel reprezintaă o componentă esențiala a avuției naționale, avuție care trebuie folosită, protejată și ameliorată în plină concordanță cu interesele întregii societăți.

Destinația și folosirea producției pămîntului este diferită deoarece multe terenuri dupa calitățile lor naturale și alte particularități nu sînt omogene. Fondul funciar dupa conținutul său reprezinta o comunitate de diferite tipuri de terenuri care după modul de folosință se clasifică în 2 grupe:

-teren agricol;

-teren neagricol.

Teren agricol reprezintă lotul de pămînt care sistematic este folosit în scopul obținerii producției agricole. Terenurile agricole se împart în:

-teren arabil;

-plantații multianuale –pomicole ,viticole;

-plantații naturale-fînețe naturale, pășuni naturale.

Teren neagricol reprezintă loturile de pămînt care nu pot fi folosite în agricultură sau au o destinație specială ,din teren neagricol fac parte:

-păduri;

-căi de comunicație;

-ape;

-așezări omenești;

-alte folosințe.

Pentru a determina componența, structura fondului funciar în S.R.L.”Bogatmos” în anii 2007,2008,2009 vom utiliza tabelul 3.

Tabelul 3

Componența și structura fondului funciar a gospodăriei Bogatmos în dinamică

De obicei, în evidența pămînturilor deosebim terenuri agricole și terenuri neagricole. La primele se referă pămînturile folosite în agricultură ca mijloc principal de producție: teren arabil, țelină, plantații multianuale, fînețe, pășuni; terenuri neagricole: păduri, arbuști, pămînturi sub apă, pămînturi ocupate de drumuri și străzi, clădiri.

În continuare vom efectua analiza în dinamică a mărimii și structurii terenurilor agricole a gospodăriei S.R.L.”Bogatmos” utilizînd datele tabelului 4 .

Tabelul 4

Analiza structurii terenurilor agricole în dinamică a gospodăriei ,,Bogatmos”

Pentru o analiză mai completă a structurii și componenței terenurilor prelucrate și cele însămînțate analizăm tabelul 5.

Tabelul 5

Analiza componenței și structurii terenurilor prelucrate,suprafețelor însămînțate în S.R.L.”Bogatmos”

Intensivitatea agriculturii este un indicator de apreciere a procesului de intensificare a producției agricole care evidențiază nivelul alocarii de mijloace la o unitate de suprafață și se determina pe ansamblu agriculturii zonei,raionului sau întreprinderii agricole.Pentru condiții concrete din țara noastra creșterea producției agricole pe calea creșterii randamentului la o unitate de suprafață sau animal ca urmare a alocarii sistemului de mijloace suplimentare reprezintă calea intensivă de dezvoltare a agriculturii. Creșterea producției globale agricole poate avea loc și pe calea dezvoltarii extensive prin atragerea de noi suprafețe de teren și prin sporirea efectivului de animale fără a face alocări succesive de mijloace de producție pe aceasta unitate de producție.Acest proces e limitat de posibilitatea din ce mai ridicate de extindere a suprafeței agricole.

Orice activitate economică se desfășoară în baza principiului raționalității economice. În sinteză, raționalitatea economică exprimă raportul de subordine a activității economice, satisfacerea nevoilor umane în condițiile obținerii unor rezultate economice cu cheltuieli minime. Forma concretă de manifestare a acestui principiu la nivelul fiecărui agent economic cît și în ansamblul economiei naționale este eficiența economică. Ea pune în evidență raportul dintre rezultatele economice și eforturile depuse într-o perioadă de timp.

Din acest punt de vedere eficiența economică se exprimă fie sub aspectul randamentului combinării și utilizării forței de producție, fie sub forma specifică a consumurilor factorilor de producție pentru obținerea efectelor așteptate, în care se evidențiază consumurile de factori de producție, ce revin la o unitate de efect economic util.

Tabelul 6.

Datele inițiale pentru calcularea intensivității și eficienței economice a intensificării producției agricole în gospodăria S.R.L.”Bogatmos”

În baza datelor inițiale din Tabelul 2.5 se efectuează analiza nivelului intensivității producției agricole tabelul 2.6.

Tabelul 7

Nivelul intensivității producției agricole în gospodăria S.R.L.”Bogatmos”

Intensificarea producției agricole constă în creșterea randamentelor producției pe această unitate de producție în condițiiile reducerii consumurilor pe o unitate de producție ca urmare a realizărilor unor investiții sporite în mijloacele de producție a promovării multilaterale a progresului tehnico-științific .

În continuare în baza datelor tabelului 8 determinăm eficiența economic a intensificării producției agricole.

Tabelul 8

Eficiența economică a intensificării producției agricole

în S.R.L.”Bogatmos”

Potențialul intern al firmei și modul de gestionare al acestuia reprezintă o cale importantă de asigurare a eficienței economice a activității întreprinderii. Cele două componente majore ale potențialului intern sînt : mijloacele fixe și activele curente.

În ceea ce privește mijloacele fixe, obiectivele de bază care trebuie atinse prin desfășurarea procesului de analiză și diagnoză sînt :

-determinarea stării tehnice și a gradului de uzură fizică și morală a imobilizărilor corporale;

-determinarea capacității de producție în funcție precum și a gradului de utilizare a acesteia în exercițiul financiar analizat;

-fundamentarea politicii investiționale.

În tabelul următor tabelul 3.1 sînt prezentați indicatorii ce caracterizează nivelul de asigurare a întreprinderii cu mijloace fixe și resurse energetice, calculînd valoarea care revine la 100 ha teren agricol și valoarea care revine la un lucrător mediu anual încadrat în agricultură.

Tabelul 9

Asigurarea întreprinderii cu mijloace fixe și resurse energetice

în intreprinderea ”Bogatmos”

Mijloace fixe de producție sunt activele materiale pe termen lung care au formă naturală, participă în procesul de producție de mai multe ori păstrîndu-și forma materială, au o durată de funcționare utilă mai mare de un an sau prețul unitar mai mare de 1000 lei, iar valoarea lor este transferată treptat asupra produselor obținute.

În tabelul 10 este prezentată componența și structura mijloacelor fixe de producție după criteriul componenței materiale.

Tabelul 10

Analiza componenței și structurii mijloacelor fixe de producție de menire agricolă în S.R.L.”Bogatmos”

Orice progres al individului sau societății, al activității economice este legat de muncă. În muncă individul își folosește aptitudinile, capacitățile și experiența, consumă energie fizică și intelectuală.

Resurse de muncă – totalitatea de oameni munca cărora în măsura capacităților fizice și spirituale, în condițiile corespunzătoare pot fi incluse în procesul de producție.

În agricultură sînt 2 surse de muncă:

1.Tineretul – principala sursă: trece în vîrsta aptă scăzînd acea parte ce pleacă la serviciul militar, învățămînt și unele ramuri ale economiei naționale;

2.Cei care trec din alte ramuri ale economiei naționale în agricultură, studenții după finisarea studiilor, femeile gravide și militarii după serviciul militar.

În tabelul următor se analizează asigurarea întreprinderii cu resurse de muncă după următorul tabel:

Tabelul 11

Analiza structurii și asigurării întreprinderii cu resurse de muncă în întreprinderea S.R.L.”Bogatmos”în anul 2010

Pentru a aprofunda procesul de analiză este necesar de cercetat utilizarea resurselor de muncă în gospodăria analizată, după următorul tabel analitic:

Tabelul 12

Analiza utilizării timpului de muncă pe categorii de lucrători

Cu scopul de a spori eficiența producerii producției agricole este necesar de a descoperi rezervele nevalorificate ale utilizării forței de muncă în întreprindere, datele fiind prezentate în tabelul 13 :

Tabelul 5.3

Determinarea fondului de timp nevalorificat în întreprinderea S.R.L.”Bogatmos”

Eficiența economică este o caracteristică a activității economice la nivel micro și macroeconomic aflate pe orice punct de pe frontiera posibilitățiilor de producție cînd este imposibil să se mărească volumul producției unui bun fără a se micșora cantitatea produsă din alt bun.Eficiența economică ilustrează efectul util sau rezultatul obținut în raport cu cheltuielile de resurse sau efort efectuate intr-o anumită perioadă de timp.

Tabelul 14

Eficiența economică a producției agricole în întreprinderea

S.R.L.,,Bogatmos”

După conținutul economic noțiunea de rezultate financiare este complexă, care include indicatorii profitului și a rentabilității (tabelul 15 ). Calculul acestor indicatori se efectuează în baza raportului financiar și a formei 7 CAI ,,Vînzarea producției agricole ,lucrărilor și serviciilor,,.

Tabelul 15

Analiza rezultatelor financiare a întreprinderii [NUME_REDACTAT] III.Modalitățile de sporire a rezultatelor financiare ale întreprinderii.

3.1.Analiza profitului în întreprinderea S.R.L.,,Bogatmos”

Actualmente în practica analitică se utilizează mai multe metode de evaluare a rezultatelor financiare ale unităților agricole.

Pentru o analiză mai amplă a activității economice a unităților agricole am luat drept bază de calcul S.R.L.,,Bogatmos” pe parcursul anilor 2008-2010.Cu ajutorul rapoartelor financiare respective ne-a oferit posibilitatea să deducem că :

-modificările absolute și relative în dinamică sunt condiționate de influența unui sistem larg de factori;

-efortul depus de colectivele de muncă în obținerea acestor rezultate nu întotdeauna determină obiectiv mărimea lor finală.

Evaluarea rezultatelor financiare , de regulă , include în sine cîteva etape și un sistem de tabele , conținutul cărora va fi reflectat mai jos.

Prima etapă de analiză începe cu aprecierea profitului perioadei de gestiune pînă la impozitare.

Profitul perioadei de gestiune pînă la impozitare caracterizează rezultatul financiar al entității obținut din toate tipurile de activități în anul de gestiune.Drept sursă de informație servește forma nr.2 a [NUME_REDACTAT], precum și anexa acestuia.

Conform formei nr.2 :

Pimp=±Rop±Rinv±Rfin±Rexc ,

Unde: Pimp-profitul perioadei de gestiune pînă la impozitare ;

Rop- rezultatul din activitatea operațională ;

Rop-rezultatul din activitatea operațională ;

Rfin-rezultatul din activitatea financiară ;

Rexc-rezultatul excepțional .

Analiza în dinamică a profitului (pierderii) până la impozitare permite evaluarea mărimii acestuia în comparație cu realizările anilor precedenți și studierea modificărilor survenite în mărimea profitului (pierderii) contabil în ultimii ani.

Analiza structurală a profitului (pierderii) până la impozitare permite aprecierea aportului fiecărui tip de activitate în obținerea profitului contabil.Creșterea în dinamică a cotei profitului din activitatea operațională în suma totală a profitului până la impozitare este apreciată pozitiv.

Din punct de vedere al tehnicii de calcul, la analiza dinamicii și structurii profitului(pierderii) până la impozitare se determină abaterea absolută (față de perioada precedentă și/sau de plan), ritmul creșterii, procentul îndeplinirii planului și ponderea rezultatului financiar obținut din fiecare tip de activitate în suma totală a mărimii profitului (pierderii) până la impozitare.

Analiza dinamicii și structurii profitului (pierderii) până la impozitare este efectuată în baza datelor Raportului privind rezultatele financiare .

Estimarea acestui indicator generalizator începe cu examinarea structurii lui în dinamică prin utilizarea următorului table analitic.

Tabelul 1

Aprecierea dinamicii și structurii profitului (pierderii) până la impozitare în S.R.L.,,Bogatmos”

Rezultatul din activitatea operațională oferă utilizatorilor rapoartelor financiare o imagine fidelă privind mărimea profitului obținut de întreprindere în perioada de gestiune din tipurile de activități determinate de statutul acesteia care sunt ordinare.

Profitul din activitatea operațională reprezintă elementul de bază ce contribuie la formarea profitului perioadei de gestiune pîna la impozitare.

Conform formei nr.2 a [NUME_REDACTAT] ,rezultatul din activitatea operațională se determină:

Rop=Pb-AVO-Ccom-Cga-ACO

Unde:Rop-rezultatul din activitatea operațională ;

Pb-profit brut ;

AVO-alte venituri operaționale ;

Ccom-cheltuieli comerciale ;

Cga-cheltuieli generale și administrative ;

ACO-alte cheltuieli operaționale .

Conform datelor din Raportul privind rezultatele financiare, examinăm conținutul acestui indicator prin tabelul analitic 2.

Tabelul 2.

Calculul și aprecierea rezultatelor din activitatea operațională la S.R.L,,Bogatmos”

Componenta cea mai importantă a profitului (pierderii) din activitatea operațională reprezintă profitul brut (pierderea globală), de aceea în analiza formării profitului, studiului profitului brut i se acordă o atenție deosebită.

Analiza începe cu aprecierea evoluției structurii profitului brut (pierderii globale) obținut pe tipuri de activitate operațională. De regulă, mărimea profitului brut poate fi câștigată de întreprindere din vânzarea produselor finite, comercializarea mărfurilor, prestarea serviciilor sau executarea lucrărilor de construcție. Această direcție de analiză se efectuează în baza datelor Anexei la Raportul privind rezultatele financiare.

Vom efectua analiza dinamicii și structurii mărimii profitului brut pe tipuri de activitate operațională, în baza datelor Anexei la Raportul privind rezultatele financiare a S.R.L.,,Bogatmos”, vom construi tabelul analitic și vom interpreta rezultatele obținute.

Tabelul 3

Aprecierea dinamicii și structurii profitului brut pe tipuri de activitate

Pe lângă aprecierea evoluției și structurii, profitul brut (pierderea globală) poate fi analizat și din punct de vedere factorial, examinând astfel cauzele ce au condiționat devierea mărimii acestuia.

La efectuarea analizei factoriale a profitului brut (pierderii globale), este important să se ia în considerare tipul de activitate operațională în urma căruia a fost obținut profitul (pierderea), deoarece trăsăturile caracteristice ale tipurilor de activitate operațională generează și particularitățile tehnicii de calcul al analizei factoriale a profitului brut (pierderii globale). În figura 1 este

prezentat modelul factorial al profitului brut (pierderii globale) obținut din vânzarea produselor finite (prestarea serviciilor).

Figura1. Modelul factorial al profitului brut (pierderii globale) din vânzarea produselor (serviciilor prestate).

Mărimea profitului (pierderilor), în mare măsură, depinde și de rezultatele obținute de

întreprindere din activitățile neoperaționale, adică din activitățile de investiții, financiară și din evenimentele excepționale.

Pentru a reda tabloul real al rezultatelor financiare finale am recurs și la analiza rezultatelor obținute din activitatea neoperațională a întreprinderii.

Tabelul 4.

Analiza dinamicii și structurii rezultatelor din activitatea neoperațională la S.R.L.,,Bogatmos”.

Pentru a determina cauzele ce au condiționat obținerea pierderilor din activitățile neoperaționale este necesară examinarea mai detaliată a rezultatului financiar câștigat din fiecare tip de activități neoperaționale.

Profitul (pierderea) din activitatea de investiții reprezintă diferența dintre veniturile și cheltuielile din operațiunile legate de ieșirea activelor nemateriale, materiale și financiare pe termen lung.

În procesul analizei de mai departe, se examinează factorii ce au condiționat modificarea mărimii profitului (pierderii) din activitatea de investiții față de realizările anului precedent .Principalii factori, care influențează modificarea profitului (pierderii) din activitatea de investiții sunt părțile componente ale acestora.

De menționat că valoarea veniturilor influențează direct rezultatul financiar, iar cheltuielile au o influență inversă.

Sursa de informație a analizei profitului (pierderii) din activitatea de investiții reprezintă Anexa la Raportul privind rezultatele financiare.

Modificările rezultatelor din activitatea de investiții la S.R.L.,,Bogatmos” pe compartimente este prezentat în tabelul 5.

Tabelul 5.

Analiza rezultatului din activitatea de investiții în dinamică la S.R.L.,,Bogatmos” ,lei

Profitul (pierderea) din activitatea financiară reprezintă diferența dintre veniturile și cheltuielile din operațiunile aferente modificărilor survenite în mărimea și structura capitalului propriu și împrumutat.

În componența veniturilor activității financiare, pot să figureze: chiria calculată aferentă activelor pe termen lung predate în arenda finanțată; valoarea activelor primite cu titlu gratuit; veniturile din diferențele de curs valutar; subvențiile primite din buget (la întreprinderile nestatale); sume sponsorizate, prime, premii și alte venituri din activitatea financiară.

Cheltuielile activității financiare cuprind: plățile calculate aferente activelor pe termen lung luate în arendă finanțată; pierderile din diferențele de curs valutar; plățile calculate pentru activele nemateriale luate în chirie și alte cheltuieli ale activității financiare.

Rezultatul excepțional: profit (pierdere) reprezintă diferența între veniturile și cheltuielile din evenimentele excepționale.

În calitate de venituri excepționale, pot fi reflectate: sumele primite de la organele de stat, persoanele juridice și fizice aferente recuperării pierderilor din evenimentele excepționale; sumele de primit de la companiile de asigurări.

Ca cheltuieli excepționale pot servi: valoarea de bilanț anulată a activelor ieșite ca rezultat al evenimentelor excepționale; cheltuielile privind lichidarea consecințelor evenimentelor excepționale.

Etapele și modul de analiză a rezultatelor din activitatea financiară și din evenimentele excepționale sunt identice cu cele ale analizei rezultatelor din activitatea de investiții.

Sursa de informație a analizei profitului (pierderii) din activitatea financiară și din evenimentele excepționale reprezintă Anexa la Raportul privind rezultatele financiare.

Modificările rezultatelor din activitatea financiară la S.R.L.,,Bogatmos” pe compartimente este prezentat în tabelul 6.

Tabelul 6

Analiza rezultatului din activitatea financiară în dinamică la S.R.L.,,Bogatmos” ,lei

3.2.Analiza nivelului rentabilității

Deși pînă în present au fost examinați mai mulți indicatori ap profitului este necesar de menționat că valoarea lor absolută nu întotdeauna dă posibilitatea determinări corecte a rezultatelor financiare obținute.

În acest context profunzimea analizei rezultatelor financiare poate fi asigurată și prin sistemul de indicatori relative ai profitului reflectați prin rentabilitate.

Din punct de vedere al conținutului economic rentabilitatea este indicatorul relativ prin care se exprimă capacitatea întreprinderii de a obține profit cît și eficacitatea întregii activități economice a acesteia.Faptul că în acest indicator sunt reflectați toți factorii intensive ai activității de producție ne dă posibilitatea să deduce că rentabilitatea este o component semnificativă a mecanizmului economic-financiar.

Rentabilitatea ca indicator al eficienței poate căpăta forme diferite în dependență de schimbarea bazei de raportare a rezultatelor financiare obținute și mijloacele utilizate.

Teoria și practica economic operează cu mai multe forme de exprimare a rentabilității și anume :

-rentabilitatea general;

-rentabilitatea produselor;

-rentabilitatea economic;

-rentabilitatea economic.

Ne vom opri mai detaliat numai la cîteva forme de rentabilitate care în opinia noastră în condițiile actuale de activitate necesită o analiză mai aprofundată.

Primul indicator ține de eficiența utilizării fondurilor de producție (active curente și mijloace fixe) și se numește rentabilitatea general.

Formula de calcul este:

Rg=(P/Mf+Ac)*100%

Unde: P-profitul pînă la impozitare;

Mf-valoarea medie anuală a mijloacelor fixe;

Ac-valoarea medie anuală a activelor totale.

Toată informația necesară pentru analiza rentabilității generale este acumulată în tabelul 1.

Tabelul 1

Dinamica și aprecierea rentabilității generale la S.R.L.,,Bogatmos”

În procesul desfășurării activității economico-financiare, întreprinderea utilizează și consumă resurse economice, numite în Bilanțul contabil – active. De eficiența utilizării acestora depinde capacitatea întreprinderii de a supraviețui sub aspect financiar, de a atrage mijloace bănești de la cumpărători și a achita, în termenele stabilite, datoriile acesteia etc. Unul din cei mai importanți indicatori ai utilizării eficiente a activelor este rentabilitatea activelor (economică) , care se determină conform formulei:

Re=(P/AC)*100%

Unde: P-profitul pînă la impozitare;

AC-valoarea medie a activelor totale.

Vom examina evoluția nivelului rentabilității activelor la S.R.L. „Bogatmos” în comparație cu realizările anului precedent. În baza datelor Bilanțului contabil și Raportului privind rezultatele financiare vom construi tabelul analitic și vom interpreta rezultatele obținute.

Tabelul 2

Aprecierea dinamicii rentabilității activelor.

Rentabilitatea capitalului propriu (financiară) exprimă legătura care există între rezultatul financiar și capitalul propriu, adică ea se determină în baza raportului dintre profitul până la impozitare (sau profitul net) și valoarea medie a capitalului propriu.

Vom examina nivelul rentabilității capitalului propriu al S.R.L. „Bogatmos" în ultimii 3 ani. În baza datelor din Raportul privind rezultatele financiare și Bilanțului contabil vom construi table analitic și interpreta rezultatele obținute.

Tabelul 3

Analiza dinamicii rentabilității capitalului propriu

Rentabilitatea produsului concret reflect mărimea profitului obținut în calcul la 1 leu de consumuri a producției comercializate. În așa mod rentabilitatea caracterizează nivelul recuperării consumurilor la producția dată.

Analiza se începe cu aprecierea modificării în dinamică a rentabilității principalelor produse agricole.

Tabelul 4

Analiza dinamicii rentabilității produselor agricole ,%

La calcularea rezervelor interne de majorare a profitului este necesară, în primul rând,

determinarea posibilității creșterii profitului pe seama rezervelor evidențiate mai sus prin sporirea

cantității produselor vândute în unități fizice, micșorarea costului unitar al produselor vândute,

majorarea prețurilor de vânzare prin creșterea calității produselor vândute, comercializarea acestora

pe piețe mai atrăgătoare și altele.

Rezervele interne de majorare a profitului se determină